EMINESCU - Caiete Critice - Revista lunara editata de ...

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

1 3 9 6( 3 ) / 201

Neagoe Basarab.Modelul „omuluidesăvârşitşi întreg” (I)de Eugen Simion

Naţiune culturalăşi naţiune politicăla româniîn epoca modernăde Al. Zub

Fructele mâniei.Consideraţiidespre un romanmarginalizatde Paul Cernat

EMINESCUde Tudor Nedelcea,Lucian Chişu,Viorel Coman,Dana Lizac

CUPRINS

1

1/2016

FRAGMENTE CRITICEEugen SIMION: Neagoe Basarab. Modelul “omului desăvârşit şi întreg” (I)

Neagoe Basarab. “The thorough and whole man” as a model (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

A GÂNDI EUROPAAl. ZUB: Naţiune culturală şi naţiune politică la români în epoca modernă

Romanian’s cultural and political nation in the modern era . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

CRONICI LITERARETudor NEDELCEA: Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare

ale eminescologilor Eminescu’s disease and Eminescologists’ imaginary diseases . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

Constantin COROIU: Enogastronomia, literatura şi cafeneaua literarăEnogastronomia, literature and literary café. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

Bianca BURŢA-CERNAT: Provocările şi surprizele unei ediţii critice The challenges and the surprises of a critical edition . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

EMINESCULucian CHIŞU: Eminescu – între admiraţie şi tăgadă (I)

Eminescu – between admiration and disproof (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Viorel COMAN: Eminescu – bolile lui şi bolile noastre

Eminescu – his diseases and our diseases . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Dana LIZAC: “Rugăciunea unui dac” sau blestemul receptării

“A Dacian’s Prayer” or the curse of a poet’s reception . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

COMENTARIIPaul CERNAT: Fructele mâniei. Consideraţii despre un roman marginalizat

Grapes of wrath. Remarks about a marginalized novel. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

2

Ştefana-Oana CIORTEA NEAMŢIU, Lucian-Vasile SZABO: Grigore H. Grandea: Politics, Journalism and WarGrigore H. Grandea: Politică, jurnalism şi război . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

CULTURĂ ŞI ECONOMIECaius Traian DRAGOMIR: În faţa conspiraţiei

Confronting Conspiracy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Luminiţa KÖVARI: Texte ale literaturii române vechi accesibile on-line

Texts of old Romanian literature available online . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

Ilustrăm acest număr cu lucrări ale pictoruluiJohannes VERMEER

(1632-1675)

3

Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul săuTeodosie este un manual de morală scris întâiîn slavoneşte în perioada 1512-1521 şi tra-

dus în româneşte, probabil, de un cărturardin preajma lui Udrişte Năsturel, în timpullui Matei Basarab1. Ioan, eclesiarh al Curţii,

Fragmentecritice

Eugen SIMIONNeagoe Basarab. Modelul

„omului desăvârşit şi întreg”(I)

Prezentul fragment este prima parte a unui studiu de mai mari dimensiuni asupra Învăţăturilorlui Neagoe Basarab..., scrise în slavonă şi traduse în româneşte la începutul secolului al XVI-lea. Analiza de faţă vizează aspecte precum istoricul receptării documentului, autenticitatea lui şichestiunea paternităţii, epoca şi influenţele de interpretare a dogmei sau de relevare a modele dupăalte scrieri (Machiavelli, Baldassare Castiglione). Cea mai consistentă parte a primului fragmentse focalizează asupra analizei documentului din punctul de vedere al valorilor artistice aflate într-o limbă românească în forma ei incipientă de uz literar. Scrise după regulile literaturiimedievale, Învăţăturile... se prezintă ca un manual pentru uzul celor destinaţi să conducă, dar şica unul de morală practică, termeni în care opera poate fi considerată, în ansamblu, un tripticetico-moral, ale cărui componente sunt conturate în “tabloul” (viziunea) asupra lumii, parabolelede esenţă biblică şi, nu în ultimul rând, în tâlcuirea acestora.Cuvinte-cheie: literatură română veche, dogmă, diplomaţie, morală, modele

The present fragment is the first part of a large scale study on The teachings of NeagoeBasarab..., written in Slavic and translated into Romanian at the beginning of the 16th century.This review targets aspects as the reception history of the document, its authenticity and the issuesregarding the paternity, the era and the influences of dogma interpretation or modelling after otherswritings (Machiavelli, Baldassare, Castiglione). The most substantial part of the first fragment isfocused on analysing the document from the point of view of the artistically values found in anRomanian language in its incipient form of literary usage. Written by the rules of medieval litera-ture, The teachings of Neagoe Basarab... It is presented as a manual for those use intended bylead, but also like a moral practice one, terms in which the work can be considered, overall, a trip-tych ethical-moral, whose components are shaped in the “Painting” (vision) of the world, Biblicalparables essence and not in the least, in their interpretation.

Keywords: old Romanian literature, dogma, diplomacy, moral, models

Abstract

Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Secției de Filologie şi Literatură, directorul Institutuluide Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology andLiterature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail:[email protected].

1 Datele şi istoria acestui manuscris esenţial pentru literatura noastră morală şi religioasă au fost recon-stituite de Dan Zamfirescu (în Studiu introductiv la ediţia Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul săuTeodosie, text ales şi stabilit de Florica Moisil şi Dan Zamfirescu, cu o traducere a originalului slavon deG. Mihăilă, studiu introductiv şi note de Dan Zamfirescu şi G. Mihăilă, Editura Minerva, Bucureşti,1971) şi Dan Horia Mazilu (DGLR, 2012).

editează cu mari erori şi intervenţii neinspi-rate, copia românească a scrierii, provocând– după cum arată cei care se ocupă de aceas-tă temă – nemulţumirea lui Hasdeu. Carteafusese tradusă în parte (partea a doua) îngreceşte, se presupune, de un Manuil dinCorint. S-a pus, de la început, chestiuneapaternităţii acestei scrieri moralistice în carereligia se amestecă în chip curent cu înţelep-ciunea răsăriteană... O dezbatere ce a trecut,timp de aproape 200 de ani, de la o genera-ţie la alta de istorici, filologi şi istorici lite-rari. Hasdeu, o autoritate în toate aceste dis-cipline, crede că autorul nu poate fi decâtNeagoe Basarab, domnitorul-cărturar, şi căprima variantă a cărţii a fost scrisă în româ-neşte. Alţii, foarte mulţi şi cu mare autorita-te în materie (Ioan Bogdan, D. Onciu,Nicolae Iorga, Sextil Puşcariu, OvidDensusianu etc.) recunosc că autorul este,într-adevăr, Neagoe – mare sprijinitor alculturii româneşti –, dar că opera este redac-tată, nu în română, ci în slavonă şi că ea afost tradusă în română în secolul al XVII-lea. Adversarii paternităţii lui Neagoe asu-pra acestei opere care transcrie sfaturile

creştine şi de ceremonie sunt, şi ei, foarteimportanţi: A. Philippide, DemosteneRusso, P.P. Panaitescu. Aceştia considerăÎnvăţăturile... o compilaţie religioasă compu-să de un călugăr greu de identificat, oricumnu domnitorul este creatorul acestui ghidmoral şi religios sau, mai degrabă, ghid demorală religioasă şi de comportament orto-dox. Literaţii propriu-zişi s-au arătat maicircumspecţi în privinţa valorii estetice atextului original sau compilat sau tradusdin greceşte, text “mozaic” – cum îi spuneDemostene Russo. De-abia generaţiile mainoi de istorici literari (Al. Piru, DanZamfirescu, Dan Horia Mazilu) au încercatsă găsească în el note de literaritate autenti-că. G. Călinescu nu-i acordă cărţii decâtcâteva rânduri, zicând că adaptarea (dinHrisostom) este făcută “cu spontaneitate şiondulării proprii, pline de patos”. Preapuţin, trebuie să recunoaştem, pentru aimpune un text, indiferent cine l-ar fi scris,în literatură.

Adevărul este că, citite azi, Învăţăturile...– scrise direct sau dictate cuiva, un om învă-ţat oricum, bun teolog, la curent şi cu scrie-rile morale ale Antichităţii şi cu literaturabizantină – lasă o impresie mai puternicădecât spontaneitatea, ondularea şi patosulfrazelor... Este, cum au observat mulţicomentatori (Hasdeu este cel mai entuziastdintre toţi, văzând în Învăţături... “falniculmoment de literatură, politică, filosofie şielocvenţă”), o operă de meditaţie religioasăşi morală în mediul medieval răsăritean şicu mentalităţi în care regăsim şi ceva dintradiţiile spiritualităţii noastre. Comen -tatorii mai noi (Dan Zamfirescu şi DanHoria Mazilu) recunosc, de pildă, “omenia”în pedagogia recomandată de Învăţăturile...,element esenţial în codul moral românesc.“Omul dezăvârşit şi întreg” – modelul decare vorbeşte Neagoe – trebuie să aibă, pelângă alte virtuţi, cum ar fi “mintea slobodăşi chibzuitoare”, şi pe aceea de a fi omenos,adică om bun, milos, cinstit şi drept. Toateacestea definesc omul din om şi întregesccalitatea lui esenţială ca fiinţă şi modeluman şi social.

Învăţăturile... cuprind, după cum se ştie,două părţi. Prima este o teologie, dar maiales o pedagogie pentru uzul celor meniţi săcârmuiască, iar cea de a doua – cea mai inte-

4

Eugen Simion

5

Neagoe Basarab. Modelul „omului desăvârşit şi întreg” (I)

resantă sub raport spiritual şi moral, dupăgustul meu – este, cum am zis, un manualde morală practică. Destinatarul principaleste Teodosie, fiul care va prelua, într-o zi,povara domniei, dar cel care păstoreşte azişi a acumulat deja o vastă experienţă(Neagoe) se adresează şi altora (boieri, sluji-tori, dregători etc.). Sursa acestor reflecţii şisfaturi folositoare pentru cei care vor să seapropie de modelul “omului dezăvârşit şiîntreg” este, se vede limpede, Biblia, cu pre-cădere Noul Testament. Omul întreg, desă -vârşit este, înainte de toate, un bun creştin.Desăvârşirea şi întregirea lui pornesc, aşa-dar, de la ceea ce recomandă textele sacre.În afara credinţei în Dumnezeu şi a moraleicreştine, nimic nu se poate gândi şi nimic nuse poate face pentru om. Şi omul însuşi nupoate reflecta la desăvârşirea lui, sub toateaspectele, dacă se îndepărtează de divinita-te. De aici pornesc toate şi la capătul divini-tăţii se opresc toate.

Biblia şi scrierile sfinţilor părinţi (izvoa-rele principale ale filosofiei şi moraleimedievale în toată lumea creştină) nu sunt,totuşi, unicele puncte de referinţă înÎnvăţăturile lui Neagoe... Cei care au studiattema semnalează textele isihastice, omiliilelui Ioan Hrisostom, Cuvântul de laudă întoc-mit de Eftimie al Târnovei în cinstea împă-raţilor Constantin şi Elena, precum şi altesurse de înţelepciune laică, cum ar fi, deexemplu, literatura sapienţială a Renaşterii.Fiind vorba de formarea spirituală şi moralăa monarhului desăvârşit, comparaţiaÎnvăţăturilor cu Principele lui Machiavelli(contemporan cu Neagoe, Principele estescris în 1513 şi publicat în 1532) şiCurtezanul diplomatului BaldassarreCastiglione (1478-1529) se impune aproapede la sine. Acesta din urmă face elogiulomului perfect de la Curte în epocaRenaşterii. Vorbeşte mai întâi despre modulîn care se constituie un principat şi despretipurile de principate, între ele şi acelea încare sunt reunite Statele Bisericii. Importantpentru consolidarea şi puterea unui stat esteca el să aibă nu mercenari, ci forţe armateproprii. Mercenarii sunt primejdioşi, nedis-ciplinaţi, infideli, ambiţioşi. În timp de pace,zice Machiavelli, te fură, în timp de războite pot trăda şi atunci te fură duşmanii. Încapitolele XV-XXIII, deseori citate, aflăm şi

un portret al principelui, nu ideal, perfectvirtuos, după modelul propus de religie, cial conducătorului realist, eficient, altuldecât cel pe care îl imaginează filosofii şiscriitorii. Machiavelli ironizează pe aceştiutopişti şi propune, în tratatul său, unmodel de conducător în care intră, masiv,logica faptelor sau logica realului, nu aceeaa imaginarului. Este mai bine, scrie el, caPrincipele să fie crud – dacă este necesar săfie – decât inutil mizericordios; este mai utilpentru stat şi pentru el să fie temut şi respec-tat, decât iubit şi nu suficient ascultat şi respec-tat; este necesar ca Principele să ştie să fievulpe şi leu în acelaşi timp, să nu-şi ţină jură-mântul, când este mai profitabil să uite de el; săştie, de asemenea, să fie milos, fidel, sincer,pios, uman, când este necesar să fie, să nu se des-partă de bine, dacă se poate, dar să nu ezite săîmbrăţişeze răul dacă este necesar s-o facă, pen-tru că în acţiunile omului şi, cu precădere,ale Principelui, contează totdeauna scopulfinal...

Este uşor de observat că modelul princi-pelui din opera lui Machiavelli a circulat întoată Europa medievală şi s-a impus înbună măsură. El nu pune accentul, necondi-ţionat, pe ideea de virtute, morală, perfec-ţiune, credinţă incoruptibilă, ci pe ideea deforţă şi eficacitate în exerciţiul puterii deadaptare la circumstanţe şi pe diplomaţie,in teligenţă politică. Principele lui Machia -velli este, în genere, modelul conducătoru-lui politic cinic, îndepărtat de virtuţile reco-mandate de Biserică sau, mai aproape deadevăr, conducătorul-despot care foloseştetoate mijloacele pentru a-şi atinge scopul,pentru că scopul scuză mijloacele...

Cum se situează modelul omului desăvâr-şit şi întreg, propus de Învăţăturile luiNeagoe... faţă de modelul occidental prefigu-rat de Machiavelli?

Păstrând proporţiile şi respectând struc-tura într-adevăr mozaicală a operei, putemspune că, simţind în coaste împunsăturasuliţei otomane şi, cum se va vedea, un acutsentiment de instabilitate politică, domnito-rul valah încearcă, ajutat de oamenii învă-ţaţi din vremea lui, să alcătuiască un ghid alprincipelui răsăritean. Aflat sub vremi, el tre-buie să ţină bine cârma corabiei, să ştie cândtrebuie să fie înţelept şi să cedeze (să plececapul până trece urgia) şi când să se apere

cu curaj şi dibăcie... Chiar dacă Învăţăturilenu reprezintă integral sau parţial creaţia lui,ci este doar o compilaţie – cum cred uniispecialişti –, opera în sine, transpusă înlimba română, merită luată în seamă şi pre-ţuită cum se cuvine pentru că ea reprezintăo opţiune, propune un model de existenţă(modelul, repet, al “omului desăvârşit şiîntreg”) şi un model de domn (principe)înţelept, în condiţiile răsăritului european.Ea n-a circulat şi, din această pricină, n-aavut urmări în lumea românească, aşa cums-ar fi cuvenit să aibă, dar acest fapt nu neîmpiedică s-o citim şi să-i preţuim frumuse-ţea limbii şi, de multe ori, fineţea meditaţiei.

Cum este de aşteptat de la un cârmuitorcreştin din secolul al XV-lea, aici, într-o isto-rie tulbure, ameninţată din toate părţile,Învăţăturile... lui către viitorul domnitor, fiulsău, încep cu îndemnul de a cinsti şi lăuda“şi zioa şi noaptea şi în tot ceasul şi în totlocul” pre Dumnezeu. “Cu glas necurmat şicu cântări nepărăsite”, adaugă domnitorul-moralist... “Cântări nepărăsite”, splendidăprecizare. Cugetările sunt, în genere, luatedin Biblie şi, deci, cunoscute. Limba în caresunt expuse este deseori încântătoare. Olimbă ce încearcă, într-o fază în care vocabu-larul este redus şi sintaxa încă nesigură, săcuprindă noţiuni mai complexe şi reflecţiicu subiecte mai abstracte. De aici pleacă fru-museţea estetică a textului ce vrea, de pildă,să spună că Dumnezeu “au întocmit şi fireafiinţei noastre” omeneşti şi, în acest scop,ne-a dat “minte şi cuvânt şi suflet îmbrăcateîn trup” [...]”ne-au înfrumuseţat cu chip şicu podoabă şi ne-au tocmit cu toate dichisilecele bune”... Dichisile cele bune sunt, apoi,enumerate, nu singure, ci însoţite de îndem-nuri sănătoase, cum ar fi, de exemplu, acelaca omul să deschidă gura, nu să slobozească“cuvinte spurcate şi vorbe scârneve, care nusă cad şi nici să cuvin”, nici să bârfească,nici să răspândească vorbe deşarte ori “pati-mele cele drăceşti”, ci să laude şi să cinsteas-că pe Creator (“făcătoriul şi dătătoriul tutu-ror”). Printre patimele drăceşti şi cuvintelenecuvenite se află şi cele ce aţâţă, sunt aver-tizaţi cei ce urmează acest curs de morală aspiritului, “pohtele trupeşti”. Toate acestea(şi încă altele ce vor fi denunţate, afurisite încapitolele următoare) sunt înşirate într-unfel de mitologie a negativităţilor ce amenin-

ţă pe omul care aspiră spre desăvârşire. Pepoarta ei se află o propoziţie, ca în Infernuldescris de Dante, luată din CarteaApostolilor: “vorbele cele rele strică şiputrezescu năravurile cele bune”.

Să observăm că Învăţăturile... pe care leanalizăm aici, pentru a surprinde semnelede fineţe a gândirii şi, inerent, notele lor deliteraritate, pun accent pe valoarea cuvântu-lui bun, potrivit, rodnic şi repudiază, cuinsistenţă, cuvintele deşarte, spurcate, scârna-ve, acelea ce strică moravurile (năravurile)bune. Stricăciunea omului, vrea să spună (şispune cu o suspectă frecvenţă şi vehemen-ţă!) acest înţelept pedagog medieval, începecu vorba urâtă, vorba ce atacă şi roade(putrezeşte) gândul bun şi purtarea cuviin-cioasă...

După calitatea cuvântului, în epica câr-muitorului drept şi cinstit cu aspiraţie spredesăvârşire şi completitudine, vine miloste-nia. Aceasta vrea să spună că domnitorul (încazul de faţă, iubitul fiu Teodosie care vaajunge într-o zi domnitor) trebuie să fie“milostiv tuturor oamenilor şi tuturor gloa-telor, care ţi le va da Dumnezeu pre mânata”... Mila este o virtute creştină şi, alături decumpătare, dragoste de divinitate şi de vecini(“în dragostea cea desăvârşită cătreDumnezeu şi către vecini şi-au petrecutviaţa aceasta cu obiceiuri şi tocméle înge-reşti”), blândeţe şi nemânie, curăţie, mintea ceaîntreagă, înţelepciunea cea plecată şi plângereasmerită, intră în ecuaţia morală a omuluidesăvârşit şi întreg şi, totodată, intră încodul moral al celui care are puterea. Adicăal domnitorului. Şi el trebuie să-şi petreacăviaţa şi să-i conducă pe cei pe care-i păsto-reşte cu “obiceiuri şi tocméle îngereşti”.Numai astfel îşi va face un nume bun într-olume pe care Neagoe, ca orice om păţit, tre-cut prin multe, o vede sfârtecată de patimiurâte. Imaginea acestei lumi înşelătoare şinestatornice, dominată de rele şi îndepărta-tă de un ideal moral absolut (acela întruchi-pat de Dumnezeu), este sugerată, cu posibi-lităţile limbii de atunci, într-o proză moralădensă şi colorată, cu sintagme uluitoare,uneori. Proza începe cu o descripţie atabloului (tabloul lumii în care stăpâneşteinvidia şi minciuna), după care descripţiavizionară este pusă, pentru a-i da mai multăautoritate, într-o parabolă formulată în ter-

6

Eugen Simion

meni biblici şi, la urmă, vine tâlcul acesteiînchipuiri despre înşelăciunea lumii şi des-frâul provocat de rău. Iată cum începe acesttriptic epic-moral în închipuirea naratoruluiNeagoe:

“Iară lumea aceasta cu adevărat iaste reaşi înşălătoare şi pizmătariţă şi urâtoare. Căcât dăruiaşte pre priiatenii ei, apoi iar cumânie şi cu urgie întoarce şi ia înapoi şi-i tri-mite goli de toate bunătăţile şi îmbrăcaţi înruşine şi însărcinaţi cu toate greutăţile înscârba cea de veci, şi pre cei ce-i înalţă iarăşidegrab’ îi supune suptu picioare şi-i smereş-te cu sărăciia cea mai de apoi şi sunt bucurietuturor vrăjmaşilor lor. Aşa şi într-acestachip sântu darurile ei. Aşa sântu milele ei, şiiaste vrăjmaşă priiatenilor ei şi făcătoare derău tuturor celor ce fac voia ei şi cu mâniearuncă-i jos pre toţi cei ce să razimă dedânsa, şi slăbeşte pre toţi ceia ce să nădăjdu-escu spre dânsa. Cu cei nebuni să sfătuiaşteşi face făgăduiale mincinoase, numai ca să-itragă cătră sine. Deacii ei, deaca să apropiecătră dânsa, ia să află / fără înţelepţie şi min-cinoasă şi nu umple făgăduialele ce le-au

făgăduit. Că astăzi unge gârtanul lor cuunsori de bucate dulci, iar mâine ia-i punede-i mănâncă vrăjmaşii lor. Astăzi pune pevreunul dentr-înşii împărat, iar mâine ia-ldă în rea robie. Astăzi iaste îndăstulit cu detoate bunătăţile făr’ de număr şi făr’ deseamă, iar mâine ia-l mână de cere pre uliţe,den uşă în uşă. Astăzi coruna slavei pune încapul lui, iar mâine ia-l pune cu capul jospre pământu. Astăzi înfrumusiţează gruma-zii lui cu gherdanuri de aur curat şi cu pietriscumpe, iar dimineaţă ia-l smereşte şi-lleagă cu lanţuri de hier. În puţinea vreme cutoate bunătăţile îl face, iar apoi, curând îluraşte şi pune pizmă pre dânsul. Astăzi îlveseleşte, iar mâine cu plângere şi cu sus-pini îi plăteşte. Ca acesta sfârşit pune ia preceia ce o iubescu şi totdeauna aşa voiaşte şiîntr-acesta chip priiaşte şi nu-i iaste grijă decei ce au trecut, nici îi iaste milă de cei ce aurămas. Ce pre ceia cu hicleşug i-au înşălat,iar pre ceştea iar să nevoiaşte cu meşteşugulei să-i vânéze. Şi munceşte ca să nu scapenimeni din cursele ei cele ficléne”, dupăcare urmează parabola omului urmărit de

7


8

Eugen Simion

un înfricoşător inorog şi căzut într-o groapăîn fundul căreia se află un şarpe mare şigroaznic, patru capete de aspidă, un copacdin care se scurge miere şi doi şoareci –unul alb şi altul negru – care au rostul lor...Omul căzut în groapă şi pândit de inorogdevine prizonierul acestor elemente/simbo-luri. Aşadar, cei care trăiesc fără credinţă,conduşi de poftele ticăloase ale trupului,cad în groapa păcatului şi ce-i aşteaptă nu-ideloc bine: “Deci cei ce-şi alătură cugeteleşi-şi petrec viaţa şi traiul după voia aceştiistăpâne rele şi fără credinţă, iar de bunul şiiubitoriul de oameni Dumnezeu ei cu neîn-ţelepţiia lor s-au depărtat şi s-au amestecatcu mare bucurie în lucrurile lumii şi de celece vor să fie n-au socotit, nici ş-au adusaminte, ci au petrecut tot în voia şi în pohte-le trupului, iar pre ocaianicul şi ticălosulsuflet l-au părăsit, de s-au topit de foame şiau pătimit întunerece de nevoi şi de răutăţi,aceştea să aseamană unui om ce fugea de uninorog şi nu putea nici cum să rabde şi sătârpească strigarea şi zbieretul glasului luicel groaznic şi înfricoşat, ce fugiia tare, canu cumva să-l ajungă şi să-l mănânce. Şi aşafugind, căzu într-o groapă mare. Şi, deacacăzu într-însa, el află acolo un copaci şi săapucă de să urcă într-însul şi stătu cu picioa-rele pre nişte ramuri şi gândea că va fi înpace şi făr’ de nici o grijă. Iar deaca să urcă,el căută la rădicina acelui copaci şi văzu doişoareci: unul era albu, iar altul era negru. Şirodea totdeauna acel copaci, în care era el, şiatâta-l rosese, cât / puţintel era să cază jos.Deacii căută în fundul acei gropi şi văzu unşarpe mare şi groaznec şi unde sufla şi eşadin gura lui pară de foc şi venea cu gura căs-cată şi cu dinţii rânjiţi, numai să-1 înghiţă.Deacii iar căută spre partea încătro sta el cupicioarele, şi văzu 4 capete de aspidă, undesă iviia din malul acela ce era. Şi iar căută însus, şi văzu unde pica dintr-o ramură [a ace-lui copaciu] câte o picătură de miiare. Şi,deaca văzu acea puţinea miiare, uită de-a-şimai aduce aminte de acele răutăţi multe ce-1 încungiurase, că denafară de acea groapăsta inorogul gata să-1 mănânce, iar în fun-dul gropii rânjiia acel şarpe groaznec, ca|să-1 înghiţă, iar copaciul în care să urcaseera puţinel numai să cază, iar picioarele şi lepusese pre nişte ramuri uscate şi putrede. Şiuită aceste răutăţi şi greutăţi toate, şi să

porni spre acea ramură ce pica puţinicămiiare.”

Și, după ce înfăţişează această parabolăînfricoşătoare, naratorul, spre a fi mai sigurcă parabola este înţeleasă cum trebuie, înadevărata ei semnificaţie, o tâlcuieşte, adicătraduce în limbaj mai direct simbolurileînchipuirii:

“Aceasta iaste închipuire celor ce să înşa-lă cu înşălăciunea lumii aceştiia, care acumţi-o voi tâlcui: inorogul semnează moartea,care goneşte să ajungă pre tot neamul luiAdam; iar acea groapă mare iaste lumeaaceasta / care iaste plină de cursele morţii;iar copaciul acela, carele rodea acei 2 şoarecitotdeauna, de carele să apucase de să ţineaacel om, acela iaste viaţa a fieştecăruia om,şi să scurtează trecând ziua şi noaptea, şi săapropie de săvârşit; iar acele 4 capete deaspidă, semnează 4 stihii, din care să toc-meşte trupul omului, care de le va purtacineva rău şi cum nu să cade, deacii i să varăsipi tocmirea trupului; iar focul acela ceeşa den suflarea acelui şarpe, acela semnea-ză groaznecele şi cumplitele maţe ale iadu-lui, care aşteaptă să înghiţă şi să mistuiascăpre cei ce iubescu mai vârtos frumuseţile şicinstea lumii aceştiia decât bunătăţile vea-cului ce va să fie; iar acea picătură de miiaresemnează dulceţile lumii aceştiia, cu careamăgeşte ia şi înşală pre priiatenii săi şi nu-i lasă să să grijască de spăseniia şi mân-tuirea sufletelor lor.”

Morala fabulei este simplă şi, sub alteforme, revine în Învăţăturile... acestea în caresunt adunate înţelepciunile şi închipuirileevului de mijloc răsăritean. Omul, fugăritde moarte (inorog), dominat de stihiile fiin-ţei interioare şi pândit de focul iadului (şar-pele), trebuie să se îngrijească în cursa vieţiisale (groapa înfricoşătoare) de mântuireasufletului...

Şi, pentru a consolida această etică a spă-şeniei şi mântuirii (o putem numi astfel),Învăţăturile... aduc o nouă parabolă (parabolapriatenilor făţarnici, i-am putea zice) în careeste vorba de griji, scârbe, inimi rele, deoameni care umblă cu făţării şi îndoiri, iar înpartea frumoasă şi trainică a lumii se află“cridinţa, dragostea, nădejdea, milosteniia,dreptatea, iubirea de oameni, curăţiia, rugaşi alte bunătăţi multe”... Adică toate însuşi-rile omului care aspiră spre întregire şi

desă vârşirea sufletului; pe scurt: modelulmedieval de existenţă. Impresia pe care oavem, când citim această proză moralisticăşi simbolică este, repet, că limba românăare, acum (secolele al XVI-lea-al XVII-lea),într-o bună măsură, capacitatea de a cuprin-de şi exprima valorile umanismului euro-pean, cu un accent pus pe milostenie, onoţiune pe care, s-a reţinut, Machiavelli ofoloseşte cu mare circumspecţie atunci cânddefineşte morala Principelui său, iar, maitârziu, Nietzsche o va respinge categoric dincodul moral al omului superior. În limbajullui Neagoe sau al aceluia ce-i traduce gân-durile, omul bun, plăcut lui Dumnezeu şifolositor, aici, pe pământ, umblă “cu adeve-rinţă şi desăvârşit”, nu cu “întristăciuni”,nici “făţării” (infidelităţi cinice). Când vedesuferinţa fratelui său (vecinul) sau când elînsuşi are un mare necaz, trebuie ca inimasă i se umilească (“i se umili inima”) şi să secăiască...

Nu lipseşte din acest ghid de viaţă spiri-tuală şi de morală practică ideea biblică azădărniciei zădărniciilor şi a prăbuşiriimăriilor lumeşti. O găsim şi aici într-o pagi-nă memorabilă ce cuprinde, în imaginisublime prin frumuseţea lor naiv împodobi-tă, o cutremurătoare imagine a risipirii ine-vitabile a lumii materiale. O viziune escato-logică amplă ce îmbrăţişează toate planurileexistenţei, de la marile împărăţii transfor-mate în pulbere până la dispariţia frumosu-lui chip al femeii iubite: totul a devenit ţărâ-nă. Cine a compus-o a citit bine cărţile sfinteşi a ştiut, poate, să combine imaginile apo-calipselor din alte scrieri, laice, unind rugă-ciunea cu patosul înfricoşării, filosofia nălu-cirilor omeneşti cu ideea salvării prin cre-dinţa în divinitate. Un fragment – nu singu-rul – de veritabilă literatură de meditaţie pemarginea unei teme majore (moartea indivi-dului şi efemeritatea puterilor şi străluciri-lor vieţii pământene) şi, în interiorul acesteienorme aglomerări de imagini ale trecerii şipulverizării universului material, aflăm undiscurs melancolizat, liric, în note grave,despre destinul omului şi despre salvarealui prin credinţă şi milostenie. Milostenia,zice naratorul iscusit din Învăţături..., ne vaduce spre porţile cerului. Ce se întâmplăcând porţile cerului se deschid, nu spunesau nu ştie, dar ce lasă în urmă ştie şi spune

cu o febrilă resemnare şi o gravitate pasio-nată:

“Vedeţi împăraţii şi nu vă mai înşălareţi,vedeţi domnii şi nu vă mai uluiţi, că deacasă dăspart de viaţa aceasta şi deaca săîngroapă, deacii cine mai poate cunoaştepre care au fost împărat şi puternic? Iar demoarte / nicicum nimeni nu să poate mân-tui, ci toţi vor să să cutremure de păharul ei.Iată că iaste şi el ca fieştecare om şi-i iastefrică şi să cutremură de dânsa. Cel ce eramai nainte puternic şi înfricoşat, iar acum,iată, să duce ca un osândit; şi de cel ce săcutremura eri cei urgisiţi, iată acum cu totulsă ia, şi toată înţelepciunea şi puterea luipiiare. Şi pre dreptate să spăimântează, căvăzu puterile îngereşti şi-şi uită toată oblă-duinţa sa. Văzu chipul stăpânului Hristos şisă schimbă faţa sa. Unde iaste acum putereaşi măriia cea domnească? Că multe povaţene trebuescu să ne povăţească şi să ne treacăprin vămile cele din văzduh. Dar de vremece, când vom să mergem vre într-o lature deloc, sau vom să întrăm vre într-o cetate strei-nă şi neştiută, noi cătăm şi cercăm să aflămvreo povaţă, să ne poată povăţui bine, cu câtmai mult încă ni să cade să avem atuncipovaţă şi ajutoriu acolo, unde şi când să vaîntoarci şi va trece slava noastră ceastă tre-cătoare şi înşălătoare în moarte. Ca să aco-pere şi să dăpărteze puterile şi biruitorii ceimari ai lumii aceştiia cei nevăzuţi, din văz-duh, pre cari-i nemerescu şi le zic sfintelescripturi, că sunt vameşi şi ispititori şi vrăj-maşi. Atuncea bun ajutor şi bună povaţă neva fi noao milosteniia şi ne va duce dreptprin porţile cereşti. Acolo vom avea proca-tori buni, săracii pre carii i-am miluit, mainainte de moartea noastră, într-aceastălume. Pentru aceia să silim să miluim pretoţi mai nainte, până ce nu ne ajunge moar-tea. Şi toţi câţi suntem împăraţi, domni,boiari şi slugi, veniţi şi căutaţi în mormân-turi şi vedeţi ce vă faceţi, şi vă cutre muraţi!Veniţi şi voi, cei ce aveţi griji şi vrajbe unulpre altul, şi căutaţi de vedeţi cum vă răsipiţi,şi vă împăcaţi. Caută cu tot de-adinsul înmormânt şi vezi pre cei ce zac acolo într-în -sul şi cunoaşte care au fost împărat şi caresântu oase de domn. Vezi groaznecul şiînfricoşatul chip şi faţă a oaselor şi zi dar:dentr-aceştea, care au fost împărat şi care aufost domn, sau care au fost boiariu, sau care

9


10

Eugen Simion

au fost slugă, sau bogat, sau sărac, saubătrân, sau tânăr, sau care au fost harap şicare au fost om frumos? Au doar nu sântutoţi ţărână? Au nu sântu toţi pulbere? Au nusântu toţi plini de împuţiciune?. Au nu / nesântu acum urâtă oasele celora ce ne eraodată dragi? O, mare nevoe şi greutate!Unde iaste acum [frumuseţea] obrazului?Iată, s-au negrit. Unde iaste rumeneala feţeişi buzele cele roşii? Iată, s-au veştejit. Undeiaste clipeala ochilor şi vederile lor? Iată, sătopiră. Unde iaste părul cel frumos şi piep-tănat? Iată, au căzut. Unde sântu gru maziicei netezi? Iată, s-au frântu. Unde iastelimba cea repede şi dăsluşită? Iată, au tăcut.Unde sântu mâinele cele albe şi frumoase?Iată, s-au deznodat. Unde sunt hainele celescumpe? Iată, s-au pierdut. Unde iaste înflo-rirea statului? Iată, au perit. Unde sântuunsorile şi zulufiile cele cu miros frumos?Iată, s-au împuţit. Unde iaste veseliia şi dăz-mirdăciunile tinereţelor? Iată, au trecut.Unde sântu părerile şi nălucirile omeneşti?Iată, să făcură ţărână, că ţărână au fost [...]

Şi vai de cela ce să va afla că au lăcuit întraiu şi în viaţă spurcată în lumea aceasta,că [cu] multă ruşine şi ocară va sta înaintealui Hristos Dumnezeu. Ia aminte şi socoteş-te, o, oame, acestor cuvinte ce fură grăite, şicaută în mormânte şi vezi oasele noastrecum zac, şi-ţi vino în gând şi în firea ‘inimiitale, şi cugetă ce sfârşit vei să aibi, şi teîntoarce cu lacrăme. Şi de vei putea să-ţiaduci aminte, chibzuiaşte şi zi: carele iasteîmpăratul şi carele iaste omul cel prostu şide nimic? Carele iaste bogatul şi omul cellăudat, şi carele iaste săracul şi cel de nimic?Carele iaste robul şi carele iaste cel slobod?Sau carele iaste stăpânul, sau care iastesluga, robul şi slobodul? Cu adevărat întoc-ma va fi stăpânul şi sluga, robul şi slobodul.Şi cu adevărat din lucrurile lor sau să vorînălţa, sau să vor ruşina. Şi cu adevărat dinlucruri vor fi cunoscuţi şi cei ce vor fi aleşiîntru mărire şi / întru înălţime.”

