Dreptpenaleuropean Suportdecurs 141012101001 Conversion Gate02

http://slidepdf.com/reader/full/dreptpenaleuropean-suportdecurs-141012101001-conversion-gate02 1/147
INTRODUCERE
Noiune recent «drept penal european », pare a nu fi înc obiectul unei cercetri de sintez, rmînînd
a fi o disciplin de viitor. La ora la care se constituie Europa, i unde în acelai timp se dezvolt ciminalitatea
transnaional, devine imposibil de a nu construi o Europ cu reglementri de ordin penal relativ uniforme.
Întru înlturarea piedicilor în complexul proces de lupt cu criminalitatea, la nivel internaional se
propun unele recomandri atît în materia dreptului penal material cît i procesual (cum ar fi Corpus Juris
2000). Uniformizarea este invocat de dreptul penal european, care ar cuprinde ansamblul normelor penale
comune mai multor state europene în vederea luptei cu criminalitatea i în special contra criminalitii
transnaionale organizate. Prin extremitate, se poate vorbi de o bipolaritate a dreptului penal european,
distingîndu-se un drept penal în cadrul Consiliului Europei i altul comunitar. Prima categorie cuprinde
domeniul drepturilor omului i a cooperrii poliieneti i judiciare, iar a doua este cea a dreptului comunitar.
Prin urmare dreptul penal european comport trei aspecte: cooperarea între state în materie penal; drepturile
omului; dreptul comunitar.
Crearea unui spaiu comun de libertate, de securitate i de justiie implic faptul ca unele infraciuni s fie
incriminate într-o manier similar celei existente într-un alt stat unde a fost comis infraciunea. Din aceast
perspectiv i legislaia penal a României trebuie s corespund unor exigene europene i în mod prioritar
celora în materia drepturilor omului. Evident, o conformare prescripiilor europene în vederea asigurrii unei
uniformizri totale este imposibil, dar nici nu se cere, or aderarea presupune un minim de racordare la
normele europene. În aceast ordine de idei, de fiecare dat urmeaz s se in cont în soluionarea cauzelor i de specificul naional, de tradiiile i de particularitile juridice sau situaii de fapt existente într-un stat sau
regiune, de concepiile vremii i conjuncturile politice i sociale din stat.
Cursul dreptului penal european î i propune în calitate de finalitate stabilirea unui cadru restrîns de
reglementare care urmeaz a fi cercetat. Disciplina urmrete în special atingerea obiectivelor de aplicare în
procesul didactic prin metoda studiilor de caz i anume a cercetrii jurisprudenei europene.
Fiind o disciplin nou, dreptul penal european se fundamenteaz pe studiul i interpretarea actelor
internaionale în materie penal care vizeaz domeniul asistenei juridice, a proteciei drepturilor omului i a dreptului comunitar.
8/16/2019 Dreptpenaleuropean Suportdecurs 141012101001 Conversion Gate02
Tema 2. Dreptul penal în cadrul cooper rii europene interstatale............................................
Tema 3. Dreptul penal i Convenia European a Drepturilor Omului……………………
Tema 4. Drepturile primordial……………………………………………………………………
Tema 6. Dreptul la libera activitate……………………………………………………………..
Tema 7. Drepturi procedurale. Dreptul la libertate fizic (art.5CoEDO)………………………
Tema 8. Dreptul la un proces echitabil (art.6CoEDO)………………………………………………
Tema 9. Dreptul la respectarea vieii private i de familie (art.8CoEDO)…………………..
Tema 10. Dreptul penal i dreptul comunitar............................................................................
Tema 11. Efectul pozitiv i negativ al dreptului comunitar asupra dreptului penal naional.................
Tema 12. Realizarea efectului pozitiv...........................................................................................
I.Obiective de referin: - S descrie conceptul dreptului penal european; - S defineasc aspectele cooper rii interstatale europene;
- S disting categoria drepturilor omului ca parte a dreptului penal european; - S compare dreptul penal european cu dreptul penal internaional; - S proiecteze noi domenii de cercetare în material dreptului penal european.
II. Teze principale: 1. Conceptul dreptului penal european. 2. Obiectul de studiu al dreptului penal european. 3. Unitatea dreptului penal european.
1. Conceptul dreptului penal european
Pe lînga dreptul penal naional (intern) exist i drept penal extranaional care implic dou sau mai multe state i care poate fi denumit un drept penal internaional în sens larg. (a se face deosebire între dreptul penal internaioanl – vizeaz instituiile reglementate prin convenii internaionale între state (extr dare, comisii rogatorii, etc.), iar dreptul internaional penal vizeaz infraciunile internaionale (faptele, crime i delicte) – genocid, aparteid, infraciunile de r zboi. Doctrina definete prin drept penal internaioanl – ramura de drept criminal (unde se include i procedura penal nu doar drept penal) care reglementeaz ansamblul problemelor de ordin penal ce se ridic pe plan internaional. Or, exist trei aspecte ale dreptului penal internaional:
I drept penal care nu intereseaz decît dou state impune nite probleme clasice. Ex: dac un cetean al RM ucide o persoan într-o ar str in , se va impune chestiunea competenei statului ce-l va judeca i a legii aplicabile. Soluia este furnizat fie de legea intern (CP sau CPP), fie de conveniile bilaterale (ex. Conv privind extr darea). Judec torul competent este un judec tor naional, aparinînd unuia dintre statele implicate (este vorba de o infraciune ordinar în acest caz, care nu devine internaional decît prin locul comiterii sale).
II mai recent a ap rut un drept penal mondial supravegheat i dirijat de ONU. Deja a 2- a zi dup al II-lea R zboi Mondial au fost împ rite jurisdiciile internaionale i nu cele naionale. Aceasta pentru a sanciona autorii infraciunilor contra p cii, de r zboi, i contra umanitii.
Acordul de la Londra din 8.08.45 stabilea un tribunal militar internaional pentru judecarea
criminalilor de r zboi ale puterilor europene ale Axei, ale c ror crime erau f r o localizaregeografic precis . Este vorba de Tribunalul de la Nurenberg, care la 1 octombrie 1946 a condamnat 20 de acuzai, dintre care majoritatea la pedeasp capital . Mai tîrziu, ONU decide în baza rezoluiei 808 (1993) din 22.02.93 s creeze un tribunal internaional pentru a judeca persoanele prezumate vinovate de viol ri grave ale dreptului umanitarinternaional comise pe teritoriul fostei Iugoslavii, începînd cu 1991. Statutul acestui nou tribunal a fost adoptat de c tre Consiliul de Securitate la 23 mai 1993 prin Rezoluia sa nr.827. Situat la Haga, el deja a emis mai multe sentine. Prin Rezoluia N 955 din 8 noiembrie 1994 a fost înfiinat i Tribunalul
pentru Rwanda. Urmînd experiena tribunalelor internaionale, a fost fondat i Curtea Penal Internaional prin actul din iulie 1998 de la Roma.
Deci, dreptul internaional penal este limitrof dreptului internaional public pe de o parte i dreptului penal pe de alt parte. Dup cum dr. Penal are drept misiune de a proteja, prin sanciuni penale, interesele superioare protejate de dreptul naional, la fel i drept internaional penal a fost creat pentru a ap ra interesele superioare pe arena internaional . Totodat , trebuie
de constatat c dreptul internaional penal, prin natura sa, este mai strîns legat de dreptul internaional decît de dreptul penal naional. Astfel prin definiie am sublinia c dreptul penal internaioanl reprezint ansamblul regulilor juridice, recunoscute în relaiile intenaionale, care au drept scop de a proteja ordinea juridic sau social intenaional (pacea social internaional ) prin represiunea actelor care-i poart atingere. Dreptul penal internaional are tr s turi comune cu dreptul penal naional printre care:
(1) criteriile de delimitare ale infraciunilor atît în plan naional, cît i internaional sunt aceleai: atingerile grave aduse ordinii juridice sau sociale;
(2) principiile r spunderii penale sunt preluate de dreptul internaional penal de la
dreptul penal naional. (3) în ambele discipline r spunderea este fundamentat pe elementul moral al
infraciunii, adic pe vinovie.
III – Concomitent evolueaz i drepturile penale regionale. În cadrul unei conferine din 1992 de la Helsinki, Asociaie internaional de drept penal a conceput prin termenul „regionalizare” – o colaborare internaional care implic cel puin trei state independente aparinînd unei entiti geografice bine precizate. Anume în acest cadru se poate vorbi i de drept penal european.
Prin definiie dreptul penal european include ansamblul normelor penale (substaniale,
procedurale, penitenciare) comune mai multor state europene în vederea luptei împotrivacriminalitii i în special contra criminalitii transnaionale organizate. Vis-a-vis de conceptul dreptului penal european se ridic unele întreb ri cum ar fi:
1. Este oare posibil edificarea unui drept penal european i care ar fi obstacolele fa de aceasta? I obstacol prevedea probleme suveranitii: exercitare justiiei penale este un
atribut al suveranitii (ca de altfel i politica extern sau baterea monedei). Din aceste considerente dr. european d prioritate unor valori ca: statul de drept, democraia sau drepturile omului.
II obstacol const în particularitile naionale în dreptul penal intern, una dintre acestea fiind deosebirea dintre cele 2 sisteme de drept existente în Europa: romano-germanic i
common law. Cu toate acestea, treptat se trece i la unele asem n ri, de ex. în 1986 Anglia creeaz un minister public, iar unele legislaii europene au inclus probaia. Trebuie de subliniat la fel i rolul crescînd al dreptului scris în rile de common law. La fel exist distincia dintre sistemul procedural continental (inchizitorial) i sistemul procedural englez (acuzatorial).
Totui al II-lea obstacol nu poate fi determinat, fiindc sunt unele aspecte ale dreptului penal general sau special comune. Cu toate acestea, dac într-o ar se comite o infraciune, atunci judecarea va fi naional , dar supranaional .

