Drept Comunitar

143
Drept Comunitar Cuprinsul cursului Caracterele dreptului comunitar Aplicabilitatea imediată a dreptului comunitar Aplicabilitatea directă a dreptului comunitar Supremaţia dreptului comunitar Izvoarele dreptului comunitar 1. Izvoare scrise Dreptul originar (primar) Dreptul derivat Acordurile internaţionale încheiate de Uniunea Europeană Dreptul complementar 2. Izvoare nescrise Jurisprudenţa Principiile generale de drept aplicabile în sistemele judiciare din statele membre, precum şi în ordinea juridică comunitară Principiile care stau la baza organizării şi funcţionării instituţiilor comunitare Principiul legalităţii 1

Transcript of Drept Comunitar

Page 1: Drept Comunitar

Drept ComunitarCuprinsul cursului

Caracterele dreptului comunitar

Aplicabilitatea imediată a dreptului comunitar

Aplicabilitatea directă a dreptului comunitar

Supremaţia dreptului comunitar

Izvoarele dreptului comunitar

1. Izvoare scrise Dreptul originar (primar)Dreptul derivatAcordurile internaţionale încheiate de Uniunea EuropeanăDreptul complementar

2. Izvoare nescriseJurisprudenţaPrincipiile generale de drept aplicabile în sistemele

judiciare din statele membre, precum şi în ordinea juridică comunitară

Principiile care stau la baza organizării şi funcţionării instituţiilor comunitare

Principiul legalităţiiAutonomia dreptului comunitar faţă de ordinea juridică internăPrincipiul subsidiarităţiiPrincipiul atribuiriiPrincipiul proporţionalităţiiPrincipiul unităţii instituţionale sau al cadrului instituţional unicPrincipiul echilibrului instituţional

1

Page 2: Drept Comunitar

Sistemul instituţional comunitarConsiliul UE (Consiliul de Miniştri) Comisia Europeană Parlamentul European Curtea de Justiţie Tribunalul de Primă Instanţă (ca instituţie asociată Curţii de Justiţie începând din 1988)Tribunalul Funcţiei PubliceCurtea Europeană de Conturi Consiliul European Comitetul Economic şi Social (ECOSOC) Comitetul Regiunilor  Mediatorul European Banca Centrală Europeană  Banca Europeană de Investiţii

Colaborarea instituţiilor comunitare în procesul de luare a deciziilor

Colaborarea instituţiilor comunitare în vederea elaborării şi adoptării bugetului comunitarColaborarea instituţiilor în cadrul procedurii legislative a Uniunii EuropeneProcedura de adoptare a deciziilor în cadrul politicii externe şi de securitate comună a Uniunii Europene

Etapele extinderii Comunităţilor Europene şi Uniunii

Europene1. Consideraţii introductive

2. Fundamentele juridice ale extinderii Comunităţilor Europene şi Uniunii Europene

3. Criteriile extinderii Comunităţilor Europene şi Uniunii Europene

4.Etapele extinderii Comunităţilor Europene şi Uniunii Europene

2

Page 3: Drept Comunitar

Raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern al statelor

Negocierile multilaterale şi bilaterale

cu şi în cadrul Uniunii EuropeneSpecificul negocierilor în cadrul UE

Realizarea propriu-zisă a negocierilor dintre UE şi statele candidate la aderare

Negocierile de aderare a României la Uniunea

Europeană

Caracterele dreptului comunitar

Aplicabilitatea imediată a dreptului comunitar presupune faptul că normele juridice de drept comunitar sunt aplicabile imediat ce au fost adoptate în ordinea juridică a statelor membre.

Acest principiu este corelat cu alte două principii ce stau la baza raporturilor existente între dreptul internaţional ce rezultă din tratate şi dreptul intern al statelor semnatare ale tratatelor – principiul monist şi principiul dualist.

Aplicabilitatea directă a dreptului comunitar are în vedere două aspecte.

Primul se referă la raportarea acestei trăsături a dreptului comunitar la principiul monist de receptare a normelor internaţionale în legislaţia internă a unui stat.

Al doilea aspect are în vedere efectul direct al dreptului comunitar, adică instituirea prin normele comunitare de drepturi şi obligaţii pentru toţi subiecţii acestei ordini juridice.

Supremaţia dreptului comunitar se referă la aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar în ordinea juridică naţională a statelor membre în raport cu dreptul intern al acestora.

Acest principiu are două efecte principale:prin legi naţionale posterioare nu pot fi modificate sau abrogate acte

normative comunitare;normele comunitare posterioare pot modifica sau face inaplicabile

normele juridice naţionale.

3

Page 4: Drept Comunitar

Izvoarele dreptului comunitar

1.Izvoare scrise Dreptul originar (primar)Dreptul derivatAcordurile internaţionale încheiate de Uniunea EuropeanăDreptul complementar

Dreptul originar cuprinde:

I. Tratatele originare (constitutive) 1. Tratatul instituind C.E.C.O.2. Tratatul instituind C.E.E.3. Tratatul instituind EURATOM

II. Tratatele şi actele ce modifică şi completează tratatele constitutive

1. Tratatul de la Bruxelles din 1965 de fuziune a executivelor2. Tratatele de la Luxemburg din 1970 şi de la Bruxelles din 1975, prin

care se modifică regulile în materie bugetară3. Decizia din septembrie 1976 privind alegerea Parlamentului European

prin sufragiu direct4. Actul Unic European din 19865. Tratatul de la Maastricht din 1992, intrat în vigoare în 19936. Tratatul de la Amsterdam din 1997, intrat în vigoare în 19987. Tratatul de la Nisa din 2001, intrat în vigoare în 2003

III. Tratatele şi actele de aderare ce modifică tratatele originare

1. Actele de aderare ale Danemarcei, Irlandei şi Marii Britanii din 1972, intrate în vigoare în 1973

2. Actul de aderare al Greciei din 1979, intrat în vigoare ăn 19813. Actele de aderare ale Spaniei şi Portugaliei din 1985, intrate în vigoare

în 19864. Actele de aderare ale Austriei, Finlandei şi Suediei din 1994, intrate în

vigoare în 19955. Actele de aderare ale Cehiei, Slovaciei, Sloveniei, Ungariei, Poloniei,

Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Maltei şi Ciprului din aprilie 2003, intrate în vigoare în mai 2004

6. Actele de aderare ale României şi Bulgariei din aprilie 2005, intrate în vigoare în ianuarie 2007

4

Page 5: Drept Comunitar

Dreptul derivatI. Acte comunitare unilaterale prevăzute de tratate (art.

249 T.C.E.)

Regulamente, directive, decizii –au caracter obligatoriuRecomandări, avize – au caracter facultativActe informale ale instituţiilor comunitare – sunt născute din practică şi nu intră în nici o categorie definită de tratate (rezoluţii, concluzii, luări de poziţie)

II. Acte comunitare convenţionaleDeclaraţii şi acorduri interinstituţionale (acte ce

exprimă luări de poziţie comune, declaraţii de intenţie sau angajamnete reciproce de comportare a instituţiilor)

III. Acte luate în cadrul politicii externe şi de securitate comună, precum şi în cadrul cooperării judiciare şi poliţieneşti în domeniul penal

Acordurile internaţionale încheiate de Uniunea Europeană

Dreptul complementar cuprinde acordurile internaţionale încheiate între statele membre şi care servesc obiectivele Comunităţii. Încheierea acestor acorduri internaţionale e prevăzută de art. 293 (art. 220) din T.C.E.

2. Izvoare nescriseJurisprudenţaPrincipiile generale de drept aplicabile în sistemele

judiciare din statele membre, precum şi în ordinea juridică comunitară

5

Page 6: Drept Comunitar

Principiile care stau la baza organizării şi funcţionării instituţiilor comunitare

Ordinea juridică comunitară – acquis comunitar (totalitatea actelor juridice normative adoptate la nivelul Uniunii Europene)

1. Principiul legalităţii implică respectarea normelor comunitare atât de către instituţiile europene, cât şi de către statele membre ale Uniunii.

2. Autonomia dreptului comunitar faţă de ordinea juridică internă constituie baza întregului sistem juridic comunitar şi constă în aceea că dreptul comunitar dispune pentru toate domeniile aflate în competenţa Comunităţii şi instituţiilor sale şi nu poate fi modificat prin norme de drept intern, iar dreptul intern dispune pentru tot ceea ce nu este reglementat la nivel comunitar.

În baza acestui principiu, instituţiile comunitare au dreptul de a-şi adopta propriile regulamente interne de organizare şi funcţionare şi îşi pot numi proprii funcţionari comunitari.

3. Un alt principiu care stă la baza activităţii instituţiilor comunitare şi care reflectă raporturile dintre Uniunea Europeană şi statele membre este subsidiaritatea care afirmă că fiecare nivel de putere nu trebuie să aibă alte competenţe decât cele pe care este în măsură să le exercite.

Principiul subsidiarităţii este consacrat în dreptul comunitar :în Tratatul de la Paris din 1951 instituind C.E.C.O. ;în Tratatul asupra Uniunii Europene; în proiectul de Tratat instituind o Constituţie pentru Europa (în domeniile care nu relevă competenţa sa exclusivă, Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiarităţii decât dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii avute în vedere nu pot fi realizate de o manieră suficientă de statele membre şi pot fi, deci, datorită dimensiunilor sau efectelor acţiunii dorite, mai bine realizate la nivel comunitar).

4. Delimitarea competenţelor instituţiilor Uniunii are la bază şi principiul atribuirii ce este în deplin acord cu „teoria puterilor implicite”1 consacrată de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a C.E. Potrivit acestui principiu, Uniunea acţionează în limitele competenţelor ce i-au fost atribuite de către statele membre pentru atingerea obiectivelor fixate în tratatele constitutive. Prin această prevedere, Uniunea capătă competenţă de drept comun, orice altă competenţă neatribuită Uniunii aparţinând statelor membre.

5. Instituţiile Uniunii îşi exercită competenţele lor având ca reper de bază principiul proporţionalităţii, prin care se urmăreşte ca modul de acţiune al Uniunii să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prevăzute în tratate.

1 Jinga, Ion, Uniunea Europeană, Realităţi şi perspective, Ed. Lumia Lex, Bucureşti, 1999, p.

91

6

Page 7: Drept Comunitar

6. Un alt principiu de o importanţă deosebită în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse de instituţiile comunitare este şi principiul unităţii instituţionale sau al cadrului instituţional unic.

Deşi se impunea un asemenea principiu, el a fost instaurat în mod progresiv; astfel, prin Tratatul cu privire la fuziunea executivelor din 1965 au fost instituite un Consiliu şi o Comisie unice. Dar, deşi existau instituţii comune ale Comunităţilor Europene, competenţele lor erau distincte în funcţie de Comunitatea în care erau exercitate. Mai târziu, prin Tratatul de la Maastricht, s-a prevăzut în art. 3 că „Uniunea dispune de un cadru instituţional unic”.

Proiectul Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa, ca şi Tratatul de la Lisabona instituie, în mod expres, acest principiu în art. 18, conferindu-i, în acest sens, o valoare întărită.

7. Principiul echilibrului instituţional are în vedere două coordonate esenţiale:

separarea puterilor sau a funcţiilor instituţiilor comunitare;cooperarea între aceste instituţii ale Uniunii Europene.

Sistemul instituţional comunitar

Conform art. 9 din Tratatul de la Lisabona1, Uniunea dispune de un cadru instituţional care vizează promovarea valorilor sale, urmărirea obiectivelor sale, susţinerea intereselor sale, ale cetăţenilor săi şi ale statelor membre, precum şi asigurarea coerenţei, a eficacităţii şi a continuităţii politicilor şi a acţiunilor sale. Acest cadru instituţional comunitar cuprinde, potrivit noilor reglementări în materie, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii Europene.Având în vedere modificările recente, instituţiile Uniunii sunt: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeană (denumită în continuare «Comisia»), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Curtea de Conturi.

Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condiţiile şi scopurile prevăzute de acestea. Instituţiile cooperează unele cu altele în mod loial.

Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet Economic şi Social şi de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcţii consultative (art. 9).Din cadrul sistemului instituţional comunitar vom analiza în continuare mai multe instituţii şi organe comunitare, precum: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Parlamentul European, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Tribunalul (ca instituţie asociată Curţii de Justiţie începând din 1988), Tribunalul Funcţiei

1 Tratatul de Reformă de la Lisabona de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului instituind Comunitatea Europeană a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C.306 din 17 decembrie 2007; Tratatul a fost ratificat de România prin Legea nr. 13 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 107 din 12 februarie 2008

7

Page 8: Drept Comunitar

Publice, Curtea de Conturi, Consiliul European, Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor, Mediatorul European, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii1.În literatura juridică se face distincţie între instituţii şi organe comunitare. Astfel, instituţiile au un rol esenţial în cadrul construcţiei comunitare, având un statut bine determinat, participând direct la luarea deciziilor comunitare (spre deosebire de organele comunitare), însă neavând personalitate juridică, deoarece ele reprezintă Uniunea şi acţionează pentru şi în numele acesteia. Potrivit noilor modificări aduse de Tratatul de la Lisabona, instituţiile Uniunii aplică principiul subsidiarităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Potrivit principiului subsidiarităţii, acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor (art. 3b, alineatele 3 şi 4).Organele comunitare au fost create pentru a sprijini activitatea instituţiilor, acţiunea lor cu caracter tehnic, auxiliar concretizându-se în pregătirea luării deciziilor.

Secţiunea I - Consiliul Uniunii Europene Consiliul Uniunii Europene (înainte de Tratatul de la Maastricht, numit Consiliul Comunităţilor Europene) a fost consacrat în proiectul privind Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa sub denumirea de Consiliu de Miniştri. El este principalul for de decizie al Uniunii, reprezentând pe de o parte interesele statelor membre şi, pe de altă parte, interesul comunitar, el desfăşurându-şi activitatea în mod permanent pe baza principiilor comunitare.Potrivit art. 203 din Tratatul asupra U.E., „Consiliul este format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru, abilitat să angajeze guvernul acestui stat membru”. Instituţia poate lua forma unui „Consiliu general” atunci când e compusă din miniştri de externe ai statelor membre sau a unor Consilii „specializate” sau „sectoriale” când e constituită din miniştri specializaţi într-un anumit domeniu. În conformitate cu prevederile Tratatului de la Lisabona, „statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor” (art. 8 A, alin. 2).Prin urmare, Consiliul U.E. e alcătuit din 27 de membri, câte unul din partea fiecărui stat membru, care au, în mod obligatoriu, calitatea de membri ai guvernelor, identitatea miniştrilor fiind determinată de problemele înscrise pe ordinea de zi:

– miniştrii afacerilor externe, când Consiliul decide cu privire la afacerile

generale sau la relaţiile externe ale U.E.; în această configuraţie poartă denumirea de

Consiliul Afacerilor generale şi relaţiilor externe;

– miniştrii de resort, când deciziile urmează a fi luate în domenii

specializate, de exemplu, în probleme legate de agricultură se va reuni Consiliul

1 Duculescu, Victor, „Dreptul integrării europene”, Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003; Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006; Mazilu, Dumitru, „Integrarea europeană, Drept comunitar şi instituţii europene”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007; Zătescu, Irina M., Demetrescu, R., C., „Drept instituţional comunitar”, Editura Olimp, Bucureşti, 1999; Filipescu, Ion P., Fuerea, Augustin, „Drept instituţional comunitar”, Editura Actami, Bucureşti, 2000

8

Page 9: Drept Comunitar

pentru Agricultură şi pescuit.

Funcţionarea Consiliului UE se face pe baza tratatelor institutive ale Comunităţilor Europene, a Tratatului asupra U.E, a Tratatului de la Lisabona şi a Regulamentului interior. În vederea desfăşurării unei activităţi eficiente, Consiliul dispune de mai multe organisme şi organe auxiliare: Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER), Preşedinţia Consiliului, Secretarul General, grupurile de experţi şi comitetele pe diferite domenii.Funcţionarea Consiliului U.E. are în vedere Preşedinţia Consiliului, modul de deliberare şi organele auxiliare.

Preşedinţia Consiliului este asigurată, prin rotaţie de către fiecare stat membru, pentru o perioadă de şase luni, în conformitate cu modalităţile de rotaţie stabilite de art. 203 din Tratatul asupra U.E., de art. 201b din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aşa cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona şi de alte acte cu caracter legislativ1.

În privinţa votului, „Consiliul se întruneşte în şedinţă publică atunci când deliberează şi votează un proiect de act legislativ. În acest scop, fiecare sesiune a Consiliului este divizată în două părţi, consacrate deliberărilor privind actele legislative ale Uniunii, respectiv activităţilor fără caracter legislativ. Preşedinţia formaţiunilor Consiliului, cu excepţia celei Afaceri Externe, este asigurată de reprezentanţii statelor membre în cadrul Consiliului după un sistem de rotaţie egal, în condiţiile stabilite în conformitate cu articolul 201b din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene” (art. 9 D din Tratatul de la Lisabona).

Conform noilor modificări, un rol important în cadrul Consiliului UE îl are o nouă figură în peisajul instituţional comunitar – Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi securitate comună. Reglementări cu privire la acesta regăsim în tratatul intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. În acest sens, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, cu acordul preşedintelui Comisiei, numeşte Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Consiliul European poate pune capăt mandatului acestuia în conformitate cu aceeaşi procedură. Înaltul Reprezentant conduce politica externă şi de securitate comună a Uniunii. Acesta contribuie prin propuneri la elaborarea acestei politici şi o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului. Acesta acţionează în mod similar şi în ceea ce priveşte politica de securitate şi apărare comună. Înaltul Reprezentant este unul dintre vicepreşedinţii Comisiei. Acesta asigură coerenţa acţiunii externe a Uniunii. Acesta este însărcinat, în cadrul Comisiei, cu responsabilităţile care îi revin acesteia din urmă în domeniul relaţiilor externe şi cu coordonarea celorlalte aspecte ale acţiunii externe a Uniunii. Prin acelaşi tratat menţionat mai sus, postul de ministru al Afacerilor Externe a UE a fost eliminat, atribuindu-se în schimb puteri sporite Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă. Acesta va prezida reuniunile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe (CAGRE).

În cursul exercitării Preşedinţiei U.E. au loc următoarele activităţi:

– conducerea Consiliului European de către şeful de stat sau de guvern al

statului ce asigură Preşedinţia U.E.; Consiliul European se reuneşte de cel puţin două

ori pe an pentru a fixa marile orientări ale politicii comunitare şi pentru a da o

1 Décision du Conseil du 1-ere janvier 2007 portant fixation de l’ordre d’ exercise de la

presidence du Conseil, în Jornal Officiel de l’UE L 1/11 din 4 .01. 2007

9

Page 10: Drept Comunitar

impulsionare politică;

– prezidarea Consiliului U.E. de către miniştrii statului ce exercită

preşedinţia; Consiliul se reuneşte lunar pentru a lua decizii comune ce angajează toate

statele membre;

– realizarea unor funcţii de către Preşedinţia Consiliului U.E.

Preşedinţia Consilului U.E. are, în sens larg, trei funcţii esenţiale:a) organizarea şi conducerea reuniunilor Consiliului şi a grupurilor sale

de lucru, precum şi elaborarea de compromisuri susceptibile de a rezolva problemele

existente;

b) reprezentarea Consiliului atât în activitatea sa cu alte instituţii şi

organisme ale U.E., cât şi de nivel internaţional (de exemplu, în cadrul Naţiunilor

Unite sau în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului); preşedinţia reprezintă, de

asemenea, U.E. în raporturile cu state terţe, membre ale U.E.;

c) asigurarea continuării negocierilor în curs începute în timpul

preşedinţiei precedente şi pregătirea preşedinţiei următoare pentru a le prelua.

