Edouard Laboulaye - Basme

8/9/2019 Edouard Laboulaye - Basme

1/49

Jr')cF]

p

pFI

z

FI

tn romineqte de YIORICA HUBERI lastra. lii: f I A P E L T Z

F


2/49

YVON 5r FINETA

l' ,t u ( s t c b r e t o n d,

fost odati in Bretania urr nobil care se numea baronul de Kerver. Conacul lui era cel mai frumos din linutul acela. Era uncastcl mare in stil gotic, numai ogive; zidurile erau dlltuite ca o dantell;de departe pirea o vi{,a de vie imbracind o bolta. La primul cat, ierestrelepictate in culori qi ornamente aveau in fa[a lor balcoane; cdtre rlsirit erau;ase qi ca.tre apus gase. Dimineala, cind baronul, cdlare pe iapa sa ceagilbuie, pleca spre pedure, urmat de prepelicarii lui, da binele 1a fiecare{ereastri cite uneia dintre fiicele sale, care, cu o carte de ruqlciuni inmina, !e ruga lui dumnezeu pentru casa de Kerver. Cu parul blond, cuochii albaqtri cum stlteau cu miini]e impreunate, parcd eiau sase madonein altarele lor de azur. Seara, cind soarele asfintea qi se intorcea gi baronulacas[, dupd ce iqi vizuse 6omsniile, de departe zirea, la ferestreie dinspresoa-re_-apuneJ lase feciori cu plrul negru, cu privirea cutezdtoare, nadejdca;i fala familiei. Pireau 6ase cavaleri sculpta!i la intrarea unei biseiici.De aceea, .la zece leghe de jur imprejur, dac[ voiau sd pomeneascl deun tata fericit qi-de un baron puternic, prietenii, ca qi duqmanii, il numeaulrc ]laronul de Kervel.

Castelul n-avea decit 12 ferestre qi baronul avea t3 copii. Cel dinurmf,, care nu-qi avea un loc al siu, era un bdiat frumos de 16 ani, anumeYr-on. Ca de obicei, era 6i cel mai iubit.

Dimineala, la plecare, seara la intoarcere, baronul glsea totdeaunainpragul casei pe Yvon, care aqtepta s[-l imbrlliqeze. Cuplrul lui b]oncl.sr,lung ldsat pe spate,-cu mijlocul-zvelt, cu aerul lui strenglresc qi miqcl_rile iu!i, Yvon era iubit de to!,i bretonii. La t2 ani se luptase-cu curaj i


3/49

qi omorise un lup tu lovituri de sccure lde aceea il qi polecliscrir Irlli-Fricii"Iqi merittr numele, curi nici n-a fost vreodati un suflet mai curajos-

Intr-o zi, cind baronul rirmlscse acasl si se odihneascf, qi petreceta.intrecindu-se in ruperea hncii cu scutierul seu, Yvon intrl in sala dc alrncimbricat de drum qi ingenunche:

- St[pine qi tatl - zi-qe cl baronului - i!i cer b inecuvinl,arca, circiimi iau ramas bun. Casa l(e,ryerilor are destui cavaleri qi n-are noroilde un copil; e timpul sa-nri caut norocul. Vrctru sir pornesc departe..sd-ni incerc bratul si sii-mi Iac un nume.

-Ai dreptate, l'lri-Frica rf,spulse baronul, mai miscat decitar fi vrut sd se arate. Nu te opresc; n-am dreptul sir tc op,resc, dar e;tiloarte tiniir, copilul meu; poatc ce ar fi fost nrai bine si rnai lirnii urrarl cu nol.

-Am 16 ani, tatir; ll virsta asta, drtmncata tc qi luptasrqi cu unRolran; n-am uitat car blazon'.rl nostm esl,e rn Licont spintccind ul Jeu qicrL deviza noastrS. e: lnrrinle ! Nu vreau sir ajungl l(enerii sI roqe:rsctide ultimul lor copil IYvon primi binecuvint,areasarute surorile, iqi luf, rlmas bundrum, cu inima u;oarir.

Pe drum, nimic nu-l oprea: de era riu, il trecea inol,; de cra muntc,il urcal pddurea o strebatea, luindu-se dupl soare: ,,lnainte, Kerveri !"striga de cite ori intilnea vreo piedicl gi, dc voie, de nevoie, mergea totdrept inainte.

De trei ani cutreiera lumea, ficind isprlr'i viteje;ti; aci invingitor"aci invins, mereu vesel qi indreznet', cindi se propuse se plecc la luptlimpotriva duqmanului. Yvon iqi lua {2 tovari;i viteji, tocmi o corabiemicula qi, la catargul cel mare indlll un steag de lupt5. trlbastru, cu li-cornul qi deviza l(erverilor.

X{area era liniqtita, vintul prielnic, noaptca senin[: Yvon, culcaLpe punte, se uita la stelc qi ceuta pe cea care-;i tremura lumina deasupraconacului pirintcsc. Deoda1,i. corabia se lovi de o stincd; se auzi o pirii-turi groaznici;toate catargele cizurl ca niqte putregaiuri, un val grozavse nepusti peste punte qi lud cu el tot ce se afla acolo.

-lnainte, Kerveri ! strigl Yvon, indatl ce iegi deasupra apci;

;iincepu sl inoate aEa de lini,stit, de parci s-ar fi scildat in qan!'urile riiljurul bdtrinului castel.Din fericire, raslri luna; Yvon ziri la oarecare departarc o pati neagrl

in mijlocul valurilor argintii: pamintul. Sc apropie de el, nu ferl greutateqi, in sfirqit, se urca pe ![rm. Pitruns de umezeala pini in mAduva oase-lor, sleit de puteri, gifiind, se tiri pe nisip qi farl si-rsi mai batit capul,iqi fdcu rugiciunea fi adorr,,.

tatdlui siu, strinse nira fra!ilor, iqide la vasalii care yrlingeau gi porni la


4/49


5/49

- Bun ! striEi voinicul - la noi in Bretania e o zicetoare betri-neasce: ,irz rdu {n mai r'iu: aici e tocmai dimnotrivl: Din bine in maibine. Ce-oi mai gisi oare in a patra odaie, o iiorbd de diamante?

Deschise uqa qi in fala ochilor i se ivi ceva mai minunat decit neste-matele. Era o fat6. nespus de lrumoasl, incit, atunci cind o vlzu, Yvon,uluit, ingenunche.

- Nenorocitule I strigl ea cu glas tremuritor - ce faci aici?- Sint de-al casei - rispunse bretonul - azi diminea!,d m-a luatin slujbd uriagul.- Slujbn la ell spuse fata. Cerul s5. te scape cit mai curind de ea!- Dar dc ce? zise Yvon. Am st{pin bun, munca nu-i grea. O datdce-oi m!.tura grajdul, am terminat treaba.- Da, qi cum ai de gind si faci una ca asta? spuse straina. Daci veiface ca toatd lumea, pentru fiecare furcl de gunoi pe care o vei.scoate

pe u$a, o sa intre zece pe fereastrl. Dar o si-!'i spun eu ce trebuie s[ faci.lntoirce furca, rineqte-cu coada ei qi tot bliegarul o s[ se duci singur,lntr-o clipa.

-Am sd te ascult- grdi Yvon; qi zicind aqa, se agez5. lingl fatlgi se puse la vorbi cu ea. Era {ata unei zlne, pe care ticelosul de uriaq oiuase'roabd. Intre tovardqii de suferin!,i, p;ietenia nu se leagd greu.Nu trecuse bine ziua qi Fineta (aqa o chema pe strlin5) qi cu Yvon se qif[gdduiserd unul altuia, cind or putea scdpa de groaznicul lor stlpin'Greutatea era se geseascA ln ce chip sd scape.

Cind stai aqa de vorbl, ceasurile trec iute; seara se l5.sa; Fineta spusenoului ei prieten s[ plece, sfdtuindu-l sI curele grajdul pln{ a nu veniurraqul.Yvon lul furca din cui gi, flri s5. se mai gindeasci, vru se se fo]o-seasci de ea a$a cum vdzuse c[ f[ceau ]a vechiul 1or castel; insd o brodirdu qi iute-iute i se infundl, cici, cit ai clipi, se Iicu in grajd atita gunoi,lncit bietul biiat nici nu mai avea loc. Atunci ficu aqa cum ii spuseseFineta: intoarse {urca qi curitri cu coada ei. lntr-o clipl, grajdul fu aqade curat. de narcl niciodati n'ar fi intrat vite in el.

Dup[ ce sfirqi treaba, Yvon se aqezi pe o banci iingi uqa casei' Cumziri pe uriaq, ridici nasul in vint qi incepu s[-qi legene picioarele, cintind

un cintec de acasl.- Ai cura!'it grajdul? inl,rebd uriaqul incruntind sprincenele.- Gata tot, stepine - rispunse Yvon, ftirl s[ se miqte.- O si vedcm noi asta - r5.cni uriagul; el intri in grajd bomblnind,girsi toate la locul lor qi iegi furios. Ai vizut-o pe Fineta mea - strigi;l-$iretlicul ista nu l-ai scos tu din capul tlu!- Ce-i aia, Pefineta? zise Yvon, clscind gura qi inchizind ochii' E6 yreo dihanie de pe aici? Stlpine, aratl-mi-o qi mie !


6/49

- Taci din gurl, dobitocule - rispunse uriaqul; ai s-o vezi, gi incirprea curlnd.A doua zi, uriaqul iqi strinse oile ca s[ le ducd ia p[qune, dar, inainte

de plecare, ii porunci luiYvon sd se duc5., in timpul zilei, si-i aduclacaslcalul. care era la Descut. la rnunte.

- Dupd asta - ii spusc el rizind pe sub musta!'i - poli si te odih-negti cit e ziulica de lungl. Vezi ce stlpin bun sint ! Fir-!,i treaba qi, mai

bunl nu tetale, tot ovizut daci

rles, nu cotrobdi prin casi, cd de unde nu, i.ti tai capul.Yvon llsl pe Ciciopt s-o ia inainte, flcind cu ochiu].- Vezi bine - zicea el printre dinli - eqti un stlpinprea prapadegti de deqteptdciune, dar, cu toate amenin!'lrile

sa intru in case $i o s[ stau de vorb[ cu Fineta ta; rlmine deFineta ta n-o sl fie mai degrabl a mea decit a ta.

Dete fusa in odaia felei.- Ura! strigl el intrind;n-am nimic altceva de ficut toati ziua,decit s[ m[ duc ]a munte, s5. aduc de acolo calul.

- Foarte bine - ii zise Fineta; $i cum ai s[ faci?- Auzi intrebare ! urmi Yvon, Mare lucru e sd mini un cal? Cred c[am cdldrit eu pe cai mai nlrlvaqi ca ista.- Nu e aqa de uqor cum crezi - r[spunse Fineta; dar am s[-]i arlteu ce trebuie si faci. Cind ai si te apropii de animal, o se scoati pe nlri

foc qi pard ca dintr-un cuptor;dar tu ia zibala care e ascunsd dup[ uqagrajdului, aruncl-i-o drept intre misele qi pe loc o s5. se faci b]ind ca unmiel qi o sd faci ce vrei dintr-insul.

- Am si te-ascult - spuse Yvon.$i zicind aga, se aqez5. lingl Fineta qi se puse la vorbd cu ea. Despre,:e vorbir[? Despre multe, r'rute qi nevrute; dar, oricit de departe mergeau,:u inchipuirea, ajungeau mereu tot acolo, cd se flgdduiserl unul altuia;s i ci trebuiau s[scape de uriaq. Cind stai aqa de vorbi, ceasuri]e trec repede,-Seara se llsa; Yvon uitase de cal qi de munte; Fineta trebui s[-i spund siplece, atrigindu-i aten!,ia si aduci animalul pine a nu sosi stlplnul.

Yvon lud z6.bala, care era ascunsl dupd uga grajdului qi dete fuga larrrunte. Si numai iatd un cal, mare aproape cit un elefant, c[ se apropie,: otind loc gi pare po 1;11.

Yvon aqtepti dirz animalul cel uriag si, cind acesta c[sc[ gura cit:ura. el ii aruncl ziba]a. Pe loc calul se flcu b]ind ca un miel. Yvon ill'use in genunchi, i se cl,tlri pe spate qi se intoarse liniqtit acasd.

Terminindu-qi lucrul, bretonul nostru se a,sezl pe banci, ia uqa casei.Cum zd.ri pe uriag, ridicl nasul in vint qi incepu sd-qi legene picioarele,cintind un cintec de-acasl.

r Ciclop - pe$onaj mitologic, cu un ochi in fruntc. (n.1.)


7/49

Ai adus calul? intrebi uriagul ilcruntind sprincenele.- Da, stiipine - raspunse Yvon fira sa

se migte. Frumos dobitoc !iti facc cinste:-blind, dragalaq qi bine dresat' E colo in grajd, mirincS.'

- 0 si vedem noi asta - ricni uriaqul I intrabomblnind, glsi toate

la locul lor ti ieFi furios. Ai vazut-o pe Fineta mea - strigi el; asemeneaisietime rr-tti scos tu din capul tdu I'- Stlpine-

zise Yvon, cf,scind gura qi inchizind ochii-

iar po-vestea aiai Ce-i lrefineta? O datir pentru totdeauna' arata'mi qi mie di'hania asta !

- Taci din guri, dobitocule lirspultscuriaqul;ai s-o vezi tu, Fi

incl prca curind.in ziua a treia. la revirrsatrrl zorilor, ruiaqul igi adulit oile si le duci

lir cjmpltli'r, inainlc de a ple,"r. ziso rr'rtrp Yr,-,n:-'Azi ai sa te duci in Iarl, s[-mi incasezi

veniturile. Dup[ asta - con-t,inul rizinti pe sub mustalii - ai sa te po.ti odihni cit e ziu]ica de m:ire.\rezi ce stlpin bun sint!- Stlpin bun, sir zicem!de ioc. Hai sa vedem pe Fincl,a

sa ma scoata din bucluc.Irineta iqi intrebl prietenul ce muncl avea de ficut in zirta aceea:

- Ei biire - ii grii ea -- qi cum ai degind si faci de data aceasta?