Din aceste considerente, raiunea unui drept penal european ar fi omogenizarea (cel puin relativ ) a dreptului penal naional pentru ca infractorii s nu scape de r spundere. Pe de alt parte, dreptul penal european ofer convenii de asisten reciproc i principii diriguitoare care faciliteaz procedura penal . În aceast privin este de subliniat i rolul determinant al Consiliului Europei în ce privete armonizarea legislaiilor penale i anume a Comitetului european pentru probleme criminale creat în 1949, devenit azi un Comitet director în probleme
penale, eliberînd multiple Rezolu
ii
i Recomand
ri. 2. Necesitate unei armoniz ri a dreptului la general determin i unele reglement ri comune în
materie penal . Aceast necesitate decurge din internaionalizarea criminalitii. (criminalitatea este din ce în ce mai periculoas , fiind vorba în primul rînd de criminalitatea organizat , de mafie, trafic de droguri, terorism, trafic de automobile, etc.,). De aceea, odat ce crima devine internaional , i dreptul penal ar trebui s se internaionalizeze. Evident c o omogenizare total a dreptului penal ar fi imposibil , în schimb cel puin în plan regional ar fi eficient .
Iat deci justificarea existenei unui drept penal european. Europa este un spaiu geografic care implic „o intervenie penal la nivel european i justific includerea materiei penale în cadrul procesului de apropiere a sistemelor juridice în prezent. Pe de alt parte existena dr. pen. european este necesar pentru a compensa „deficitul de securitate” ap rut ca
urmare a dispariiei frontierelor, ceea ce ar contribui la o lupt mai eficient contra criminalitii.
2. Obiectul de studiu al dreptului penal european
Prin extremitate se poate vorbi de o bipolaritate a Europei, distingîndu-se cea a Consiliului Europei i Europa Comunitar (instituit prin Tratatul de la Roma 1957 i de la Maastricht din 1992, modificate prin Tratatul de la Amsterdam semnat în 1997). F cînd o incursiune general trebuie s menion m c Uniunea European se fundamenteaz pe 3 piloni: I pilon este unul supranaional format din Comunitile Europene; al II-lea pilon este interguvernamental privind politica extern i securitatea comun ; al III-lea creat prin Tratatul de la Maastricht vizeaz cooperarea poliieneasc i
judiciar în materie penal . Reieind din structura nominalizat dreptul penal european cuprinde treidomenii de cercetare: I - cooperare între state în materie penal ; II – drepturile omului; III – dreptul penal comunitar (al Uniunii Europene în materie penal ).
I. Cooperarea interstatal european. Scopul acesteia este de a lupta contra criminalitii. (Dei din punct de vedere juridic nu se face o diferen , din punct de vedere lingvistic, „asistena” presupune un ajutor mutual, iar „cooperarea” este leg tura cu cineva. De aceea se zice „statele coopereaz pentru a se ajuta”. Cu toate acestea, actele internaionale folosesc termenul „asisten ” cu excepia Tratatului de la Maastricht i Amsterdam ce folosesc termenul de cooperare). Anume aceast cooperare interstatal în materie penal a i pus bazele dreptului penal european. Din punct de vedere istoric, cooperarea începe în sec. 19 prin Convenia franco-belgian din 12 august 1843 de asisten în materie fiscal , în special pentru încasarea amenzilor. Ast zi cele mai importante
manifest ri de asisten penal european sunt: Convenia european de extr dare 1957 i Convenia european de asisten juridic 1959 toate create sub egida Consiliului Europei.
În cadrul UE cooperarea figureaz prin Tratatul de la Maastricht (1992) art.14 – cooperarea în materia justiiei i afacerilor interne, în special în materie penal ; modificat prin Tratatul de la Amsterdam (1997) – titlul VI a Tratatului de la Maastricht – „Dispozi ii privind cooperarea poliieneasc , judiciar în materie penal ” (art. 29 – 42 Tr. Amsterdam). Deci cooperarea are dublu aspect: I – din cadrul Consiliului Europei; II – din cadrul Uniunii Europene, f r îns a uita de

spaiul Schengen (Convenia de la Schengen în vigoare din 26.03.1995) ce prevede o cooperare judiciar i poliieneasc între un num r limitat de state.
În ambele cazuri se asist la o internaionalizare a dreptului penal ceea ce restrînge într-o anumit m sur principiul teritorialitii i a suveranitii.
Ca excepie de la cooperare general , exist i o cooperare între state vecine, cum ar fi cea
dirijat prin Comitetul nodic de drept penal (din care fac parte Danemarca, Islanda, Norvegia, Finlanda i Suedia) ce are misiunea de a preg ti cooperarea în materie penal . De asemenea la un spaiu mai restrîns se refer Tratatul Benelux de extr dare i asisten juridic i o lege nodic de extr dare.
II.Drepturile omului în materie penal. Se poate constata c drepturile omului au facultatea de a permite oricui s -i apere libertatea i demnitatea sa graie unor garanii instituionalizate. Aceast definiie impune dou remarci:
- de ordin formal: pe de o parte se vorbete de drepturi ale omului, pe de alta de liberi publice. Unii autori prefer s vorbeasc de liberti publice în raport cu dreptul intern i de drepturile omului în raport cu societatea internaional 1; - de ordin fundamental: drepturile omului au un caracter obiectiv, care explic faptul c drepturile nu sunt atribuite unei persoane printr-un contract, dar se ataeaz acesteia prin însi natura ei de fiin uman . Astfel se poate vorbi de un universalism al drepturilor omului. Obligaiile statului se refer la persoan i nu se r sfrîng asupra altor state parte la convenie. Izvorul de drept fundamental în acest caz este Convenia European a Drepturilor Omului semnat la Roma la 04.11.1950. Ea este completat de 14 protocoale adiionale. Este necesar a se evidenia cîteva tr s turi ale acestui text:
1. convenia afirm existena drepturilor. Acestea nu sunt create prin convenie, dar sunt doar recunoscute de ea, ceea ce înseamn c drepturile respective au o valoare permanent i anterioar conveniei, ce are un efect declarativ i constitutiv2;
2. aceste drepturi nu sunt sociale sau economice prin natur , ele fiind doar strîns legate de
contextul socio-economic. De asemenea sunt nite drepturi civile i politice, universale prin natura lor. Dintre acestea sunt cele care vizeaz :
- persoana fizic (corelative ei sunt dreptul la via ; de a nu fi supus torturii sau unor tratamente inumane sau degradante; de a nu fi supus unei munci forate i obligatorii; la libertate i siguran );
- spiritul persoanei (libertatea de a gîndi; de contiin ; de opinie; de religie);
- persoana prin prisma vieii sale private sau familiale;
- persoana în proces (dreptul la un proces echitabil).
Evident, Convenia nu privete doar dreptul penal sau procesual penal. Dar este adev rat c dreptul public este cu prioritate invocat. De exemplu dreptul la libertate implic faptul ca arestul sau deteniunea provizorie s fie de ordin excepional, sau dreptul la inviolabilitatea vieii private stabilete c ascult rile telefonice s fie supuse unor condiii restrictive.
F. Sudre. Droit international et europeen des droits de l’homme – PUF, 3 ed., 1997, p.12 J.Pradel, G. Corstens. Droit penal europeen. – DALLOZ, 1999, p. 13.