Se spune că în orice pasaj din SfântaScriptură putem afla patru sensuri: un sensliteral, un sens alegoric sau spiritual, un senstropologic sau moral şi un sens anagogic, în

legătură, evident, cu viziunea escatologică2care a trecut în literatura laică şi a fost culti-vată, mai ales, de romantici. Eminescu este,la noi, exemplul la îndemâna oricui. MichelZink, un specialist în literatura EvuluiMediu, observă că exegeţii vor să descoperemai ales primele trei sensuri dintr-un textmedieval care porneşte, de regulă, de laCartea Sfântă. Cel de al patrulea (sensul ana-gogic) tinde să fie confundat cu cel alegoric,ceea ce mi se pare exact, dar nu numai pen-tru cele două ultime sensuri citate, ci pentrutoate. În definitiv, când citim un fragment caacela reprodus mai sus (din Învăţăturile...), îlcitim cu prioritate, dacă nu în exclusivitate,ca o alegorie. Ceea ce şi este în realitate.Viziunea escatologică (anagogică) intră, ca şisimbolistica morală şi spirituală, în aceastăparabolă care cu un capăt înfricoşează,sugerând iluziile vieţii şi zădărniciile lumii,iar cu celălalt arată calea spirituală, drumulspiritului spre porţile cerului după moarteainexorabilă a trupului...

Învăţăturile lui Neagoe nu fac excepţiede la aceste reguli ce funcţionează în litera-tura medievală cu teme religioase şi, în con-secinţă, trebuie citită ca atare. Alegoria, pecare Quintilian o definea ca “o metaforădezvoltată”, iar învăţaţii lumii medievale(Sfântul Augustin, de pildă) văd în ea “untrop prin care se semnifică altceva decât sespune” (cf. Michel Zink), este şi pentruNeagoe al nostru un instrument retoriccurent. Pildele lui, căci aşa vedem că suntÎnvăţăturile... sale, fabulele, parabolele, sfa-turile ce se aglomerează în acest monologpedagogic ajung, toate, la o alegorie sauchiar pornesc de la o alegorie luată dinBiblie. Curiozitatea este că, pentru a lămurimai bine sensurile morale şi spirituale,naratorul lui Neagoe (identificat cu elînsuşi, autorul textului) dă şi tâlcul alegoriei(fabulei), cum am văzut mai înainte. Uneoriprecizează această operaţie exegetică, aver-tizându-şi ascultătorii că urmează tâlcul (tăl-măcirea) celor citate şi comentate, alteori, caîn cazul viziunii escatologice de dinainte,prelungeşte discursul cu un nou discurs,

2 Cf. Michel Zink, La constitution d’une littérature: L’allégorie medieval: rhétorique et exégése, vol. Introductionà la littérature du Moyen Âge, Livre de Poche, 1993, p. 108.

mai scurt, în alţi termeni. Un discurs supli-mentar, sintetic, întăritor, lămuritor şi, să seobserve, ameninţător. După ce i-a arătatomului (mă rog, fiului Teodosie) ce seîntâmplă cu lumea trecătoare şi i-a dat oimagine cât se poate de dezolantă şi com-pletă a deşertăciunii acestei lumi, îi spune,s-a văzut din pasajul citat mai sus, direct, întonuri aspre, pedepsitoare, ce-l aşteaptăcând va ajunge în faţa lui Hristos, judecăto-rul cel drept: (“Şi vai de cela ce să va afla căau lăcuit în traiu şi în viaţă spurcată înlumea aceasta, că [cu] multă ruşine şi ocarăva sta înaintea lui Hristos Dumnezeu. Iaaminte şi socoteşte, o, oame...) şi, după cemai laudă o dată “slava cea neschimbată” şi“adeverita credinţă”, Neagoe trece la altepilde, arătând unde poate duce lipsa de“îngăduială” (toleranţă) şi de “facere debine” sau, mai exact, unde ajung biruitorii şiputernicii lumii care se abat de la mai sus-numita “sfânta adeverita credinţă”.

Ajung, de bună seamă, în “întunericileiadului”, dar, înainte de a ajunge acolo, pelocurile biruinţei şi măririi lor lumeşti se vainstala apocalipsa. Apocalipsa dezmăţuluişi a minciunii. “Adeverinţa” va pieri şi se

vor întări “limbuţia” şi “măscăriile”, adică oaltă faţă a escatologiei. Învăţăturile... abundăîn astfel de imagini ale răsturnării ordiniicreaţiei divine pe pământ, acolo unde învin-ge necredinţa. Omul Evului Mediu are oimaginaţie bogată a răului şi, în ficţiunile şiconfesiunile sale, domină fantasmele nega-tivităţii. Uneori, ele au şi o calitate estetică,cum se întâmplă în fragmentul ce urmează.Blestemul, scârba (un termen ce se repetă îndiscursul lui Neagoe), imaginea răsturnatăa maşinăriei lumii (cum ar zice Eminescu)se unesc cu rugăciunea şi sfatul ocrotitor,menit să avertizeze omul fără credinţă şi săîndrepte, de este nevoie, pe cel care a păcă-tuit deja. Pedagogia nu lipseşte niciodatădin acest discurs povăţuitor (aşa l-am puteanumi) în care spaima (strategia înspăimân-tării) “taineşte” (un cuvânt frumos, foarteexpresiv, cu mai multe semnificaţii în limba-jul omului medieval!) mereu cu umilinţa şisperanţa. Iată cum arată lumea învingători-lor care s-au îndepărtat de adeverita credin-ţă:

“Că din birui torii şi puternicii lumii ace-ştiia, pre mulţi i-au ajunsu judecata şi mâni-ia mai nainte de vreme şi fură aruncaţi în

11


12

Eugen Simion

întunerecele iadului. Şi / judecătorii furăjudecaţi de ceiia care-i judecase ei. Şi ceibogaţi apoi sărăciră, şi cei înţelepţi făr’ dezăbavă şi de năprasnă nebuniră, şi cei tari şivârtoşi slăbiră, iar cei sănătoşi bolnăviră. Şinici un lucru bun şi adevărat nu iaste întreoameni, cându nu să află în lume nici uncuvios şi plăcut lui Dumnezeu. Că fecioriivor batjocori pre părinţii lor şi muerile săvor lepăda de bărbaţii lor şi nu-i vor băga înseamă, nici bărbaţii nu vor păzi cugetele şigândurile muerilor lor; fetele cele tinere vormăscări pre fămeile cele bătrâne, cei bătrânicu cei tineri vor dobândi minte copilă rească.Atuncea nu iaste de a crede pre priiatenisau pre vecini, nici vei îndrăzni să grăeşti cufrate-tău de cele de pace, nici să taineşti cudânsul. Că el va cugeta tot cele ce sântu devrajbă. Şi pre vremile acelea va eşi şi va vie-ţui pizma şi înşălăciunea şi nedreptatea, şilimbuţiia să va întări, şi nu-şi va aduceaminte nimeni de Dumnezeu, nici îşi vaaştepta nimeni moartea. Şi pentru aceia săvor înmulţi şi răutăţile, pentru că frica luiDumnezeu nu se va pomeni / nici să va băgaîn seamă. Că el ne-au dat minte ca să cuge-tăm noi înşine cele bune, iar noi gîndim îninimile noastre tot cele rele şi hiclene. Datu-ne-au putere şi bogăţie, ca să dăm noi celorneputernici, iar noi în locul acestora nebatem joc şi ne râdem de dânşii. Biruinţă ne-au dat în mâinile noastre, ca cu dânsa săpăzim şi să răscurnpărăm pre cei slabi, iarnoi muncim pre cei nevinovaţi şi le facemnevoe. Pentru că nu va fi calea dreptăţii, nicijudecata cea dreaptă. Dragostea va peri şi săva înmulţi pizma. Bunătatea va fi ocărâtă şibat jocorită, iar făţărniciia să va cinsti şi să vacrăvi. Urî-se-va înţelepţiia cea smerită şiplecată şi să va înălţa trufiia şi să va cinsti.Peri-va adeverinţa, iar minciunile vor aco-peri toată faţa pământului.”

Este imaginea, repet, a lumii întoarse încare toate lucrurile se petrec pe dos pentrucă răul a luat locul binelui şi, după cum sevede limpede din exemplele date în texulcitat mai înainte, făţărnicia este cinstită, iarbunătatea este ocărâtă şi batjocorită. Toate,care va să zică, se smintesc şi se strică acolounde “înţelepţia cea smerită şi plecată”(însuşirea morală şi religioasă pe care orecomandă Învăţăturile...!) a fost înfrântă detrufie. Trufia este un păcat grav în codul etic

creştin. Neagoe se referă mereu la ea şi nupridideşte a-i semnala efectele. Trufia esteaceea ce deschide, pe pământ, porţile răului,iar răul nu duce, simbolic vorbind, decâtspre “întunerecele iadului”... Simbolic, pen-tru că limbajul acestor Învăţături... are tot-deauna ceva ce se află dincolo de cuvinte: ostare de spirit în care evlavia se uneşte cufrica, intuiţia răului (diabolicului) inspirăviziunile apocalipsului... Omul medievalcrede că diavolul se amestecă în existenţacurentă şi că virtutea se câştigă printr-oluptă continuă cu ispitele lui. Imaginarul

medieval este populat de aceşti draci astu-ţioşi şi activi care, precum o armată nevăzu-tă, se strecoară peste tot şi atacă sufletulindividului, îndemnându-l la rele. Arma luipredilectă este viclenia, iar scopul lui, cumsugerează şi fragmentul despre “îngăduialaşi aşteptarea lui Dumnezeu”, este să elimineadeverinţa şi să instaureze pe pământ min-ciuna. Ce face Dumnezeu în acest timp deispită şi conflict în teritoriul creaţiei sale?Neagoe ne asigură că Dumnezeu nu semânie când vede atâtea răutăţi, Dumnezeu“în adâncul bunătăţii şi răbdării” saleaşteaptă. Are milă şi miluieşte “ca un tată”pe fiul său, nu pentru că n-ar putea să-lpedepsească, ci pentru că are îngăduială şiştie să aştepte să treacă “năpasta năbuniră”din om. Aşteptarea intră, dar, în ecuaţiapedagogiei divine. Aşteptarea şi mila...Există, pe scurt, o speranţă pentru omul cepierde “sfânta adeverita credinţă”. Nara -torul moralist al lui Neagoe pune aceste vir-tuţi în capul listei de valori numită “învăţă-tură pentru facerea de bine”.

Totuşi răbdarea (aşteptarea) şi mila luiDumnezeu nu sunt fără capăt, avertizeazăacest narator care a cules înţelepciunea depe unde a găsit-o (din textele sacre) şi o sin-tetizează, acum, în nişte Învăţături în care,aşa cum s-a putut constata, toleranţa alter-nează cu o veritabilă pedagogie a afurise-niei şi înfricoşării, mergând până la blestemşi viziuni ale apocalipsei (escatologiei).Omul trebuie să le aibă pe amândouă în faţalui. El trebuie să-şi cultive neîncetat mintea(s-o cultive în sensul sfintei adeveritei credin-ţe!) şi să-şi îmbrace, în acelaşi timp, trupulcu haine sărăcăcioase. Adică să urmeze oetică a modestiei şi bunei cuviinţe, nu aluxului şi desfrânării. Învăţăturile... reco-mandă, în consecinţă, o etică a austerităţii şimodestiei. Cuminţenia este termenul carerevine în acest tratat de morală a bunuluicreştin şi, totodată, a omului de bine. Cumface, de obicei, naratorul acesta – gânditor şijudecător moral neobosit, cu imaginaţiaproductivă –, care vorbeşte în limbajul pil-dei şi îşi pune gândurile în parabole.Discursul lui Neagoe se construieşte prinacumulări succesive de fapte (referinţe),metafora (pe care o foloseşte cu pricepere,fără să abuzeze de ea) leagă o abstracţiunede un cuvânt brutal concret – în conformita-

te cu stilul discursului bisericesc. De pildă,“hainele neputrejunii”... Şi, totuşi, caracte-rul simbolic rămâne predominant în acestefiguri de stil. Putem spune că metafora-sim-bol leagă şi dezleagă aceste parabole în carese îmbulzesc categoriile, lucrurile, fabulelemorale. Rugăciunea şi afurisirea se îngădu-ie şi se pândesc în frazele despletite şi păti-maşe, sfătuitoare – de regulă – dar, la nevo-ie, poruncitoare. Ele se adresează împăraţi-lor şi oamenilor simpli, de toate vârstele şide toate rânduielile, în ton apostolic:

“Ascultaţi, bărbaţilor, ascultaţi, muerilorascultaţi, împă raţilor, ascultaţi, împărătese-lor, ascultaţi, boiari, ascultaţi, jupâneselor,ascultaţi, toată vârsta şi toate rânduialeli,bătrânii şi tinerii, bătrânele şi cele tinere; cănici de un folos nu vă sunt haine[le] celelucii du pre denafară, ci cele denlăuntru,acelea sunt de folos şi de treabă. Că pân’ vorfi îngrijaţi şi vor purta pre denafară hainelucii şi frumoase, cu nevoe ne vom îmbrăcasufletele cu hainele neputrejunii! Că nuiaste putere să-şi împodobească cineva şitrupul, şi sufletul, nici va putea să slujascăcineva şi lui Hristos, şi diavolului, tot bine.Deci iani să lepădăm această muncă cumpli-tă, că nimeni nu ş-ar împodobi casele cupărătare şi într-alte chipuri poleite, iar sămeargă şi / să şază cu robii săi îmbrăcat înnişte ferfeniţe rele. Iar tu, iată că faci şi eştiaşa; că casele sufletului tău să cheamă tru-pul, care-l înfrumsiţezi cu multe îmbrăcă-minte frumoase, iar pre suflet tu îl laşi dezace într-o ferfeniţă rea acoperit. Dar nu ştiică să cade să să împodobească mai frumosîmpăratul decât cetatea? Că cetatea o împo-dobeşte cu zăvese de in supţiri şi cusute, iarîmpăratul să împodobeşte cu caftanuri fru-moase şi cu corune. Aşa şi [tu], trupul să ţi-lîmbraci în haine slabe şi proaste, iar minteaţi-o îmbracă în haine împărăteşti şi o împo-dobeşte cu corună, şi şăzi în carâtă naltă şiluminată. Iată, tu acum faci împotrivă şi înponciş, că cetatea, adecă trupul, tu ţi-l împo-dobeşti cu multe feliuri de haine, iar preîmpăratul, adecă mintea, ţi-o laşi legată desă târaşte spre patimile şi lucrurile celenebune şi dobitoceşti. Dar nu cugeti că aifost chemat la nuntă, şi nunta au fost a luiDumnezeu, şi nu chibzueşti că în cămărălelui vor să între toate sufletele îmbrăcate înhaine lucii şi cu ranţuri de aur împodobite.”

13


14

Câteva lămuriri conceptuale şi un micexcurs în istoria temei ar putea fi utile înain-te de a trata grosso modo tema însăşi, a căreiactualitate e dincolo de orice îndoială.

Să notăm, mai întâi, că dosarul proble-mei naţionale s-a repus pe rol tocmai cândse credea că a devenit caduc. În loc de“moartea naţiunii”, ca expresie a lumiimoderne, “asistăm din contra la o restaura-re a identităţilor etnice şi na ţio nale”.1

Realpolitik pare că s-a impus din nou faţă deparadigmele universaliste ce se preconizauîn plină schimbare a lumii. “Postmoder -nitatea, ne previne un exe get al ei, este nuatât epoca unei gândiri fragmentate, cât apluralităţii for me lor.”2 Sub unghiul care neinteresează aici, ea presupune resemnifica-rea ideii naţionale cu tot complexul proble-matic aferent. De unde nevoia de a-i re -gândi feno menologia, cu tot ce implică ea ca

Al. ZUBNaţiune culturală

şi naţiune politică laromâni în epoca modernă

Întrucât dreptul istoric leagă naţionalismul de istorism, autorul apelelază la autoritatea istoricilor,pentru a sugera corectivele necesare la un subiect precum cel despre naţiune la români. Coagulatîn secolul istorismului, conceptul are în cazul nostru trăsături aparte, în sensul că termenul de denaţiune culturală premerge celui de naţiune politică. Demersul este însoţit de numeroase argu-mente alese din opera şi activitatea lui Gh. Asachi, M. Kogălniceanu, V. Alecsandi, N. Bălcescu,dar şi cu citarea unor autori străini (Hippolyte Desprez, I. A. Ubicini). Din aceleaşi raţiuni, îndiscuţie intră personalităţi ale secolului – T. Maiorescu, N. Iorga, Vasile Părvan, D. Gusti – careau contribuit semnificativ în toate etapele importante ale edificării idei de naţiune la noi.Cuvinte-cheie: Post-modernism, istorie, fenomenologie, elite, cultură, naţiune

Since the historic right connects nationalism with historicism, the author appeals to the authority tohistorians, in order to suggest correctives necessary in a subject such as this about the Romaniannation. Curdled in the historicism century, the concept has special features in our case, meaning thatthe term of cultural nation forerunner the political nation. The demarche is accompanied by manyarguments chosen from the work and activity of Gh. Asachi, Kogalniceanu, V. Alecsandi, N.Balcescu, and by summoning some foreign authors (Hippolyte Desprez, A. I. Ubicini). The same rea-sons, in the discussion amoungst the personalities of the century - T. Maiorescu, Nicolae Iorga,Vasile Parvan, D. Gusti - who contributed significantly in all important stages of nation buildingto new ideas. Keywords: Postmodernism, history, phenomenology, elites, culture, nation

Abstract

A gândiEuropa

Alexandru ZUB, Institutul de Istorie “A.D. Xenopol”, Academia Română, Filiala Iaşi, e-mail:[email protected].

1 Grigore Georgiu, Naţiune, cultură, identitate, Bucureşti, 1997, p. 32.2 Gianni Vattimo, Sfârşitul modernităţii, Constanţa, 1993, p. 185-186.

15

Naţiune culturală şi naţiune politică la români

surse, forme, trasee, consecinţe.Atenţi mai ales la sincronie, politologii

uită că în structura actualităţii intră elemen-te ce vin din istorie şi reclamă un tratamentdiacronic. Istoricul e destul de bine plasatpentru a impune sau măcar a sugera corec-tivele necesare. Reexami nând problemanaţiunii, el speră să pună diferenţierea şiintegrarea sub ace laşi semn, al sintezeiexplicative.3 Un neo-istorism ar trebui să-iinspire “lectu ra” faptelor şi reconstrucţia.4Dar istorismul însuşi, ca ideologie semni -ficativă pentru secolul naţionalităţilor, e pusadesea în cauză, ca una din sursele naţio na -lismului.5

Românii constituie, sub acest unghi, uncaz destul de interesant pentru a sugeraideea miracolului în ceea ce priveşte conti-nuitatea lor medievală şi construcţia de statmodernă. Edificarea imaginii de sine repre-

zintă, ca şi la alte naţiuni, un traseu demnde luare-aminte.6

Sub impuls umanist, s-a creat în secolulal XVII-lea o ideologie a daco-româ nis -mului, care avea să facă o lungă şi semnifi-cativă carieră. D. Cantemir a exprimat-odestul de limpede, la începutul secolului alXVIII-lea, perioadă care a pregătit, în multeprivinţe, fenomenul regenerativ din secolulurmător.7 Pe această linie, se poate vorbi deo constantă ideologică, una din acele “per-manenţe” pe care N. Iorga încerca să le des-copere în devenirea noastră istorică. O regă-sim şi în Transilvania, în pofida exagerărilorproduse acolo pe linia unei purităţi latine.Ideea originii şi a unităţii etnice a nutritgeneraţii în şir, cu deosebiri de nuanţe şiintensitate, până la realizarea Unirii Princi -patelor extracarpatine şi apoi a RomânieiMari.

Momentul cel mai semnificativ, de lim-pezire programatică, e desigur acel SupplexLibellus Valachorum (1791), text esenţial careproclama dreptul naţiu nii române dinTransilvania de a fi pusă pe picior egal cucelelalte naţiuni. La numai câţiva ani dupămarea răscoală a lui Horea, se căuta o înte-meiere a acestui drept pe istorie, naţiunea“cea mai veche” reclamând de fapt o restitu-tio. Planul ei de viitor se întemeia pe trecut,stimulat – după observaţia celui mai remar-cabil dintre exegeţii săi – de un “copleşitoristorism”.8

Aspirând la un statut de egalitate cunaţiunile politice, definite prin pactul verböc-zian cu aproape trei secole în urmă, româniiau făcut apel la dreptul isto ric, legând inse-parabil naţionalismul de istorism, cum s-aîntâmplat de altfel la orice popor pe cale dea-şi construi un stat naţional.9 Ei “descope-reau în trecut mult mai mult decât libertateanaţională şi o egalitate cu celelalte naţiuni ale

3 Cf. Grigore Georgiu, op. cit., p. 39.4 Cf. Ernst Schulin, Traditionskritik und Rekonstruktionsversuch, Göttingen, 1979.5 Cf. Jörn Rüsen, Konfigurationen des Historismus, Frankfurt/M., 1993; Friedrich Jaeger, J. Rüsen, Geschichte

des Historismus, München, 1992.6 Dan Pavel, “Deşteaptă-te române! O cercetare în ideologia naţionalismului”, în Polis, 2/1999, p. 153-170.7 Cf. V. Maciu, Mouvements nationaux et sociaux roumains au XIXe siècle, Bucarest, 1971, p. 9-39.8 D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucureşti, 1967, p. 463.9 Ibidem, p. 464-465.

16

Al. Zub

ţării: contemplau Dacia antică, coloniile luiTraian, strălucirea descendenţei roma ne”.10Prezentul se arăta meschin şi corupt în com-paraţie cu acel trecut, din care generaţii de-a rândul aveau să-şi tragă seva recuperă-rii. Retrospectiva stimu la prospectiva, caelement de program, ca sursă de mobilizareîn sens naţional.11

Rediviva Natio Valachica din amintitulSupplex12 s-a impus treptat, câş ti gându-şiun loc mai bun în relaţiile cu vecinii şi culumea în ansamblu. Se poate spune că ideeade naţiune şi aceea de stabilitate au evoluatun timp paralel, parcă aşteptând clipa cândse vor putea contopi. Istoria cantitativă aajuns să contureze destul de exact dezvolta-rea economiei, modernizarea statului, insti -tu ţiile din deceniile renaşterii, toate indi-când un progres evident pe linia adecvăriila structurile lumii apusene.13 Era însă unprogres sub nivelul aşteptărilor sociale şinaţionale, exprimate tot mai insistent deelite.14

Proiectul devansa momentan posibilită-ţile. Scriind poemul La Patrie, G. Asachi reu-nea deja, la 1812, mai toate elementele sim-bolice ale româ nis mului, ca ideologie a uni-tăţii naţionale.15 Le vom regăsi în Dacia lite-rară, scoasă la 1840 de Kogălniceanu, darmai ales în Cuvântul rostit de acelaşi, pestetrei ani, la deschiderea cursului de istorienaţională. Acolo, istoricul nu ezita să închi-puie o Românie ideală, dincolo de bariereleîncă existente: “Eu privesc ca patria meatoată acea întindere de loc unde se vorbeşteromâneşte şi, ca istorie naţională, istoriaMoldovei întregi, înainte de sfâşierea ei, aValahiei şi a fraţilor din Transilvania”.16Este ceea ce avea să spună şi V. Alecsandri,peste un deceniu, prefaţând culegerea dePoezii populare: “Există în lume o Românie,deşi ea nu figurează pe hărţile de geogra-

fie!”17 Se referea, ca atâţia dintre comilitoniisăi, la acea naţiune culturală care a premers,în cazul de faţă, naţiunea politică. N. Bălcescunu ezita să asocieze istoria însăşi pentru adefini “naţia română”, eforturile ei spre oexistenţă autonomă şi stabilă. O triplă lozin-că trebuia să inspire, de aceea, revoluţia vii-toare: dreptate, frăţie, unitate!18 Panro -mânismul era ideologia asumată de mai toţi“căuzaşii” în principatele extracarpatine, caşi în Transilvania.

Dincolo de munţi, în provinciile încorpo-rate de Imperiul Habsburgic, ideea de naţiu-ne culturală opera mai demult, ca urmare afaptului că de un statut de naţiune politică nubeneficiau decât ungurii, secuii şi saşii.Limpede formulat în Supplex Libellus, dezi-deratul recunoaşterii ca naţiune politică

10 Ibidem, p. 46511 Ibidem, p. 471.12 Ibidem, p. 49013 Vlad Georgescu, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, München, 1984, p. 146-168.14 Catherine Durandin, Istoria românilor, Iaşi, 1998, p. 86-101.15 Cântare României, ed. G. C. Nicolescu, Bucureşti, 1967, p. 67-68.16 M. Kogălniceanu, Opere, II, Bucureşti, 1976, p. 394.17 V. Alecsandri, Românii şi poezia lor, 1853. Apud Cântare României, ed. cit., p. 138.18 N. Bălcescu, Mersul revoluţiei în istoria românilor, 1850.

17


avea să devină un element definitoriu pen-tru elita românească din Transilvania, care aştiut să profi te de avantajele pe care i ledădea existenţa unei biserici unite cu Roma.“Unirea naţională, nota la 1844 G. Bariţiu,este frumoasa deviză ce răsună din toatepărţile şi deşteaptă duhurile cu puteremultă. Popoarele Europei, insista el, pricepşi cunosc cum că tăria şi puterea unuipopor, forţa sa, politica sa cum pă nită,nădejdile sale, prezentul şi viitorul său zacîn unirea naţională”.

Când, la 1848, Hippolyte Desprez scria înRevue des Deux Mondes, refe rin du-se laromâni, că “acest popor mutilat alcătuieşteîncă de acum un singur corp şi întinsul teri-toriu care-l cuprinde în unitatea sa senumeşte România, dacă nu în limba tratate-lor, cel puţin în aceea a patriotismului”, elştia, ca şi I.A. Ubicini, că transformareaacestei patrii ideale într-una reală era numaio ches tiu ne de timp.19

Abordarea diacronică a naţiunii şi statu-tului ne poate oferi sugestii dintre cele maiutile pentru a înţelege problematica lor însecolul al XIX-lea. S-au făcut deja, sub acestunghi, numeroase studii, pe segmente cro-notopice sau cu ambiţii de sin teză. Nu elocul să le sistematizăm aici. Se cuvine a fimenţionată însă Istoria ideilor politice româ-neşti de Vlad Georgescu (1987), pentru felulingenios cum a ştiut să pună în luminăgeneza şi recurenţa unor idei despre popor,naţiune, stat, uni tate naţională etc.20Politogramele examinate de autor relevă,între altele, o diferenţă de ritm între princi-patele extracarpatine şi un accent mai puter-nic pe cul tură în Transilvania.21 De acolo audescins în “ţară” pedagogi inspiraţi de “duhromânesc” (G. Lazăr, 1818; V. Pop, 1827),modelatori ai “conştiinţei de noi înşine”(A.T. Laurian, 1845). Aron Pumnul (1850)

punea accent deopotrivă pe comunitatea desânge, limbă, datini.22

Definiţia cea mai complexă a fost datăînsă, prin Kogălniceanu, în Divanul ad-hocal Moldovei (1857): “Avem acelaşi început,aceeaşi limbă, aceeaşi religie, aceeaşi istorie,aceeaşi civilizaţie, aceleaşi instituţii, aceleaşilegi şi obi ceiuri, aceleaşi temeri şi aceleaşispe ranţe, aceleaşi trebuinţe de îndestulat,aceleaşi hotare de păzit, aceleaşi dureri dintrecut, acelaşi viitor de asigurat şi în sfârşitaceeaşi misiune de îndeplinit”.23 Dimen si u -nea politică şi cea culturală a naţ iunii se re -gă sesc în această viziune comprehensivă, că -reia Al.I. Cuza, ajuns domn al Princi pa te lorUnite, avea să-i dea o definiţie sintetică: “laco mmunauté de langue, de religion etd’intérêts”.24

Este evident că naţiunea, gândită astfel,ca peste tot în Europa, avea un ca rac ter maimult etno-cultural decât politic. Ea se iden-tifica oarecum cu poporul, iar conştiinţanaţională cu spiritualitatea, de unde apelulinsistent al polito gra filor din epoca Unirii lasimbioza daco-romană, la ideea de conti-nuitate istorică, asociată cu ideea de misiu-ne şi destin.

Aproape sincron, I.C. Brătianu (Naţiona -litatea, 1853; Apel la conştiinţa naţională, 1859)şi I. Heliade-Rădulescu (Naţionalitatea în des-naţionalizare, 1856), ambii munteni, au subs-cris texte despre naţiune şi conştiinţă colec-tivă, opu nându-se ideii de posibilă dispari-ţie a naţiunilor în favoarea unei entităţi su -pe rioare, umanitatea. În opinia lor, delocmarginală, naţiunile se aflau încă pe o caleascendentă. La rândul său, bănăţeanul V.Maniu apăra Cauza limbilor şi na ţionalităţilorîn Austria (1860), distingând între o “naţio-nalitate fizică sau gene tică” (altfel spus,etno culturală) şi una politică, aşa cum seputea întâlni aceasta din urmă în Austriasau în Elveţia.25 Naţiunea politică nu se

19 H. Desprez, „La Moldo-Valachie et le mouvement roumain”, în Revue des Deux Mondes, XVIII, 1848,vol. 21, p. 105-131. Cf. Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitatea naţională, 1834-1849, Bucureşti,1967, p. 95-115.

20 Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice româneşti, München, 1987, p. 125-179, 323-348.21 Ibidem, p. 323.22 Ibidem, p. 326.23 Ibidem.24 Ibidem.25 Ibidem. Cf. şi Victor Neumann, Vasile Maniu, monografie istorică, Timişoara, 1984.

18

Al. Zub

legi timează, într-o asemenea concepţie,dacă nu asigură libera dezvoltare a naţiuni-lor de tip ge netic. O atare concluzie viza,desigur, relaţia dintre Imperiul Austriac şiromânii din acel spaţiu, pe care ar fi voit să-iştie la adăpost de presiuni desna ţio na -lizante.

Este spiritul cultivat în aceeaşi epocă deB.P. Hasdeu, D. Bolintineanu, S. Bărnuţiu,A.D. Xenopol etc. Ultimul a tipărit o lungăserie de studii, din care amintim Culturanaţională (1868), Despre naţionalitate (1872),Baza geo gra fi că a istoriei românilor (1875),Teoria generală a înrâuririi popoarelor (1876),studii în care justifica istorico-filosoficnaţiunea şi respingea cosmopolitismul cafiind un obstacol pe calea coeziunii naţiona-le.26 De la concret la abstract, de la mic lamare, de la aproape la departe, iată normade conduită pe care – în spirit evoluţionist –o sugera A.D. Xenopol, unul dintre promo-torii cei mai activi ai etnopsihologiei.27Istoria întreagă, conchidea tânărul învăţat,ne dovedeşte acest adevăr, arătându-ne cănumai popoarele care au ajuns la o viaţănaţională, la o conştiinţă clară a existenţeilor, au produs ceva pentru bineleomenirii”.28 Studiul comparat al istoriogra-fiei civilizaţiilor l-a condus la aceleaşi con-cluzii, cărora avea să le rămână de altmin-teri fidel şi în conduita civică.29

Asemenea atitudini erau frecvente înepocă. Tendinţei cosmopolite i s-a opus pan-românismul ca ideologie a originii comune şia unităţii de neam, îndeo sebi sub unghi cul-tural. În spiritul ei s-au dezvoltat discursulistoric, literatura, artele şi s-au construitinstituţii de rang simbolic. În SocietateaAcademică de la Bucureşti (viitoareaAcademie Română) au fost incluşi, de

aceea, şi învăţaţi din toate provinciile locui-te de români. La inaugurare (1867), ardelea-nul T. Cipariu invoca “simţământul naţio-nal”, convins că se va dobândi în cele dinurmă şi “eliberarea perfectă a patriei româ-ne”30, acea patrie ideală pe care o definisecu un sfert de secol în urmă şi Kogălni -ceanu, pentru a inspira apoi numeroşi mili-tanţi ai cauzei: D. Bolintineanu (1869), Vi -cen ţiu Babeş (1874), G. Bariţiu, M. Eminescu(1876). Cu aceasta, observă un exeget alfenomenului, “panro mâ nis mul culturaldevine panromânism politic”31, iar nouafază impunea desigur şi instituţii capabilesă sprijine realizarea unităţii de stat.

Ideea lui N. Bălcescu (1850) şi a altorcomilitoni de “a întemeia regatul Daciei”32începea să fie servită postum de împreju-rări. Unirea Moldovei cu Muntenia (1859),independenţa statală (1877), proclamareaRegatului (1881), iredentismul pus la lucrude unele societăţi, partide, asociaţii etc. eraupaşi spre acea Românie Mare preconizatăîncă la 1852 de D. Brătianu, dar rămasăoarecum pe seama viitorimii.33

Realismul pe tărâm politic rima, desigur,cu incriminarea megalografiei de către T.Maiorescu, la Junimea, societate de inspira-ţie germană prin care o elită intelectualăcăuta să disciplineze corpul social.34“Naţionalitatea în marginile adevărului” eformula sintetică prin care Eminescu îirezuma programul35, numai că asemeneaexigenţe nu s-au putut impune pe un planmai larg, iar dis cur sul unităţii, preluat depoliticieni, va suferi distorsiuni de tot felul,antrenând consecinţe pe care junimiştiidoriseră tocmai să le evite.

Secolul al XIX-lea se încheia, pentruromâni, cu o dublă mişcare pe plan na ţio -

26 Vlad Georgescu, op. cit., p. 327. 27 Paul Simionescu, Etnoistoria – convergenţă interdisciplinară, Bucureşti, 1983.28 A.D. Xenopol, Scrieri sociale şi filosofice, Bucureşti, 1967, p. 145.29 Ibidem, p. 156-203.30 Vlad Georgescu, op. cit., p. 335.31 Ibidem.32 Ibidem, p. 341.33 Ibidem, p. 342.34 Cf. Sorin Alexandrescu, “«Junimea»: discours politique et discours cultural”, în vol. Libra, ed. par I.P.

Culianu, Groningen, 1983, p. 49-79.35 Cf. Alexandru Zub, Eminescu: glose istorico-culturale, Chişinău, 1994, p. 13-18.

19


nal. În regatul care fusese instituit dupăCongresul de la Berlin, se manifesta un ire-dentism difuz şi intermitent, cu unelepuseuri naţionaliste, iar în provinciile dinImperiul Austro-Ungar sub formă de reven-dicări punctuale, care aveau să se înche ie, înTransilvania, prin mişcarea memorandis-tă.36 Dincolo de Prut, ro mânii basarabenidispuneau de un spaţiu şi mai redus demanevră. Peste tot însă, sta tu tul naţiunii caatare constituia o problemă de acut interesşi de căutări adesea febrile.

Sintezele istorice elaborate de A.D.Xenopol, spre finele secolului al XIX-lea şide N. Iorga la începutul secolului al XX-leaconstituiau, în felul lor, răspunsuri la acelecăutări. Publicând Geschichte des rumäni -schen Volkes (1905) pentru seria lamprechtia-nă Allgemeine Staatengeschichte, Iorga a ţinutsă se distanţeze oa recum de coordonator,deplasând accentul de la stat la naţiune.Pentru el, ca şi pentru Xenopol, naţiunea eraun produs “organic” al istoriei, având aşa-dar dreptul la o deplină desfăşurare.37

O nuanţă aparte în definirea conceptuluiavea să introducă V. Pârvan, ocu pân du-sede Ideile fundamentale ale culturii sociale con-

temporane (1919). “Naţiunea nu e un ele-ment biologic, ci unul spiritual. Individulnu se naşte ca mem bru dintr-o naţiune, cidevine membru efectiv al acelei naţiuni pemăsura creş terii în sufletul său a conştiinţeide solidaritate”, conchidea istoricul, atent –ca şi Renan – la dimensiunea politică anaţiunii.38

D. Gusti a mers poate cel mai departe înexplorarea fenomenului, ela bo rând o“sociologie a naţiunii” şi finalmente o “şti-inţă” a acesteia.39 Efortul său a început înpragul secolului nostru, însă cele mai spec-taculoase rezultate se pla sea ză după primulrăzboi mondial, când a creat o asociaţie şi uninstitut, cu scopul anume de a înlesni ocunoaştere sistematică a corpului social.40El făcea astfel un salt de la vechea etnopsi-hologie la o sociologie a naţiunii, care deatunci a continuat să se dezvolte41, cuaccente noi, de care şi istoricii au ştiut săprofite, mai ales după abolirea regimuluicomunist.42

Discursul istoric privitor la naţiune serevitalizează pe seama instru men ta ruluimai bogat şi mai complex de care dispuneacum, dar şi sub impulsul plu ra lis muluiadoptat în sfera politicii. Interesul pentrunaţiunea politică a sporit în chip evident, sti-mulând iniţiative ce impun deja, în spiritcomparatist43, noi “lecturi” în problematicanaţională a epocii moderne.

