Att[ STttANtStt],

illl[\[S[[j, f0[[1 [[/ f0il1

VINIII $l r1ADONA

Itl6AIItJt\lIA tlNtl| DAI

III$IIAIII SAIrlANt,lLtlI DIONIs

ilttAl\t0ilt

ItOAII ALBASIIA

EDrruRA @ errra

Venere si Madoni

Ideal pierdut in noaptea unei lirmi ce nu mai este,

Lume ce gAndea in basme gi vorbea in poezii,

O ! te vid, te-aud, te cuget, tindd, qi dulce veste

Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alfi zei.

Venere, marmuri cald5, ochi de piatri ce scinteie,

Bral molatic ca gAndirea unui impirat poet,

Tu ai fost divinizarea frumuselii de femeie,

A femeii, ce gi astizi tot frumoasi o revid.

Rafael, pierdut in visuri ca-ntr-o noapte instelati,

Suflet imbitat de raze gi d-eterne primiveri,Te-a vizut gi-a visat raiul cu gridini imbilslmate,

Te-a vdzut plutind regini printre ingerii din cer

Si-a creat pe pinza goali pe Madona Dumnezeie,

Cu diademi de stele, cu surdsul bl6nd, vergin,

Faqa pali-n raze blonde, chip de inger, dar femeie,

Cici femeia-i prototipul ingerilor din senin.

Astfel eu, pierdut in noaptea unei viegi de poezie,

Te-am vizut, femeie stearpi, firi suflet, fdrd foc,

$i-am flcut din tine-un inger, bl6nd ca ziua de magie,

CAnd in viaga pustiiti rdde-o razd, de noroc.

Am vizut faga ta palS de o bolnavl beqie,

Bwza ta invinegiti de-al corupgiei muqcar,

$i-am zvArlit asuprl-gi, crudo, vilul alb de poezie

$i paloarei tale raza inocenqei eu i-am dat.

Ti-a- dat palidele raze ce-nconjoari cu magie

Fruntea ingerului-geniu, ingerului-ideal,

Din demon ficui o sinti, dintr-un chicot, simfonieDin ochirile-qi murdare ochiu-aurorei matinal.

Dar azi vilul cade, crudo! dismeqit din visuri sece,

Fruntea mea este trezitd de al buzei tale-ngheq

Si privesc la tine, demon, qi amoru-mi stins qi rece

Mi invagi cum asupri-gi eu si caut cu dispreg!

Tu imi pari ca o bacantS, ce-a luat cu-nqeliciune

De pe-o frunte de fecioari mirtul verde de martir,O fecioar-a cirei suflet era sdnt ca rugiciunea,Pe cind inima bacantei e spasmotic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,

Cu diadema-i de stele, cu surdsul bldnd, vergin,Eu ficut-am zeitate dintr-o palidi femeie,

Cu inima stearpS, rece qi cu suflet de venin!

Pldngi copili? - C-o privire umedi si rugitoarePo1i din nou zdrobi gi frdnge aposrat' inima mea?

La picioare-1i cad gi-1i caut in ochi negri-adAnci ca marea,

$i sirut a tale m6ne, qi-i intreb de poqi ierta.

$terge-qi ochii, nu mai plAnge!... A fost crudi-nvinuirea,

A fost crudi gi nedreapti, flrd, ruzem, firi fond.

Suflete! de-ai fi chiar demon, tu egti s6nti prin iubire,

$i ador pe acest demon cu ochi mari, cu pirul blond.

Rugiciunea unui dac

Pe c6nd nu era moarte, nimic nemuritor,

Nici s6mburul luminii de viali dititor,Nu era azi,nici mAne, nici ieri, nici totdeauna,

Cici unul erau toate gi totul era una;

Pe cAnd pim6ntul, cerul, vizduhul, lumea toatiErau din rAndul celor ce n-au fost niciodatl,

Pe-atunci erai Tu singur, incit mi-ntreb in sine-mi:

Au cine-i zeul cirui plecim a noastre inemi?

