Educatie interculturala
Click here to load reader
-
Upload
mariana-ganea -
Category
Documents
-
view
340 -
download
1
description
Transcript of Educatie interculturala
Temă de control
Realizaţi profilul de competenţă al „profesorului/cadrului didactic intercultural”.
Şcoala are rolul de a forma indivizi adaptaţi şi adaptabili la mediul social propriu
unui cadru temporal şi spaţial delimitat. Educaţia este astfel, procesul prin care indivizii
învaţă să funcţioneze în mediul lor social, prin transmiterea normelor sociale şi a regulilor
explicite sau implicite ale culturii naţionale. În termeni sociologici, este vorba de procesul
de socializare, definit ca „un proces interactiv de comunicare, presupunând dubla
considerare a dezvoltării individuale şi a influenţelor sociale, respectiv modul personal
de receptare şi interpretare a mesajelor sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi a
conţinutului influenţelor sociale”.1
În cadrul şcolii, profesorul este conducătorul activităţii didactice care se
desfăşoară în vederea atingerii obiectivelor si competenţelor, prevăzute în documentele
şcolare, dând sens şi finalitate educativă tuturor componentelor implicate în procesul de
învăţământ ( informaţii, mijloace, variabile psihice, etc.). Un aspect esenţial în ceea ce
priveşte profesia de cadru didactic îl reprezintă competenţa profesională care include
ansamblul de capacităţi cognitive, afective, motivaţionale şi manageriale, care
interacţionează cu trăsăturile de personalitate ale educatorului, conferindu-i acestuia
calităţile necesare efectuării unei prestaţii didactice care să asigure realizarea
competenţelor de către toţi elevii iar performanţele obţinute să se situeze aproape de
nivelul maxim al potenţialului intelectual al fiecăruia.
Competenţa profesională a cadrului didactic din învăţământ derivă din rolurile pe
care acesta le îndeplineşte în cadrul şcolii. Practica evidenţiază diversitatea rolurilor unui
cadru didactic:
expert al actului predare-învăţare: selecţionează, prelucrează din punct de
vedere didactic informaţiile pe care le va transmite, adaptându-le la nivelul de înţelegere
al clasei;
agent motivator: declanşează şi întreţine interesul elevilor, curiozitatea şi
dorinţa lor pentru activitatea de învăţare;
1 Vlăsceanu, L., în Dicţionar de sociologie, Editura Polirom, Iaşi, 1993, p. 555.
1
creează situaţii de învăţare cât mai favorabile pentru atingerea obiectivelor
pedagogice proiectate şi imaginează strategii de predare-învăţare care să asigure succesul
şcolar la un număr cât mai mare dintre elevii pe care îi instruieşte.
lider: conduce un grup de elevi, exercitându-şi puterea asupra principalelor
fenomene ce se produc. Este un prieten şi confident al elevului, sprijin în diverse situaţii.
consilier: în această ipostază este un observator sensibil al
comportamentului elevilor, un îndrumător şi un sfătuitor al acestora.
model: prin întreaga sa personalitate, prin acţiunile şi comportamentul
său; este un exemplu pozitiv pentru elevi;
manager: supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu
ceilalţi profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori.
Rolul profesorului în internalizarea principiilor educaţiei interculturale de către
elevi este crucial. Cadrul didactic trebuie sa ţină cont de faptul că toţi suntem diferiţi dar
în acelaşi timp egali. Semnul de egalitate este dat de respectul faţă de cel de lânga noi şi
de posibilitatea de comunicare pe care trebuie să o valorifice profesorul. Această
posibilitate este oferită necondiţionat şi trebuie valorificată cu grijă pentru a identifica
oportunităţile oferite de convieţuirea cu celălalt. Diversitatea este „mirodenia” care
încântă viaţa în relaţiile ce se stabilesc pe parcursul ei. Elementul exotic atrage şi sperie
în acelaşi timp, dar profesorul poate intervenii pentru a se depăşi prejudecăţiile şi
sterotipurile pentru a prezenta elevului o lume nouă, o viziune diferită aupra vieţii şi
valorilor acesteia.
Profesorul competent din punct de vedere intercultural este cel care pregăteşte
elevii pentru ziua de mâine. Un astfel de profesor este cel care facilitează învăţarea este
un mediator cultural, îndrumă elevul să descopere şi alte culturi, naţionalităţii prin
activitatea sa. Cel care dirijează procesul educativ intercultural trebuie să aibă în primul
rând „ bagajul” cognitiv despre diversificarea culturală prezentă în societate atât la nivel
micro- cât şi macro-, astfel trebuie să devină un expert. Nu îi poţi învăţa pe alţii dacă tu
ca profesor nu eşti pregătit.
Profesorul intercultural nu trebuie să uite că el este un model, trebuie să ţină cont
tot timpul de faptul că el este „fereastra” spre lumea exterioară a elevului. Trebuie să dea
el mai întâi exemplu şi după aceea să solicite elevii la toleranţă şi acceptare.
2
Cadrul diactic trebuie să aibă abilitatea de a motiva elevii pentru a accepta
diferenţele culturale, pentru a le da încredere în sine şi pentru a se dezvolta.Utilizînd un
spectru larg de tehnologii de predare-învăţare, abilitatea de a crea şi a menţine o
ambianţă plăcută, de susţinere şi cooperare, profesorul trebuie să transforme atmosfera
din sala de clasă în una agreabilă, prielnică pentru a descoperii diferenţele culturale şi a
combate stereotipurile. În loc să le indice elevilor deprinderile sau strategiile ce pot fi
aplicate la realizarea unei sarcini, profesorul trebuie să îi stimuleaze să decidă singuri
care ar fi acestea, astfel dezvoltându-le încrederea în sine şi încurajând elevi să se
autodirijeze. Se formându-se astfel o relaţie de colaborare, încredere şi respect reciproc
cu rezultat final in modelarea individului independent, constient de alternative si
competent de a lua decizi morale.
Profesorul intercultural trebuie să stabilească expectanţe înalte, dar realiste, şi să-i
îndemne pe elevi să execute sarcini provocatoare şi dificile, dezvoltându-le astfel dorinţa
de perfecţionare continuă dar şi de colaborare pentru atingerea unui obiectiv comun
pentru toata clasa.
Profesorul trebuie să aibă capacitate de comunicare, gândire logică, spirit de
observare bine dezvoltat, atenţie distributivă şi imaginaţie constructivă. Toate aceste
competenţe psihopedagogice vor ajuta cadrul didactic să desfăşoare activitatea şi să
dezvolte o relaţie deschisă profesor-elev.
Bibliografie
Vlăsceanu, L., în Dicţionar de sociologie, Editura Polirom, Iaşi, 1993, p. 555.
Marin Stoica, Pedagogie şi psihologie pentru examenele de definitare si gardele
didactice, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2001
3