sTIIANIsItJ,

[rlIN[S[[j, f0il1 il f0[[1

Attl

5trl504[tA ilr

EDrruRA @ etrrru

Scrisoarea III

Un Sultan dintre aceia ce domnesc peste vr'o limbi,Ce cu-a turmelor piqune, a ei patrie g-o schimbS,

La pimAnt dormea ginindu-qi cipit6i mdna cea dreapti;Dari ochiu-nchis afard, inliuntru se degteapti.

Vede cum din ceruri luna lunecl gi se coboari

$i s-apropie de ddnsul preschimbati in fecioari.inflorea cl,rarea ca de pasul blindei primlveri;Ochii ei sunt plini de umbra tiinuitelor dureri;Codrii se infioreazi de atdta frumusege,

Apele-ncrelesc in tremur striveziile lor fege,

Pulbere de diamante cade fini ca o buri,Scdnteind plutea prin aer qi pe toate din naturi

$i prin mindra fermecare sun-o muzici de goapte,

Iar pe ceruri se inalli curcubeele de noapte...

Ea, qezind cu el alSturi, mina fini i-o intinde,Pirul ei cel negru-n valuri de mitasi se desprinde:

- Las' si leg a mea viagi de a ta... in bragu-mi vino,

$i durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...Scris in cartea viegii este gi de veacuri gi de stele

Eu si fiu a ta stipdni, tu stipdn viegii mele.

$i cum o privea Sultanul, ea se-ntunec5... dispare;

Iar din inima lui simte un copac cum ci risare,

Care cregte intr-o clipd ca in veacuri, mereu creste,

Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se 151eqte;

Umbra lui cea uriagi orizontul il cuprinde

$i sub dAnsul universul intr-o umbri se intinde;

Iar in patru pdrgi a lumii vede giruri munlii mari,

Atlasul, Caucazul, Taurul gi Balcanii seculari;

Vede Eufratul gi Tigris, Nilul, Dunireabdtrini -Umbra arborelui falnic peste toate e stipini.Astfel, Asia, Europa, Aftica cu-a ei pustiuri

$i coribiile negre leginAndu-se pe rduri,

Valurile verzi de grAie leginindu-se pe lanuri,

Mirile qirmuitoare 9i cetiqi lAngi limanuri,

Toate se intind nainte-i... ca pe-un uriag covor,

Vede gari Idngi tafi qi popor l6ngi popor -Ca prin neguri alburie se strevid gi se prefac+^In intinsi-mpirlqie sub o umbrl de copac.

Vulturii pornigi la ceruri, p6n' la ramuri nu ajung;

Dar un vdnt de biruingi se pornegte indelung

$i loveqte rAnduri, rdnduri in frunzigul sunitor,

Strigite de Allah! Allah! Se aud pe sus prin nori,

Zgomotul cregtea ca marea turburati gi inaltS,

Urlete de bitilie s-alungau dupi olalti,insi frunzele-asculite se indoaie dupi vint

$i deasupra Romei noui se inclini la pimint.

Se cutremuri Sultanul... se deqteapti... gi pe cer

Vede luna cum plute$te peste plaiul Eschiger.

$i priveqte trist la casa $eihului Edebali;

Dupi gratii de fereastri o copilS el zdli

Ce-i zAmbegte, mlidioasi ca o creangi de alun;

E a $eihului copil5, e frumoasa Malcatun.

Atunci el pricepe visul c5-i trimis de la profet,

Ci pe-o clipi se-nillase chiar in rai la Mohamet,

Ci din dragostea-i lumeasci un imperiu se va naste,

Ai ciruia ani qi margini numai cerul le cunoaste.

Visul siu se-nfiripeazi gi se-ntinde vultureqte,

An cu an impiriqia tot mai largi se sporegte,

Iari flamura cea verde se inalqi an cu an,

Neam cu neam urmindu-i zborul si sultan dupi sultan.

Astfel pri dupi garl drum de glorie-i deschid...

Pin-in Dunire ajunge furtunosul Baiazid...

La un semn, un girm de altul, legAnd vas de vas, se leagi

$i in sunet de tanlarc trece oastea lui intreagS;

Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah 9i spahii

Vin de-ntuneci pdmAntul la Rovine in cAmpii;

RispAndindu-se in roiuri intind corturile mari...

Numa-n zarca d,epirtati suni codrul de stejari.

Iati vine-un sol de pace c-o niframi-n vArf de big.

Baiazid privind la d6nsul, il intreabi cu dispreg:

- Ce vrei tu?

- Noi? Buni pace! $i de n-o fi cu binat,Domnul nostru-ar vrea si vazi pe miritul impirat.

La un semn deschisi-i calea gi s-apropie de cort

Un bitrAn at6t de simplu, dupi vorbi, dupi port.

- Tu egti Mircea?

- Da, mpirate!