- Habar n-amI spuse trist Yvon-n-am lost niciodat[ in Iad;

qi chiar dacl ag cunoaqfe drumul intr-acolo, nu qtiu ce trebuie sd cer.\,'orbcste. te ascult !

- V., i rtit "u "ceea mare de colo ? zise Fineta ; e una din por!'ile Iadului'Ia bita asta,lovegte de trei ori

in piatra qi atunci va ieqi un drac scildatin foc. O s[-i spui de ce ai venit;are s5. te intrebe: cit vrei? Ai grijl sn-irispunzi : Nrr maimull iecil pol tluce.'-Am si te ascult -rosli Yvon; qi zicind aceste, se aqezl linglFineta qi se puse la vorbi cu ea. Ar mai fi stat qi acum dac5., spre searl,fata nu l-arli trimis la stinca aceea mare, s[ indeplineasci sarcina ce-idlduse uria;ul.

Cind ajunse la locul arltat, Yvon glsi un bolor-an mare de granit'in carc lovi de l,rei ori cu bila; stinca se deschise. Ieqi un drac, numaiI tacarl.

- Ce vrei? strigl el, cu o voce inspelmintatoare.- Vin si iau veniturile uriaqului -- riispunse Yvon flri s[ se

sperle'

- Cit vrei ?- Nu vreau de fel mai mult decit pot duce - rispunse bretonul.- Norocul teu ce nu ceri mai mult - rispunse diavolul'

Intrl inpcgtera asta. Ai sl glse;ti acolo ce-{'i trebuie.

murmurl Yvon; dar -sarcina nu-r uqoardmer, i-um zice uriagul: lzi am maro neloip


8/49

Yvon intrl gi holbir ochii. Peste tot, aur, argint, nestemate, diamanl.r,,sniaralde; erau nenumlrate ca nisipul mirii. Tinirul Kerver umphr rrrrsac, qi-l arunc[ pe um[r. gi se intoarse liniqtit actrsi.

.Du-p[_ ce-qi sfirqi treaba, bretonul nostru se aqezri pe bancl, la uqir.asei. Indata cc-l zar'i pe uriaq, iqi r.idica nasul in vint gi incepu sir-;iI"gene piciorrelr., r'inlind un cinlec de acasa.- -- Al fost in Iad s[-mi aduci vcnitul? irtreba uriasul. incruntindsprincenele.

- Da, stipine respunse Yvon fara se se rrri$te. [,ite colo sacrrl,iti sare in ochi, socotcnla-i bunf,.O sa vedem noi - tLcni uriasul. Desflcu sforilc sacului, care olaa;a dc plin, ci aurul si argintul incepur.a sa curgi in toate perJ,ile. Ai

\ izut-o pe Fineta mea - strigit el: atita istet,ime n-ai scos tu dirr,:apul tiu !'- Stipin-e - flcu Yvon, cirscinrl gura qi inchizindirna si buna. Ii tot dai zor cu cintecul: Pefineta, Pefineta !

totcleauna, arati-mi qi mie dihania asta.Binc, bine -zise uriaqul, care recnea de furie,nrii o. o sa faci lu cunoglinla cu ea.

ochii -- o I ii0datl pentru

a;teapta prn;r

- Mulfumim, stlpinc - zise Yvon, drlgu!, din partea dumitale;dal dupa mutra dumitale veseh, imi parc c[ r.rei sd rizi de mjne.

A doua zi, ciclopul pleci fira s[-i mai porunceasci nimic lui Yr.on,lucru care nclinigti pe Fineta. La amiazi se intoarse fdr[ turrnl, \.aietin-tlu-se de oboseald qi de cllduri qi spuse fetei:

-Vezi ci ai s[ glseqti la uql un copilandru, e sluga mea; taie-ititul ; pune-l la fiert in cdldarea'cea marc ; cind o fi c iorba gata, sd m l slri(i.Zicind aqa, se lungi pe pat s[ trage un pui de somn. Sforlia aqa de

tare, de-!i venea s[ zici ca bubuitu] tunetului zdruncind muntii.Fineta pregati butucul, lui un cu!,it mare qi chemir pe Yvon. il inlepa

in degetul cel micl pe butuc cizurl trei pic[turi de singe.

III


9/49

- E destul atita - spuse fata; acum, ajutl-mi sd umplu cildarea.Aruncard lneuntru tot ce gisirl: haine vechi, ghete rupte, covoarevechi qi alte de-alde astea. Apoi Fineta lul pe Yvon de mind, il duse incele trei camere de la intraref turnir intr-un [ipar trei mingi de aur, douide argint !i una de arami, qi ieqi in goani, luind-o spre mare.

- Inainte, I(erveri ! strigl Yvon, de cum se vlzu in cimp. Ai de gindsi-mi

limtrre,sti, scumpa qea, ce comedie jucdm in clipa asta?

- Si fugim, sd fugim ! ii zise ea; daca pinl la apusul soarc]ui n-am.plrlsit insula asta blestemati, s-a isprivit cu noi.- Inainte, Kerveri ! rlspunse Yvon, qi dele cu tifla cltre uriaq.Dup[ ce sforli prel, de un ceas bun, uriagul se intinse, deschise

un ochi pe jumitale gi strjgi:

- Mai e mult pin[ si fie gata?- lncepe acu$i - respunse prima picituri de singe de pe butuc.Uriaqul se lntoarse pe partea cealalti qi incepu sd sforlie 9i mai qi,

vreo or5.-doui. Apoi se intinse, deschise un ochi pe jumltate gi strig[:- Auzi? I\{ai e mult Pinl s[ lie gata?- Fierbe, fierbe - rS.spunse a doua piciturl de singe de pe butuc.Uriaqui se intoarse pe partea ceaialti gi mai dormi vreun ceas. Apoi

igi intinse ciolanele qi striga cu glas nerlbdltor:

- Tot nu e. gala?-E gata tot -rispunse a treia piclturi de singe de pe butuc'Uriaqul se ridic[ din pat, se frecl la ochi qi clutl si vadl cine-i

r.orbise, dar se uiti mult qi bine, ci nu vlzu pe nimeni-- Fineta - ricni el - de ce n-ai pus masa?Nici un rispuns. Ciclopul, furios, sdri din pat, igi Iu[ lingura,'care

parcd era o celdarc cu o furci drept coadl, 9i o viri in oalii s[ gustesupa.

- Fineta - urli el - de ce n-ai pus sare in supd? Ce fel de supA easta? Nu e nici de dulce, nici de Post.Nu, dar in schimb iqi ziri in clldare covorul, care nu liersese de tot.

Cind vizu asta, il apucl o furie de nu se mai putea line pe picioare.

- TiciLloqilor ! strigi el - r'-a!i bltut joc de mine, o sl mi-oplnti!i voi.Ieqi, cu un ciomag in min[, gi flcu paqi aga de mari, cd dupd un pirtrar

de ceas, dibui pe cei doi fugari, tot dcparte de !,[rm. De bucurie, scoaseun striglt care cutremur5. toate ecourile la douizeci de leghe de jurimpreSur.

Fineta se opri, tren.rurind vargi; Yr-ou o strinse la piepl,'0


10/49

- Inainte, Kerveri ! zise el: marea mr e departe,vrijnagului.- Uite-1, uite-l! striga Fineta, arirtind pe uriaq,la o sutir de paqi; sintem piclduli dacl nu ne scapl

Lui mingea de aram5. si-o arunci. pe jos, zicind:

M ingiortrd ttrdnie, mingioarti ardmte,F-ri cn, i,n drurnu-i sit-ntirzie!

zgomo iurra;,

ajungem inaintea

care ajunsese doartalismanul lsta.

insFeimlrltator.care qi intindea

Yvon, care se

$i iala ,"a pc lor pumintul so tlespic;L r"u rtnO crlpltur[ uriagl, o prlpastie {ara fund opri pernina sir-qi apuce prada.

- Si fugim - strigd Fineta, trigind de minl peuita la uriag cu aerul batjocoritor Si-i cinta:

Hei., strigoi, strigoi,In capcand reli t'i prinsi tot aoi!

Ciclopul incepu s5. alcrge de-a lungul pripastiei, incoace qi incolo.ca leul in cuqci, doar o giisi o trccere, dar nu izbuti. Atunci puse minafurios, smulse din radicini un stejar uriaq qi-l trir.rbi dc-a curmeziqul cri-plturii. Copacul clzu gi cu coroana aproape ca trinti la plmint pe tineri;uriaqul incllec[ pe puntea asta naturali, care se lndoia sub el, gi a$a, ag[-

latin vlzduh, inainta incet, clci era nevoie s5. se descurce printre crirci.

Cind atinse plmintul, Yvon qi Fincta qi ajunserir pe tarm, malea se intindeain fa!,a lor.

Vai! nu se vedca nici o barcl, nici o corabie. Fugarii erau pierduli,Yvon, tol, plin de cura j, aduna bolovani sd atace pe uria,s qi sir-gi vind[scump via+ra. Fineta, tulburatl la culme, lul una din mingile de argintqi o ar"uncl in valuri, zicind:

Mingioard, argintie,

Ne pitzeSte de urgie!Abia rostisc vraja, cd o corabie frunioasi ieqi din unde ca o leb[da

care-gi dcsfacc in vint aripile albe. Yvon gi Fineta o luarl Ia fugl prin api,li se aruncl uq odgon qi, cind uriaqul, furios, ajunse in goanir pe ![r'm,corabia se qi depdrta, cu plnzele intinse, l[sind in urmd-i o dird lunglde lumini qi de spumi. 6


11/49

Uriagilor nu le place apa; asta e un fapt qtiut de bitrinul llomer, ca-rc-l cunoscuse pe Polifeml;qi aceeaqi obsena!ieove!i glsi in orice cartede qtiinle naturale, care-;i meritl numele. St,lpinul Finetei semlna cuI)r.rlifeni; cind vlzu cl-i scapl robii, rlcni, alerga farl rost de-a lungu]{alrnului, arunci sprc corabic bucat,i mari de stinci -- dar care, din feri-cile, ctrzulir alat,uri qi facurir doar rriqte gropi mari qi negre in rnare; pe

urnrii, in fine, nebun cle tninie, se arunce cu capul injos

in valuli gi in-ccpu sir inoiito sprc cortrbir: cu o repcziciunc inspf, inrintatoare. Cu fiecaremiqr-'are a bralelor, inainta cu patruzcr:i de picioare, suflind ca o balenir,spintccind valurile gi ridicindu-se asupra lor. Putin cil.c prr!,in, distan!apila la duSmanii lui se mic;ora. O opint,rro doar ii mai trebuia ca s[ punamina pc cirmir;i chiar igi intindea mina piroasil s-o apuce, cind llinct,aaluncir in mare a doua minge $i strigir, plingincl cu loc :

lI ittg io ar ri a r g intie.Nc pti:qh tlc nrgic!

Deodati, din mijlocul l-alurilor carc "qpunlcgllr, ie;i un urias peqtc-fL:r'irstriru carc avea cel pu!,in doulzeci de picioare lungirne. Sc luiLtlupa ciclop, carc abia ar-u timp sa se dea ltr fund;il fuglri pe sub va-lrrri. il fugiiri pe cro.Lsta r-alurilor, il urmari in toate ocolurile ce iilcu;i'l sili sir fLrga, gi cil putca mai iute, spre insula lui, ur)dc nenorocitulde uriaq ajunse in sfirgit cu mare gleuiate la !,irlrn qi cizn pc nisip, qiroindtlo apir, prnpldit, invins.

- lnainte, Kerveri ! strigl Yr.on - arn scirpatl- Nu incii zise F incta, trcmrtrind r.argii. Naga ur.iaqului e vrAji toa re ;rr.ri'c teaml cA o se r-rca sar rizbune asupra nlea ooara adusi {inului ei.I)resirnlirea imi spunc ca dao:i mir vei pirlsi nicar o clipl, scurnpulrneu Yvon, mal pot tcmc de orice, pina in ziua in care-mi vei da numelctiru. in biscrica Ilerverilor.

- Pe licornul strirmo$ilor mei - zise Yvon - scumpa mea l-ineta,sufletul 1i-e de iepure, nu de brctonl. Oare nu sinl ct aici? SiL te plrlsesc?Crezi c[ nc-a scos ccrul din ghetrrele dihlniei isteia ca sar ne ineclm lantal?

Ridea cu atita poftir, incib qi Fineta incepu si ridi dc fi jca pc care otriscse. Ah! tinere!,c, tinerele ! grijile tale 0e iute trec! soarele "qc ive;teindati dupa ploaie; crr cit sint mai de pre{' necazurilc tale dccit zilelenoastre celc bune !

r Polifern - pclsonaj din,,Odiseea" lui llomer; uriaS cr un ochi i lrunte. ( .1.)


12/49

IV

Iiestul cllatoriei merse de minune: parcl ri minit nevizutd purta cora-bia spre Bretania. Dupir. cloulzeci de zile de la plecare. barca aducea pecei dbi tineri intr-un golfule,t din vecinirtatea casle]ului Kcrverilor.Odatl ajunqi pe uscat, Yvon se intoarse sa mull,'ume:isci echipajului: nurnai era nimeni. $i barca, qi corabia se scufundaserl il valuri farl urmir,ca arina untti {!oeland\.

