158

Reconversia arhitecturii industriale

Fig. 441 Water Tower Office (inițial rezervor de apă), Dornbirn490,2004, arh. Christoph Kalb

Fig. 442 Tate Gallery (inițial Albert Dock), Liverpool491, 1988, arh. James Stirling. Fotografie din timpul execuției

Efecte formal-spațiale ale operațiilor planimetrice

Potențialul funcțional și formal incontestabil al spațiului interior în arhitectura industrială determină un interes în continuă creștere pentru tema reconversiei, chiar și în cazul clădirilor a căror imagine exterioară nu constituie un argument pentru păstrarea lor. O calitate de primă importanță a clădirii industriale este cea a specificului de conformare a spațiului interior. Dimensiunile ample, impresionante, percepția totală a acestuia, percepția dinamică și complexă a sistemului structural sunt calități care conferă o valoare aparte clădirilor industriale. Operațiile realizate cu planuri interioare determină reconfigurarea spațiului total existent, prin fragmentări și cumulări spațiale precum și prin sistemul complex de relații între unitățile de spațiu existente și cele nou formate, cu consecințe asupra axialității, formei, proporției. Efectele plastice rezultă din calități estetice ale elementelor în sine și din relații spațiale și vizuale ale compoziției în ansamblul ei.

Efecte asupra percepției și comunicării spațiale

Fragmentări spațiale

În funcție de tipul planurilor folosite în operație, se obțin:

fragmentări orizontale, care rezultă din folosirea planurilor verticale (Fig. 445) fragmentări verticale, care rezultă din folosirea planurilor orizontale – etaje totale

sau parțiale (Fig. 446)

490 Van Uffelen, Chris , Re-Use Architecture (Salenstein: Braun, 2010). 491 http://www3.tate.org.uk/research/researchservices/archive/showcase/item.jsp?view=detail&item=1659

Fig. 443 Compartimentări verticale

Fig. 444 Compartimentări orizontale

159

Reconversia arhitecturii industriale

Din punct de vedere al percepției spațiului inițial, fragmentările pot fi:

totale - obținute prin închideri cu planuri opace totale; parțiale – obținute prin operații cu planuri opace parțiale

(orizontale sau verticale) sau planuri transparente (parțiale sau totale).

Fragmentările totale separă vizual subspațiile și nu permit percepția spațiului liber inițial. Operațiile de fragmentare prin intermediul planurilor opace totale au ca efect la nivelul compoziției spațiale modificări ale proporțiilor, formei și axialității spațiului, prin separarea vizuală completă a subspațiilor rezultate. Încăperile decupează la nivel vizual fragmente din suprafața anvelopantei, realizând astfel un contrast între percepția exterioară și cea interioară (Fig. 447).

Fig. 447 Locuințe într-o fostă centrală electrică, Ennetbaden, 1999, arh. Franco Pinazza, Dieter Schwartz

Fragmentările parțiale obținute cu ajutorul planurilor opace orizontale și verticale detașate de planurile de închidere ale clădirii, determină subspații deschise spre planurile anvelopantei, a căror plastică este păstrată și astfel valorificată. Suprafața planului conservat devine referință compozițională (datum) care conferă stabilitate și unitate ansamblului formal. Prin percepția neîntreruptă a suprafeței anvelopantei rămâne lizibil caracterul total al spațiului inițial. Compoziția rezultată este dinamică prin percepția simultană a spațiului inițial și a subspațiilor, a căror individualitate poate fi subliniată prin contrastul formal. Prin utilizarea planurilor transparente se realizează același efect, cu avantajul unei izolări din punct de vedere al microclimatului interior (Fig. 437, Fig. 438).

Cumulări spațiale

La halele etajate, caracterizate prin înălțimi relativ mici ale nivelurilor, cumulările spațiale se realizează prin suprimări sau decupări ale planurilor orizontale, pentru a se obține spații în limitele clădirii existente. (Fig. 451,Fig. 452, Fig. 453). Rezultă astfel o unitate nouă, amplă, desfășurată pe mai multe niveluri, care conferă complexitate spațialității interioare.

Fig. 445 Percepția anvelopantei în cazul fragmentărilor opace parțiale – planuri verticale

Fig. 446 Percepția anvelopantei în cazul fragmentărilor opace parțiale – planuri orizontale

160

Reconversia arhitecturii industriale

În zonele de suprimare a închiderilor, elemente structurale pot fi eliminate (Fig. 452), pentru o comunicare spațială mai bună, sau pot fi conservate (Fig. 451, Fig. 453), rezultând o imagine complexă prin perceperea lor liberă. Profunzimea spațiului este accentuată de efectul de perspectivă obținut. La halele parter lipsite de compartimentări, cumulările spațiale au loc prin decuparea sau suprimarea planurilor anvelopantei, asociate cu:

extensii volumetrice orizontale în cazul clădirilor izolate; închiderea spațiilor dintre clădiri în cazul ansamblurilor

industriale.