- Am venit si mi te-nchini,

Si nu schimb a ta coroani intr-o ramuri de spini.

- Orice gdnd ai, impirate, gi oricum vei fi sosit,

Cdt suntem inci pe pace, eu igi zic: Bine-ai venit!

Despre partea inchinirii insi, Doamne, si ne ierqi;

Dar acu vei vrea cu oaste gi rizboi ca si ne cer1i,

Ori vei vrea si faci intoarsi de pe-acuma a ta cale,

Si ne dai un semn qi noui de mila Mlriei-Tale...De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris gi pentru noi,

Bucurogi le-om duce toate, de e pace, de-i rizboi.

- Cum? CAnd lumea mi-e deschisi, a privi g6ndegti ci pot

Ca intreg Aliotmanul si se-mpiedece de-un ciot?

O, tu nici visezi, bitrine, c6gi in cale mi s-au pus!

Toati floarea cea vesdte a intregului Apus,

Tot ce sti in umbra crucii, impiragi gi regi s-aduni

Si dea piept cu uraganul ridicat de Semiluni.

S-a-mbricat in zale lucii cavalerii de la Malta,

Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,

Fulgerele adunat-au contra fulgerului care

r0

in turbarea-i furtunoasi a cuprins pdmdnt si mare.

N-au avut decAt cu ochiul ori cu m6na semn a face,

$i apusul igi impinse toate neamurile-ncoace;

Pentru-a crucii biruingi se miqcari rAuri-rduri

Ori din codri riscolite, ori stirnite din pustiuri;

Zguduind din pace-adAnci ale lumii inceputuri,

innegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,

Se migcau ingrozitoare ca piduri de linci gi sibii,Tremura inspiimintatd. marea de-ale lor coribii!...La Nicopole vdzut-ai cite tabere s-au strans

Ca si steie inainte-mi ca qi zidul neinvins.

C6nd vizui a lor mulgime, citi. frunzb,, cdtd iarbd,

Cu o uri ne-mpicati mi-am $optit atunci in barb5,

Am jurat ca peste dAnqii s; trec falnic, firi pis,

Din pristolul de la Roma si dau calului ovis...

$i de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?

$i, purtat de biruin15, si mi-mpiedec de-un mogneag?

- De-un mogneag, da, impirate, cici mogneagul ce

privegti,

Nu e om de rAnd, el este Domnul firii-Romdnegti.Eu nu qi-ag dori vr'odatd si ajungi si ne cunogti,

Nici ca Dunirea si-nece spumegdnd a tale ogti.

Dupi vremuri mulgi venir5, incepAnd cu acel oaspe,

Ce din vechi se pomenegte, cu Dariu a lui Istaspe;

Mulqi durari, dupi vremuri, peste Dunire vr'un pod,

De-au trecut cu spaima lumii gi mulqime de norod;

impiragi pe care lumea nu putea s5-i mai incapi,

Au venit si-n qara noastrl de-au cerut pimdnt qi api -

11

Poemul Scrisoarea III are o mare notorie-tate (e mult mai cunoscute in orice caz, d,ecdt

celelalte patru scrisori). Aproape tofi romA-nii au auzit de el, chiar qi cei care nu l-au ci-tit. Succesul lui comporti o explicafie psiha-nalitici. Evocarea unui rizboi pe care faraRomineascS,l-a cAgtigat, cu sute de ani inurmi, impotriva Imperiului Otoman e o

compensafie pentru un complex de inferiori-tate, specific locuitorilor unei liri lipsite de

anverguri, care nu inspiri teaml'in 1994,cAnd echipa de fotbal a RomAniei a bitutechipa de fotbal a Statelor Unite, la ea aca-

s5, bucuria romAnilor a fost firi margini.Noaptea tirziu, pe strizile Bucuregtiuluimii de oameni sirbitoreau frenetic succe-

sul de peste ocean. O satisfacfie aseminltoa-re a produs - gi produce qi azi - victoria de

la Rovine, din 1395, a romAnilor impotriva

19

invadatorilor turci, victorie precedatl de undialog dintre modestul, calmul, ingeleptul

domnitor Mircea cel BitrAn si dispretuitorul,atotputernicul gi mereu triumfitorul sultanBaiazid. Fiecare cititor, in timp ce parcur-ge poemul, isi ia revansa pentru infringeri-le suferite de-a lungul timpului ca romin. Iaraceasti retriire a fericirii de a invinge un ad-

versar aparent invincibil se transmite gi celor

care n-au citit poemul, dar cirora pirinliisau profesorii le-au vorbit despre el.

inceputul poemului este ezitant gi neclar,

ca gi cum Eminescu ar avea in minte o vi-ziune de care este prea absorbit ca si opoati comunica. El suprapune mai multenarafiuni-parabolS care se bruiaz6, reciproc.