Preşedinţia pregăteşte şi conduce lucrările Consiliului U.E., stabileşte priorităţile, fixează o ordine de zi provizorie care se aprobă prin adoptarea ei de către Consiliu şi este mediator între Consiliu şi celelalte instituţii comunitare.La începutul fiecărei preşedinţii, un calendar de activităţi este prezentat Parlamentului European, Comitetului Economic şi Social şi Comitetului Regiunilor.La sfârşitul perioadei de şase luni, un raport este adresat Parlamentului cu privire la rezultatele obţinute pe parcursul preşedinţiei.Ca o noutate importantă, potrivit Tratatului de la Lisabona, un Preşedinte al Consiliului European este numit pentru 2 ani şi jumătate. Această instituţie este menită să pună capăt sistemului Preşedinţiei „turnante” pe termen de 6 luni a U.E. Funcţia de Preşedinte al Consiliului European este incompatibilă cu orice demnitate publică naţională.Actualmente, pe lîngă preşedinţia permanentă a Uniunii instituită prin crearea postului de Preşedinte al Consiliului European funcţionează în continuare şi preşedinţia „turnantă”, în momentul de faţa deţinută de Spania până la sfârşitul lunii iunie 2010 şi din iulie 2010 de Belgia.În ceea ce priveşte preşedinţia UE, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Spania, Belgia şi Ungaria au întocmiti un program de lucru pentru o perioadă de 18 luni, începând cu 1 ianuarie 2010, când se vor succeda la preşedinţia Consiliului UE (Spania – ianuarie – iunie 2010; Belgia – iulie-decembrie 2010; Ungaria – ianuarie-iunie 2011). Acest program cuprinde, în prima parte, reglementări ce vizează priorităţile şi obiectivele în domeniul muncii, iar în ce-a de a doua parte sunt prezentate probleme concrete abordate de Consiliul UE pe parcursul celor 18 luni. Printre priorităţile preşedinţiei spaniole a UE amintim: consolidarea Europei sociale, promovarea Europei cetăţenilor, ieşirea din criza economică, securitatea

10

Page 11: Drept Comunitar

energetică a UE şi lupta împotriva schimbărilor climatice, crearea unui spaţiu comun de cooperare judiciară şi poliţienească1.Ca urmare a modificărilor intervenite cu ocazia producerii de efecte juridice a Tratatului de la Lisabona, Spania şi noul preşedinte al Consiliului European au creat un grup de lucru care are ca sarcină stabilirea unei cooperări foarte strânse între „preşedinţia turnantă”2 şi preşedinţia permanentă a Uniunii Europene.În activitatea sa de administrare, Preşedinţia beneficiază de sprijinul unui Secretariat General cu sediul la Bruxelles, care prin activitatea sa, asigură buna desfăşurare a lucrărilor Consiliului. Din 1999, când a fost desemnat în funcţia de Secretar General al Consiliului Javier Solana, acesta a fost şi Înalt Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună (1999- 2009). În această calitate, el a ajutat Consiliul în elaborarea şi executarea deciziilor politice şi, în numele acestuia, a fost susţinut dialogul politic cu statele terţe. Secretarul General–adjunct e însărcinat cu gestionarea Secretariatului General.Comitetul reprezentanţilor permanenţi (COREPER) este organismul ce asigură pregătirea lucrărilor Consiliului, cu excepţia problemelor agricole, care cad în sarcina Comitetului special pentru agricultură. Acest organism (COREPER) este format din totalitatea reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre ale U.E. Aceste state au fiecare câte o reprezentanţă, permanentă la Bruxelles ce are drept scop apărarea intereselor naţionale. Această reprezentanţă este o misiune diplomatică, şeful ei fiind ambasadorul ţării sale pe lângă Uniune ce se numeşte reprezentant permanent.COREPER este asistat în activitatea sa de mai multe grupe de lucru ce sunt constituite din funcţionari ai administraţiilor naţionale.Grupurile de experţi sunt alcătuite din experţi desemnaţi de Comisie şi experţi ai statelor membre şi ei au rolul de a susţine iniţiativele legislative.Comitetul pentru Agricultură are rolul de a pregăti proiectele legislative din domeniul agriculturii.Comitetul economic financiar a fost înfiinţat cu denumirea de Comitet monetar prin Tratatul asupra U.E. cu scopul coordonării şi promovării politicilor în domeniul monetar. Odată cu trecerea la moneda unică, Comitetul economic financiar are rolul de a urmări situaţia monetară şi financiară a statelor membre şi a Uniunii, raportând periodic Consiliului şi Comisiei.Comitetul politic, instituit prin Tratatul de la Maastricht, are rolul de a urmări situaţia, internaţională din perspectiva politicii externe şi de securitate comună. El contribuie la definirea politicilor din acest domeniu şi la cerere sau din oficiu, emite avize Consiliului. Prin Tratatul de la Lisabona, în cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care să asigure în cadrul Uniunii promovarea şi consolidarea cooperării operaţionale în materie de securitate internă. Fără a aduce atingere articolului 207, comitetul promovează coordonarea acţiunii autorităţilor competente ale statelor membre. La lucrările comitetului pot fi implicaţi reprezentanţii organelor, ai oficiilor şi ai agenţiilor în cauză ale Uniunii. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la derularea acestor lucrări (art. 61 D).Consiliul U.E. este asistat şi de alte organe auxiliare, precum: Comitetul pentru vize, Comitetul permanent pentru forţa de muncă; Comitetul pentru energie; Comitetul pentru cercetare ştiinţifică şi tehnică; Comitetul pentru educaţie, Comitetul pentru acordurile de cooperare cu ţările lumii a treia.

1 www. eu2010es/fr/presidencia/programapol/2 Pe 17 iunie 2010 a avut loc reuniunea Consiliului European la Bruxelles

11

Page 12: Drept Comunitar

Activitatea deliberativă a Consiliului U.E.Deciziile Consiliului U.E. sunt luate prin vot, ţinând seama de populaţia statelor, însă există şi o reponderare a voturilor în favoarea statelor cu populaţii mai mici.Începând cu 1 noiembrie 2004, repartiţia celor 321 de voturi în Consiliu este următoarea: Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, câte 29 de voturi; Spania şi Polonia – câte 27 de voturi; Olanda – 13 voturi; Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria şi Portugalia – câte 12 voturi; Austria şi Suedia – câte 10 voturi, Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia, Finlanda – câte 7 voturi, Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg şi Slovenia – câte 4 voturi; Malta – 3 voturi. În cadrul Uniunii celor 27 s-au adăugat din ianuarie 2007 şi cele 24 voturi ce aparţine României (14 voturi) şi Bulgariei (10 voturi).Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, adoptarea deciziilor în Consiliul UE se realiza cu majoritate simplă, majoritate calificată şi unanimitate. După acest moment, se prevede în mod expres: „Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel” (art. 9 C alin. 3). Prin urmare, majoritatea calificată devine regula, iar votarea cu majoritate simplă sau cu unanimitate excepţia.Majoritatea simplă (jumătate plus unu din voturile membrilor Consiliului) a fost – la începutul creării Comunităţilor - modalitatea de drept comun de adoptare a deciziilor; astăzi, aceasta este utilizată în cazuri limitate, precum: adoptarea Regulamentului interior al Consiliului (conform art. 207, Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în chestiunile de procedură, precum şi în privinţa adoptării regulamentului său de procedură); solicitarea de studii şi propuneri ori cererea de informaţii de la Comisia Europeană; avizul favorabil la reuniunea în conferinţe ale reprezentanţilor guvernelor statelor membre ale U.E. Anterior Tratatului de la Lisabona, majoritatea calificată a impus adoptarea deciziilor cu două treimi din voturile de care dispun membrii Consiliului. În cazul Uniunii cu 27 de membri s-a urmărit reflectarea în capacitatea decizională atât a puterii economice, cât şi a ponderii demografice a statelor membre. O altă formulă a majorităţii calificate consta în luare deciziei cu excluderea votului statului interesat în adoptarea acesteia.

Majoritatea calificată a fost prevăzută în mai multe domenii enumerate în diferite tratate comunitare. Astfel, în Actul Unic European sunt determinate următoarele materii: tarifele vamale comune; protecţia economiilor (depunerilor); libera prestare a serviciilor; libera circulaţie a capitalurilor, transporturi maritime şi aeriene; piaţa internă, cu excepţia fiscalităţii, libera circulaţie a persoanelor, drepturile şi interesele muncitorilor, pentru care se cere unanimitate; coeziune; cercetare; mediu (cu unele excepţii). În Tratatul asupra UE, domeniile în care se cere majoritatea calificată sunt: politica vizelor, educaţie, sănătate publică; consumatori; reţele transeuropene; cooperare în domeniul dezvoltării, sancţiuni economice. Şi în Tratatul de la Amsterdam sunt identificate materiile în care e necesară o astfel de majoritate; autorizarea cooperării consolidate; refugiaţi; ocuparea locurilor de muncă; cooperare vamală; lupta împotriva excluderii sociale; egalitate între bărbaţi şi femei; sănătate publică; transparenţă; lupta antifraudă, statistici, protecţia vămilor; regiuni ultraperiferice. În Tratatul de la Lisabona, majoritatea calificată se extinde la alte 51 de domenii, precum cooperarea judiciară şi poliţienească, politica economică, educaţie, sănătate, agricultură, securitate energetică, imigrare, fonduri structurale, politica socială, protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane, energie, turism, protecţie

12

Page 13: Drept Comunitar

civilă, cooperare admnistrativă, cadrul în care este pusă în aplicare politica comercială comună, cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare, acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii Europene, statutul partidelor politice la nivel european, întreruperea sau restrângerea relaţiilor economice, financiare cu unul sau mai multe state terţe. Începând cu 1 noiembrie 2014 şi sub rezerva dispoziţiilor tranzitorii stabilite prin Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii, în cazul în care, în temeiul tratatelor, nu toţi membrii Consiliului participă la vot, majoritatea calificată se defineşte după cum urmează: (a) majoritatea calificată este definită ca fiind egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puţin 65% din populaţia acestor state. Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membri din Consiliu, care reprezintă mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită. (b)Prin derogare de la litera (a), în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puţin 65% din populaţia respectivelor state (art. 205). Prin urmare, acest sistem va intra în vigoare la 1 noiembrie 2014, în urma compromisului realizat la Consiliul European din iunie 2007. De asemenea, la insistenţele Poloniei, în perioada 1 noiembrie 2014 – 31 martie 2017, statele membre care se apropie de numărul de voturi necesar minorităţii de blocaj, vor putea cere să aplice actualul sistem de vot, prevăzut de Tratatul de la Nisa.Prin Tratatul de la Lisabona s-a desfiinţat structura pe „piloni” în ceea ce priveşte legislaţia Uniunii Europene. Astfel, materiile ce vizau fostul pilon al treilea – cooperare judiciară în materie penală şi cooperare poliţienească – vor fi reglementate pe baza procedurilor legislative ce se aplicau pentru primul „pilon”. Astfel, deciziile în cele mai multe dintre aceste domenii nu se vor mai lua de către Consiliu cu unanimitate, ci cu majoritate calificată, în cadrul procedurii de codecizie care s-a transformat, în virtutea noilor modificări, în procedură legislativă „ordinară”.

Prin urmare, procedura codeciziei în care este practicată majoritatea calificată menţionată mai sus este consacrată ca procedură legislativă „ordinară” de adoptare a actelor juridice cu caracter obligatoriu la nivelul Uniunii Europene. Unanimitatea este modalitatea potrivit căreia fiecare stat are un drept de veto, cu precizarea că abţinerea de la vot nu are valoarea unui veto. Unanimitatea este rezervată în cazuri limitate: uniune economică şi monetară, industrie, cultură (Tratatul de la Maastricht), fiscalitate, libera circulaţie a persoanelor, drepturile şi interesele muncitorilor (Actul Unic European); constatarea încălcării de către un stat a principiilor Tratatului asupra UE, aplicarea acordurilor încheiate de parteneri sociali; suspendarea dreptului de vot, politică externă şi de securitate comună (Tratatul de la Amsterdam); autorizarea de a recurge la o formă de cooperare consolidată (Tratatul de la Lisabona). Atribuţiile Consiliului UE sunt enumerate în tratatele constitutive – Actul Unic

European (art. 145), Tratatul de la Maastricht (art. 202) şi Tratatul instituind C.E.E.A.

(art. 115). De asemenea, aceste competenţe sunt precizate în mod expres şi în Tratatul

de la Lisabona: Consiliul exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţiile

legislativă şi bugetară. Acesta exercită funcţii de definire a politicilor şi de

coordonare, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate.

13

Page 14: Drept Comunitar

Prin urmare, Consiliul UE exercită în cadrul Uniunii în principal atribuţii legislative care nu sunt absolute, ci sunt explicit prezente în tratate. Acest rol legislativ este împărţit cu Parlamentul European, a cărui importanţă a crescut din ce în ce mai mult din punct de vedere normativ.

Consiliul UE adoptă acte juridice cu forţă obligatorie (regulamente, directive),

acte care fac parte din dreptul derivat al Uniunii şi trebuie să fie conforme cu tratatele

comunitare. În cazul în care tratatele statuează doar obiectivul comunitar şi

necesitatea luării unei decizii, fără a preciza instituţia competentă să facă acest lucru

(art. 235 C.E.E. şi art. 236 Euratom), competenţa aparţine Consiliului, cu unanimitate,

la propunerea Comisiei şi cu avizul Parlamentului. De asemenea, Consiliul poate

revizui tratatele comunitare.

Politica externă şi de securitate comună, precum şi politica privind afacerile interne şi justiţia sunt în sarcina Consiliului UE. Astfel, Consiliul este cel care autorizează deschiderea negocierilor cu statele asociate în vederea aderării sau cu alte state sau organizaţii internaţionale în scopul încheierii unor acorduri internaţionale; de asemenea, aprobă acordurile internaţionale încheiate de Comisie. Conform Tratatului de la Lisabona, politica externă şi de securitate comună face obiectul aplicării unor norme şi proceduri speciale. Aceasta este definită şi pusă în aplicare de Consiliul European şi de Consiliu, hotărând în unanimitate, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel. Adoptarea de acte legislative este exclusă. În aceeaşi ordine de idei, se mai prevede că „deciziile referitoare la politica de securitate şi apărare comună, inclusiv cele cu privire la lansarea unei misiuni menţionate la prezentul articol, se adoptă de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate, la propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate sau la iniţiativa unui stat membru. Înaltul Reprezentant poate propune recurgerea la mijloace naţionale, precum şi la instrumente ale Uniunii, după caz, împreună cu Comisia”.Prin aplicarea noului tratat, Consiliul şi Comisia asigură coerenţa acţiunilor întreprinse în cadrul unei forme de cooperare consolidată, precum şi coerenţa acestor acţiuni cu politicile Uniunii, şi cooperează în acest scop.În domeniul PESC, misiunile în cadrul cărora Uniunea poate recurge la mijloace civile şi militare includ acţiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitare şi de evacuare, misiunile de consiliere şi de asistenţă în probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor şi de menţinere a păcii, misiunile forţelor de luptă pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a păcii şi operaţiile de stabilizare după încetarea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat ţărilor terţe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora. Consiliul adoptă decizii privind misiunile prevăzute mai sus, definind obiectivele şi întinderea acestora, precum şi condiţiile generale de punere în aplicare. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, sub autoritatea Consiliului şi în contact strâns şi permanent cu Comitetul Politic şi de Securitate, supraveghează coordonarea aspectelor civile şi militare ale acestor misiuni (art. 28 B). Consiliul UE are atribuţii de coordonare a politicilor economice ale UE pentru asigurarea funcţionării uniunii economice şi monetare. Sunt două tipuri de politici comunitare: cele conduse de instituţiile comunitare (politicile comune) şi cele organizate de statele membre (politicile de armonizare) ce trebuie armonizate la nivel

14

Page 15: Drept Comunitar

comunitar. Coordonarea acestor politici se realizează printr-o multitudine de documente, deoarece tratatele nu prevăd mijloacele de realizare a acestei competenţe. Prin Tratatul de la Lisabona (art. 2 D), statele membre îşi coordonează politicile economice în cadrul Uniunii. În acest scop, Consiliul adoptă măsuri şi, în special, orientările generale ale acestor politici.Consiliul UE adoptă bugetul comunitar împreună cu Parlamentul European în cadrul unei proceduri complexe prevăzute de tratatul de la Lisabona şi detaliate într-o altă secţiune.Consiliul UE propune membrii unor organe comunitare, cum sunt Comitetul Economic şi Social, Curtea de Conturi.Tot în Tratatul de la Lisabona se mai prevede că în cazul în care o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară în cadrul politicilor definite în tratate, pentru a atinge unul dintre obiectivele menţionate în tratate, fără ca acestea să fi prevăzut atribuţiile necesare în acest sens, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European, adoptă măsurile corespunzătoare. La data la care dispoziţiile respective sunt adoptate de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, acesta hotărăşte în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.

Secţiunea a II-a - Consiliul European Consiliul European reuneşte şefii de state sau de guverne ai statelor membre, asistaţi de miniştri lor de externe, plus preşedintele Comisiei Europene, asistat de comisarul european responsabil cu relaţiile externe. Această instituţie s-a format pe cale cutumiară şi s-a instituţionalizat prin Actul Unic European şi prin Tratatul de la Maastricht. Acesta din urmă prevede în art. 4 rolul acestui organism „Consiliul European dă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării sale şi îi defineşte orientările politice generale”. Aceleaşi atribuţii sunt stabilite şi prin Tratatul de la Lisabona, precizându-se şi faptul că această instituţie comunitară nu exercită funcţii legislative. De asemenea, deciziile Consiliului European privind interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii privesc politica externă şi de securitate comună, precum şi celelalte domenii ale acţiunii externe a Uniunii. Deciziile pot să privească relaţiile Uniunii cu o ţară sau o regiune sau pot aborda o anumită tematică. Acestea precizează durata lor şi mijloacele care urmează a fi puse la dispoziţie de Uniune şi statele membre. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, la recomandarea Consiliului, adoptată de acesta în conformitate cu normele prevăzute pentru fiecare domeniu în parte. Deciziile Consiliului European sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute în tratate (art. 10 B). Tratatul de la Lisabona mai prevede că, potrivit art. 61 A, Consiliul European defineşte orientările strategice ale planificării legislative şi operaţionale în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.Tot ca o noutate, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate participă la lucrările Consiliului European. Acest Înalt Reprezentant al Uniunii are trei responsabilităţi: reprezintă Consiliul în politica externă şi de securitate comună (PESC); este preşedinte al Consiliului Afacerilor Externe; este vice-preşedinte al Comisiei Europene.

El este însărcinat să conducă politica externă – reprezentând Uniunea pe plan internaţional în domeniul PESC - , ca şi politica de apărare comună; a fost numită de Consiliul European în această funcţie, cu acordul preşedintelui Comisiei şi în urma investiturii Parlamentului European – de la 1 decembrie 2009 – Catherine Ashton. Durata mandatului său este de cinci ani şi ea coincide cu cea a mandatului Comisiei.

15

Page 16: Drept Comunitar

Sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii a fost plasat un serviciu nou înfiinţat – Serviciul European pentru acţiune externă.

Printre modificările de mare importanţă, menţionăm şi o nouă instituţie în peisajul comunitar – Preşedintele Consiliul European. Astfel, conform art. 9 B, Consiliul European îşi alege preşedintele cu majoritate calificată, pentru o durată de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. În caz de împiedicare sau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatul preşedintelui în conformitate cu aceeaşi procedură. Funcţia de Preşedinte al Consiliului European este incompatibilă cu orice demnitate publică naţională.

La 1 decembrie 2009, actualul preşedinte – M. Herman Von Rumpuy - a fost ales cu unanimitate de statele membre pentru un mandat cuprins între 1 decembrie 2009 şi 31 mai 2012.Preşedintele Consiliului European are ca sarcină organizarea lucrărilor acestuia şi, de asemenea, veghează la asigurarea consensului între statele membre. El este şi reprezentantul, la nivel înalt, al Uniunii în domeniul politicii externe şi de securitate comună, fără a aduce atingere în vreun fel atribuţiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi securitate comună. Consiliul European devine, din punct de vedere juridic, prin Tratatul de la Lisabona, o instituţie comunitară, fiind considerat – în acelaşi timp - un „organ paracomunitar”, subliniindu-se, astfel, puterea sporită pe care o are în spaţiul comunitar.În urma Consiliului European de la Sevilla din iunie 2002, această instituţie interguvernamentală se reuneşte de patru ori pe an (în fiecare semestru de câte două ori). Reuniunea în şedinţe extraordinare are loc doar în cazuri excepţionale. În prezent, reuniunile se desfăşoară la Bruxelles, precum şi în statul care deţine preşedinţia Consiliului U.E.; la Nisa s-a decis ca o întâlnire pe preşedinţie să se ţină la Bruxelles, iar când Uniunea va avea 28 de membri, toate reuniunile să fie organizate, în principiu, la Bruxelles. Fiecare Consiliu European se finalizează prin concluzii. Prin noul tratat intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, Consiliul European se întruneşte de două ori pe semestru la convocarea preşedintelui său. Atunci când ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru şi, în ceea ce îl priveşte pe preşedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci când situaţia o impune, preşedintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European.Consiliul European dă impulsurile la marile probleme politice privind construcţia Europei: modificarea tratatelor şi a instituţiilor, declaraţii diplomatice în cadrul politicii externe şi de securitate comună. El îndeplineşte funcţia de forum de discuţie la nivel politic cel mai înalt în situaţii de criză şi încearcă să aducă soluţii în caz de dezacord între statele membre. După negocieri între statele membre, Consiliul European poate să emită, prin consens:– orientări (acestea indică Consiliului UE şi Comisiei priorităţile Consiliului European cu privire la gestionarea UE şi a politicilor comune, orientările iau forma unor orientări politice generale, cu definirea unui program şi a unor obiective concrete);– declaraţii şi rezoluţii (ele exprimă, într-o manieră solemnă, poziţia şefilor de stat şi de guvern cu privire la o problemă determinată).Orientările şi declaraţiile nu au, totuşi, valoare juridică. Pentru a fi puse efectiv în practică, ele trebuie să urmeze procedura legislativă obişnuită.