Text preluat, cu unele ajustări, din vol.Vârstele Unirii. De la conştiinţa etnică launitatea naţională, ed. D. Ivănescu, C.Turliuc, F. Cântec, Iaşi, 2001, p. 51-57.

36 Liviu Maior, Le mouvement du Mémorandum, Bucureşti, 1981.37 A.D. Xenopol, op. cit., p. 145, 155, 209; N. Iorga, Conferinţe. Ideea unităţii româneşti, Bucu reşti, 1987.38 V. Pârvan, Scrieri, Bucureşti, 1981, p. 364.39 D. Gusti, Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii, I, Bucureşti, ş.a.40 Cf. Ilie Bădescu, “Performanţa europeană a lui D. Gusti: «sociologia naţiunii»”, în vol. D. Gusti,

Sociologia naţiunii şi a războiului, Bucureşti, 1995, p. VII-XXVIII.41 Cf. Ilie Bădescu, Istoria sociologiei, Galaţi, 1994, p. 227-252.42 Cf. Alexandru Zub, “L’idée nationale et le rythme historique dans les pays roumains au début de l’épo-

que moderne”, în Revue roumaine d’histoire, XIV, 1975, 2, p. 285-289; “Sur le natio na lisme roumain au XXesiècle”, în Revue des études roumaines, XVII-XVIII, 1993, p. 265-276; “Istorism şi naţionalism în Româniamodernă”, în Alina Mungiu-Pippidi (ed.), Doctrine politice. Concepte universale şi realităţi româneşti,Bucureşti, 1998, p. 130-141.

43 Cf. Guido Franzinetti, “Il problema del nazionalismo nella storiografia dell’Europa Centro-Orientale”,în Rivista storica italiana, CIII, 1991, 3, p. 812-846; Dan Pavel, op. cit.

21

S-a mai făcut un pas în evoluţia emines-cologiei contemporane: Fundaţia Naţionalăpentru Ştiinţă şi Artă, în colaborare cuAcademia de Ştiinţe Medicale, a organizat,la 27 iunie 2014, dezbaterea Patografia luiEminescu: adevăr şi legende, la care au partici-pat medici-profesori, istorici şi critici lite-rari, oameni de ştiinţă din varii domenii,jurnalişti.

Ca urmare a acestei dezbateri a rezultatvolumul Maladia lui Eminescu şi maladiileimaginare ale eminescologilor, cu un argumentde Eugen Simion şi un cuvânt înainte deIrinel Popescu, volum apărut chiar de ZiuaCulturii Naţionale şi a Poetului, la 15 iunie2015, la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şiArtă, cu sprijinul Centrului de Chirurgie

Generală şi Transplant Hepatic “DanSetlacek”, în viziunea grafică a lui MirciaDumitrescu.

De ce “maladii imaginare”? Pentru că înjurul lui Eminescu s-au ţesut tot felul delegende, viaţa sa a fost tabloizată la cel maijosnic nivel, sfârşitul vieţii sale – tragic, ca şial altor mari creatori – stârnind imaginaţiamultor “eminescologi”. S-a mers cu tabloi-zarea biografiei până la acuzaţia de implica-re a lui Titu Maiorescu în boala şi moarteaPoetului sau până la a-l propune pentru...canonizare.

Datorită acestui aspect, acad. EugenSimion pledează, în Argument, pentru nece-sitatea unei astfel de dezbateri ştiinţifice şipentru tipărirea intervenţiilor unor reputaţi

Tudor NEDELCEAMaladia lui Eminescu şi maladiile imaginare

ale eminescologilor

Autorul elaborează o amplă recenzie asupra cărţii Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare aleeminescologilor, prefaţată de Eugen Simion, volum ce reuneşte studiile unor renumiţi mediciromâni despre bolile – reale sau presupuse – ale lui Eminescu, o apariţie editorială de excepţie,menită să aducă azi preţioase şi necesare clarităţi într-un domeniu în care s-au emis multe ipoteze,nu toate benefice. Eugen Simion consideră necesară o asemenea lucrare, în condiţiile în care despreEminescu s-au exprimat opinii denigratoare sau exagerate.Cuvinte-cheie: Eminescu, Eugen Simion, maladie, istorie literară, medicină

The author develops a comprehensive review on the book Eminescu’s disease and Eminescologists’imaginary diseases prefaced by Eugen Simion, a volume that brings together studies by well-knownRomanian doctors about Eminescu’s diseases - real or perceived - an exceptional editorial, designedto bring today precious and necessary clarity in an area where many hypotheses have been issued,not all of them beneficial. Eugen Simion also considers this work to be necessary, providing thatbothersome or exaggerated opinions were told about Eminescu.. Keywords: Eminescu, Eugen Simion, disease, literary history, medicine

Abstract

Cronici literare

Tudor NEDELCEA, Institutul de Cercetări Socio-Umane “C.S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova, e-mail:[email protected].

istorici sau medici de diverse specialităţi.Constatând că, în ultima vreme, opera emi-nesciană este supusă “unei negaţii insalu-bre, fie unei laude lipsite de orice noimă”,Eugen Simion sintetizează: “Eminescu este,azi ca şi ieri, în calea tuturor: zelatori, dela-tori, retori, limbuţi, complexaţi, resentimen-tari şi, vorba lui Noica, nemernici”.

Eugen Simion nu numai comenteazăpertinent creaţia lui Eminescu, dar, pragma-tic, a făcut enorm pentru cunoaşterea, înintegritate, a creaţiei eminesciene, editând-oîn celebra colecţie Opere fundamentale aFundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă,reeditând ediţia critică Perpessicius cu oexcelentă introducere (M. Eminescu, Opere.Poezii, 2013), reeditând, în aceeaşi colecţie,Opere fundamentale, în trei volume, Articolepolitice. Fragmentarium (2015), materializândapoi visul lui C. Noica de facsimilare amanuscriselor eminesciene (N. Manolescule-a considerat “maculatoarele lui Emines -cu”) în 38 de volume, dăruite marilor biblio-teci din ţară şi de peste hotare etc.

Este o dovadă grăitoare a interesuluicon stant al celui mai important critic literarşi editor de azi faţă de spiritul eminescian

“care a înţeles că suferinţa face parte dindestinul său. Şi-a asumat, cu o sinceritate şio luciditate despre care n-am putea spune,acum, decât că amândouă arată o adâncă,tul burătoare şi firească anxietate omeneas-că”.

Eugen Simion se arată de-a dreptulindignat de acuzarea unora cum că TituMaiorescu ar fi vinovat de sfârşitul tragic allui Eminescu sau, falsificându-i biografia,chiar l-ar fi omorât: “legislatorul culturiiromâne, creatorul criticii estetice, criticulcare a impus pe Eminescu, I.L. Caragiale,Slavici şi Creangă şi a apărat ideea de ade-văr în cultură, apare, acum, ca un simbol alcomplicităţilor joase şi inspiratorul şi prote-guitorul unei odioase crime intelectuale. Arfi de plâns, dacă n-ar fi râs”.

Era necesară această punere la punct,pentru că “aberaţia se lăţeşte şi face carierăîntr-o cultură a suspiciunii şi a comploturi-lor”; unele posturi de televiziune au crezutcă au descoperit misterul morţii... luiEminescu. Semicultura sau barbaria, ca săne exprimăm în termeni eminescieni (Las’ călipsa de cultură adevărată e egală cu lipsa demoralitate în sensul mai înalt al cuvântului,“Curierul de Iaşi”, IX, nr. 137, 17 dec. 1876,p. 3) este pe gustul vulgului, câştigă terenazi, iar promotorii acestora devin vedetepeste noapte. Nu se merge pe studierea ple-nară a tuturor textelor eminesciene, chiar aÎnsemnărilor cu caracter intim, în care Emi -nescu transcrie convorbirea (cearta) sa cuEcaterina Szöke, prima soţie a lui Slavici,din seara zilei de 27 iunie 1883 (zi premer-gătoare “bileţelului” trimis lui Titu Maio -res cu – “mesaj indecent, surprinzător deinu man” – şi a internării sale) (vezi TudorNe delcea, Eminescu, Bucureşti, FundaţiaNaţio nală pentru Ştiinţă şi Artă, 2013, p.337-340).

“Ireproşabilul, olimpianul domnulMaiorescu”, cum îl defineşte Eugen Simion,l-a descoperit pe Eminescu, i-a tipărit primaediţie de Poezii, precizând că secolul al XX-lea va sta “sub auspiciile geniului lui şiforma limbei naţionale”, i-a sprijinit carierapoetică şi intelectuală, aflându-se într-o per-manentă atitudine de “solidaritate intelec-tuală ireproşabilă”, aşa cum a consemnat şiG. Călinescu.

22

Tudor Nedelcea

Argumentele privind necesitatea apari-ţiei, azi (când zelatori şi detractori deopotri-vă intră cu brutalitate şi fără o noimă deechilibru în judecata Poetului), a cărţiiMaladia lui Eminescu şi maladiile imaginare aleeminescologilor nu sunt greu de aflat.Reputatul istoric Ioan Aurel Pop şi mediciiau studiat documentele vremii, inclusiv celemedicale, ajungând la concluzia unanimă căEminescu n-a avut lues (sifilis), ci psihozămaniaco-depresivă (în limbaj psihiatricmodern: tulburare afectivă bipolară), dato-rată suprasolicitării sale psihice (mai ales înredacţia “Timpului”), diagnostic prognozatşi de medicii vienezi, intuit şi de TituMaiorescu, validat şi de Ovidiu Vuia.

Ce schimbă aceste precizări ale unor spe-cialişti în destinul lui Eminescu, se întreabăEugen Simion: “nu schimbă nimic esenţialîn ceea ce priveşte opera”, ci doar punecapăt speculaţiilor poliţieneşti. Eminescu “amurit sfâşiat de un rău tratat medical, sfâ-şiat de un rău mai adânc” (de ordin psihic),fiind “conştient de răul ascuns ce-l roade”,conchide autorul Prozei lui Eminescu.

Cuvântul înainte al volumului, semnat demedicul Irinel Popescu, membru corespon-

dent al Academiei Române, subliniază limi-tele epocii în care Eminescu a suportat boala(1883-1889), “în care mijloacele diagnosticeşi terapeutice de care dispunea medicinavremii erau foarte departe de cele de azi;atât diagnosticele, cât şi tratamentele aplica-te par să nu fi fost cele mai adecvate”.

Acesta este motivul, recunoaşte reputa-tul medic, pentru care demersul iniţiat deAcademia de Ştiinţe Medicale, “la îndemnulacad. Eugen Simion”, are în vedere douămari premise: tratarea subiectului “strictmedical şi cu maximum de obiectivitate”,precum şi o “abordare multidisciplinară”.În opinia sa, Eminescu a avut “o ereditateîncărcată”, muncă excesivă, injectarea cumercur a avut “efecte toxice majore”, pro-vocându-i, probabil, stopul cardiac care i-afost fatal; însăşi necropsia a prezentat“serioase lacune”.

Studiindu-l în contextul istoric, sociopo-litic al epocii, dar şi în context personal,acad. Ioan Aurel Pop şi dr. Ioana Bonda facunele precizări necesare: era pătruns de“ideea naţională română, ura liberalilor”(de fapt, a aripii roşii a Partidului Liberal),

23

Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor

24

Tudor Nedelcea

acuzaţia acestora de risipire a banilorpublici de către Titu Maiorescu, bani acor-daţi lui Eminescu pentru finalizarea studii-lor, inclusiv a doctoratului, articolele sale“critice la adresa liberalilor sau a liberalis-mului”, apărarea drepturilor românilor dinImperiul Austro-Ungar, criticarea vehemen-tă a politicii anexioniste ţariste şi “impune-rea politicilor şi măsurilor economice decătre factorii externi, devenind un «ziaristde investigaţii incomod»”, chiar şi pentruconservatori sau pentru Titu Maiorescu(“poetul l-a acuzat pe Maiorescu de lipsă depatriotism?!”, exagerat, în opinia noastră),activitatea sa în Societatea “Carpaţi” etc.

În opinia celor doi istorici clujeni, “boalapoetului, izbucnită în 1883, a fost generatăde un complex de factori cu acţiune sinergi-că, ducând la apariţia stării de psihoză”, iar“ răzvrătirea în faţa nedreptăţilor zilnice i-aacutizat starea de dezamăgire şi de neputin-ţă şi i-a şubrezit starea de sănătate”.

Cred că era necesar, în acest volum, şi unstudiu pertinent al acad. Mihai Cimpoi.

Acad. Victor Voicu, medic şi farmacolog,analizează sindromul maniaco-depresiv,

intoxicaţia iatrogenă cu mercur şi consecin-ţele acestui tratament (efecte psihice şineurologice centrale şi periferice), erorile dediagnostic în cazul lui Eminescu, ajungândla concluzia, fundamentată pe “documente,mărturii, scrisori, date clinice, date anato-mopatologice”, că Eminescu a avut un “sin-drom maniaco-depresiv”, iar erorile dediagnostic şi tratamentul îndelungat cumercur injectabil “a supraadăugat sindro-mului maniaco-depresiv o componentăneurotoxică, cu o agravare a depresiei şiapariţia altor simptome psihice, neurologiceşi organice”.

Prof. dr. Octavian Buda aplică patografiaşi biografia medicalizată pe “cazul”Eminescu, în special patografia lui PanaitZosin din 1903, a lui C. Bacaloglu din 1936,constatând că autorul Luceafărului “nu a fostdecât un hipersensibil, la care toate bucurii-le, întristările, decepţiile au avut şi în acestdomeniu un ecou dintre cele mai puterni-ce”, că “identificarea autor-operă devinenecesară şi că materialul biografic şi texteleliterare trebuie apreciate în bogăţia nuanţe-lor lor”.

Din perspectiva psihiatriei actuale, prof.dr. Dan Prelipceanu supune cercetării saleboala psihică, începând cu primul acces demanie acută din 28 iunie 1883. “În opinianoastră, Eminescu era, ca fire, ca personali-tate, un ciclotim, care a prezentat cele treiepisoade maniacale cu factori psihotici”, elsuferind de o “tulburare afectivă bipolarătip I, cu episoade maniacale acute cu factoripsihotici congruenţi cu dispoziţia, alternatecu perioade de subclinici depresive şi curemisiuni (parţiale) interfazice”.

Prof. dr. Călin Giurcăneanu prezintăPunctul de vorbire al dermatologului privinddiagnosticul de sifilis, menţionând: “nicioleziune cutanată descrisă şi nicidecum afec-tarea neuropsihică nu pot susţine diagnosti-cul unui sifilis terţiar sau congenital tardiv;examenul anatomopatologic nu aratăleziuni specifice de sifilis terţiar (creier,cord, ficat etc.); ţinând cont de predispoziţiagenetică, familială, probabil că Eminescusuferea de o afecţiune bipolară, maltratatăca un posibil sifilis terţiar, decesul surve-nind printr-o intoxicaţie cu mercur”.

Neurologul Bogdan O. Popescu propuneo perspectivă actuală asupra bolii şi morţiilui Eminescu: “pe baza argumentelor men-ţionate aici pe scurt, cred că Eminescu asuferit de tulburare bipolară şi că argumen-tele că ar fi avut paralizie generalizată pro-gresivă nu sunt nici pe departe nici suficien-te, nici clare”.

Nici patologia cardiovasculară n-a fostneglijată în cazul lui Eminescu. Prof. univ.dr. Eduard Apetrei ajunge la următoareleconcluzii: “Suferinţa clinică a lui Eminescu,mă refer la suferinţa adăugată celei psihice,poate fi interpretată ca având o componentăimportantă cardiacă, produsă cel mai pro-babil prin afectarea irigării miocardului, încadrul cardiopatiei ischemice (circulaţie car-diacă neregulată, mici sincope, oboseală,decesul subit). Datele anatomice, interpreta-te în contextul celor menţionate, nu pot sus-ţine aortita luetică, ci pot mai degrabă a fiexplicate de un proces aterosclerotic apărutla un om tânăr cu mulţi factori de risc (plăcide aterom vizibile pe partea cercetată a aor-tei). Nu sunt descrise în buletinul necropticleziunile ce se întâlnesc în lues: dilataţia aor-

tei, anevrisme şi afectarea valvelor aortice.Intoxicaţia cu mercur a avut un rol de acce-lerare şi agravare a leziunilor vascularearteriale (descrise în cercetările recente) şi afăcut posibilă apariţia manifestărilor cliniceale aterosclerozei la un om tânăr”.

Despre otită, o boală mai puţin cunoscu-tă în cazul lui Eminescu, se pronunţă dr.Codruţ Sarafoleanu. Plecând de la observa-ţia dr. Obersteiner cum că în urechea stângăa Poetului e “o uşoară scurgere”, doctorulbucureştean constată că “acufenele şi ame-ţelile prezente şi la Eminescu sunt explicatede patologia psihiatrică şi nu de eventualainfecţie cronică a urechii”.

Specialistul în medicina legală, prof.univ. dr. Vladimir Beliş, constatând că, în adoua jumătate a secolului al XIX-lea, cunoş-tinţele şi tratamentul despre sifilis “erauprecare”, constatând “bizareriile comporta-mentale” descrise (cu obiectivitate?) înpresa vremii, consideră că “tratamentul cupreparate ce conţin mercur induc un sin-drom neurologic progresiv, cu ataxie, tre-murături, tulburări de deglutiţie şi de vorbi-re, anxietate, instabilitate şi depresie psihi-că”. Studiind Controversele privind sănătateaPoetului (diagnosticul de deces: meningităcronică) – diagnosticul de “paralizie genera-lă progresivă”, neexaminarea scalpului sprea se constata dacă a fost lovit sau nu cu opiatră, precaritatea cunoştinţelor medico-legale şi de morfopatologie, “sumarul exa-men asupra creierului”, lipsa descrierii rini-chilor spre a dovedi intoxicaţia cu mercur) –Vladimir Beliş se arată oarecum pesimist înstabilirea “de o manieră ştiinţifică, a exis-tenţei sau nu a bolilor de care a suferitEminescu”, luând în considerare însă “gra-vele consecinţe ale tratamentului cu mercur”;în consecinţă, “nu văd cu ce suntem avan-saţi dacă hotărâm sau nu că Eminescu a fostbolnav, când acesta a lăsat în urmă opera sanemuritoare, care azi, în treacăt fie spus, aajuns chiar să fie ponegrită de persoane cuveleităţi de critici literari”.

Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginareale eminescologilor este o apariţie editorialăde excepţie, menită să aducă azi preţioase şinecesare clarităţi într-un domeniu în care s-au emis multe ipoteze, nu toate benefice.

25

Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor

Fascinaţia enogastronomică în literaturaromână este o admirabilă carte, la origineteză de doctorat, semnată de IzabellaKrizsanovszki şi apărută la Editura TipoMoldova din Iaşi. Bazată pe o impresionantăbibliografie, prevăzută cu ample note şi cuun indispensabil glosar, întocmit cu rigoarefilologică, cartea, scrisă cu un remarcabiltalent narativ, este dedicată cu fin umor“celor care i se închină atât lui Apollo, cât şilui Dionysos”. Eseul introductiv, deopotrivăunul de istorie literară şi de istoria culturii,caută să răspundă la întrebarea: De ce aceastătemă? Autoarea crede că un răspuns posibil,chiar dacă uşor frivol, l-ar putea constituiparafraza lui Păstorel Teodoreanu: “La începutn-a fost cuvântul, ci foamea”. Apoi, invocă opropoziţie a lui Feuerbach: “Sun tem ceea ce

mâncăm”. Izabella Krizsanovszki admite căfaţă de dictonul păstorelian “putem să adop-tăm o poziţie consensuală sau combativă,însă nu putem nega că literatura şi enogas-tronomia sunt preocupări complementareale fiinţei umane”. În ceea ce priveşte con-textul (“numărul redus şi fragmentarismulstudiilor în domeniu”) şi orientarea cercetă-rii sale, ea distinge şi, totodată, precizează:“Demersurile cercetătorilor preocupaţi derelaţia dintre creaţie şi gastronomie, în gene-ral, şi dintre literatură şi gastronomie, înspecial, se decantează în două direcţii: una,mai superficială şi mai anecdotică, deci maipopulară, care vizează picanteriile biografi-ce ale creatorului; alta, mai profundă, maiştiinţifică, adesea mai incitantă decât prima,care urmăreşte semnificaţiile codului ali-

26

Constantin COROIUEnogastronomia, literatura

şi cafeneaua literară

Scrisă sub forma unui eseu, la originea căruia stă o impresionantă bibliografie, Enogastronomiaeste o carte dedicată “celor ce se închină atât lui Apollo, cât şi lui Dionysos”. Adaptat dupălucrările lexicografice italiene, termenul prilejuieşte autoarei un excurs istorico-literar îmbibat dearomele bucatelor şi băuturilor prezente în literatura celor mai reprezentativi scriitori români, unloc privilegiat deţinând Al.O. (Păstorel) Teodoreanu, cunoscutul epigramist, enolog şi autor decalambururi.Cuvinte-cheie: literatură, enogastronomie, mâncăruri, vinuri, tradiţie, prezent

Written as an essay, the origin of which is an impressive bibliography, Fine dining is a book dedicat-ed “to the ones who hallow to Apollo, and also to Dionysus”. Adapted from Italian lexicographicalworks, the term gives the author’s occasion to an historical-literary discourse soaked flavours of dish-es and beverages that are present in literature of the most representatives Romanian writers, Al.O.(Păstorel) Teodoreanu owning a privileged place, known epigrammist, oenologist and author ofpuns. Keywords: literature, fine dining, food, wine, tradition, present

Abstract

Constantin COROIU, scriitor, Iași, e-mail: [email protected].

mentar în opera creată, în cazul nostru, îndiscursul literar. Primul tip de abordarepoate fi, uneori, o cale spre decriptarea anu-mitor sensuri ale textului supus analizei,favorizând alunecarea spre critica biografi-că; de cele mai multe ori însă, dietetica scrii-torilor – eternizată prin jurnale, rememorări,confesiuni, interviuri sau oral history – rămâ-ne în sfera colportajelor... Interesul nostru afost captat atât de traseele existenţiale alescriitorilor români, cât, mai ales, de creaţiilelor, cărora am încercat să le aplicăm o grilăde lectură dacă nu inedită, măcar puţin uzi-tată”. În acelaşi text introductiv, autoareaprecizează că, în timp ce vocabulele culinar,gastronomie, enologie/oenologie sunt binecu-noscute şi des folosite în limba română, eno-gastronomie şi enogastronomic sunt “necano-nice” şi inexistente în dicţionarele noastre.Cuvântul compus enogastronomie, rezultatdin unirea dintre eno < gr. oinos, vin şi gastro-nomie < gr. gastronomia, e prezent în lucrărilelexicografice italiene, dar nu şi în ale celor-lalte limbi romanice, deşi este intens folositîn spaţiul cultural mediteranean “cu sensulde artă a bunei bucătării îmbinate cu vinuri-le potrivite”.

O observaţie demnă de reţinut e aceeaconform căreia, în literatura română, “imen-sul potenţial al discursului culinar a fostexploatat, în general, prin inserarea acestuiaîn fluxul ficţional…” Există însă şi câtevaexcepţii. Între ele, 200 reţete cercate de bucate,prăjituri şi alte trebi gospodăreşti, ale luiMihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi.Apoi, scrierile lui Păstorel Teodoreanu, pre-cum şi ale altor autori, contemporani, careau abordat tema. De remarcat faptul că“reţetele”, dincolo de (auto)ironia lui MihailKogălniceanu din Iluzii pierdute, erau meni-te să “revoluţioneze” bucătăria tradiţionalădin Moldova, să o europenizeze. În treacătfie spus, în diverse domenii, dacă nu întoate, noi ne-am sincronizat şi ne sincroni-zăm, astăzi mai mult ca oricând, împrumu-tând. De cele mai multe ori, fără discernă-mânt. Ceea ce nu e neapărat cazul “colecţieide reţete” a celor doi mari moldoveni.Oricum, G. Ibrăileanu nu greşea deloc con-statând: “Se pare că, în istorie, poporulromân s-a ocupat mai mult cu importuldecât cu exportul”.

Dar să ne întoarcem, era să zic la ospăţ,adică la cartea despre literatură şi enogas-tronomie a Izabellei Krizsanovszki, căreiaspaţiul şi timpul literaturii române îi oferădin belşug subiecte de analiză şi evocare,începând cu Budai-Deleanu. Galeria desfă-şurată sub semnul enogastronomiei îicuprinde pe Iancu Văcărescu, Anton Pann,Nicolae Filimon, Vasile Alecsandri, IonGhica, Alexandru Odobescu, Ion Creangă,I.L. Caragiale, Barbu Delavrancea, din vea-cul al XIX-lea, numărul celor din secolul alXX-lea fiind mult mai mare. Nu-i voi înşiruipe toţi, ci doar pe cei mai importanţi: MihailSadoveanu, Tudor Arghezi, G. Călinescu,Camil Petrescu, Ion Pillat, Cezar Petrescu,Eugen Barbu, Marin Sorescu, Emil Brumaruşi, bineînţeles, Al.O. Teodoreanu, căruia,după Sadoveanu, distinsa cercetătoare îirezervă cele mai multe pagini, având învedere biografia şi opera fiecăruia înansamblu, dar şi receptarea critică, şipunând desigur accentul pe aspectele ce secircumscriu obiectului cercetării sale.

Opera lui Sadoveanu se dovedeşte a fi deo incomparabilă bogăţie şi varietate (şi) din

27

Enogastronomia, literatura şi cafeneaua literară

punct de vedere enogastronomic. În lumeasadoveniană, îndeosebi meniurile şi habitu-dinile culinare ce ţin de o civilizaţie arhaică,dar nelipsită de rafinament în simplitatea ei,repovestesc prin ele însele o istorie îndelun-gată şi o spiritualitate profundă. MoşAntonie, din Ţara de dincolo de negură, pregă-teşte o mămăliguţă pe vatră şi frige “într-unclasic hârb de ceaun costiţe şi muşchi deporc afumat, amestecate cu bucăţi de slăni-nă. Şi are şi nişte brânză-n scoarţă de brad”În singurătatea Munţilor Călimani, Huţanuîi tratează pe oaspeţii lui cu rachiu de afine,friptură de berbec şi pâine de secară. Unpădurar din Râşca îi ospătează pe vânătoricu borş de găină şi mămăligă pe care aceştiale mănâncă folosind “linguri nouă de lemnde paltin”. Meniul vânătoresc evoluează dela simplu la bucate mai elaborate. În FraţiiJderi, la curtea domnească începe să se pro-ducă însă “sincronizarea cu complexele obi-ceiuri europene”. Valorile tradiţionale pri-vind enogastronomia coexistă aici cu celeaşa-zicând moderne. În Creanga de aur, careeste “expresia magistrală a fascinaţiei luiSadoveanu pentru tradiţie, mit, spiritualita-te, arhaitate”, contrastul dintre civilizaţiaculinară şi vechile habitudini – în ceea cepriveşte mâncărurile, băuturile, mijloacelede preparare şi de servire a lor – dau seamă,aparent paradoxal, de unitatea şi armoniaunei lumi, precum şi de nobleţea unui codexistenţial milenar. Sadoveanu, care este, înopinia lui Mircea Zaciu, autorul celui maicuprinzător “breviar secret al bucătărieinaţionale”, face figură de veritabil erudit înmaterie, erudiţie vădită “nu doar de impre-sionantul număr al denumirilor, ci şi îndiseminarea generoasă a feluritelor reţetesau în pledoariile entuziaste pentru anumi-te mâncăruri/băuturi”.

Parcurgând această carte excepţională –cum o califica, la momentul apariţiei, chiarîn titlul comentariului său, criticulAlexandru Călinescu –, în care este explora-tă o zonă până acum terra incognita, aiimaginea a ceea ce autoarea numeşte “pre-zenţa masivă a scenelor culinaro-bahice” înliteratura română. Dincolo de frumuseţea,pitorescul şi savoarea lor, inclusiv artistică,

asemenea scene conţin şi exprimă o întreagămetafizică.

Una dintre cele trei secţiuni ale masivu-lui volum Fascinaţia enogastronomică în litera-tura română se intitulează “Gurmanzi, cafe-nele, afaceri literar-gastronomice”. În acestcapitol este schiţată o istorie (de aproapedouă secole) a cafenelei literar-artisticeromâneşti, implicit creşterea şi descreştereamitului acesteia. Căci atât la noi, cât şi înalte spaţii culturale, nu numai europene, aexistat şi dăinuie un mit al cafenelei literare.Când spun nu numai europene mă gândesc,de pildă, la faimoasa Bodeguita del Medio dela Havana, pe care am avut prilejul să o vizi-tez cu ani în urmă. Prin ea au trecut şi trecmari personalităţi ale secolului trecut şi alesecolului nostru: scriitori celebri, în primulrând Hemingway, care adăsta aici, împreu-nă cu prietenii, pentru a-şi bea obişnuitulmojito sau daikiri, mari actori, pictori, gaze-tari, sportivi legendari din întreaga lume.Pereţii Bodeguitei sunt plini de dedicaţii şisemnături ilustre. Atenţia vizitatorului esteatrasă şi de un scaun atârnat cu picioarelede tavan. Pe el a stat ziaristul de la cotidia-nul spaniol “El Pais” care a scris primulreportaj despre cafeneaua din fascinantacapitală a Cubei. Scaunul este păstrat şiexpus astfel în semn de omagiu adus jurna-listului. Mă gândesc, de asemenea, la cafe-nelele pariziene. De pildă, La Flore undeCioran se întâlnea cu prietenii săi, între careAlbert Camus, sau Les Deux Magots, frec-ventată odinioară de Rimbaud, Mallarmésau Paul Verlaine, mai târziu de Gide, ElsaTriolet, Jean Girraudoux, Hemingway, iarmai încoace de Picasso şi Sartre.

La noi, în epoca postbelică, cafeneaualiterară aproape a dispărut sau şi-a schim-bat statutul. În fine, încercările timide de areînnoda firul, de a-i reanima rolul şi presti-giul în deceniile de libertate haotică, de con-fuzie a valorilor şi de batjocorire a tradiţieide după ruptura din decembrie ’89, suntdeparte de a se înscrie în linia unui mit ce sedovedise atât de fecund. De fapt, au eşuat.Până şi faimoasele Bolta Rece de la Iaşi sauCapşa bucureşteană şi-au pierdut aproapetoată aura mitologică. În opinia IzabelleiKrizsanovszki, cafenelele literare, dacă le

28

Constantin Coroiu

mai putem numi aşa, apărute în primuldeceniu al secolului, din care, iată, s-auscurs deja trei luştri, şi-ar asuma mai mult“rolul unor instituţii culturale sau caracte-risticile unor ateliere de creaţie”. Autoareadă câteva exemple ce nu mi se par, totuşi,prea concludente, dar altele nu sunt. Întreacestea şi mult mediatizata “afacere literar-gastronomică” a lui Mircea Dinescu dinlocalitatea dunăreană Cetate, unde poetulpretinde a fi fondat primul “port cultural”din Europa! Scopul ar fi, nici mai mult, nicimai puţin, “realizarea unei zone de conecta-re culturală permanentă a creatorilorromâni din diverse domenii artistice cumediile culturale din întreaga Europă”.Generos, “căpitanul” (şi proprietarul) origi-nalului port făcea cunoscut că acesta “estedeschis tuturor corăbiilor ce se vor încume-ta să-şi arunce ancora aici, fie ca să-şi des-carce poverile de mirodenii artistice, fiemăcar ca să-şi tragă sufletul în lungile călă-torii dintre diverse orizonturi oricât deîndepărtate geografic, însă învecinate spiri-tual”. Ce să zic?! Afacere de poet, e drept nulipsit de simţ practic şi de spirit întreprinză-tor, dar nu chiar cafenea literar-artistică, înînţelesul demult consacrat.

Ultimul proiect important s-a materiali-zat în perioada interbelică. Este vorba deDivanul meşterilor şi cărturarilor de la HanulAncuţei, înfiinţat la Bucureşti, în stradaIzvor nr. 112, în octombrie 1936, o societatece l-a avut în frunte pe Mihail Sadoveanu încalitate de “Mare Vornic”, ceilalţi societarifiind: Al.O. Teodoreanu, Panait Istrati, LiviuRebreanu, George Enescu, Tudor Arghezi,Cezar Petrescu, Ion Pillat, Demostene Botez,Ionel Teodoreanu, Cella Delavrancea, MiliţaPetraşcu, Oscar Han, N.N. Tonitza, CamilRessu, N. Dărăscu, iar ca “invitaţi”: GalaGalaction, Mihai Ralea, Victor Eftimiu, Al.Rosetti şi Oswald Teodoreanu. Din prezen-tarea şi amplul comentariu ale IzabelleiKriszanovszki, aflăm care erau actele con-stitutive ale societăţii: Statutul; Poruncamarelui vornic; Hrisovul vel-logofătului;Pravila hanului; Izvodul de mâncări şi beuturi.

Dincolo de spiritul ludic şi de stilul cuparfum cronicăresc, datorate, fără îndoială,lui Sadoveanu şi lui Păstorel Teodoreanu,

care semnau şi broşura cu cele 35 de articoleale Statutului, stabilementul, cu termenulautoarei, avea obiective majore: “dezvolta-rea întregii mişcări literare şi artistice dinRomânia”; “încurajarea tinerelor talente”;“purificarea limbii româneşti”; “participa-rea la toate manifestările în domeniul fru-mosului şi al plăcutului”. Totodată, noulHan al Ancuţei se vroia “o punte care sălege trecutul cu prezentul”. Ambianţa rusti-că a hanului, singurul local cu programnon-stop din Bucureşti la acea vreme, eramenită să o reconstituie pe cea a unui handin vechime. Oaspeţii beau din ulcele delut, iar fondul muzical era asigurat de untaraf ce cânta până dimineaţă, la plecareaultimului musafir. Izabella Kriszanovszkidescrie ambianţa hanului: “Pe pereţi atâr-nau, înrămate, citate din originalele regula-mente ale societăţii, extrase din Hrisovul vel-logofătului (care se regăseau, uneori versifi-cate, sub semnătura lui Păstorel, în revistelevremii): «Oamenii care cetesc în timpulmesei nu digeră ceea ce cetesc şi nu pricepceea ce mănâncă»; «Dacă nu puteţi renunţala obiceiul de a desface oul fiert cu cuţitul,scoateţi-vă şi ghetele (poate vă strâng)»;«Primum bibere, deinde philosophare»;«Este o elementară datorie să plăteşti ce aibăut, dar nu eşti obligat să bei tot ce ai plă-tit»”. Pravila hanului prevedea aspre pedep-se pentru cei ce s-ar apuca să “huleascăvinul Măriei sale de la Cotnar”, să “spurce”vinul, să pună vinul roşu la gheaţă sau să-lbea cu peşte etc. Se serveau bucate tradiţio-nale româneşti, la preţuri accesibile, dar şistrăine, însă mai scumpe. Societarii saumembrii Eforiei, cum se mai numeau,veneau adeseori la noul Han al Ancuţei.Sadoveanu bea numai vin alb, vechi de celpuţin 20 de ani, Liviu Rebreanu preferamâncărurile ardeleneşti, lui Panait Istrati îiplăceau Schweitzer-ul şi berea Bragadiru,Păstorel nu rata “micul dejun de la miezulnopţii”.

Hanul era o afacere profitabilă, de vremece a fost posibilă atingerea unuia dintre celemai importante obiective pe care şi le pro-puseseră creatorii lui: stimularea tinerelortalente. Chiar în primul an de funcţionareau fost acordate şase premii, în valoare de

29

Enogastronomia, literatura şi cafeneaua literară

5.000 lei fiecare. Printre laureaţi s-au numă-rat: Lucia Demetrius – proză, GeorgeLesnea – poezie, Constantin Silvestri –muzică, Ion Irimescu – sculptură.

În istoria şi mitologia literară rămân, înprimul rând, Bolta Rece, strâns legată deJunimea, apoi Capşa, dar şi cafeneaua NewYork de la Cluj unde, între altele, au avut locprimele şedinţe ale redacţiei revistei“Gândirea”.