Fig. 451 Reconversia fabricii Lingotto (inițial uzină Fiat), Torino493, 1988-1997, arh. Renzo Piano

Fig. 452 Hotel și spații pentru conferințe (inițial fabrica textile, Lodz)494, 2009,

arh. Jestico + Whiles

Fig. 453 Apartamente (inițiala moară),

Graz495, 2000, arh. Hans Gangoly

492 Revista Architectural Record feb. 1999, pp. 118-119 493 http://www.flickr.com/photos/phileole/2831617492/ 494 Van Uffelen, Chris , Re-Use Architecture (Salenstein: Braun, 2010), p. 109. 495 http://www.gangoly.at/projekte/wohnen/ehemalige-stadtmuhle/

Fig. 448 Compartimentări verticale

Fig. 449 Compartimentări orizontale

Fig. 450 Biblioteca municipală (inițial abator)492, Landau, 1998, Lamott Architekten

161

Reconversia arhitecturii industriale

Efecte asupra axialității spațiului

Configurația planimetrică a compartimentărilor interioare orizontale poate produce modificări ale axialității spațiului, astfel:

axele existente coexistă cu axele nou create (Fig. 454, Fig. 455); axele existente pot fi anulate prin compartimentări care nu mai permit comunicarea

funcțională și vizuală între subspațiile obținute (Fig. 456).

Decupările și suprimările de planuri au de asemenea efect asupra percepției axialității spațiului. Golurile noi pot reduce sau accentua forța vizuală a acesteia prin dispoziție sau orientare. Suprimarea planurilor care delimitează axa inițială determină o accentuare a acesteia și permite extensia ei în exterior folosind noi puncte de interes (Fig. 460, Fig. 465).

Efecte asupra formei spațiului

Individualitatea subspațiilor obținute din compartimentările realizate în clădirile industriale poate fi accentuată prin contrastul formal cu elementele clădirii inițiale. Forma acestor subspații poate fi determinată de planuri fizice sau virtuale (Fig. 452).

Fig. 454 Modificări ale direcției axelor

Fig. 455 Axe secundare

Fig. 456 Anularea axei

Fig. 457 Temporary contemporary

museum (inițial depozit), Los Angeles496, 1983, Frank O. Gehry

496 Powell, Kenneth , Architecture Reborn (London: Laurence King Publishing, 1999), p. 131.

162

Reconversia arhitecturii industriale

Fig. 458 Burombau Viena (inițial atelier industrial), 1994, arh. Rataplan Fig. 459 Apartament Polveroni (inițial service auto),

Londra497, Ricardo Polveroni (artist)

Fig. 460 Accentuarea axei prin suprimarea planurilor care o delimitează

Fig. 461 Sediul Red Bull (inițial atelier din industria navală),

Amsterdam498, 2011, Sid Lee Architecture

Fig. 462 3ality Digital, Burbank499, 2007, Fung + Blatt Architects

Fig. 463 Cannon Design Regional Offices, St Louis500, 2008, arh. Cannon Desing

Fig. 464 Pavilionul Finlandei, New York501, 1939, proiectat de Alvar Aalto în interiorul unui depozit

497 Converted Spaces, ed. Schleifer, Simone (Köln: Evergreen, 2006), p. 199. 498 http://www.archilovers.com/p45677/red-bull-amsterdam-new-headquarters 499 http://fungandblatt.com/ourwork-3ality.html 500 http://preprodtest.archdaily.com/122043/cannon-design-regional-offices-cannon-design/ 501 http://www.morehousegallery.com/print/ezra-stoller/finnish-pavilion-alvar-aalto/7564.aspx

163

Reconversia arhitecturii industriale

Ierarhizări spațiale

Cu ajutorul operațiilor planimetrice (compartimentări sau modificări ale cotei planului de călcare) se pot individualiza anumite zone funcționale, percepute în contextul spațiului total devenit element dominant în compoziție. În cazul cumulării mai multor spații prin decupări ale planurilor orizontale, dominanta poate fi constituită de unitatea spațială rezultată în urma acestor operații.

Crearea de spații intermediare

Spațiile intermediare se pot forma în interiorul volumului clădirii, prin suprimarea unor planuri (Fig. 465), sau în exterior, prin amplasarea de noi planuri care formează terase acoperite alăturat volumului existent (Fig. 466, Fig. 467).