În cazul în care Consiliul European se pronunţă prin vot, preşedintele acestuia şi preşedintele Comisiei nu participă la vot. Abţinerile membrilor prezenţi sau

16

Page 17: Drept Comunitar

reprezentaţi nu împiedică adoptarea deliberărilor Consiliului European pentru care este necesară unanimitatea. Preşedintele Parlamentului European poate fi invitat de Consiliul European pentru a fi audiat. Consiliul European hotărăşte cu majoritate simplă în chestiuni de procedură, precum şi pentru adoptarea regulamentului de procedură (art. 201 a).Prin excepţie, Consiliul European adoptă cu majoritate calificată: o decizie de stabilire a listei formaţiunilor Consiliului, altele decât cea Afaceri Generale şi cea Afaceri Externe; o decizie referitoare la preşedinţia formaţiunilor Consiliului, cu excepţia celei Afaceri Externe (art. 201 b).

Consiliul European joacă un rol cheie, dar distinct de cel al Consiliului U.E., ai cărui membri sunt miniştrii statelor membre.

Consiliul European este asistat în activitatea sa de un Secretariat General al Consiliului, iar Preşedintele Consiliului European de un Cabinet.

Consiliul European diferă de Consiliul Europei - organizaţie internaţională exterioară Uniunii Europene - creată la Londra, în 1949, care are în vedere educaţia, cultura şi în principal apărarea drepturilor omului. Actualmente, Consiliul Europei are 47 de membri.

Secţiunea a III-a - Parlamentul EuropeanParlamentul European e compus din reprezentanţi ai statelor – aleşi în mod direct de cetăţeni - ce nu sunt ţinuţi de instrucţiunile acestora (exprimând un vot personal şi individual).

Scurt istoric “Reprezentarea cetăţenilor a fost una din principalele idei din retorica politică, indiferent de epocă, filosofie sau ideologie guvernantă. Parlamentul sau Adunarea reprezentativă şi-a creat legitimitate în viaţa publică europeană,o dată cu apariţia constituţionalismului şi principiului separaţiei puterilor în stat.”1

Parlamentul este definit ca fiind reprezentarea poporului, în statele democratice, iar parlamentarismul este definit ca fiind concepţia politică, potrivit căreia poporul îşi exercită guvernarea prin reprezentanţii săi în parlament. Parlamentul European este una din instituţiile fundamentale ale Uniunii Europene, care reprezintă politic popoarele ţărilor membre ale Uniunii, fiind singurul corp legislativ comunitar care este ales prin vot direct. Deşi s-au purtat discuţii cu privire la existenţa unui sediu unic, actualmente Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea în trei oraşe diferite: sediul Parlamentului este la Strasbourg, sediile administrative sunt la Luxemburg, iar comisiile parlamentare se întâlnesc la Bruxelles.Parlamentul European îşi începe istoria aproximativ o data cu cea a construcţiei Europei Unite şi anume la 9 mai 1950, când ministrul de externe francez Robert Schuman propune înfiiţarea unei Adunări comune a Comunitaţilor Cărbunelui şi Oţelului, care să coordoneze folosirea acestor resurse. Tratatul de la Paris din 1951 propune înfiiţarea unor instituţii care să facă posibilă integrarea şi crearea unei Adunări comune. Tratatele de la Roma din 1958 au dus la înfiiţarea unei Adunări parlamentare ca o adunare comună a C.E.C.O, C.E.E.A, şi C.E.E. În 1962, această Adunare ia numele de Parlament,prin auto-proclamare. În

1 Nicolae Păun, Instituţiile Uniunii Europene, Ed.Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-

Napoca, 2004, p.128

17

Page 18: Drept Comunitar

1970,prin Tratatul de la Luxemburg, P.E capată puteri bugetare şi de control, fiind responsabil cu adoptarea bugetului şi a controlului execuţiei bugetare. Tratatul de la Bruxelles din 1975 îi sporeşte Parlamentului puterile bugetare, având dreptul de a respinge bugetul. O dată cu primele alegeri directe de către cetăţenii europeni a membrilor Parlamentului European – desfăşurate în iulie 1979 - , creşte şi rolul acestei instituţii. Prin Actul Unic European din 1986 Parlamentul European primeşte dreptul de aviz conform şi de cooperare legislativă în câteva domenii. Începând cu 1992, prin Tratatul de la Maastricht, Parlamentului îi sunt recunoscute puterea bugetară, puterea de control şi de nominalizarea comisarilor şi puteri colegislative; P.E fiind responsabil cu investirea Comisiei. Tratatul de la Amsterdam îi aduce Parlamentului şi puterea de a primi rapoartele Comisiei, de a aproba preşedintele acesteia şi Colegiul Comisarilor, şi de a demite Comisia printr-o moţiune de cenzură. Competenţa de a declanşa recursuri jurisdicţionale pentru incompetenţă, violarea formelor substanţiale şi violarea tratatelor care instituie comunitatea împotriva actelor Comisiei sau Consiliului îi este atribuită Parlamentului în 1999 prin Tratatul de la Nisa. Perspectiva Parlamentului asupra noului Tratat este redată prin Rezoluţia din 11 iulie 2007 privind convocarea Conferinţei inter-guvernamentale (CIG): avizul Parlamentului European. Documentul susţine păstrarea în substanţă a vechiului Tratat Constituţional, subliniind poziţia P.E., care consideră că principalul interes al Uniunii este “să consolideze construcţia europeană şi metoda comunitară, care au generat pace, stabilitate şi prosperitate de peste 50 de ani.”1

Documentul identifică şapte tendinţe negative în pregătirea consensului constituţional legate de renunţarea la: “a) ideea unui singur tratat constituţional; b)simbolurile Uniunii; c)o denumire inteligibilă a actelor juridice ale Uniunii; d)o declaraţie clară privind prioritatea dreptului Uniunii şi definirea U.E. ca Uniunea cetăţenilor şi a statelor…; e)că au sporit posibilităţile de opt-out pentru anumite state membre; g)evoluţia atitudinilor opuse ideilor europene de solidaritate şi integrare; h)mandatul permite modificarea denumirii actelor juridice, dar nu prevede nicio schimbare în structura şi ierarhia lor.”2

Documentul salută, de asemenea, consolidarea modalităţilor P.E. de participare la C.I.G. şi voinţa de a menţine o relaţie strânsă cu parlamentele naţionale şi cu societatea civilă în timpul procesului de revizuire a tratatelor. P.E. solicită “publicarea rezultatelor Conferinţei inter-guvernamentale şi sub forma unui proiect de versiune consolidată a tratatelor”3.

Constituirea Parlamentului EuropeanParlamentul European4 a fost denumit „Adunare generală” în tratatele institutive, fiind consacrată denumirea actuală în Actul Unic European.1 Rezoluţia din 11 iulie 2007, privind convocarea Conferinţei inter-guvernamentale:avizul

Parlamentului European2 Ibidem, p. 223 Rezoluţia din 11 iulie 2007, privind convocarea Conferinţei inter-guvernamentale:avizul

Parlamentului European4 Corbett, Richard, Jacobs, Francis, Shakleton, Michael, Parlamentul European, Regia Autonomă

18

Page 19: Drept Comunitar

Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin sufragiu universal direct pentru un mandat de 5 ani - mandat reprezentativ1 -, ultimele alegeri desfăşurându-se în iunie 2009, cu participarea a 27 de state membre. Sistemul electoral nu este unitar în toate statele membre, alternând reprezentarea majoritară cu principiul reprezentării proporţionale.Candidaturile pot fi depuse fie independent, fie pe listele unor partide, în conformitate cu legislaţia naţională a fiecărui stat.Alegerile au loc timp de 3-4 zile, orice persoană care a împlinit 18 ani având dreptul la un singur vot.Prin urmare, Parlamentul European este format din reprezentanţi ai popoarelor statelor membre2. Până în 2004, această instituţie a avut 626 de membri, iar din 2004, odată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor Tratatului de la Nisa şi a Protocolului anexat acestuia, cuprindea 732 de membri. Din momentul în care Uniunea a avut 27 de state membre, numărul locurilor alocate fiecărui stat a fost din nou schimbat, totalul fiind de 786 de locuri. Începând cu anul 2004, Germania are 99 de parlamentari; Marea Britanie, Franţa, Italia câte 78, Spania, Polonia – 54; Olanda –27; Ungaria, Portugalia, Grecia, Cehia, Belgia – 24; Suedia – 19; Austria –18; Filanda, Danemarca, Slovacia – 14; Irlanda şi Lituania – 13; Letonia – 9, Slovacia –7, Luxemburg, Cipru, Estonia – 6; Malta 5. România are 35 parlamentari, iar Bulgaria 18.În urma alegerilor pentru Parlamentul European din 2009 au fost desemnaţi un număr de 736 europarlamentari.

Conform Tratatului de la Lisabona, numărul parlamentarilor europeni nu va depăşi 750 membri, la care se adaugă preşedintele. Numărul europarlamentarilor va fi fixat printr-un sistem proporţional descrescător, cu un maxim de 96 şi un minim de 6 pentru fiecare stat membru. Consiliul European adoptă în unanimitate, la iniţiativa Parlamentului European şi cu aprobarea acestuia, o decizie de stabilire a componenţei Parlamentului European (art. 9 A alin. 1).

Structura Parlamentului EuropeanConducerea Parlamentului revine unui preşedinte3, unui număr de 14 vicepreşedinţi – care împreună cu cei 5 chestori formează Biroul Parlamentului European, precum şi unui secretariat general. Preşedinţii şi vicepreşedinţii sunt aleşi de membrii Parlamentului pe o perioadă de 2 ani şi jumătate. Alegerea Preşedintelui se face cu votul secret al majorităţii absolute, în trei tururi de scrutin, la propunerea unui grup parlamentar sau a 32 de parlamentari. Preşedintele conduce şedinţele plenare,

„Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2007; Burban, J.-L., Parlamentul European, traducere de Anca

Calangiu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999, p. 58-59; Boulouis, Jean, Droit institutionnel de l’Union

Européenne, 6e édition, Montchrestien, Paris, 1997,p. 93-961 Mandatul reprezentativ reprezintă o delegare de sarcini din partea cetăţenilor către o anumită

persoană care, în exercitarea acestuia, nu este obligată să ţină cont de opţiunile exprimate de electorat

în momentul votului, ci va avea în vedere interesele generale2 Europarlamentarii sunt aleşi în mod direct de cetăţeni din iulie 1979, în baza Actului asupra alegerii

parlamentarilor europeni prin vot universal din 20 septembrie 19763 Actualul preşedinte al Parlamentului European este Jerzy Buzek

19

Page 20: Drept Comunitar

Conferinţa preşedinţilor şi Biroul Parlamentului European. El este însărcinat cu aplicarea Regulamentului instituţiei. În această calitate, el conduce ansamblul activităţilor Parlamentului European şi a organelor sale. Preşedintele reprezintă Parlamentul în problemele juridice. El ia cuvântul în faţa Consiliului European înainte de fiecare dintre reuniunilor acestuia. Cu această ocazie, el exprimă punctul de vedere al instituţiei pe care o reprezintă cu privire la temele înscrise pe ordinea de zi. Preşedintele este reprezentantul Parlamentului în relaţiile internaţionale. De asemenea, Preşedintele hotărăşte, prin semnătura sa, bugetul UE după votul Parlamentului European în cea de-a doua lectură. În cursul procedurii, el conduce delegaţiile ce reunesc Parlamentul European şi Consiliul. El semnează împreună cu Preşedintele Consiliului toate actele legislative luate în codecizie. Până în 2009 inclusiv, preşedinţii Parlamentului European au fost în număr de 27, conform tabelului de mai jos.

1. Paul

-Henri Spaak

1952-1954 Belgia Socialist

2. Alcide De Gasperi

1954-1954 Italia Creştin-democrat

3. Giuseppe Pella

1954-1956 Italia Creştin –democrat

4.Hans Furler 1956-1958 Germania Creştin –democrat 5.Robert Schuman

1958-1960 Franta Creştin –democrat

6.Gaetano Martino

1960-1962 Italia Liberal

7.Jean Duvieusart 1964-1965 Belgia Creştin –democrat 8.Victor Leemans 1965-1966 Belgia Creştin-democrat 9.Alain Poher 1966-1969 Franta Creştin-democrat 10.Mario Scelba 1969-1971 Italia Creştin-democrat 11.Walter Behrendt

1971-1973 Germania Socialist

12.Cornelis Berkhouwer

1973-1975 Olanda Liberal

13.Georges Spenale

1975-1977 Franta Socialist

14.Emilio Colombo

1977-1979 Italia Creştin-democrat

15.Simone Veil 1979-1980 Franta Liberal 16.Pieter Dankert 1982-1984 Olanda Socialist 17.Pierre Pflimlin 1984-1987 Franta Crestin-democrat 18.Lord Henry Plumb

1987-1989 Regatul Unit Conservator

19.Enrique Baron Crespo

1989-1992 Spania Socialist

20.Egon Klepsch 1992-1994 Germania Creştin-democrat 21.Klaus Hansch 1994-1997 Germania Socialist

20

Page 21: Drept Comunitar

22.Jose Maria Gil-Robles

1997-1999 Spania PPE si D

23.Nicole Fontaine

1999-2002 Franta PPE si DE(PPE)

24.Pat Cox 2002-2004 Irlanda Liberal 25.Josep Borrell Fontelles

2004-2007 Spania, Catalonia PSE Socialist

26.Hans Gert Pöttering

2007-2009 Germania PPE

27.Jerzy Buzek 2009-2011 Polonia PPE

Preşedintele Parlamentului, cei 17 vicepreşedinţi şi cei 5 chestori sunt aleşi de Parlament, prin scrutin secret, pentru o perioadă de doi ani şi jumătate. Ei formează Biroul în care cei cinci chestori au un vot consultativ.Conferinţa preşedinţilor e formată din Preşedintele Parlamentului şi preşedinţii grupurilor politice. Ea reprezintă organul politic al parlamentului care are următoarele atribuţii: organizează lucrările Parlamentului şi programarea legislativă; are dreptul de a atribui competenţe comisiilor, delegaţiilor, structurilor lor; stabileşte relaţii cu alte instituţii ale UE, cu parlamentele naţionale sau cu ţări terţe; fixează calendarul Parlamentului şi ordinea de zi a sesiunilor plenare.Parlamentul este asistat în activitatea sa de un Secretar General, numit de Biroul Parlamentului.Secretarul General conduce Secretariatul general care cuprinde aproximativ 3500 de persoane, dintre care marea majoritate sunt folosite pentru traducerile în şi din cele 22 limbi de lucru.

Organizarea Parlamentului European&1. Grupurile politiceParlamentarii europeni sunt grupaţi în grupuri politice cu caracter mixt, adică multinaţional, nu în delegaţii naţionale. Cele mai importante grupări parlamentare sunt: Grupul Socialiştilor Europeni; Grupul Partidului Popular European; Grupul „Europa Libertăţii şi Democraţiei”; Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Grupul verzilor, Stânga Europeană Unită şi Stânga Verde Nordică, Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, Grupul celor neînscrişi într-un grup parlamentar, fiind în total 736 deputaţi. În urma aderării Bulgariei şi României la U.E. la 1 ianuarie 2007 s-a mai constituit un grup - Identitate,Tradiţie, Suveranitate - , însă grupul nu a rezistat decât până în toamna lui 2007.Numărul minim de formare a unui astfel de grup parlamentar este de 19 membri, dacă provin din cel puţin o cincime din statele membre.Potrivit Tratatului de la Lisabona, partidele politice la nivel european contribuie la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei cetăţenilor Uniunii (art. 8A alin.4).Grupul Partidelor de orientare Populară Europeană şi al Democraţilor Europeni, cu 265 de deputaţi, are aproximativ 37% din totalul voturilor şi colectează membrii democraţi creştini, conservatori şi alte partide de centru dreapta din toate statele membre. Preşedintele grupului este de la 1 ianuarie 2007 Joseph Daul, care este ajutat

21

Page 22: Drept Comunitar

în conducerea grupului de 8 vicepreşedinţi şi un trezorier. Fiind principalul grup politic, acesta deţine 9 posturi de şef de Comisie parlamentară, 7 posturi de vicepreşedinţi din totalul de 14 şi trei din cele şase posturi de chestori. Din cauza multitudinii de partide componente, valorile şi ideile politice ale grupului sunt greu de identificat, politica de grup fiind cât mai multe voturi, cât mai multe partide.Grupul Socialist din Parlamentul European se află pe locul doi ca importanţă şi a fost fondat în 1953 în Adunarea Comună a Comunităţilor Cărbunelui şi Oţelului. Numără 184 deputaţi, care provin din 25 de ţări. Miezul programului politic este de-birocratizarea şi dezvoltarea serviciilor publice pentru cetăţeni, fără creşterea taxelor. Valorile şi ideile politice sunt definite prin: solidaritate socială şi echitate. Socialiştii se luptă pentru a asigura europenilor dreptate socială şi libertate individuală şi de grup. Principalul proiect politic este Europa Socială,socialiştii pronunţându-se pro pentru Constituţia Europeană. Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa numără 84 deputaţi, avându-l ca lider pe Graham Watson, care este ajutat de cinci vicepreşedinţi.Grupul deţine preşedinţia a trei comisii parlamentare. Valorile acestui grup sunt libertatea individuală,dreptatea procedurală, competiţia între elite şi limitarea ordinii politice la asigurarea securităţii individuale şi sociale. Grupul Verzilor şi Alianţa Liberală Europeană are 55 de deputaţi.Preşidenţia grupului este asigurată de Daniel Cohn-Bendit şi Monica Frassoni, asistaţi de un prim vicepreşedinte şi patru vicepreşedinţi.Obiectivele partidului sunt crearea unei societăţi europene bazate pe respectul drepturilor fundamentale şi a justiţiei mediului, creşterea libertăţii în cadrul relaţiilor de muncă şi crearea unei Europe a oamenilor liberi bazată pe principiul subsidiarităţii.

Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni ocupă locul al cincilea în ceea ce priveşte ponderea sa în cadrul Parlamentului, având un număr de 54 de membri. Grupul Stânga Europeană Unită şi Stânga Verde Nordică a fost fondat în 1973 şi are 35 de deputaţi proveniţi din 12 ţări. Preşedintele grupului este Francis Wurtz .Obiectivele grupului sunt creşterea solidarităţii şi a componenţei sociale în politicile comunitare şi o mai mare atenţie asupra problemelor de mediu. Grupul „Europa Libertăţii şi Democraţiei” a fost fondat în 2004 şi are 32 de deputaţi proveniţi din 10 state, deputaţi conduşi de Jens-Peter Bonde şi Nigel Farage.Grupul celor neînscrişi într-un partid politic este constituit din 27 de deputaţi.

§2. Comisiile parlamentareFiecare membru al Parlamentului European este membru de drept într-una din cele 20 comisii permanente şi membru supleant într-o alta. Comisiile parlamentare sunt formaţiuni specializate de lucru ale instituţiei, care pregătesc decizia luată de plenul Parlamentului European. Fiecare comisie este condusă de un preşedinte şi trei vicepreşedinţi, aleşi la propunerea grupurilor parlamentare şi de un număr de membri, proporţional cu importanţa comisiei. Preşedintele unei comisii parlametare are următoarele atribuţii: conduce şedinţele, este purtătorul de cuvânt al comisiei, are un rol important în stabilirea Agendei Comisiei Parlamentare, reprezintă comisia în Conferinţa Preşedinţilor de comisii parlamentare. În legislatura 2004-2009 au existat 20 de comisii permanente:1.Afaceri externe; 2.Dezvoltare; 3.Comerţ internaţional; 4.Buget; 5.Control bugetar; 6.Afaceri economice şi afaceri sociale; 7.Angajare şi afaceri sociale; 8.Mediu, sănătate publică şi securiate alimentară; 9.Industrie,cercetare şi energie; 10.Piaţa internă şi protecţia consumatorului; 11.Transport şi turism; 12.

22

Page 23: Drept Comunitar

Dezvoltare regională; 13.Agricultură; 14.Pescuit; 15.Cultură şi educaţie; 16. Afaceri juridice; 17.Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interioare; 18.Afaceri constituţionale; 19.Drepturile femeii şi egalitate de şanse; 20.Petiţii.Comisiile temporare pot fi constituite oricând de Parlament, la propunerea Conferinţei Preşedinţilor, fiind determinate condiţiile, compoziţia şi mandatul lor, ce nu poate depăşi 12 luni, existând posibilitatea prelungirii lui. Aceste comisii temporare sunt înfiinţate pentru a rezolva probleme speciale,durata lor nedepăşind durata unui mandat. În legislatura 2004-2009 au fost înfiinţate două astfel de comisii pentru soluţionarea unor diverse probleme: criza societăţii de asigurare“Equitable Life”; presupusa folosire a unor ţări europene de către C.I.A pentru transporturi şi deţinere ilegală de prizonieri.Comisiile de anchetă pot fi formate tot de Parlament la cererea a unui sfert din numărul deputaţilor, având scopul de a examina acuzaţiile aduse fie instituţiilor sau organelor comunitare, fie administraţiei publice a unui stat membru, fie persoanelor mandatate pentru săvârşirea infracţiunilor prin care s-a încălcat dreptul comunitar sau pentru reaua administrare în aplicarea dreptului comunitar. Activitatea comisiei se finalizează cu un raport ce va trebui depus în cel mult 12 luni.

