e verza
2
Relația dintre comunicare, personalitate și comportament este acea relație care evidențiază puternic unitatea sistemului psihic uman. „Comportamentul și comunicarea sunt formele esențiale de inter-relaționare și exprimare perceptibilă (vizual și auditiv) a personalității, mijloacele prin care acestea se nuanțează adaptiv și își manifestă identitatea, constituindu-și, astfel, imaginea ce dorește să fie percepută de cei din jur, dar și imaginea personală în genere. În structurarea însușirilor de personalitate, cât și în manifestarea comportamentului și comunicării este antrenat întregul psihic care își exercită forțele demiurgice asupra evoluției formelor comunicaționale și de comportament, ca și asupra tipologiilor personalității” (U. Șchiopu, E. Verza, 1989). În cazul în care relația dintre aceste trei componente ale psihismului uman, comunicare – personalitate – comportament, „exprimă caracterul unitar al acesteia și evoluția lor în paralel, trebuie subliniat că un ușor decalaj între ele este exprimat de aspectele de dinamică a dezvoltării” (E. Verza, 2009). De exemplu, în copilăria mică, limbajul și comunicarea se dezvoltă în mod spectaculos, cu acumulări și salturi vizibile de la o etapă scurtă de timp la alta, iar dezvoltarea accentuată a capacităților de comunicare influențează pozitiv structurarea însușirilor de personalitate și elaborarea mecanismelor comportamentale adaptabile la diversele situații de mediu.
-
Upload
mirela-stoian -
Category
Documents
-
view
220 -
download
0
description
e verza
Transcript of e verza
Relaia dintre comunicare, personalitate i comportament este acea relaie care evideniaz puternic unitatea sistemului psihic uman. Comportamentul i comunicarea sunt formele eseniale de inter-relaionare i exprimare perceptibil (vizual i auditiv) a personalitii, mijloacele prin care acestea se nuaneaz adaptiv i i manifest identitatea, constituindu-i, astfel, imaginea ce dorete s fie perceput de cei din jur, dar i imaginea personal n genere. n structurarea nsuirilor de personalitate, ct i n manifestarea comportamentului i comunicrii este antrenat ntregul psihic care i exercit forele demiurgice asupra evoluiei formelor comunicaionale i de comportament, ca i asupra tipologiilor personalitii (U. chiopu, E. Verza, 1989).
n cazul n care relaia dintre aceste trei componente ale psihismului uman, comunicare personalitate comportament, exprim caracterul unitar al acesteia i evoluia lor n paralel, trebuie subliniat c un uor decalaj ntre ele este exprimat de aspectele de dinamic a dezvoltrii (E. Verza, 2009). De exemplu, n copilria mic, limbajul i comunicarea se dezvolt n mod spectaculos, cu acumulri i salturi vizibile de la o etap scurt de timp la alta, iar dezvoltarea accentuat a capacitilor de comunicare influeneaz pozitiv structurarea nsuirilor de personalitate i elaborarea mecanismelor comportamentale adaptabile la diversele situaii de mediu.
Emil Verza (2009), a reprezentat, sub forma unei scheme, tipologia personalitii care evolueaz n mod dependent de o serie de componente care nglobeaz, n esen, ntreaga structur psihic a individului.
La copiii cu intelect normal, comunicarea prin limbaj se realizeaz, n principal, punndu-se accent pe latura semantic fapt ce denot o funcionalitate superioar a operaiilor ideative i un control riguros al contiinei.
Limitarea i fragilitatea calitii i cantitii semantice i pragmatice a informaiilor ce este caracteristic deficienilor i n special celor de intelect nu faciliteaz dezvoltarea operaiilor mentale ori progresul n manifestarea comportamentelor. Ca atare, nu exist un autocontrol riguros pe linia limbajului expresiv i niciun set prea complex al nvrii (receptrii) limbajului, ceea ce imprim o anumit fragilitate comunicrii, care se reflect asupra personalitii i comportamentelor globale.