El singur zeu stitut-au nainte de-a fi zeii

$i din noian de ape puteri au dat scinteii,

El zeilor di su{let 9i lumii fericire,

El este-al omenirii izvor de mAntuire:

Sus inimile voastre ! CAntare aduceqi-i,

El este moartea morgii si invierea vietii!

$i el imi dete ochii si vid lumina zilei,

$i inima-mi implut-au cu farmecele milei,

in vuietul de vdnturi auzit-am al lui mers

$i-n glas purtat de cintec simlii duiosu-i viers,

17

$i tot pe l6ng-acestea cersesc inc-un adaos:

Si-ngidtrie intrarea-mi in vecinicul repaos!

Si blesteme pe-oricine de mine-o avea mili,Si binecuvinteze pe cel ce mi impili,S-asculte orice guri ce-ar vrea ca si mi r6di,Puteri sd puie-n brapl ce-ar sta si mi ucidi,

$-acela intre oameni devini cel int6iCe mi-a ripi chiar piatra ce-oi pune-o cipit6i.

Gonit de toati lumea prin anii mei si trec,

PAn'ce-oi simqi ci ochiu-mi de lacrime e sec,

C5-n orice om din lume un dugman mi se nasre,

C-ajung pe mine insumi a nu mi mai cunoagte,

Ci chinul gi durerea simlirea-mi a-mpietrit-o,Ci pot si-mi blestem mama, pe care am iubit-o -Cind ura cea mai crudi mi s-a pirea amor...

Poate-oi uita durerea-mi gi voi putea si mor.

Striin gi fi,r' de lege de voi muri - atunce

Nevrednicu-mi cadavru in ulitl l-arunce,

$-aceluia, Pirinte, s5-i dai coroani scumpi,Ce-o si asmufe c6.nii, ca inima-mi s-o rumpi,Iar celui ce cu pidrre mi va izbi in fagl ,indurS-te, stipAne, si di-i pe veci viali!

Astfel numai, Pirinte, eu pot si-gi mulgumesc

Cd tu mi-ai dat in lume norocul si triiesc.

1B

Si cer a tale daruri, genunchi gi frunte nu plec,

Spre uri qi blestemuri ag vrea si te induplec,

Si simt ci de suflarea-gi suflarea mea se curmi

$i-n stingerea eterni dispar flri de urmi!

in Rugdciunea wnui dac,inainte de a-9i

formula solicitarea neobignuiti (sI fie ostra-

cizat, chinuit, ucis gi, in cele din urmi, gters

din evidenfa universului, ca gi cum nici n-arfi existat vreodatl), poetul se strlduiegte siidentifice instanla supremi chreia i se adre-

seazd. Cu bine-cunoscuta lui radicalitate,vrea si se faci aazit de divinitatea origina-r5,, cate a inventat existenga, nu de una ul-terioarS, derivatl sau secundarS.. Moduldecis de scoatere din discuqie a tuturorzeitigilor cunoscute ale lumii te face si tegindegti la fermitatea cu care sunt mitu-rate cu mina lucrurile de pe o masi de c5-

tre cineva care trebuie si ia totul de la ince-

put. Parc5 il auzim pe poet spunAnd neindu-plecat: ,,Eu nu cred nici in Iehova,/ Nici inBuddha-Sakya-Muni". Eu vreau si ajung la

zeul dintii,la primum mouens, numai el imi

21

di siguranla ci dorinqa nefireasci imi va fidusi la indeplinire.

Eminescu reu$egte foarte repede, inci dela primele cuvinte, si evoce caaza cauze-lor. Lui Dimitrie Bolintineanu i-ar fi trebuitmulte versuri ptozaice pentru a lua, treptat,inllqime. Imaginalia lui Eminescu seaminicu un avion cu decolare verticali.