Funcţionarea Parlamentului EuropeanParlamentul lucrează în sesiuni ordinare lunare de câte o săptămână (cu excepţia lunii august) şi în sesiuni extraordinare la cererea unei majorităţi ai membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei.Şedinţele Parlamentului sunt publice, la ele pot participa membrii Comisiei Europene, în timp ce prezenţa membrilor Consiliului UE este obligatorie la sesiunile plenare.Deciziile sunt adoptate, de regulă cu majoritatea absolută a membrilor şi iau forma unor rezoluţii. De regulă, Consiliul UE solicită opinii Parlamentul European; aceste opinii vor fi redactate de o comisie parlamentară specializată în domeniul ce face obiectul solicitării, opinie ce va fi votată în plenul Parlamentului, căpătând forma unei rezoluţii.Dezbaterile (ca şi toate documentele oficiale) parlamentare sunt traduse şi publicate în toate cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii (bulgara, ceha, daneza, engleza, estoniana, finlandeza, franceza, germana, greaca, irlandeza1, italiana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, olandeza, poloneza, portugheza, româna, spaniola, slovaca, slovena şi suedeza), existând traduceri simultane.Deşi tratatele institutive stabilesc obligaţia determinării unui singur sediu al acestei instituţii2, totuşi lucrările Parlamentului European se desfăşoară în trei oraşe diferite, ca urmare a unei hotărâri pronunţate de Curtea de Justiţie a UE prin care s-a soluţionat un diferend existent între parlamentari şi unele state (Franţa, Germania şi Luxembourg)3. Astfel, sesiunile în plen se desfăşoară la Strasbourg, comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles, iar Secretariatul General al Parlamentului îşi realizează activitatea la Luxemburg.

1Irlandeza a devenit limbă oficială abia de la 1 ianuarie 2007, deşi Irlanda este membră a UE din anul 19732 Prin Decizia luată cu ocazia reunirii Consiliului European de la Edinburg în 1992, confirmată printr-

un protocol anexat Tratatului de la Amsterdam3 CJCE, 1 octombrie 1997, Franţa susţinută de Luxembourg c. Parlamentului European, dos. C-345/95,

în Recueil, p. I-5215

23

Page 24: Drept Comunitar

Statutul deputaţilor Parlamentului European Statutul deputaţilor Parlamentului European este reglementat de dispoziţiile comunitare şi de cele naţionale şi el are în vedere existenţa unor incompatibilităţi, a imunităţii parlamentare, a unor drepturi şi indemnizaţii.Membrii Parlamentului European pot cumula mandatul de parlamentar european cu cel de parlamentar naţional, însă nu pot fi membri în guvernele naţionale sau în alte instituţii comunitare. Mandatul parlamentar este compatibil, însă, cu exercitarea oricărei funcţii private. Astfel, pentru a fi asigurată transparenţa, conform Regulamentului interior al Parlamnetului European, se face o declarare a veniturilor de către parlamentarii europeni.Parlamentarii beneficiază de imunitate în ceea ce priveşte exprimarea opiniilor şi voturilor în exerciţiul funcţiei şi nu pot fi arestaţi sau urmăriţi judiciar pe teritoriul altui stat; pe teritoriul propriului stat se aplică legislaţia naţională, deci ei pot fi arestaţi dacă nu sunt şi parlamentari naţionali. Imunitatea europeană durează pe toată durata mandatului parlamentar, concluzie ce se desprinde din deciziile Curţii de Justiţie a UE.Ca regulă generală, parlamentarii europeni primeau salariul parlamentarilor din ţara de origine; prin urmare, indemnizaţia parlamentarilor europeni şi regimul său de impozitare erau fixate de dispoziţiile naţionale. Egalitatea de tratament se limita la indemnizaţiile de deplasare, asistenţă medicală, cheltuieli de secretariat şi de cercetare. Noul art. 190 § 5 din TCE modificat prin Tratatul de la Nisa prevede că „Parlamentul European stabileşte statutul şi condiţiile generale privind exercitarea funcţiei de către membrii săi, după avizul Comisiei şi cu aprobarea Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată. Consiliul decide în unanimitate în cazul normelor sau condiţiilor privind regimul fiscal al membrilor sau foştilor membri”. În urma adoptării, în septembrie 2005, a Statutului membrilor Parlamentului European, care a intrat în vigoare începând cu legislatura 2009, diferenţele salariale au dispărut. Necesitatea „armonizării” salariale a fost generată de discrepanţele extrem de mari, accentuate de extinderea din 2004; astfel, în timp ce unii europarlamentari aveau salarii sub 1.000 de euro, alţii aveau salarii de câteva ori mai mari.Relaţiile care se stabilesc între Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt puse în evidenţă, conform dispoziţiilor Tratatului de la Lisabona, „prin participarea la cooperarea interparlamentară dintre parlamentele naţionale cu Parlamentul European, în conformitate cu Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în cadrul Uniunii Europene” (art. 8C lit. f).

Rolul Parlamentului European Rolul pe care îl exercită Parlamentul European în construcţia europeană este pus în evidenţă atât prin atribuţiile pe care le exercită în baza legislaţiei comunitare, cât şi prin raporturile stabilite cu alte instituţii comunitare prin participarea Parlamentului European la diferite proceduri reglementate la nivelul Uniunii Europene. Competenţele exercitate de acest for european sunt prevăzute expres în Tratatul de la Lisabona. Astfel, Parlamentul European exercită, împreună cu Consiliul, funcţiile legislativă şi bugetară. De asemenea, această adunare reprezentativă a cetăţenilor europeni exercită funcţii de control politic şi consultative, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate (art. 9A alin. 1).

Atribuţiile Parlamentului European1

1 www.euro-parl.eu.int – Parlamentul European

24

Page 25: Drept Comunitar

Potrivit unei opinii, “competenţele Parlamentului European nu sunt identice cu cele ale unui parlament naţional, în primul rând pentru că puterea legislativă a Comunităţii - adică competenţa de a adopta norme de caracter general - este, în principal, a Consiliului sau a Comisiei”1. Această afirmaţie era valabilă anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Astăzi, conform acestui tratat, Parlamentului îi sunt conferite atribuţii majore în ceea ce priveşte legislaţia. Astfel, se introduce o nouă procedură legislativă, numită „ordinară” în majoritatea domeniilor; pentru celelalte materii, se prevede „procedura legislativă specială”. Prin urmare, se constată o întărire a rolului Parlamentului European datorită extinderii domeniilor politice în care Parlamentul şi Consiliul decid împreună (cum ar fi justiţia şi afacerile interne); sunt conferite, de asemenea, puteri sporite în procedura adoptării bugetului european.Până în 1958, Parlamentul European se numea Adunare, el neavând decât competenţa de a depune moţiuni de cenzură cu privire la activitatea Comisiei Europene. Din 1958, denumirea va fi aceea de Adunare Parlamentară, căpătând şi un statut diferit. Începând cu anii ’90, “o dată cu introducerea şi extinderea procedurii de codecizie, prin tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa, a început să se poată vorbi în termeni realişti de Parlament ca de un colegislator, care împărţea puterea legislativă cu Consiliu în majoritatea domeniilor legate de elaborarea de politici”2.

§1. Control şi supraveghere asupra acţiunilor comunitare şi asupra instituţiilor U.E. Parlamentul European exercită o atribuţie de control şi supraveghere asupra

acţiunilor comunitare şi asupra instituţiilor U.E. În acest sens, Parlamentul poate adresa interpelări Comisiei Europene sau Consiliului U.E. (Consiliul European şi Consiliul sunt audiate de Parlamentul European în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură al Consiliului European şi al Consiliului (art. 197 din Tratatul de la Lisabona); dezbate raportul general anual al Comisiei; dezbate orice problemă de politică generală; poate constitui comisii de anchetă pentru investigarea unor cazuri de nerespectare a dreptului comunitar; poate sesiza Curtea de Justiţie a UE şi pentru alte aspecte decât apărarea propriilor prerogative, cum ar fi ilegalitatea unor acte comunitare sau a unor omisiuni de a acţiona din partea instituţiilor comunitare; primeşte Raportul anual privind execuţia bugetului U.E. şi Raportul anual al Băncii Centrale Europene; poate adopta o moţiune de cenzură care să determine demiterea în bloc a Comisiei Europene, moţiune ce trebuie adoptată de două treimi din numărul membrilor Parlamentului: „Comisia, în calitate de organ colegial, răspunde în faţa Parlamentului European. Parlamentul European poate adopta o moţiune de cenzură împotriva Comisiei, în conformitate cu articolul 201 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În cazul în care se adoptă o astfel de moţiune, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în mod colectiv din funcţiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate trebuie să demisioneze din funcţiile pe care le exercită în cadrul Comisiei”. Aceştia rămân în funcţie şi continuă să gestioneze afacerile curente până la înlocuirea lor3. Tot prin Tratatul de la

1 Iordan Gheorghe Bărbulescu, U.E de la economic la politic, Ed.Tritonic, Bucureşti, 2005,

p.1352 Richard Corbett, Francis Jacobs şi Michael Shackleton, Parlamentul European,Monitorul

Oficial,Bucuresti,2007,p.963 Art. 201 (fostul art. 144) din Grigoriu, Andreşan, Beatrice, Ştefan Tudorel, Beatrice Andreşan Grigoriu, Tudorel Ştefan, Tratatele Uniunii Europene – actualizat 2010, ed. a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 133

25

Page 26: Drept Comunitar

Lisabona, Comisia şi, după caz, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate informează periodic Parlamentul European şi Consiliul cu privire la evoluţia formelor de cooperare consolidată.

§2. Atribuţii legislative“Implicarea Parlamentului…în legiferare se face în formula colegiferării (cooperarea) materializată, mai întâi, în cooperarea legislativă concretizată în poziţia comună şi apoi în co-decizie şi a avizării concretizată în aviz conform”1. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, codecizia se numeşte procedură legislativă ordinară.Prin urmare, atribuţiile legislative ale Parlamentului sunt puse în evidenţă prin emiterea de avize, precum şi prin adoptarea legislaţiei comunitare (în anumite domenii) de către Parlament şi Consiliul UE prin intermediul procedurii codeciziei, transformată în procedura legislativă ordinară prin Tratatul de la Lisabona. De asemenea, în domeniul legislativ, prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentul are dreptul de iniţiativă legislativă. Astfel, proiectele de acte legislative adresate Parlamentului European şi Consiliului se transmit parlamentelor naţionale.În înţelesul prezentului protocol, „proiect de act legislativ” înseamnă propunerile Comisiei, iniţiativele unui grup de state membre, iniţiativele Parlamentului European, cererile Curţii de Justiţie, recomandările Băncii Centrale Europene şi cererile Băncii Europene de Investiţii privind adoptarea unui act legislativ.Proiectele de acte legislative emise de Comisie se transmit direct de Comisie parlamentelor naţionale, în acelaşi timp în care se transmit Parlamentului European şi Consiliului.Proiectele de acte legislative emise de Parlamentul European se transmit direct de Parlamentul European parlamentelor naţionale.Proiectele de acte legislative emise de un grup de state membre, de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii se transmit de Consiliu parlamentelor naţionale.Parlamentele naţionale pot adresa preşedintelui Parlamentului European, al Consiliului şi, respectiv, al Comisiei, un aviz motivat privind conformitatea unui proiect de act legislativ cu principiul subsidiarităţii, în conformitate cu procedura prevăzută în Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.Parlamentul European emite avize care pot fi facultative, consultative sau conforme. Procedura legislativă obişnuită implică o propunere legislativă venită din partea Comisiei, avizul Parlamentului şi hotărârea Consiliului UE.

În cazul procedurii „cooperării internaţionale”, în care Consiliul UE foloseşte

majoritatea cerută de tratate pentru adoptarea unei decizii, avizul Parlamentului e

obligatoriu a fi cerut şi conţinutul său obligă Consiliul UE (aviz conform). Avizul

devine consultativ dacă decizia este luată în Consiliul UE cu unanimitate.

Dacă tratatele nu prevăd obligativitatea consultării Parlamentului European, Consiliul UE poate, totuşi, să ceară opinia acestuia, exprimată sub forma unui aviz facultativ.Procedura codeciziei presupune adoptarea legislaţiei comunitare pe baza acordului celor două instituţii comunitare, care apar, în acest caz, ca fiind egale din punct de vedere legislativ. Această procedură va fi abordată pe larg într-o altă secţiune.

1 Lia Pop, Pentru Parlamentul European, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea, 2007, p.97

26

Page 27: Drept Comunitar

§3. Atribuţii bugetareParlamentul îşi exercită competenţele bugetare prin trei componente: adoptarea bugetului, execuţia bugetară şi descărcarea bugetară.Cheltuielile bugetare sunt aprobate pe baza unor principii: anualitatea, unitatea, universalitatea şi non-contradicţia între venituri şi cheltuieli, transparenţa specificitatea şi buna gestiune.Cheltuielile bugetare ale U.E. sunt:cheltuieli operaţionale şi administrative şi cheltuieli obligatorii şi ne-obligatorii. Parlamentul European şi Consiliul îşi împart puterea bugetară; anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru unele cheltuieli Parlamentul avea preeminenţă asupra Consiliului, iar pentru altele Consiliul asupra Parlamentului. După 1 decembrie 2009, Parlamentul poate decide în mod definitiv cu privire la întreg bugetul Uniunii. Prin Tratatul de la Bruxelles, Parlamentul primeşte dreptul de a respinge total bugetul, cu o majoritate de două treimi. De asemenea, dacă nu există un buget adoptat, Preşedintele P.E are dreptul de a-l stabili. Parlamentul European supraveghează buna folosire a creditelor, controlează depistarea şi represiunea fraudelor, prin intermediul Comisiei de Control bugetar a Parlamentului, care întocmeşte rapoarte şi rezoluţii sau adresează întrebări Comisiei. Descărcarea bugetară a Comisiei se face la doi ani de la exerciţiul bugetar. Dacă până în 1970 Consiliul vota singur descărcarea bugetară, începând cu 1977, Parlamentul o decide singur, fără Consiliu.Bugetul comunitar este adoptat de Consiliul UE împreună cu Parlamentul European. Vom detalia într-o secţiune ulterioară procedura adoptării bugetului comunitar şi rolul Parlamentului European în cadrul acesteia.

§4. Dreptul de a examina petiţii Dreptul de a examina petiţii a fost în mod oficial recunoscut Parlamentului European de reglementările din Tratatul asupra Uniunii Europene1. Petiţia este considerată unul din drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni (art. 194 CE). Astfel, orice cetăţean al Uniunii sau rezident în unul din statele membre poate adresa, individual sau colectiv, o petiţie referitoare la unul din domeniile de competenţă comunitară, atunci când chestiunea îl vizează în mod direct. Acest instrument dă posibilitatea Parlamentului „să pună în evidenţă o încălcare drepturilor unui cetăţean european de către un stat membru sau de către autorităţi locale sau o altă instituţie”2.În acest sens, cea mai intensă activitate o are comisia pentru petiţii. Fiecare plângere depusă, dar care nu a putut fi considerată ca petiţie, este retransmisă şi cetăţeanul va fi informat pe larg asupra activităţii Uniunii în domeniul respectiv, precum şi asupra altor posibilităţi de acţiune, dacă este necesar.

§5. Numirea şi controlul activităţii Ombudsman-ului EuropeanMediatorul European este numit de Parlamentul European pentru o perioadă corespunzătoare legislaturii Parlamentului, mandatul putând fi reînnoit. Acesta este ales dintre personalităţile Uniunii care îndeplinesc toate condiţiile cerute pentru exercitarea înaltelor funcţiuni jurisdicţionale sau cele care posedă o experienţă şi o

1 Art. 194 (fostul art. 138d din Grigoriu, Andreşan, Beatrice, Ştefan Tudorel, „Tratatele

Uniunii Europene”, versiune consolidată, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 1312 http://www.europarl.europa.eu.

27

Page 28: Drept Comunitar

competenţă de notorietate pentru îndeplinirea funcţiei Mediatorului. Pe durata exercitării funcţiei sale, mediatorul nu poate exercita nici o altă funcţie politică sau administrativă ori activitate profesională remunerată sau nu. Exercitându-şi funcţia în deplină independenţă, în interesul general al cetăţenilor Uniunii, acesta nu poate accepta instrucţiuni din partea nici unui guvern sau organism.

La sfârşitul fiecărei sesiuni anuale, Ombudsman-ul European prezintă

Parlamentului European un raport privind rezultatul anchetelor sale. În raportul anului

20051, la împlinirea a zece ani de la instituire, se menţionează că Mediatorul a primit

3920 de plângeri, dintre care 3705 provenite de la cetăţeni şi 215 de la organizaţii sau

companii. Principala cauză de administrare nefastă a fost lipsa transparenţei,

incluzând refuzul de a oferi informaţii (188 cazuri), abuz de putere (132 cazuri),

discriminare (103 cazuri), soluţii nesatisfăcătoare (78 cazuri), întârzieri nefondate (73

cazuri), neglijenţă (44 cazuri), neîndeplinirea obligaţiei Comisiei Europene de a

supraveghea respectarea Tratatului vis-s-vis de statele membre (37 cazuri).

Pentru a clarifica ceea ce înseamnă o administraţie bună în practică,

Ombudsman-ul European a realizat Codul European al unui comportament bun în

administraţie2. Acesta prezintă cetăţenilor la ce au dreptul să se aştepte de la

administraţia Uniunii Europene şi oferă indicaţii oficialilor asupra modului în care

trebuie să se poarte în relaţia cu publicul. Oficialii care urmează prevederile codului

pot fi siguri că vor evita investigaţiile ce au ca obiect proasta administrare. Serviciile

oferite de către aceştia cetăţenilor europeni ar trebui să aibă drept consecinţă o

îmbunătăţire semnificativă.

Parlamentul European a aprobat acest cod în septembrie 2001. Ombudsman-ul European îl utilizează în prezent în investigaţiile sale ca urmare a plângerilor adresate de către cetăţenii Uniunii Europene prin care sunt semnalate cazuri de proastă administrare.

Ombudsman-ul European încetează să îşi îndeplinească îndatoririle3 fie la

sfârşitul mandatului său, fie în urma demisiei sau a eliberării din funcţie. Cu excepţia

cazurilor în care este eliberat din funcţie, Ombudsmanul European rămâne în funcţie

până la numirea succesorului său. În eventualitatea întreruperii timpurii a îndeplinirii

îndatoririlor, în termen de trei luni din momentul în care postul devine vacant este

numit de către Parlamentul European un succesor până la sfârşitul mandatului

parlamentar.1 P. Nikiforos Diamandours, Anual report2005- Executive summary and statistics

-http://www.ombudsman.europa.eu/report05/pdf/en/short05_en.pdf2 Manda Corneliu, Slăniceanu Popescu Ioan, Predescu Ovidiu, op.cit, p.513 C. Manda, O.Predescu, I.Popescu, C.C.Manda, op.cit., p.43

28

Page 29: Drept Comunitar

Ombudsman-ul European care nu mai întruneşte condiţiile necesare pentru

îndeplinirea îndatoririlor sale sau care se face vinovat de o abatere disciplinară gravă

poate fi eliberat din funcţie de Curtea Supremă de Justiţie a Comunităţilor Europene

la cererea Parlamentului European.

§6. Atribuţii în domeniul politicii externe şi de securitate comună şi în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală În cadrul PESC, conform art. 21 TUE, Parlamentul este consultat de Consiliu asupra aspectelor principale în materie. De asemenea, Parlamentul poate interpela Consiliul şi îi poate adresa recomandări. În domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală, potrivit art. 39 TUE, Parlamentul este consultat de Consiliu în legătură cu deciziile-cadru, deciziile şi convenţiile pe care le va adopta. Parlamentul îşi va formula avizul în termenul determinat de Consiliul, interval care este de cel puţin trei luni. Potrivit Tratatului de la Lisabona, „Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate consultă periodic Parlamentul European cu privire la aspectele principale şi la opţiunile fundamentale din domeniul politicii externe şi de securitate comune şi ale politicii de securitate şi apărare comune şi îl informează în privinţa evoluţiei acestora. Acesta se asigură ca punctele de vedere ale Parlamentului European să fie luate în considerare în mod corespunzător. Reprezentanţii speciali pot fi implicaţi în activitatea de informare a Parlamentului European”.În acelaşi sens, după după consultarea Parlamentului European, Consiliul adoptă o decizie care stabileşte procedurile speciale pentru garantarea accesului rapid la alocările din bugetul Uniunii destinate finanţării de urgenţă a iniţiativelor în cadrul politicii externe şi de securitate comune, în special la activităţile de pregătire a misiunilor speciale ale UE.