Yvon recuioscu locul in care, de atitea ori, in copilirie, adunascscoici qi pescuise crabii din glurile 1or. Nu trecu o jurnirtate clc orir,,siputea se Zareasca arcadele gi turnuleleb batrinului caste,.- Inima incepu si-i batir, privi cu drag spre Fineta qi pcntru primaoara, biga de seami. c[ purta un r.e;mint ciudat qi prea pu!'in potrivitpenlru o-femeic care urma s[ fic primitir in s]ivita casit a Kcrverilor'- .- Copila draqi - ii zise el -'tatll meu, biironul, este un senior no-bil, depiins s[ iie respectat. Nu pot, sir i te inllliqez in haincle astea de-tigancC ,si, apoi, nu e potrivit penlru line sl vii pe jos la castelul nostrumdre!, asta fac doar oamenii dc lind. A;teapta-rni citeva minute; am sa-!,iaduc nigte rochii Si buiestragul vreuneia din surorilc mcle; vreau sir fiiprimitl ca o doamnl de vill veche qi, cind vei sosi,chiar l,at.a s[ coboaretreptele casei qi s[ socoteascl o cinste si-!i intindl mina.

-Yvon, Yvon ! spuse Fineta -' nu md pirirsi, te rog; odati ce te -i

intoarce in castelul t[u, ai si mir uili; eu Etiu asta.- S[ te uit! strigi Yvon. Pe oricine altcineva carc mi-ar aducejig-

nirea asta, cu spada in mini l-aq invlla eu minte s5. se indoiasci de unKerver. S5. te uit, Fineta mea! nu qtii ce inseamni cuvintul unuibreton !

Bretonii sint credincioqi, nimeni nu se indoieqte de asta, dar sinl,incir qi mai incipi{,inali; trebuie s[ o recunodEtem. In zadar il rugl biataFineta, cu gltrsul cel mai drlglstos; trebui sir renunle. Se supusc, degif6ra vrr.ro. 9i zise Iui Yvon:

- Atunci, du-te flrl mine la castelul vostru, dar sa nu stai acolo decitrdoar pind iJ,i vezi pe to.ti ai tli;dd fuga drept la grajd si int'oarce-te citmai curind cu putin.t[. O sd vinl toli in jurul dumitale, {[-te cd nu vezipe nimeni gi, mai ales, nu minca nirnic, nu bca nimic. Un pahar de apddoarde-i bea. ni se intimpll o nenorocire la amindoi.

1 Goeland - pasirc de aptr care trliegte ln preajma mirilor. (n.1.)


13/49

Yvon flgldui qi jurJ. tot ce-i ceru Finet'a; dar, in gindul lui, zimbeade slabiciunei asta de'femeie. Era doar sigur dc el ,si se gindea cu mindriecl un breton nu seamiini citu;i de pulin cu francezii aceia uqura[ici, alci.ror cuvint, pe cit se spune, zboarl la cca dinl,ii adierc de vint.

Clnd indrlznc{,ul nosiru cllirtor intri in batrinu] caslel, 1i veni pu{'-incam Ereu sd recunoascE zidurile-i intulccate. $i pe dinluntru, 9i pe dinafa-rd, t6ate ferestrele erau impodobite cu verdea!5. qi-cu flori; curtea erasemlnat5. toata cu iarbi proaspati I intr-o partc sc aflau mese impodobite,nline de bucate alese, cidrul"curgea girli; intr-alta, rnenestreliil urcaliie butoaie cintau ve-qel din cimpoi. Taian i qi tarancc , getili dc sirbatoare,iucau cintind si cintru iu,'jnd. Le caslelera mare sarbutoare;pinr s,i baro-irul ziml,ea. E rlrept, cu-$i mirita cea de-a cincea copill cu cavalerul deKernavalec. Aceas'il insof ire aqa de nobill mai adiruga o noul floare bla-zonulu i vcstit al Kcrvcrilor.

Yvon, tecunoscut qi salutat de mullime, pe dat,i lu inconjurat de toliai sf,i. Care mai de care i1 imbrnliqa, ii stringea mina' Pc unde {usese?De unde venea? Cuccrise un regat, un ducat, o baronie? Aducea mirese ipodoabele vreunei regine? I1 ajutaserir zinele? Ci{,i potrivnici doborlsein tournoisz; inl,reblrile se incluciqau qi se pierdeau f[r[ rlspuns. Yvonsdruti, plin dc respect, mina tatilui siu, dddu fuga in odaia srrrorilorlui, alese douir rochii care-i pil'urir mai frumoase, se duse la grajd, pusegaua pe buiestra,s, incllecl pe un ca1 spaniol flumos !i tocmai era s5. ias5.iin castel, clnd-ie pomeni fala in {at,l cu toli: rude, prieteni, scuticri,{,[rani, to,ti cu paharul in minl, vtind sir ciocneascl un pahar cu tindru]

lor stdpin qi si bea in cinstea inloarcerii lui fericite.Yvon le mul,t'umi cu o gra-tie desirvirgitl, saluli cu mina mul]imea astade prieteni Fi incet-incet iqi ficea drum printre ei' cind, la ieqire, linglpuniea lasail peste $4n1,, o femeie pe care n-o cuno$tea' sora mireluipoate, o blondi cu aerul mindru Ei dispreJ,uitor, se apropie de el' !'inindtn minl un mer.

- Frumosule cavaler - zise ea cu un suris ciud:rt -n-ai s[ nesocotegtt

cea dintii ruglminte pc carc {i-o face o {emeie' Gustd' te rog, din mlrulacesta. Dupio cirlltorie aqa de lungd dacl ntr !'i-e nici foame' nici sete,cel puLin i:,rnuiesc ci n'ai uilaI legile galantcrioi'

Yvon nu indrirzni sa respingi aceastil cerere; anarnic greqi ! Abia muq-."r. din mlr, c[ privi in

-jurul lui ca un onl care se treztiqte dintr-unvis.

I Clntlreli rdtlcitori din evul mediu. (n t.)t Inireceri de arme alc cavalerilor feudali' (n t'


14/49

_ ,,Ce caut_ pe calul- lst-a ?- iqi spuse el in gind. Ce inseamni buiestraqulesia pe care-l duc de friu? Oare lbcul meu,iu e linga tatil meu, la nu,iia:rrrorii mele? De ce sd parasesc castelull,.Aruncl friu] calului unuia din scutieri, sari upor ios. oferi mina doam_

n9i. bJgn-de, care indati il primi de cavaler gi, ca o mare favoare, ii tlltlusa-i tinl buchetul._. .

N*!Ig.y.:

bine seara gi la castelul Kervermai erau incl cloi logod-nlcr. Yvon i$t ddduse cuvintul necunoscutei; o uitase pe Fineta. '-

, ^_ _Sl]idpe .tarmul mirii, biata Iiinet_a a,:tepti pe, yvon toati ziua ;oar rvon nu venl.soarelc apunca in valurile invapuiatc. cind Fineta seridicl suspinind qi, la rindul ei, lui drumui spre castel. De-abia apucasepe-ln.drumuqor sipat intre maluri, mlrginit pe amincioui pirlile cu rugiinflorili, cind se pomeni deodatl in fa.ta unei colibe da.epanatr,

iopragul cireia_ o babl gtirbl se. preg[tea sivnulgn vaca. Fineia *" up-_pie de ea qi dupd ce-i ficu o pleciciune f"umoasi, ii ceru addpost peitrun0apte.

. Baba misurl pe striinl din cap pini in picioare. Cu ghetele ei irn-podobite.cu blanl, cu fusta larg[, aurie gi ilicu] albastru, tivit cu fluturi,cu coroni![ _pe cap, Fineta avea mai 4.grabd aerul uner .tlgancu$e decital unei localnice. Baba se incrunti qi, ameninlind cu pu-nui p".e._"nuplrdsitd, li strigd;._-- - Pleacd de-aici, vr[jitoareo ! in casa asta cinstiti nu e loc pentrutrne -

- X{ltugici bund - zise Fineta _ ]asi_miLde staul, numai intr-un col.tiqor_- D" I zise baba, rizind de_gi ardtd singurul dinte care_i ieqea dingure., .gata de_ atac - ili trebuie un col,t in slaul? Atunci " .I_l;ilfi,a{urisito, cind imi vei fi umplut cu aur g eata -.a de t"ptu t

5 - E, tlloulaye - Elsee


15/49

-Faccm tirgul-zise linigtita Fineta.- Desfacu o pungl de.piele

pe carc o purta la iriu, scoase din ea o minge dc artr ,si-o antncit in clldare,zicin d :

Minge de atr'r lacitor,Aiutd"-mi. sr:umP odor !

Si-odal,l si incepuli galbenii si joacc in lundul g[]e!'ii;qi sporeautot mni mult qi trr,ti'multl sirind ca pc;tii in plasi. in timp ce baba, inEonun,-lri, prircr uirniti de-a Linelou.'-..-,ji",i si* umpl , galoata, baba sc sculit, igi viri bralul in toartir qi,p loc intlrr .sc irr falr f inelct.'

- Doon'tr'ra, - strigi ca -totul e al dumitale, qi casa, 9i vaca, gi

celelaltc I Ula ! cle-acui incolo mi cluc la ora; qi o s[ traiesc acolo ca oa"a"a"-, f"- si fac nimic. Ah I rlactr n-a! ;rvoa nrai rrrult d.e qaizeci de ani !

Si ilte cI, lopnintl in cirj.r, fari su tlrai intoarc'r nici capul, o luf, laEolnu snrp ca'.lpLu I Kprverilnr.- ii"i-i. irrtra in colibtr; era un adipost tare urit, intunecos, scund,,rmo,{, mur,.lor, plin dc pralqide pinz" tle piianjen. Trisl sddpost.I'lnlJu 9Icmeic obisnuilii si-,-Si du'"5 vialu in PAlalul 'pl mdrp al urldlulul lnscia;-;; ;;l; t .no -,,it la inirnn, F ineta se apropie de vatra pe ca,re Jume-g; .iii;; rugi pe jumatat* usca!i, mai scoasc'din pungl un glob de aurqi--[ arunca in foc. zirintl:

Xlinge de attr Lucitor,Aiu[;t-mi, scttmP odor!

Si r:e data, uite aunrl c5. se tope$te, fierbe, se risp indeqte- prin toatl.orn,."'o "pu.nt" !,igne,ste

din izvor;.qi iatl ci toatA casa, zidurile, aco-o"rlt"l, "a"i.rf d.'l*rnn 'll

nltirlirr'. scaunr;ul' scrinrrl' pa.tul' coarnnlei'.ii. i"i , piria qi pii''r,lonii tlrt pinzoln lor. torul so schirnbi in arrr'Parca pru o ,'olivi. 1li6a7nx5r"i.

ln lurnina iunii, casa strllucea printre coraci cil o stea in noapte'D.rni, ce mulse vaca gi bau pu!'in laptc,Irineta se arunci, aqa imbrlca-

ta, pe pat qi, obositi dc frimintlrilc rle pcste zi, adormi piingind'-..''e"il"ifl batrine mr gtiu s -qi t,init gura - cel pulin in Bretania'Abi" ;j;;*" in cltunul in care se afla castc]ul Kerver, Ei gazda Fineteid:ii; i;*" la pindar' Eta ttn om de seamd in linut qi bitrina nu o dat[i""*""uLde frica lui, cind, din grcqeali, iqi ducea vaca in ocolul vecimr-i"i.'Fi"J"."f ascultir dcstdinuirile babei, dldu din cap de mai muite ori'sfunina c5. toate astea miros a rug de la o poqta' apoi se duse s[ caute ini


16/49

tainii o balanJ,a, cintlri galbenii, ii gnsi ca au sunel,u] bun si sint de aurcurat, iqi puse din ci deoparte cit putu mai rnult, qilasfir;i|,, sfltui peprotejata sa se nu porneneasci nim:inui de ilt,implarca asta ciudat[.

Daci jrrdecltorul sau procurorul se anesteci aici - zise el - ce]rnai mic neajuns ce {,i se poate inLimpla, niituql, e si nu mai vezi r:riciodatir''reunul din gnlbinaqii aqtia lrumoqi de aur. Jur.lecata e dreapti, ca nicinu pir[ineqtc, nici nu asupreste, ci ia lol.

llaba mul,tumi pindarului pentru sfat Si-$i puse in gind siL-l urmeze cusfin{,onie. $i aga, c}riar in seara aceea, nu-;i spuse pa!,ania decit nutnaicelor doul vecine alc ei, cele mai scumpe prielene pe care le avca; Sianrindoul se jurarf,, pe capul nepolilor lor, s[ pistreze taina. Jurlmiltinfricosat, pe care aqa de bine-l linur[, c[ pind a doua zi la prinz nu maiera in citun nici un qtrengar de qase ani, care si nu arate cu degetul pebabri:'pini ;i ciinii, cind latrau, parcai ziceau in limba lor: ,.Hau !.hau Ihau ! mltrrga cu aur !"

Nu gi-rse;ti pe toate potecilc o fati carc si se-apuce, uite-aqa, s[ umplegirle !ilc cu ga lbeni. Chiar de-o Ii qi nitel vrir j itoare,.dar aqa fata e o comoarala casa omrrlui. Pindarului, car era flaoau, ii trecu prin minte gin-dr.rl acesta in[elept, seara la culcare: de accea se scuh inainte de rer'[r-sal,ul zoriJor, sir-qi faca straja priri pldure prin partea pe unde cra striina.Cind sc cripa de ziul, ziri de departe, ca o luminl printre copaci qi mare-ifu mirarea cind, in locul colibei pripidite de mai inaintc, vizu o casi deaur. Dar ce-l mira qi-l incinta qi rniii mult cind intra in acest palat fusi afle lingi fereastr[ o fati frumoasir, cu parul negru, care torcea, cufurca-n briu, mlndri ca o impf,riteasir.

Ca orice birbat, pindarul se pre{,uia cum trebuie gi, in adincul sulle-tului lui, qtitr cii nu se afll pe ]ume femeie s[ nu fie prea fericiti si-] ia desoi,. De aceea, flrir s[ mai stea ]a ginduri, ii mlrturisi Finetei ci vine sirse insoare cu ea. Fata lnccpu si ridir; pindarul se infurie:. . Bagii de seaml - spuse cl cu glas ameninlitor --cu sint stlpinaici. Nimeni nu q[ie cine eqti, de unde vii. Aurul ace]a pe care i l-ai ?at

babii dI de binuit; in iasa asta se ascund niscai -vr[jitorii. Dacanu nir vrci de birrbat chiar in clipa asta, te inchid qi poate chiarinainte de inserat o si vedem o vrejitoare trrsl pe rug in fala caste-lului Iterver.