S-ar putea spune că în epoca postbelică,tradiţia cafenelei literare este reluată, conti-nuată, mai ales prin restaurantul de la CasaScriitorilor. Nu puţini dintre protagoniştii

poveştilor de la acest han sui generis, underolul Ancuţei de odinioară l-a jucat, timp dedecenii, inegalabila madam Candrea, suntastăzi clasici ai literaturii şi artei româneşti.Evocată în diverse scrieri de cei ce i-au fostmultă vreme oaspeţi, mulţi dintre ei deloccomozi, doamna Candrea avea ea însăşitoate datele unui personaj literar perfectintegrat în pitoreasca lume ce se perindaprin acea insulă de libertate, cum nu mai eraalta în România antedecembristă. Aidomaatâtor valori a dispărut, din păcate, şi acelspaţiu literalmente fabulos. Să sperăm că nuşi mitul cafenelei literare, atât de fecund.

30

Constantin Coroiu

31

Bianca BURŢA-CERNAT

Hortensia Papadat-Bengescu*. Provocările şi surprizele

unei ediţii critice

Prezentul articol comenteză ediţia critică a romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu, apărută în 3volume la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă (FNSA) sub coordonarea Gabrielei Omăt,cercetător căruia i-au fost de mult recunoscute acribia comentariilor, observaţiile sagace, acuitateafilologică şi, nu în ultimul rând, tenacitatea de a nu abandona proiecte considerate de alţii imposi-bile. Deţinătoare a secretelor unei profesii pe cale de dispariţe, Gabriela Omăt reuşeşte să redeaistoriei literare şi pasionaţilor de lectură romanul inedit Străina, „o carte pierdută şi regăsită dedouă ori”, pe care o reface detectivistic în două variante, însoţite de un stufos dosar de creaţie.Concluzia este că, astfel, cititorii Hortensiei Papadat-Bengescu vor avea ocazia să întâlnească înStrăina personaje din cărţile ei precedente, în acest ultim roman scris sub impresia uneiApocalipse iminente.Cuvinte-cheie: filologie, ediţie critică, reconstituire, variante, inedit, roman, H.P. Bengescu

This article comments on the critical edition of Hortensia Papadat-Bengescu’s novels, publishedin three volumes from the National Science Foundation and Art (FNSA) under the coordinationof Gabriela Omăt, researcher whom have long been recognized rigorousness comments nimbleobservations, philological acuity and, not least, tenacity not to abandon projects considered impos-sible by others. Holder of the secrets of professional endangered, Gabriela Omăt manages to playback to literary history and to reading enthusiasts, the novel The Foreign, “a book which was lostand recovered twice” which makes as a detective in two versions, accompanied by the thick dossierof authoring. The conclusion is thus that Hortensia Papadat-Bengescu’s readers will have theopportunity to meet the foreign characters from her previous books in this last novel written underthe impression of an impending Apocalypse. Keywords: philology, critical edition, reconstitution, variants, novelty, novel, H.P. Bengescu

Abstract

Bianca BURŢA-CERNAT, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române,e-mail: [email protected]

* Hortensia Papadat-Bengescu, Opere – vol. I: Romane (Femeia în faţa oglinzei, Balaurul, Fecioarele despletite,Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns), ediţie coordonată de Gabriela Omăt, text îngrijit de EugeniaTudor Anton, note şi comentarii de Eugenia Tudor Anton şi Gabriela Omăt, studiu introductiv deEugen Simion), 1432 p.; vol. II: Romane (Logodnicul, Rădăcini), ediţie coordonată de Gabriela Omăt, textîngrijit de Viviana Şerbănescu, note şi comentarii de Eugenia Tudor Anton şi Gabriela Omăt, 1526 p.;vol. III: Romane (Străina – roman inedit), text stabilit şi note de Gabriela Omăt, studiu de arhivă şi selecţialotului manuscris Străina de Elena Docsănescu, 1840 p., Academia Română şi Fundaţia Naţională pen-tru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2012.

Munca istoricului literar şi, mai cuseamă, a realizatorului de ediţii critice sebucură în cultura română actuală de preapuţină consideraţie. În presa culturală, aşa-numita rubrică de “cronică a ediţiilor” pier-de teren chiar şi în reviste de tradiţie, pre-cum România literară, unde, ce-i drept, prinexcepţie, Ion Simuţ a rezistat până maiacum câţiva ani pe baricade ca avizatcomentator al ediţiilor (şi nu numai). Pe deo parte, numărul celor în măsură să se pro-nunţe în cunoştinţă de cauză în aceastăches tiune este din ce în ce mai mic. Pe dealtă parte, un atare subiect nu trezeşte, dinpăcate, un interes deosebit, nu aduce rating.Facultăţile de Litere au renunţat, ele însele,în climatul de confuzie axiologică de după1989, să mai pregătească “filologi”; extremde puţini dintre absolvenţii acestor facultăţiau, acum, o cât de vagă idee despre ceea ceînseamnă o “ediţie critică”, despre impor-tanţa ei în ansamblul unei culturi. Fenomenregretabil, întrucât o cultură (umanistă) carenu e minoră nu se poate dispensa de ceea cese cheamă travaliu filologic, de lucrărilefundamentale (precum dicţionarele ori enci-clopediile) sau de restituirea, pe cât posibilîn integralitate şi cu aparat critic profesio-nist, a operei scriitorilor/gânditorilor clasici.Niciuna dintre culturile europene pe care,pe drept cuvânt, le privim ca reper nu afăcut rabat de la acest principiu. Noi, însă,facem! Proiectelor solide, vitale – asigurândinfrastructura unei culturi – le preferăm nude puţine ori focurile de artificii, fie subforma comentariului impresionist, fie subaceea a studiului pedant-”universitar”, cupretenţii de ştiinţificitate up to date.

Efortul cu totul excepţional al GabrieleiOmăt, autoarea unei noi ediţii HortensiaPapadat-Bengescu – publicate de curândsub egida Academiei Române, la EdituraFundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă,într-o de unii blamată (în parte, în necunoş-tinţă de cauză, în parte din rea-voinţă)colecţie de Opere fundamentale iniţiată şicoordonată de Eugen Simion –, va avea deînfruntat, mă tem, aceeaşi opacitate a recep-tării de care s-au izbit cam toate ediţiile cri-tice apărute în ultima vreme. Deşi firesc ar fica acest demers – de reeditare a romanelor

Hortensiei, cu un aparat critic substanţialrevăzut în raport cu ediţia Eugeniei TudorAnton (apărută la Editura Minerva, în patruvolume, în intervalul 1972-1988), şi de resti-tuire a romanului pierdut al scriitoarei,Străina – să beneficieze de toată atenţiacuvenită unui eveniment cultural semnifica-tiv. Sunt la mijloc mulţi ani de muncă filolo-gică asiduă, de cercetări în arhive (publice şiparticulare), în căutarea unor documenteinedite, de scotociri în colecţiile de periodicepentru clarificarea unor amănunte care pro-fanilor le apar, poate, ca anodine, ani în careGabriela Omăt – personalitate admirabilănu doar graţie profesionalismului său deistoric literar, ci şi printr-o rară generozitatefaţă de ceea ce numim construcţie culturală– şi-ar fi putut elabora ori definitiva proprii-le-i cărţi de autor. Editoare (alături deAlexandru George şi Margareta Feraru) aAgendelor lovinesciene, a oferit prin apara-tul de note al acestor volume o adevăratămină de aur, utilă oricui se interesează deepoca dintre cele două războaie. Sutele depagini de note întocmite de Gabriela Omătpentru Agendele “Sburătorului” sunt supra-

32

Bianca Burţa-Cernat

saturate de informaţii istorico-literare inedi-te, vădind totodată o foarte bună cunoaştereîn materie de ideologii literare (calitate evi-denţiată şi de cele două masive volume aleantologiei Modernismul literar românesc îndate (1880-2000) şi texte (1880-1949), pe careautoarea le-a publicat în 2008 la EdituraInstitutului Cultural Român). GabrielaOmăt este un istoric literar dublat de un cri-tic sagace, care însă, discret şi autoexigent,supunându-se unei penitenţe autoimpuse, apreferat să rămână în umbră. Fapt pe care eimposibil să nu-l regreţi când citeşti atentcomentariile acribioase şi de indiscutabilăacuitate “ascunse” de Gabriela Omăt înNotele diferitelor ediţii critice pe care le-arealizat.

În trei tomuri ce însumează cca 4.800 depagini, ediţia de Opere. Hortensia Papadat-Bengescu (apărută în 2012) strânge laolaltătoate scrierile romaneşti ale autoarei: Femeiaîn faţa oglinzei (1921), Balaurul (1923),Fecioarele despletite (1925), Concert din muzicăde Bach (1927) şi Drumul ascuns (1932) în pri-mul volum; Logodnicul (1935) şi Rădăcini(1938) în cel de-al doilea şi, în fine, în al trei-lea tom, romanul inedit Străina, reconstruitde editoare în două variante (fiecare avândpeste 600 de pagini) – prima denumită“Ipoteză de reconstituire”, cealaltă,“Romanul alternativ” –, urmate de un foar-te stufos dosar de creaţie care conţine (înaproape 400 de pagini) note ale scriitoareiprivind romanul în curs de elaborare, eboşe,însemnări de dimensiuni variabile (de lacâteva rânduri la pagini întregi) despre per-sonaje şi despre construcţia narativă.Publicarea imensului şantier al romanuluiStrăina comportă o discuţie mai amănunţită,date fiind atât “legenda” care a însoţit zecide ani această ultimă scriere a Hortensiei,carte cu un destin straniu, “pierdută” şi“regăsită” de două, dacă nu chiar de trei ori,cât şi complexitatea demersului de restitui-re întreprins de editoare.

Ediţia coordonată de Gabriela Omăt – şiprefaţată de un studiu amplu şi bogat însugestii al criticului Eugen Simion – repro-duce textul îngrijit de Eugenia Tudor Anton(pentru romanele din primul volum) şi deViviana Şerbănescu (pentru volumul al doi-

lea) – din ediţia de la Minerva –, cu anumitemodificări rezultate din (re)colaţionarea cuprincepsurile şi cu ediţiile realizate deDimitrie Stamatiadi (nepot al scriitoarei)după manuscrise. Sunt preluate, de aseme-nea (pentru primele două volume, desigur,Străina apărând acum în premieră), notele şicomentariile din mai vechea ediţie aEugeniei Tudor Anton, însă cu numeroaseadăugiri şi cu un dosar al receptării adus lazi.

Extrasele critice grupate sub eticheta“conspect lărgit şi actualizat al receptării”sunt precedate de comentarii lămuritoareale editoarei, reprezentând avenite situări încontext şi/sau chiar evaluări (meta)criticeale punctelor de vedere formulate de diferi-ţii exegeţi ai Hortensiei. Observaţiile – fie şifugare – sunt adesea tăioase, dar, se cuvineadăugat, drepte. În legătură cu un comenta-riu al lui Marin Mincu din 1978, GabrielaOmăt notează: “Într-un studiu care ilustrea-ză lectura de tip «misogin» a literaturii ben-gesciene, propulsată pe piaţa ideilor criticede anturajul “Vieţii româneşti”, mai ales dinraţiuni de revanşă, apoi reiterată, din purăidiosincrazie, de un G. Călinescu, MarinMincu ţine să se facă remarcat prin brutali-tatea opticii demitizante – într-un momentcând ridicarea scriitoarei la cota cea maiînaltă a excelenţei valorice părea a întruniconsensul judecăţilor.” Un punct de vedereal lui Florin Mugur relevă “un sindromcert” al unui “adevărat sindrom Mini, activla mai toţi comentatorii bengescieni”. Iarcomentariului “ortodox sociologist” al luiValeriu Ciobanu (autorul primei monografiidedicate scriitoarei – în 1965) i se concede că“prezintă şi câteva accente insolite”...Notele şi comentariile Gabrielei Omăt pro-cură, dincolo de foarte preţioasa lor laturăinformativă, satisfacţiile unei lecturi critice.

Un tabel cronologic foarte bogat – pe câtde amplu, pe atât de dens – lasă a se între-vedea amănunte încă insuficient exploatatedin biografia scriitoarei. De exemplu, călă-toriile Hortensiei în străinătate, la sfârşitulanilor ’20 şi în anii ’30: un sejur la Viena (în1929), de unde trimite un articol-reportajpentru o publicaţie locală (“MareaNeagră”), o călătorie la Florenţa, în 1936,

33

Provocările şi surprizele unei ediţii critice

sau cele câteva plecări la Karlsbad, undeurmează nişte tratamente împotriva reuma-tismului ce o chinuia deja de mai multăvreme. Şederea de două luni la Câmpulung,în 1941, ar suscita, de asemenea, interesulunui cititor curios. Cvasinecunoscut era,până acum, un text-confesiune publicat descriitoare în “Viitorul româncelor”, în 1915.La fel şi împrejurarea în care i s-a solicitatHortensiei pentru prima oară răspunsul la oanchetă literară. Exemplele ar fi numeroase.Mă mai opresc asupra unuia singur: restabi-lirea adevărului cu privire la momentulapariţiei romanului Fecioarele despletite – nuanul 1926, dată în mod eronat perpetuată demai toate lucrările de istorie literară (euînsămi, trebuie să recunosc, am comis aceas-tă greşeală), ci 1925, an menţionat, de altfel,de bibliografia realizată de Dorina Mercheş.Publicat mai întâi în foileton, sub titlulCetatea vie, în mai multe numere din decem-brie 1924 şi ianuarie 1925 ale ziarului“Universul”, romanul este tipărit în mai1925, iar în toamnă apar şi primele cronici.

Despre această ediţie – impresionantăsub multe aspecte – Gabriela Omăt afirmă,cu o modestie la fel de impresionantă, că arreprezenta “un demers de etapă”, explicândde ce ar fi nevoie de o nouă serie de Opere.Hortensia Papadat-Bengescu, dificil de duspână la capăt însă: “accesul la arhiva fami-liei – neinventariată de specialişti – este încăselectiv, nici fondul de manuscrise benges-ciene – deţinut de câteva instituţii publice –nu este încă temeinic cercetat şi cartografiat,iar în arhive private sunt încă reţinute cores-pondenţă şi documente, aşa încât perspecti-va asupra ansamblului, indispensabilă uneiediţii critice solide, rămâne un deziderat”.Consideraţii sceptice ale unui istoric literarextrem de exigent, în primul rând faţă desine.

Elementul-surpriză al noii ediţii deOpere. Hortensia Papadat-Bengescu este edita-rea în premieră a romanului Străina, cea dinurmă carte a autoarei, pierdută în împreju-rări tulburi, într-un deceniu el însuşi “pier-dut”, cerând a fi recuperat dintr-un inter-regn, întrucât e un deceniu de graniţă,punte fragilă între interbelic şi epoca dedupă instaurarea comunismului. Cântec de

lebădă, roman-sinteză ce adună obsesiileexistenţiale şi scripturale ale creatoareiHallipilor, Străina reprezintă, atât prin con-ţinutul, cât şi prin destinul său (extrem detortuos), imaginea simbolică a unei lumi îndeclin şi a nehotărârii unei epoci ce stă săînceapă. Geneza, scrierea, tribulaţiile publi-cării romanului (presupus a fi fost încheiat),în a doua jumătate a deceniului al cincilea,au fost, zeci de ani, adâncite într-o legendăperiodic alimentată cu amănunte – uneoricontradictorii –, scoase la iveală de istorialiterară. Cât timp a trăit, autoarea însăşi aîntreţinut, voluntar sau nu, confuzia în legă-tură cu ultimul ei roman. Mărturisirile saleconsemnate în varii interviuri sau încredin-ţate diferiţilor interlocutori (I. Negoiţescu,Camil Baltazar sau Ov.S. Crohmălniceanu)se bat, nu de puţine ori, cap în cap – cumarată, foarte strâns argumentat, şi GabrielaOmăt, editoarea de azi a Străinei. Astfel, lascurt timp după ce a declarat, cu ocaziaunui interviu, că romanul ar fi în curs deapariţie, prozatoarea îi mărturiseşte altuiintervievator că încă mai lucrează la carte.Sau, într-o împrejurare, se plânge că EdituraFundaţiilor Regale îi cere să predea cât mairepede manuscrisul, iar din altă parte reiesecă, totuşi, contractul ar fi fost încheiat cuEditura Cioflec.

Din hăţişul speculaţiilor şi al declaraţii-lor contradictorii, Gabriela Omăt încearcă sădesprindă o logică a faptelor sau, mai pre-cis, cel puţin două scenarii posibile. Se poateca manuscrisul romanului să se fi pierdut,fatalmente, în două rânduri: o dată laEditura Cioflec, unde s-ar fi amestecat (oricules într-o ordine greşită) nişte pagini, pen-tru ca apoi să “dispară” cu totul, dat fiindmarasmul anilor 1944-1945 şi, între altele,mutarea editurii într-un alt sediu; a douaoară, la Editura Fundaţiilor Regale, odată cunaţionalizarea acesteia, în 1948, după ce ar fifost cu greu reconstituit. Însă GabrielaOmăt are îndoieli serioase că romanul – pre-dat editurii (fiecăreia dintre cele două) întranşe, pe măsură ce capitolele erau defini-tivate – ar fi fost realmente încheiat vreoda-tă sau că ar fi fost reconstituit integral pen-tru Editura Fundaţiilor Regale. Mai multdecât atât, bănuieşte că prozatoarea, aflată

34


într-o etapă dificilă a vieţii sale – într-oderută determinată şi de instabilitatea ani-lor de război şi de evenimentele din planfamilial (accidentul şi boala soţului, NicolaePapadat) –, ar fi tergiversat predareamanuscrisului către Editura Cioflec, înîncercarea de a câştiga timp pentru rezolva-rea unei probleme: cum să anuleze contrac-tul de publicare, în condiţiile în care luase şiun acont consistent, fără a fi nevoită să res-tituie suma primită; pretextul găsit ar fifost... pierderea, în editură, a mai multorcapitole din roman. Ar exista, altfel spus, şiposibilitatea ca presupusul manuscris pier-dut – încredinţat fragmentar spre publicare– să nu fi fost niciodată finalizat. (Totuşi,Camil Baltazar îşi aminteşte că Hortensia i-a cerut ajutorul pentru corectura în şpalt acelor două volume ale romanului...) În fine:“Odată cu dispariţia Editurii FundaţiilorRegale, odiseea publicării Străinei se curmafără a fi fost tradusă în fapt. Dacă materialuldepus (?) la Fundaţii a fost sau nu restituitautoarei este încă o necunoscută. (...)Hortensia Papadat-Bengescu şi cei apro-piaţi, de la Camil Baltazar la Elena şiDimitrie Stamatiadi, au preferat să aştearnătăcerea asupra acestui subiect”. Istoriamanuscrisului Străinei, desfăşurată pe întin-derea a şase-şapte decenii, din anii ’40 pânăazi, este foarte amănunţit prezentată deGabriela Omăt în ediţia de faţă, într-uncapitol de comentarii intitulat “Străina, des-tinul ei enigmatic, proiecţia ei în conştiinţacriticii” – contribuţie istorico-literară deneignorat. Cum de neignorat este foartebogatul aparat de note ce conţine nu doarindispensabile contextualizări istorice şiprecizări de ordin filologic, ci şi interpretăricritice de acuitate, nuclee ale unei posibileexegeze.

Zeci de ani, cei care cunoşteau “legenda”romanului dispărut al Hortensiei Papadat-Bengescu au aşteptat ca un eventual deţină-tor al manuscrisului să-şi depăşească rezer-vele şi să apară, ca prin miracol, împreunăcu Străina. Probabil că ediţia de faţă – indis-cutabil, un eveniment a cărui importanţă nua fost îndeajuns evidenţiată – nu va punecapăt acestor aşteptări, deşi demersul“arheologic” şi detectivistic al Gabrielei

Omăt e de natură să strecoare mai multdecât o undă de îndoială în legătură cuposibilitatea unei atari întâmplări fericite. Înorice caz, până la o ipotetică ivire a romanu-lui propriu-zis, avem la dispoziţie, graţieremarcabilelor eforturi ale Gabrielei Omăt,imensul şantier al Străinei, reconstituit cuacribie din arhiva pusă la dispoziţie deurmaşii scriitoarei.

Editoarea propune două variante derecompunere a romanului într-o formăaproximativă. Pe prima o numeşte “Ipotezăde reconstituire”, pe a doua – “Romanulalternativ”. În funcţie de nucleele narativeşi/sau tematice identificate, Gabriela Omătjuxtapune numeroasele fragmente dispara-te sau, după caz, (re)copiate de autoare pecaiete ori publicate deja în periodice (în anii’40, în mai multe reviste, şi, mai târziu, laînceputul anilor ’60, în “Viaţa româneas-că”), texte de dimensiuni variabile – de lafragmente mici, de o pagină sau de maipuţin, până la capitole ample, rotunde. Înlegătură cu aceeaşi secvenţă narativă s-aupăstrat, în general, multiple variante detext, pe care editoarea a preferat să le aşezealături, cu riscul unor constante repetiţii,întrucât fie se completează reciproc, fieoferă alternative uşor diferite ale scenariu-lui narativ. Principiul de asamblare a frag-mentelor este acelaşi în “Ipoteză de recon-stituire” şi în “Romanul alternativ”; diferăvariantele selectate spre a ilustra secvenţelenarative (sunt variante paralele în raport cuacelea din secţiunea primă) şi, în plus,prima versiune urmăreşte mai îndeaproapeo idee de compoziţie romanescă. Aflate îndiverse stadii de redactare – căci autoareaobişnuia să-şi treacă textul prin succesiveoperaţiuni de rescriere –, fragmentele for-mează un puzzle cu piesele într-o ordinerelativă, plauzibilă, reconstituită conformplanurilor de lucru şi lungilor liste cu titluride capitole întocmite de romancieră.Recuperate din arhiva familiei, aceste foartepreţioase documente sunt publicate în edi-ţia de faţă – iarăşi subliniez: cu un aparat denote impresionant –, într-o secţiune deaproape 400 de pagini, “Dosar de creaţie.Texte privind geneza şi construcţia narati-vă”. De notat totodată scrupulul editoarei,

35


care s-a ferit să imprime “ipotezei” sale “dereconstituire” un riscant accent personal, săamestece propriile opţiuni de structurare amateriei epice fragmentare cu opţiunile, deaproximat până la un punct, ale scriitoarei(cum s-a întâmplat, de exemplu, maidemult cu editarea romanului postum al luiVinea, Venin de mai). Şantierul vast şi cumulte întortocheri al Străinei – fără elemente“străine” adăugate – i se înfăţişează unuicititor deprins cu literatura postmodernă caun experiment şi ca o provocare. Captivantşi prin sine însuşi, deşi compus din piese nudoar disparate, ci şi inegale ca valoare, acestadevărat labirint textual interesează într-ofoarte mare măsură şi ca document al obse-siilor unei scriitoare de anvergură, ca măr-turie a felului în care aceasta gândea litera-tura ori spectacolul unei umanităţi supusemetamorfozei.

La vremea când îşi concepe ultimulroman, autoarea trăieşte cu sentimentul căasistă la sfârşitul unei lumi. Notaţiile de jur-nal reproduse în secţiunea “Străina – Dosarde creaţie” o arată descumpănită de “schim-barea aspectului studenţimii” ori de “revăr-sarea periferiei asupra oraşului”. Trecândpe la Universitate, doamna elegantă, hrănităcu fantasmele estetizante proprii îndepărta-

tei (deja!) la belle époque, observă cu neplăce-re vestimentaţia “bizară” a tineretului, con-trastul dintre neglijenţa masculină, trădatăde costumele uzate sau neasortate, şi luxulostentativ al studentelor, înveşmântate înpretenţioase haine de blană. Suntem pe laînceputul anului 1941 şi scriitoarea constatăintruziunea uniformelor şi a straielor preo-ţeşti în masa pestriţă de studenţi. E înspăi-mântată de manifestările unei “nebuniicolective”, “contagioase” mai ales în rândultineretului; are impresia că oraşul e amenin-ţat de un “ferment de răscoală” constituit“de semidocţi, de parveniţi, cu singura şle-fuire a faunei de ambiţioşi fără frâu, nesu-pravegheaţi, de tuberculoşi şi sifilitici, deapatrizi (ţigani în majoritate)”. Vede cum“ies pe trotuarul bulevardelor oamenii-microbi – în toate înţelesurile” şi se imagi-nează în ipostaza unui Neron care ar incen-dia primejdioasele, insalubrele periferii.Aversiunea vârstnicei scriitoare pentruschimbările sociale la care asistă, ca un omdintr-o altă epocă şi dintr-o altă lume, espontană şi violentă: nu înţelege agitaţiatineretului, faţă de care are o “suspiciuneprincipială”, nu înţelege nici “exodul de lasate – periculos” şi nici parvenitismul decare s-ar fi contaminat “chiar şi mahalagii

36


cinstiţi”, “lucrătorul de la uzină sau U.C.B”(care – oroare! – vor ca odraslele lor să devi-nă domni şi “domnişoare”). Mizantropiaautoarei se manifestă, iată, printr-o incom-prehensiune faţă de tot ce vine de la margi-ne, din afara unei clase similiaristocrate.“Când şi cum a umplut lumea nefirescul cufăpturile lui, cu legile lui, aşa fel? (...) E olatenţă care a izbucnit uluitor. E un microbpe care-l observaseşi şi îl urmăreai progre-siv şi al cărui abces copt, pe care nu-l bănu-iai format, a spart brusc, împroşcând puro-iul. (...) E un bal mascat, e o redută gigantă,e un carnaval vast, la care o parte din cetă-ţeni nu iau parte, de aceea sunt busculaţi înmersul mascaradei – sau ce atunci? Cuprima viziune a sfântului [Ioan], cu primaparte a Apocalipsului seamănă uluitor.”Străina este o carte scrisă sub impresia aces-tei Apocalipse iminente. Autoarea s-a gân-dit, la un moment dat, că romanul s-arputea intitula, wagnerian, Amurg de zei,având însă grijă să pună un bemol ironic(cum mai procedase, de altfel, de atâtea ori)pe o partitură ce ar fi riscat, poate, să devinăexcesiv de gravă.

Romanul-şantier al Hortensiei Papadat-Bengescu este, între altele, o mărturie des-pre maniera de a lucra a scriitoarei: frag-mentar, dar şi cu, de la bun început, o ideesuficient de clară despre cum ar trebui săarate structura de ansamblu. În cadrele(destul de mobile) configurate de ideeagenerală, sprijinindu-se în acelaşi timp peample fişe de lucru, cu personaje, însemnărilapidare etc., romanciera procedează prinacumulări dezordonate de fragmente – re -scrise în mai multe variante, mereu suscep-tibile de adăugiri –, pe care le asamblează lasfârşit după tehnica montajului cinemato-grafic. (Fragmentele reasamblate deGabriela Omăt în ediţia de faţă aparţin unorstadii foarte diferite de redactare, aşa încât,de la un capitol la altul, date despre perso-naje – vârstă, biografie etc. – ori privitoare lacursul acţiunii ajung să se contrazică frec-vent.)

În linii mari, Străina trebuia să fie carteaunei apocalipse – sociale şi ficţionale înegală măsură. Sociale, întrucât, conceputăîn anii tulburi de ofensivă a extremismelor

politice şi apoi de război, această carteabsoarbe şi, chiar dacă indirect, tematizeazăviolenţa unor schimbări ce anunţă să fie ire-versibile. Hortensia este foarte preocupată,în această perioadă, de riscul unui amestecal “marginii” şi al “marginalilor” – al maha-lalei – cu centrul (până atunci) similiaristo-crat. Apocalipsă ficţională, pentru că autoa-rea îi convoacă aici pe mai muţi dintre eroiiromanelor precedente – pe Nory “feminis-ta” şi pe sora ei Dia, pe Elena Drăgănescu şipe Marcian, pe Coca Aimée şi pe doctorulWalter ori, din afara ciclului Hallipilor, pebanalul Costel Petrescu din Logodnicul –,spre a le regiza, cu mai multă sau mai puţi-nă pompă, tragice ieşiri din scenă ori, dupăcaz, nespectaculoase ratări existenţiale. Oatmosferă funebră învăluie mai toate eveni-mentele din roman, totul e pus sub semnulcrepusculului, al incertitudinii şi nedesăvâr-şirii. Lumea ai cărei exponenţi erau eroiiromanelor anterioare – cu siguranţă, nu“cea mai bună dintre lumile posibile”, dar,în raport cu ceea ce se anunţă, suportabilă –a intrat în disoluţie. Semnele sfârşitului searată în toate: în moşia de la Gârlele pe careDia Baldovin o părăseşte spre a-şi rostuilucrurile definitiv în Elveţia sau în sterilita-tea (artistică şi feminină deopotrivă) a Inei,ultima eroină din seria ciudaţilor imaginaţide romancieră. Nu este, însă, un final gran-dios, ci unul pe măsura oamenilor, a unorpersonaje rămase, fie şi atunci când se stră-duiesc să-şi depăşească limitele (fie şi atuncicând este vorba de un artist, de un spiritsuperior ca Marcian), la condiţia de bur-ghezi cumsecade, cu mici bizarerii orimanii. Sigur, priviţi prin lentilele deforma-toare pe care însăşi proza Hallipilor ni lepune la dispoziţie, aceşti burghezi potpărea, în unele momente, figuri de panopti-cum sau chiar monstruoase. Scriitoarea segândise la un moment dat să-şi intitulezeromanul Amurg de zei – cu ironia inclusăînsă, pentru că “zeii” se dovedesc a fi nualtceva decât banale făpturi vulnerabile. Mă -runtul Costel Petrescu, funcţionar într-unminister, scrie într-un necrolog rostit lacăpătâiul unui confrate: “Încă unul din noine-a părăsit; putem vorbi deci, ca un ultimcuvânt, despre un Amurg de zei!” Frază ce

37


38


provoacă, pe drept cuvânt, ironia acidă aunor maliţioşi.

Obsesia autoarei de a-şi scoate din scenă,pe rând, personajele este conexă cu aceea dea le înlocui cu “oameni noi”. Printre ei, neci-zelatul dar inimosul doctor Ghiţă Vlad,“înlocuitor” (la Facultatea de Medicină, darşi pe lângă Coca Aimée) al doctoruluiWalter (cunoscut nouă din Drumul ascuns),după ce acesta se sinucide cu o otravă creatăde el însuşi, odată cu antidotul pe care, cusuperbie, refuză să şi-l administreze. Saupupilul de la Gârlele al lui Nory Baldovin,răsfăţat Băiatu, ajuns – prin bunăvoinţa pro-tectoarei – învăţător în sat. Unii ca aceştiailustrează interesul scriitoarei pentru unîntreg fenomen social (“exodul de la sate” şiprovenienţa tot mai plebee a originalei bur-ghezii româneşti), cum o arată şi însemnări-le acesteia din jurnalul de creaţie:“Burghezia (?) – jumătatea populaţiei – cea-laltă jumătate, ţărănimea. Una ieşită dincealaltă. Din ele, pleava periferică. Tot dinele, clasa ce se cheamă de sus, bogată, fieintelectual, fie material”.

Presiunea politicului pătruns, tot maiagresiv, în viaţa cotidiană acţionează şi asu-pra autoarei romanului Străina, determi-nând-o să se apropie astfel de o temă faţă decare, în cărţile anterioare, nu manifestase unmare interes. Prin personajul Lucian – fago-tist amator şi admirator al MaestruluiMarcian –, romanul Hortensiei Papadat-Bengescu încearcă să pătrundă în culiseleministerelor şi să surprindă ceva din come-dia politicii “dâmboviţene”. Acest Lucian,avocat şi, în felul lui, un utopist, urzind pro-iecte de reformă pe care spiritele pragmaticele privesc cu condescendenţă, tehnocratneînregimentat într-o partidă anume, esteunul dintre pilonii acestei (bizare, într-unfel) construcţii narative. Cariera lui politică,ambiţiile sale de reformator ocupă un spa-ţiu însemnat în roman, chiar dacă în centrulnaraţiunii stau drame sentimentale ori defamilie.

Romanul se împarte deci destul de pro-vocator, între un spaţiu al politicului (acţiu-nea desfăşurându-se pe la sfârşitul anilor’30) şi unul al interiorităţii, acesta din urmădenumit metaforic de un personaj al cărţii

drept “spaţiul Leopardului”, între, altfel zis,interesul pentru realităţi diurne şi nevoia derefugiu în realităţi compensatorii. Între oserie întreagă de figuri romaneşti cu consis-tenţă realistă (chiar frust-realistă în unelecazuri), se strecoară un personaj masculinfantomatic – fără nume –, Leopardul, pre-zent episodic ca erou “în carne şi oase”, darsubzistând, ca fantasmă, în fiecare secvenţă.E nu doar amorul ideal al Inei – străina,eroina ciudată a romanului –, ci o emblemăa idealităţii înseşi. “Spaţiul Leopardului”este spaţiul reveriei şi al refugiului.

Nu ştim cum va fi arătat Străina învarianta definitivată de autoare – de va fiexistat o astfel de variantă. Cum am văzut,demersurile detectivistice ale editoareiGabriela Omăt fac să se clatine credinţa căHortensia ar fi reuşit, într-adevăr, să-şiîncheie romanul, în legătură cu pierdereacăruia s-a întreţinut, zeci de ani, o legendă,în parte şi ca urmare a unor echivocuri cul-tivate de scriitoarea însăşi în anii ’40, cândelabora, cu sincope, cu mari dificultăţi, ulti-ma piesă din ciclul Hallipilor. E de presupustotuşi că o versiune relativ închegată aStrăinei, fie şi nedefinitivată, va fi existat (oriva fi existând încă pe undeva).Fragmentele/capitolele de roman păstrate înarhiva familiei şi publicate acum într-unansamblu relativ coerent în cel de-al treileavolum al ediţiei de Opere. Hortensia Papadat-Bengescu, apărute la Fundaţia Naţionalăpentru Ştiinţă şi Artă în colaborare cuAcademia Română, reprezintă, puse cap lacap, şantierul (redeschis al) unei construcţiicândva aproape gata. Sau, mai bine, un sitarheologic. Orice încercare de reconstituirea vechiului eşafodaj narativ se plasează, închip necesar, în registrul ipotezei. Mai multde atât nu este omeneşte posibil. Deşi – la olectură a celor 1800 de pagini ale volumului(cuprinzând cele două ipoteze de reconsti-tuire a Străinei, documentele din dosarul decreaţie şi impresionantul aparat de note) – elimpede că editoarea a fost tentată să încer-ce chiar şi imposibilul. Cu eforturi enorme,asupra cărora nu pot stărui aici îndeajuns,Gabriela Omăt izbuteşte să ne dea o imagi-ne nu doar plauzibilă, ci şi complexă a ceeace ar fi putut să fie Străina.

40

A devenit o axiomă faptul că, de un secolşi jumătate, Eminescu şi opera sa dăinuie încultura noastră, valoarea mereu actuală acreaţiei sale motivând înţelesuri turnate înefigie. Tot mai esenţializată cu trecerea tim-pului, imaginea eminesciană s-a contras încâteva simboluri ale căror semnificaţiiocupă un loc privilegiat în spaţiul public.Fie că îi cunosc opera şi viaţa, fie că ştiudoar câte ceva ori numai au auzit deEminescu, pentru majoritatea covârşitoare avorbitorilor limbii române el personificăgloria, triumful, nemurirea. Alte realităţi,ca, de pildă, faptul că “eternul” poet a murittânăr, sfredelit de boli şi, mai ales, nefericitsunt de mult marginale.

Cu toate că a fost aşezată pe un socluînalt, nici opera eminesciană n-a avut exclu-

siv parte de elogii. Contestările din timpulvieţii – ce-i drept puţine – s-au înmulţit şicronicizat, efectul de contrapondere fiinduşor sesizabil actualmente. Alături de cei cevăd în Eminescu o mare conştiinţă şi se credstimulaţi de ideile lui, apar voci, unele nulipsite de autoritate, care afişează o resem-nare agasată, multă oboseală, dacă nucumva iritare, atunci când amintesc dojeni-tor de “cadavrul din debara”.

Este de domeniul evidenţei că, după1989, perpetuitatea eminesciană se clatină şipare cu atât mai uimitor cu cât, se spune, secrede, se ştie că, în scurta sa viaţă, tocmai“destinul României” fusese marele proiectîn care poetul se implicase, dacă nu total,totuşi vizionar. Se naşte, de aceea, întreba-rea: în ce mod a fost afectată simbolistica

Lucian CHIŞUEminescu - între

admiraţie şi tăgadă (I)

Articolul de faţă supune analizei postumitatea eminesciană din perioada anilor comemorativi 1950şi 1990, stabilind prin mijloace bibliografice şi parţial statistice în ce a constat percepţia contempo-ranilor asupra mesajelor operei sale literare şi publicistice. Sunt discutate maniera în care acesteaau fost distorsionate, precum şi ajustările de viziune, din prima şi ultima perioadă, ale unor“elitişti”.Cuvinte-cheie: Eminescu, comemorare, comunism, postcomunism, admiraţie, contestare

The present article analyses the posthumous Eminescu’s period from the commemorative years 1950and 1990, determined by bibliographic and fragmentary statistic means how the contemporaries’perception was about the messages in his works both literary and publicistic. It presents the mannerin which his messages where distorted and the adjustment of vision from first period, and than ofsome “elitists” from the last period. They are admired or contesting the truth behind some of theideas expressed by the poet. Keywords: Eminescu, commemoration, communism, post-communism, admiration appeal

Abstract

Eminescu

Lucian CHIŞU, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, e-mail: [email protected].