§7. Modificarea tratatelor cu o procedură de revizuire ordinară sau cu o procedură de revizuire simplificatăConform Tratatului de la Lisabona, prin art. 48, tratatele pot fi modificate în conformitate cu o procedură de revizuire ordinară. De asemenea, acestea pot fi modificate în conformitate cu unele proceduri de revizuire simplificate.În cadrul procedurii de revizuire ordinare, Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului proiecte de revizuire a tratatelor. Aceste proiecte pot viza, printre altele, fie extinderea, fie reducerea competenţelor atribuite Uniunii în cadrul tratatelor. Aceste proiecte se transmit Consiliului European de către Consiliu şi se notifică parlamentelor naţionale. În cazul în care Consiliul European, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, adoptă cu majoritate simplă o decizie favorabilă examinării modificărilor propuse, preşedintele Consiliului European convoacă o Convenţie compusă din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale, ai şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, ai Parlamentului European şi ai Comisiei. Banca Centrală Europeană este, de asemenea, consultată în cazul modificărilor instituţionale în domeniul monetar. Convenţia analizează proiectele de revizuire şi adoptă prin consens o recomandare adresată Conferinţei reprezentanţilor guvernelor statelor membre. Consiliul European poate decide cu majoritate simplă, cu aprobarea Parlamentului European, să nu convoace Convenţia în cazul în care amploarea modificărilor nu o justifică. În acest ultim caz,

29

Page 30: Drept Comunitar

Consiliul European stabileşte mandatul pentru Conferinţa reprezentanţilor guvernelor statelor membre. În vederea adoptării de comun acord a modificărilor care trebuie aduse tratatelor, preşedintele Consiliului convoacă o conferinţă a reprezentanţilor guvernelor statelor membre. Modificările intră în vigoare după ce au fost ratificate de toate statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.În cadrul procedurii de revizuire simplificate, Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului European proiecte de revizuire, integrală sau parţială, a dispoziţiilor părţii a treia din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, privind politicile şi acţiunile interne ale Uniunii. Consiliul European poate adopta o decizie de modificare, integrală sau parţială, a dispoziţiilor părţii a treia din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, precum şi a Băncii Centrale Europene, în cazul unor modificări instituţionale în domeniul monetar. Această decizie intră în vigoare numai după aprobarea de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.

În cazul în care dispoziţiile Tratatului de la Lisabona prevăd că, într-un anumit domeniu sau într-un anumit caz, Consiliul hotărăşte în unanimitate, Consiliul European poate adopta o decizie de autorizare a Consiliului de a hotărî cu majoritate calificată în domeniul sau în cazul respectiv. În cazul în care dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prevăd că actele legislative se adoptă de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, Consiliul European poate adopta o decizie de autorizare a adoptării respectivelor acte legislative în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Pentru adoptarea deciziilor prevăzute mai sus, Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor care îl compun (art. 48).

Secţiunea a IV-a - Comisia Europeană1

Comisia Europeană este formată în prezent din 27 de comisari desemnaţi de guvernele statelor membre, pe baza competenţei lor generale şi a angajamentului lor faţă de ideea europeană, dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă (art. 9 D din Tratatul de la Lisabona).

Potrivit Tratatului de la Lisabona, începând cu 2014, numărul comisarilor europeni va fi redus şi nu va mai fi egal cu cel al statelor membre. Comisia Europeană va fi compusă din 18 comisari (sau două treimi din numărul statelor membre), atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate. Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanţii statelor membre – pentru un mandat de cinci ani - în conformitate cu un sistem de rotaţie strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică şi geografică a tuturor statelor membre. Acest sistem se stabileşte de către Consiliul European, care

1 Mccormick, John, Să înţelegem Uniunea Europeană, Ed. Codecs, Bucureşti, 2006, p. 117-

127

30

Page 31: Drept Comunitar

hotărăşte în unanimitate în conformitate cu articolul 211 a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Tratatul de la Nisa, precum şi Tratatul de la Lisabona ce cuprind anumite modificări a tratatelor institutive reglementează şi desemnarea Comisiei. Astfel, Consiliul European hotărăşte desemnarea unei personalităţi ce urmează a fi numită preşedinte al Comisiei, Parlamentul European aprobând această desemnare. În cazul în care acest candidat nu întruneşte majoritatea, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European în conformitate cu aceeaşi procedură.Consiliul UE (cu majoritate calificată) împreună cu viitorul preşedinte al Comisiei desemnează comisarii pe baza propunerilor venite din partea guvernelor naţionale. Aceşti comisari împreună cu preşedintelor lor, sunt supuşi, în calitatea de organ colegial, aprobării Parlamentului European. Comisia Europeană în întregime este numită în funcţie de Consiliul UE cu majoritate calificată. În septembrie 2009 José Manuel Durao Barroso a obţinut sprijinul Parlamentului European pentru un al doilea mandat ca preşedinte al Comisiei. Pe 9 februarie 2010 Parlamentul European a aprobat noua Comisie formată din 27 de membri, câte unul din fiecare stat membru. Noua Comisie ar fi trebuit să îşi înceapă activitatea în noiembrie 2009, dar numirea ei a fost amânată datorită ratificării târzii a Tratatului de la Lisabona şi a retragerii candidatei bulgare din cursa pentru postul de comisar (Rumiana Jeleva), înlocuită de Kristalina Georgieva.Comisarii sunt cetăţeni ai statelor membre şi în prezent pot fi cel mult doi din aceeaşi ţară. Numărul lor e stabilit de Consiliul UE cu unanimitate de voturi.Mandatul comisarilor europeni este de 5 ani, mandat ce poate fi reînnoit. Deşi sunt desemnaţi de guvernele naţionale, comisarii europeni nu pot fi demişi de aceştia. Singura instituţie ce are dreptul de a demite un comisar este Curtea de Justiţie a UE, în timp ce Comisia în întregime, ca organ colegial, poate fi demisă de Parlamentul European prin moţiune de cenzură adoptată cu două treimi din voturile exprimate. Comisia reprezintă interesul comunitar1, aflat adesea în contradicţie cu cel al statelor membre. De aceea, în exercitarea atribuţiilor lor, comisarii europeni sunt independenţi, pentru că ei trebuie să ia poziţie în faţa tendinţei de influenţare din partea statului care i-a desemnat. În acest sens, tratatele stabilesc anumite obligaţii în sarcina comisarilor şi a statelor membre. Astfel, membrii Comisiei nu pot cere sau primi, în exercitarea atribuţiilor lor, nici un fel de instrucţiuni din partea guvernelor naţionale sau a altor instituţii naţionale sau comunitare şi trebuie să se obţină de la orice activitate incompatibilă cu natura atribuţiilor lor: „Comisia îşi exercită responsabilităţile în deplină independenţă; ...membrii Comisiei nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea niciunui guvern, instituţie, organ, oficiu sau agenţie. Aceştia se abţin de la orice act incompatibil cu funcţiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor”.După încetarea activităţii de comisar, persoana respectivă are îndatorirea de a se comporta cu discreţie şi integritate. Încălcarea obligaţiilor asumate de comisar atrage răspunderea juridică a acestuia în faţa Curţii de Justiţie a UE, care îl poate demite. De asemenea, comisarul poate pierde drepturile de pensie tot printr-o decizie a Curţii. În

1 „Comisia Europeană a fost concepută atât ca secretariat, cât şi ca prototip de putere

executivă”, conform Wallace, Helen, Wallace, William, Procesul politic în Uniunea Europeană, Ed.

Arc, Bucureşti, 2004, p. 12-17

31

Page 32: Drept Comunitar

schimb, comisarul european beneficiază de privilegii şi imunităţi pentru realizarea activităţii în bune condiţii.Conducerea Comisiei este realizată de preşedintele acesteia şi de cei doi vicepreşedinţi.Preşedintele Comisiei este desemnat cu şase luni înainte ca mandatul să înceapă şi el este consultat în legătură cu desemnarea celorlalţi comisari. Numirea sa se face pentru un mandat egal cu cel al Comisiei.

Preşedintele Comisiei avea, în mod teoretic, rol administrativ şi protocolar, el reprezentând Comisia în faţa celorlalte instituţii comunitare, precum şi în relaţiile cu terţii. Tratatul de la Nisa, prin dispoziţiile sale, a întărit rolul preşedintelui. Astfel, acesta defineşte orientările politice şi organizarea internă a Comisiei, asigură coerenţa, colegialitatea şi eficacitatea acţiunilor Comisiei, numeşte vicepreşedinţii Comisiei şi poate cere demisia unui comisar. Conform Tratatului de la Lisabona, (articolul 217), responsabilităţile care îi revin Comisiei sunt structurate şi repartizate între membrii săi de către preşedinte, în conformitate cu articolul 9 D alineatul (6) din respectivul tratat”. Din nou se accentuează şi mai mult rolul pe care îl are preşedintele Comisiei.Toate comisiile care au funcţionat până în prezent au purtat numele preşedinţilor lor: Comisia CEE Hallstein I (1957-1962); Comisia CEE Hallstein II (1957-1962); Comisia CE Rey (1967-1970); Comisia CE Malfatti (1970-1972); Comisia CE Mansholt (1972-1973); Comisia CE Ortoli (1973-1977); Comisia CE Jenkins (1977-1981); Comisia CE Thorn (1981-1985); Comisia CE Delors I (1985-1989); Comisia CE Delors II (1989-1993); Comisia CE Delors III (1993-1995); Comisia UE Santer (1995-1999); Comisia UE Prodi (1999-2004); Comisia UE Barroso I (2004-2009); comisia UE Barroso II (2010-2014).Cei doi vicepreşedinţi sunt desemnaţi dintre comisari de către preşedinte. Ei au ca rol suplinirea preşedintelui atunci când e necesar acest lucru.

Funcţionarea Comisiei EuropeneFiecare comisar este asistat în activitatea sa de un Cabinet format din funcţionari administrativi. Şefii de cabinet se întâlnesc săptămânal pentru discutarea problemelor care necesită întrunirea Comisiei şi pentru a pregăti lucrările acesteia.Comisia are sediul la Bruxelles şi se întâlneşte săptămânal, prezenţa comisarilor la şedinţă fiind obligatorie. Hotărârile se iau în prezenţa majorităţii membrilor, cu majoritate simplă şi implică răspunderea colectivă a comisarilor europeni.Activitatea permanentă cu caracter administrativ este asigurată de cele 36 de direcţii generale (D.G.) dintre care menţionăm secretariatul general, serviciul juridic, biroul de statistică.Personalul administrativ al Comisiei (aproximativ 21.000 de persoane) este recrutat de Comisie pe criterii geografice, iar o mare parte din acesta este angrenată în activitatea de traducere a documentelor oficiale în cele 22 limbi oficiale ale UE.Caracterul tehnic al Comisiei necesită emiterea a cel puţin 6000 de acte comunitare pe an dintre care aproximativ 4000 sunt emise de un comisar sau altul, pe bază de abilitate.”Comisia formează o administraţie unică, sistemul complex de direcţii generale, direcţii, servicii şi divizii nefiind decât un mod de repartizare a competenţelor şi de delimitare a funcţiilor în scopul evitării suprapunerii acestora sau a apariţiei unor conflicte de competenţe”1.

1 Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană de la economic la politic, Ed.Tritonic,

Bucureşti, 2005, p.175

32

Page 33: Drept Comunitar

Atribuţiile Comisiei EuropeneConform Tratatului de la Lisabona, „Comisia promovează interesul general al Uniunii şi ia iniţiativele corespunzătoare în acest scop. Aceasta asigură aplicarea tratatelor, precum şi a măsurilor adoptate de instituţii în temeiul acestora. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Aceasta execută bugetul şi gestionează programele. Comisia exercită funcţii de coordonare, de executare şi de administrare, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. Cu excepţia politicii externe şi de securitate comune şi a altor cazuri prevăzute în tratate, aceasta asigură reprezentarea externă a Uniunii. Comisia adoptă iniţiativele de programare anuală şi multianuală a Uniunii, în vederea încheierii unor acorduri interinstituţionale. Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepţia cazului în care tratatele prevăd altfel. Celelalte acte se adoptă la propunerea Comisiei, în cazul în care tratatele prevăd acest lucru ( art. 9 D).Prin urmare, Comisia are patru funcţii esenţiale1:a) supune propunerile legislative Parlamentului şi Consiliului;b) gestionează şi aplică politicile şi bugetul UE (atribuţii executive);c) aplică dreptul comunitar (de comun acord cu Curtea de Justiţie);d) reprezintă UE pe plan internaţional.a) Comisia Europeană nu mai deţine monopolul iniţiativei legislative în sfera fostului „pilon” întâi – cel comunitar - , aşa cum prevăd dispoziţiile Tratatului de la Lisabona. În acest sens, proiectele de acte legislative adresate Parlamentului European şi Consiliului se transmit parlamentelor naţionale.În înţelesul Protocolului privind rolul Parlamentelor naţionale anexat Tratatului de la Lisabona, „proiect de act legislativ” înseamnă propunerile Comisiei, iniţiativele unui grup de state membre, iniţiativele Parlamentului European, cererile Curţii de Justiţie, recomandările Băncii Centrale Europene şi cererile Băncii Europene de Investiţii privind adoptarea unui act legislativ.Proiectele de acte legislative emise de Comisie se transmit direct de Comisie parlamentelor naţionale, în acelaşi timp în care se transmit Parlamentului European şi Consiliului.Iniţiativele comisiei sunt publicate în Jurnalul Oficial al UE, seria „C”, fiind numite „documente COM”.Comisia are şi putere normativă proprie. Astfel, în practică ea îşi exercită acest drept alături de Consiliul UE, care emite un aviz conform.Potrivit Tratatului instituind Euratom şi Tratatului privind funcţionarea UE, Comisia dobândeşte putere normativă proprie numai în anumite domenii enumerate expres, precum: uniune vamală, concurenţă.Comisia are şi putere normativă subordonată celei a Consiliului UE, care-i permite executarea actelor adoptate de Consiliu.Comisia poate emite decizii individuale (precum şi recomandări sau avize) adresate statelor sau întreprinderilor comunitare prin care intervine în anumite domenii, cum ar fi concentrările economice.b) Comisia este organul executiv al Uniunii, punând în executare actele normative emise de Consiliul UE sau adoptate de acesta împreună cu Parlamentul European prin procedura legislativă ordinară.

1 www.europa.eu.int/comm - Comisia Europeană

33

Page 34: Drept Comunitar

Domeniile în care Comisia are putere normativă, de executare, sunt, conform tratatelor: implementarea (execuţiei) bugetului comunitar, al cărui proiect este tot de competenţa Comisiei, uniunea vamală, concurenţa, funcţionarea pieţei comune (cu excepţia agriculturii), gestiunea fondurilor comunitare. În celelalte cazuri, puterea normativă derivată decurge din voinţa Consiliului UE, care deleagă în mod expres Comisia să execute actele necesare pe care le-a adoptat.c) Prin tratatele institutive, Comisia este împuternicită să urmărească şi să asigure respectarea dreptului comunitar atât de către statele membre, cât şi de către celelalte instituţii comunitare. Procedura utilizată de Comisie în cazul în care un stat membru omite sau refuză să-şi îndeplinească o obligaţie ce decurge din tratate are mai multe etape. Mai întâi, Comisia reaminteşte statului obligaţiile pe care le are şi îl invită să-şi prezinte observaţiile într-un anumit interval de timp. Când statul nu se conformează, Comisia emite o „opinie motivată” prin care stabileşte o perioadă de timp în care statul este obligat să-şi îndeplinească îndatoririle. Dacă nici acest termen nu este respectat, Comisia sesizează Curtea de Justiţie a UE care constată nerespectarea obligaţiilor din tratate şi solicită, la rândul ei, statului membru să se conformeze cerinţelor Comisiei. Ultima etapă o reprezintă acţionarea de către Comisie a statului membru în faţa Curţii pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute în tratat, finalizată cu o hotărâre judecătorească obligatorie pentru statul vizat. Conform Tratatului de la Lisabona, în cazul în care sesizează Curtea printr-o acţiune în temeiul articolului 226, considerând că statul respectiv nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica măsurile de transpunere a unei directive adoptate în conformitate cu o procedură legislativă, Comisia poate indica, în cazul în care consideră necesar, cuantumul sumei forfetare sau al penalităţii cu titlu cominatoriu care urmează a fi plătită de statul respectiv şi pe care îl consideră adecvat situaţiei. În cazul în care constată neîndeplinirea obligaţiei, Curtea poate impune statului membru respectiv plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi cu titlu cominatoriu, în limita valorii indicate de Comisie. Obligaţia de plată intră în vigoare la data stabilită de Curte prin hotărârea sa (art. 228 alin.3).Pentru îndeplinirea atribuţiilor de „gardian al tratatelor”, Comisia poate cere informaţii statelor, întreprinderilor sau persoanelor fizice, în scop preventiv sau de informare.d) Comisia reprezintă UE în relaţiile cu statele nemembre şi în organisme internaţionale. În interiorul Uniunii, ea reprezintă interesul comunitar în raport cu persoanele fizice sau juridice, cu celelalte instituţii comunitare sau cu statele membre. Înainte de orice iniţiativă legislativă, Comisia poate negocia cu statele membre şi mediază negocierile dintre statele membre.Pe plan extern, Comisia este cea care negociază tratatele internaţionale încheiate de Uniune, fiind împuternicită de fiecare dată de către Consiliul UE printr-o „decizie de negociere”. Ulterior, Consiliul UE va vota acordul internaţional cu majoritate calificată, cu excepţia acordurilor de asociere sau de aderare, care trebuie votate cu unanimitate.

Secţiunea a V-a - Curtea de Justiţie a Uniunii Europene1

1 În acest sens, a se vedea Voicu, Marin, „Jurisprudenţa comunitară”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005; Duculescu, Victor, Duculescu, Georgeta, „Justiţia europeană, Mecanisme, deziderate, perspective”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002; Manolache, Octavian, „Drept Comunitar”, Editura All Beck, Bucureşti, 2003; Dragoş, Cosmin, Dacian, „U.E.Instituţii.Mecanisme, Ed. C.H.Beck,

34

Page 35: Drept Comunitar

Rolul Curţii de Justiţie a Uniunii EuropeneCurtea de Justiţie a Uniunii Europene, cu sediul la Luxembourg, are menirea de a garanta aplicarea, interpretarea uniformă şi respectarea dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Judecătorii europeni nu pot fi influenţaţi în deciziile lor de apartenenţa la un stat membru, ci trebuie să urmărească interesul comunitar. Litigiile aduse în faţa sa sunt fie între instituţiile comunitare, fie între Comisia Europeană şi statele membre, fie între statele membre, fie între persoane fizice sau juridice şi Uniunea Europeană. Toate litigiile au natură administrativă sau civilă, Curtea neavând competenţe de instanţă penală.Nu trebuie confundate Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg – organ creat de Consiliul Europei în baza Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Jurisdicţia C.E.D.O. în domeniul drepturilor omului este recunoscută de toate statele membre ale Uniunii Europene.

Componenţa Curţii de Justiţie a Uniunii EuropeneÎn prezent, Curtea este formată din judecători şi din 8 avocaţi generali numiţi de comun acord de guvernele statelor membre, după consultarea unui nou comitet creat prin Tratatul de la Lisabona. Astfel, conform art. 224a, se instituie un comitet care emite un aviz cu privire la capacitatea candidaţilor de a exercita funcţiile de judecător şi avocat general în cadrul Curţii de Justiţie şi al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor membre să facă nominalizările. Comitetul este format din şapte personalităţi alese dintre foştii membri ai Curţii de Justiţie şi ai Tribunalului, dintre membrii instanţelor naţionale supreme şi din jurişti reputaţi, dintre care unul este propus de Parlamentul European. Consiliul adoptă o decizie care stabileşte regulamentul de funcţionare al acestui comitet, precum şi o decizie prin care sunt desemnaţi membrii comitetului. Comitetul hotărăşte la iniţiativa preşedintelui Curţii de Justiţie a UE.Începând cu 2007, Curtea are 27 de judecători, prin Tratatul de la Nisa stabilindu-se ca principiu desemnarea a câte unui judecător pentru fiecare stat membru. Numărul avocaţilor generali care a fost de 9 s-a redus la 8, Consiliul U.E. având dreptul să crească numărul acestora, votând cu unanimitate la propunerea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În ceea ce priveşte Statutul Curţii, prin noile modificări, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot modifica dispoziţiile Statutului, cu excepţia titlului I şi a articolului 64. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc fie la solicitarea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii.Judecătorii sunt desemnaţi de Consiliul U.E., la propunerea statelor membre, dintre persoanele „a căror independenţă este mai presus de orice îndoială şi care au pregătirea necesară numirii în cele mai înalte funcţii judecătoreşti în ţările lor, ori sunt profesori universitari de competenţă recunoscută”. Mandatul judecătorilor este de 6 ani şi poate fi reînnoit; jumătate din judecători sunt schimbaţi din 3 în 3 ani, pentru a se asigura o anumită continuitate în activitatea Curţii.Avocaţii generali sunt numiţi (şi reînnoiţi) pe aceleaşi principii ca şi judecătorii şi au rolul de a prezenta public, cu toată imparţialitatea şi total independent, concluzii motivate asupra cauzei în care este obligatorie prezenţa lor, asistând, astfel, Curtea în activitatea sa.