3. cetenii pot, dup epuizarea c ilor de atac interne s sesizeze Curtea European a Drepturilor Omului. Dac Curtea decide c statul a violat o prescripie a Conveniei, decizia luat va fi transmis Comitetului de Minitri al Consiliului Europei, care supravegheaz executarea.
III. Dreptul comunitar(mai numit pe nou Dreptul Uniunii Europene). Ideea conceperii unui
spaiu economic european unic apare în 1950. Ministrul francez al afacerilor externe R. Schuman, a prezentat un proiect care a dus la 18 aprilie 1951 la semnarea la Paris a Tratatului ce instituia Comunitatea european a c rbunelui i oelului. La 25 martie 1957 la Roma au fost semnate dou tratate ce au fondat Comunitatea european a energiei atomice (Euratom sau CEEA) i comunitatea economic european (CEE sau piaa comun ). Cel mai important este îns Tratatul Uniunii Europene semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht de c tre minitrii afacerilor externe ai statelor membre ale Comunitii economice europene. În realitate îns acest tratat nu a transformat Comunitatea în Uniune. Aceasta nu avea decît un caracter politic, în absen a personalitii juridice proprii (buget, finane)3.
Mai recent, ca urmare a modific rilor de la Amsterdam, Tratatul de la Maastricht se
fundamenta pe 3 piloni: I – comunitatea (titlul 1-4)
II – politica extern i securitatea comunitii (titlul 5)
III – justiia i afacerile interne (poliia) (titlul 5)4.
Toate tratatele unionale nu confer autoritilor create careva competene de ordin penal. Cu toate acestea, Tratatul de la Amsterdam a prev zut exercitarea justiiei penale în domeniul terorismului, traficului de droguri, a criminalitii organizate. În sarcina statelor se pune stabilirea pedepselor i a marjei lor. Deci dreptul comunitar comport nite aspecte penale, f r a crea în mod
obligatoriu o ramur a dreptului penal. Cum atunci se poate admite ca sanc iunile penale s fieinstituite de un organ care nu a avut originea sufragiului (Consiliul) i care s-ar aplica de un organ nejurisdicional (Comisia)? Faptul în cauz nu ar fi îns o înc lcare a suveranitii statelor, deoarece voina lor a fost de a se conforma prevederilor CEDO. Prin urmare, dreptul comunitar penal, parte a dreptului penal european, influeneaz dreptul penal naional în scopul armoniz rii lui. De altfel, înc lc rile dreptului comunitar trebuie s fie sancionate analogic dispoziiilor normelor penale naionale, cerîndu-se ca saniunea s fie efectiv , disuasiv i proporional 5. Incrimin rile de drept intern se fundamenteaz pe un text comunitar, ceea ce exprim efectul pozitiv al dreptului comunitar. Mai precis, atunci cînd directivele sunt introduse în dreptul naional printr-un text intern care ar comporta sanciuni penale, textul comunitar ar putea servi drept baz condamn rilor penale în caz de înc lcare a dispoziiilor lor6. Influena dreptului comunitar este cu atît mai important , cu
cît apar contradicii între directive i textul intern, caz în care se va aplica directiva. Procesul deunificare a prevederilor naionale este asigurat cu prec dere în materia fraudelor comunitare. De exemplu, Convenia privind protecia intereselor financiare ale comunitii solicit ca statele în propria lor legislaie penal s incrimineze „fraudele ce atenteaz la interesele financiare ale
J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p. 16 ibidem, p. 17
spea Comunitatea c. Greciei (1989) B. Bouloc. L’influence du droit communautaire sur le droit penal interne.- Melanges Levasseur, 1992, p.103

comunitii”. Textul acesteia descrie precis elementul material al infraciunii i elementul s u subiectiv. Aceeai convenie solicit tototdat în cazul fraudelor grave s fie aplicate pedepse privative de libertate i aplicarea extr d rii. Art. 31 al Tratatului de la Amsterdam la lit. e) prevede aciunea comun în materie penal de adoptare progresiv a m surilor ce ar stabili reguli minime privind elementele constitutive ale infraciunilor i sanciunilor aplicabile în domeniul criminalitii organizate, a terorizmului i a traficului de droguri.
3.Unitatea dreptului penal european
Aceste trei compartimentei ale dreptului penal european nu îi lezeaz unitatea, ele avînd i caracteristici comune:
(1) Dreptul penal european este un drept convenional, or, el este bazat pe convenii pe care au c zut de acord s le respecte statele. Cu toate acestea, caracterul convenional al dreptului penal european este asigurat de anumite preciz ri i limite.
Precizia are la baz distincia între tratate-contracte i tratate-legi. Primele au realizat între state o operaiune juridic (tratate de comer sau de alian ), dar nu creeaz un drept nou. Celelalte creeaz reguli de drept i au deci un coninut normativ. Deosebirea respectiv nu este doar de ordin
teoretic, or ea are importan în aplicarea reciprocitii. Principiul reciprocitii nu vizeaz tratatele-legi, dar numai tratatele-contracte. Dup cum dreptul penal european este creat prin tratatele-legi, în cazul lui nu se aplic reciprocitatea, deoarece „el se impune nu cu titilu de contraprestaie a drepturilor consimite de c tre alte state semnatare, dar în baza aranjamentelor asumate”.
În acelai timp dreptul penal european este restrîns de anumite limite: statele dispun de o anumit marj de libertate, de ex: CurteaEuropean a Drepturilor Omului a decis c „nici art.13 al Conveniei Europene a Drepturilor Omului, nici Curtea în general nu prescrie statelor o manier determinat prin care s-ar asigura în dreptul lor intern aplicarea efectiv a tuturor dispoziiilor acestui instrument7. Deci, dac statul trebuie s respecte un angajament, el este liber de a o face în maniera dorit atît în privina formei cît i a coninutului. Dar pe de alt parte el este întotdeauna dependent de angajamentele convenionale.
(2) Dreptul penal european are un rol de vîrf în ierarhia izvoarelor naionale de drept, iar în calitate de surs a dreptului se exprim prin urm toarele acte:
(a) Convenia European a Drepturilor Omului. În unele state (Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda i Norvegia) convenia nu este incorporat în ordinea juridic intern . Aceste ri au preluat un sistem dualist, nu monist, de unde reiese c dreptul naional i dreptul european constituie sisteme diferite de drept, care coexist separat. La origini, dreptul european nu se putea aplica pe plan intern, decît dac a fost incorporat sau dac legislaia naional a fost transformat : azi din ce în ce mai mult îns exist aplicabilitate direct a normei europene, în consecin sistemul devenind monist. În practica statelor cu un sistem dualist, convenia european a drepturilor omului are rolul de autoritate moral , uneori fiind citat în pledoarii. Aceste state de facto sunt nevoite o dat cu
condamnarea lor la CurteaEuropean a Drepturilor Omului s -i modifice legislaia. Cel mai întîlnitcaz este integrarea Conveniei EDO în ordinea juridic intern , avînd un efect direct, individul putînd s o invoce direct în faa jurisdiciilor interne. În astfel de sisteme convenia are valoare de lege (Germania, Italia); sau ca de exemplu în Suedia, unde Convenia este incorporat dreptului intern, conferindu-i un rang legislativ i impunînd autoritile suedeze s nu edicteze texte care i-ar contraveni ceea ce permite judec torului suedez s refuze aplicarea legii contrare Conveniei EDO. Adeseori Convenia are o valoare supra-legislativ , fiind intercalat între lege i Constituie. Este
CEDH 6 fevr. 1976, Syndicat suedois des conducteurs de locomotives, serie A, nr.20, p.30