41

Eminescu - între admiraţie şi tăgadă (I)

imaginii de om şi creator a lui Eminescuimediat după această răscruce istoricăînsângerată de jertfe omeneşti, care a făcutposibilă revenirea la democraţie şi valorileei, iar odată cu acestea la câştigarea libertăţiidepline de exprimare.

Pe de altă parte, dacă din această discuţiear fi eludată postumitatea comunistă, răs-punsul s-ar regăsi căutat parţial, deciincomplet, pentru că între cele două feţe aleistoriei noastre recente există o zonă tangen-tă care, deşi exclude contiguitatea, permite,totuşi, explicarea uneia prin cealaltă înmanieră contrastivă şi, poate, constructivă.

La prima vedere, chestiunea care priveş-te “moştenirea” eminesciană din comunismpare un lucru simplu de lămurit, fiindcă,începând cu anii ’90, în cultura română afost declanşată o campanie justiţiar-literară

de amploare. E bine cunoscută deoarece asolicitat o mare parte din energiile bresleiscriitoriceşti, fiind considerată imperativnecesară. În siajul acesteia s-au insinuat,învolburate, şi alte tipuri de atitudini şipoziţii, însă, în pofida amplasării în centrulpreocupărilor noastre literare, Eminescu n-aintrat prea adânc în ecuaţiile acestor tiparede gândire.

De aceea, revenind la moştenirea emi-nesciană lăsată de comunism, s-ar zice căpeste cele ce s-au petrecut de-a lungul uneiaproape jumătăţi de secol s-a aşternut, som-nolentă, indiferenţa. Câteva aspecte atragatenţia. În primul rând, la sărbătorirea cen-tenarului naşterii lui Eminescu, o parte aoperei lui poetice şi publicistice era, metafo-ric vorbind, încătuşată. Concepţia şi idealu-rile sale artistice, despre care s-a vorbit multcu acel prilej, au fost atât de grav răstălmă-cite încât demnitatea şi conştiinţa îi eraulezate. Cu toate că în epoca proletcultistădisidenţa unora dintre aşa-numiţii “procu-rori morali” nu s-a manifestat deloc specta-culos, ci mai degrabă a fost inexistentă, câţi-va şi-au ridicat altare cu propriul chip, mar-tirizându-se în ambientul şi confortuldemocraţiei. Însă peste umilinţele la care afost supusă opera eminesciană în aceeaşiperioadă s-a trecut tacit.

Revenind la ideile de mai înainte, în pri-mii ani ai regimului “democrat popular”,Eminescu fusese redus la un întreit statut:avea angajament revoluţionar, purta, înconsecinţă, titulatura de “poet al maselor”şi era acceptat parţial în postura de expo-nent al istoriei naţionale. S-ar spune că, fărăvoia lui, autorul se pregătise asiduu pentrulupta de clasă, fiindca, în anul 1950, cititoriisai nu prea aveau acces la adevarata operaîn chiar zilelele centenarului, an ale căruiapariţii editoriale au fost insignifiante şisuperflue: Călin nebunul, 24 p., Făt-Frumosdin lacrimă, 30 p., apărute la Editura Tinere -tului, şi două volume de Poezii1, 274 p., res-

1 Poezii, prefaţă de Mihai Beniuc, planşe: Perahim, ilustraţii: Siegfried [Bucureşti], Editura de Stat, 1950 (oediţie de ...lux, bibliofilă, devenită asatăzi extrem de rară şi de preţioasă; “ În ea se află o planşă cu chi-pul uni muncitor care de-a dreptul Gheroghiu-Dej”, informaţie orală de la Nicolae Georgescu); Poezii,prefaţă de Nicolae Moraru, Bucureşti, Editura pentru Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor din RPR.

42

Lucian Chişu

pectiv 333 p., reluate în trei tiraje suplimen-tare, identice ca ordine şi conţinut, ambeleînsoţite de precizarea: “Acest volum s-atipărit cu prilejul aniversării a 100 de ani dela naşterea lui Mihail Eminescu”. Un primcronicar2 al ediţiei geminate, referindu-se laambele apariţii, de parcă ele ar fi reprezen-tat corpus-uri poetice distincte, concluzionaplin de otrăvite insinuări la adresa lipsei deorizont ideologic a lui Perpessicius:“Eminescolog nu e acel «savant» care frec-ventează asiduu, ani de zile, cu o pasiuneoarbă, manuscrisele poetului, ci acela care,înarmat cu metoda materialismului istoric,consideră opera lui Eminescu ca o formă aconştiinţei sociale a unei epoci în carevechea orânduire putrezeşte, iar forţele noiiorânduiri nu s-au conturat suficient”. Vorbegrele aruncă acesta şi asupra lui VladimirStreinu şi Şerban Cioculescu, tot din motivede luptă de clasă. O altă cronică literară3rezervată, în fond, aceluiaşi volum cu prefa-ţatori diferiţi, se concentrează asupra altoraspecte greu de regăsit în autenticul ansam-blu liric: “Prefeţele şi adnotările celor douăediţii – N. Moraru, la EPLA, M. Beniuc laEditura de Stat – au meritul că risipesclegenda creată de critica burgheză a unuiEminescu nepăsător faţă de viaţa şi suferin-ţele semenilor, legenda unui Eminescusceptic, pesimist şi izolat, legenda unuiEminescu distant şi rece faţă de popor şineîndrăgind viaţa”. Cu un Eminescu îngro-pat, ca în poveşti, până la brâu în marxism-leninism, nu-i de mirare că un al treileacomentator4 al poeziilor atunci apărute con-cluzionează apoteotic despre importanţalor: “Poporul nostru muncitor înţelege săpreia pe Eminescu în socialism, sărbătorin-

du-l şi răspândindu-i creaţiile într-o măsurăpe care n-o pot întrece toate sărbătoririle şitoate ediţiile tipărite de burghezie în cei 100de ani care s-au scurs de la naşterea sa”. Înnumărul aniversar, din 15 ianuarie 1950,ziarul “Universul” reproducea o versiune apoemului Împărat şi proletar, utilizând un ti -tlul intermediar, însă deloc întâmplător,Proletarul. Cam aceasta era imaginea opereieminesciene, însoţită de comentariile/citări-le de mai sus ale epocii.

Comparativ cu ceea ce se petrecea înţară, Aurel Răuţă realiza, cu sprijinul emi-graţiei din Spania, o antologie5, iar un anmai înainte, Mircea Eliade prefaţase poezii-le eminesciene într-o “ediţie de pribegie”.Acestea două redau cele mai reprezentativepoezii, unele ascunse publicului cititor dinRomânia.

Dacă în cadrul manifestărilor consacratecentenarului opera poetică se prezenta pau-per, referinţele culturale, exegetice şi, îngeneral, cele din sfera mediatic-propagan-distică sunt semnificativ mai numeroase.Trebuie amintite, pentru început, volumelecolective de interpretare critică, nici ele adu-când noutăţi6, în care publică EugenJebeleanu (Tragismul vieţii lui Eminescu –rezultat al condiţiilor sociale), Mihai Beniuc(Eminescu, poet al poporului), N. Moraru(Epoca lui Eminescu şi literatura lui), IonVitner (Locul lui Eminescu în literatura româ-nă), Nestor Ignat (Eminescu publicist), J.Popper (“Criticilor mei” şi concepţiile despreartă ale lui Mihai Eminescu), cu fragmentemai mari ori mai mici, amplu preluate în totacest interval de presa centrală şi din pro-vincie. Tot aici sunt incluse articole mai“literare” – reluate fragmentar în presa cul-

2 N. Tertulian, Volumele omagiale Eminescu, în “Contemporanul”, 20 ian. 1950.3 P. Comarnescu, Cronica literară, în “Universul”, 27 ian. 1950. 4 M. Cozma, Noi ediţii ale poeziilor lui Mihai Eminescu, în “România liberă”, 14 ian. 1950. Cu un termen de

mare actualitate, M. Cozma comite un plagiat de idei după scriitorul sovietic Alexei Surkov, care afir-mase: “Pe Puşkin îl vom lua cu noi în comunism” (cf. Cronologia vieii literare româneşti, Editura MuzeuluiNaţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2011, vol. IV, p. 224).

5 Versurile apar în interiorul publicaţiei “Cuadernos hispanos-rumanos”, [nr.] 5, 205 p., Mircea Eliade,Poezii, Biblioteca română, Freiburg i[m] Bris[gau], 86 p.

6 Studii şi conferinţe cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la naşterea poetului, Editura pentru Literatură şi Artăa Uniunii Scriitorilor, 188 p. Textele apăruseră aproape integral în ultimul număr din 1949 al revistei“Viaţa românească”.

43


turală7 – semnate de Mihail Sadoveanu([Arta lui] Eminescu) şi G. Călinescu(Eminescu, făuritor al limbii literare), desprecare trebuie arătat că abundă, şi ele, în citatedin clasicii literaturii sovietice. Mediile dedifuzare în masă, radioul şi presa “scrisă”,îşi fac triumfalist datoria de a-i anunţa pecei interesaţi că, după întâmpinarea de laaeroport, delegaţii ale scriitorilor din repu-blicile prietene (URSS, Bulgaria, Ungaria,Cehoslovacia) au participat la întâlniri cuoamenii muncii8 şi au făcut pelerinaje lamormântul poetului. Sesiuni solemne, des-făşurate la Ateneul Poporului, unde confe-renţiază M. Sadoveanu, la Academie9 şi laUniunea Scriitorilor se termină cu recepţiidate în cinstea oaspeţilor şi în memoria săr-bătoritului. Manifestaţiile omagiale împân-zesc ţara, orientarea articolelor din presageneralistă, ca şi din cea literară, fiind artifi-cios incandescentă şi, pe de altă parte, con-ţinând ca ingredient ura de clasă cunoscutăşi sub denumirea de mânie proletară, semncă politicul reverberează în ecouri la toatenivelurile. De pildă, în revista “Cum vor-bim”, care avea să se numească începânddin 1952 “Limba română”, se precizează:“Credem că putem adăuga materialul aces-tui modest articol10 la materialul reconside-rării lui Eminescu, «artistul proletar-cult» alsocietăţii dominate de moşierii şi fabricanţii

care l-au condamnat, în mod tacit, la nebu-nie şi moarte”.

Alte pledoarii11 din presa vremii scot înevidenţă conflictul deschis al clasei munci-toare cu estetica: “ Nu este însă deloc greude bănuit că adevăratul motiv al omisiuniilor arbitrare [autorul se referă la TituMaiorescu, care eliminase cinci strofe dinpoema Înger şi Demon] nu era «imperfec ţiu -nea artistică», ci conţinutul lor propriu-zis,care neîndoielnic nu suna plăcut în urechilereprezentanţilor clasei stăpâni toare”. Şi unalt cunoscut articlier12 era de părere că“poziţia maioresciană însă a dăinuit cu per-spective şi anexe de cosmopolitism, simbo-lism, estetism, psihologism ani îndelungaţi,ajungând de multe ori ca Eminescu să fieadaos numai prin explicaţiile ce ni sedădeau doar de mişcările apusene francezăsau germană, dobândind astfel o valoareminoră. În felul acesta se prezintă scăzutunul din cei mai mari făuritori de limbă lite-rară”. Alţii13 pretind a-l furniza pe autenti-cul Eminescu: “A venit azi timpul ca popo-rul nostru muncitor să guste din seva ade-văratului Eminescu, să înţeleagă just operapoetului cu defectele ei explicabile prinlipsa unei înţelegeri ştiinţifice a realităţii dinpartea scriitorului, dar mai ales cu marile eimerite, incontestabile”. Comen tariile14 la opoezie precum Junii corupţi sunt de tot

7 Vezi “Contemporanul”, 6 ian. 1950.8 Muncitorii ceferişti din Capitală l-au comemorat pe Eminescu, în “Adevărul”, 1950, 12 ian., p. 3. Alte mani-

festări omagiale au loc la Uzinele “Vulcan” şi la Filatura Română de Bumbac. Vezi “Scânteia”, 14 ian.1950.

9 Şedinţa publică solemnă a Academiei RPR consacrată aniversării a 100 de ani de la naşterea lui Mihail Eminescu.Au fost de faţă: C.I. Parhon, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Petru Groza,preşedintele Consiliului de Miniştri, Ana Pauker, Vasile Luca, I. Chişinevschi, secretari ai CC ai PMRetc. Au vorbit academicienii Barbu Lăzăreanu şi Mihail Sadoveanu şi A. Toma. Şedinţa publică solemnăa fost deschisă de T. Săvulescu, preşedintele Academiei. Vorbind despre Eminescu, om al cărţii, BarbuLăzăreanu arăta: “azi, poeţii, ca şi toţi oamenii scrisului, sunt învredniciţi cu nobilul titlu de «ingineriai sufletului omenesc»”. În cadrul aceleiaşi sesiuni, A. Toma citeşte o pastişă, intitulată Lui Eminescu:“Câte sute de catarge/Dârze lasă malurile/Multe sunt ce nu le-ar sparge/Vânturile, valurile”. Printrevorbitori s-au mai aflat: Dan Deşliu, Lucian Demetrius, Nestor Ignat, Ion Vitner, Maria Banuş, PetruDumitriu, Zaharia Stancu, cu mefienţă spus, toţi “eminescologi unul şi unul”. Vezi, în acest sens,“Scânteia”, 16 ian. 1950, care face relatări de la eveniment şi reproduce marea majoritate a textelor.

10 Ion Hobana, Eminescu şi problemele limbii, în “Cum vorbim”, an II, nr. 1, 1950. Tot aici publică TudorVianu (Eminescu) şi Iorgu Iordan (Eminescu şi problemele limbii).

11 Henri Zalis, Cum a fost editată până acum opera lui Eminescu, în “Universul”, 4 ian. 1950. 12 Ion Marin Sadoveanu, Eminescu şi criticii săi, în “Universul”, 13 ian. 1950.13 Saşa Georgescu, Adevăratul Eminescu, în “Universul”, 12 ian. 1950.14 “Scânteia tineretului”.

44

Lucian Chişu

explicite: “Poezia Junii corupţi înseamnă unviguros atac împotriva vieţii putrede areprezentanţilor clasei exploatatoare. Lovitputernic de mizeria în care societatea bur-ghezo-moşiereasă îi alunga pe artiştii ade-văraţi, Eminescu dă glas în această poezieurii sale nepotolite. În versuri aspre, biciui-toare, el arată adevărata faţă a lumii putre-de, burghezo-moşierească sortită pieirii”.Dacă se adaugă că, în cadrul conferinţei cutitlul Moştenirea literară a lui Mihai Eminescu,susţinută la sediul Uniunii Scriitorilor, pre-şedintele acesteia îşi exprima convingereacă “doar Partidul a făcut posibil ca operelelui Eminescu să fie reeditate şi reconsiderateîn lumina criticii ştiinţifice, ca ele să devinăun bun al maselor muncitoreşti prin tot ceeace conţin ele progresist şi uman, deci vala-bil”15, rezultă că imaginea reprezentăriiideatice şi artistice a operei eminesciene lacentenarul naşterii poetului fusese una cari-caturală.

Printre ororile învăluite în uitarea aşter-nută peste acel moment aniversar se numă-ră intervenţiile ideologizante şi grosiere alelui I. Vitner. Acesta stabilea că numai “stu-dierea ştiinţifică, în lumina marxism-leni-nismului, a vieţii şi operei lui MihailEminescu îi fixează locul în istoria literaturiinoastre şi dă posibilitatea de a face, din totceea ce este înaintat în opera aceasta, unbun de intensă circulaţie pentru întregpoporul nostru muncitor”.16 În alt text,situat sub titlul generic Locul lui Eminescu înliteratura română,17 criticul insistă în a credecrede că doar “învăţătura clasei muncitoarene ajută să dărâmăm mitul junimismuluieminescian, al ciudăţeniei apariţiei lui în lite-ratura noastră şi să arătăm locul de frunte,dar şi de răscruce al poeziei sale”18, iar“Gherea este primul critic care subliniază şipune în valoare conţinutul bogat de idei al

operei lui Eminescu şi arată cum valoareaexcepţională artistică a operei eminescienedecurge tocmai din această intensă frămân-tare ideologică a poetului, din modul în careel s-a străduit să o gândească în poezia sa,realităţile sociale ale epocii în care a trăit”19.În sfârşit, “faptul că Eminescu, atât cât s-apriceput, a sădit în mintea oamenilor ideeaantagonismului dintre clase, a duşmănieidintre «mizeri şi bogaţi» este de o mareînsemnătate”20. Nu lipseşte nici contribuţiatinerilor poeţi21 care cinstesc centenarulpoetului. Ca un corolar, pe prima paginădin “Scânteia”22, se poate citi: “Minunateleversuri ale lui Eminescu, adânc răscolitoare,fac astăzi pe oamenii muncii să urască cumai multă înverşunare acelaşi duşman. (...)Reconsiderarea marilor înaintaşi ai culturiinoastre ne arată că nu există şi nu se poatenaşte o adevărată operă de artă decât înstrânsă legătură cu viaţa, pe baza unei atitu-dini combative a artistului, alături de popor,împotriva asupritorilor, pe baza unui bogatconţinut de idei. (...) În concepţia Partidului,reconsiderarea clasicilor noştri face partedin lupta activă şi de masă, pentru construi-rea noii culturi, împotriva concepţiilor cos-mopolite şi formaliste ale artei burgheze,concepţii ale căror rămăşiţe otrăvitoareîncearcă şi azi să bareze calea noii culturisocialiste”.

Un alt capitol distinct al mistificărilor dinzilele centenarului îl reprezintă căutarea defiliaţii între poet şi literatura rusă. Însă, întrea confirma că Eminescu, după cum se ştie,cunoştea binişor literatura rusă – Gogol,Puşkin) şi declaraţiile făcute de unii dintreautori, diferenţa este uriaşă şi de o parte şide cealaltă. În acest context, Agerpress infor-mează copios despre reuniunea care a avutloc la Moscova, la Casa Centrală aScriitorilor Sovietici, pentru omagierea lui

15 Zaharia Stancu, Moştenirea literară a lui Mihai Eminescu, reprodusă în “Scânteia”, 16 ian. 1950. 16 Locul lui Eminescu în literatura română, în “Flacăra”, nr. 51-52, 1949, reluat în “Gazeta învăţământului”,

13 ian. 1950.17 “Flacăra”, 7 ian. 1950.18 Ibidem.19 Eminescu în conştiinţa clasei muncitoare, în “Contemporanul”, 13 ian. 1950.20 O sărbătoare care va continua, în “Gazeta învăţământului”, 13 ian. 1950.21 Gica Iuteş, Cezar Drăgoi, Cântecul unui ortac despre Mihail Eminescu, în “Scânteia”, 16 ian. 1950.22 Editorial nesemnat, “Scânteia”, 16 ian. 1950.

45


Eminescu, reuniune la care un laureat alpremiului Stalin, scriitorul sovietic A.Sofronov afirma, printre altele: “Oameniisovietici îl cunosc pe Eminescu ca pe unentuziast admirator al marii literaturiruse”.23 Într-un articol precum cel intitulatEminescu – cercetător al culturii ruse, descope-rim că “necesitatea de a cunoaşte, a cultivaprietenia faţă de marele popor al Rusiei pro-clamată de Eminescu, constituie în acestsens o expresie a sentimentelor trainice careau legat în decursul anilor poporul românde poporul rus. Cu atât mai justă ne apareteza susţinută de Eminescu, astăzi când celedouă popoare sunt legate prin frăţie deneclintit, prin prietenia veşnică în luptaîmpotriva imperialismului”.24 Un alt autor,pedagog, arată: “Este sigur că marele nostrupoet – care-şi întocmise un plan de învăţarea zece limbi, dintre care cinci slave – a făcuteforturi pentru a cunoaşte limba rusă.Foarte probabil ca începutul de traducere apoeziei lui Puşkin, Exegi monumentum, să-lfi făcut după originalul rusesc (...) O semni-ficaţie adâncă are faptul că Eminescu îlnumeşte pe Puşkin în scrisorile sale: «untovarăş», «un mare tovarăş», «prietenul».Astăzi, când regimul care i-a distrus peamândoi la aceeaşi vârstă nu mai există,fiind desfiinţat de puterea adevărată apoporului, astăzi când se construieşte pepământul ţării noastre orânduirea socialis-tă, după exemplul măreţ al UniuniiSovietice, această înfrăţire între Puşkin şiEminescu, între marele poet rus şi marelepoet român apare în adevărata ei lumi-nă”.25 Despre simpatia lui Eminescu pentruGogol, ilustrată cu exemple din publicisticaeminesciană, se glosează în Eminescu desprerealismul critic rus, în care se relatează, por-nindu-se de la articolul acestuia Comediafranceză şi comedia rusească26, despre atitudi-nea de apropiere a poetului român “faţă derealismul critic rus, atitudine generată de

aceeaşi concepţie asupra rolului social alartistului [...], concepţie sănătoasă, acoperi-tă cu vălul mincinos al criticei burgheze”.27

Aceste articole eludează în totalitateesenţa creaţiei eminesciene, răstălmăcind-oîn folosul a două idei majore: dispreţul regi-mului burghezo-moşieresc faţă de cultură şipreţuirea moştenirii literare de către partid.Cum s-a mai spus, aproape nimeni n-a fostrevoltat în vindicativul an 1990 despre fap-tul că, la împlinirea centenarului naşteriisale, poetul era ostracizat, că prezidiilemarii sărbători erau majoritar purtătoare deepoleţi cu gradul de general, iar asta nupentru că despre poet s-a vorbit, dacă s-avorbit, la modul general, ci pentru că el nuavea putinţa de a se împotrivi.

Nici în etapele următoare lucrurile nu austat prea bine, deşi, odată cu depăşirea fazeiproletcultiste, recuperarea adevăratei bio-grafii şi repornirea proiectului iniţiat dePerpessicius au dat poate impresia căEminescu fusese reabilitat, prin schimbarearaportului de forţe dintre textele convenţio-nale şi cercetările de autentică interpretarecritică. Cu toate acestea, ediţia de Opere aînaintat greu, publicistica şi unele dintrepoezii fiind în continuare interzise. Au apă-rut numeroase cărţi de exegeză eminescia-nă, care au contribuit serios la consolidareaeminescologiei ca domeniu de cercetarefilologică, dar alte demersuri, cum au fostcele referitoare la înfiinţarea unei catedreEminescu sau la copierea manuscriselor dincelebra ladă predată de Titu Maiorescu laAcademie, au rămas simple vorbe în vântfiind lovite de zădărnicie. Sunt de tristăamintire eforturile disperate ale luiConstantin Noica28 de a salva “manuscrise-le” despre care spunea: “Este, în schimb,ceva care se poate face, care trebuie făcut şicare interesează mai mult decât o statuie, ocatedră, un anuar, ceva care echivalează cu

23 Informaţie preluată de “Scânteia”, 17 ian. 1950.24 Mihail Cozma, Eminescu – cercetător al culturii ruse, în “România liberă”, 8 ian. 1950.25 Gh. Ursu, inspector şcolar, Eminescu în literatura rusă , în “Gazeta învăţământului”, an II, nr. 41.26 “Curierul de Iaşi”, din 5 dec. 1876.27 Ion Hobana, Eminescu despre realismul critic rus, în “Flacăra”, 14 ian. 1950.28 Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, 2003.

46

Lucian Chişu

operele complete: este editarea întocmai,facsimilarea Caietelor lui Eminescu. Există,într-adevăr, în mijlocul nostru o comoară decare abia ne atingem, de teamă să n-o pră-pădim: sunt 44 de caiete ale lui Eminescu...Aici este un laborator, dacă vreţi, este sub-solul geniului, dacă vreţi, este haosul germi-nativ”.

A urmat, strict cronologic, etapa cultuluipersonalităţii. Dacă, în plan artistic, iniţiaţiiîn literatură aveau acces la aproape integra-litatea operei, pe linia politico-ideologică,aceea care domina nediferenţiat prima pagi-nă a presei din ultima fază a comunismului,poetul este din nou anexat naţionalismuluipatriotic (cum s-ar putea numi prin forţareanotei) şi protocronismului, ca vârf de lanceal ideilor de mai sus. Cu alte cuvinte, găsin-du-şi termeni de referinţă mai clar precizaţi,eminescologia şi eminescianismul29 convie-ţuiesc sub veghea ideologiei de partid şi acenzurii, la care se renunţase, dar continuasă bântuie precum fantoma tatălui luiHamlet. Eminescu fusese sărbătorit cu fast,în prezenţa cuplului dictatorial, în Aula

Academiei şi nimic nu părea să tulbureaceastă stare de lucruri.

** *

Ceea ce s-a petrecut în postcomunismpare aceeaşi poveste, dar cu alte înţelesuri.Nu trebuie ignorat faptul că în intervaluliulie 1989-ianuarie 1990, omagiile consacra-te poetului se aflau la apogeu odată cu adăs-tarea timpului pentru centenarul morţii şiîmplinirea a 140 de ani de la naştere. Deaceea, se precizase în rândurile de începutexistenţa unei zone tangente, dar profundnecontigue, aspect asupra căruia se va insis-ta în cea de a doua parte a articolului defaţă.

În 1990, reeditările operei sunt la ordineazilei. Strict statistic30, apar 9 ediţii constitui-te din volume de poezie, proză şi publicisti-că, plus alte 6 în limbi străine. 19 noi cărţi cutitluri dintre cele mai diverse31, de la evoca-re, analiză sau interpretare eminesciană,ajung la dispoziţia marelui public. În perio-dice, opera poetului se regăseşte fragmentar

29 O primă încercare monografică, la noi, aparţine lui George Munteanu, Eminescu şi eminescianismul,Editura Minerva, Bucureşti, 1987. Autorul prezentase în cadrul colocviului Eminescu după Eminescu,Paris-Sorbona, 12-15 martie 1975, o comunicare cu acest titlu. În accepţiunea noastră, separaţia dintreeminescologie şi eminescianism înseamnă, în linii mari, distincţia între curent de autor şi cult popular.

30 Datele statistice, ca şi unele informaţii bibliografice, au fost evidenţiate din M. Eminescu, Opere, XVII,Bibliografie. Viaţa-Opera. Referinţe. Partea I (1866-1938), Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999;Partea II-a (1939-1989), A. Opera lui M. Eminescu – ediţii şi periodice. Referinţe despre M. Eminescu în cărţi,Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008; versiunea electronică: Mihai Eminescu. Bibliografieadnotată (1990-2005), http://www.biblacad.ro. EminescuFinalAd.pdf

31 Ştefan Badea, Semnificaţia numelor proprii eminesciene, Bucureşti, Albatros, 1990; Noemi Bomher, Mit şimitologie eminesciană, Iaşi, Editura Universităţii “Al.I. Cuza”, 1990; Ioana Bot, Eminescu şi lirica româneascăde azi. Citatul eminescian în poezia contemporană românească, Cluj-Napoca, Dacia, 1990; GheorgheCiompec, Eminescu. Textul eminescian: analize, selecţie, studiu introductiv şi note critice de ..., Bucureşti,Eminescu, 1990. Lucrarea reprezintă vol. III din: Eminescu interpretat de ..., antologie, introducere, note,tabel cronologic de Gh. Ciompec, Bucureşti, Eminescu, 1983-1990; Constantin Ciopraga, Poezia luiEminescu. Arhetipuri şi metafore fundamentale, Iaşi, Junimea, 1990; Victor Crăciun, Eminescu. Un veac denemurire, album alcătuit de ..., studiu introductiv [de] Al. Piru, prezentarea artistică şi coperta [de]Vasile Olac, vol. I-II (vol. I: Viaţa poetului; vol. II: Postumitatea poetului), Bucureşti, Minerva, 1990-1991;Cristian Livescu, Întâiul Eminescu, Piatra Neamţ, Crigarux, 1990; Eugen Lungu, Poeţi de pe vremea luiEminescu, Chişinău, Literatura Artistică, 1990; Gheorghe Mazilu, Lecturi eminesciene, Chişinău,Hyperion, 1990; Ion Mitican, Cu Mihai Eminescu şi Ion Creangă prin Târgul Ieşilor. Itinerar sentimental,Bucureşti, Editura pentru Turism, 1990; Marina Mureşanu Ionescu, Eminescu şi intertextul romantic, Iaşi,Junimea, 1990; Petru Rezuş, O copilărie nepereche, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1990; XXX: Eminescuşi Braşovul, coordonator Ion Itu, Braşov, Centrul editorial “Coresi”, 1990. Demne de semnalat sunt şi tra-ducerile: Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, ediţie îngrijită, traducere şi prefaţă MarianPapahagi, cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, postfaţă de Mircea Eliade, cu un cuvânt pentruediţia românească de Rosa Del Conte, Cluj, Dacia, 1990; XXX: Eminescu e il romanticismo europeo, A curadi Marin Mincu e Sauro Albisani, Roma, Bulzoni, 1990.

47


sau în unităţi autonome în 61 de ipostaze. Înmod special sunt frecventate părţile cenzu-rate până atunci: poezia Doina (reprodusăde 5 ori32), publicistica despre Basarabia şiBucovina şi, în cascadă, 58 de “cugetări”,fragmente cu valoare aforistică, cele mainumeroase provenind din publicistica de la“Timpul”33, de care este plină creaţia emi-nesciană, care flanchează cvasiunanimprima pagină a publicaţiilor culturale detradiţie ori recent apărute34. Traducerile înlimbi străine dezvăluie, prin răspândirea înzone lingvistice vechi sau rare (de ex. latina,sanscrita, japoneza), o fascinaţie aparte pen-tru tălmăcitorii textului eminescian. Au fostfoarte puţine vocile celor care au clamatdespre mistificările operate asupra lui înprimii ani de comunism, la fel cele referitoa-re la cenzura aplicată operei în tot acest răs-timp. Nici despre falsa percepţie întreţinutăde autointitulaţii păzitori ai flăcării sacre, îna căror închipuire Eminescu fusese “tulu-ror” acţiunilor lor, nu s-a scris cu aplomb înprimul an al democraţiei, deşi prezenţa emi-nescianismului, extins tranzitoriu de la unsistem la celălalt, a provocat ulterior reacţiiagresive, dar şi confuzie, una dintre celemai grave fiind aceea dintre clişeu şi canon.Cel din urmă este, totuşi, necesar în oricecultură. Viaţa şi opera lui Eminescu suntmasiv implicate în dezbaterile momentului,după secvenţa euforică începând să aparăpuncte de vedere, opinii, critici punctuale şireproşuri în general, care vor culmina cuunele adevărate puneri la zid.

32 “Cronica”, Iaşi, nr. 2, 12 ian., p. 1; “Timpul”, Iaşi, nr. 1, 13 ian., p. 8; “Sud”, Călăraşi, nr. 2, ian., p. 2;“Unu”, Oradea, nr. 1, martie, p. 1; “Radix”, Mornimont, 1990, nr. 16, sept.-oct., p. 3.

33 În “Adevărul” din 15 iunie, Gheorghe Tomozei scria: “Toate veleităţile atât de zgomotos afirmatepălesc atunci când ni-l evocăm pe cel ce nu e doar un ideal intangibil, ci şi un luptător vizionar, un con-structor de opinie. Proza jurnalistică a poetului redevine actuală. (...) Revista «Timpul» din Iaşi renunţăfericit la editoriale, reproducând fragmente eminesciene. (...) El, adus de soartă în fruntea oficiosuluicelui mai puternic partid al vremii, nu a slujit orbeşte politica acestui partid, ci, mai degrabă, se poatespune că totdeauna, inflexibil, şi-a ilustrat propriile idei. N-a cerut nimic altceva decât suma (dată cuţârâita) pentru care fusese angajat. A refuzat să intre în partidul celor puternici. N-a candidat deci (nicimăcar ca independent) pentru înalte dregătorii în stat. A refuzat decoraţii. «Partidul» Eminescu se con-funda în exclusivitate cu omul Eminescu, cel repede doborât de suferinţă şi moarte şi nu trebuie săvedem în Eminescu un înfrânt «în afacere», zicea el, ci pururea-învingătorul” (Consensul Eminescu).

34 Vezi, în acest sens, publicaţiile: “Adevărul de duminică” [Bucureşti], “Ateneu”, “Argeş”, “Cronica”,“Jurnalul literar”, “Lumină lină/Gracious Light” [New York], “Manuscriptum”, “Măiastra-Dialog”[Baia Mare], “Minerva” [Bistriţa], “Orizont”, “Ramuri”, “Revista V” [Focşani], “Sud” [Călăraşi],“Timpul” [Iaşi], “Tribuna”, “Unu” [Oradea] ş.a. Cele mai multe dintre cugetări apar în “Timpul” şi“Adevărul de duminică”, multe dintre citate regăsindu-se în alte publicaţii, în anii următori.

48

Până la revoluţie, inerţial, s-a continuatîn stilul obişnuit al anilor comunişti.Semnele noi se exprimă de-abia din ianua-rie 1990. Privind în urmă, peste acest ultimsfert de veac de eminescianism, câteva con-cluzii se impun. El este cel care ne aşteaptăsă comunicăm cu cărţile sale prin actul lec-turii. Acum, pentru prima dată în istoriareceptării, avem acces la întreg. IntegralaEminescu este la îndemâna oricui. Pentruprima dată sunt publicate celebrele“Caiete” cu însemnările autorului. Cândtotul era fragmentar, era tânjire după întreg.Acum, când accesul la întreg este la îndemâ-na oricui, a apărut, din păcate, nepăsarea.

În aceşti ani nu s-a întâmplat nimic gravcu Eminescu. Mai degrabă s-a întâmplatceva grav, foarte grav, cu noi în raport cuEminescu. Câteva întrebări se impun. Ne-am aşezat spiritul sub alte stele? L-am

părăsit pentru că este un învechit? Opera luinu mai răspunde la întrebările care chinuiesufletul românilor? Este Eminescu un spiritlocal şi conjunctural cu care nu merităm săne afirmăm în Europa? L-am supralicitat?L-am supraevaluat? Am “tras” de opera luipână am adus în spaţiul mentalităţilor ooboseală a receptării? Ce ni s-a întâmplatnouă, ca neam, de nu ne mai regăsim înEminescu? Iată, întrebări grele, deocamdatăfără răspuns.

Finalul primului veac de posteritate lite-rară coincide cu finalul ideologiei comunis-te în România. Se cuvin amintite, specialpentru a nu fi uitate, câteva situaţii care autâlc adânc. Începutul celui de-al doilea veacde posteritate este legat de şedinţa solemnăa Academiei Române din miezul lunii iunie1989. Atunci, în deschiderea sesiunii solem-ne, “conducătorul iubit” a rostit sacadat, tă -

Viorel COMAN

Eminescu, bolile lui şi bolile noastre

Avem doar impresia că imaginea poetului Mihai Eminescu este încremenită în mentalitateapublică. La o privire mai atentă descoperim altceva: poetul are cea mai dinamică imagine a unuiscriitor român clasic. Dar sensul acestei structuri dinamice este altul decât cel aşteptat de noi. Aldoilea veac de posteritate, început în vara anului 1989, a avut o evoluţie mai puţin spectaculoasă.Cuvinte-cheie: Eminescu, posteritate, imagine, dinamism, aşteptări

We have only the feeling that the Mihai Eminescu’s image is engraved in the public mentality. Ata closer look we find something else: the poet has the most dynamic image of a Romanian classicwriter. But the meaning of these dynamic structures is different than we expected. Second centuryof posterity, starting from the year 1989, it has a fared less spectacular evolution. Keywords: Eminescu, posterity, picture, dynamism, expectations

Abstract

Viorel COMAN, Colegiul Naţional „Gh.M. Murgoci”, Brăila, e-mail: [email protected].

ind cu mâna dreaptă aerul în calupuri mari,pe măsura versurilor teribile pe care le reci-ta: “Cine-au îndrăgit străinii,/Mânca-i-arinima câinii,/Mânca-i-ar casa pustia,/Şineamul nemernicia”. Erau versuri din sin-gura poezie interzisă până atunci din operapoetului. În Aulă se făcuse linişte mare, dargrea. Apoi a urmat bubuitul aplauzeloramplificate. Versurile sunau mai mult aameninţare. Privirile marelui bărbat aveausticliri mânioase, ca ale unui hatman care,sub poala pădurii, în bătălie, observă mişcă-rile duşmanului şi îşi cheamă pedestraşii.Cu avertismentele sumbre date de şeful sta-tului sub cupola Academiei Române, laşedinţa solemnă din iunie 1989, cerculreceptării operei poetului naţional, în pri-mul veac de posteritate, se închide. Cupatru decenii înainte, prin toamna anului1949, o comisie care pregătea aniversarea a100 de ani de la naşterea poetului – comisiedin care făcea parte şi Nicolae Ceauşescu –a interzis poezia “Doina” pentru alte ver-suri incomode: “Din Hotin şi până laMare/Vin Muscalii de-a călare/(...) Şi cumvin pe drum de fier/Toate cântecele pier/Numai umbra spinelui/La uşa creştinelui”...