Eqti foaltc drlgu! - zise Fineta, ficind o strinrblturti drigllaqa;ai un fcl al dumitale si laci curte ferncilor. Chirr cind o lcmcic vrea. uncavaler bine crescut ii rcspectir qor.aichle qi sfiala.

Noi aqtia, bretonii -- zise pindarul - nu ne prea incurcirn cutle-astea, rlergern rrai de-a dr.eptul. lllritigul sau tentnita, alege!Na - zisc Fineta, lasind firrca poftirn acun, au sirrit cirbuniapringi in oda ie I


17/49

- Stai pe loc - zise pindarul - o si pun eu clrbunii la loc, invatrd.- Potriveqte bine locul - zise Fineta; di cenuga in fund; ai cleqteleln mlnd?

T-\ ^

aprinqi.

-Abracadabral. strigd

cleqtele, riule ce e$ti, qi tusoarelui.

Fineta, sculindu-se. Sd nu-!i dea drumulsi nu dai drumul cles,telui pinl la apusul

- rdspunse plndarul, care tocmai atunci acluna clrbunii

Zis qi flcut. Pindarul cel rlu rlmase aici toati ziua adunind gi azvir-lind cu -cleqtele cirbunii aprinqi carc-i sireau jn fa{a, pe.cind. spuza liintra in ochi. Degeaba strigi, se rugi, plinse, blesteml, nimeni nu-] as-cultl. Dac[ Fineta ar fi rlmas acasl, cu siguran.t[ c[ i-ar fi fost mildde p[cltosul lsta; dar, dupl ce-l blestemase, ddduse iar fuga pe malulmeiii. Acolo, uitind de toate, a$tepta pe Yvon care nu se mailntorcea.

Cum apuse soarele, cleqtele clzu din mina pindarului. Nici nu-imai trebui iltceva; o lu[ la fugi, de parcii il fuglrea ori dracul, ori jus-tilia. Aga s[rituri ficea, a$a gemete scotea, era aqa de minjit de funin-gine, de pirlit, de naduqit, ci toli din sat se speriard de el ca de un omnebun. Citiva mai indrizne!,i incercarl s[-i vorbeasci, dar e] o lud lafugi flri sl le rlspundl si se ascunse in cas5., mai ruqinat ca un lup care ac5.zut ln caocanl,

Seara, cind se intoarse acasl, Fineta nu mai gisi pe pindar, ci pealt musafir, care nu era mai pulin de temut.

Judele aflase povestea banilor de aur qi-,si flcuse qi el socoteala s[se lnsoare cu str[ina aceea. E] nu era un necioplit ca pindarul: era un omgras qi vesel, care nu putea scoate o vorbi firl s[ ridd cu hohote, ar[tin-du-qi din.iii mari qi suflind ca un bou. La urma urmei, nu era de loc maipulin lnclpdlinat, nici mai pu!,in ameninlitor ca inaintaqul siu. Finetarugi din toati inima pe domnul jude s-o lase in pace; domnul jude incepuse rtda qi-i dldu biniqor a inlelege prea iubitei sale, ci func.lia sa ii dadreptul s[ bage la inchisoare Si s[ spinzure pe cineva, fara altl judecatd.

Fineta iqi frinse miinile, plingind.Drept orice rispuns, judele scoase

din buzunar un sul de pergament, pe care scrise un contract de clsdtoriesi-i declard Finetei c1, de-ar Ii sd stea toat5. noaptea in casa ei, nu ieseoitre oo va fi iscalita flglduiala asta'

- Totuqi - urmd eI - dacdpersoana mea nu !i-e pe plac' nu stlrui;

mai am colea inci un pergament, pe care pot scrie cu totul altceva; 9idacd te supdrl c[ mi vezi, nimic mai ugor decit s[ inchizi ochii.


18/49

Spunind asta, iqi trecea mina in jurul gitului qi-gi scotea limba intr-un,:hip gra!,ios gi numai bun s[ te inveseleascS..

- Doamne - zise Fineta - poatu ce eu m-a$ hot[ri s[ fac ce doreqtii;rnlneata, dacl ag fi sigurd c[ o s[ glsesc in dumneata unso! bun;dar:li-e teami.

- $i de ce anume, copila draga? zise judele zimbind qi umflindu-se::r Pene ca un Daun.- Crezi dumneata - zise ea cu utl aer gtrengdresc - cd un birbat:rrn ar.lasa uqa deschisl qi nu s-ar gindi cd vintu] o inghea!,[ pe neves-

: ifa tur/- Ai dreptate, {rumoaso - rS.spunse judele; sint un necioplit; dar,-, sa-mi indreot nrostia.- Ai pus-mina pe clan,t[? intrebd Fineta.- Da, dragu.ta mea - r[spunse fericitu] jude - acum o imping.-'Abracadabra! strig[ Fineta. S[ nu-!i dea drumul u,sa, rdule cei:ti. gi tu s[ nu dai drumul uqii piniL miine ln faptul zilei I$i numai ce incepu uqa sa se inchidl qi sd se deschidi qi si se izbeascd.i; pereli, parc[ era un vultur care d[ din aripi. Ia gindili-vdr ce mai jucd

i ietul prizonier cit mi .ti-i noaptea de lungl. Niciodatl nu mai jucasetl tr;a vals qi-mi inchipui c[ nici n-a mai dorit vreodati s[ joace astfel.-\ii impingea e1 uqa in afar[, aci il impingea uqa pe el de perete $i aproape:! turtea. Venea, pleca, striga, injura, piingea, se ruga; zadarnicl oste-;.eala, uqa era surdi qi Fineta dormea.

In faptul zilei, miinile sale zgircite pe clan.ti i se desficuri gi e1 clzu.irept in nas. Fird s[ mai aqtepte altceva, o lui ]a goani parcd dldeaui:lrcii. Nici capul nu-l intorcea, de fricl sI nu se fi luat uqa dupl el. Norocul-rri ca to.ti dormeau cind ajunse inapoi in cltunul Kerver; avu timp s[si vire ln pat f[ri s[ vadd cineva ce mutri jalnicS. avea. X{are noroc!' :r era alb din cap pinl-n picioare gi aga de palid ia fa!d, aqa de rdticit,.;a tremura, c[ l-ai fi iuat drept stafia unui morar, sc[pati din iad.

Cind deschise ochii, Fineta vizu lingl patul ei un om inalt, imbrlcatir negru, cu o toci de catifea, cu sabie, ca un cavaler. Era sene;alull,: irtii qi domeniului Kerver. Stitea cu bralele incrucigate pe piept qiirilea pe fat5. cu un aer care inghe.tl pe Fineta pini-n m[duva oaselor.

- Cum te cheaml, vasald? tund el.- Fineta, cu voia voastrl, mlria ta - respunse ea, tremurind ca1-arga.- Casa asta qi mobilele astea de aur sint ale tale?- Da, miria ta - zise ea - la porunca miriei tale.1 Ofiler care inpirl,ea dreptatea in numel s.niorului. Un fel de intendent superior. {n.t,)


19/49

- Aga socotesc qi eu - reluf, intunecatul senior. Scoali.-te, vasali;ili fac cinstea sa m5. insor cu tine qi s:l tc iau sub scutul meu, pe tine $itot avutul tiu.

- Mlria ta - zise Fineta - e prea mult pentru o fatil sarmana caminel nu-s decit o strlinl, lari prieteni, fir[ rude.- Taci din guri, vasali - zise sene.lalul - eu sint domnul

qi sti-pinul tiu, nu an ce face cu pirerea ta. Isclleqte hirtia asta.

- thria ta -r[spunse Fineta-nu $tiu si scriu.- Crezi c[ eu insumi qtiu? reiul senegalul, cu un glas

de se cutre-mura casa. X'Idr iei drept un notar? O cruce, asta-i semnltura unui cavaler.

Facu o cruce maie pe hirtie gi intinse pana Fineter'

- Iscaleste - zisel si daci te temi si faci ocruce, s-a isprlvit

cu linc. uasino! lmi iau eu asupra mca sa l,e minlui de vialEr.In acolisi limp, lrase din leaca sabia grea qi o t,rinti pe masa.Drept oricc rispu.ts, Fineta siri pe fereastrl gi dete fuga si se

ascundi in staul. Seneqatui se lui dupi ea; dar, cind vru sd' intre' opiedicl nevlzuti i se puse in cale' Vaca, speriatd, se trlsese inapoi vlzindiata gi acum era chiar inuqd; Fine[a linea vita de coarne qi-qi {icuse dinea un scut.

- N-ai si-mi scapi tu, vrijitoareo ! strigl seneqalulgi lntinzind

bralul puternic ca al lui Hercule apuci vaca de coadd qi o trase afar[din grajd."-

Tbracad,abral strig[ Fineia - si nu-!i dea drumul coada vaciimele, rdule ce eqti, qi tu sl nu dai drumul cozii vacii mele pind ce nuve!,i fi ocolit pimintul amindoi.$i-odatn porni ca fulgerul vaca, tirind dupl eape nenorocitul deseneqal. Nimic nu-i putea opri pe cei doi nedespdrlili; gonir[ prin munligi v[i, striblturd miaqtini, fluvii, hirtoape gi hdliquri, alunecarS. pe dea-supra mlrilor {lri s[ se scufunde, inghe!'ari inSiberia, se pfupelire inAfrica, se urcard. pe Himalaia, coboriri pe Mont-Blanc qi, in sfirqit, dupltreizeci gi $ase de ore de asemenea cdldtorie f[ri pereche, amindoigifiind, cu sufletul la guri, se oprird in pia!,a cea mare a cltunuluiKerver.

Un seneqal inh[mat de coada unei vaci nu e ceYa ce poli vedea infiecare zi; de aceea to{,i vasalii qi oamenii de rind, care erau pe actlo' sestrinserd s[ cagte gura la asemenea lriveligte'-Dar, oricit ar fj fost deiqlri.t .1" caclugii"clin Barbaria 5i r1c Iiliqurile din Tarlaria, sene,seluln?lri lri."dor. irilatitarea lui mlrea!,a. C' un gest de ameninlare el risipiioaio prostimea asia'qi, gchiopdtind ca vai de el, ajunse acasa, la gustareaqi odihna de care incepea si cam simt[ nevoie.


20/49

VI

in timp ce pindarul, judele ;i seneqalul tleceau prin acestc micineplaceri cu care nu gdseau cu cale sd se mai laude, in castelul Iicrversr: pregltea o nare serbS.toare: nunta lui Yr-on qi a femeii blonde. Totulera gata pregltit de doul zile; to!,i cunoscu{,ii veniser[ de la douazeci deleghe din jur, cind, intr-o buna dimineala, Yvon qi iubita lui, cu domnul;idoamnade Kervcr, seurcarl intr-un docar inclpitor, impodobit in intre-gime cu verdeaJ,l, qi se indreptar[ cu mare alai spre vestitu] mitohl alSiintului Maclou.

In dreapta qi in stinga, o sutd de cavaleri inziuali, implatoqa!i qicalari pe cai de parad[, gitili cu panglici, inso!,eau pe logodnici. In -"emndc rnare cinste, toli aveau r-iziera ridicati qi lancea plecata. Pe lingificcare baron, un scutier, tot cllare, ducea flamura scnioriala. In fruntea:rlaiului, cil[rea mindru senesalul, cu un baston aurit in minl. In urmadocarului mergea grav judele, urmat de vasali citi frunzi qi iarbi.

La o leghe de castel, cind s[ treacd un piriu care t[ia drumul, una dinhulubele docarului se rupse; trebuird sl se opreasci. Dupi ce dreserdstriclciunea, deterl bice cailor, care traserl aqa de tare, incit huluba ceanouir zbur6 in trei bucA!,i. De ,sase ori inlocuira afurisita dc bucatir delemn qi de ;ase ori se rupse, Iiri sl poati scoate carul de nunti din groapaln care lntrase.

Fiecare iqi da cu pdrerea; oamenii de rind, rotarii qi meqtequgariinu se lisa nici unul mai prejos cind era vorba s[ arate ce qtie. Asta iidddu curaj pindarului; se apropie de baronul de Kerver, i;i scoase ciciulagi se sclrpinl in cap:

- Maria ta - zise el - ln casa de colo, care streluceq[e printrefrunze, locuiegte o venetici, care nu face nimic a$a, ca toati lumea.Facej,i rost si vd imprumute cleqbele ei, s1-l {aceli hulubd, eu cred ciasta o s[ lini pind miine.

Baronul facu un semn din cap; zece ![rani didura fuga la locuinJ,aFinetei care, cu foarte mult[ bunivoin,ti, le imprumutl clegtele ei de.aur. Il puserl in ]ocul hulubei. Trecurl hamurile prin el; mina baiete!ia te uitl! caii se opintirl si urniri r.locaru] ca pe un fulg.

Bucuria tuturor! dar durd pulin. Dup[ o sutl de paqi. iaca, piriielsi se rupe fundul carului; pulin a riimas s[ nu piarl de-a binelcr nobilacasa a Kerverilor, ca qi cum ar fi tost trintitar intr-o groapiL. Indatf, rol,ari;i timplari se puseri pe lucru: reteazi scinduri cu ferdstriiul, le bat in

r Miloh - locLlin-t:r destinat:i pentfu tederer cilugirilor, dcparte de m:in!stlrfa lur (JL.t.J ;


21/49

cuie cit pot mai bine, intr-o clipi totul e dres. inainte, Kerperi! Pornesc;jumltate de car rimine in urml : doamna de Kerver std pe loc, lingilogodnica, ln timp ce Yvon gi cu baronul sint tirili in galop. -

Altd incurciturl, alt necaz; dar degeaba toate: de trei bri dreserdcarul,.de trei ori se rupse. Sa-!i vina sa-crezi ca era vr[jit!_ Fiecare-gi da cu pirerea; asta dadu curaj judelui.'Se apropie debaronul de Kprvcr ;i-i Ia,.u o plecaciune adinca:

- Miria ta - zise el - in casa de colo, care sl,rS.lucegte printrefrunzc, stl o striinl care nu face nimic aga, ca toatl lumea. Faceli^numairost se vA imprumute un canat de uqi sa-l puneli in fundul docarului;pirerea mca e ci acela o sa tina pini miine.