Bucureşti, 2007

35

Page 36: Drept Comunitar

Judecătorii şi avocaţii generali pot fi demişi cu votul unanim al celorlalţi colegi ai lor, când se ajunge la concluzia că nu mai sunt calificaţi pentru a-şi exercita atribuţiile; în istoria Curţii nu au fost, până acum, cazuri de demitere a vreunui judecător sau avocat general.

Funcţionarea Curţii Judecătorii aleg dintre ei, prin vot secret, un preşedinte, al cărui mandat este de 3 ani şi poate fi reales. Preşedintele Curţii are rolul de a prezida audierile şi deliberările din Camera de consiliu şi de a dirija activitatea Curţii.Judecătorii sunt ajutaţi în îndeplinirea atribuţiilor jurisdicţionale de către grefieri şi referenţi.Grefierii sunt aleşi de către judecători şi au atribuţii de asistare a acestora în funcţia judiciară – asistă la audieri, consemnează dezbaterile, ţin arhivele Curţii şi răspund de publicarea hotărârilor judecătoreşti în „Colecţia de jurisprudenţă a Curţii”, precum şi în atribuţiile administrative – asigură administrarea bugetului Curţii, sub autoritatea preşedintelui acesteia.Referenţii funcţionează pe lângă fiecare judecător sau avocat general (câte doi la număr), fiind jurişti conaţionali ai acestuia, de regulă doctori în drept. Referenţii alcătuiesc un fel de „cabinet” al judecătorului sau avocatului general, subordonat exclusiv acestuia.Formaţiunile de lucru ale Curţii sunt plenul, Marea cameră şi camerele.Camerele sunt compuse din 3 până la 5 judecători, iar Marea Cameră este compusă din 11 judecători. În principiu, Camerele doar instrumentează cauzele, însă treptat, prin decizii ale Curţii sau prin tratatele comunitare, acestea au primit şi atribuţii de judecată. Deciziile lor au aceeaşi forţă juridică cu a deciziilor Curţii. De regulă, sunt de competenţa Camerelor litigiile declanşate între persoanele fizice sau juridice, care nu prezintă dificultate. Dacă acţiunea vizează un stat membru sau o instituţie comunitară, competenţa va aparţine însă plenului Curţii.Marea Cameră se întruneşte atunci când statul membru sau instituţia comunitară parte în litigiu o solicită în mod expres.Dimpotrivă, Curtea judecă în plenul său în cazurile în care complexitatea cazului dedus judecăţii o cere, precum şi în alte patru situaţii: când judecă cererea Parlamentului European de demitere a Mediatorului European (Ombudsman); când se pronunţă asupra sesizării Comisiei sau Consiliului U.E. în legătură cu nerespectarea obligaţiei de onestitate şi prudenţă după încetarea funcţiei de către un fost comisar european; când se pronunţă asupra sesizării de către Comisie sau Consiliu privind comiterea de către un comisar european a unor greşeli grave sau privind neîndeplinirea condiţiilor necesare exercitării funcţiei sale; când ia act de demisia unui membru al Curţii de Conturi, care nu mai îndeplineşte condiţiile de exercitare a funcţiei.

36

Page 37: Drept Comunitar

Procedura de judecată este contradictorie (fiecare parte îşi susţine şi argumentează pretenţiile), publică, mixtă (cuprinde două etape: una scrisă1 şi una orală2 şi inchizitorie (deoarece presupune activităţi de instrumentare a cauzei, cum ar fi expertiza şi audierea martorilor).Deliberările au loc în „Camera de consiliu”, adică într-o încăpere distinctă de sala de judecată, la ele participă judecătorii care au fost prezenţi la procedura „orală”, iar avocaţii generali nu participă. Numărul judecătorilor trebuie să fie impar3.Hotărârea se ia cu majoritate4. Întrucât Statutul Curţii nu precizează ce fel de majoritate, se aplică regula generală, a majorităţii simple. Indiferent de numărul de voturi favorabile unei decizii, aceasta angajează în mod colectiv Curtea, opiniile contrare neputând fi făcute publice sau publicate, aşa cum se întâmplă în sistemele de drept naţionale.Părţile sunt reprezentate în mod obligatoriu în faţa Curţii, în orice fază a procedurii. Instituţiile comunitare şi statele membre sunt reprezentate prin agenţi – juriştii instituţiilor comunitare, respectiv a Ministerului afacerilor externe din guvernul statului membru – iar persoanele fizice sau juridice, prin avocaţi.Limba în care se desfăşoară procesul este, de regulă, limba pârâtului5; în cazul în care pârât este o instituţie comunitară, reclamantul poate decide „limba de procedură”6. Odată stabilit regimul lingvistic, acesta va fi respectat până la sfârşit, în limba respectivă fiind redactate actele procedurale, susţinute pledoariile şi redactată hotărârea. Orice versiune tradusă a hotărârii are valoare ca atare, nu ca document original.Cuantumul cheltuielilor de judecată nu este stabilit prin hotărâre, acesta fiind lăsat într-o primă fază la acordul părţilor; dacă acestea nu se înţeleg, va decide instanţa, printr-o ordonanţă.

Competenţa Curţii Curtea îndeplineşte două funcţii, manifestându-se în diferite modalităţi, în funcţie de ipostaza în care se află:a) o funcţie jurisdicţională: 1) atunci când acţionează ca o curte constituţională, judecând recursurile contra unei instituţii comunitare sau a unui stat membru care nu-şi respectă obligaţiile din tratate sau când interpretează tratatele comunitare; 2) atunci când se comportă ca o curte administrativă, controlând legalitatea actelor comunitare

1 În faza scrisă, se introduce cererea de chemare în judecată, direct sau prin poştă, la primire

fiind înscrisă în registrul Curţii; preşedintele desemnează judecătorul raportor al cauzei, care urmăreşte

desfăşurarea cauzei şi investighează anumite aspecte; se notifică pârâtului cererea, acesta având termen

pentru depunerea unei memoriu în apărare; în fine, fiecare parte poate depune un memoriu suplimentar,

care să precizeze pretenţiile respectiv apărările lor.2 Faza orală cuprinde citirea raportului preliminar al judecătorului-raportor, pledoariile părţilor

şi concluziile avocatului general.3 Preşedintele Curţii nu are drept de veto, ci doar un vot egal cu al celorlalţi judecători.4 Hotărârile sunt motivate în fapt şi în drept, şi, pentru a fi aplicabile, trebuie învestite cu

formulă executorie după expirarea termenelor de contestare sau după soluţionarea căilor de atac.5 Acest lucru se stabileşte prin acordul părţilor6 În practică, cel mai des utilizată este limba franceză

37

Page 38: Drept Comunitar

şi judecând recursurile funcţionarilor comunitari; 3) atunci când exercită atribuţiile unei jurisdicţii civile, soluţionând cauzele ce au ca obiect acordarea daunelor-interese; 4) atunci când acţionează ca o curte de apel, judecând recursurile împotriva hotărârilor date de Tribunalul de Primă Instanţă.b) o funcţie consultativă, întrucât emite avize în cazul în care se pune problema revizuirii tratatelor comunitare sau a încheierii unor acorduri internaţionale.În conformitate cu modificările aduse prin Tratatul de la Lisabona, Curtea controlează legalitatea actelor legislative, a actelor Consiliului, Comisiei şi ale BCE, altele decât recomandările şi avizele, a actelor Parlamentului European şi ale Consiliului European menite să producă efecte juridice faţă de terţi. Aceasta controlează, de asemenea, legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice faţă de terţi.

Potrivit noilor reglementări, Curtea are competenţa de a se pronunţa în acţiuni formulate şi de Comitetul Regiunilor, care urmăresc salvgardarea prerogativelor acestuia. De asemenea, orice persoană fizică sau juridică poate formula o acţiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct şi individual, precum şi împotriva actelor normative care o privesc direct şi care nu presupun măsuri de executare.Actele de constituire a organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii pot să prevadă condiţii şi proceduri speciale privind acţiunile formulate de persoanele fizice sau juridice împotriva actelor acestor organe, oficii sau agenţii care sunt destinate să producă efecte juridice faţă de ele.În cazul în care acţiunea este întemeiată, Curtea declară actul contestat nul şi neavenit. Cu toate acestea, Curtea indică, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat, care trebuie considerate ca fiind irevocabile.Instituţia emitentă a actului anulat sau a cărei abţinere a fost declarată contrară prezentului tratat este obligată să ia măsurile impuse de executarea hotărârii Curţii. Ca o noutate, Curtea este competentă să se pronunţe în privinţa legalităţii unui act adoptat de Consiliul European sau de Consiliu în temeiul articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană numai la solicitarea statului membru care face obiectul unei constatări a Consiliului European sau a Consiliului şi numai în privinţa respectării dispoziţiilor de procedură prevăzute de respectivul articol. Această cerere trebuie prezentată în termen de o lună de la data respectivei constatări. Curtea hotărăşte în termen de o lună de la data cererii (art. 235 a).

Alte noi dispoziţii se referă la competenţa Curţii în domeniul PESC şi în cel privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie al UE. Astfel, conform art. 240 a, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă în ceea ce priveşte dispoziţiile privind politica externă şi de securitate comună, nici în ceea ce priveşte actele adoptate în temeiul acestora. Cu toate acestea, Curtea este competentă să controleze respectarea dispoziţiilor articolului 25b din Tratatul privind Uniunea Europeană şi să se pronunţe în ceea ce priveşte acţiunile formulate în condiţiile prevăzute la articolul 230 al patrulea paragraf din prezentul tratat, privind controlul legalităţii deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu în temeiul titlului V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.În concordanţă cu noul articol 240 b, în exercitarea atribuţiilor sale privind dispoziţiile părţii a treia titlul IV capitolele 4 şi 5, referitoare la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă să verifice

38

Page 39: Drept Comunitar

legalitatea sau proporţionalitatea operaţiunilor efectuate de poliţie sau de alte servicii de aplicare a legii într-un stat membru şi nici să hotărască cu privire la exercitarea responsabilităţilor care le revin statelor membre în vederea menţinerii ordinii publice şi a apărării securităţii interne.

Secţiunea a VI-a - Tribunalul Actul Unic European a prevăzut înfiinţarea unui tribunal, ataşat Curţii de Justiţie, care să judece în primă instanţă litigiile în care reclamanţi sunt persoanele fizice şi funcţionarii comunitari. Tratatul de la Nisa aminteşte, alături de Curte, şi Tribunalul de Primă Instanţă (numit „Tribunal” prin Tratatul de la Lisabona) ca instituţie comunitară chemată să „asigure respectul dreptului în interpretarea şi aplicarea prezentului tratat”.Structura şi funcţionarea Tribunalului sunt similare celor ale Curţii de Justiţie. Tribunalul are dreptul de a-şi stabili singur regulile de conduită şi de funcţionare, cu acordul Curţii şi cu aprobarea unanimă a Consiliului U.E.; întrucât aceste reguli nu au fost încă stabilite, Statutul Curţii se aplică şi în cazul Tribunalului.Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa, Tribunalul este format din câte un judecător din fiecare stat membru, iar prin Statutul Curţii poate fi prevăzută existenţa avocaţilor generali. Până când vor fi instituiţi avocaţii generali, atribuţiile acestora sunt îndeplinite de judecători. Judecătorul care exercită atribuţia de avocat general nu poate participa la pronunţarea hotărârii în cauza respectivă. În competenţa Tribunalului intră: acţiunile în anulare contra actelor adoptate prin codecizie de Consiliul U.E. şi Parlament, a actelor emise de Consiliul U.E., Comisia Europeană şi Banca Central Europeană; acţiunea în carenţă împotriva instituţiilor comunitare; contenciosul funcţiei publice comunitare; recursul împotriva hotărârilor tribunalului specializat; chestiunile prejudiciale de interpretare şi de apreciere a validităţii, responsabilitatea extracontractuală a UE, precum şi cea contractuală când s-a stabilit clauză compromisorie.Prin excepţie de la aceste reguli de competenţă, acţiunile introduse de instituţiile comunitare, de statele membre sau de Banca Centrală Europeană sunt de competenţa Curţii.Relaţia dintre Tribunal şi Curtea de Justiţie a UE este similară relaţiei dintre un tribunal şi o curte de apel dintr-un sistem de drept naţional. Astfel, hotărârile Tribunalului pot fi atacate cu recurs, motivat numai pe probleme de drept1, în faţa Curţii. Dacă recursul este fondat, cauza se rejudecă de către Curte sau este trimisă spre rejudecare Tribunalului, care trebuie să ţină seama de modul în care Curtea a rezolvat problemele de drept.Potrivit Tratatului de la Lisabona (art. 227a), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot înfiinţa tribunale specializate pe lângă Tribunal, care să aibă competenţa de a judeca în primă instanţă anumite categorii de acţiuni în materii speciale. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc prin regulamente, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie, fie la solicitarea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei.Tribunalul judecă în Camere de câte 3 sau 5 judecători, fără a exista şedinţe ale plenului. Procedura de judecată este aceeaşi, cu deosebirea că Tribunalul poate renunţa la faza scrisă.

1 Motivele pot fi incompetenţa tribunalului, violarea dreptului comunitar de către tribunal,

iregularităţi de procedură vătămătoare pentru parte

39

Page 40: Drept Comunitar

Secţiunea a VII-a - Tribunalul Funcţiei Publice (TFP)La data de 4 noiembrie 2004, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Decizia

nr.752/2004/CE1 pentru înfiinţarea Tribunalului Funcţiei Publice al Uniunii Europene

(TFP) („European Union Civil Service Tribunal” sau “Tribunal de la fonction

publique de l'Union Européenne”), ca fiind prima dintre „camerele jurisdicţionale”,

potrivit dispoziţiilor art.225A din Tratatul de la Nisa2. Această competenţă a fost

exercitată iniţial de actuala Curte de Justiţie a UE şi, începând cu crearea sa, în 1988,

de Tribunalul de Primă Instanţă (numit „Tribunal” prin Tratatul de la Lisabona).

TFP este compus din şapte judecători numiţi de Consiliu pentru o perioadă de

şase ani care poate fi reînnoită, după ce se face apel la candidaturi şi după obţinerea

avizului unui Comitet format din şapte personalităţi alese dintre foşti membri ai Curţii

şi ai Tribunalului dintre jurişti a căror competenţă este notorie.

Judecătorii desemnează din rândul lor preşedintele pentru o perioadă de trei

ani, care poate fi reînnoită.

Tribunalul Funcţiei Publice se întruneşte, ca regulă, în camere compuse din trei

sau cinci judecători şi ca excepţie în plenul instanţei, atunci când dificultatea sau

importanţa problemelor de drept justifică acest lucru.

În cadrul instituţiei jurisdicţionale comunitare, Tribunalul Funcţiei Publice este instanţa specializată în materia contenciosului funcţiei publice al Uniunii Europene, soluţionând în primă instanţă: litigiile dintre Comunităţi şi agenţii lor, conform articolului 236 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (reprezintă aprox. 150 de cauze pe an). Aceste litigii au drept obiect probleme referitoare la relaţiile de muncă propriu-zise (precum: remuneraţie, desfăşurarea carierei, recrutare, măsuri disciplinare etc.), regimul de securitate socială (boală, vârstă, invaliditate, accidente de muncă, alocaţii familiale); litigiile privind anumite categorii de personal, îndeosebi personalul din cadrul Eurojust, Europol, al Băncii Centrale Europene şi al Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (OAPI). Hotărârile adoptate de Tribunlul Funcţiei Publice3 pot face obiectul unui recurs limitat la probleme de drept (potrivit art.11 alin.1 din Anexa 1 - lipsa de competenţă a TFP; pe încălcarea procedurii în faţa tribunalului care aduce atingere intereselor părţii în cauză, cât şi pe încălcarea dreptului comunitar de către Tribunalul Funcţiei Publice.). Acest recurs poate fi introdus în termen de două luni în faţa Tribunalului.

1 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 3332http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2004_2009/documents/dv/coj_rapport_/

coj_rapport_ro.pdf3 Petrescu, Oana, „Privire specială asupra instanţelor comunitare specializate ale Curţii de

Justiţie de la Luxembourg”, în „Revista Română de Drept Comunitar” nr. 5/2008, p. 86

40

Page 41: Drept Comunitar

Procedura în faţa TFP1 se desfăşoară conform dispoziţiilor Statului Curţii, în special a celor conţinute în anexa I a acestuia, precum şi de Regulamentul de procedură, intrat în vigoare la 1 noiembrie 2007 şi cuprinde o fază scrisă şi una orală. Procedura este scutită de taxe, onorariul avocatului, abilitat să pledeze în faţa instanţelor unui stat membru la care părţile trebuie să recurgă pentru a fi reprezentate, nefiind suportat de către instanţă. În cazuri speciale se poate solicita asistenţă juridică gratuită.În orice stadiu al procedurii, TFP poate încerca să faciliteze soluţionarea amiabilă a litigiilor.Limba în care este redactată acţiunea poate fi una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, fiind totodată limba în care se va desfăşura procedura în cauza respectivă.

Secţiunea a VIII-a - Curtea de ConturiRolul Curţii de ConturiÎnfiinţată în 1975, Curtea de Conturi, cu sediul la Luxembourg, este cea mai puţin cunoscută dintre instituţiile Uniunii Europene. Statutul de „instituţie comunitară” i-a fost atribuit prin Tratatul de la Maastricht şi apoi precizat din nou prin reglementările Tratatului de la Lisabona.Rolul ei este acela de instituţie specializată în controlul financiar, exercitat asupra instituţiilor comunitare, asupra modului de încasare a veniturilor comunitare şi de realizare a cheltuielilor din bugetul comunitar. De asemenea, Curtea controlează managementul financiar al conducerilor instituţiilor şi organismelor comunitare.Rapoartele redactate de instituţie sunt cu caracter general, anuale, privesc modul de administrare a conturilor comunitare şi determină descărcarea de gestiune a Comisiei Europene în privinţa administrării bugetului comunitar, sau pot interveni pentru anumite probleme specifice, la cererea altor instituţii comunitare sau din oficiu. în activitatea de control, Curtea poate cere documente, sau să facă propriile investigaţii; atunci când acţionează pe teritoriul statelor membre, organele fiscale naţionale sunt ţinute să-i acorde sprijinul necesar.Tratatul de la Amsterdam a lărgit aria controlului financiar şi la organismele publice sau private beneficiare a unor fonduri comunitare.

StructurăCurtea de Conturi este compusă, potrivit noilor modificări, din câte un resortisant din fiecare stat membru numit pe o perioadă de 6 ani, al cărui mandat poate fi reînnoit. Numirea se face de către Consiliul U.E., cu majoritate calificată, după obţinerea avizului cu caracter consultativ al Parlamentului European şi pe baza propunerilor înaintate de statele membre.Curtea are un preşedinte ales dintre membrii acesteia, pentru un mandat reînnoibil de 3 ani.Pentru adoptarea unor anumite categorii specifice de rapoarte sau avize, instituţia îşi poate organiza, ca structuri de lucru, Camere interne specializate.Membrii Curţii de Conturi, la fel ca şi cei ai Comisiei sau ai Curţii, trebuie să fie independenţi în exercitarea sarcinilor comunitare, numai în acest fel instituţia putând

1 Ţinca, Ovidiu, „Un nou grad de jurisdicţie în Uniunea Europeană: Tribunalul Funcţiei

Publice”, în „Revista Română de Drept Comunitar” nr. 1/2007, p.43-51

41

Page 42: Drept Comunitar

funcţiona în mod eficient ca organ de control comunitar. Ei trebuie să aibă pregătire de specialitate, corespondentă unui expert naţional dintr-un corp de control contabil extern, sau să fi fost membri ai Curţilor de conturi naţionale.În contextul modificărilor intervenite prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, rolul Curţii de Conturi va creşte foarte mult datorită necesităţii de a spori transparenţa şi de asumare a responsabilităţii pentru a gestiona corect fondurile publice.

Secţiunea a IX-a - Mediatorul EuropeanInstituţia Mediatorului este o inovaţie a Tratatului de la Maastricht. Astfel, Parlamentul European numeşte, pe toată durata legislaturii sale, un Mediator European, după modelul Ombudsman-ului nordic, care are ca şi atribuţii primirea şi soluţionarea plângerilor cetăţenilor europeni vizând ilegalităţile săvârşite de instituţiile şi organele comunitare în activitatea lor. În urma sesizărilor primite, Mediatorul (cu sediul la Strassbourg, în sediul Parlamentului European), întreprinde o anchetă administrativă şi redactează un raport, pe care îl prezintă Parlamentului European şi instituţiei în cauză. Mediatorul nu poate impune, însă, nici un fel de sancţiuni juridice instituţiei în culpă, el fiind doar un organ de conciliere şi de rezolvare amiabilă a litigiilor administrative. Ombudsman-ul European investighează plângerile pe care le primeşte şi întocmeşte un raport cu privire la acestea (art. 195 modificat prin Tratatul de la Lisabona).În faţa Parlamentului, Mediatorul prezintă anual un raport general, în care arată modul de soluţionare a plângerilor primite.Mediatorul poate fi demis de către Curtea de Justiţie a UE, la cererea Parlamentului, dacă nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exercitării funcţiei, sau în caz de culpă gravă.