1. Sultanul viseazi ci luna coboari din cer,

se transforml in fecioari si ii propune sitriiasci impreuni o dragoste absoluti, care

si devini insuEi sensul existenlei lor. 2. incontinuare, sultanul are o revelalie profetici(de altfel, cAnd se va trezi va inlelege ci me-

sajul venea de la profet): din inima lui cregte

un copac care se dezvoltl, vertiginos gi igi in-tinde crengile peste intreaga lume. Nu poate

fi vorba, desigur, decdt de Imperiul Otoman.3. Sultanul se trezeste din visarea lui, o vede,

la o fereastrl cu gratii, pe frumoasa Alcatun,

fiica geicului Edebali, si igi di seama ci, im-preuni cu ea, va intemeia o dinastie care va

cuceri lumea cindva.Se poate glosa la nesf6rqit (si, bineinleles,

inutil) pe marginea acestor istorii. De ce se

precizeazS, ci sultanul domnegte peste o lim-bi (o populalie vorbind aceeagi limbi) ,,ce

cu-a turmelor pigune, a ei patrie g-o schim-bi" ? Turcii nu erau un popor migrator. Ce

legituri existl intre posibila poveste de dra-goste cu luna de pe cer gi aceea cu ,,frumoa-sa Alcatun" ? De ce, in reptezentarea alegori-

ci a imperiului ca un copac gigantic, a ciruiumbri se intinde peste intreaga lume, apa-

re Ei o sugestie de pribugire? (,,Dar un vAnt

de biruinqi se porneste indelung/ $i loveEte

rdnduri, rAnduri in frunziqul sunitor.") Este

o presimlire a infringerii de a doua zi? Sau

e doar o exprimare stangace a poetului,care avea, poate, in minte ideea ci vAntul de

biruinl5 bate in frunzigul copacului gigantic

doar ca si-l activeze, si-l faci sunitor? Etc.

Analiza logico-semantici nu duce la ni-mic. Putem considera ci intreg eqafodajulepico-liric de la inceputul poemului are ca

scop instaurarea unei atmosfere solemne, su-

gerarea grandorii imperiului care vrea s5-si

aserveasci o +arx mic5. in plus, ne putem

21

delecta cu frumusefea unor versuri luate se-

parat.

Trecerea de la trezie la vis este repre-

zentat| de Eminescu printr-una dintrepropoziqiile sale memorabile,bazate pe o si-

metrie internS: ,,Dari ochiu-nchis afard, in-l5untru se degteapti."

Iati ce bine incheie aceasti propozitie pri-ma ftazd, (de patru versuri) a poemului:

,,Un Sultan dintre aceia ce domnesc pes-

te vr'o limbi,/ Ce cu-a turmelor pigune, aei patrie g-o schimbd,lLa pimAnt dormeaginAndu-gi clpitii mina cea dreapti! Dafiochiu-nchis afari, inliuntru se degteapti."

Remarcim gi alte versuri, blipri care facvizibile fragmente din nesfirsita frumusege a

vieqii:. ,,Apele-ncrefesc in tremur striveziile lor

fege" l

,,Pulbere de diamante cade fini ca o bur5"1

,,Pirul ei cel negru-n valuri de mitasi se

desprinde".

Dupi incilcita introducere, scrisi par-ci de un Eminescu absent, care, chiar intimp ce o scrie, se gAndegte deja la ceea ce va

22

ufma, riminem totuqi cu ceva; cu o suges-

tie de magnificenli imperiali, de expansiu-ne de mare anverguri, imposibil de oprit de

o yar5. ca a noastri. PAni gi visurile sultanu-lui au grandoare. Este acea grandoare care

intotdeauna ne-a intimidat pe noi, romAnii,evidenliindu-ne prin contrast siricia ireme-diabilS 9i insignifianla politic5. Sute de anila rAnd am comparat catedralele lor de pia-

tri cu bisericulele noastre de lemn, armate-le lor imense, perfect ordonate, care-qi etalaufireturile aurite, cu soldalii nogtri in clmigizdrenluite, cu minecile suflecate. Poetul ac-

tiv eazd, memoria noastri ancestralS, colecti-v5, pentru a pregdti surpriza invingerii uneiforge considerate invincibile.

Apoi, visul sultanului ia sfArgit, prin fap-tul ci devine realitate. Baiazid se trezeste dinreveriile lui (acum e invers: ochiu-nchis inll-untru in afarl, se degteapti) gi se imbati de

aerul tare al istoriei triite:,,Visul siu se-nfiripeaz6, si se-ntinde

vulturegte,/ An cu an impirigia tot mai largise sporeste ,l lari, flamura cea verde se inaltian cu anrl Neam cu neam urmAndu-i zborulgi sultan dupi sultan. / Astfel qafi, dapi gafidrum de glorie-i deschid.../ PAn-in Dun5reajunge furtunosul Baiazid..."

23