cazul Belgiei, Ciprului, Spaniei, Franei, Greciei, Portugaliei. În caz de conflict între o norma din convenie i una de drept intern, judec torul trebuie s dea prioritate tratatului, i dac este cazul, s modifice jurisprudena sa, iar legislatorul naional poate modifica textele pentru a le pune în concordan cu Convenia EDO. În unele state Convenia EDO se aplic cu prioritate Constituiei. De exemplu Austria, Olanda unde judec torul poate direct aplica tratatul dac el contravine unei legi interne.
(b). În cadrul dreptului comunitii europene, principiul este superioritatea dreptului comunitar asupra celui intern. Tratatul Comunitii Economice Europene a instituit o ordine juridic proprie, integrat sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a tratatului i care se impune jurisdiciei lor. Art. 189 al Tratatului de la Roma (249 CE Amsterdam) amintete c regulamentele au valoare „obligatorie” i sunt „direct aplicabile în orice stat membru”.
Aceast supremaie a dreptului comunitar asupra dreptului naional atrage dou efecte:
- paralizia normei naionale concrete; i - obligaia judec torului naional de a prefera norma comunitar fa de orice dispoziie
contrar dreptului naional, chiar i posterioar . (3) Dr. pen asigur respectul drepturilor omului. Prioritatea drepturilor omului în materie penal ,
se confirm i prin conveniile de asisten juridic . Cu titlu de exemplu poate fi indicat ConveniaEuropean de extr dare. Conform art. 9 al acesteia, extr darea nu va fi acordat atunci cînd individul reclamat a fost judecat definitiv de c tre autoritile statului solicitat. Poate fi invocat Convenia European privind transferul persoanelor condamnate dup care în art. 3/1 (d) se stipuleaz c condamnatul trebuie s -i dea acordul la transfer, ceea ce evoc garantarea principiului libertii care se g sete confirmat sub diferite forme în Convenia EDO.
De fapt trebuie de f cut remarca c dreptul Uniunii Europene este mai întîi de toate de esen economic , iar respectarea drepturilor omului se face în plan procedural. Din aceste considerente e mai corect s vorbim de un dr. cvasipenal, dar nu penal în sens strict8. Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht din 1992 dispune expres c Uniunea respect drepturile fundamentale prev zute de
Convenia EDO semnat la Roma 1950 i din tradiiile constituionale comune statelor membre încalitate de principii generale ale dreptului comunitar (art. F-2). Acelai lucru a fost prev zut prin modific rile introduse de Tratatul de la Amsterdam (1997).
III. Sugestii metodice
A. Activiti de predare-învare
Sarcini didactice de nivelul I-cunoa tere i în elegere Modaliti de realizare
- Definii dreptul penal european. -Identificai izvoarele de drept ale dreptului penal european. -Interpretai domeniile de cercetare ale dreptului penal european.
Expunere Analiz comparativ Studiu de caz
Sarcini didactice de nivelul II-aplicare
-Comparai dreptul penal european cu dreptul penal internaional. -Demonstrai necesitatea studiului dreptului penal
Dezbateri Demonstrare Studiu de caz
V.L. Dubois. Le role de la Cour de justice des Communautes europeennes. Objet et partee de la protection des droits
fondamentaux. //RID comp. 1981, nr.2.
-Evaluai aplicarea reglement rilor naionale din perspectiva armoniz rii dreptului penal în rile UE.
Studiu de caz Brainstorming
Subiecte Forme de realizare Modalit i de evaluare
1.Necesitatea armoniz rii dreptului penal în statele UE.
Rezumat/studiu de caz -prezentarea rezultatelor;
-elaborarea articolelor.
Tema 2. Dreptul penal în cadrul cooper rii europene interstatale (în cadrul CE i UE)
I. Obiective de referin:
S descrie principiile asistenei juridice primare în materie penal ;
S identifice condiiile realiz rii extr d rii ; S recunoasc actele de reglementare a cooper rii în cazuri particulare ; S compare cooperarea primar cu cea secundar ; S evalueze rolul comisiilor rogatorii în examinarea cauzelor penale transfrontaliere; S argumenteze necesitatea racord rii prevederilor penale naionale la cele europene.
II. Teze principale:
§1. Asistena juridic primar în materie penal
1.1.Principiul non-bis-in-idem 1.2.Transferul de proceduri 1.3.Transmiterea execut rilor
§2. Asistena juridic secundar în materie penal 2.1. Asistena major – extr darea 2.2. Asistena minor – asistena poliieneasc . 2.3. Asistena judiciar – comisii rogatorii.
Titlul II: Cooperarea în cazuri particulare.
Titlul I: Cooperarea de aplicaie general
Cooperarea interstatal european (sau asistena) în materie penal include un ansamblu de instrumente. Asisten a juridic poate fi definit ca fiind un ansamblu de acte prin care autoritatea judiciar competent (autoritatea solicitat ) ce prezint un stat (stat solicitat) comite unele acte la solicitarea unei autoriti judiciare solicitante ce reprezint un alt stat (stat solicitant).9 Asistena
G. Demanel. Considérations sur l’entraide judiciaire en matière pénale// RD pén. Crim., 1997, p. 809.

judiciar stricto sensu include, inter alia, notificarea (comunicarea) de acte judiciare, comisiile rogatorii, precum i mijloacele moderne de investigaie: audierile prin videoconferin , echipele comune de anchet , livr rile controlate, transmiterea spontan de informaii, supravegherea transfrontalier , etc. Unele instrumente ale Consiliului Europei permit transmiterea direct a cererilor de asisten judiciar stricto sensu, fie numai în caz de urgen , cu obligativitatea transmiterii unei copii la autoritatea central (Primul Protocol adiional, din 17 martie 1978, la Convenia european de asisten judiciar în materie penal din 20 aprilie 1959), fie în toate cazurile (Al doilea Protocol adiional, din 8 noiembrie 2001, la Convenia european de asisten judiciar în materie penal ). De aceea, este foarte important ca autoritatea judiciar solicitant s verifice, în fiecare caz, care este instrumentul juridic aplicabil, cu dispoziiile cele mai favorabile, iar în cazul conveniilor multilaterale trebuie verificate obligatoriu lista statelor p ri i eventualele declaraii ale acestora privind modalitatea de transmitere i limbile acceptate.
În cadrul spaiului judiciar comun al Uniunii Europene, cooperarea judiciar se desf oar în temeiul unor instrumente comunitare care au la baz principiile recunoaterii i încrederii reciproce. Potrivit Conveniei UE de asisten judiciar din 29 mai 2000, intrat în vigoare în august 2005, comunicarea actelor judiciare se poate face direct prin pot destinatarului, iar alte categorii de cereri de asisten judiciar se transmit direct autoritii judiciare solicitate, pentru identificarea
c rora se poate utiliza Atlasul Judiciar European, publicat pe site-ul Reelei Judiciare Europene (RJE / EJN), creat în 1998 în vederea facilit rii cooper rii judiciare între statele membre ale Uniunii Europene. Reeaua este format din puncte de contact desemnate de statele membre care asist judec torii i procurorii locali în realizarea contactului direct cu omologii lor din celelalte state membre. Pentru cauzele transnaionale privind formele grave ale criminalitii, care implic , magistraii pot apela la Eurojust, instituia UE care coordoneaz activitile de cooperare judiciar în aceste situaii. În relaia cu statele membre UE, magistraii statelor membre aplic instrumentele UE bazate pe comunicarea direct între autoritile judiciare. Astfel, de la 1 decembrie 2007, în temeiul Conveniei UE de asisten judiciar din 29 mai 2000, cererile de asisten judiciar privind comisiile rogatorii i comunic rile de acte vor putea fi transmise direct autoritii judiciare solicitate. De asemenea, de la 1 ianuarie 2007, procedurile formale de extr dare au fost înlocuite cu
procedurile de predare în baza unui mandat european de arestare, emis în aplicarea deciziei-cadru a Consiliului nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 (cu excepia situaiilor tranzitorii, în care continu s se aplice tratatele de extr dare).
Necesitatea unei cooperri. Se tie c scopul Consiliului Europei, conform art. 1 al statutului s u este de a „realiza o uniune mai apropiat între membrii s i pentru a ap ra i dezvolta idealurile i principiile care sunt patrimoniul lor comun i de a favoriza progresul economic i social”. Aceste scopuri CE i le asum în mai multe sectoare, cu excepia ap r rii naionale care nu ine de competena sa. Mai precis CE are urm toarele domenii principale: drepturile omului, probleme sociale, educaie, cultur , sport, tineret, s n tate public , mediu, patrimoniul cultural, autoritile locale i regionale, afaceri juridice. Îndeosebi în cadrul ultimului sector, este elocvent
prezena dreptului penal i a procedurii penale. Este inconturnabil aceast prezen odat cu dezvoltarea criminalitii transfrontaliere. În vederea asigur rii luptei contra criminalitii, cooperarea dintre statele membre ale CE este un domeniu prioritar. Este de ad ugat c aceast viziune a fost confirmat prin tratatul din 07.02.1992 de la Maastricht, care a creat UE i al c rui prim articol vizeaz printre obiectivele Uniunii, cooperarea judiciar în materie penal . Aceste dou cadre, al CE i al UE precum i conveniile care li se al tur , sunt ideea unui spaiu judiciar penal