Secţiunea a X-a - Banca Centrală EuropeanăSistemul European de Bănci Centrale (SEBC) este compus din Banca Centrală Europeană (BCE) şi toate celelalte bănci centrale naţionale ale statelor membre. Termenul „Eurosistem” defineşte Banca Centrală Europeană şi băncile centrale/naţionale ale statelor care au aderat la zona Euro.Obiectivele acestui sistem sunt: definirea şi implementarea politicii monetare a zonei euro; derularea operaţiunilor externe; păstrarea şi administrarea rezervelor statelor membre; promovarea unui sistem eficient de plăţi.Misiunea SEBC devine cu mult mai complexă prin noile reglementări ale Tratatului de la Lisabona. În acest sens, conform art. 245 a, Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale («SEBC»). Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro, care constituie Eurosistemul, conduc politica monetară a Uniunii. SEBC este condus de organele de decizie ale Băncii Centrale Europene. Obiectivul principal al SEBC îl reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără a aduce atingere acestui obiectiv, SEBC sprijină politicile economice generale în cadrul Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia. Banca Centrală Europeană are personalitate juridică. Aceasta este singura abilitată să autorizeze emisiunea de monedă euro. Aceasta este independentă în exercitarea competenţelor şi în administrarea finanţelor sale. Instituţiile, organele, oficiile şi

42

Page 43: Drept Comunitar

agenţiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre, respectă această independenţă. Banca Centrală Europeană adoptă măsurile necesare îndeplinirii misiunilor sale. Statele membre a căror monedă nu este euro, precum şi băncile lor centrale, îşi păstrează competenţele în domeniul monetar. În domeniile în care are atribuţii, Banca Centrală Europeană este consultată asupra oricărui proiect de act al Uniunii, precum şi asupra oricărui proiect de reglementare la nivel naţional şi poate emite avize.SEBC este guvernat de structurile de decizie ale BCE, şi anume Consiliul Director şi Comitetul Executiv.Consiliul Director este compus din membrii Comitetului Executiv şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale din statele zonei Euro.Comitetul Executiv este compus din Preşedintele BCE, Vice-Preşedintele ei şi alţi patru membri, aleşi dintre profesionişti recunoscuţi în domeniul monetar bancar.Consiliul General este compus din Preşedintele şi Vice-Preşedintele BCE, precum şi din guvernatorii băncilor centrale din toate statele membre UE.

După aderarea la UE, România va fi reprezentată în Consiliul General de către

Guvernatorul Băncii Naţionale. La momentul aderării României la moneda unică,

acesta va deveni şi membru al Consiliului Guvernatorilor.

Secţiunea a XI-a - Banca Europeană de Investiţii (B.E.I.)Instituită iniţial (1958) cu scopul sprijinirii pieţei comune europene, prin finanţarea unor proiecte de reducere a decalajelor economice între regiunile din spaţiul comunitar, B.E.I. a primit prin Tratatul de la Maastricht şi alte competenţe, legate de susţinerea statelor candidate la aderare, în scopul unei mai uşoare tranziţii înspre economia comunitară.B.E.I. este o instituţie financiară independentă, dotată cu personalitate juridică proprie, cu sediul la Luxembourg, şi are ca membri statele membre ale U.E., care au subscris şi capitalul social al băncii.Conducerea băncii este asigurată de: a) Consiliul Guvernatorilor, format din Miniştrii de finanţe ai statelor membre, cu întâlniri anuale, b) Consiliul de administraţie alcătuit din 24 de membri propuşi de statele membre şi unul propus de Comisia europeană, ce lucrează cu jumătate de normă şi c) un Comitet de conducere cu normă întreagă, din care face parte Preşedintele băncii şi cei 7 vicepreşedinţi, numiţi de Consiliul Guvernatorilor pentru un mandat reînnoibil de 6 ani.

Secţiunea a XII-a – Organe consultative Potrivit prevederilor Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet Economic şi Social şi de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcţii consultative.Comitetul Economic şi Social este format din reprezentanţi ai organizaţiilor patronale, salariale şi ai altor reprezentanţi ai societăţii civile, în special din domeniile socio-economic, civic, profesional şi cultural. Comitetul Regiunilor este format din reprezentanţi ai colectivităţilor regionale şi locale care sunt fie titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorităţi regionale sau locale, fie răspund din punct de vedere politic în faţa unei adunări alese.

43

Page 44: Drept Comunitar

Mandatul membrilor Comitetului Economic şi Social şi ai Comitetului Regiunilor nu este imperativ. Aceştia îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii.

§1. Comitetul Economic şi Social (ECOSOC) Comitetul Economic şi Social, cu sediul la Bruxelles, este format din membri1

(numărul lor nu poate depăşi 350), numiţi de Consiliul U.E. cu unanimitate, pentru un mandat de 5 ani (ce se poate reînnoi). Preşedintele Comitetului este ales din rândul membrilor, pentru un mandat de 2 ani şi jumătate. Consiliul hotărăşte după consultarea Comisiei. Acesta poate obţine opinia organizaţiilor europene reprezentative pentru diferitele sectoare economice şi sociale şi ale societăţii civile, pe care activitatea Uniunii le priveşte. Din momentul în care Uniunea a avut 27 de state membre, votul necesar în Consiliul U.E. pentru numirea membrilor ECOSOC a fost cel cu majoritate calificată (conform Tratatului de la Nisa), iar numărul membrilor organului consultativ a crescut la 344.Potrivit tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie care stabileşte componenţa Comitetului.Membrii ECOSOC sunt ţinuţi să reprezinte interesele categoriilor socio-profesionale şi economice din care provin, nu pe cele ale statului membru de origine.Astfel, sunt reprezentate la acest nivel diferitele industrii producătoare de bunuri, comercianţii, consumatorii, fermierii, micii producători, profesiile liberale (avocaţii, doctorii, arhitecţii), membrii fiind împărţiţi în trei mari grupuri: a) patroni, b) angajaţi, şi c) alte categorii.Comitetul are un rol consultativ la nivelul U.E., el putând fi consultat de Consiliul U.E. sau de Comisia Europeană înainte de luarea unei decizii, atunci când aceste instituţii consideră necesar sau când tratatele o impun.La început exclusiv facultativă, consultarea ECOSOC a devenit în ultimul timp obligatorie, mai ales în domeniul pieţei unice comunitare, a armonizării fiscale şi a noilor politici comunitare care sunt lansate în cadrul spaţiului european comunitar, cum au fost, în timp, politica transporturilor, politica socială, politica educaţională, protecţia consumatorilor, protecţia mediului, politica industrială etc. în lipsa avizului consultativ al acestui organ comunitar, actul adoptat de Consiliul U.E. poate fi anulat de către Curtea de Justiţie a UE.De asemenea, ECOSOC poate emite din oficiu avize în legătură cu acte comunitare aflate în diferite stadii de adoptare sau de aplicare.

§2. Comitetul RegiunilorStructura specifică a unor state europene, cum ar fi Germania, Belgia, Italia, Spania, dominată de regionalizare şi descentralizare, precum şi dorinţa entităţilor federate sau regionale de a fi implicate activ în procesul de luare a deciziilor în cadrul Uniunii Europene, a dus la constituirea, prin Tratatul de la Maastricht, a Comitetului Regiunilor.

1 Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie au câte 24 de locuri, Spania – 21, Austria, Belgia, Grecia,

Olanda, Portugalia şi Suedia – câte 12, Danemarca, Finlanda şi Irlanda – câte 9, Luxemburg – 6; noii

membri au : Polonia – 21, Cehia, Ungaria – câte 12, Slovacia, Lituania – câte 9, Letonia, Slovenia şi

Estonia – câte 7, Cipru – 6, Malta – 5. Vor avea: România – 15, Bulgaria – 12

44

Page 45: Drept Comunitar

Prin Tratatul de la Lisabona, Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie care stabileşte componenţa Comitetului Regiunilor.Creat ca organ consultativ format din reprezentanţi ai diferitelor entităţi locale sau regionale din statele membre, autonome faţă de aceste state, Comitetul este organizat pe grupuri politice, la fel ca şi Parlamentul European, distingându-se patru astfel de grupuri: popularii, socialiştii, liberalii şi radicalii.Compoziţia Comitetului Regiunilor este asemănătoare celei a Comitetului Economic şi Social. În prezent sunt 344 de membri numiţi cu unanimitate de Consiliul U.E., autonomi în activitatea lor, desfăşurată pe parcursul unui mandat de 5 ani.Membrii Comitetului nu pot cumula această calitate cu aceea de parlamentar european1. Sediul Comitetului se află la Bruxelles, iar activitatea sa permanentă este dirijată de un Secretar general.Repartizarea locurilor care revin fiecărei ţări se face în funcţie de structura ei administrativă, destul de diversificată: landuri, departamente, unităţi administrative cu regim lingvistic specific.În cazurile specificate expres în tratatele comunitare, consultarea Comitetului Regiunilor este obligatorie, lipsa avizului putând fi sancţionată de Curtea de Justiţie a UE prin anularea actului comunitar.Comitetul Regiunilor are menirea de a apăra principiul subsidiarităţii, el fiind consultat totodată în probleme cum ar fi fondurile structurale, cultură, sănătate publică, tineret şi formare profesională, cooperarea transfrontalieră. De asemenea, Comitetul poate emite avize din oficiu, ori de cate ori consideră necesar, avizul fiind consultativ.

Colaborarea instituţiilor comunitare în procesul de luare a deciziilor

În scopul aplicării efective a principiului echilibrului instituţional, instituţiile comunitare colaborează între ele în diferite momente ale exercitării atribuţiilor de care dispun în baza tratatelor constitutive. Această colaborare realizată în vederea luării anumitor decizii se manifestă pe trei planuri:

în ceea ce priveşte elaborarea şi adoptarea bugetului comunitar;în cadrul procedurii legislative a Uniunii Europene;în cadrul politicii externe şi de securitate comună a Uniunii Europene.

Colaborarea instituţiilor comunitare în vederea elaborării şi adoptării bugetului comunitar

Potrivit Tratatului de la Lisabona, bugetul anual al Uniunii este stabilit de Parlamentul European şi de Consiliu, în conformitate cu articolul 272. Bugetul comunitar este constituit din totalitatea veniturilor şi cheltuielilor care sunt realizate la nivelul Uniunii Europene. Pe parcursul dezvoltării acesteia din urmă, s-a constatat nevoia de identificare a unor noi resurse financiare care să alcătuiască bugetul. Acesta cuprinde: taxele vamale percepute la importurile provenite din statele terţe, prin aplicarea tarifului extern comun; încasări provenite din politica agrară

1 Această interdicţie a fost introdusă prin Tratatul de la Amsterdam

45

Page 46: Drept Comunitar

comună; resursa TVA, introdusă în 1979, ce reprezintă TVA-ul încasat de fiecare stat membru, iar plata se face automat, în fiecare lună, în profitul Uniunii; a patra resursă, numită şi resursa PNB, se bazează pe PNB-ul comunitar, cota-parte ce îi revine fiecărui stat fiind în concordanţă cu puterea lui economică. Caracteristicile bugetului comunitar1, aşa cum au fost identificate de specialiştii în domeniu sunt:

- universalitatea, conform căreia încasările nu trebuie destinate unui obiectiv

precis, nici contractate cu cheltuielile, sumele trebuind să fie înscrise integral;

- anualitatea, ce implică asocierea operaţiilor cu un exerciţiu contabil;

- echilibrarea încasărilor şi cheltuielilor, orice deficit fiind interzis;

- specializarea creditelor, obligatoriu dirijate, cu excepţia unor cazuri

particulare, către o destinaţie precisă, pentru a evita orice risc de deturnare şi a garanta

transparenţa necesară.

Activitatea de adoptare a bugetului comunitar a fost atribuită iniţial Consiliului de Miniştri prin Tratatul de la Roma, fiind apoi împărţită cu Parlamentul, conform Acordului din 22 iulie 1975 de la Bruxelles. Acesta din urmă hotărăşte aşa-numitele cheltuieli neobligatorii, legate de funcţionarea instituţiilor sau de acţiunile structurale. Consiliul va hotărâ definitiv cu privire la cheltuielile neobligatorii, care se referă la angajamente ce decurg din Tratat (subvenţionarea preţurilor agricole sau ajutorul alimentar oferit statelor din Lumea a treia). Elaborarea şi adoptarea bugetului comunitar implică desfăşurarea mai multor activităţi realizate de instituţii diferite, fiind aduse modificări importante prin Tratatul de la Lisabona. Astfel, conform art. 272, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, adoptă bugetul anual al Uniunii, în conformitate cu următoarele dispoziţii.Fiecare instituţie, cu excepţia Băncii Centrale Europene, întocmeşte, înainte de 1 iulie, o situaţie estimativă a cheltuielilor sale pentru exerciţiul bugetar următor. Comisia grupează aceste situaţii într-un proiect de buget ce poate conţine previziuni divergente. Acest proiect cuprinde veniturile şi cheltuielile estimate. Propunerea care cuprinde proiectul de buget se prezintă de către Comisie Parlamentului European şi Consiliului până la data de 1 septembrie a anului care precede anul execuţiei bugetului. Comisia poate modifica proiectul de buget în cursul procedurii până la convocarea comitetului de conciliere.Consiliul adoptă poziţia sa asupra proiectului de buget şi o transmite Parlamentului European până la data de 1 octombrie a anului care precede anul execuţiei bugetului. Acesta informează pe deplin Parlamentul European asupra motivelor care l-au condus la adoptarea poziţiei respective. În cazul în care, în termen de patruzeci şi două de zile de la transmitere, Parlamentul European:

(a) aprobă poziţia Consiliului, bugetul este adoptat;(b) nu a luat o hotărâre, bugetul este considerat aprobat;

(c) adoptă amendamente cu majoritatea membrilor care îl compun, proiectul astfel modificat se transmite Consiliului şi Comisiei. Preşedintele Parlamentului

1 Ferréol, Gilles, Dicţionarul Uniunii Europene, Ed. Polirom, Iaşi, 2001, p. 25-26

46

Page 47: Drept Comunitar

European, în consens cu preşedintele Consiliului, convoacă fără întârziere comitetul de conciliere. Cu toate acestea, comitetul de conciliere nu se întruneşte în cazul în care, în termen de zece zile, Consiliul informează Parlamentul European că aprobă toate amendamentele sale. Comitetul de conciliere, ce reuneşte membrii Consiliului sau reprezentanţii acestora şi tot atâţia membri reprezentând Parlamentul European, are misiunea de a ajunge, pe baza poziţiilor Parlamentului European şi ale Consiliului, la un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanţilor lor şi cu majoritatea membrilor reprezentând Parlamentul European, în termen de douăzeci şi una de zile de la data convocării sale. Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere şi adoptă toate

iniţiativele necesare pentru promovarea apropierii poziţiilor Parlamentului European şi ale Consiliului. În cazul în care, în termenul de douăzeci şi una de zile, comitetul de conciliere ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Parlamentul European şi Consiliul dispun fiecare de un termen de paisprezece zile calculat de la data acordului pentru aprobarea proiectului comun. În cazul în care, în termenul de paisprezece zile Parlamentul European şi Consiliul aprobă fiecare proiectul comun sau nu iau o hotărâre, ori în cazul în care una dintre aceste instituţii aprobă proiectul comun, iar cealaltă nu ia o hotărâre, bugetul este considerat adoptat definitiv în conformitate cu proiectul comun; când Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, şi Consiliul resping proiectul comun, ori în cazul în care una dintre aceste instituţii respinge proiectul comun, iar cealaltă nu ia o hotărâre, Comisia prezintă un nou proiect de buget; când Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, respinge proiectul comun, iar Consiliul îl aprobă, Comisia prezintă un nou proiect de buget; dacă Parlamentul European aprobă proiectul comun, dar Consiliul îl respinge, Parlamentul European poate decide, într-un termen de paisprezece zile de la data respingerii de către Consiliu şi hotărăşte cu majoritatea membrilor care îl compun şi a trei cincimi din totalul voturilor exprimate, confirmarea tuturor sau doar a anumitor amendamente. În cazul în care unul dintre amendamentele Parlamentului European nu este confirmat, se reţine poziţia aprobată în cadrul comitetului de conciliere referitoare la linia bugetară care face obiectul acestui amendament. Pe această bază, bugetul este considerat adoptat definitiv. În cazul în care, în termenul de douăzeci şi una de zile, comitetul de conciliere nu ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Comisia prezintă un nou proiect de buget. La încheierea procedurii, preşedintele Parlamentului European constată că bugetul este adoptat definitiv.

Fiecare instituţie îşi exercită atribuţiile care îi sunt acordate prin prezentul articol cu respectarea tratatelor şi a actelor adoptate în temeiul acestora, în special în ceea ce priveşte resursele proprii ale Uniunii şi echilibrul veniturilor şi cheltuielilor.

La iniţiativa Comisiei se convoacă întâlniri periodice între preşedinţii Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, în cadrul procedurilor bugetare prevăzute în prezentul capitol. Preşedinţii iau toate măsurile necesare pentru a promova concertarea şi apropierea poziţiilor instituţiilor pe care le conduc, în vederea facilitării punerii în aplicare a dispoziţiilor menţionate mai sus.

47

Page 48: Drept Comunitar

Colaborarea instituţiilor comunitare în diferite proceduri legislativeDacă iniţial repartizarea competenţelor în cadrul procesului decizional al

Comunităţilor Europene s-a axat pe interesele statelor membre, Consiliul Uniunii având cea mai mare influenţă în această privinţă, prin tratatele modificatoare s-a încercat crearea unui sistem decizional mult mai echilibrat prin creşterea rolului legislativ al Parlamentului European. Acest proces s-a concretizat în trecerea de la simpla consultare a Parlamentului European la o colaborare între Parlament şi Consiliu, pentru ca apoi codecizia să devină regula în cadrul procesului legislativ prin Tratatul de la Amsterdam şi apoi, prin Tratatul de la Lisabona. Prin acest ultim tratat, codecizia va fi numită „procedura legislativă ordinară”.

Adoptarea actelor juridice generale obligatorii la care participă instituţii şi organe comunitare se realizează în cadrul procedurii de consultare, a procedurii cooperării, a procedurii de codecizie – numită „procedura legislativă ordinar㔺i a procedurii avizului conform.

Potrivit Tratatului de la Lisabona, majoritatea calificată se extinde la încă 51 de domenii, printre care cooperarea judiciară şi poliţienească (nu se va aplica Marii Britanii), educaţia sau politica economică. În acelaşi sens, Unanimitatea rămâne regula de vot pentru politica externă, securitate socială, fiscalitate şi cultură.

Majoritatea calificată se bazează pe principiul dublei majorităţi: 55% din statele membre şi 65% din populaţia UE. Acest sistem va intra în vigoare la 1 noiembrie 2014, în urma compromisului realizat la Consiliul European din iunie. De asemenea, la insistenţele Poloniei, în perioada 1 noiembrie 2014 – 31 martie 2017, statele membre care se apropie de numărul de voturi necesar minorităţii de blocaj, vor putea cere să aplice actualul sistem de vot, prevăzut de Tratatul de la Nisa.Prin urmare, procedura codeciziei în care este practicată majoritatea calificată menţionată mai sus este consacrată ca procedură legislativă ordinară de adoptare a actelor juridice cu caracter obligatoriu la nivelul Uniunii Europene.

În Tratatul de la Lisabona se defineşte procedura legislativă ordinară (pe care o vom aborda în cele ce urmează), precum şi o procedură legislativă specială. Astfel, în cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptarea unui regulament, a unei directive sau a unei decizii de către Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de către Consiliu cu participarea Parlamentului European constituie o procedură legislativă specială.

De asemenea, se face menţiunea expresă că actele juridice adoptate prin procedură legislativă constituie acte legislative. În cazurile specifice prevăzute în tratate, actele legislative se pot adopta la iniţiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, la recomandarea Băncii Centrale Europene sau la solicitarea Curţii de Justiţie sau a Băncii Europene de Investiţii. În acelaşi timp, un act legislativ poate delega Comisiei competenţa de a adopta acte fără caracter legislativ şi cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesenţiale ale actului legislativ. Actele legislative definesc în mod expres obiectivele, conţinutul, domeniul de aplicare şi durata delegării de competenţe. Elementele esenţiale ale unui anumit domeniu sunt rezervate actului legislativ şi nu pot face, prin urmare, obiectul delegării de competenţe. Actele legislative stabilesc în mod expres condiţiile de aplicare a delegării.Actele legislative adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară se semnează de preşedintele Parlamentului European şi de preşedintele Consiliului.

48

Page 49: Drept Comunitar

Actele legislative adoptate în conformitate cu o procedură legislativă specială se semnează de preşedintele instituţiei care le-a adoptat. Actele legislative se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absenţa acesteia, în a douăzecea zi de la publicare.