Fig. 465 Paganini Auditorium (inițial fabrică de zahăr), Parma502, 2001, arh. Renzo Piano

Fig. 466 Centru cultural (inițial clădire destinată producției), Kanazawa503, 1995-1996, arh. Ichiro Mizuno

Fig. 467 Centru cultural (inițial depozite), Registro504, 1988-2001, arh. Brasil Arquitetura

Operații privind plastica arhitecturală

Operațiile la nivelul plasticii arhitecturale sunt complementare celor de tip formal-geometric și implică:

elementele de finisaj, care presupun:

conservarea /restaurarea finisajelor inițiale; finisaje noi, contrastante cu cele existente;

502 Revista Casabella nr.717-718/2003-2004 503 http://chubufc.ncvb.or.jp/en/area/kanazawa.html 504 http://www.brasilarquitetura.com/projetos.php?mn=6&mn2=31&img=001&bg=img&lg=EN#

164

Reconversia arhitecturii industriale

includerea echipamentelor tehnice în compoziția arhitecturală, prin conservare ca elemente decorative sau prin refolosire cu o nouă utilizare;

utilizarea unor elemente decorative; utilizarea elementelor naturale (apa, vegetația).

Elementele de finisaj

Intervențiile la nivelul finisajului elementelor supuse reconversiei au în cele mai multe cazuri scopul de a accentua diferențele dintre ambianța industrială și cea a noii funcțiuni. Intervențiile plastice în reconversie privesc cromatica, textura, opacitatea/transparența. La exterior, în funcție de efectul urmărit, intervențiile privind plastica fațadelor pot avea două atitudini în raport cu imaginea industrială a clădirii:

integrarea plastică a intervenției în scopul conservării imaginii inițiale; realizarea unui contrast pentru a sublinia cele două etape și în același timp pentru a

accentua expresia fiecăreia; realizarea unui contrast pentru a sublinia cele două etape și în același timp pentru a

accentua expresia fiecăreia.

Fig. 468 Snape Maltings Concert Hall, Snape505 (inițial fabrică de bere), 2009,

Haworth Tompkins Fig. 469 L.A. Design Center (inițial depozit industrial), Los Angeles506,

arh. John Friedman, Alice Kimm

Fig. 470 Vapor Llull (inițial fabrică, industria chimică), Barcelona507, 1997,

arh. Cristian Cirici & Charles Basso

Fig. 471 Centru cultural (inițial fabrică de tapiserie), San Fernando de

Henares508, 1999, arh. Sol Madreidejos & Juan Carlos Sancho

505 http://www.guardian.co.uk/stage/2011/may/10/international-art-culture-mark-ravenhill 506 Converted Spaces, ed. Schleifer, Simone (Köln: Evergreen, 2006). 507 Broto, Carles , Rehabilitated Buildings, ed. Broto, Carles (Barcelona: LINKS International, 1997). 508 Revista Techniques et Architecture aug-sept. 2000

165

Reconversia arhitecturii industriale

Fig. 472 Loft Humboldt (inițial fabrică din industria panificației) Minneapolis509, 2002, Julie Snow Architects

Fig. 473 L.A. Design Center (inițial depozit industrial), Los Angeles, arh. John Friedman, Alice Kimm

La interior, contrastul dintre nou și vechi rezultat din diferențieri cromatice sau de material, se realizează prin:

conservarea finisajelor existente cu evidențierea patinei sau restaurarea acestora în contrast cu finisaje și amenajări moderne (Fig. 474, Fig. 475);

unificarea cromatică a elementelor existente și intervenții cu elemente contrastante. De multe ori se utilizează culoarea albă. Planurile orizontale, verticale și structura formează o scenografie insolită cu un fond cromatic egal. (Fig. 476, Fig. 477)

Fig. 474 Municipal Mill (inițială moară de făină), Graz510, 2000, arh. Hans Gangoly

Fig. 475 Loft (inițial depozit), Milan511, arh. Francesca Donati Studio

509 Converted Spaces, ed. Schleifer, Simone (Köln: Evergreen, 2006).

166

Reconversia arhitecturii industriale

Fig. 476 Studio in Madrid512, arh. A – Cero Fig. 477 Showroom Jacuzzi (inițial ateliere de aviație), București513, 2009, arh. Dooi Studio (Daniel Ciocăzanu)

Includerea echipamentelor tehnice în compoziția arhitecturală

În reconversie, instalațiile tehnologice, dispozitivele tehnice și utilajele se pot utiliza în scop decorativ, pentru a evoca trecutul clădirii sau pentru a promova o estetică insolită. Aceste obiecte pot servi aceluiași scop pentru care au fost create, cum sunt rezervoarele de apă (Fig. 478), pot fi adaptate unor funcționalități noi (Fig. 479, Fig. 480, Fig. 481a) sau pot deveni obiecte cu rol decorativ și evocator ( Fig. 481b, Fig. 482).