Sub cupola Academiei Române se consu-ma astfel a doua mare citare a “Doinei”.Prima avusese loc la Iaşi, în 5 iunie 1883, cuprilejul dezvelirii statuii lui Ştefan cel Maredin faţa Palatului Culturii. Acolo, în prezen-ţa regelui Carol I, sub buzdugan voievodalîndreptat spre nord, spre Bucovina pierdu-tă, Eminescu a citit poezia aceasta ca un tes-tament. Peste numai două săptămâni, în adoua decadă a lunii iunie, suferea primulasalt al bolii. Catapeteasma gândirii poetu-lui se năruia în vuiet stelar.

Şi mai trebuie spus ceva: situat de destinîntre “Ea” şi “El”, Eminescu părea – în ulti-mele două decenii comuniste – prins lamare strâmtoare. Dar, în această strungăistorică, el se legitima între ilegitimi. Cineare răgazul să stea într-o bibliotecă publicămăcar o oră şi să răsfoiască ceea ce s-apublicat mai ales în anii ‘80 ai secolului tre-cut în vreun cotidian central sau în vreorevistă literară săptămânală, în luna ianua-rie, va fi şocat de marea diferenţă a registre-

lor de comunicare. Pentru limba română erao probă de anduranţă şi supleţe, iar pentrucultura română o probă de foc.

Eminescu a fost atunci cel mai viu dizi-dent al culturii române. El nu a fost redus latăcere şi nici nu a putut fi obligat să ia caleaamară a pribegiei. Eminescu-poetul, darmai ales autorul articolelor care formeazăazi proza politică, era mereu în antiteză cudelirul superlativelor adresate “celui maiiubit fiu”. În acei ani, limba română a trăit oexperienţă tragică. Obişnuită cu ironia bineexersată – semn de popor vechi, de neamlatin, observator subtil al lumii fenomenale– cu vorbirea aluzivă, “pe dedesubt”, cumspunea Arghezi, adesea chiar cu forme degrivozerie explozivă, limba română avealimite în exprimarea superlativelor puterii.În acei ani de dezmăţ sintactic, “aticismullimbii” poeziilor eminesciene a contat ca unfactor de echilibru.

Urmează, după 1990, un alt timp. Ar fitrebuit ca, pe o logică firească a lucrurilor,pentru opera eminesciană să înceapă o nouăetapă a gloriei literare. Nicidecum. În al doi-lea secol de posteritate, opera eminescianăeste comparabilă cu o mină romană de aur,în Apuseni, cu filoanele sigilate. Herme -neuţii sunt obosiţi. Şi nici timpul nu maipare prielnic. Cum poetul spunea într-opostumă, “e apus de zeitate” şi “asfinţire deidei”. Dar credem că o operă atât de com-plexă nu are cum să stea prea mult încuminţenie. Sunt legi interne, ca-n argintulviu, care o fac să palpite. Oricum, primulsfert din al doilea veac a trecut degeaba. În1889, la câteva zile de la marea stingere, T.Maiorescu publica Eminescu şi poeziile lui –un eseu fundamental care îl fixa definitiv peEminescu în primul canon literar românesc.De asemenea, Maiorescu făcea primul mareportret al geniului în preajma căruia trăiseaproape două decenii şi îl susţinuse în tot şiîn toate.

Dincolo de evenimentele mărunte care“se leagă de o palmă de ţărână”, Maiorescueste primul care vede eul profund, creator.Cu toate avatarurile sale, secolul prim deposteritate a fost benefic. S-a constituit o şti-inţă în cultura română: eminescologia.

49


Poetului i s-a editat cea mai mare parte aoperei. S-a scris mult despre opera sa. Cinevrea să aibă un nume în critica literarăromânească trebuie să dea ceva viabil des-pre Eminescu. Ce putem spune azi? Că de-abia este acceptat în programa şcolară?Că doar profesorii “vechi” îl predau adânc,iar cei tineri îl bifează tangent? Că universi-tăţile umaniste îi acordă două-trei cursuri?Poezia antumă este ca şi uitată. Postumelenu mai interesează pe nimeni, iar prozapolitică, în esenţa ei o mare operă de conşti-inţă – sub cenuşa ştirilor de la 1880 şi azi daide jar! –, mai mult irită. Versurile memora-bile nu mai flutură pe buzele nimănui. Nudoar enigmaticul “Nu credeam să-nvăţ amuri vreodată”, dar nici lava mâniei încre-menite din “Cum nu vii tu, ŢepeşDoamne!”..., deşi mânia împotriva claseipolitice este aceeaşi. Ironicul “Au de patrie,virtute, nu vorbeşte. De ai crede că viaţa-i ecurată ca cristalul” sau disperarea din “Ne-nţeles rămâne gândul/Ce-ţi străbate cânturi-le” sunt versuri ce par de pe alt meridian.Ar fi deja semn de mare cultură şi “gaşca”ar aplauda frenetic vreo “fătucă” rugată săcontinue versul “A fost odată ca-n poveşti”şi ea chiar ar şti: “A fost ca niciodată”.

Dacă baleiem cu privirea cotoarele cărţi-lor apărute în ultimul sfert de veac despreEminescu, remarcăm că interesul pentruoperă a scăzut până la unitate. Opera emiteagonic. Nimeni nu a mai tăiat galerii înmuntele de versuri. Dar, ciudat lucru, auapărut peste zece titluri care evocă viaţapoetului, dar care nu evocă cei trei luştrimagnifici, din 1867 până în 1883, ci ultimiişase ani, boala, criza, declinul, umilinţeletrăite de omul care a fost socotit ca o încu-nunare a puterii creatoare în limba română.

Se observă uşor o schimbare de paradig-mă. Centrul de interes s-a mutat de peoperă, pe viaţa poetului, iar din viaţă, sescormoneşte în cea mai întunecată perioa-dă. Boala şi nebunia poetului au devenit ele-fantiaza eminescianismului. Au mai fostastfel de “furii” în eminescologie, a fost maiîntâi trecerea de pe antume pe postume,apoi de pe poezie pe proză, şi, în finalul ani-lor ‘80, de la literatură la publicistică. Dar

acelea erau “furii” de scurtă durată, căcidupă un an sau doi se revenea la un tip denormalitate.

Acum anii seci ai bolii poetului stârnescmai multă patimă decât anii deplini ai crea-ţiei. “Vieţile” lui Eminescu, de la datelesumare ale lui Maiorescu, din 1889, la ulti-ma biografie a lui Ion Roşu din finalul ani-lor ‘80 ai secolului trecut, au ocolit în bunăparte această perioadă.

Nici germanii nu au procedat altfel înanaliza ultimilor ani ai lui Hölderlin şiNietzsche, mari spirite pe care Eminescu lerepetă aproape identic în destin şi care au,la fel, finalul vieţii prăbuşit mâlos în deltarevărsării în moarte.

Viaţa lui Eminescu a devenit un poligonde încercare pentru fel de fel de scenariicare mai de care mai fumegos. Ceea ceremarcăm că se întâmplă în viaţa reală, caipostază românească ridicată la concept a“urii de sine”, se întâmplă şi în una dintrecelulele cele mai delicate ale culturii româ-ne: ultimii şase ani din viaţa “românuluiabsolut”, cum îl numea Petre Ţuţea. Adicăacolo unde cultura nu a mai putut să ordo-neze şi să controleze natura. Eminescologii– cei care au mai rămas să vegheze la foculnestins – au intrat într-o horă a scenariilorbolnave, răsucind cuţite noi în răni vechi.

Eminescu, în totalitatea destinului său,ne obligă la un tip de tranzitivitate. Suntem,ca neam, ceea ce putem gândi la un momentdat despre Eminescu. Este un tip de legiti-mare. Se citează puţin şi se speculeazăenorm. O muşiţă albastră a înflorit suspectpeste un subiect ca o rană. În acest caz, maiales în acest caz, vrem să demonstrăm căEminescu este doar un pretext: în rătăcireaaceasta despre noi este vorba despre noi şilimitele noastre.

Biografiile poetului au apărut mereu înfuncţie de o viziune a timpului istoric. Viaţalui Eminescu are o structură polimorfă.Fiecare epocă şi-a tras imaginea de careavea nevoie. Interogată profund, biografiarăspundea exemplar. Şi-a dorit regele CarolII un Eminescu al marilor şantiere literare?Prin Perpessicius, l-a avut. Şi-a dorit mişca-rea legionară un sfânt pe steag? (Nu scria G.

50

Viorel Coman

51


Călinescu, la începutul anilor ‘30 că“Eminescu este un român verde, de tip car-patin”? – imagine interzisă în toate ediţiilecomuniste ale Vieţii lui Eminescu). Şi l-a pus.Comuniştii proaspăt urcaţi în scrânciobulputerii au căutat un mare poet proletar? L-au găsit. Un Eminescu spirit enciclopedic,un model de “uomo universalle” a încunu-nat viziunea anilor ‘80. Rareori găseşti într-o cultură o astfel de biografie unică, darşi universală: om fără noroc, român deplin,român verde, sfânt, proletar, spirit enciclo-pedic...

Dar unde este, de fapt, Eminescu cel ade-vărat? În fiecare şi în niciuna. Ceva e în fie-care, niciuna nu-l cuprinde deplin. Să fimbine înţeleşi: fiecare epocă îşi arată măreţia,gratitudinea, ingratitudinea, vulgaritateasau doar micimea în funcţie de ceea ce alegesă prezinte contemporanilor din biografiaoamenilor mari, în cazul nostru, din biogra-fia eminesciană. Este adevărat, peste aceştiani ai bolii poetului s-a trecut, de regulă,repede. În mod cert, din delicateţe. Şi apoi,în ordinea creaţiei, anii aceia nu spuneaumai nimic. Sunt mai mult ani stânjenitori.

După 1990, acest capitol devine centrulpivotant al biografiei poetului. Umplut cuhimera bănuielii, totul devine un fabulosscenariu în care Eminescu este o biată victi-mă. Interesul excesiv pentru acest capitol alvieţii poetului naşte suspiciuni şi provoacăadânc spiritul nostru.

În cazul bolii lui Eminescu lucrurilepăreau aşezate în zona înţelegerii unei fata-lităţi oarbe. Un rău interior, în parte moşte-nit, în parte provocat, părea să contribuie lagrăbirea finalului vieţii poetului. Destineoarecum asemănătoare ale altor fraţi confir-mau că Eminescu avea un destin deja scris.Dar când boala îl îngenunchează prima datăşi prietenii l-au prins în cămaşa de forţă aspitalului, se zice că Eminescu ar fi avutparte de un tratament de exterminare şi nude însănătoşire. Astfel, poetul nu s-a îmbol-năvit, ci a fost îmbolnăvit, nu a înnebunit, cia fost înnebunit. Sunt cărţi care analizeazăpe principii moderne reţetele date atunci demedici. Concluziile sunt buimăcitoare.

Eminescu devine marele bolnav al cultu-

rii române. În preajmă ar fi fost o “ocultă”străină care lupta pentru lichidarea sa.Prietenii dintotdeauna devin complici aiunor puteri străine care au ca scop scoaterealui Eminescu din viaţa publică. Maiorescu,marele prieten care îl imaginase şi care, într-o oră astrală a neamului românesc, l-adescoperit, l-a trimis la studii, l-a numit,după doar câteva poezii publicate, “poet întoată puterea cuvântului”, acum, dupăîmbolnăvire, este omul din umbră care ar fiacceptat atacurile împotriva poetului.

Eminescu se afirmase în 1877, la un veacde la “furarea Bucovinei”, ca mare lider alromânilor din Viena, le dusese în mare tainăbroşuri istorice, cântase în fruntea lor celmai îndrăgit cântec, Deşteaptă-te române, şidefilase prin oraş cu făclii aprinse. Seara, laun pahar de vin, le-a cântat prietenilordoine de jale. Scrisese articole teribile înapărarea drepturilor istorice ale românilordin Transilvania. Devenise o conştiinţă avremii sale, grăbea procese istorice, coagulaenergii, realiza marele vis paşoptist al “uni-rii în cuget şi simţiri”. Pentru toate acestea“imperialii” îl consideră periculos şi indezi-rabil şi se încearcă să se demonstreze că nuau stat cu mâinile în sân.

Din cele zece cărţi publicate în ultimavreme despre această perioadă din viaţa luiEminescu, rezultă imaginea unui om chi-nuit, umilit de forţe oculte, ignorat. Faptulcă nu mai scria, faptul că secaseră izvoarelecreaţiei, e semn că Eminescu este ca şi scosdin viaţa publică. Totul pare un scenariubolnav în care sunt adunate toate himerelefirii noastre bântuite.

Această îndârjire în a scoate la ivealăminereul inert, necreativ al bolii poetului,este, mai ales în partea ei tragică, treabăocultă. Dar puţine lucruri sunt concrete.Totul este bănuială, se brodează fabulos şihalucinant.

Când acest “junghi” va trece – “va treceşi asta!”, spune un proverb oriental – vom fiîntrebaţi cum au fost posibile toate acesteaşi atunci vom spune spăşiţi: nu am vegheat!Deocamdată, repetăm şi noi ceea ce spuneaşoptit studenţilor săi, prin anii ’50, TudorVianu: “Aştept să obosească nedreptatea!”

52

Care să fie motivul pentru care Eminescuse blestemă pe sine în “Rugăciunea unuidac”? Să fie această rugăciune masochistă şisarcastică un reproş adresat Divinităţii pen-tru că a făcut creaţia rea? Dar tot el declarăcă Atotputernicul e blând, că are “viersulduios”, “dă... lumii fericire” şi i-a umplutinima cu “farmecele milei”. Să fie la mijlocresentimentul pentru faptul că nu a primitdarurile obişnuite ale vieţii, recunoaştere,siguranţă materială, de exemplu? Darspune clar că nu se roagă pentru a cere ast-fel de daruri şi, pe de altă parte, că a primitde la Părintele Ceresc cele mai preţioasedaruri cu putinţă. Ce dă, atunci, coerenţăacestui poem?

Putem să căutăm o explicaţie în viziuneahermetică a poetului asupra lumii, o viziu-ne în care “mila” şi “cruzimea” luiDumnezeu au alt sens decât cel moral. Îngândirea hermetică, Zeul creează lumea

prin emanaţie şi o resoarbe la sine într-omişcare de autocunoaştere. Existenţa se sus-ţine printr-un “du-te, vino” între un polplus şi un pol minus, între cer şi pământ,între spirit şi materie, între lumea zeilor şilumea oamenilor. Întruchiparea acesteiduble mişcări şi mesagerul între lumi estezeul Hermes, iar cele două direcţii sunt ceidoi şerpi de pe caduceul său. Achimiştiinumesc direcţia descendentă, de materiali-zare a spiritului, de coagulare în forme indi-viduale – “Coagula” – şi direcţia opusă,ascendentă, de spiritualizare a materiei –“Solve”.

În Cabala, direcţia descendentă, manifes-tarea de sine a Creatorului, emanaţia, estedenumită “mila lui Dumnezeu”. PentruEminescu, creaţia este întotdeauna blânde-ţe, moliciune, duioşie, milă, dulceaţă.Direcţia opusă, ascendentă, de resorbţie lasine a Zeului (care reprezintă direcţia reflec-

Dana LIZAC

“Rugăciunea unui dac” sau blestemul receptării

La o lectură în cheie hermetică (în care “mila” şi “cruzimea” lui Dumnezeu au alt sens decât celmoral), “Rugăciunea unui dac” se dezvăluie a fi o meditaţie asupra relaţiei poetului cu cititorii săişi a receptării operei poetice.Cuvinte-cheie: Eminescu,”Rugăciunea unui dac”, lectură în cheie hermetică, receptarea operei

poetice eminesciene

A reading of Mihai Eminescu’s poem “A Dacian’s Prayer” in a Hermetic key (where God’s “wrath”and “mercy” are not moral categories), reveals a meditation on the poet’s relationship with his read-ers and the reception of his poetic oeuvre. Keywords: Eminescu’s poem “A Dacian’s Prayer”, reading in a Hermetic key, the reception of

Eminescu’s poetry

Abstract

Dana LIZAC, e-mail: [email protected].

53

Rugăciunea unui dac sau blestemul receptării

tării, evoluţia materiei către spirit şi ridica-rea omului la cunoaştere) este denumită“severitatea”, “ura”, “cruzimea” sau “răz-bunarea” lui Dumnezeu. Situată pe aceastădirecţie ascendentă, cunoaşterea este întot-deauna o agresiune asupra obiectului său:pentru a elibera spiritul sau conţinutul deidei trebuie distrusă forma materială: “Wemurder to dissect” spune poetul romanticenglez Henry Wordsworth într-un vers cele-bru.1

Pentru poet, direcţia cruzimii este direc-ţia receptării: receptorul explorează/cerce-tează/analizează/cunoaşte opera şi, în acestproces, în mod simbolic, torturează/victimi-zează autorul identificat cu ea şi închis înea. Cel care descâlceşte resorturile maşină-riei poetice şi o înţelege cu adevărat omoa-ră, în sens iniţiatic, poetul. Dar, fără aceastăvictimizare, destinul poetului e ratat: numaiprin cunoaşterea receptorului/succesorului(şi prin obiectivarea acestei cunoaşteri într-onouă operă) poetul se autocunoaşte şi îşidobândeşte statutul de Poet, iar opera luidevine Opera.

Pentru ce se roagă deci poetul în poemulde faţă? Se roagă să fie receptat. Pentru a fiPoet, ceea ce ţine de sine, efortul creator, nueste de ajuns – pentru că acest statut nu secapătă fără receptare, iar receptarea ţine deceilalţi. În mod paradoxal, rugătorul dacîndură două suferinţe, egale în intensitate,care se suprapun una peste alta: suferinţade a nu fi receptat şi suferinţa de a fi recep-tat.

Aceasta este consecinţa rânduielii her-metice a lumii, la care dacul participă prinviziunea sa poetică. Zeul la care se închinăel este un zeu fără determinări, a căruiprimă manifestare este cea de duh, suflu,suflare, mişcare: ceea ce Geneza biblicănumeşte “Duhul lui Dumnezeu”. Zeul, caree duh şi “dă duh”, există înaintea Creato -rului, îl ridică pe acesta din apele primor-diale şi e una cu el în momentul următor.“El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii/Şi

1 “Ucidem ca să putem face o disecţie” – WilliamWordsworth, “Expostulation and Reply, or TheTables Turned”, în volumul Lyrical Ballads,Londra, 1798.

54

Dana Lizac

din noian de ape puteri au dat scânteii”.2“Sâmburul luminii”, cum îl numeşte dacul,un germene din apele primordiale pe careZeul îl activează, care începe să se mişte şi“din chaos face mumă, iară el devine Tatăl”(cum ştim din “Scrisoarea I”) – este, pentrurugătorul dac, Zamolxe: “Zamolxe, sămânţăde lumină”, îl numeşte preotul lui Hermesîn “Strigoii”.

Dacă în ipostaza lui Hermes, Zeul estespiritul universal, în ipostaza lui Zamolxe,Zeul este spiritul naţional. Zamolxe este, înaccepţiunea lui Eminescu, Hermesul dac,aşa cum Toth este Hermesul egiptean sauOdin este Hermesul germanic. Herodotistoriseşte că “tracii nu se închină altor zei înafară de Ares, Dionysos şi Artemis. Maimarii lor însă, spre deosebire de oamenii derând, i se închină lui Hermes înaintea tutu-ror zeilor şi jură pe numele lui, considerân-du-l strămoşul lor”.3 Dincolo de valoarea eide adevăr, o astfel de afirmaţie poate aprin-de imaginaţia unui poet. Scânteia care seridică din ape şi devine Tatăl şi haosul, acea“Materia Prima” de natura sufletului, de laînceputurile Creaţiei, care devine Muma,aceştia sunt părinţii poetului: spiritul naţio-nal (forţa creatoare) şi sufletul naţional(Limba Română), din care se naşte şi în carevrea să se întoarcă.

Dacul cântă lauda zeului Zeului primor-dial: El creează zeii şi lumea, El o distrugeîntr-o mişcare de resorbţie (căci mântuireaeste şi o întoarcere la Zeu). El este cel care segăseşte în punctul dintre nonexistenţă şiexistenţă, între sfârşitul ciclului vechi şiînceputul celui nou: “El zeilor dă suflet şilumii fericire,/El este-al omenimei isvor demântuire/Sus inimile voastre! Cântare adu-ceţi-i,/El este moartea morţii şi învierea vie-ţii”. Zeu-suflare, zeu-mişcare, Verb, osci-lând între polul plus şi polul minus, identi-ficându-se cu punctul unde plusul trece înminus şi invers, El este arhetipul medierii:Hermes, Zeul-zero, zeul-limită, zeul-inter-

faţă. Lui, celui care neîncetat coboară dincer pe pământ şi urcă din nou în înaltulcerului, omul i se închină, la rândul lui, înacelaşi fel: îşi pleacă inima în supunere şi îşisaltă inima în laudă.

“Rugăciunea unui dac” are structuraunui psalm de “laudă rugătoare”.4 Alter -nanţa de secvenţe în care închinătorul i seadresează Zeului/lui Dumnezeu direct, lapersoana a II-a, “Tu”, cu secvenţe în care sereferă la Dumnezeu cu persoana a III-a,“El”, este des întâlnită în psalmi. “El” este,pe de altă parte, numele generic dat divini-tăţii de popoarele vechi ale OrientuluiApropiat, cu sensul de “cel puternic”.Eminescu însuşi poartă acest nume închis înnumele său de botez, care este un nume teo-foric. Michael, numele arhanghelului,înseamnă “asemănarea lui Dumnezeu” sau“cel care este ca Dumnezeu”, compus dinmicah (asemănare, oglindire) şi El (Dumne -zeu). Mihail este un nume predestinat pen-tru un creator şi un poet.

După lăudarea Zeului, poetul enumerădarurile cu care acesta l-a hărăzit: capacită-ţile de cunoaştere, “ochii să văd luminazilei” şi forţa creatoare, “farmecele milei”(atât mila, cât şi farmecul sau vraja suntpentru Eminescu metafore ale creaţiei).Poetul ştie că e un ales: versul “În vuietul devânturi auzit-am a lui mers” trimite la unverset din Biblie care spune: “Vântul suflăîncotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii deunde vine, nici încotro merge. Tot aşa estecu oricine este născut din Duhul.”5Cuvintele Evanghelistului sunt interpretateîn general în sensul că Dumnezeu alege pecine vrea El. “Duhul” l-a făcut deci pe rugă-torul dac poet, creator, după chipul şi ase-mănarea Lui şi i s-a revelat prin poezie (“înglas purtat de cântec simţii duiosu-i viers”).

Rugăciunea în sine pledează pentru maimulte tipuri posibile de receptare. Suferinţacea mai mare pentru poet este să fie privit

2 Această geneză concordă cu geneza din Poimandres, cel mai important text al Corpusului Hermetic.3 Istorii, 5.7.4 Claus Westermann, Praise and Lament in the Psalms, John Knox Press, Atlanta, Georgia, 1981, p. 204.5 Ioan 3:8.

cu indiferenţă, să fie ocolit de tortura intere-sului din partea celorlalţi (“Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă” – aici, milă însensul de nepăsare). Receptarea (împilarea)e dorită, chiar dacă înseamnă doar batjocurăsau se face cu gând rău. Tentativa de omorînseamnă, în ordine simbolică, efortul de aînţelege şi Zeul e rugat să-l sprijine pe celpornit pe acest drum (“Puteri să puie-n bra-ţul ce-ar sta să mă ucidă”) şi mai ales sărecompenseze pe cel care ar înţelege/şi-arînsuşi sensul hermetic al operei: “Şi-aceladintre oameni devină cel întâi/Ce mi-a răpichiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.” Piatra eun simbol al lui Hermes: în vechime se con-sidera că numele zeului-limită vine de lacuvântul herma, care desemna iniţial o pia-tră de hotar. Piatra este şi simbolul opereihermetice, după cum piatra filosofală estesimbolul operei alchimice, ca rezultat alstrădaniei operatorului. Hoţia, pe de altăparte, desemnează operaţiunile gândirii:Hermes care fură cirezile şi arcul lui Apollo,tridentul lui Neptun, cingătoarea Afroditei,uneltele lui Hefaistos şi sceptrul lui Zeus;pătrunde, de fapt, cu mintea secretele forţe-lor naturii întruchipate de zei.

Pe altă treaptă, poetul îşi doreşte careceptarea să devină unanimă şi opera lui săfie urmărită, cunoscută, analizată şi diseca-tă de fiecare om: “Gonit de toată lumea prinanii mei să trec/Pân’ ce-oi simţi ... Că-n oriceom din lume un duşman mi se naşte”. Oreceptare unanimă însă, chiar dacă în esenţaei o formă de interes şi de aderenţă faţă depoet (“Când ura cea mai crudă mi s-a păreaamor...”), ar fi în mod fatal viciată (şi uneorirăuvoitoare). Opera ar fi în acest caz, defor-mată până la nerecunoaştere, ceea ce l-araduce pe poetul exasperat în stare să bleste-me însăşi limba română din care s-a născutşi care este iubirea lui cea mai mare: “Să potsă-mi blestem mama, pe care am iubit-o” –aşa cum altădată îşi blestemă scrisul.6 O ast-fel de receptare unanimă, prin care poetulnu s-ar autocunoaşte (“C-ajung pe mine

însumi a nu mă mai cunoaşte”) ar epuiza înfelul ei poetul şi opera şi ar aduce moartea:“Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea sămor”. Dar aceasta este o moarte care nupresupune înţelegerea, ci numai o izbăvirede chinul nereceptării, însoţită de secareaforţei creatoare, împietrirea şi uitarea desine (“Pân’ce-oi simţi că ochiu-mi de lacri-me e sec... Căci chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o...).

Adevărata rugăciune a poetului este însăpentru receptarea absolută. În fond, el cerePărintelui Ceresc acelaşi lucru pe care i-lcere Luceafărul – “repaosul”: “Şi tot pelâng-acestea cerşesc înc-un adaos/Să-ngă-duie intrarea-mi în vecinicul repaos!”

Ce doreşte Luceafărul? Doreşte să fieînţeles. O cheamă pe Cătălina să se ridicepână în sferele viziunii şi gândirii lui poeti-ce. Prea frumoasa fată însă, care este unreceptor pasiv, e fascinată de poezia herme-tică şi încifrată a Luceafărului, dar nu poateşi nu face efortul s-o înţeleagă. “Deşi vor-beşti pe înţeles, eu nu te pot pricepe”. Drepturmare, îi cere revelarea, explicaţia încuvinte de toată ziua: “Tu te coboară pepământ,/Fii muritor ca mine”. Luceafărul,poetul de geniu care vede că altfel nu arenici o şansă de a fi înţeles în adevărul fiinţeisale, îi cere Tatălui Ceresc permisiunea să selepede de legea tradiţiei hermetice şi să dea“cărţile pe faţă”. Părintele este categoric: edispus să ofere daruri poetice substanţiale,“dar moartea nu se poate”. Darea pe faţă astructurii de adâncime a viziunii hermeticea poetului ar însemna nu numai dezvălui-rea secretelor, desfacerea misterului, epui-zarea operei, dar şi ruperea lanţului tradi-ţiei. Legea acestei tradiţii este ca oricare suc-cesor care recuperează secretul hermetic dinopera înaintaşului (şi îl omoară pe acesta înmod simbolic) să nu îl expună, ci să-i dea oformă nouă, într-o nouă operă. În felul aces-ta, cunoaşterea hermetică rămâne vie, gene-raţiile următoare au ce căuta, iar lanţul tra-diţiei continuă. Dacă aceste secrete ar

55

Rugăciunea unui dac sau blestemul receptării

6 “Să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt şi n-aş mai fi ajuns să trăiesc” – în scri-soarea din 28 decembrie 1879 către Veronica Micle.

56

Dana Lizac

deveni un bun comun, revelarea ar fi caApocalipsa biblică: de pe pergamentullumii s-ar rupe cele şapte peceţi, s-ar spargecele şapte sfere de existenţă în care se mani-festă Zeul/Poetul, universul poetic hermeticar fi distrus, ciclul de existenţă al acestei tra-diţii s-ar încheia. Un nou ciclu ar trebui săînceapă, cu altă structură, altă lege şi altmod de funcţionare.

Mintea rugătorului dac, care la începutulpoemului scrutase începutul absolut al crea-ţiei, merge până la acest sfârşit de ciclu.Poetul nu-şi doreşte aici, ca Luceafărul exas-perat de Cătălina, să fie el însuşi cel care îşidevoalează viziunea, ci ca această devoalaresă vină din partea celorlalţi. Dacă va muri o“moarte cu omor”, dacă un receptor îl vaucide, îi va pătrunde sensurile şi va înţelegede ce opera lui e străină, neasemănătoare,altfel decât a poeţilor contemporani, acestaeste îndemnat să încalce legea tradiţiei her-metice (cum îşi dorise pentru sine şiLuceafărul: “Da, mă voi naşte din păcat,/Primind o altă lege”). Opera epuizată, golităde sensuri, cadavru despuiat, eviscerat,“nevrednic”, să fie pusă la dispoziţia tutu-ror, a oricui, a “canaliei de pe uliţi”: “Străinşi făr’ de lege de voi muri – atunce/Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce”.Şi mai mare să fie meritul celui care vaîndemna alţi receptori înverşunaţi săpătrundă în chiar nucleul său creator: “săasmuţe cânii, ca inima-mi s-o rumpă”.Golul asupra căruia inima se contractă însistolă este centrul absolut, spaţiul-zero încare poetul e una cu Zeul. Iar cel care vapune această cunoaştere la dispoziţia tutu-ror, deschis, fără văluri protectoare, în ope-rele lui, să aibă parte de nemurire: “Iar celuice cu pietre mă va izbi în faţă,/Îndură-te,stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!” (pietre, aici,în sensul de opere).

O astfel de receptare, crede poetul, l-arface în sfârşit înţeles de toată lumea, ar puneîn lumină clară anvergura viziunii poetice şiînălţimea staturii sale de Poet, ar pune capătchinului indiferenţei şi torturii fără de sfâr-şit a receptării. Opera s-ar întoarce în limbă,spiritul creator s-ar resorbi în spiritul naţio-nal din care s-a născut şi apoi în spiritul uni-

versal: “Să simt că de suflarea-ţi suflareamea se curmă/Şi-n stingerea eternă disparfără de urmă!” Sufletul şi-ar găsi, în sfârşit,liniştea. Expunerea golului din centrulviziunii poetice, sistarea lanţului transmi-siei (dispariţia “fără de urmă”), dizolvareaîn substanţa Zeului echivalează cu atinge-rea vidului absolut, ieşirea din lanţul reîn-carnărilor, realizarea liniştii eterne şi a uni-tăţii cu Brahma, care sunt sensurile concep-tului de Nirvana în diferite tradiţii.

Poetul este amar în final şi pare să-ireproşeze Zeului destinul său paradoxal.“Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţu-mesc/Că tu mi-ai dat în lume norocul să tră-iesc.” Căci, deşi “are darul prorociei şicunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa” şi vor-beşte “în limbi omeneşti şi îngereşti”, ca săfolosim cuvintele biblice, poetul hermeticeste de cele mai multe ori neînţeles, prostînţeles şi de nerecunoscut printre neche-maţi.

Ce va răspunde Părintele Ceresc la aceas-tă rugăciune? Bineînţeles că va spune NU şiîl va pune pe rugătorul dac la locul lui, la felcum îl trimite pe Luceafăr să-şi facă datoriaîn continuare “la locul lui menit din cer”, întimp ce, în lumea de jos, pe pământ, Cătălinîncepe să urce pe scara receptării. Vântulbate unde vrea el: Tatăl, Zeul, Creatorul estecel care hotărăşte când începe şi când seîncheie ciclul unei tradiţii. În plus, receptareabsolută nu există. Gândirea hermetică, ceeste considerată, printre altele, o înţelepciu-ne primordială care străbate toate mitologii-le şi religiile, nu poate fi expusă în termenidiscursivi şi pe înţelesul celor mulţi. Nupoate fi însuşită decât în timp îndelungat,printr-un efort pentru care receptorul obiş-nuit adesea nu e echipat şi pentru care, decele mai multe ori, nu are interes. Iar ooperă poetică autentică, dincolo de oricecunoaştere şi devoalare, continuă să existeşi să iradieze.

Destinul poetului hermetic este damna-ţiunea şi “Rugăciunea unui dac” vorbeştedespre schingiuirea poetului pe masa detortură a receptării, aşa cum “Odă (în metruantic)” va vorbi mai târziu despre combus -tia poetului pe rugul creaţiei.

57

Când G. Călinescu îl acredita pe LiviuRebreanu, în Istoria literaturii române de laorigini până în prezent (1941), drept întâi-stă-tător al “romanului ţărănesc” autohton şimaestru absolut al “romanului gloatei”, sereferea, în mod special, la Răscoala. Nu laPădurea spânzuraţilor, nu la Ciuleandra, nicimăcar la Ion. Aceeaşi Răscoală pe care, înnihilistul său volum Nu (1934), tânărulEugen Ionescu o considera “cel mai bunroman românesc”. Un roman la care, câţivaani mai târziu, Mircea Eliade se va raportacând va scrie propria versiune fantasticăasupra răscoalei de la 1907 (DomnişoaraChristina). În anii şi deceniile care au urmat,critica de autoritate a fost unanimă în a-lplasa în “tripleta de aur” a romanelor rebre-niene, alături de Ion şi de Pădurea spânzura-ţilor. Lucrurile s-au schimbat dupăRevoluţia din decembrie 1989, când, fără ca

vreun critic literar important să o contestecu argumente estetice, asupra Răscoalei s-aaşternut o tăcere prudentă, grea de subînţe-lesuri politice. În mod tacit, romanul a fostculpabilizat pentru întrebuinţarea didacticăde propaganda defunctului regim comu-nist. Încet-încet, a ieşit din manuale, iar uniicritici au încercat să-l înlocuiască, în tripletasus-amintită, cu Ciuleandra, mai modernist-psihologic, mai citadin şi – nu-i aşa? – maiindividualist... Chiar şi un exeget remarca-bil ca Ion Simuţ a căzut în capcană, taxând-o drept “mausoleu perfect” în faţacăruia “nu mai ai ce comenta” şi care pierdeprin deplasarea interesului de la o proble-matică a masei la o problematică a individu-lui. Numai că, oricâte merite i-am acordaCiuleandrei, şi-i acordăm, ea nu poate sta peacelaşi plan cu o carte de categoria grea.Discriminarea Răscoalei are, aşadar, o expli-

Paul CERNATFructele mâniei.

Consideraţii despre un roman marginalizat

Studiul îşi propune să analizeze şi să reevalueze, în context actual, unul dintre cele mai importanteromane realist-sociale româneşti din perioada interbelică, Răscoala de Liviu Rebreanu. Analiza detext este însoţită şi de o analiză a impactului răscoalei din 1907 în literatură şi a receptării cărţiiîn cauză, intrate după 1989 - din motive preponderent extraliterare - într-un relativ con de umbrăal interesului criticii.Cuvinte-cheie: realism, social, rural, revoltă, manipulare

The study aims to analyse and reassess the current context, one of the most important social-realistnovels of interwar Romanian, Revolt by Liviu Rebreanu. Text analysis is accompanied by an impactassessment of the 1907 uprising in literature and the reception of the book in question, which cameafter 1989 - mostly extra-literary reasons - in a relatively obscurity of interest criticism. Keywords: realism, social, rurality, revolt, manipulation

Abstract

Comentarii

Paul CERNAT, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, e-mail: [email protected].

caţie politică şi ideologică, mai mult decâtuna de ordin literar. Potrivit noii agendedominante, “problema ţărănească” de la1900 ar fi doar o diversiune a agenţilorsocialişti şi anarhişti din epocă. În replicăfaţă de diabolizarea oficială din timpulcomunismului, epoca domnitorului Carol Ia fost idealizată drept “epocă frumoasă”,vârstă de aur a înfloririi României şi amodernizării instituţionale. Aspectele eisumbre sunt azi privite, de regulă, ca acci-dente inevitabile, minore, pe drumul de laîntunericul barbariei la lumina civilizaţieieuropene, brutal întrerupt de comunism.Din păcate, atât stigmatizarea impusă depropaganda anilor ‘50-‘80, cât şi idealizareanostalgică indusă după 1989, păcătuiescprin parţialitate, deşi au, fiecare, partea sade adevăr. Cui i-e frică, aşadar, de Răscoala?Şi de ce?