european sau teritoriu vizînd cuprinderea statelor europene unde se aplic normele convenionale. Tratatul de la Maastricht a fost reformat ulterior în 1997 iunie, i semnat la 02.10.1997.
Instrumentele cooperrii. Pentru a pune în eviden cooperare apenal , intervin dou organisme.
I. Primul, mai ales istoric, este Consiliului Europei el elaboreaz convenii i acorduri i adopt
recomand ri, orice act denumit adesea „instrument juridic” al Consiliului Europei, sau dac se prefer , al cooper rii interstatle europene. O Conven ie european este un act multilateral elaborat în cadrul CE. Negocierile avute se soldeaz cu luarea unei decizii de Comitetul de Minitri privind textul final al conveniei; decizia se adopt cu majoritatea de 2/3 din voturile exprimate i cu majoritatea celor ce au dreptul de a lua parte în Consiliul minitrilor. Apoi se ia decizia de a deschide convenia spre semnare statelor, aceast decizie solicit acordul reprezentanilor Consiliului minitrilor. Dup semnare, convenia pentru a fi integrat în dreptul intern trebuie ratificat de c tre state. Mai tîrziu convenia poate fi completat prin Protocol adiional. Acordurile au acelai efect juridic ca i conveniile, unica deosebire este c acordurile pot
face obiectul semn rii cu sau f r rezerve de ratificare sau de acceptare, timp în careconveniile trebuie s fac obiectul unui instrument de ratificare sau de acceptare. Comitetul de minitri adopt Recomand ri (mai numite rezolu ii) sau acte adresate guvernelor i statelor memnre pentru a deveni ghid legislaiilor lor naionale. Aceste atrateaz probleme de importan minor sau prezint nite soluii notorii la unel eprobleme, care potrivit experilor nu mai au nevoie de o convenie în acest sens. Uneori recomand rile par afi o interpretare a aplic rii conveniilor. Ele completeaz rapoartele explicative la textele conveniilor.
II. În urma semn rii tartatului de la Maastricht pentru state asistena nu a mei devenit o chestiune politic , dar o necesitate de coexisten în comun. Consiliul minitrilor justi iei i al afacerilor interne decid asupra cooper rii judiciar e poliieneti. Acest consiliu (ca
organ ce formeaz al 3 pilor al UE) este îns rcinat cu adoptarea diveselor instrumente decooperare în cadrul UE. Acest comitet adopt convenii: Convenia din 1995 cu privire la extr dare; Convenia din 1995 privind interesele financiare din comunitate; Convenia din 1996 privind extr darea între statele membre ale UE. De asemenea comitetul eman Racomand ri i Rezoluii. Acestea sunt adresate guvernelor membre pentru a li se aduce la cunotin practica judiciar . (ex: cea privind aciunea comun împotriva drogurilor; împotriva tratamentului fiinelor umane; luptei contra rasismului; exploat rii sexuale a copiilor etc.) Odat cu introducerea modific rilor prin tratatul de la Amsterdam, consiliului i s-au schimbat un pic competenele.
Principalele instrumente ale cooper rii în materie penal a Consiliului Europei sunt: 1. Convenia european de extr dare din 13/12/1957
2. Protocol adiional la Convenia european de extr dare din 15/10/1975
3. Al doilea Protocol adiional la Convenia european de extr dare din 17/3/1978
4. Convenia european pentru reprimarea terorismului din 27/1/1977

5. Convenia european de asisten judiciar în materie penal din 20/4/1959
6. Protocol adiional la Convenia european de asisten judiciar în materie penal din 17/3/1978
7. Convenia european privind transmiterea procedurilor penale din 15/5/1972
8.
9. Convenia european asupra transfer rii persoanelor condamnate din 21/3/1983
10. Protocol adiional la Convenia asupra transfer rii persoanelor condamnate din 18/12/1997
11. Convenia european privind recunoaterea internaional a hot rârilor judiciare în materie penal din 28/5/1970
12. Convenia european privind controlul achiziion rii i deinerii armelor de foc de c tre particulari din 28/6/1978
13.
Convenia european pentru prevenirea torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante din 26/11/1987
14. Protocolul Nr. 1 la Convenia european pentru prevenirea torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante din 4/11/1993
15. Protocolul Nr. 2 la Convenia european pentru prevenirea torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante din 4/11/1993
16. Convenia referitoare la sp larea, depistarea, reinerea i confiscarea produselor infraciunilor din 8/11/1990
17.
Convenia Consiliului Europei cu privire la sp larea, depistarea, reinerea i confisarea produselor infraciunilor i finanarea terorismului din 16/5/2005
18. Convenia privind protecia drepturilor omului i a demnitii fiinei umane cu privire la aplicarea biologiei i medicinei: Convenia privind drepturile omului i biomedicina din 4/4/1997
19. Protocol adiional la Convenia pentru protecia drepturilor omului i a demnitii fiinei umane cu privire la aplicarea biologiei i medicinei, care interzice clonarea fiinei umane din 12/1/1998
20. Convenia penal cu privire la corupie din 27/1/1999
21. Protocol adiional la Convenia penal cu privire la corupie din 15/5/2003
22. Convenia cu privire la cibercriminalitatea din 23/11/2001
23. Protocol adiional la Convenia cu privire la cibercriminalitatea, relativ la incriminarea actelor cu caracter rasist i xenofob comise prin sistemele informatice din 28/1/2003
24. Protocolul Nr. 13 la Convenia pentru ap rarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale relativ la abolirea pedepsei cu moartea în orice circumstane din 3/5/2002

25. Convenia Consiliului Europei cu privire la combaterea traficului de fiine umane din 16/5/2005
1. Asistena juridic primar în materie penal
Asistena judiciar internaional în materie penal se solicit de c tre autoritile judiciare competente din statul solicitant i se acord de autoritile judiciare din statul solicitat, în baza
tratatelor internaionale sau, în lipsa acestora, pe baz de reciprocitate.
Trebuie de amintit, c prin cooperare de aplicare general , se înelege acea care intereseaz toate infraciunile i toi delincvenii. E de notat c aceasta nu are mereu aceeai natur . Din punct de vedeer tehnic cooperarea se realizeaz în dou maniere:
1) Într-un caz un stat (solicitat) nu face decît s ajute un alt stat (solicitant)- aceast asisten e denumit secundar ;
2) În alt caz, un stat transfer altuia gestiunea total sau parial a procesului penal, vorbind astfel de asisten primar (un abandon de suveranitate).
1.1. Principiul non-bis-in-idem
Persoana care a fost judecat pentru o fapt , poate fi ea tras din nou la r spundere pentru aceeai fapt ? La aceast întrebare vine s r spund principiul non bis in idem, numit i principiul unicitii r spunderii penale. Esena acestui principiu e c persoana nu poate r spunde de dou ori pentru aceeai fapt .
Problema se pune atât în dreptul intern, cât i în cel internaional, cu atât mai mult c trebuie s se tie dac , dup ce persoana a fost judecat definitiv într-un stat, ar mai fi ea susceptibil de r spundere în alt stat sau s i se aplice o pedeaps de c tre o instan internaional pentru aceeai fapt . Dup un prim concept, o nou urm rire ar fi posibil , deoarece tragerea la r spundere a
persoanei ar fi un atribut al suveranitii statului. Dar, potrivit unei alte concepii, mai liberale,urm rirea secundar ar trebui interzis în virtutea principiului echitii10.
Acest principiu trebuie îneles atât în sens material, cât i procesual. In sens material, se pune întrebarea dac non bis in idem se refer doar la faptele susceptibile de r spundere penal . Potrivit lui, este vorba de o fapt penal , adic infraciune. Totui, acest principiu nu exclude posibilitatea ca r spunderea penal s coexiste, de exemplu, cu r spunderea civil sau disciplinar , în acest caz nu trebuie s se considere ca fiind lezat principiul nominalizat.
Totodat , principiul discutat nu exclude posibilitatea ca pentru o infraciune s vârit persoanei s i se aplice mai multe sanciuni penale, dar numai dac aceste sanciuni se cumuleaz din raiuni diferite i dac ele au funcii diferite. De exemplu, pe lâng pedeapsa principal i se poate aplica i
una complementar sau o m sur de siguran 11. Aceast chestiune a fost tangenial expus într-o opinie separat la decizia Curii Europene a Drepturilor Omului în cauza Maaouia contra Fran ei, în spe , dl Nouri Maaouia, n scut în Tunisia, a r mas s locuiasc în Frana fiind c s torit cu o franuzoaic - din 1983 pân în 1992. La l decembrie 1988 Curtea din Alpes-Maritimes 1-a
Pradel J., Corstens G. Droit penal eiiropeen. - Paris: Dalloz, 1999, p.76.
Dobrinoiu V. et al. Drept penal. Partea General . - Bucureti, 1999, p.395.