511 ibidem., p.229 512 ibidem., p.88 513 Revista Domus nr.913, aprilie.2008, p.107 514 Converted Spaces, ed. Schleifer, Simone (Köln: Evergreen, 2006), p. 116. 515 http://archinect.com/news/article/49847329/review-carlson-reges-house-roto-architects 516 http://archinect.com/news/article/49847329/review-carlson-reges-house-roto-architects

Fig. 478 Lofts Humboldt (inițial fabrică din industria panificației),

Minneapolis514, 2002, Julie Snow Architects

Fig. 479 Carlson-Reges Residence (inițial fabrică de bere), Los Angeles515, 1992, Roto Architects; grupuri sanitare realizate din corpul unui rezervor

Fig. 480 Carlson-Reges Residence, Los Angeles516 bazin de apă

suspendat realizat prin secționarea unui rezervor.

167

Reconversia arhitecturii industriale

a b

Fig. 481 Centru muzical (inițial centrală electrică), Gelsenkirchen517, 2005, Tor 5 Architekten

Fig. 482 Centru de artă modernă

(inițial expozitie industrială, centrală electrică), Bochum518, 2003, arh.

Thomas Pink, Petzina Pink Architekten

Fig. 483 Locuință amenajată într-un fost spațiu

industrial519 Fig. 484 Holley Loft, New York520, arh.

Hanrahan Meyers

Fig. 485 Meyerson House (inițial centrală

electrică), Dallas521, 1988, arh. Gary Cunningham

Elemente naturale

Prin valorile intrinseci și prin efectele psihologice, elementele naturale utilizate în reconversie cresc diversitatea și calitatea compoziției arhitecturale și potențează poetica spațiului arhitectural. Oglinzile de apă realizate la interior sau la exterior produc efectul de joc secund al imaginilor și, deși statice, prin vibrația reflexiei se contrapun imobilismului clădirii. La interior, oglinzile de apă determină o creștere a gradului de luminozitate a spațiului și în special a complexității și dinamicii. Utilizată atât la interior cât și la exterior, vegetația are la rândul ei o funcție ambientală în reconversia arhitecturii industriale. Prin forme libere, elementele vegetale intră în contrast

517 Van Uffelen, Chris , Re-Use Architecture (Salenstein: Braun, 2010), p. 34. 518 Revista Detail nr 10/2003, p.1135 519 Converted Spaces, ed. Schleifer, Simone (Köln: Evergreen, 2006), p. 141. 520 Niesewand, Nonie , Converted Spaces (London: Conran Octopus, 2002), p. 21. 521 http://2m.com/_files/power-house.pdf

168

Reconversia arhitecturii industriale

cu geometria riguroasă a arhitecturii industriale, amenajările peisajere având un rol evident în creșterea calității estetice, în umanizarea obiectului sau ansamblului reconvertit.

Fig. 488 Auditoriul Niccolò Paganini (inițial fabrică de zahăr), Parma524, 2001, arh. Renzo Piano

Fig. 489 Locuința arhitectului Ricardo Bofill (inițial fabrică de ciment), Barcelona 525,

1975, arh. Ricardo Bofill

Fig. 490 Studio, Madrid526, arh. A-cero

Fig. 491 Rotte Halle (inițial fabrică din industria metalurgică),

Düsseldorf527, 2006, arh. Thomas Pink, Petzina Pink Architekten

522 Van Uffelen, Chris , Re-Use Architecture (Salenstein: Braun, 2010), p. 381. 523 Bognar, Botond , Kengo Kuma: Selected Works, ed. Bednare, Nicola (New York: Princeton Architectural Press, 2005), pp. 84-85. 524 Revista Casabella iul-aug 1994, p.85 525 http://loftlifemag.com/mu/?p=3401 526 Converted Spaces, ed. Schleifer, Simone (Köln: Evergreen, 2006), p. 88. 527 Van Uffelen, Chris , Re-Use Architecture (Salenstein: Braun, 2010), p. 227.

Fig. 486 Studio Jigsaw (inițial depozit), Los

Angeles522, 2005, arh. Pugh + Scarpa

Fig. 487 Stone Museum (inițial depozite), Nasu, Japonia523, 2000, arh. Kengo Kuma