Raronul ficu un semn din cap; douazeci de lirtrni daduri fuga lalocuinla Finetei care, cu foarte multa bunivoin!,i, le imprumutd uncanat de la uqa ei de aur. Pun ei o scinduri in fundul docarului-sepotrivea, parce ar fi fost flcutl anume. La drum ! mitohul se vede, toatenecazurile cildtoriei s-au dus !

Dar de unde ! Se opresc caii qi nu mai vor si tragd ! Erau patru, inhi-mari $ase, olt, zcce, tloisprezece, doulzeci gi patru - geaba osteneala !Trbsura nu se urnea. Cu cit dldeau bice cailor,-cu atit r;tile se afundaumai adinc in plmint, ca un brizdar de plug.

Ce-i de ficut? Si mearga pe jos, mai mare ruqinea!Sd incalece$j si intre in bisericd, parca ar fi niqte simpli burghezi, nu intra in obi-ceiurile Kerverilor. Inccrcard aqadar sl ridiie docaiul; impingeau la roli,strigau, se frimintau, dar cu toate c[ se ficea multd vorbl, nu inaintaude loc. Iar ziua era pe sfirqite;i ceasrrl cununiei trecea.

- Ficcare iqi da cu plrerea; asta dadu curaj seneqalului. Se apropie debaronul de l(erver, descilecd, qi ridicindu-qi toca de catifea:-Miria ta - zise el-in casa de colo, care strlluceqte printrefrunzc, std o striini care nu face nimic aga, ca toatl lumea; faceli numai

rost si vi imprumute vaca pentru ca s[ tragi Ja docar I parerea mca ,- cAvita asta o sd tragl pini miine.Baronul flcu un semn din cap; treizeci de !,drani dldurl luga la

locuin,ta Finetei care, cu foarte multi bunlvoin.ti, le lmprumrrtii r-acaer cu coarne de aur.

Sl intre in mitoh, trasl de o vacl, poate cd nu prea era ceea ce visaseambilioasa femeie blondi; dar tot mai bine decit sd rim .ri in drun:, ffuis[ se mirite. Injugari deci vilica in fruntea celor patru cai si agtey.tarlsi vadl ce-o s[ facl animalul [sta mu]t ]dudat.

Dar nici n-apucase vizitiul si plesneascd din bici, ca raca qi porni,de parci era si mai facd o data ocolul pimintului. Cai, docar, vizitiu,baron, logodnici, totul e tirit de vita furioasl. In zadar cavalerii dadeaupinteni cailor sa se lina de miri; in zadar vasali gi larani alergau cit ii


22/49

!ineau picioarele, pe poteci de-a curmeziqul, tlind drumul pe unde eraurai scurt. Docarul zbura, parci avea aripi;un porumbel cilator nu s-arii putut .tine de el.

Cind ajunse in dreptul por!,ii mitohului, alaiul, pu!in cam zdruncinatde a;a goani, n-ar fi fost supdrat sa coboare. Totul era gata pentru cere-monie; de mult erau aqteptatri logodnicii, dar, in loc si se opreasca, iatf, cdlaca igi indoieqte fuga. De treisprezece ori didu ocol mitohului cu {urie,t,arci era o roatd de olar; pe urmi, dintr-o datl, luind-o inapoi sprc castel,in linie dreaptd $i peste cimp, goni cu asa lurie, c[ pulin a lipsit ca to!,iKerverii s[ fie flculi fS.rime inainte de a se pomeni intre cele patru ziduriale bdtrlnului castel.

VII

In ziua aceea nu se mai puteau gindi la nuntl; dar mesele elau puse,cina era serviti qi baronul de Kerver era un cavaler prea nobil ca se-qi iaramas bun de la toJ,i aceqti bretoni de ispravd, firl si li mincat qi s[ fib:Lut ca

de obicei, adicide

la apusul soarelui pin[ la rlslritqi

chiar nilelmai tirziu.Porunci deci si se a$eze toli la masl. Erau nouizeci qi qase de mese

agezate in potcoavi pe opt rinduri. In fa![, pe estrada mare acoperitacu catifea, cu un baldachin in miiloc, era o mase mai mare decit celelalte9i incircatl de fructe qi de flori, ca s[ nu mai vorbim de clprioarelefripte qi piunii care abureau sub penele 1or, in care erau invelili.

Aci trebuia si se a$eze nunta, in vdzul tuturor, ca nimic sa nu lip-seasci slrbltorii. Trebuia ca pinii qi ultimul !,dran s[ aibd cinstea siinchine pentru miri, golindu-qi ulceaua de hidromel in cinstea qi pentrupropiLqirea inaltei qi puternicei case a Kerverilor.Baronul aqezi la masa lui pe cei o sutd de cavaleri, in spatele clrorase rinduird scutierii lor ca s[-i serveascl. La dreapta puse pe femeiablond[ qi pe Yvon, dar la stinga lisa locul iiber qi, chemind un copilde casd, ii zise:

- Copile, di fuga la straina care ne-a dat atitea ajutoare azi dimi-neali. Nu e vina ei dacl isprava a intrecut bunivoinla ei. Spune-i ci


23/49

baronul de Kerver ii mul.tumcqte pentru sprijin ,si o pofteqte la nuntacavalerului Yvon.

Cind ajunse la casa de aur, unde Fineta inhcrimata plingea peiubitul ei, copilul de casl puse un genunchi la pamint qi, in numele baro-rrului, pofti pe strlinf, s5.-1 urmeze la castel, ca sl cinsteascl nunta cava-leruiui Yvon.

- Salutl pe stlpinul tlu din partea mea - r[spunse cu mindriefata - qi spune-ici dacl e] e de neam prea mare ca s[ vin[ la mine, eusint de neam prea mare ca sti m5. duc la el.Cind copilul de casl aduse baronului rlspunsul strlinei, domnul

de Kerver didu cu pumnul in masd, de sirird trei farlurii in aer.- Pe toli sfin!,ii - strigi el - lsta zic qi eu rlspuns dedoamnl mare qi de la inceput mi dau bitut. I{ai, sI se luna ,,saua pe

iapa mea cea galbeni qi scutierii qi copiii de casi si fie gata s[ m[insoleasca.

Urmat de acest alai strdlucit, baronul cobori la intrarea casei deaur. Iqi ceru iertare Finetei; ii intinse mina, ii linu scara calului qi oaqezf, pe cal in fala lui de parcir ar fi fost inslqi ducesa de Bretania.Tot timpul drumului nu-i spuse nici o vorbi, din curtenie;gi, odatl ajungila castel, cu capul descoperit, o inso.ti la locul de cinste pe care i-ll lcsese.

Plecarea domnului de Kerver stirnise mult zgomot; intoarcerea luimiri gi mai mult. To!,i se intrebau cine s[ fie aceast[ femeie, pe care

mindrul baron o trateazi cu attt respect. Pe cit se putea vedea dupeimbrflciminte, era strS.inl. Sf, fie ducesa de Normandia ori regina Fran.tei?Se adresarS. plndarului, judelui, senegaiului, ca s5. afle adevdrul. Pin-darul tremura, judele tngdlbenea, senesalul se rogea; dar to,ti trei t[-ceauca peqtele. T[cerea unor oameni aqa de sus-pu;i sporea admiraliatuturor.

Toli ochii erau alinti.ti asupra Finetei; qi totuqi Finetei ii era sufletultrist de moarte. Yvon o vdzuse gi nu o recunoqtea. Ii aruncase o privirenepisitoare gi incepuse iar si vorbeasci drlgdstos cu femeia blondl, carezimbea dispreluitor.

lndureratd, Fineta scoase din pungl mingea de aur, ultima ei nldejde.In timp ce vorbea cu baronul, care era incintat de iste!'imea ei, invirtealn miini mingioara, repetind incet:

Minge de rtur lucitor,Ajutd-mi, scuntp odor!


24/49

'(3


25/49

, $i uite ca min.gea Insepu sa sc mrreascii, Sa i.reasl.a qise fanu un polirde aur ,-izelat, cel mai frumos pahar care a impodobjI vrpoda[b masavreunui baron sau a unui reqe.

Fineta umplu cu mina ei cupa cu vin dulce si aromat cu feluritemirodenii scumpe gi, chemind pe scnesal, care, neliniqtit, se ascundea inspatele ei, ii zise, cu glasul ei cel mai dulce:. _- Bunule senegal, da, te rog, din partea mea, aceasti cupa cava_lerului Yvon; yreau se inr-hin pentru fericirea lui, o sir primeasci siinchine cu mine.

Yvon lui in mina cu ncpAsi.tr'A paharul pe carc i-l infalila seneqalulpe o tava de 1ac qi aur. Fi.cu un se'mr din cap strlinei, bau viiul qi, punindcupa in fa!a lui, se intoarse. spre ferneia blondl, care-i stiipinea t6t ginaul.Acpasta parea neliniqtita qi nemullumitl; cavalerul ii spuse incet citevacuvinte- care_ o incintarl, clci ochii ei strllucira qi mina i se lasd iar pebra{,ul lui Yvon.

Fineta iqi lisi. capul in jos qi incepu sf, plingl. Totul sc sfirqise.^ . - Copii - strigd baronul cu glas rasunator - umple!,i-v[ pahaicle !Sa bem cu tolii in cinstea frumuse.tii qi bunatelii nobilii sirainri, care necinsteqte venind intre noi. ln cinstea doamnei din casa de aur!

- To-ti incepurd sa strigp qi si bea; Yvon se mullumi sd ridice doarpaharul pina in dreptul ochilor. Deodati, tresdri gi amuli, rdminind cugura deschisl, cu ochii alintili la ceva, ca un om care'arc o nilucire.

Era chiar o nf,lucire. In aurul potirului, ca intr-o oglindti, Yvoniqi revcdea viala din trecut. Uria,sul 1l urmlrea; Fineta il"ducea'cu ea;impreuna cu ea se urca_pe corabia care-i schpa pe amindoi; impreunlcu

pacobora p coabta Bretaniei. O parasea. dar numai penlru o'clip!:ea plingea la plecarea lui. Unde era ea acum oare? Linga "i, fa.e indoi,ile.Cine alta decit Fineta putea fi lingi Yvon?

Se pleca spre femeia blondi qi scoase un striglt, cape un qarpe. Apoi, clatinindu-se, parci ar fi fost beat, scratacili, privi in jurul lui; dar cind zlri pe Finel,a,trnmuraloara $i. cu vocpa inlrcliir[!de plins:

. Finl]a - s[rigd el. indreplindu-se sprp striinama ier.ti? $i clzu in genunchr.

-Sa ierli e cea mai mare fericire; ziua inci nu se sfirsise qi Fineta stitea

aldturi de- Yvon qi dumnezeu qtie ce-qi tot spuneau amindoi, plingindsi zimbind.Si cu femeia blondi ce s-a intimplat? Habar n-am. La strigltul lui

Yvon, ea pieri. Cronica ne incredinlealf, ca s-a vizut cum iegea d"in castelpe deasupra zidurilor, o babl groaznicl, pe care o goneau, urlind, ciinii;sr pererea tuturor Kcrverilor este cir femeia blondd nu era altceva decit6 vrajitoarea, naqa uriasului. Totuqi faptul nu e destul de sigur ca si indriLz-

un om care calcisculi qi, cu ochii

iqi ridici miinile

- Fineta, ai sa


26/49

nsc sd jur cd e aqa. Cd o femeie o li vrljitoare, totdeauna e cuminte s5.crezi, chiar fara dovezi; insi nu e niciodatl ing[duit s-o spui.

Ce pot spune fari s[ pdcituiesc impotriva adevirului cronicarului,e cd serbarea, intreruptl o clipl, reincepu mai cu foc Ai .tinu tot aqa demult qi fu gi mai veseli.

A doua zi, devreme, se duserd la capell qi acolo, spre bucuria inimiilui, Yvon se

cisltoricu Fineta, care nu se mai temea de

vrlji.Dupd aceea

au mincat, au bdut qi au dansat o zi gi jumatate, fard si-i treacd mecarcuiva prin minte s[ se odihneasci. Pe pindar i] cam dureau bralele;judele iqi freca din cind in cind spinarea; seneqalul simtea oarecare obo-seald in picioare; dar tofi trei aveau pe inimi o greutate decare arfivrut s5. scape qi asta-i f[cu si se zbin!,uiascl, parci ar {i fost tinerei,pinl ce cizuri jos qi trebui s[-i duc[ de acolo. ]-ineta nu se rdzbuni inaltfel pe ei;n-a avut niciodata alta dorinll decit s[ facd fericifi in jurulei pe toli care, mai de aproape sau mai de departe,,tineau de nobila cas[Kerver. De aceea aminfirea-ei se pS.streazi si azi in-Bretania. In ruinelebdtrinului castel, oricine v[ va ardta statuia bunei doamne, care {,ineln minl cinci minsioare.