condamnat la 6 ani de închisoare pentru furt înarmat (n.a. - potrivit legislaiei franceze) i violen cu aplicarea armei, fapte ilicite comise în 1985. Reclamantul fusese eliberat în 1990. în 1991 ministrul de interne a eliberat un act de expulzare a lui Maaouia. Actul respectiv i-a fost adus la cunotin abia în 1992. Refuzând îmbarcarea spre Tunisia, reclamantul a fost tras la r spundere penal pentru eschivarea de la executarea actului expulz rii. Drept urmare, tribunalul corecional din Nice 1-a condamnat la o pedeaps de un an închisoare i zece ani de interdicie de aflare pe teritoriul francez. Ca urmare a recursului în anulare depus de c tre reclamant, tribunalul administrativ din Nice a anulat actul de expulzare. Curtea European a menionat îns c acest act nu ar constitui o înc lcare a art.6 § l al Conveniei europene pentru ap rarea drepturilor omului i libertilor fundamentale, îns judec torii Costa, Hedigan i Pan îru, in opinia lor separat la decizie, au menionat c în acest caz aplicarea expulz rii nu ar fi posibil , deoarece ar fi vorba de o înc lcare a principiului non bis in idem, îns nu în sens propriu, c ci nimic nu ar interzice ca, potrivit Conveniei, pentru aceeai infraciune s se aplice o pedeaps principal i una complementar . Sus-numiii judec tori au considerat c ar fi vorba de o dubl pedeaps în sensul uman al termenului12.
În sens procesual,acest principiu mai e denumit autoritate de lucru judecat, întrebarea se impune vis-â- vis de faptul dac hot rârea trebuie s fie una definitiv i dac are importan caracterul ei de achitare sau de condamnare. Consider m c hot rârea trebuie s fie doar definitiv , iar pronunarea unei noi
hot râri într-o nou ordine procesual este posibil în anumite cazuri excepionale. În conformitate cu dispoziiile pentru punerea în practic a Conveniei de aplicare a Acordurilor de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, conventie intrata in vigoare la 19 iunie 1990, Legea României pentru modificarea i completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciar internaional în materie penal în art. 114/1 prevede aplicarea principiului non bis in idem, dup care: „(1) O persoan în privina c reia s-a pronuntat o hotarâre definitiv pe teritoriul unui stat membru al spaiului Schengen, nu poate fi urmarit pentru aceleai fapte doar dac , în caz de condamnare, hotarârea a fost executat , este în curs de executare sau nu mai poate fi executat potrivit legii statului care a pronunat condamnarea. (2) Cu toate acestea, dispoziiile alin. 1 nu se aplic dac : a) faptele vizate de hotarârea str in s-au petrecut în tot sau în parte pe teritoriul României; în acest
din urm caz, excepia nu se aplic dac faptele s-au petrecut în parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronunat hotarârea; b) dac faptele vizate de hotarârea str in constituie o infraciune contra siguranei statului sau împotriva altor interese eseniale ale României; c) dac faptele vizate de hotarârea str in au fost savârite de un funcionar român prin înc lcarea obligaiilor sale de serviciu. (3) Exceptiile menionate la alin. 2 nu se aplic atunci când, pentru aceleai fapte, statul membru interesat a cerut preluarea urm ririi penale sau a acordat extr darea persoanei în cauz .”
Deciziile judiciare, sentine sau hot râri prealabile sentinelor, pronunate într-o ar se aplic direct în celelalte ri. Aspiraia ca hot rârile judiciare penale s aib eficien dincolo de aria teritorial
este mai veche i concretizarea sa se bazeaz pe numeroase convenii de cooperare internaionale, înspecial pe Convenia Consiliului Europei asupra valabilitii internaionale a sentinelor penale, din 1970. Principiul recunoaterii reciproce conine, de asemenea, i o cretere a garaniilor de care se bucur un acuzat în materie penal . Acestea decurg din principiile non bis in idem i autoritatea de lucru judecat. Una dintre consecinele cele mai imediate ale recunoaterii reciproce const în faptul c , în
Affaire Maaouia versus France (Requete no 39652/98); 5 octobre 2000, Cour Europeenne des Droits de l'Homme

urma unei hot râri de achitare pronunat de un judec tor naional, nu se poate deschide nic ieri în spaiul judiciar european, pentru aceleai fapte, un nou proces penal. Non bis in idem se aplic tuturor cazurilor în care finalizarea procesului este rezultatul unei decizii ferme cu caracter de lucru judecat, inclusiv dac provine dintr-o mediere extrajudiciar în materie penal sau dac sanciunea are natur administrativ .
Principiul discutat este prev zut i la nivel internaional. Fiind garant al ordinii mondiale, fiece stat în
parte este în drept, în mod egal, s judece, potrivit ordinii sale naionale, pe cel ce a comis vreo infraciune pe teritoriul s u, dar, totodat , este posibil i extensiunea tragerii la r spundere chiar i pentru faptele comise în afara statului. i în acest caz apar conflicte de jurisdicii. Un prim act internaional care vine s confere o not de claritate în problem este Pactul ONU cu privire la drepturile civile i politice, care, în art.14 alin.(7) stipuleaz : „Nimeni nu poate fi urm rit sau pedepsit din pricina unei infraciuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hot râre definitiv în conformitate cu legea i cu procedura penal a fiec rei ri"13. Concomitent pentru o interpretare just a acestei norme trebuie luate în consideraie i dispoziiile art.4 alin.(2) al Protocolului nr.7 al Conveniei europene pentru ap rarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale, dup care „dispoziiile paragrafului precedent nu împiedic redeschiderea procesului, conform legii i procedurii penale a statului respectiv, dac fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natur s
afecteze hot rârea pronunat "14. Deci, rezult c intrarea în vigoare a unei sentine nu împiedic revizuirea, dar numai în circumstanele indicate mai sus. îns , aceast situaie nu trebuie îneleas în sensul tragerii duble la r spundere pentru aceeai fapt , în acest sens. Curtea European a Drepturilor Omului a respins o cerere motivând c principiul non bis in idem nu este înc lcat. Este vorba de cauza Ipsilanti contra Greciei din 2003. La origine este o cerere înaintat Republicii Elene de c tre un resortisant al acesteia, dna Zoe Ipsilante. în spe reclamanta î i are reedina în Londra, fiind managerul unei sucursale londoneze a unei societi greceti cu sediul la Atena. Unul dintre directorii acestei societi o acuzase de deturnarea unei sume de 661 000 lire sterline ale societii nominalizate. Alte dou aciuni fusese înaintate fa de Ipsilanti la Atena i la Londra. Pentru faptele comise la Londra ea fusese achitat . De aceea, procurorul de pe lâng Curtea de Apel din Atena solicitase Camerei de acuzare a Cur ii de Apel s se pronune dac achitarea pronunat de Crown Court împiedic jurisdicia greac s se pronune.
Printr-o decizie nr.2804/1990 din 26 noiembrie 1990, Camera de acuzare a Curii de Apel din Atena estima c acuzarea în Grecia se referea la o deturnare de fonduri distinct de cea pentru care Ipsiîanti fusese achitat în Anglia i comis într-o perioad distinct . Acuzaiile nu corespund nici dup obiect, nici dup timp, de aceea nu pot forma obiectul aceluiai lucru judecat15.
Art.4 al Protocolului nr.7 nu împiedic faptul ca diferite instane de judecat s recunoasc diferite infraciuni, chiar dac acestea întrunesc elementele unui singur comportament infracional16, adic acest principiu nu trebuie confundat cu concursul ideal de infraciuni.
Principiul este consfinit i în dreptul penal internaional, i anume: în Convenia european privind recunoaterea hot rârilor respective str ine (1970), în Convenia european privind transmiterea procedurilor represive (1972). Convenia contra traficului ilicit de stupefiante i de substane psihotrope (Viena, 1988) stabilete în art.4 competena de a judeca, enunând c Convenia nu exclude exerciiul
Pactul privind drepturile civile i politice din 16 decembrie 1966 // Tratate internaionale. Vol.l. - Chiin u, 1998,
p.37
Affaire Ipsilanti versus Grece (Requete no 56599/00); 06/06/2003, Cour Europeenne des Droits de rHomme
. . – -, 2004
c. 1034.