Un lucru e cert: Răscoala este un romanliber de orice tezism, un roman obiectiv, careoferă cea mai puternică şi mai verosimilăimagine a marii revolte ţărăneşti. El ar meri-

ta citit în paralel cu broşura polemică abătrânului Caragiale: 1907, Din primăvarăpână-n toamnă. Efectul devastator al eveni-mentelor asupra marelui dramaturg secunoaşte. Revoltat de represiunea guverna-mentală asupra ţăranilor, soldată cu maimulte mii de morţi, fostul conservator exilatla Berlin ajunge să pledeze pentru abolireavotului cenzitar şi desfiinţarea moşiilor, iarîntr-o scrisoare trimisă prin BarbuŞtefănescu-Delavrancea către fiul Mateiuafirmă, dezamăgit, eşecul generaţiei sale:“Noi am început cu veselie şi sfârşim cumâhnire”. Instrumentată propagandistic înRomânia ultimelor şapte decenii, Răscoalade la 1907 a suscitat prin alte părţi ale lumiiun interes major în rândul istoricilor şisociologilor din anii ‘70 încoace. Un exem-plu: studiul germanului Markus Bauer(Răscoala: the last peasants’ revolt, 2010), dincare nu lipsesc referiri la romanul luiRebreanu. Sau studiile de istorie socialăsemnate de americanii Andrew C. Janos şiDaniel Chirot. Poste ritatea literară româ-nească a momentului este, cum se ştie,bogată. La o rapidă ochire, se detaşeazăciclul de romane 1907 al lui Cezar Petrescu,trecând prin Ciulinii Bărăganului de PanaitIstrati (cu o primă versiune franceză), prinspectralitatea ameninţătoare din DomnişoaraChristina de Mircea Eliade şi referinţeleacute din arghezianul Cimitirul Buna-Vestire(în anii ‘50, Arghezi va recidiva cu volumulde versuri “monografice” 1907. Peizaje)până la postbelicele Desculţ şi Rădăcinilesunt amare de Zaharia Stancu, Ion Sîntu deIon Marin Sadoveanu (pentru a cita doardouă dintre, totuşi, cele mai solide romanedin “obsedantul deceniu”).

Pe ansamblu, receptarea critică aRăscoalei a involuat sau a stagnat după 1990.Au existat, în schimb, destule abordăriextraliterare (mai exact, istorico-politice)care, în felul lor, aduc involuntar un omagiucredibilităţii istorice a romanului şi punîntrebări asupra unor chestiuni lăsate însuspensie. Cine sunt, totuşi, acei călăreţi pecai albi care trec din sat în sat, anunţând că“Vodă” vrea să împartă moşiile şi boieriinu-l lasă? Dar călătorul din tren, care-i înşti-inţează pe Lupu Chiriţoiu, Petre Petre şi cei-

58

Paul Cernat

lalţi “delegaţi” la Bucureşti, stârnindu-i, căţarul muscalilor a împărţit moşiile la mujiciirăsculaţi? E clar că avem de-a face cu evi-denţierea unui mecanism de manipulare lanivelul psihologiei colective. Un mecanismdeclanşat pe un teren socialmente favorabilşi la momentul potrivit: adică, după un anagricol bun, într-un moment de relaxare avigilenţei autorităţilor şi pe fundalul unortulburări ţărăneşti vechi de două decenii, destimularea cărora revoluţionarii refugiaţidin Rusia nu puteau fi străini (despre toateacestea scrisese, înaintea tuturor, I.L.Caragiale în Din primăvară până-n toamnă).Prăpastia generatoare de conflict deschisîntre “ţara legală” şi “ţara reală”, dintre“cele două Românii” – cea bogată dinCapitală şi cea rurală, minată de mizerie şi“neoiobăgie” (în termenii lui C. Dobro -geanu-Gherea) –, e reconstituită credibil deRebreanu. Chiar şi după reforma agrară din1923, ea va continua să bântuie mentalulromânesc. Descriind exact, verigă cu verigă,procesul psihologic din Răscoala: “pregăti-rea înceată a sufletelor pentru nemulţumire,propagarea ideilor, acordarea urilor indivi-duale cu pornirea colectivă, revolta pasivăprin incapacitatea de a mai crede în făgădu-ieli, disoluţia încetul cu încetul a spirituluide autoritate, crearea miturilor, dezlănţui-rea bestialităţii, determinarea neprevăzută amişcărilor şi a instinctului de turmă, fricabestială şi restabilirea instinctului de depen-denţă...”, G. Călinescu avea probabil înminte isteria mişcărilor de masă din aniifebrei legionare, alimentate, şi ele, de cultulsângelui şi al pământului.

Dincolo de orice consideraţii istorice sausociologice, Răscoala e o scriere perfect com-patibilă şi comparabilă cu marile romaneamericane din anii ‘30 ale lui John Steinbeck(Fructele mâniei, îndeosebi). În orice caz, cunimic inferioară unor naraţiuni precumPământul lui Zola sau Ţăranii polonezuluiW. Reymont, pentru a nu mai vorbi demodelul declarat – Ţesătorii de GerhardtHauptmann. Un roman cinematografic – dealtfel, Rebreanu rămâne, de departe, cel maiecranizabil prozator român. Nota Bene,adaptarea din 1965 în regia lui MirceaMureşan, conţine prima scenă seminud din

filmul românesc, cu Adriana Bogdan înrolul Nadinei Iuga... E, în acelaşi timp, oepopee a “revoltei maselor”, cele 12 capitolecomponente corespunzând, fireşte, celor 12cânturi epopeice. Fineţea “analizei psiholo-gice”, mai puţin observată şi discutată caatare de critici, şi-o demonstrează din plinscriitorul prin surprinderea intimă a psiho-logiei colective, integrând în stihia colectivăimpulsurile obscure ale fiecărui individ.Mai mult decât un roman social, Răscoalaeste unul psihosocial, construit la toatenivelurile pe o tehnică subliminală subtilă,bazată pe orchestrarea anticipărilor şi acărui intensitate creşte gradual ca un butonde sonor dat la maximum şi readus, sime-tric, în punctul iniţial. Totul e predestinat,după cum s-a remarcat nu o dată. Sondareasubconştientului mulţimii, marcată de zvo-nuri, aluzii, vorbe în doi peri şi sugestii infi-nitezimale picurate pretutindeni la nivelulrelatării, reverberează în subconştientul citi-torului, scufundându-l, capitol cu capitol, înabisurile unei lumi româneşti moderne

59

Fructele mâniei. Consideraţii despre un roman marginalizat

care-şi trăia prima criză socială majoră (“- Baţi coasa, Trifoane, ori...? ÎntrebăLeonte fără mirare./- O bat să fie bătută! ziseTrifon fără să ridice capul”). O criză ridicatăla puterea unei simfonii a mulţimilor, încare partiturile vocilor, mediilor şi perspec-tivelor socioumane sunt armonizate de unmare prozator al energiilor iraţionale,incontrolabile. Energii negative care desta-bilizează atât individul, cât şi normelecolectivităţii din care face parte, fie că evorba de tensiunea dintre “glasul pământu-lui” şi “glasul iubirii”, de războiul dezuma-nizant dintre “victimele datoriei”, de pârjo-lul răscoalelor ţărăneşti, de “bestia” politi-cianismului, de “jarul” pasiunii sau de dan-sul halucinant al “ciulendrei”. Aproapetoate romanele rebreniene sunt, de altfel,construite pe schema tragediei antice, puseîn mişcare de un hybris. Puţini romancieriromâni şi-au omorât cu atâta consecvenţăpersonajele principale, de la Ion alGlanetaşului la Petre Petre şi Nadina, de laApostol Bologa la Mădălina Faranga dinCiuleandra, de la Crăişorul Horia la TomaPahonţu din Gorila, de la Toma Novac şiiubirile lui metempsihotice din Adam şi Eva,la sinucisa Liana din Jar. Nu există, apoi,nici un roman rebrenian în care pasiuneaerotică absolută, atunci când apare, să nuconducă la moarte, ca urmare a nepotriviriiidentitare dintre parteneri sau a violăriiunor “legi” nescrise ale comunităţii, dacănu ale echilibrului cosmic.

Obiectivitatea epică a Răscoalei implicăsituarea autorului într-o perspectivă dejudecător suprem, nepărtinitor, ilustrânddezideratele exprimate de Rebreanu însuşiîn Jurnalul său: “aici consta marea greutate amea; de a-i arăta şi pe ţărani şi pe orăşeni(pe guvernamentalii de atunci) ca avânddreptatea de partea lor. Numai astfel sepoate sugera acel joc impersonal de forţeobscure, al unor concepţii şi stări de viaţădiferite. Ţăranii aveau desigur dreptatecând au pornit Răscoala din 1907; şi cu toateastea şi guvernul şi ofiţerul Tănăsescu nu seputea să nu-şi aibă dreptatea lor, întru repri-marea răscoalei, deoarece odată porniţi,ţăranii devin nişte forţe total distrugătoare.Prin obiectivitatea aceasta, am voit ca toate

cruzimile, omeneşti sau neomeneşti, dinRăscoala, să fie justificate în virtutea unuidestin”. Cititorul compătimeşte, în egalămăsură, cu ţăranii răsculaţi, reprimaţi sân-geros de armata maiorului Tănăsescu, dar şicu bătrânul, inflexibilul boier Miron Iuga,ucis de ţărani şi amestecat cu pământul încare “îşi înfipsese rădăcinile”; cu răzvrătitulvulnerabil Petre Petre, dar şi cu “desfrâna-ta”, “îndrăcita” Nadina, ipostază feminină aluxului corupător de tradiţie şi a estetismu-lui decadent, declanşator al dezastrului.Acelaşi cititor va exulta la “dreptatea” pecare ţăranii şi-o fac emasculându-l peAristide Platamonu sau umilindu-i pe stă-pânii moşiilor. Cu toate acestea, senzaţiafinală nu este una echilibrului de după fur-tună. Nu ai, la sfârşitul lecturii, sentimentulcă “s-a făcut dreptate” şi că “s-a intrat înnormal”, ci, din contra, că o tumoare inope-rabilă a fost lăsată să evolueze într-un corpcusut la loc de chirurg. Circularitatea roma-nului, experimentată cu succes şi în Ion, eînşelătoare. Primul capitol, Răsăritul, faceîntr-adevăr pereche cu ultimul – Apusul. Ce -le lalte sunt, cum se ştie, Pământurile, Flă -mân zii, Luminile, Frigurile, Vestitorii (în pri -ma parte), Scânteia, Flăcări, Focul, Sângele,Petre Petre (în a doua parte). Nu prea s-aremarcat faptul că doar în partea a douaapare un capitol cu titlul desemnând un in -divid. Nu un element, o categorie, ci un in -divid cu nume şi prenume – Petre Petre –,care sfidează simetria ansamblului şi intro-duce un principiu al dezordinii fatale. Unasemenea “corp sferoid” nu are decât apa-rent datele unui “roman tradiţional”. În rea-litate, avem de-a face cu o compoziţieexperi mentată, în premieră la noi, de LiviuRe brea nu. O inovaţie de o frapantă origina-litate.

Purtătorul de cuvânt al autorului de pecopertă este, desigur, “străinul”, “observa-torul” şi “intermediarul” Titu Herdelea,venit din lumea ardeleană românească (substăpânire austro-ungară) direct în presabucureşteană din Regat. Mai pasiv decât înIon, personajul e mai prezent şi bine fixatnarativ decât în Gorila, care-l surprinde maibătrân cu treizeci de ani. Chiar dacă aventu-rile sale erotice cu logodnica Tanţa, cu elevaMarioara Rădulescu sau cu uşuratica adul-

60

Paul Cernat

61

Fructele mâniei. Consideraţii despre un roman marginalizat

terină Mimi au un aer de vodevil de perife-rie, ele îşi au rolul lor – un fel de contra-punct – în economia romanului. Ca şiatmosfera politică din Parlament sau dinredacţiile ziarelor, din gări, din localuri saude la concerte, din “lumea” cicălitoareimătuşi Marioara a lui Grigore Iuga, dinsocietatea soţilor Predeleanu sau din familiagazdei lui Herdelea, intriganta doamnăAlexandrescu, scenele citadine participă ladesfăşurarea caleidoscopică a unui bunroman “de moravuri bucureştene”, alterna-tiv celui “rural” de pe moşia boieruluiMiron Iuga. În acelaşi timp, ambianţa socie-tăţii “burgheze” (sau a celei arendăşeşti) ecompletată cu cea “aristocratică” a moşieri-lor, având în prim-plan figurile lui MironIuga (boierul de ţară dârz, conservator şirigid), Grigore Iuga (fiul tolerant şi deschis,dar slab şi şovăielnic, incapabil să ducă maideparte tradiţia familiei) şi frumoasaNadina (aventuriera artistă, agent al disolu-ţiei moşiei). Partidele politice, liberal şi con-servator, cu facţiunile lor, nu sunt numite caatare; ele sunt totuşi imediat recognoscibile,ca şi atâtea evenimente ale timpului.Bunăoară, manifestaţiile studenţeşti din faţaTeatrului Naţional împotriva spectacolelorde teatru în limbi străine. Centrată pe lumeasatului muntenesc din zona Argeş-Teleor -man, Răscoala prezintă, dinamic, o secţiuneprin societatea românească a momentului,urmărită pe parcursul câtorva luni.

Complexă fără a fi complicată, de unechilibru stilistic şi compoziţional aproapefără cusur, materia epică face cât o analizăistorică de calibru, fără nimic abstract saudemonstrativ. Prin intermediul unor perso-naje precum cizmarul Mendelsohn, evreusocialist prigonit de poliţie, sau al ziaristu-lui Roşu, el însuşi evreu, este demontatăprejudecata originii “antisemite” a răscoa-lei: declanşate în Moldova cu precădere detrusturile Mochi-Fisher, revoltele sunt multmai intense în Muntenia, unde arendaşiierau greci, bulgari sau români; prin urmare,“problema evreiască” are un caracter secun-dar, o diversiune menită să camufleze ade-vărata problemă – cea ţărănească. Infiltra -ţiile externe, chiar dacă nu cu totul excluse(v. solicitarea intervenţiei armatei austro-

ungare şi eventualele infiltraţii destabiliza-toare din Rusia), pălesc şi ele în raport cuinteresele politicianiste autohtone, undepartidele se schimbă la guvernare ca să-şipaseze responsabilitatea unul altuia, apă-rându-şi interesele comune. Răscoala seridică din subteran pe căi misterioase, ajun-gând să irumpă ca personaj colectiv trans-cendent şi ca simbol. Peste lumea caragialia-nă care-l adoptă pe ardeleanul Herdelea, caşi peste lumea boierească, idilic-patriarhalăîn aparenţă, din, să spunem, Viaţa la ţară alui Duiliu Zamfirescu, se propagă, vertigi-nos, demenţa dostoievskiană din dramaNăpasta. Trei realităţi, până atunci paralele,ajung să se înfrunte la scenă deschisă: reali-tatea de cabinet a politicienilor şi a preseiasociate; realitatea economică a arendaşilorşi a moşierilor ce deţin controlul terenurilorşi mijloacelor de producţie; realitatea asu-priţilor care se revoltă, sfidând autoritatea“paternă” sau bastardă a marilor proprie-tari. Adevărata ciocnire, mortală, are locîntre ultimele două, ipostaziate prin MironIuga şi Nadina, respectiv Petre Petre (altfel,personajele care se reţin sunt zeci, ceea cereprezintă în sine o performanţă). Intrigaindividuală a “elitelor” – relaţia maritalăratată a cuplului Grigore Iuga-Nadina, tri-ada relaţiilor afective şi de proprietate din-tre tată-fiu-noră etc. – se întâlneşte cu ridica-rea norodului. S-a vorbit mai puţin desprerolul armatei (alt personaj colectiv!) de undese întoarce la vatră Petre Petre: o armată dinţărani care-şi trădează uneori ofiţerii, careva fi folosită, după schimbarea strategică aguvernului, pentru înăbuşirea în sânge arăscoalei şi care, un deceniu mai târziu, valupta pe front, printre altele, pentrupământ. Cu această armată se va confruntaApostol Bologa şi ea îl va răpune. ForţaRăscoalei vine, în mare măsură, din acumu-larea în crescendo şi eliberarea urii ţărani-lor, urmată de resorbirea exploziei dupăimpactul, mai violent, al represiunii. Dar şidin tensiunea dintre Miron Iuga (reprezen-tant al unei lumi stabile, înrădăcinate în tra-diţii) şi ţărănimea destabilizată, care-i neso-coteşte supremaţia; sau, mai acut, dintreNadina şi Petre Petre, violatorul răzvrătit,îndrăgostit în secret de ea. Una dintre scene-

le-cheie ale romanului este cea în care, dupăviolarea tinerei femei şi pasarea ei către“văduvul stătut” Toader Strâmbu (care,neputând-o satisface, o sugrumă, diaboli-zând-o: “putoarea dracului”), Petre distru-ge tabloul fotografic al Nadinei. Imagineaseminudă îl făcuse gelos şi pe fostul ei soţ,Grigore Iuga; pe tânărul ţăran îl indigneazăînsă prin dispreţul atitudinii afişate. Nuputem să nu ne gândim, recitind acea pagi-nă, la finalul Domnişoarei Christina deMircea Eliade, unde tabloul Christinei era“exorcizat” de Egor odată cu strigoiul insa-ţiabilei boieroaice, neucise “cum trebuie” la1907. Şi într-un caz şi în celălalt, viaţa ucidearta pentru artă, ultima fiind percepută ca

pericol generator de spectre demonice.Rezolvarea propusă de Eliade e fantastică,marcată prin evadarea într-o realitate psihi-că. A lui Rebreanu e realistă, dar nu maipuţin simbolică, şi se traduce prin moarte.S-a vorbit, nu fără temei, de existenţa unorelemente expresioniste în romanul său: con-trastele violente, în tonuri de roşu şi negru,irumperea forţelor elementare, stihiale,caracterul apocaliptic. Ele există, cu sigu-ranţă, dar nu trebuie absolutizate. Un echi-libru clasic, suveran, le stăpâneşte şi le inte-grează pe toate, dincolo de bine şi de rău.

Indiscutabil unul dintre marile romaneale modernităţii româneşti, Răscoala merităo mai dreaptă cinstire.

62

Paul Cernat

63

“Grandfather” Lord ByronAccording to his memoirs, Grigore H.

Grandea was born on the 26th of October1843, in Ţăndărei, Ialomiţa, and died on the

8th of October 1897, in Bacău, where helived at that time. The publisher and jour-nalist lived a rough, bitter and very adven-turous life. His biography included fictionalchapters that show an exuberant and sur-

Ştefana-Oana CIORTEA NEAMŢIU,Lucian-Vasile SZABO

Grigore H. Grandea: Politics, Journalism and War

Grigore H. Grandea a fost unul dintre cei mai importanţi şi influenţi jurnalişti şi editori români.În biografia sa va nota că este nepotul lordului Byron, însă acest lucru nu este adevărat. Grandeaa lucrat pentru câteva publicaţii importante, printre care “Dâmboviţa”, “Albina Pindului”,“Timpul” şi “Războiul”. A fost apreciat de Mihai Eminescu şi ironizat de Titu Maiorescu. La“Timpul”, Grandea a lucrat împreună cu Ioan Slavici, un alt junalist şi editor de marcă, iar acestlucru s-a întâmplat chiar înainte ca Eminescu să ajungă în redacţie. Cea mai mare realizare a luiGrandea a fost cotidianul “Războiul”, cel mai puternic ziar al epocii. “Războiul” avea într-operioadă un tiraj de la 15.000 la 18.000 de exemplare, în comparaţie cu “Timpul”, care se plasaîntre 3.000 şi 6.000 de copii zilnice. Grandea a avut polemici ascuţite cu reprezentanţii PartiduluiLiberal, aflat la putere, şi în special cu C.A. Rosetti, lider politic şi editor al cotidianului“Românul”.Cuvinte-cheie: Grandea, “Războiul”, “Eminescu”, Timpul”, publicaţii

Grigore H. Grandea was one of the most important and influential Romanian journalists and pub-lishers. He outlined in his biography that he was Lord Byron’s grandson, but this is false. Grandeaworked for several important publications such as “Dâmboviţa”, “Albina Pindului”, “Timpul”and“Războiul”. He was appreciated by Mihai Eminescu and mocked by Titu Maiorescu. At “Timpul”,Grandea worked with Ioan Slavici, another prominent journalist and publisher, and this happenedjust before Eminescu joined the editorial staff. Grandea’s most important realisation was the dailygazette “Războiul”, the most powerful newspaper of its days. “Războiul” had at a certain point acirculation of 15,000 to 18,000 copies per day, compared to “Timpul”, which had a circulationbetween 3,000 and 6,000 copies per day. Grandea polemized with the representatives of the LiberalParty, at the time being in power, and especially with C. A. Rosetti, political leader and publisherat the daily newspaper “Românul”.

Keywords: Grandea, “Războiul”, “Eminescu”, “Timpul”, newspapers

Abstract

Ştefana-Oana CIORTEA NEAMŢIU, Lecturer, Ph.D, Department of Philosophy and CommunicationSciences, West University of Timisoara, e-mail: [email protected].

Lucian-Vasile SZABO, Lecturer, Ph.D, Department of Philosophy and Communication Sciences, WestUniversity of Timisoara, e-mail: [email protected].

64

Ştefana-Oana Ciortea Neamţiu, Lucian-Vasile Szabo

prising phantasy. His genealogy is fantastic,Grandea claiming firmly that he was LordByron’s grandson, the wellknown Englishpoet! His talent to narrate shows from cray-oning this contrafactual story, in whichLord Byron has met Grandea’s grandmoth-er on a trip to Greece. He fell in love withher. The amorous adventure with Ianta, thewife of a merchant, is followed by the birthof Haralambie Georgiu, the father of thepublicist.1 The father died in Grigore’s earlychildhood. Grigore remained with his step-mother with whom he didn’t get well along,as he had a suspicious and stubborn charac-ter. Later he possessed a consistent part ofhis father’s fortune, but most of it will bespent on his journalistic adventures.Grigore Haralambie Grandea attendedapproximative schools, including the onefor health care agents, founded by CarolDavila. It was a soldierly regime, not easy toendure. In 1859 the young man comeaccross Dimitrie Bolintineanu who offershim support. In the same year Bolintineanuwill publish Grandea’s lyrics in“Dâmboviţa”.

Trying to figure out his political affilia-tions, we observe a small variation, allow-ing us to believe that Grandea was – likeEminescu – mostly a convinced antiliberal.He also crossed a small period when heattacked the conservators, because TituMaiorescu provoked him to leave the officeof “Timpul”2, calling him, as Călinescumentions, “H. Grandea, this total cipher”3,a subjective and inaccurate assessment, ofcourse. For a long period the journalistmanifests himself as a republican, takingpart in the campaign against King Carol I.As an admirer of Cuza, he militates in 1866in favour of a ruler from inside the UnitedPrincipalities, signing with I. C. Lerescu the

paper Dorinţele a doi români şi mediile de a levedea realitate [The Wishes of two Romaniansand the Means to See Them Come True].4 Healso signs articles at “Strechea”, a gazzetteedited by the above mentioned I.C. Lerescu,his targets being C.A. Rosetti5 and I.C.Brătianu6.

Accused in the AssassinationAttempt against Brătianu

Later, in 1880, he will be arrested andimprisoned, because he was considered tohave been part of the group that attemptedto assassinate I.C. Brătianu, an involvementwhich has not been proved, the accusationbeing somehow delirious. The attack wasorganised by the “Secret Romanian

1 Pavel Ţugui, Prefaţă, in Grigore H. Grandea, Scrieri, Editura Minerva, Bucureşti, 1974, p. VI.2 Lucian-Vasile Szabo, Un alt Slavici. O geografie publicistică după gratii, Editura Universităţii de Vest,

Timişoara, 2012, p. 158-164.3 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, Bucureşti, 1986,

p. 367.4 The leaflet appeared in March 1866 exactly in Belgium, where Grandea was a student.5 Liberal politician, editor of the daily newspaper “Românul”.6 Future liberal prime minister of Romania, from 1876 to 1888.

65


Committee of 50”, which had only threeactive people. They “sentenced” prime-minister Bratianu to death, the sentence wasgoing to be executed by Ion G. Pietraru. Onthe 2nd (14th) of December 1880, heattacked Brătianu with a knife at theentrance to the Lower Chamber. He didn’thave the strength to stab the prime-minis-ter, who defended himself and sufferedsmall injuries. A member of the Parliamentintervened and knocked down Pietraruwith his cane7. The attacker and his com-panions were arrested, judged and con-demned after a few months. Grigore H.Grandea himself was arrested and spentfour weeks in the Văcăreşti prison, beingreleased on the 30th of December 1880 (the11th of January 1881). Grandea was accusedto be part of the conspiracy, who he sup-ported by publishing propaganda materialof the “Secret Romanian Committee of 50”in “Războiul”. Afterwards it was proved tohave been an abuse of the government andjudicial servility; no proof of his guilt wasfound. Related to this subject, in a polemicalarticle in 18838, Mihai Eminescu will dis-cuss important elements in order to under-stand the events. The journalist from“Timpul” will advance the opinion that theassassination attempt was orchestrated byprime-minister I.C. Brătianu personally, inan effort to victimize himself and to reob-tain his lost popularity after a 12 year non-stop governance. Eminescu will refer to thepardon given by King Carol I on the 10th ofMay (the national day of the Kingdom ofRomania, the coronation day of King CarolI) and will suggest that it was an orchestrat-ed event: “This is the reason why his policeagent Cârlova, his school inspector fromIlfov, Pătescu, his public official Pietraru,appointed at the Ministry of Finances havedone him this pleasure with a kitchen kniferasped in advanced at a point where it was

prepared to break in two.”9 Eminescu’sclaims seem exaggerated, so it is no wonderthat they will be vehemently disputed bythe liberal newspaper “Telegraful”, wherewe can identify the pen of his powerfuljournalistic and political opponent NicuXenopol10. Nevertheless, we see Eminescupreoccupied by the techniques of manipula-tion of the public opinion, recognizing themat governmental level but also capable ofusing them in his writing.

Should we make a comparison betweenEminescu and Grandea, it is evident that thestyle of the author of the Luceafărul was farbetter. But, as a universal journalist,Grandea has a direct style and a nose fornews, especially on miscellaneous eventsand less for politics. Eminescu will treatthem on a serious tone, with arguments andamplifications, whereas his predecessor atthe direction of “Timpul” will have shorterarticles, without going into depth, but withan opening to a sensationalist approach. Hewill prefer diversity, sometimes the facilenotes, but will surpass Eminescu in news-paper management, Războiul being moredynamic than “Timpul”. The two won’t bein conflict, moreover Eminescu will write inan appreciative tone about Grandea, whichdoesn’t happen too often. Remembering thepolice backlashes started after the attemptof assasination of prime minister I.C.Brătianu, Eminescu will opine that themoral authors, the conspiracy can be foundin the middle of the governing party:“Instead, the police is using the pretext ofthe assassination attempt in order to arrestthe people who it dislikes: Mr. Grandea forthe rigorousness of his writing, Mr.Gălăşescu for being a police inspector in theconservatory government.”11

It would be wrong to see Grandea asapolitical or above the precise politicalquestions, neither a liberal nor a conserva-tive; because he attacked the first ones and

7 Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată (1878-1884), Editura Eminescu, Bucureşti, 1993, p. 77.8 Simply entitled Bucureşti, 14 mai 1883 and attributed to Eminescu by N. Georgescu (‘Eminescu despre

dreptul de graţie’, Pro Saeculum, XIII, No. 3-4 (95-96), April, 15th – June, 1st, 2014).9 Timpul, VIII, No. 108, 15 (27) May 1883.10 N. Georgescu, ‘Eminescu, ultima zi la Timpul (9)’, Cultura, XII, No. 249, November, 10th 2011.11 Timpul, VI, No. 4, January, 6th (18th) 1881.

66


he spared the others. His tone was one ofthe most balanced at the time, which madehim a great journalist. He was passionateabout his writing, but didn’t make muchmoney out of journalism, not even when hisgazettes had sold a lot, had a large circula-tion. The daily life expenses he will coverwith his income as a teacher, same thingthat happened to Ioan Slavici. He will copewith Maiorescu, even with some of the lib-erals, but C.A. Rosetti, the famous republi-can and eminent publisher of the dailynewspaper “Românul” will stay his perma-nent enemy. Grandea’s anger dated from1860, when C.A. Rosetti, who became min-ister of education and cult cut off his 300 leischolarship, offered by the former ministerIon Ghica, also liberal, for support inschool.12

He will make a mock of Rosetti in hisnovel Vlăsia sau ciocoii noi [Vlăsia or Old andNew Parvenues], where he lends him thename of Băboi (one of the chapters is enti-tled “Băboi’s Clique”), his companion inadventures being Sclipici, alias I.C.Brătianu. The novel Vlăsia sau ciocoii noiappeared in its first version, as a feuilletonin his newspaper “Războiul”, in 1880. Thetitle used in the newspaper was Berlicoco,C.A. Rosetti’s nickname. The literary histo-rians, except Călinescu, don’t persevereupon Grandea’s writings, he is just men-tioned sporadically. E. g. Alexandru Piruwill underline his propensity to phantasticand mistery, on a popular aisle or with up todate themes like transmigration.13

Grigore H. Grandea also tried his handon translations, mainly from classical

German literature (Goethe). His translationswere published e.g. in “Albina Pindului”14and show the preoccupation for accuracy,but Grandea fails in the poetic part – onemore sign of his quite “journalistic” nature.Grandea’s admiration for Goethe’s writingswent so far that he created a “local versionof Werther, the novel Fulga sau Ideal şi Real[Fulga or Ideal and Real] in 1887”.15

Surgeon’s assistant, journalist and defendant

After incredibile adventures as a sur-geon’s assistant in a region or a regiment, theyoung poet (who published the volumeMiosostis in 1860) became in 1862 a batalliondoctor, viceprincipal of the medicine andpharmacy school, as well as a substitute pro-fessor of compared anatomy and zoology.The young man, not even 20 by that time,didn’t resist for a year in these functions andin spring 1863 he is dismissed. Then we noteGrandea’s first outing as a controverter,because in the publication “Reforma” he willaddress a very harsh letter to general Davila,who protected him until then, but who,because of the indiscipline of the young manwas forced to dismiss him from the func-tions, but also from the army. As Pavel Ţuguiremarks: “The polemics in the press and thescandal irritates the authorities who orderedGrandea’s arrest, his trial by a military com-mission, demotion in rank to a soldier and,by a high order (in June 1863), signed by Al.I.Cuza, wiping him off the army lists”16. Hethen entered the arena of journalism and

12 Pavel Ţugui, op. cit., p. XIII.13 Alexandru Piru, Istoria literaturii române de la început până azi, Editura Univers, Bucureşti, 1981, p. 100-

101. 14 Rudolf Windisch, ‘Ein Beitrag zur Geschichte der Faust-Übersetzungen: Dan Mănucă’, Philologica

Jassyensia, IV (1), 2008.15 As Alexandru Guţu remarked in an opening speech of a Goethe-symposium on April, 15th 1998 in

Romania, when the Goethe-Gesellschaft was founded. See http://www.ggr.ro/goeanspr.htm (accessedon 13.07.2015).

16 Pavel Ţugui, op. cit., p. XV. Grandea will maintain a contradictory attitude towards general Davila,who, as it was quite normal, during the war 1877-1878, had the responsibility to medically assist the sol-diers on the field. The generalul will sometimes be criticized for some deficiences, some informationalso appeared in “Războiul”. In the issue No. 18, from August, 9th (21st), the publisher will defendDavila against an attack coming from the Allgemeine Augsburger Zeitung, inspired, as Grandea believed,by he editors of Românul, and therefore persons from prime minister I.C. Brătianu’s entourage. In the

67


became the assiduous contributor of the“Reforma” gazette, afterwards, beingencouraged by Bolintineanu, he became apublisher of the periodical “Dâmboviţa”. Hismedical adventure started in 1855 will con-tinue in 1865 with a period at the Colţea hos-pital where the young guy will be a sur-geon’s assistant, will assist in surgeries andwork night shifts.

Between 1868 and 1870, Grandea will beinvolved, under Bolintineanu’s supervision,in editing the first cycle of “AlbinaPindului”, a very important cultural publi-cation. He will succeed in catalysing theeffervescent spirits of the literary life inBucharest, as he did with “Convorbiri liter-are” in Iaşi (later on also in Bucharest) withwhich he tried to rivale. Pavel Ţugui willconsider that “it was the most importantpublication edited by Grandea”17. This islargely correct, but also “Războiul”, his latergazette will benefit from the same consider-ation. “Albina Pindului” continued toappear in the following years, but the newseries or issues won’t come near the value orglory of the initial ones. The first issuesappeared between June, 15th 1868 andApril, 1st, 1970, the second one, this time inCraiova, between 1875 and 187618. 1875marks an important year in Grandea’scareer, because, after a long time of collabo-ration at the conservatory daily Presa, theleader of the party, Lascăr Catargiu, giveshim the task to edit “Curierul Bucureştilor”.It is the forerunner of the newspaper“Timpul”, which appeared on March, 15th1876 under Grigore H. Grandea’s coordina-tion. One of the main editors of the daily“Timpul” in this period will be Ioan Slavici,responsible for the literary part and theexternal column.

Grandea left “Timpul” in summer 1877,in July, because he considered the publica-tion had no future.19 The daily started toslide. In a letter, addressed to IacobNegruzzi, Slavici mentioned: “For 14 daysnobody came to “Timpul”, so that only twopersons, Pompilian and me are filling thecolumns”.20 Nevertheless, in a note in“Războiul” we found out that by the end ofAugust 1877, Grandea appeared before thejury exactly because of his articles from“Timpul”: “A new trial for a journalist: Mr.Grandea, editor of the daily “Timpul”, wassued again. As they didn’t manage to con-vict him at the court of jury, now the Courtin Ilfov will judge him on October, 15th. Justto make sure! Why shouldn’t be justice inBucharest?”21 He won’t be condemned hereeither. The tactics of the authorities shouldbe remarked, after being discharged by thejury, Grandea will appear in front of a crim-inal court, by this it moved from press mis-demeanour to another more serious level.There were even more harassments fromthe authorities. From the issue 11 (23)noiembrie 1877 of the daily “Războiul” wefind out that “two police agents” searchedfor Grandea at the print office bringing hima citation. Because they didn’t find the edi-tor, who stayed at home, being sick, andbecause they didn’t want to come again, theagents threw the citation at the feet of theinstitution’s concierge.

From “Timpul” to “Războiul”

The dismissal from “Timpul” will beannounced in “Războiul”, where also thedate is pointed out: October, 1st. One of the

issue No. 29 of “Războiul” there was reproduced “below, with pleasure” a telegramm from GeneralDavila being thankful “for defending him”.

17 Ibidem, p. XVII.18 George Munteanu, ‘«Familia», «Tribuna» and other Transilvanian publications from that time’, in

Şerban Cioculescu (coord.), Istoria literaturii române, III, “Epoca marilor clasici”, Editura Academiei,Bucureşti, 1973, p. 545.

19 Lucian-Vasile Szabo, Un alt Slavici. O geografie publicistică după gratii [Another Slavici. A Geography ofJournalism behind Barrs], Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, p. 161.

20 I.E. Torouţiu, Studii şi documente literare [Studies and Literary Documents], II, Institutul de Arte GraficeBucovina, Bucureşti, 1932, p. 280.

21 “Războiul”, I, No. 37, August, 28th (September 9th) 1877.