27/49

POVESTEA LL]I BRIAIVI NEBUNUL

P ci

I n frumoasa l;ara a Islandei, a lost odatll un rege qi o reginlcare domneau peste un popor crcd incios gi supus ' Regina era blindl ;i bunl :de aceea nici nu vorbea lumea de ea. Dar regele era lacom qi crud; deaceea, tot,i cei care se temeau de el ii preamareau care mai de care r-ir-tut,ile pi bunitatea. Fiindci era aqa de zgircit, regele avea castele, fcrme,vite, mobile, giuvaeruri, de nu le mai qtia numarul; dar ctr cit avea mai

mult, cu atit ar fi vrut si aibir mai mult. Bogat ori slrac, vai cle cineincS.nea oe mina ]ui !--l;;pilipo.."r,ricare inconjura castelul regal era o colibi in cart

trf,i,r un laran virstnic, cu bitrina lui nevastl. Ccnil ]e dlduse qapte copii:toate averea lor. Ca sa-qi.t'ine o case a;a de grea, bicJ,ii oamcni n-aveitudecit o vac5, pe care o chema Bukolla. Era un dobitoc minunat: ncagra,pdtata cu alb, cu coarne mici qi cu ochi mari, trigti,si blinzi. Si nu {mnur-ielea era darul ei cel mare. O mulgeau de trei ori pe zi qi nicioriat'I nrr drrmai pulin de patruzcci de litri de lapte. Ern aqa de invilati cu sttipiniiei, c[ la prinz se intorcea singuri acasi, abia purtindu-gi ugerul um{latqi mugind de departe ca si-i vind cincva in :Ljutor- Ilra bircrrriacasei.

Intr-o zi, cind plecase la viniLtoare, regele trecu prin pigunca in carepdgteau vacile castelului. Din intiniplaro, se gasea qi llukolla printrevitele cirezii regaie.

- Ce frumos dobitoc am! zise regelc.


28/49

,- Mdria ta * raspunse pdzitorul _ vita asta nu e a miriei tale,E Bukolla, vaca tdranului care st[ in coliba de co]o.- Vreau si fie a mea - rf,spunse regele.- Tot timpul cit linu vinitoarea, regele nu r.orbi decit de Bukolla. Seara,la intoarcere, chemf, pe qeful gdrzilor, care era tot asa de afurisit ca

gi el.

- Du-te pinl la ldranul hla - ii spuse _ qi adu_mi acum indativaca aceea care mi-a pldcut.Regina il rugi sl nu facl una ca asta.- Bielii oameni - zicea ea -n-au alt avut decit vita asta: clacdre-o rei, inseamni c[-i la;i muritori de foame.- Trebuie sd fie a mea - zise regele. Ori o s,o cumpir, ori o s[_i daualta in schimb, ori cu for.ta, n-are a face. Dacf, pina intr-un ceas Bukolla

nu este in grajdurile mele, vai de cel ce nu qi-a fdcut datoria!Si se incrunt[ in aqa

fel, ci regina nu mai indrizni si deschida gura.iar geful glrzilor plecd in grabd cu o ceatd de slujitori inarmati.Jlranul era dinaintea porlii qi mulgea vaca, ln timp ce to!,i copiii

se ingrlmSdeau in jurul ei gi o mingiiau. Cind auzi veitea trimisl'deprin!, omul dadu din cap gi spuse ci n-o di pe Buko a cu nici un pre!.

- E a mea - adiuga el - e bunul meu, e proprietatea mea; hi.emai drage decit toate vacile qi decit tot aurul regelui.Rugdciuni, amenin,tiri- nimic nu-i schimbI ho1,[rirea. Timpul trecea,

qeful girzilor se temea de minia st[pinului. puse mina pe frlnghia Bukolteis-o trag5. dupi el ; .tiranul se sculf, si i sc prrnd in cale ; o loviturd de secureil culci mort la pdmlnt. Cind vlzura una ca asta, toti copiij izbucnir[ inplins, afard de Briam, biiatul cel mai mare, care iniremeni. salbenqi mut.

$eful glrzilor gtia ci in Islanda singele cere singe gi cI, mai curindsau mai tirziu, fiul o s[-qi rizbune tat[]. Cind vrei s[ nu mai creascd dinnou copacul, trebuie s[-i smulgi din piimint qi cel din urmi ]estar. Fu;io;-.puse mina pe unul din copii, care plingea.

-Unde te doare? ii zise el.

. -Aici-spuse copilul, arltind in dreptul inimii; pe loc ticdlosulii infipse pumnalul in piept.

. - De gase ori puse aceeaqi intrebare, de gase ori primi acelaqi rlspunsgi de gase ori arunc[ legul fiului peste lequl tatllui.$i cu toate astea, Briam, cu ochii r[t[ci!,i, cu gura deschisi sirea

dupl mugtele care se invirteau in aer.0


29/49

Dar pe tine, caraghiosule, ce te doare? ii strigi cdllul.Drept orice rb.spuns, Briam ii intoarse spatele gi, lovindu-qi dosul

cu amindoul miinile, cint[ :

Iuc-uicea mama cind s-a miniatUn picior mi-a tras, d.e m-a-ntors pe dos,$i cit si,nt de lat, m-am d:ut pe jos ;;i iwinelit, Si cam deSelat,$i cu nasul rupt,;i cu capuL spart.

$eful girzilor se lua dupi obraznic; dar tovardgii lui il oprirl:- Haidade ! li ziserd - sugrumi puiul de lup dupl ce ai ucis lupul,dar nu omori un nebun. Ce rau ooate face el?fi Briam o lu! la fuga. rintind Ei jurind.Seara, regele avu pldcerea sl mingiie pe Bukolla qi gisi c[ n-a pli-

tito prea scump. Dar, in coliba cea seracl, o femeie bitrinii, plingind,cerea lui dumnczeu si-i facd dreptate. Toana unui rege o lf,sase intr-nnceas qi farf, blrbat, gi firl copri. Din tot ce avusese drag pe lume, din toicc-o f,inea in via,ti, nu-i nrai rimirrea decit un nenorocit de prostdnac.

II

In curind, la doulzeci de leghe in jur, nu mai vorbca nimeni decitde Briam qi de ndzbttiile lui. Ba ca intr-o zi a vrut s[ bati un cui inroata soarelui, ba ci a doua zi qi-a aruncat in aer ciciula, s-o puni in caplunei. Regele, care era ingimfat, dori sa aibl un nebun la curte, ca sir sea$emene oarecum cu m[re!,ii prin],i de pe continent. Briam fu adus lacurte qi imbricat cu o haini frumoasi in toate culorile. Un picior in albas-tru, aliul ln ro$u, o mincca verde, alta galbeni, pieptarul portocaliu.ln costumul dsta de papagal, Briam fu insircinat si. risipeasca plictisealacurtenilor. Clteodaii, mingiiat, dar mai deseori bdtut, sirmanul smintitrlbda orice flrd s[ se pling[. Petrecea ceasuri intregi stind de vorbd cuplsarile ori urmlrind lnmormlntarea unei lurnici. $i de deschidea gura,6 - l. ldboulay !t!be


30/49

era pentru a da drumul unei prostii - prilej de mare haz pentru ceice

nu sufereau de pe urma asta.-intr-o zi, tocmai cind era s[ se serveascS. prinz'ul, Eeful -glrzilor intrl

in buc[tdria castelu]ui. Brietm, inarmat cu un.satir, toca de zor cotoareJ" -o".o" in loc de patrunjel. Cind vazu cu.titul, uciga,sului incepu sd-ifie fricl. O blnuia]a ii trecu prin minte.

-Briam

-zise el unde e maici.-tai'

- lt^-" - rdspunse idiotul - uite-o colo, lierbe ! $i ardtl cu degetu]o oale uriaq[, in caie fierbea, ca Ia ghiveci,.tot prinzul-regelui -- Dobitoc prost ce eqti ! zise 9e[ul

gdrzilor, aritindu-i cdldarea -casci bine ochii, ce e astar'- '-

-- Arto e mama mea ! Ea mA hrf,neqte I strigi Briam ' $i aruncindsatlrul, siri la plitl, lul in bra]e oala plirta de funingine qi fugi cu.eal;';uJ;; Ai""iari dupi cl: zadarnica osleneala I Cind il prinsera., totu-lera'sparl , rastuinaL. prip6dil. In seara scoea. rpgele.mincd doar o bucaLaa" pii"..'Si"gt"u f"i mingiiere fu sl pund pe blielii de la bucdt[rie sibiciuiasca pe Briam'Briam, spetit, se intoarse in coliba lui qi povesti maicl-si ce i selntimplase.

- Bei.t", bliete - zise biatafemeie - nu trebuia s[ vorbegti aga'

- Dar ce trebuia si sPun. mamrl-Fi"f", trebuia s[ zici: asta-i

cildarea pe care' in fiecare zi' oumple darnicia regelui.

.

- Bine, mame, milne a$aam sa spun'

A doua zi, *""d.,nu."

curtea. Regele stltea de vorb5 cu majordomul'Acesta era un senior voinic, dedat lalun trai, pintecos, gras qi zimbitor';;;;;t ""p -"ru gi chel, un git

gros, o burtd aqa de.rotundd, incit nicinu-qi putea incruciga bralele, qi doua picioruqe care abia.tineau cu maregreutale a5a ncmila eln on.."-

- - i.t ti*o ce ma jordomul vorbea cu regele , Briam il bltu firi sf ial[De -uurt'4."- "]-i"te

- zise el - asta-i clldareapc care in f iecare zi o umple

ddrnicia regelui !

C[ fu batut, nu mai e nevoie s-o spunem' Regele erafurios' curtea

la fel. Dar seara, in tot castelul, to{i 1qi qopteau la ureche: nebunii'flrl s[-qi dea seama, spun citeodati niqte ader'-irruri straqnice''*-

ail]lJ e.l"-, .pntii de tot, se inloarse in coliba lui, povesti maicd-sice i se lntlmP lase.

- Bniete, biiete -zise biatafemeie - nu trebuia sd vorbeqti

aqa'

- Dar ce trebuia sa spun' mama?


31/49

- Fiule, trebuia s[ zici: iatd cel mai pl[cut gi mai oedincios dintrec urleni !- Bine. mami, miine asa am sa spun.

_A_doua_zi, regele primea la sculare qi, in timp ce miniqtri, ofileri,$ambelani, domni gi doamne suspuse ipi implrleau surisul lui, el nec[jeao celea.mare, de rasd spaniold, care-i trdgea din minl o plicinti.

^Briam-seduse de_se agezl la_picioarele regelui qi apucind de dupd

ceafi ciinele care schelillia strimbindu.se stris5:Iati cel mai pllcut qi mai credincros d"intre curtenr.Nebunia asta ficu pe rege si zimbeascl; indatd curtenii se puserfi

pe ris cu hohote. Se intreceau care sf,-qi arate dinlii. Dar cum iegi iegele,o ploaie de lovituri de picior gi de pumni cdzu pe bietul Briam, cari cumare greutate sclpd din iurtunf,.

Cind povesti maicf,-si ce i se intimplase, biata femeie ii spuse:- Biiete, bliete, nu trebuia si vorbegti aqa.

-Dar ce trebuia s[ spun, maml?

-Fiule, trebuia sl zici: iatd, aceasta ar minca tot. dacd ai ilsa-o.- Bine, mamr, miinp a$a am se spun.A doua zi era slrbdtoare, regina apdru in salon cu ce]e mai lrumoasepo-doabe._Era toate -imbrlcati numeri in catifea, dantele, bijuterii; numaicoiierul ficea cit ddrile de la doulzeci de sate. Toii admirau atitastra lu c ire.

- Iat[ - strigd Briam - aceasta ar minca tot, dacd ai llsa-o.S-ar fi sfirqit cu obraznicul, dacd nu i-ar fi luat apararea regina,- Sirman nebun - zise ea - pleac[, sd nu !i se lntimple v:reunriu. Dac[ ai qti ce povarS.

sint aceste bijuterii, nu m-ai invinovili cdIe oort.Cind Briam se intoarse in coliba lui,

plase.povesti maici-si cc i se intim-

- Bliete, bdiete - zise biata femeie - nu trebuia si vorbegti aga.- Ce trebuia sd spun. mam5.l-Fiule, trebuia s[ zici: iatl dragostea qi mindria regelui.- Bine, mami, miinc afc am sa spun.* A doua zi, regele mergea la vindtoare. I se aduse iapa sa favoritl.Era in qa $i, fara_s5.i prea dea atenj,ie, igi lua rlmas bun de-la reginir, cind

Briam dete o palma pe grumczul r.rlului.-.Iati - strigl el - drtrgostea qi mindria regelui.Prinlul se uiti strimb,la Briam;vazind aqa, ncburrul o lui la fugdcit. il !ineau picioarele. Incepuse sd adulmece de departe lovituri'ie

de bat,.Cind il vazu ce se inboarce, qifiind. biata mami ii zise:- Fiule, nu te mai intoarce Ia castel, o sa te omoure.


32/49

nu- Ribdare , mam Nu se gtie nici cine moare, nici- Vai - relul mama plingind - ferice de tata] tiumai rede nici umilinla ta, nici pe a mea.- Rdbdare, mamd, trece zi dupd zi gi nu seaminS

cine trlieqte.ca a murlt ;

una cu alta.

Toate-Si au rinclul,Ploaia ca Si otntul,Ziua Si cu noaptea,Via!.t Si cu maartea.Toatc tSi au ri,ndul,

[sta de inmormintare? zise regele. Hai, nebunule,

fac eu s[ plingi.domnitor cu ochi s[]batici qi, cu glasul sacadat,

Toa le iSi au rindul.Bund, reo, tle-i soarta,Surd este destinul;Dupd. laptd, plata!Too lc iSi a u rind rtl .

Trecuseri aproape trei luni de cind tat[l ]ui Briam se odihnea inmormint, intre iei qase copii, cind regele didu un mare ospal, ofi{'erilormai dc seaml ai curlii. La dreapta avea pe qeful girzilor, la,-stinga eramajordomul cel pintecos. N{asa era inclrcati de frucle, de {1ori qi delumini; toli beau din cupe de aur vinurile cele rnai alese. Capetele scin{ierbintau, toti vorbeau tare qi vreo ci.tiva;i incepuserS. s5. se certe.Rriam, mai nebun ca oricind, turna pe rind vin tuturor qi nu lasa niciun pahar gol. Dar, in timp ce intr-o mini tinea sticla auriti' cu cealalt,ilesi doua'cite doua hainele mesenil.or, a;a fe1 ca nimeni nu se mai puteascila i6r[ se traga dupl el pe vecin' De trei ori luase de .]a cap aceastagmecherie, cind regele, infieibintat de cildurd,;i de I'in, ii strigl:'

-Nebunule, urcd-te pe mase qi cintdr ceva s[ ne vese]im!