vreunei competene în materie penal stabilit de c tre o parte conform dreptului s u intern. Prin aceasta Convenia vine s ofere o soluie în cazul vreunui conflict de jurisdicii. Art.7 §1 al Conveniei europene privind supravegherea persoanelor condamnate sau liberate sub condiie (Strasbourg, 1964) indic : „Supravegherea, executarea sau aplicarea integral [a condamn rii pronunate de c tre un tribunal al statului solicitant] nu are loc (...) b) dac condamnarea care motiveaz cererea (...) este fondat pe fapte care au fost definitiv judecate în statul solicitat"17.
Convenia european privind transferul persoanelor condamnate (Strasbourg, 1983), în art.8 §2 prevede c condamnatul nu poate executa condamnarea când statul de execuie consider executarea condamn rii ca fiind finisat .
Dup cum am menionat, problema apare în ce privete tragerea la r spundere pentru aceeai fapt de c tre mai multe state sau de c tre stat i o autoritate internaional . Un prim pas în vederea soluion rii acestei probleme 1-a f cut înc tribunalul de la Niirnberg care impunea necesitatea elabor rii unor reguli de calificare în cazul când aceeai fapt constituie crim internaional i o infraciune de drept intern18.
Tribunalul pentru fosta Iugoslavie a evitat dualitatea judec rii aceleiai fapte, interpretând c
judecarea de c tre un tribunal internaional interzice orice judecare de c tre o jurisdicie naional ,Astfel încât judecarea de c tre aceasta din urm nu o interzice pe cea a tribunalului internaional dac prima a fost respins sub o calificare de drept comun sau nu a fost de bun calitate19. Aceleai reguli le-a prev zut i statutul Tribunalului pentru Rwanda.
Cert e c cumulul sanciunilor nu ar trebui permis. De aceea, proiectul Codului crimelor contra p cii i contra securitii omenirii consacr principiul non bis in idem. Art.9 al acestuia înl tur cumulul aciunilor represive internaionale i ale statului prev zut în Cod, dar cu importante restricii: dac o judecare de c tre un tribunal internaional interzice orice nou judecare de c tre un tribunal statal, judecarea de c tre stat nu împiedic o nou judecare de c tre o instan internaional dac statul a calificat crima ca fiind „ordinar ", astfel încât se relev o calificare a Codului sau respingerea unei judec ri de rea calitate20. Deci, cauza respins într-un stat nu împiedic pornirea noii examin ri într-un alt stat, mai ales când acesta este prioritar interesat în represiunea crimei respective, de exemplu statul victim .
Aceasta mai cu seam se reflect în cazul extr d rii, întrebarea ce se pune când faptele pentru care se solicit extr darea au f cut deja obiectul unei decizii - autoritate de lucru judecat, în statul solicitat. Art.9 al Conveniei europene de extr dare (Paris, 1957) prescrie c „extr darea nu se va acorda când persoana reclamat a fost judecat definitiv de c tre autoritile competente ale p rii solicitate pentru fapta sau faptele pentru care extr darea este cerut "21. Extr darea nu poate fi autorizat indiferent de caracterul hot rârii de achitare sau condamnare. Conform aceluiai art.9 al Conveniei din 1957, extr darea va putea fi refuzat , dac autoritile competente ale p rii solicitate
Pralus M. Etude en droit penal internaional et en droit communautaire d'un aspect du principe non bis in idem:
non bis // Revue de science criminelle. - 1996. - No3. - P.571
Ibidem, p.554.
Ibidem, p.555
Ibidem, p.554
Convenia european de extr dare // Tratate internaionale. Vol.l. - Chiin u, 1998, p.322.

au hot rât s nu întreprind urm rire sau s pun cap t urm ririlor pe care le-au exercitat pentru aceeai fapt sau aceleai fapte.
O alt ipotez ar fi dac este posibil retrocedarea în cazul începerii urm ririi în statul solicitat. Conform principiului hon bis in idem, extr darea este justificat i în acest caz. Iar, conform art.8 al Conveniei nominalizate, „o parte solicitat va putea refuza s extr deze o persoan reclamat dac aceast persoan se afl i sub urm rirea sa pentru fapta sau faptele în leg tur cu care se cere
extr darea".
Tendine de soluionare a conflictului de judecare a aceleiai fapte la nivel naional i cel internaional au fost f cute în Statutul Curii Penale Internaionale (Roma, 1998), care, în art.20, prevede: „Nici o persoan nu poate fi judecat de nici o instan judiciar pentru infraciuni prev zute la art.5, în leg tur cu care aceast persoan a fost deja recunoscut vinovat sau a fost îndreptit de c tre Curte". Acest principiu este susceptibil de excepie, astfel încât Curtea va putea judeca dac : a) examinarea cauzei în alt instan era predestinat de a limita persoana respectiv de r spundere penal pentru infraciuni ce cad în competena Curii; b) examinarea nu s-a efectuat independent i imparial în conformitate cu procedura legal , recunoscut de dreptul internaional, i s-a desf urat astfel încât în condiiile existente nu corespundea scopului de predare a persoanei
respective justiiei. Examinând dispoziiile actelor sus-nominalizate, ar fi posibil de a stabili careva condiii de aplicare
a principiului non bis in idem, precum i limitele aplic rii sale.
Printre condiiile aplic rii principiului ar fi:
a) existena unei decizii prin care persoana a fost achitat ; b) când sanciunea aplicat :
- a fost ispit sau este în curs de ispire, - a f cut obiectul unei graieri sau amnistii, - nu poate fi executat pentru cauz de prescripie;
c) când vinovia a fost constatat , dar, în virtutea unor împrejur ri, nu a fost pronunat sentina.
Deci, decizia trebuie s fie definitiv , adic nesusceptibil de c i de atac. Sentina s fie de achitare, fie de condamnare. Iar prin sanciune se va avea în vedere orice pedeaps sau m sur pronunat potrivit legislaiei penale.
Esenial este s menion m c nu are importan încadrarea juridic a faptei, deoarece în diferite state pot fi prev zute diferite calific ri; importante sunt circumstanele obiective, adic s fie aceeai fapt a persoanei.
În cadrul dreptului comunitar sunt expres examinate i limitele aplic rii principiului non bis in idem, cum ar fi:
- principiul nu se aplic când faptele incriminate au avut loc pe teritoriul statului contractant în totalitate sau în parte (art.55-1 al Conveniei de la Schengen);
- dac urm rirea privete o infraciune contra securitii statului sau intereselor eseniale ale lui (art.55- 1 b); - când faptele au fost comise de c tre un funcionar resortisant al acestui stat (art.55-1 c).
Prin urmare, principiul non bis in idem este unul atât material, cât i procesual garantat prin dreptul internaional i cel intern.
Exist dou cazuri cînd acestea pot interveni:
1. Denunarea f cut de un stat în scopul începerii unei urm riri de c tre alt stat; 2. Transmiterea urm riri deja începute.
(A).De exemplu, presupunem o infraciune comis pe teritoriul statului A de c tre un individ caretr iete pe teritoriul statului B sau acre s-a refugiat aici. Presupunem c statul A nu dorete s extr deze individul. Poate oare el s sesizeze statul B denun îndu-i faptele în vederea urm ririi de c tre statul B? R spunsul este dat de art. 21 al Conveniei europene de asisten judiciar din 1959, de cea din 1972 i Acordul din 1990.
Principiul de baz este c un stat normal competent de a efectua urm rirea unei infraciuni poate solicita altuia dintre partenerii s i de a urm ri la rîndu-i aceast infraciune, cu condiia c autorul faptei s fie un resortisant al acestui stat, sau s se afle pe teritoriul acestuia sau deine reedina lui.
Aceast transmitere a urm ririi presupune anumite condiii: aceeai definire a infraciunii; dubla incriminare; aceeai calitate a subiectului activ sau a victimei. Se va aplica legea statului solicitat,
inclusiv pentru alegerea sanciunii. Detenia provizorie nu se poate aplica decît dac este prev zut de ambele state.
Cum formal se prezint denunul în scopul urm riri? Conform art. 21 al conveniei de asisten juridic în materie penal (1959), orice denun adresat de o parte contractant cu scopul urm ririi în faa tribunalelor unei alte p ri va face obiectul comunic rilor între ministerele de justiie. Conform conveniei europene privind transferul de proceduri în materie penal din 1972, art. 13, cererile prev zute în conveniei se fac în scris, ele sunt adresate fie de c tre Ministerul Justiiei din statul solicitat, fie conform unor acorduri speciale, direct de c tre autoritile statului solicitant c tre cele ale statului solicitat i returnate pe aceeai cale. În cazuri urgente, cererile i comunic rile necesare vor putea fi transmise prin Organizaia Internaional a Poliiei Criminale (INTERPOL).
Alt întrebare este dac statul fa de care s-a f cut denunarea unei infraciuni trebuie sau este liber s accepte urm rirea. Unele state ca Germania, Italia, Spania au aprobat sistemul urm ririi obligatorii (al legalitii urm ririi), altele prefer cel al urm ririi facultative (numit al oportunitii urm ririi). Regula general e c dreptul penal adopt sistemul oportunitii urm ririi. Art. 21-2 al Convenie din 1959 indic „partea solicitat va face cunoscut urmarea dat acestui denun i va transmite, dac este cazul, copie de pe hot rîrea intervenit ”. De aici rezult c nimic nu oblig statul ce a primit denunul s îl accepte pentru a se angaja în urm rire, cu atît mai mult c obligaie ine de dreptul s u intern confirmat prin legislaie. Soluia este aceeai dat i de convenie privind extr darea din 1957. Conform art. 6-2 al acesteia, „dac pareta solicitat nu-i extr deaz propiul resortisant, ea va trebui, la cererea p rii solicitante, s supun cauza autoritilor competente, astfel încît s se poat exercita urm riri judiciare, dac este cazul. În acest scop, dosarele, informaiile i obiectele privind infraciunea se vor transmite gratuit pe calea diplomatic . ” Dei textul acesta se refer la extr darea naionalilor, totui el consacr principiul oportunitii. Acelai principiu îl accept i Convenia privind infraciunile rutiere din 1964, Convenia european privind reprimarea terorirsmului din 1977. Cu titlu excepional îns art. 27 al Statutului Curii Europene de Justiie al UE a decis c statul solicitat „va urm ri”, dar nu „ poate urm ri”, deci ar avea obligaia.
(B).Principiul aplicat este cel al asimilrii. Conform art. 26 al Conveniei europene privind transferul de proceduri în materie penal , „orice act în scopul urm ririi, îndeplinit în statul solicitant