,,Pe cAnd nu era moarte, nimic nemuri_tor,/ Nici simburul luminii de viali ddth,_

tor,/ Nu era azi, nici m6ne, nici ieri, nici tot_deauna,lCici unul erau toate qi totul erauna;/Pe cAnd pimAntul, cerul, vizduhul, lu_mea rcatl,lErau din rAndul celor ce n_aufost niciodatl,lPe-atunci erai Tu singur, in-cAt mi-ntreb in sine-mi./ Au cine-i zeul ciruiplecim a noastre inemi?..

Succesiunea de paradoxuri ne deruteazi;logica noastri cea de toate zilele devine ino_peranti gi simqim ci nimic din ceea ce $timnu ne ajuri si inqelegem nimicul inipial. Dar,pAni la urm5, tocmai stupefacgia este modulnostru de a ni-l teprezenta.

Dupi cum au explicat unii oameni degtiinqi, Eminescu intuieqte corect ci nu exis_ti timp daci nu existi spafiu gi miscare: ,,Nuera azi, nici m6ine, nici ieri, nici totdeauna,/Cici unul erau toate gi totul era una... Ideea

aparc si ?n Luceafdrul :,,Cici unde-ajunge

nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaste/ $i vre-mea-ncearcS,in zadarlDin goluri a se nagte."

Dar chiar daci afirmaqiile sale s-ar dove-di false din punct de vedere gtiinfific, ele totsunt valabile in plan estetic. De ce ? Pentruci desfiingeazl, repede ceea ce $tim despre

existenqi si ne creeazl impresia cI intre-zdrrm pentru o clipi preexistenta. in modobignuit, nu putem admite o situagie in care

nu existi nici trecut, nici prezent, nici viitor.Dar daci ne imaginim totugi, intr-un mo-ment de suprasolicitare a mingii, fie Ei neclar,

acea situagie, este ca qi cum ni s-ar revela,

fulgurant, nimicul insugi.

Eminescu descrie in cuvinte, ca nimeni al-tul, ceva ce nu se poate descrie in cuvinte,non-realitatea.

Acolo, in nimicul dintAi, il identifici el pe

dumnezeul ciruia vrea si i se adreseze:

,,El singur zeu stitut-au nainte de-a fi zeiil

$i din noian de ape puteri au dat scAnteii".Despre versul ,,El singur zeu stitut-au

nainte de-a fi zeii" s-ar putea scrie un in-treg studiu, plecAnd de la arta cu care po-

etul folosegte cuvintele aparent banale, la

indemdna oricui, in cazul acesta verbul

,,a sta". Cu acest verb pe care il gtiu toti

23

rominii, firi nicio exceplie, si care este uti-lizatin toate imprejuririle, ca un cuvintbun la toate, el numegte o realitate metafi-zicl,, funcgionarea unui zeu ca zel. NumaiConstantin Noica va mai avea o atit de

mare incredere in cuvintele din fondul prin-cipal al limbii romAne. in plus, pentru a mirisolemnitatea frazei, Eminescu folosegte ver-

bul ,,a sta" la plural, aga cum fac cronica-rii cu verbele cAnd se referl la faptele unuidomnitor: Mircea cel BitrAn au trimis voro-avi turcilor, $tefan-Vodi ridicat-au mAnlsti-re pe locul bitlliei...

Un scriitor german de la sfArgitul seco-

lului al optsprezecelea gi inceputul secolu-

lui al nouisprecelea, Heinrich von Kleist, adescris foarte bine furia distructivl de care

poate fi cuprins un om indignat. Personajulsiu, Michael Kolhaas, agresat pe nedrept de

un nobil local gi ignorat de tribunalul ca'ruia

i se plAnge , face praf gi pulbere castelul nobi-lului, ii ucide servitorii gi, str6ngdnd o miciarmatl, dev asteazi intregul finut.

Exact aceasti revolti care se altmenteazl,parcl., de la un moment dat, din ea insisi si