68


reasons is that he believed that he will bespared the “thoughts necessarily imposedby a political party”22. Under these circum-stances, Dimitrie Vatamaniuc’s considera-tion isn’t valid, that Grandea would haveleft “Timpul” during summer: “In July 1877even G.H. Grandea will leave the editorialdepartment, in order to edit “Războiul”, anillustrated daily newspaper, which gainedlarge popularity in the beginning”23. Re -gar ding “Timpul”, after a month, Maio -rescu, because of Slavici’s insistencies, willbring Mihai Eminescu at the newspaper.Slavici was left almost alone at the paperand was preparing it with two or three col-laborators, all of them being underpayed.

One of the reasons of this desastruousstate of facts, besides the disinterest of thegrand conservatories, is, doubtless, thevivid competition by Grandea’s “Războiul”,although he continued his good relationswith Slavici and Eminescu and it is possiblethat he even helped them for a while.Despite Eminescu’s amazing articles,“Timpul” won’t recover; moreover it willcontinue to pass moments of downfall. Theedition will drop, while the edition of“Războiul” will rise at an amazing rate. Inhis correspondence, Slavici will note:“During Maiorescu’s directorship at“Timpul”, the newspaper was printed in 6000 copies. Now it turned down to 2,000.Hopefully it will soon rise again, becausethe real reason was the war and“Războiul”24 that prints 12/18,000 copies,an extraordinary thing in Romania”25. Onanother occasion I showed that Slaviciunderestimated war as a topic in journal-ism, especially because during the War of

Independence the United Principalities ofRomania didn’t implement measures ofcensoring the press26. Grandea will oncepublish a Note, where we can read that:“Until today over 1,715,440 papers wereprinted out of the issues of this newspaper.We have the right to be proud of that andmeanwhile the duty to thank the public forsupporting us in accomplishing this diffi-cult and delicate mission we imposed on usunder these serious circumstances”.27These numbers show an average of 11,600copies per issues, which is quite impressive,the newspaper being on the market only forfive month.

The glory days of the daily Războiul werebetween July 1877 and June 1879, whenbetween the newspaper and the printersThiel and Weiss existed a good communica-tion. The sponsoring printers will start tobelieve that they can make profit withoutsharing it anymore with Grandea. It will bea mistake, of course, because the journalistwas the soul of the gazzette, meaning askilled journalist, energetic, full of passion.Thiel and Weiss won’t care for and willchase him away, forcing him to edit anotherpaper. It will enter the market on March25th (Aprilie, 6th) 1880 and it will benamed... “Războiul”28! It will be anotherpiece in the process with the printers.Grandea will fight on two fronts, at twopublications, in this period, as he did in1877, until Eminescu’s arrival at “Timpul”.

The journalistic impetus fades out

Constantin Bacalbaşa remembers in hismemoires that Prince Grigore Sturdza (also

22 “Războiul”, I, No. 72, October, 2nd (14th) 1877. 23 Eminescu at “Timpul” (1877-1883), România liberă (1888) and Fântâna Blanduziei (1888-1889), an

introduction to M. Eminescu, Opere, X, Publicistică, 1 noiembrie 1877-15 februarie 1880 [Works, X,Journalism, November, 1st 1877, February 15th 1880], Editura Academiei, Bucureşti, 1989, p. V-XXI.

24 It’s a pun: “războiul” means “the war”.25 Letter addressed to Iacob Negruzzi, in I.E. Torouţiu, Studii şi documente literare [Studies and Literary

Documents], II, Institutul de Arte Grafice Bucovina, Bucureşti, 1932, p. 267.26 Lucian-Vasile Szabo, ‘Obiectivare, reguli şi polemici’ [Objectification, Rules and Polemics], in Ilie Rad

(ed.), Obiectivitatea în jurnalism [Objectivity in Journalism], Editura Tritonic, Bucureşti, Bucureşti, 2012, p.199-217.

27 Războiul, I, No. 146, December, 15th (27th) 1877.28 Pavel Ţugui, op. cit., p. XXI.

69


known as beizadea Mitică or beizadeaVitello, because he trained himself by liftinga calf!) financed the printing of a big formatdaily named “Democraţia naţională”29. Thenewspaper survived until September 1880.G.. Grandea will be placed as the editor ofthis publication with Russian friendlyaccents, surprisingly because his position ofdenouncing the abuses of the TzaristEmpire was well known. Moreover, hisjournalistic qualities will be questioned:“The newspaper, low-pitched and flat, willhave as an editor-in-chief the poet and pub-licist G.H. Grandea.”30 Tiberiu Avramescuconsiders even “Războiul” as a shallownewspaper, stating that “the publicationcoordinated by G.H. Grandea occupies amodest place in our press history”31, anallegation we cannot subscribe to.

The period after the War forIndependence will be one of intense jour-nalistic activity for Grandea, during thelong liberal governance, with whichGrandea’s “Războiul” was at permanent...war. In 1886, the newspaper had great prob-lems and appeared with intermitencies hav-ing on its frontispiece the denomination“Războiul roman”. This happened until1889, when Grigore H. Grandea’s daily jour-nalistic activity comes to an end. It willappear ephemerously, until 1892, some-times under the name “Războiul vechi”. I.Hangiu states precisely that for a short peri-od, between May, 6th and October, 24th, thepublication appeared as “Steaua Dunării”,apparently at M. Kogălniceanu’s recom-mandation, who had edited a gazette with

this name before32. Around 1887, Grandeapublished for a short time (July, 2nd-August, 3rd), the daily “Sentinela”.

Slowly his polemics with his old enemyC.A. Rosetti and the team around“Românul” will rise. Rules of journalisticbehaviour are established and published inthese cases: “We receive articles on contesta-tions on a daily basis, which we refusebecause they contain polemics. The news-paper “Resboiul” imposed on itself not tostart any polmic with anyone, only inimportant cases and upon things of interestto the public”33. In the issue no. 5 we regis-ter a first reply to the accusations of the lib-eral newspaper: “By announcing the pub-lishing of our gazette, “Românul” accusesus of fighting a hard war with the liberalparty, although we promise to be withoutpassion or interest for one of the parties. Weadmit that we didn’t expect such an unjustaccusation”34. Later he wants to makeanother clarification, starting from a proba-bly intentional confusion made by Rosetti,because swearing at any time doesn’t meanthe liberty of the press35. ConstantinBacalbaşa, a journalist and memorialist withevident liberal affinities, notes, while mak-ing a panorama of the press in that period:“«Războiul», the most widely spread news-paper at the time, a paper of fearsome oppo-sition, published by the typographer Weiss,but edited by the poet HaralambieGrandea”36. The information about a “fear-some opposition” isn’t exactly right...

He made up with Maiorescu, who, at thebeginning of 1889, appointed him as substi-tute teacher at a school in Bacău37. Here he

29 Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată (1878-1884) [Former Bucharest (1878-1884)], op. cit., 1993, p. 71.

30 Tiberiu Avramescu, notes in Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, (1871-1877) [Former Bucharest(1871-1877)], Editura Eminescu, Bucureşti, 1987, p. 79.

31 Ibidem, p. 147.32 I. Hangiu, Dicţionar al presei literare româneşti (1790-1982 [Dictionary of the Romanian Literary Press (1790-

1981)], Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, p. 259.33 “Războiul”, I, No. 129, November, 28th (December, 10th) 1877.34 Idem, I, No. 5, July, 27th (August, 8th) 1877.35 Idem, I, No. 11, August, 2nd (14th) 1877.36 Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, (1871-1877) [Former Bucharest (1871-1877)], Editura

Eminescu, Bucureşti, 1987, pp. 264-265.37 Titu Maiorescu became minister of education and cults again in the conservatory government that fol-

lowed the long liberal domination from 1876 to 1888.

meets the widow Fotinia Bâcu, who willbecome his third wife. He starts hiking, andlife seems calmer, but he’s constantly threat-ened with his withdrawal, because he can-not get a permanent teaching job. GrigoreH. Grandea accomplished University stud-ies at the Faculty of Philology andPhilosophy in Bucharest (despite he didn’tfinish college), and in 1866 he came to Liège.He had good results here again and cameclose to a Ph.D. He got sick and didn’t cometo the last exams. This put him into a some-how awkward situation, because he wasalways at the mercy of the government for

the position of a substitute teacher, becausehis journalistic activity as well as the one asa writer brought him just a small income. Atthe age of 54, G.H. Grandea prepared fordegree examination at the University inBucharest, planned for autumn 1897. Hedidn’t come to give it. In summer he fellseverely sick, being partially paralysed fol-lowing a stroke. He suffered dreadfully, sothat death was a relief when it occured onNovember, 8th. This is how one of the great-est Romanian journalists ended almostcompletely forgotten.

70


Bibliography

- Bacalbaşa, Constantin (1987), Bucureştiide altădată (1871-1877) [Former Bucharest(1871-1877)], Editura Eminescu,Bucureşti.

- Bacalbaşa, Constantin (1993), Bucureştiide altădată (1878-1884) [Former Bucharest(1878-1884)], Editura Eminescu,Bucureşti.

- Călinescu, George (1986), Istoria litera-turii române de la origini până în present[The History of Romanian Literature fromthe Beginnings until Present Times],Editura Minerva, Bucureşti.

- Eminescu, Mihai (1989), Opere, X,Publicistică, 1 noiembrie 1877-15 februarie1880 [Works, X, Journalism, November, 1st1877, February, 15th 1880], EdituraAcademiei, Bucureşti, 1989.

- Georgescu, Nicolae (2011), ‘Eminescu,ultima zi la «Timpul» (9)’ [‘Eminescu’sLast Day at «Timpul»’], Cultura, XII, No.249.

- Georgescu, Nicolae (2014), ‘Eminescudespre dreptul de graţie’ [‘Eminescuabout the Right to Receive Grace], ProSaeculum, XIII, No. 3-4 (95-96).

- Grandea, Grigore H. (1974), Scrieri[Writings], Editura Minerva, Bucureşti.

- Hangiu, Ioan (1987), Dicţionar al presei lit-erare româneşti (1790 – 1982) [Dictionary ofthe Romanian Literary Press (1790-1981)],Edi tura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti.

- Munteanu, George (1973), ‘Familia,Tribuna şi alte publicaţii din aceaperioadă’ [‘Familia, Tribuna and OtherPublications from that Period], în ŞerbanCioculescu (coord.), Istoria literaturiiromâne [The History of RomanianLiterature], III, Epoca marilor clasici,Editura Academiei, Bucureşti.

- Piru, Alexandru (1981), Istoria literaturiiromâne de la început până azi [The Historyof Romanian Literature from Its Beginningsuntil Today], Editura Univers Bucureşti.

- Szabo, Lucian-Vasile (2012), Un altSlavici. O geografie publicistică după gratii[Another Slavici: A Geography of Journalismbehind Barrs], Editura Universităţii deVest, Timişoara.

- Szabo, Lucian-Vasile (2013), ‘Obiectivare,reguli şi polemici’ [‘Objectification, Rulesand Polemics’], în Ilie Rad (ed.),Obiectivitatea în journalism [Objectivity inJournalism], EdituraTritonic, Bucureşti.

- Torouţiu, I.E. (1932), Studii şi documenteliterare [Studies and Literary Documents],II, Institutul de Arte Grafice Bucovina,Bucureşti.

- Windisch, Rudolf (2008), ‘Ein Beitrag zurGeschichte der Faust-Übersetzungen:Dan Mănucă’ [A Contribution to theHistory of the Translations of Faust: DanMănucă], Philologica Jassyensia, IV, No. 1.

72

Civilizaţiile tipice ale istoriei antice,medievale, renascentiste au fost ori au tins afi unele cultural omogene, unitare, structu-rate în jurul unui set de principii şi legi, ne -scrise sau scrise, admise printr-o solid recu-noscută tradiţie, centrate, de asemenea, pe oreligie, mai exact fixată dogmatic sau maifluctuantă şi, de bună seamă, pe o structura-re ierarhică a societăţii şi a unor autorităţi,demnităţi şi instituţii statale continuureproduse identic şi, astfel, prea puţin evo-lutive. Caracterul democratic sau dictato-rial, autocratic, al statului putea să se pre -

schimbe istoric – de la o formă de regimajungându-se nu rareori la o alta contrară –fără ca acest proces, aparent esenţial, apt,prin natura specifică, să inducă variaţiiample ale adeziunii populare în raport cuvoinţa care se afirmă în conducerea statului,să modifice prea puţin natura, forma şinivelul civilizaţiei şi culturii ce rămâneau îndimensiunile esenţiale şi solide, stabile aleexistenţei umane colective şi individuale înrespectiva comunitate. Atunci când, drepturmare a contactului dintre două civilizaţii,rezulta o transformare a ambelor, precum şi

Cultură şieconomie

Caius TraianDRAGOMIR

În faţa conspiraţiei

Conspiraţiile marchează întreaga istorie, însă în epoci diferite ele au caracteristici variate. Laînceputul afirmării statelor organizate predomină conspiraţiile politice, având aspectul complotu-lui. Ele visează lovitura dată asupra vârfului autorităţii. Relativ recent conspiraţiile încearcă săproducă destructurarea societăţilor asupra cărora îşi orientează atacul. În ultima modalitate demanifestare, conspiraţiile subminează, sau încearcă să submineze, baza culturală, civilizaţia,credinţa şi religiile, tradiţiile şi aspiraţiile umaniste ale naţiunilor. Sunt aceste acţiuni spontane,aparţinând unor grupuri mici sau rezultă dintr-o voinţă organizată de compromitere a valorilorumane?Cuvinte-cheie: cultură, civilizaţie, conspiraţie, stat, evoluţie istorică, agresiune anti-umană, va -

lori compromise

Conspiracy may be found in all the history of the humankind, but in different periods this it tookvarious aspects and essences. Initially it was a political plot. Later it constitutes a project to split thecoherence of the societies and finally it tried to alter the culture, civilization, religions, traditions andthe humanistic will of the nations. Is conspiracy a spontaneous result of the aggressiveness of indi-vidual men, or it is a highly organized program to compromise the existence of a moral human evo-lution? Keywords: culture, civilization, conspiracy, state, historical evolution, anti-human aggression,

compromised values

Abstract

Caius Traian DRAGOMIR, Diplomat, fost ministru, fost ambasador al României în Franța, e-mail:[email protected].

a culturilor reprezentând principiile peseama cărora erau edificate formele de exis-tenţă civilizată a unor grupuri etnice, unita-re lingvistic, ceea ce rezulta nu era neapărato cultură unică, dar, oricum, civilizaţiileconstituiau o unitate; suprapunerile evolu-ţiilor culturale care continuau a se producese realizau prin numeroase şi ample interfe-renţe şi mixări ireversibile. Exemplul antictipic este acela al constituirii civilizaţieigreco-romane ca urmare a procesului careera descris încă în epocă printr-o fază care,aproximativ, spunea că “mica Grecie aînvins pe marele cuceritor”. Conspiraţii auexistat întotdeauna, dar rareori au vizataltceva decât schimbarea unei conduceripolitice, sub raportul persoanelor aflate laguvernare sau chiar în privinţa regimuluipolitic instituit. Conjuraţia lui Catilina,eşuată, este un model urmat uneori volun-tar sau, în necunoaşterea cazului, cu maimult succes sau fără vreun rezultat oareca-re. Când o conducere statală caută să intro-ducă o nouă formă de existenţă culturală şialtă structură civilizatorie, chiar după un actîmplinit, schimbarea nu are o durată semni-ficativă, nefiind continuată dincolo de exer-ciţiul de putere al autorului acţiunii.Faraonul Akhenaton încearcă să introducăîn Egiptul secolului al XIV-lea î.Hr. o formăde monoteism. Durata experimentului nu afost pe măsura probabilei sale speranţe.

Ulterior, spre sfârşitul de Ev Mediu,lucrurile au luat un caracter mult diferit –schimbările apăruseră încă din fazele târziiale involuţiei Imperiului Roman, în particu-lar ale Imperiului Roman de Apus. Odatăcu apariţia statelor invadatorilor franci, ger-mani, goţi, vandali – după crearea SfântuluiImperiu Germanic, dar mai ales a RegatuluiFranţei şi, cu deosebire, după chemareaPapei Urban al II-lea la Conciliul de laClermont din 1095, la cucerireaIerusalimului şi a Ţării Sfinte a lui Iisus,deci după iniţierea Primei Cruciade, urmatăapoi de altele – apar ordinele călugărilorcavaleri. Acestea nu se rezumă la a încercasă joace roluri importante în istoria politicăa Orientului Apropiat şi Mijlociu, a ŢărilorMediteranei şi, în cele din urmă, a RegatuluiFranţei, al Angliei şi în Imperiului Romano-

Germanic, dar modifică structura de influ-enţă şi autoritate a acestui enorm spaţiugeopolitic şi geocultural. CavaleriiTemplieri au conspirat sau nu împotrivaconducerii Regatului Franţei, dar la începu-tul secolului al XIV-lea puterea lor militară,politică şi economică devenise impunătoa-re. Regele Filip al IV-lea cel Frumos a hotă-rât să nu permită o concurenţă la adresaautorităţii sale, care se dorea a fi unică peteritoriul socotit de el ca fiind al său şi chiardincolo de hotarele acestuia, impunându-secu o îndârjită voinţă şi deplin succes, chiarşi puterii papale – un papă francez, Clemental V-lea, fiind obligat de rege să se stabileas-că în calitate de suveran pontif la Avignon,în 1309, dispunând în realitate de o foarteredusă suveranitate, aflându-se sub tutelaregelui Franţei Filip al IV-lea cel Frumos.Acesta nu avea cum să accepte afrontulputerii Templierilor. Le intentează un pro-ces care durează şapte ani, între 1307 şi1314, ordinul cavaleresc fiind suprimat încădin 1312, iar conducătorii acestuia sfârşind,din voinţa regelui, pe rug. Între autoritateastatală şi conspiraţii, sau presupuse conspi-raţii, ajung să se desfăşoare, încă de la înce-puturi, relaţiile de forţă. Uneori, conspirato-rii sunt însă cei care au succes.

În fapt, în epoca Renaşterii, a Reformeiprotestante şi a Iluminismului, spiritul con-spiraţionist se extinde, devine tot mai puter-nic şi ia forme diverse. În perioada modernă– vom vedea ulterior dacă lucrurile mergsau nu şi azi, aşa cum se observă în epocaRevoluţiei Franceze, ori în secolul al XII-lea–, conspiraţiile pot fi considerate ca aparţi-nând a trei tipuri principale, foarte deosebi-te între ele. În prima categorie intră aceleconspiraţii care pregătesc din umbră o lovi-tură de stat. Acestea au un obiectiv precis şilimitat – ele trebuie să se desfăşoare în celmai strict secret. Pot să atenteze la continui-tatea culturală şi de civilizaţie a ţării în carese produc sau să nu aibă o astfel de preten-ţie. Pentru conspiratori primejdia generatăde actele lor, chiar şi limitate ca intenţii, esteenormă. Exemplul tipic al unei asemeneaconspiraţii este acela al militarilor care, sprea salva ceea ce se mai putea salva dintr-oGermanie care se îndrepta spre o înfrângere

73


inexorabilă, au încercat suprimarea luiAdolf Hitler. Atentatul, produsul conspira-ţiei, a dat greş, iar conspiratorii au plătitangajamentul lor fatal nu doar cu vieţile lor,dar şi prin expunerea la îngrozitoare cru-zimi, venite din partea agenţilor şefuluinazist.

Cel de al doilea tip de conspiraţie este unmod al destructurării unei ţări sau unor ţări,alcătuind mai mult sau mai puţin un gruppolitic internaţional, prin acte de terorism,subminare economică a transporturilor,

organizarea de gherile. În timp de război, seconstituie astfel o acţiune de partizani caformă de luptă armată sau de compromiterea proceselor economice vitale pentru o ţară.În condiţii de pace, mai exact de luptă asi-metrică, se poate vorbi de acţiuni revoluţio-nare sau, pur şi simplu, de terorism. Estesigur că există posibilitatea întrunirii unorcondiţii istorice care să justifice existenţaunui drept la revoluţie – în cadrul sau peseama unui astfel de drept la revoluţie, sepoate deschide o discuţie despre posibilita-

74

Caius Traian Dragomir

75


tea unui drept la terorism; terorism îndrep-tat însă împotriva cui şi desfăşurat între celimite? Într-o cuvântare a lui MaximilienRobespierre, care a rămas celebră, acesta aafirmat explicit că în revoluţia iacobină – înfapt, în Marea Revoluţie Franceză – terme-nul “teroare nu înseamnă altceva decâtdreptate”. Rămân multe aspecte spre a fianalizate în contextul acestei teme, dar fap-tul merită să se realizeze într-un spaţiu multmai larg.

Cel de al treilea tip de conspiraţie se refe-ră la acţiuni desfăşurate, de asemenea, dinumbră, de către persoane, grupuri sau insti-tuţii nu doar necunoscute, ci foarte greuidentificabile, nu sub raport nominal – ceeace adesea este foarte uşor de făcut –, câtdrept apartenenţă efectivă a persoanelorsau grupurilor la o acţiune organizată, caresă poată purta atingere identităţii unornaţiuni, unor forme de cult, identităţii unorculturi şi civilizaţii. În cele din urmă, trebuiespus, orice modalitate de acţiune conspirati-vă are o componentă culturală obligatorie –fără destructurarea culturală a unui popor,a culturii structurilor statale funcţionaleîntr-o anumită epocă nimic nu poate fi făcutpentru câştigarea autorităţii asupra grupu-rilor umane, a economiei unor ţări, a exerci-tării autorităţii de către forţele statului. Înfaţa principiilor legalităţii romane, putereaconspiratorilor din grupul lui Catilina eraneînsemnată; regele Filip cel Frumos repre-zenta, pentru poporul Franţei, principiulmonarhiei de drept divin, în vremea aceeaincontestabil, iar el însuşi, Filip, nu doarsimboliza, ci era realitatea vizibilă şi vie aFranţei; militarii care au conspirat împotri-va lui Hitler depuseseră jurământul de fide-litate dedicată personal dictatorului.

Toate aceste lucruri spun, fără drept decontestaţie, că în lumea umană cultura şiforma de civilizaţie în care o cultură se aflăprecipitată, alcătuiesc împreună o forţă ine-galabilă. Împotriva acestor aspecte în speci-ficul lor românesc, dar şi în cele mai multedintre ţările lumii se atentează necontenit.Biserica Ortodoxă Română, tradiţiile cultu-rale române, Parlamentul Român, universi-tăţile noastre, şcoala, medicina română, per-manent apreciată în ţări de mare tradiţie şti-

inţifică şi medicală, literatura clasică româ-nă, Mihai Eminescu, toate acestea şi multealte valori sau simboluri ale românilor şiRomâniei sunt denigrate, batjocorite, con-testate continuu din interiorul României saudin alte ţări. Nu este normal ca atunci unmare număr de locuitori ai României să searate, cu deosebire în particular, dreptîncredinţaţi de adevărul teoriei sau teoriilorconspiraţiei, care altminteri pot părea atâtde ridicole? Se spunea însă cândva că păcă-leala cea mai mare la care ne supune diavo-lul este aceea de a ne convinge că el nu exis-tă. Să fim cât mai fermi în modul nostru sin-cer, intim, dar şi public de a valoriza calită-ţile fiinţării românilor ca români. Doar astfelputem continua să existăm ca popor, în con-diţii democratice. Adevărata, cea mai ade-vărată definiţie a democraţiei aparţine luiMontesquieu, care afirmă că democraţia seaflă acolo unde suveranitatea aparţinepoporului – atenţie aici! – în calitate de corpîmplinit (constituit, ar fi preferabil să tradu-cem). Lutwak, autorul american al uneilucrări îndrăzneţe publicată acum aproxi-mativ douăzeci de ani – Lovitura de stat. Ghidpractic – spunea: oricând ar putea fi înlocuit,printr-un puci abil pus în act, guvernul bri-tanic legal cu un guvern de conspiratori; înAnglia însă, nimeni nu se va supune dispo-ziţiilor unui guvern ilegal constituit. Iată înce constă adevărata suveranitate naţională,a poporului. Ea înseamnă, între altele, săaflăm dacă într-adevăr împotriva noastră, aromânilor, este îndreptată o conspiraţie,fapt care, în sine, pare complet derizoriu.Probe nu vor exista nicicând, să ne întrebămînsă împotriva cui, a cărui popor, a căruistat, a căror structuri culturale, a cărei civili-zaţii nu este azi îndreptată o conspiraţie, fieea reală sau fantezistă, onirică, o conspiraţieîn acţiune, în dorinţele unor vorbitori fărămăsură, în visuri, oricum una din categoriaa treia menţionată mai sus? Libertateaumană revine şi la libertatea de a dori şicăuta răul altora, cu simpla condiţie de a nufi clar dacă acest lucru este adevărat, luândîn plus şi o formă concretă, precis constata-bilă. Consecinţa nenorocită a exercităriiacestei libertăţi este că ea împiedică lumeasă devină una simplu normală.

76

Realizat în cadrul proiectului “Medie -valia – Texte fundamentale ale culturiiromâne medievale”, iniţiat şi coordonat deAsociaţia “Excelenţă prin Cultură” în parte-neriat cu Biblioteca Academiei Române,site-ul www.medievalia.com.ro pune la dis-poziţia cercetătorilor un corpus de 60 demanuscrise, din care 39 româneşti, 14 slaveşi 7 greceşti, piese ale patrimoniului naţio-nal dintre cele mai valoroase. Volumele pre-zintă un interes ştiinţific aparte prin vechi-mea textelor conţinute, prin versiunile, răs-pândirea şi influenţa lor în cultura română

veche, dar nu poate fi ignorată nici valoareaartistică a unor manuscrise, impresionanteprin arta caligrafică şi miniatură.

Un grup distinct îl reprezintă manuscri-sele conţinând cele mai vechi texte româ-neşti cunoscute, în volum manuscris, monu-mente ale limbii române, majoritatea învariantă rotacizantă, datând din secolul alXVI-lea, precum: Psaltirea Hurmuzachi (ms.rom. 3077), Psaltirea Scheiană (ms. rom. 449),Psaltirea Voroneţeană (ms. rom. 693), CodiceleVoroneţean (ms. rom. 448), Psaltirea Ciobanu(ms. rom. 3465). Lor li se adaugă alte vechi

Luminiţa KÖVARI Texte ale culturii române vechi

accesibile on-line

Câteva dintre cele mai importante texte ale culturii române vechi sunt disponibile on-line pe site-ul www.medievalia.com.ro, realizat în cadrul proiectului “Medievalia – Texte fundamentale aleculturii române medievale”, iniţiat şi coordonat de Asociaţia “Excelenţa prin Cultură” în partene-riat cu Biblioteca Academiei Române. Printre cele 60 de manuscrise (româneşti, slave şi greceşti)se numără cele mai vechi manuscrise în limba română (textele rotacizante), primele traduceri aleunor cărţi populare, scrieri ale lui Dosoftei, Antim Ivireanul sau ale cronicarilor moldoveni şimunteni, primele traduceri ale unor texte juridice, prima psaltichie în limba română.Cuvinte-cheie: manuscrise, texte rotacizante, literatură română veche, monumente ale limbii

române, prime traduceri

Some of the most important texts of the old Romanian culture are available on-line on the sitewww.medievalia.com.ro, elaborated within the Project “Medievalia – Fundamental texts of theMediaeval Romanian Culture”, initiated and coordinated by the Association “Excellency throughCulture”, having as partner the Romanian Academy Library. Among the 60 manuscripts(Romanian, Slavic and Greek) are the oldest manuscripts in the Romanian language (rhotacisingtexts), the first translations of folk books, the writings of Dosoftei, Antim Ivireanul or of theMoldavian and Wallachian chroniclers, the first translations of law texts, the first psalter books inthe Romanian language.. Keywords: manuscripts, rhotacising texts, old Romanian literature, monuments of the Romanian

language, first translations

Abstract

Luminiţa KÖVARI, Biblioteca Academiei Române, e-mail: [email protected].

codice care includ cópii sau prime traducericunoscute ale unor texte apocrife şi cărţipopulare: Manuscrisul de la Ieud (ms. rom.5032), cuprinzând o versiune românească aLegendei Duminicii din prima jumătate asecolului al XVII-lea; Codex Sturdzanus (ms.rom. 447), care păstrează cea mai veche cu -le gere de cărţi populare (secolele al XVI-lea-al XVII-lea); Codicele Todorescu (ms. rom.5484) şi Codicele Marţian (ms. rom. 5485),manuscrise transilvănene din prima jumă-tate a secolului al XVII-lea, reunind, printrealtele, versiuni ale Apocalipsului Maicii Dom -nului şi ale Apocalipsului Sf. Pavel; miscela-neul din anul 1620 numit Codex Neagoeanus(ms. rom. 3821), având în cuprinsul său celemai vechi versiuni româneşti ale Alexandrieişi Rujdeniţei; manuscrisul 4620, în care seregăseşte cea mai veche traducere a Floriidarurilor, copiată în Moldova în secolul alXVI-lea.

Au fost reţinute în ansamblul manuscri-selor din “Medievalia” şi câteva lucrări demorală creştină, scrieri laice considerate înmod curent “cărţi populare” sau lucrări alemarilor monahi şi înţelepţi asceţi, conţinândnorme, principii şi pilde pentru formareabunului creştin sau pentru viaţa ascetică şidesăvârşirea spirituală, texte cu largă circu-laţie în cultura română veche: romanulVarlaam şi Ioasaf, în prima traducere aparţi-nând lui Udrişte Năsturel, reluată în ms.rom. 588 (c. 1670), într-o copie mai târzie cucâteva decenii faţă de anul traducerii;Dioptra lui Vitalie de la Dubna, tradusă pen-tru prima dată de Staico, grămăticul la sfâr-şitul secolului al XVII-lea (ms. rom. 2341);Scara dumnezeiescului urcuş a Sf. IoanSinaitul, în prima sa traducere de la începu-tul aceluiaşi secol al XVII-lea (ms. rom.5419) şi într-o altă versiune din epoca brân-covenească (1693), păstrată în manuscrisul2512; Filocalia, în prima variantă româneas-că datând din 1769 (ms. rom. 2597).

Corpusul reuneşte şi câteva scrieri-reperale literaturii române vechi, opere care mar-chează etape noi în abordarea unor teme şistiluri sau în formarea limbii literare:Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul săuTeodosie, prima operă parenetică din culturaromână, scrisă în slavonă după modelele

bizantine binecunoscute, în versiunearomânească din manuscrisul 3488 de laînceputul secolului al XVIII-lea; Psaltirea înversuri a lui Dosoftei, prima operă versifica-tă de mare întindere a literaturii române,din manuscrisul autograf al mitropolituluide la sfârşitul secolului al XVII-lea (ms. rom.446); Didahiile lui Antim Ivireanul, primaculegere de predici originale, exemple deartă oratorică bisericească, transcrise deEfrem grămăticul la mai puţin de un dece-niu de la moartea lui Antim (ms. rom. 3460).

Importantă este şi seria volumelor conţi-nând cronici ale Moldovei şi Ţării Româ -neşti, dintre care se disting manuscrisele 53şi 252, copiate de nepotul lui Neculce, IoasafLuca, şi conţinând letopiseţele lui MironCostin, Nicolae Costin şi Ion Neculce,manuscrisul românesc 36 cu o altă copie desecol al XVIII-lea a letopiseţului lui MironCostin, două miscelanee de cronici munte-neşti, din secolele al XVII-lea (ms. rom. 121)şi al XVIII-lea (ms. rom. 58) şi o copie a

77

Texte ale literaturii române vechi accesibile on-line

Dosoftei, Psaltirea în versuri, sec. XVII (sfârşit)227 f.; 190 x 145 mm; 21-24 R(130 x 85 mm)

B.A.R., Ms. rom. 446

78

Luminiţa Kövari

Letopiseţului cantacuzinesc de la 1747, cuînsemnările de lucru ale lui NicolaeBălcescu (ms. rom. 5675).

Au fost alese, de asemenea, texte careconstituie cele dintâi realizări în limbaromână, în domenii precum literatura juri-dică (Pravila ritorului Lucaci din manuscrisulslav 692, copiat în Moldova, în 1581, cu sec-venţe de traducere interliniară în limbaromână, Nomocanonul în traducerea luiMihail Moxa, din manuscrisul 2471 de la1658) sau muzica psaltică (prima psaltichieîn limba română cuprinsă în manuscrisul61, cu traduceri şi adaptări realizate laîndemnul lui Antim Ivireanul de Filotheisin Agăi Jipei, lucrare dedicată domnitoru-lui Constantin Brâncoveanu).

Ca o reflectare a celor mai puterniceinfluenţe exercitate asupra culturii româ-neşti medievale de aria slav-bizantină, aces-tor manuscrise li s-au alăturat câteva volu-

me în greacă şi slavonă, incluzând textesacre novotestamentare, lucrări ale primilormari teologi, scrieri fundamentale din lite-ratura patristică şi din cea de învăţăturăduhovnicească: Cuvântările Sf. Vasile celMare (ms. gr. 165, secolul al XV-lea), Ca -noane de rugăciune şi laudă către Sf. Născătoarede Dumnezeu, opera lui Ioan Damaschin(ms. gr. 261, secolele al XII-lea-al XIII-lea),Mărgăritarele lui Ioan Chrisostomul (ms. sl.136, copiat de Gavril Uric în 1443), Scara(Leastviţa) lui Ioan Sinaitul, lucrare emble-matică a literaturii ascetice (în versiunea sla-vonă de secol al XV-lea din ms. sl. 68 şi înversiunea greacă de secol al XVI-lea din ms.gr. 186), Scoliile lui Nicetas din Serres la dis-cursurile lui Grigorie Teologul (ms. gr. 392,secolul al XIV-lea), Cuvântările lui IosifBryennios (ms. sl. 147, secolele al XV-lea-alXVI-lea). Remarcabile sunt manuscriselecopiate şi miniate de Gavril Uric (ms. sl. 122,

Miscelaneu de cronici ale Ţării Româneşti,secolul al XVIII-lea (sfârşit)

198 f.: il.; 315 x 210 mm; (240 x 155 mm)B.A.R., Ms. rom. 121

Psaltichie, Ţara Românească, 1713259 f.: il.; 210 x 150 mm; 30 R(160 x 100 mm)

B.A.R., Ms. slav 61

136) şi Teodor Mărăşescu (ms. sl. 10, 93),artişti caligrafi reprezentativi pentru Şcoalade la Neamţ din epoca lui Ştefan cel Mare.Un exemplu de artă caligrafică munteneas-că îl constituie manuscrisul slav 202(Apostol), copiat în 1519, de Dragomir, diacdin Craiova, din porunca lui Preda Craio -vescu.

Valoarea acestor codice este dată şi devechimea lor, majoritatea manuscriselorslave fiind din secolul al XV-lea, în timp cemanuscrisele greceşti datează din secoleleal XII-lea-al XVI-lea. Copiate în scriptoriileromâneşti, dar şi în cele athonite sau con-stantinopolitane, aceste volume sunt auten-tice expresii ale culturii bizantine, atât printextele pe care le transmit, cât şi prin reali-zarea lor artistică, prin miniatură, prin teh-nica şi ornamentul legăturii.

Corpusul de manuscrise propus de pro-iectul “Medievalia” este însoţit de o descrie-re codicologică pentru fiecare volum, ofe-rind informaţii esenţiale referitoare laautori, copişti, conţinut, organizarea caiete-lor şi tipuri de hârtie, însemnări de proprie-tate şi circulaţie, cu unele detalii suplimen-tare faţă de prezentarea din cataloagele con-sacrate ale fondului de manuscrise dinBiblioteca Academiei Române.

Această colecţie digitală constituie astfelun instrument de lucru foarte util pentruspecialiştii şi cunoscătorii de cultură vecheromânească, permiţând studierea on-line avolumelor în integralitatea lor şi reîntoarce-rea la manuscrisele originale, demers întot-deauna necesar pentru o cercetare filologicăautentică, în ciuda existenţei unor excepţio-nale ediţii sau studii dedicate acestor scrieriîntemeietoare ale culturii române.

Texte ale literaturii române vechi accesibile on-line

Minei pe luna Februarie. Sec. XIV/XV.219 f.: il.; 20x15 cm; 21 R (4,5x8 cm)

B.A.R., Ms. grec 257

Apostol, Țara Românească, 1519Dragomir, diac de la Craiova [copist]

176 f.: il.; 308 x 210 mm; 28 R (215 x 143 mm)B.A.R., Ms. slav 202

79

80

Luminiţa Kövari

EMINESCU - Caiete Critice - Revista lunara editata de ...

Documents

Transcript of EMINESCU - Caiete Critice - Revista lunara editata de ...