conform legilor i regleemnt rilor sale în vigoare, are aceeai valoare în statul solicitat ca i cum ar fi fost îndeplinit de c tre autoritile acestui stat, f r ca aceast asimilare s poat avea efectul de a-i da acestui act o for probant superioar aceluia pe care o are în statul solicitant.
Orice act întrerup tor de prescripie, valabil întocmit în statul solicitant, are aceleai efecte în statul solicitat i invers.”
Conform Conveniei europene privind transferul de proceduri în materie penal din 1972 exist dou cazuri al transferului de proceduri: transfer unic sau pluralitate de proceduri penale.
1.2.1. De exemplu statul solicitant care a început urm rirea poate solicita statul pe teritoriul c ruia se afl infractorul, s preia derularea procedurii penale din diferite considerente, dar care astfel ar asigura soluionarea mai adecvat , i dac statul solicitat accept , atunci intervine „transmiterea urm ririi”. În practic statul solicitant este adesea cel în care s-a comis fapta, iar statul solicitat este cel unde s-a refugiat infractorul.Transmiterea unic a urm rii este reglementat de titlul III al Conveniei din 1972 . Printre condiiile acesteia sunt: - Condi ii de fond Enumerate la art. 6-12 al conveniei din 1972. Ele cuprind:
1.2.1.Competena statului solicitat-dac legea intern nu-i permite preluarea urm rii atunci statulnu poate accepta transmiterea acesteia ( Art. 2 al conven iei). 1.2.2.Reciprocitatea incriminrii- conform art. 7 al conveniei, urm rirea nu poate fi exercitat în statul solicitat decît atunci cînd fapta în leg tur cu care s-a solicitat începerea urm ririi ar fi infraciune în cazul comiterii pe teritoriul acestui stat i cînd autorul ar fi pasibil de o condamnare i în baza legilor acestui stat. Ideea e c nu doar fapta trebuie incriminat în sistemul de drept naional al statului solicitat, dar i s constituie infraciune, nu doar o contravenie administrativ pasibil de amend . De altfel în unele state, de exemplu in Germania exist infraciuni administrative care se absorb de conceptul de infraciune in general. Reieind din faptul c examinarea acestor fapte se face de instane ca i cum ar fi de materie penal , autorii conveniei au ajuns la concluzia de a defini în art. 1 infraciunea ca fiind ”fapte care constituie infraciuni, precum i la cele care sunt vizate de
dispoziiile legale menionate în anexa nr. 3 la prezenta convenie, cu condiia ca , atunci cîndinfraciunea este de competena unei autoriti administrative, persoana interesat s aib posibilitatea de a aduce cazul respectiv în faa unei instane judec toreti . ” Conform anexei 3 fapte altele decît infraciunile penale ar fi: -în Fran a-orice comportament ilegal sanc ionat printr-o contraven ie de grande voirie (la regulile de circula ie); -în Republica Federal a Germaniei-orice comportament ilegal pentru care se aplic procedura instituit de Legea înclcrilor regulilor de ordine; -în Italia-orice comportament ilegal cruia îi este aplicabil Legea nr. 317 din 3 martie 1967. 1.2.3.Lista cazurilor cînd un stat poate solicita unui alt stat s înceap urmrirea. Conform art. 8, un stat contractant poate solicita unui alt stat contractant s înceap urm rirea în unul sau mai multe dintre cazurile urm toare: -
Dac acuzatul are reedina obinuit în statul solicitat; - Dac acuzatul este cetean al statului solicitat sau dac acest stat este statul s u de origine; - Dac acuzatul exercit sau urmeaz s execute o pedeaps privativ de libertate în statul solicitat; - Cînd acuzatul face obiectul, în statul solicitat, al unei urm riri judiciare pentru aceeai infraciune sau pentru alte infraciuni; - Dac se consider c transferul urm ririi este justificat prin interesul de a descoperi adev rul i, mai ales, dac elementele de prob cele mai importante se g sesc în statul solicitat;

- Dac se consider c executarea unei eventuale condamn ri în statul solicitat este susceptibil s amelioreze posibilitile de reintegrare social a condamnatului; - Dac se consider c prezena acuzatului la audieri nu poate fi asigurat în statul solicitat; - Dac statul solicitant consider c nu este în m sur s execute o eventual condamnare, chiar atunci cînd are calea extr d rii, i c statul solicitat este în m sur s o fac . În cazul în care acuzatul a fost condamnat efectiv într-un stat contractant, acest stat nu poate solicita transferul urm ririi pentru unul sau mai multe dintre cazurile menionate, decît atunci cînd nu poate executa condamnarea respectiv , chiar avînd calea extr d rii, i atunci cînd cel lalt stat contractant nu accept principiul execut rii unei hot rîri date în str in tate sau refuz executarea unei astfel de hot rîri. Statul solicitant nu are obligaia de a face o transmitere a urm ririi, conform art. 6.1 „el poate solicita unui alt stat...”. Libera acceptare este principiul care guverneaz ambele state. Unica obligaie pe care o are statul solicitat este s examineze cererea. Autoritile competente din statul solicitat vor examina cererea pentru transferul urm ririi. Acestea vor decide, în conformitate cu propria legislaie, cum vor aciona în continuare. Dificultatea apare în cazul cînd fapta într-un stat este penal , iar în altul – administrativ . În fiecare caz ine de statul solicitat acceptarea. Conform art. 9.2 cînd legea statului solicitat prevede pedepsirea infraciunii de c tre o autoritate administrativ , acest stat va informa, cît mai curînd posibil, statul solicitant, cu excepia cazului în care statul solicitat a f cut o declaraie conform paragrafului 3 al acestui articol. Obstacole ale accept rii cererii: Conform art. 10, statul solicitat nu va da curs cererii dac : - Aceasta nu este conform cu dispoziiile art. 6.1 i ale art. 7.1; - Exercitarea urm ririi este contrar dispoziiilor art. 35 (non bis in idem); - La data menionat pe cerere, prescripia aciunii publice este împlinit în statul solicitant, conform legislaiei sale.
Principiul liberei accept ri a fost înt rit prin cazurile exprese indicate, cînd statul solicitat poate refuza acceptarea cererii (art. 11):
a)
Dac consider c motivul pe care se bazeaz cererea, în aplicarea art. 8, nu este justificat;b) Dac acuzatul nu are reedina obinuit în statul solicitat; c) Dac acuzatul nu este cetean al statului solicitat i nu avea reedina sa obinuit pe teritoriul acetsui stat în momentul comiterii infraciunii; d) Dac consider c infraciunea în leg tur cu care se solicit urm rirea are un caracter politic sau este o infraciune pur militar ori pur fiscal ; e) Dac estimeaz c exist motive serioase s cread c cererea de urm rire este determinat de considerente de ras , naionalitate sau opinii politice; f) Dac propria sa lege este deja aplicabil faptei i dac , conform acestei legi, aciunea public este prescis la momentul primirii c

Dreptpenaleuropean Suportdecurs 141012101001 Conversion Gate02

Documents

Transcript of Dreptpenaleuropean Suportdecurs 141012101001 Conversion Gate02