Briam siri sprinten intre fructe qi flciri, apoi, cu glas inabugit' incepusa crntre:

III

-Ce e cintecul

f[-md sd rid, sau teBriam privi lalncepu rar:


33/49

- Caraghiosule - zise regele - mi se pare ci m[ ameninli ! O site pedcpsesc eu cuni meri.t,i !Se ridica aqa de brusc, incit trase dupi el pe geful girzilor. Luat pe

neaqteptate, acesta, ca s[ nu cadl, se aplecd inainte;i sc ag[.ta de braj,ulqi de gitul regelui.

- Nenorocitule - strigi printul - indrizneqti sa pui mina pe st[-pinul tlu ?$i, sco!,ind pumnalul, regele se pregltea s5.';i loveascI ofiJ,erul, cindacesta, cu gindul s[ se apcre, prinse cu o mini bralul regelui ;i cu ceala]tAii infipsc baioneta in git. Singele gilgii; prinlul cazu, tirind in ultinrele-i

zr-ircoliri ,si pe ucigaqul lui dupl el.ln mijlocul strigltelor qi invnlrndgelii care urmi,;eful girzilor seridi"a repede ;i. lragind sabia, ziso:

- Domnilor -- t,iranul a murit I Tif,iascd, libertalea ! M[ declar regemii clslloresc cu regina ! Dac[ e cineva impotriv6-mi, n-are decitspuni, a;tcp b !

- Triiascl regele! sirigari to!i curienii.Ba chiar se glsirir ci!,ir-a care, profitind de prilej, scoaseriojalbl dinbuzunar. Bucuria era generala qiajungea pinl ladelir, cind, deodata, cu ciu-tltura crunte qi cu securea in mini, Briam apdru in fala uzurpato-rului.

$r-qil

- Ciine, fecior de ciinc - ii zise elgindit nici la dumnezeu,, nici lanoi doi.

$efu1 g6rzilor vru s5. incerce sd se apere. Dintr-o singuri lovitura, dat[cu furie, Briam ii retezir bralul drept, care ii spinzurir ca o craca taiati.

- $i acum - stligl Briam - daca ai un fiu, spune-i si te rirZbunecum isi rizbuni Briam azi pe tatil lui.$i-i despicl in doui capul.- Tr[iasci Briam! strigara curtenii. Triiascd eliberalorul nostru!ln clipa aceea intrl regina ingroziti qi se aruncd la picioarele nebu-

nu lu i. numindu-l rlzbuntitorul ei.Briam o ridica,si. stind linga ea qi inr.irtindu-si securca insingerat[,

lrofti pe toli ofi!,erii sa jure credillir suveranei lor legitime.

-Traiascti regina! strigari toli cei de fa!,A. Bucuria tuturor era

fiu'i margini. Regina r.ru si opreasci pe Briam la curtc: insl cl ceru sIrlminl in coliba lui si nu vru drept rAsplatA decit pe bietul animal carefusese cauza nevinovali a atitor nenorociri. Cind ajunse la poarta casei,vaca incepu s[ cheme, mugind, pe toli cei care n-o mai puteau auzi.lliata femeie ieqi plingind.

- Ilami - zise Briam - uite pe Bukolla; egti rlzbunritd !

cind i-ai omoritpe ai mei, nu tc-aioameni. Acum sc Ya alegc inlre


34/49

IV

. Aqa se termind povestea. Ce s-a intimplatcu Briam? Nimeni nu gtie. Darln tinut, chiar si acum se pot vedea ruinele colibei in care au locuit Briam gi

fraiii lui, iar mamele spun copiilor: ,,Aici a trdit acela care gi-a rizbunattatil gi a mtngiiat pe uiaicd-sd." $i copiii rispund:,,$i noi am {ace ca el."


35/49

DEGETELPoreste finlandezd

fost odatir un laran care avea trei feciori: I'etru,Pavel gi lon. Petru era inalt, voinic, rumen si prost; Pavel era slab,ealben, pizmaq qi rau; Ion era plin de duh gi alb ca o fati, dar aga dc micih s-ar finutut ascunde in cizmele ccle mari ale tatilui sau. De aceeafusese poieclit Dcgelel.'Ioatl averea liranului pc piniintul acesta era doar farnilia lui;cind, prin cine qtie cc intimplare, se zlrea umbra vreunui gologaii, in

casa eia sirb[toare.Secara

era scumpi,viatagrea. De aceea, cum incepurd

cei trei copii s[ munceascii, bunu] lor p[rinte ii indemna, qi la culcare,gi la sculare, si lase coliba unde se nf,scuserl qi sii cutreiere lumea, sa-qicaute norocul.

- intre striini - spunea el - nu e totdcauna ugor s[-!i ciqtigipiinea, dar cel pu{in o g.Lsegii; pe cind aici, cel mai mare noroc la careve puteli atlopla, e sd muri!i do loamc.

Dar iatd ci, la o leghe de colibi, regele !,[rii igi avea palatul - ocladire minunate, toati de letln, cu douizeci de cerdacuri qi qase ferestlecu geamuri. $i uite cn deodati, intr-o noapte frumoasl de varf,, drcpt infa.ta lerestrelor ieqi din pimint un stejar mare, cu atit dc multc ramr.rliqi frunze, ce nu mai putea intra lumina in casa rcgelui. Nu ertr lucru uqorsd dobori copacul acesl,a uria;; nu se gasoa secure sa nu se toceasca intrunchiul lui qi, in locul liecdrei ramuri sau rlddcini pe care o tiiai, creq-teau douir. ln zadar fagiduise regele trei saci de galbeni rui I'o sclpadeaceastl vecinitate supdr[toare. Dindu-se bitut, a trebuit sd aprindalu-mina in palat qi-n miezul zilei. 8


36/49

!_i asta nu-i tot: intr-o {,arl unde ies izvoare qi din piatri seac6,in palatul regal nu era ap[. Vara trebuia sa te speli pe miini cu bere qipe fr!f, cu hidromel. IIai rnare ruqinea; de aceea, prin,tul fdgAduise mo;ii,bani qi un titlu de marchiz aceluia care ar slpa in curtea castelului ofjntinti.destul de adinci sa poata du .rpd tot anul. Dal nimeni nu putusedobindi rlsplata, cici palaiul era la o mare inl]time ;i, de sep:ii de-o;chioapa, dldcai de granit.

Igi pusese regele aste doul ]ucruri in minte si nu vroia de loc sa selase dc ele. Degi era un domn ncinsemnat, era tot a$a de inciplJ,inat caun. implrat. Asta line de rang. Ca sa,si atingl linta. lrimise in lungulgi latul J,arii un hrisov mart:, int,iirit cu stema icsati. Acelui carc o dob;ristejarul qi o sipa fintina, ii figiduia, niri mai mult rrjr-j mai pu.tin, decitmina prin,tesei, liica sa, qi jumitate din regatul slu. Prinlcsa erit fru-moasi. ruptl ciin soare, qi o jumltate de regat nu e dc lepidat;ayca cesu isl'itpasrr pn rnulli ambilio;i.

. I)c aceea, din Suedia gi din Norvegia. din Danemarca;i din ltrsia,din insule ;i dc pe continent, veniri o mullime de muncilori zdraveni,cu securea pe umir gi cu tirnicopul in mind. Dar degeaba taiau;i sdpau:ostencala le fu zadarnicir. La fiecare loviturd, steiarul se flcea mai-tareqi granitul nu se ficea mai rnoale; aqa incit, chiar cei niai indrizneliajurrs, ru .a s^ lrso pagu[.'ugi.

!I

Intr-o zi, cum prin partea locului se vorbisc mult de istoria astacare sucea toate min!,ile, cei trei fraJ,i se intrcbara de ce, daci le-ar davoie tatll lor, nu s-ar duce qi ei sl-si incerce norocul. Si izbindeasci,nu credeau qi nu nAzrriau nici la prinlesi, nici la jumf,tate de regat; darcine fitie daca nu ar gasi, la curte sau aiurea, un loc qi-un stapin bun?Asta era tot ce le trebuia lor. Tatnl igi dtidu incuviinfarea ; Petre, Pavelqi Ion pornird la drum spre palatul rcgal.

Pe cind mergeau ei aga, Degefel alergti in lungul drumului, incoaceqi incolo, ca un ciirre de r.inltoare, uitindu-se peste tot, blgind de seamd

88 tot, scotocind peste tot. Muqte, buruieni, pietre, nimic nu scipa ochilor


37/49

lui de.qoarece. lntr-una oprea pe fra{,ii lui se_i intrebp la toate lucrurile,,de ce"; de ce intrd albinele_iri potirul florilor? O. .. .i"arn.f.f"

"ii"gn zbor riurile? De ce zboarl. fluturii in zig-zag? L; ioat" aceste intrebiri,l:'.-:",1:""_1"-i sa rida. Pavet ridica din r?n;.? ii.i "pr"", fri fj"g.f.irjtarJ dtn guri.. lacindu-l pros[ ;i obraztric.

n".-. ;"|filfiiiit.Ti,l,ll;11t."'rintr-o pf,dure rnare cle brazi, care se intin-

,si trosntul crengilor """" .u::{:] m'ntelui,se auzeau lovituri de secure

. - Tare mi mir sf, doboare cineva cripaci in crestetul unui munte _zise Degelel.-- Tare m-as mira daci.tu nu te_ai mira rispunse pavel, sec.Neqtiutorul vede peste tot rnrlunr.

, - Qpit r"e estii Parcu n-ai Ii razub rririothtu tuiolorraoJuga-.t,plrp. bJlind ugor pp obmz pp frilioruj sau., - 0 IL - zise Degc,tel _ dar eu"tot sint curios s[ vidCOIO srrs -

de lemne -ce se pctlcce

- Du-tc - zise lravel - .obos,eq tc _te-; asta o s[ te inve{e minte, micinlumurat,l are vrei s' qtii mai m"lG ca tiaiiiiei -"i"*orr.."."i'"Tlii.1i;T :iil":li"1.11""",?".1."ilj.i;ff;:l11lhfl.J-,iij.T"ti"1Cind aiunse in virful muntelui, ce crcdeli "i garl?'O secure termecata,,'"*, "L:l:goj,1_qi fiindca-aqa avea pofta, t[ia "o frumusel,e de pin., . . t'ul9 zluu!.cncoana secure _, zise Dege!,el _ nu !i se urf,qle saslar stncrlra arci $i.si cioplegti ,.oparul dstl b;lrinl-

3i."lrclo z.1le te agtept, fiul meu _ rispunse securea,

- - E l ttlno. urlp n-am vcrril _ rdspunsp flr.eelel.. , $i, f[re si se mire de r.rirnic,lui, selureo, ;pil-; traista sa mare depiele si cobori vesol.-- Ce rninune a r.irzut colo sus dornnul carc se tot mir[? zise pavel,trilin,lu+p ja 5"E"r*l ,.1 u1 rpr dispretuif oL.

t ril c adp\ drir I L, spnuril. cpoir .o d u zcu m nu i_ respunse,_opilandruL, , ,- Nu.-ti.spusesem eu - facu

petre _ iata_te tuc Ae'opo pentru nimicnto:rti; mai bine faccai de r[mineai cu noi.Pulin mai deparle. drumul se strecura cu greu printre gramezr depiatra qi,in depdrtare, se auzea pe o in:illine fir ,go';r sec, cum lacefierul cind izbe;te il oiatr:I.

. - Tare mi mir ci vrea oineva s[ doboare o stinca- tocmai colo sus _zise Degelel.- Adevlrat _.- zise pavel _-, domnul a ieqit mai ieri din gioiice;

il;l"illrttniciodati o ghionoaic izbind cu ciocui in scorlu"n .,l,ui

"opoJ

- Aqa-i zise lretre lizind-e o verdalie, ramii linga nor, puqtiule . 8


38/49

- O fi - zise Dege.tel - dar eu tot sint curios sn ved cecolo sus.$i iate-l ci se $i calira pe stincd, tirindu-se pe coate qi pe

in timp ce Petre gi Pavel rideau de el.

se petrecc

genunchi,

Cind ajunse sus pe stinc[, ce credeli c[ gisi? Un tirndcop fermecatcare, ei singur qi fiindcl a,sa avea poftf,, giurea stinca de parcl ar fi fostlut. La fiecare lovitur[, intra in ea cu mai bine de un picior.

- Bun[ ziua, dornnule tirnicop - zise Dege!,el - nu .ti-e urit sirstai aci singur qi sa glureqti stinca asta veche?- De ani de zile te agtept, fiul meu rlspunse tirndcopul.- Ei bine, uite ci am venit - rlspunse Degelel.$i, fnrn s[ se mire de nimic, ]u[ tirnicopul, ii scoase coadar pusc

amindoui bucn!ile in sacul lui cel mare de piele qi cobori vesel.- Ce minune a mai vlzut domnia-voastra colo sus? intrebd Pavclrle un ton ohraznic.-

-Era un tlrnacop ce se auzea

-rispunse copilandrul.

Si-qi vazu de drum, frlrl sf, mai scoatd o vorbl.Pulin mai departe, ajunserir la un piriu; apa era limpede qi proasptill;drumefilor le era sete; incepuri sa bea fiecare din ciuqul miinii.

- Tare m[ mir cir e atita apa intr-o vale aqa de pulin adinci - ziseDegelel. Aq vrea si qtiu de unde iese piriul lsta.- O si vedeli - zise Pavel - ci intr-o bunl zi, obraznicu] ista osi gtie mai mult decit insuqi bunul dumnezeu. Domnul care se tot mirii

nu gtie c[ piraiele ies din pamint?- O fl - zise Degelel - dar eu tot sint culios s[ vid de unde vineapa asta.

- $i iat[-l c[ o qi ia in sus pe piriu, cu toate strigitele qi oclrile fralilorsai. Merge, aleargi pind ce in sfirqit, apa scade, scade.

$i cind ajunse la capit, ce crede.ti ca vezu? O coajir de mucl, din furr-dul clreia apa.tiqnea;i sirllucea in soare.

- Bunh ziua, domnule izvor - zise Degelel - nu ,t,i-e urit si staia,"i singur ;i sa lol tiqne5ti in l.olti;orul dumilrlel--De

-anide zile te aqtcpt, iiule - rispunse coa ja de nuci.

- Ei bine, uite cd am venit - respunse Degelel$i, flre sd se mire de nimic, lul coaja de nuc[, o indopi bine cumu-schi ca s5. nu poate ieqi apa qi apoi puse nuca in sacul lui cel mare dc

unde iese piriul ista? ii strigl Petre, cum il vazu

- zise Degelel - icsp dinlr-o g6uricb.prea iste! - zise Pavel - n-o si scoatem niciodatA

piele gi cobori vesel.

- Acum qtii dede departe.- Da, frl.tioare- Copilul lsta eceva bun din el.


39/49

- Am vlzut ce vroiam s[ v[dvroiam si $tiu, asta mi-e destul.$i zicind a,sa, iqi frecd miinile,

Degelel - qi qtiu cc

III

- murmurabucuros.

Ajunserl in slirqit la palatul regelui. Siejarul era mai mare qi maistulos ca oricind; in curtea castelului nu era nici o fintind qi-n poarta

palatului tot mai stdtea agdlata placarda cea mare' care fdgdduia minaprinl,esei qi jumatate de regat oricui, nobil, burghcz sau !,iran, carc arindeplini cele douf, lucruri pe care lc dorea miria sa. Atita doar c5., deoa-rece regele se cam slturase de atitea incerclri zadarnice care-] fdcuserf,si-qi piard[ n[dejdea, se mai pusese o placardir mica sub cea marc; ;ipe aceast6. placardl micl sta scris cu ]itere roqii, ceea ce urmeaze:-

,,Prin cele de fala se da de gtire la toatl lumea cd, in neslirqita sa bunti-tate, mdria sa regele s-a indurat si porunceasci aqa: celui ce nu va izbutisa doboare stejarul sau si sape fintina, pe dati i se vor teia urecliile,ca sf, se invele minte gi si-qi cunoascd altldata lungul nasului, ceea ceeste inceputul inlelepc iunii."

$i, pintru ca toatl lumea si se foloseasci de acest sfat grijuliu, injurul placardei erau !intuite vreo treizeci de urechi insingerate, s[ fiede pildI celor care ar cam suferi de ingimfare.

Cind Petre vlzu ingtiinlarea, incepu si ridl, iqi rlsuci mustalile,i;i privi bra.tele pe care vinele umflate se vedeau ca niqte fringhii albastre,pe urml rdsuci de doul ori securea in jurul capului gi, dintr-o lovitura,dobori una din crengile groase ale copacului blestemat.

I)ar pe datd crescurS. la loc dou[, fiecare din ele mai mare qi ma igroasi decit cea dintii; aEa incit paznicii regelui puserl mina pe nenoro-citul de t[ietor qi pe loc ii qi tdiarl amindoul urechi]e.

- Egti un nepriceput - zise Pavel fratelui s5u.Lu[ la rindul sdu qi el securea in mini, dddu oco] incet copacului qi,vizind o rdddcinl care ieqea din plmint o retezl dintr-o lovituri. lnaceeagi clipd, dou[ rlddcini uriaqe saltari plmintul;i din fiecare din elerlsiri un l5.star zdravln. plin de frunze.


40/49

- Pune!i mina pe ticalos ! striga regcle furios qi, fiindci pilda fratc-lui lui nu i-a lolosit, tlia!i-i amindoua urechile chiar de lingi cap !Zis qi facut; dar acestc doul nenorociri nu parura sa sperie pe Degelc1;

inaintd. cu hotirire si-qi incerce si el norocul.- Luali-mi la goane pp "lirpiluro asla - slriimpotri\.e,ste, tniaJ,i-i pe loc urechile; asta o si-i fie

a regele; qi dacd seinvif[tura de minte

qi fe noi o s5. ne crute de prostiilc lui.

- SiL-mi f ie iertat, mirria ta ! zise DegeJ,el - doar rcgele are cur.int ;arn dreptul si incerc ; aveJ,i tot timprrl si-mi taiali urechile daci n-oi izbuti.- Hai, atunci - zise regele suspinind - dar vezi s[ nu pun sd-!itaic;i nasul, pe deasupra.Din fundul sacului si.u cel mare

ferrnecatir; era aproape cil, el de marcsi-i sprijine coada de pimin1.

- Taie ! taie ! ii strisa cl.Si unde incepu securea s; taie, ;i da'i, gi taie, Si despicl, gi doboara,in dreapta, in stinga, in sus, in jos. Trunchi, ramuri, ridecini, totul fuficut bucalple; frr lucru doar de-un sfert de ceas; gi totugi erau atitealernne. cl toatl curtea se incir]zi cu ele mai bine de un an.

Cind copacul fu doborit qi ras dc la pimint, Degelel se apropie derege care chenase pe prinlese saL se aleze lingi el qi se inchini frunosin fufa lor.

- Mlria ta - zise el - e multumitS" de supusul ei credincios?- Da zise regele I dar mai am nevoie de fintinl sau, de unde nu,vai de urechile tale !

-Dacd binevoiegte meria ta si-mi arate in ce loc o dorefle

-zise

Degelel - am sl incerc sa mai fao inci o datA pe plac domnului meu.leqira in curtea cea mare a palatuiui; regele se agezi pe un troninalt;prin.tesa stltu mai jos decit tatnl ei qi incepu si privea.scl, pu!incam nelini;titir, la birbatul cel mititel pe care i-l trimitea cerul. Nu destatura asta igi visase ea un sot.

Irirl si se tulbure cituqi de pu.tin, Degelel scoase din sacu] slu ce]rlare dd piele tirnlcopul lermecat, ii puse coada, apoi, linigti[, il aqezlpc locul arf,tat ,si ii strigi:

-Sapl ! san[ I

Si oditn inc-epu tirnicopul s[ farime buc[!,i granitul qi, in mai pu{inde un sfer[ de ceas sipd un ptf, adinc de mai bine de o sutl de picioarc.- Miria ta - zise Degel,el inchinindu-se in faJa regelui - giseliecir e destul de adinci fintina asta?- Da, desigur - zise rcgele - dar n-are ap[.- M[ria ta sa-mi ingaduie o clipa - spuse Degelel - indreptllita2 l,a neribdare r.a fi mult'umittl.

de piele. Degetel scoase secureagi-i lrr orrocum grou s-o ridico sr


41/49

Spunind astar scoase din sacul cel mare de piele coaja de nuci invelitiin muqchi qi o a,sezd intr-un bazin mare in care, in lipsd de apa, r"rnu pussf lori. Cind vlzu coaja bine in.tepenita in plmlnt, strigd:

- Tiqneste ! !,iqneqte !Si-odata apa ligni din mijlocul florilor, murmurind in qoapteblinde qi cazu ca o ploaie, in cascadi, aducind aga rlcoare, cd lua cu lrigtoate curtea, curgind aqa de imbelgugati, c[ intr-un sfert de ceas fintinase umpluse qi trebui sepat in mare grabl un Ean!, ca s[ scape de aceastibogi!ie ameninJ,ltoare.

- Sire - zise Degelrel, punind un genunchi in pimint in fata tronu-lui regal - maria ta giseqte ci am indeplinit toate incercarile?- Da, marchize DegeJ,el ! r[spunse regele-sint gata sa-!i dau

jum[-tate din regatul meu sau s[-!i plaiesc atit cit face' punind o dajdie' pecare supuqii mei credincioqi or s-o plateasca;dar, ca sa-Ii dau pe prinJesade solie qi sl-!'i spun ,,ginere", asta-i altd poveste, cici nu line lumaide mine.

- Ce trebuie s[ fac? intrebl cu mindrie Dege{,el, punind o miuiL ingold gi privind pe prin!,es[.- Ai sl afli miine ! zise iar regelc-in aqteptarc, esti oaspetele meu,o si !i se pregateascai odaia cea mai frumoasi din castel.Dupi Ce plecd regele, Degetel dndu fuga la fra!ii lui care, cu urechile

tiiate cum erau, parca erau niqte $orecari.- A, dragii mei ! le zise el-aqa-i cir aveam dreptate si mi mir detoate celea qi sI aflu de unde vin?- Ai noroc I rispunse rece Pavel; norocul e orb qi nu alege totdeaunane cine-l meritd mai mult.

- - Bine ai ficut, bliete!zise Petre. Cu urechi sau firir urechi, m5bucur de norocul tlu $i aq vrea si fie qi tata aici.. DegeJ,el lui cu el pe cei doi frali; qi, cum era bine vizut, cliar ln

ziua.aceea un qambelan gisi mijlocul s[ dea de lucru ia caste] celor doiclutl'.

I\T

lntors in odiile sale, regele nu putu inchide ochii. Ungincre caDegelel,nu-i era de loc pe plac. Nllria sa clutl cur) ar putea si nu-qi !'inii cuvintulfdri sd parl c['gi-i calca. Pentru oamenii cinitili, aqa ceva e greu. Intre

I ]'dr[ urechi. (n.t.)


42/49

cinste qi interes, un ticl]os niciodatd nu sti la ginduri;c[ doar de asl,aqi este ticdlos.

In neliniqtea lui, regele chemd pe Petre qi pe Pavel; numai ceidoi lrali ii puteau arlta de unde se trage, ce fire qi ce obiceiuri are Dege.tel;Petre liudi pe fra{,iorul lui, ceea ce nu prea incinti pe mf,ria sa. Pavelil mai inseninl, dovedindu-i ci Degelel nu era altceva decit un vinturi-lume qi cd ar fi caraghios ca un rege se se simt[ lndatorat fall de un omde rind.

- Biiatul Ssta e aga de increzul, - adaugi fratele cel riu - c[ secrede in stare se infrunte;i un uriaq. Prin plrlile astea traieqte ul trolll ,care e spaima celor din jur: le furl boii gi vacile la zece leghe jur imprejur;ei bine, Degelel a spus, nu o dati, c[ daci ar vrea, ar face pe dihania astaslusa lui.-- Las[, cd vedem noi asta - zise regele.$i cu vorbele astea, ii trimise inapoi pe cei doi frali qi dormi liniptit.

A doua zi, de fa!1 cu intreaga curte, regele cheml pe Degelel. Elveni, alb ca un crin, fraged ca un trandafir, zimbitor ca dimineala.

- Ginere - zise reqele, apasind pe vorbe - un viteaz ca tine nupoate s[ se insoare cu o prinlesd f5r[ s[-i dea qi slujitori demni de ea.in pidurea asta este un tioll tare, zice-se, e inait de doulzeci de picioareqi mdninci un bou la o masd. Colo, cu o haind cu fireturi, plllrie in treicoll,uri, epoleli de aur qi o halebard[ de cincisprezece picioare, ar fiun portar demn de un rege. Fiica mea te roagi sd-i faci acest mic darqi pe urml o s5. se gindeasci sf,-fi dea mina ei.

- Nu e tocmai ugor - zise Degelel -dar, pentru pllcerea mlrieisale, am s[ incerc.Cobori la bucltdrie, puse in sacul cel mare de piele securea fermeca-t[, o piine, o bucatl de brinzi qi un cutit, apoi, aruncindu-gi sacul peumdr, lui drumul spre pidure. Petre plingea, Pavel zimbea,si nidljduiaci, odatl plecat, fratele ]ui n-o s[ se mai intoarcd niciodath.

Cind intri in pldure, Dege!,el se uiti in dreapta, se uiti in stinga, darburuienele nu-l lisau si vadir. Atunci incepu si cinte cit il linea gura:

Troll pe coleu, Troll pe-aci -nd,e e;ti? Sd. ne luptdm!Viu sau mort al mett rci li:Troll pe-aci, TrolL pe rnlea,Nu vrei a mi te-arrita?

- Iacir-ml! strigl uriaqul intr-un ur]et insplimintltor. Stai tu,cind tc-oi prinde, nu-mi ajungi nici pe-o mlsea.4 {n.,.)

t t.ottt - eroi ai miturilor scandinave, monttri uriati care Iocuicsc in lacuri si peduri.


43/49

- Nu te pripi, dragul meu -rlspunse Dege{'el, cu glasul lui ascu}it-itri dau un ceas intreg.-Cind trollul sosi, el intoarse capul in toate plr!,ile, foarte mirat ci

nu vede pe nimeni. In sfirpit, plecindu-qi ochii, z[ri un copil care stateape un copac resturnat qi linea intre genunchi un sac mare de piele.-

- Tu m-ai trezit din somn, haimana? zise el, holbindu-qi ochiiscS.olrdtori.'- Chiar eu, dragl - zise Dege,tel. Am venit si te tocmesc la mine.- Lla-ha!zise uriaqul, care pe cit era de mare, peatit era de prost;sa mori de ris gi alta nul O si te azvirl in cuibul []a de corbi de se vede

colo, sus; asta o si te inrrele minte si mai hoinlreqti prin pldurea mea,- Padurea ta? spuse beiatul - mai degrabi e a meadecit a ta; dacimai spui o vorbi, o rad de la pamint intr-un sfert de ceas.- Ha-ha! urme uria;ul-aq vrea s-o vid qi pe asta, omulelule IDegelel aqezase securea pe

Edouard Laboulaye - Basme

Documents

Transcript of Edouard Laboulaye - Basme