Procedura consultăriiProcedura consultării a fost prima procedură legislativă a Comunităţilor Europene. După introducerea procedurii cooperării şi a procedurii de codecizie, această procedură nu şi-a pierdut din importanţă. În prezent, ea se aplică numai cazurilor care nu sunt expres supuse procedurii cooperării sau procedurii legislative ordinare. Se recurge la procedura consultării atunci când se adoptă decizii în următoarele domenii:

- combaterea oricărei discriminări întemeiate pe sex, rasă sau origine etnică,

religie sau convingeri religioase, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

- completarea drepturilor legate de cetăţenia Uniunii; domeniul politicii

agricole comune;

- domeniul fiscalităţii;

- elaborarea liniilor directoare pentru ocuparea forţei de muncă;

- în domeniul mediului;

- pentru protecţia socială şi apărarea intereselor muncitorilor şi ameliorarea

condiţiilor de muncă.

Procedura consultării constă în elaborarea unei propuneri de către Comisie, propunere cu privire la care Consiliul va consulta Parlamentul sau în unele situaţii Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, după care Consiliul va lua o decizie ce va fi publicată în Jurnalul Oficial.De asemenea, conform dispoziţiilor Tratatului de la Lisabona (art. 115 C), Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile corespunzătoare pentru a asigura o reprezentare unificată în cadrul instituţiilor şi al conferinţelor financiare internaţionale. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene.Comisia este cea care iniţiază o propunere legislativă cu privire la o măsură comunitară avută în vedere, propunere care este trimisă Consiliului. Acesta din urmă, înainte de a lua o decizie, verifică dacă instituţiile comunitare trebuie să fie consultate. Tratatele comunitare conferă Parlamentului European dreptul de a fi consultat cu privire la toate deciziile politice importante. Neconsultarea Parlamentului în astfel de situaţii constituie un grav viciu de formă împotriva căruia poate fi introdus un recurs în anulare, al cărui efect poate fi nulitatea propunerii. Pe lângă această consultare, Parlamentul European este consultat şi asupra tuturor proiectelor de acte pentru armonizarea ajutoarelor acordate de către statele membre exporturilor către statele terţe şi pentru fixarea drepturilor tarifului vamal comun. Potrivit unei păreri exprimate în literatura de specialitate1 şi conform Tratatului instituind Comunitatea Europeană2, rolul Parlamentului este consultativ, adică un act juridic poate fi adoptat de Consiliu 1 Ştefan, Tudorel, Andreşan-Grigoriu, Beatrice, Drept Comunitar, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007, p. 732 Art. 19, alin. 1, art. 37 alin. 1 şi 2, art. 93 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în Andreşan,

Grigoriu, Beatrice, Tratatele Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 31-182

49

Page 50: Drept Comunitar

împotriva avizului său. Contrar acestei opinii şi în lipsa unei prevederi exprese în tratatul menţionat mai sus, Curtea de Justiţie a decis că în lipsa avizului consultativ (pozitiv sau negativ) al Parlamentului, Consiliul nu poate trece la adoptarea unui act juridic3.În vederea consultării, Consiliul transmite în mod oficial propunerea Comisiei preşedintelui Parlamentului European, invitându-l să dea un aviz. Propunerea este supusă comisiei parlamentare competente, ale cărei concluzii sunt examniate apoi în plen de către Parlament care îşi dă avizul. Consiliul nu este ţinut să urmeze avizele şi propunerile de amendament ale Parlamentului. În unele situaţii, Consiliul este obligat să consulte Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor ale căror avize au doar valoare oreintativă pentru Consiliu. După consultarea Parlamentului European, a Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, Comisia supune, din nou, propunerea sa Consiliului, eventual modificată potrivit avizelor exprimate. La Consiliu, propunerea este examinată de către Comitetul reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre (COREPER). Când se consideră că un act a fost suficient pregătit este înscris pe ordinea de zi a viitoarei reuniuni a Consiliului şi adoptat de către acesta. Odată formulat actul în forma sa definitivă, acesta este tradus în toate cele 22 limbi oficiale, este hotărât definiv de Consiliu, semnat de preşedintele Consiliului şi publicat în Jurnalul Oficial.

Procedura cooperăriiCooperarea între Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European a fost introdusă prin Actul Unic European din 1986. Puterea de decizie aparţine în totalitate Consiliului, dar Parlamentul poate influenţa decizia acestuia prin faptul că, primind proiectul de act normativ de la Comisie, emite un aviz, după procedura obişnuită, pe care îl înaintează Consiliului. Procedura cooperării se aplică numai domeniului uniunii economice şi monetare. Toate celelalte domenii, care erau iniţial supuse acestei proceduri, vor fi reglementate prin procedura de co-decizie. Comisia iniţiază o propunere legislativă, ce este transmisă Consiliului şi Parlamentului European. Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor pot, de asemenea, să fie consultate încă din această fază a procedurii. Pe baza avizelor primite, Consiliul hotărăşte, cu majoritate calificată, o poziţie comună ce reflectă propria sa convingere asupra propunerii primite de la Comisie şi asupra avizelor. În cadrul celei de-a doua lecturi, Parlamentul European examinează poziţia comună adoptată de Consiliu şi are la dispoziţie un termen de trei luni pentru a alege una din posibilităţile de acţiune de care dispune. a) Parlamentul poate să aprobe poziţia comună sau să nu se pronunţe în acest termen, situaţie în care Consiliul hotărăşte definitiv asupra poziţiei comune.b) Parlamentul are posibilitatea să respingă poziţia comună sau să propună amendamente. Dacă Parlamentul respinge poziţia comună, Consiliul nu va putea să-şi impună voinţa în a doua lectură decât cu unanimitate de voturi sau să nu adopte decizia.De regulă, Parlamentul European propune amendamente. În cazul în care Comisia va accepta aceste amendamente, Atunci Consiliul va statua potrivit procedurii obişnuite,

3 Cauza 138/79, Roquette Freres c. Consiliul, (1980) ECR 3333; cauza 65/93, Parlamentul c. Consiliul,

(1995) ECR I-643; cauza 204/86, Grecia c. Consiliul, (1988) ECR 5323, praragraf 16; cauza 1253/79,

Battaglia c. Comisia, (1982) ECR 297

50

Page 51: Drept Comunitar

deci cu majoritate calificată. Când Comisia nu este de acord cu amendamentele, adoptarea lor de către Consiliu va fi posibilă doar cu unanimitate de voturi. Parlamentul va putea, deci, să-şi impună punctele sale de vedere Consiliului, dar numai prin intermediul Comisiei.

Procedura legislativă ordinarăProcedura legislativă ordinară a înlocuit procedura codeciziei, aceasta din urmă fiind o procedură introdusă prin Tratatul de la Maastricht, în art. 189B, procedură prin care sunt acordate mai mari puteri legislative Parlamentului European. Actul apare ca fiind comun Consiliului şi Parlamentului, fiind semnat de preşedinţii ambelor instituţii. Codecizia a devenit în timp procedura cea mai importantă în practica legislativă şi ea se aplică în multe domenii: interzicerea discriminării întemeiate pe naţionalitate; facilitarea exercitării dreptului de sejur; realizarea liberei circulaţii a muncitorilor; politica transporturilor; promovarea formării profesionale şi a educaţiei; domeniul cultural; domeniul sănătăţii publice; realizarea programelor de cercetare.Prin tratatul intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, procedura legislativă ordinară constă în adoptarea în comun de către Parlamentul European şi Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, la propunerea Comisiei. Această procedură este definită la articolul 251, care reglementează fosta procedură denumită „codecizie”. Potrivit Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc normele privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi de către statele membre în exercitarea activităţilor care fac parte din domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum şi normele privind libera circulaţie a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorităţi independente (art. 16 B).În acelaşi sens, conform art 21 din Tratatul de la Lisabona, „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă dispoziţiile referitoare la procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei iniţiative cetăţeneşti în înţelesul articolului 8 B din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv numărul minim de state membre din care trebuie să provină cetăţenii care prezintă o astfel de iniţiativă”.Aceeaşi procedură se aplică şi în ceea ce priveşte politica agricolă şi pescuitul. Astfel, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Comitetului Economic şi Social, stabilesc organizarea comună a pieţelor agricole prevăzută la articolul 34 alineatul (1), precum şi celelalte dispoziţii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul agriculturii şi pescuitului (art. 37 lit c).Conform art. 61 H, în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea terorismului şi a activităţilor conexe, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, definesc cadrul măsurilor administrative privind circulaţia capitalurilor şi plăţile, cum ar fi îngheţarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparţin unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal, sunt în proprietatea acestora sau sunt deţinute de acestea.

Şi în alte domenii se adoptă măsuri prin procedura legislativă ordinară. Astfel, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind: politica comună a vizelor şi a altor permise de

51

Page 52: Drept Comunitar

şedere de scurtă durată; controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe; condiţiile în care resortisanţii ţărilor terţe pot circula liber, pentru o durată scurtă, în interiorul Uniunii; orice măsură necesară pentru instituirea treptată a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe; absenţa oricărui control asupra persoanelor, indiferent de cetăţenie, la trecerea frontierelor interne. Se precizează, totodată, că prin adoptarea măsurilor enunţate mai sus nu se aduce atingere competenţei statelor membre privind delimitarea geografică a frontierelor acestora, în conformitate cu dreptul internaţional.Şi în domeniul imigrării se face apel la aceeaşi procedură. În acest sens, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri în următoarele domenii: condiţiile de intrare şi de şedere, precum şi normele privind acordarea de către statele membre a vizelor şi a permiselor de şedere pe termen lung, inclusiv în vederea reîntregirii familiei; definirea drepturilor resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală pe teritoriul unui stat membru, inclusiv condiţiile care reglementează libertatea de circulaţie şi de şedere în celelalte state membre; imigrarea clandestină şi şederea ilegală, inclusiv expulzarea şi repatrierea persoanelor aflate în situaţie de şedere ilegală; combaterea traficului de persoane, în special de femei şi copii art. 63 lit. a).Aceeaşi procedură se utilizează şi în domeniul cooperării judiciare în materie civilă şi în materie penală, în domeniul cooperării poliţieneşti, al transporturilor maritime şi aeriene, în domeniul concurenţei, al proprietăţii intelectuale, cu unele excepţii.Fără a aduce atingere atribuţiilor Băncii Centrale Europene, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru utilizarea monedei euro ca monedă unică. Aceste măsuri sunt adoptate după consultarea Băncii Centrale Europene (art. 111 a).Procedura legislativă ordinară, potrivit art 151 din Tratatul de la Lisabona, cuprinde trei etape.1. Propunerea legislativă este prezentată Consiliului şi Parlamentului European şi, în anumite cazuri, Comitetului Economic şi Social şi Comitetului Regiunilor. Parlamentul deliberează asupra acestei propuneri într-o primă lectură şi transmite avizul său Consiliului. În această etapă, cele două comitete au, de asemenea, posibilitatea de a emite un aviz. Dacă Parlamentul nu aduce nici o modificare propunerii Comisiei în cazul în care Consiliul acceptă toate amendamentele propuse de Parlament, Consiliul poate hotărâ asupra actului încă din acest stadiu al procedurii. În caz contrar, se pregăteşte a doua lectură de către Parlament. 2. Pe baza propunerii Comisiei, a avizului Parlamentului şi a avizelor celor două Comitete şi din proprie iniţiativă, Consiliul hotărăşte o poziţie comună cu majoritate calificată. Această poziţie comună face apoi obiectul celei de-a doua lecturi a Parlamentului, care, în termen de trei luni, are trei posibilităţi. Prima are în vedere aprobarea poziţiei comune a Consiliului sau când Parlamentul nu se pronunţă în trei luni se hotărăşte asupra actului vizat, potrivit poziţiei comune. A doua situaţie este aceea când Parlamentul respinge în întregime, cu majoritate absolută, poziţia comună, procedura legislativă închizându-se în acest moment. Un al treilea caz este acela în care Parlamentul aduce amendamente poziţiei comune a Consiliului. Acesta din urmă poate să aprobe propunerea aşa cum a fost ea modificată de către Parlament, deci el trebuie să adopte toate amendamentele propuse de Parlament. Când Consiliul respinge unele amendamente, preşedintele Consiliului este obligat ca în termen de şase săptămâni să convoace, de comun acord cu preşedintele Parlamentului, Comitetul de conciliere. Acest comitet este format din reprezentanţi ai Consiliului şi ai

52

Page 53: Drept Comunitar

Parlamentului. Obiectul procedurii de conciliere este poziţia comună a Consiliului, aşa cum a fost ea modificată de Parlament. Această procedură vizează ajungerea la un compromis, care se va obţine cu majoritatea calificată a Consiliului şi a Parlamentului. 3. Când Comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, Parlamentul şi Consiliul dispun, fiecare din ele, de un termen de şase săptămâni pentru a hotârî asupra actului în a treia lectură. Oricare ar fi avizul Comisiei asupra proiectului de compromis, majoritatea calificată a Consiliului este suficientă (cu excepţia cazului când tratatul prevede unanimitatea pentru acel act). Parlamentul se pronunţă cu majoritate absolută de voturi. Când procedura de conciliere eşuează, actul propus nu va fi adoptat, iar procedura legislativă se va închide. În mod real, anterior producerii de efecte juridice a Tratatului de la Lisabona, în literatura juridică1 s-a considerat că tendinţa este către recunoaşterea codeciziei ca procedură standard pentru adoptarea măsurilor comunitare cu caracter normativ.

Procedura legislativă specială (conform Tratatului de la Lisabona)

a. În cazul în care tratatele nu au prevăzut puteri de acţiune, Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate adopta măsuri în domeniul securităţii sociale sau al protecţiei sociale. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta directive care să stabilească măsurile de coordonare şi de cooperare necesare pentru a facilita această protecţie”.b. De asemenea, în mod excepţional, conform art. 57 din Tratatul de la Lisabona, numai Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri care reprezintă un regres în dreptul Uniunii în ceea ce priveşte liberalizarea circulaţiei capitalurilor având ca destinaţie sau provenind din ţări terţe.c. Tot cu titlu de excepţie, măsurile privind dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere sunt stabilite de către Consiliu, care hotărăşte în conformitate cu o procedură legislativă specială. Acesta hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie care să determine aspectele din dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere, care ar putea face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.d. Pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet European, pornind de la Eurojust. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.e. Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate stabili măsurile privind cooperarea operativă între autorităţile competente (toate autorităţile competente din statele membre, inclusiv serviciile de poliţie, serviciile vamale şi alte servicii specializate de aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau al depistării şi al cercetării infracţiunilor). Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

1 Dashwood, A., The Constitution of the European Union after Nice: Law-making Procedures,

European Law Review, 2001, p. 215

53

Page 54: Drept Comunitar

Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabileşte prin regulamente regimul lingvistic al titlurilor europene. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European”.Consiliul, hotărând în unanimitate prin regulamente, în conformitate cu o procedură legislativă specială, după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene, poate încredinţa Băncii Centrale Europene misiuni specifice privind politicile în domeniul controlului prudenţial al instituţiilor de credit şi al altor instituţii financiare, cu excepţia întreprinderilor de asigurări”.

Procedura avizului conformAvizul conform, introdus prin Actul Unic European, reprezintă o modalitate de aprobare a unei propuneri a Consiliului. Astfel, actul legislativ trebuie să fie aprobat de către Parlament pentru a putea fi adoptat. Această procedură se aplică în următoarele situaţii:

- aderarea de noi state la Uniunea Europeană (singurul caz în care este

necesară majoritatea absolută de voturi în Parlamentul European);

- acorduri de asociere şi alte acorduri fundamentale cu implicaţii bugetare şi

legislative încheiate cu ţări terţe;

- atribuirea de misiuni suplimentare Băncii Centrale Europene;

- desemnarea preşedintelui Comisiei şi a altor membri;

- modificări cu privire la dreptul de rezidenţă şi libera circulaţie

- organizarea fondurilor structurale şi de coeziune;

- stabilirea sancţiunilor în cazul încălcării drepturilor fundamentale ale

omului de către un stat membru1.

Conform Tratatului de la Lisabona, cu excepţia cazului în care un acord internaţional încheiat de Uniune cu un stat terţ sau cu un organism internaţional se referă exclusiv la politica externă şi de securitate comună, Consiliul adoptă decizia privind încheierea acordului după aprobarea Parlamentului European în următoarele cazuri: acorduri de asociere; acord privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; acorduri de instituire a unui cadru instituţional specific prin organizarea procedurilor de cooperare; acorduri care au implicaţii bugetare importante pentru Uniune; acorduri în domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară sau procedura legislativă specială în cazul în care este necesară aprobarea Parlamentului European. În caz de urgenţă, Parlamentul European şi Consiliul pot conveni un termen pentru aprobare. Parlamentul European emite avizul într-un termen pe care Consiliul îl poate stabili în funcţie de urgenţa problemei. În absenţa unui aviz emis în acest termen, Consiliul poate decide (188 N alin.6). De asemenea, e necesară consultarea Parlamentului şi în alte situaţii prevăzute în tratat.

1 Ghica, Luciana-Alexandra (coordonator), Enciclopedia Uniunii Europene, ediţia a treia, Ed.

Meronia, Bucureşti, 2007, p. 100

54

Page 55: Drept Comunitar

Procedura de adoptare a deciziilor în cadrul politicii externe şi de securitate comună a Uniunii Europene

Consiliul adoptă poziţiile şi acţiunile comune din acest domeniu cu unanimitate de voturi, în ciuda unor impedimente care pot să apară, cum ar fi posibilitatea unui stat de a bloca adoptatea unui text.

Deşi unanimitatea a rămas regula obligatorie pentru adoptarea unei decizii care are implicaţii militare sau de apărare, în scopul ameliorării procedurii de luare a deciziilor au fost introduse următoarele două proceduri: abţinerea constructivă şi procedura votului cu majoritate calificată extinsă la cazurile în care Consiliul Uniunii Europene implementează strategia comună decisă de Consiliul European şi la deciziile de implementare a acţiunilor şi poziţiilor comune.

Abţinerea constructivă constă în posibilitatea acordată statelor membre de a se abţine printr-o declaraţie formală atunci când se adoptă o decizie. În acest caz, statul nu este obligat să aplice decizia, ci este suficient ca acesta să o recunoască ca fiind obligatorie pentru Uniune.

Când o decizie este adoptată cu majoritate calificată, un stat membru poate invoca motive de politică naţională pentru a se opune adoptării textului. Consiliul Uniunii Europene poate, prin majoritate calificată, să transfere textul Consiliului European care trebuie să-l voteze cu unanimitate de voturi.

Raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern al statelor

Prin acordul lor de voinţă, statele crează atât norme de drept intern, cât şi norme de drept internaţional public, însă aceste categorii de reguli de conduită prezintă o serie de particularităţi ce au fost menţionate mai sus şi, de asemenea, multe interferenţe. Aceste legături au devenit din ce în ce mai stabile şi mai accentuate astăzi datorită nenumăratelor probleme ce au apărut în diverse domenii de activitate pe plan internaţional. În acest context, de o mare importanţă apare relaţia care e stabilită între dreptul intern şi dreptul internaţional public. Astfel, în literatura juridică s-au conturat două teorii opuse: teoria dualistă şi teoria monistă.

Teoria dualistă – apărută în doctrina germană (Triepel) şi în cea italiană (Anzilotti) – consideră că cele două sisteme de drept, deosebite în ceea ce priveşte izvoarele, subiectele lor, precum şi modul de îndeplinire a normelor juridice, sunt egale, independente şi deci, complet separate. Astfel, ele nu ar prezenta puncte de convergenţă, fiind ordinii juridice distincte; prin urmare, valoarea lor nu depinde de concordanţa unuia cu celălalt. Concluzia la care se ajunge - având în vedere diferenţele dintre cele două sisteme de drept şi suveranitatea absolută a statelor - este, însă, în totală contradicţie cu interferenţele obiective care există între cele două sisteme de drept.

Teoria monistă porneşte de la ideea că dreptul internaţional şi dreptul intern constituie o singură ordine juridică în cadrul căreia normele prezintă o anumită ierarhizare.

În funcţie de subordonarea normelor juridice ce formează această unitate juridică, teoria monistă are două variante: monismul cu primatul dreptului intern şi monismul cu primatul dreptului internaţional.

55

Page 56: Drept Comunitar

Monismul cu primatul dreptului intern a fost creat de şcoala germană de drept de la Bonn – Zorn, Erich Kaufman, Max Wenzel. Se consideră ca dreptul internaţional public derivă din dreptul intern al statelor, fiind o prelungire a acestuia din urmă în domeniul relaţiilor internaţionale şi aflat, astfel, într-o relaţie de subordonare. Se mai susţine că cele două drepturi formează o unitate deplină, constituind aşa-numitul „drept statal naţional”. Această teorie are la bază concepţia suveranităţii absolute a statelor şi nu corespunde noilor realităţi existente pe plan mondial.

Monismul cu primatul dreptului internaţional susţine că în ordinea juridică unică pe care o formează cele două sisteme de drept, dreptul internaţional deţine supremaţia, iar cel intern este o derivaţie a primului. S-a accentuat asupra necesităţii concordanţei celor două ordini juridice prin respectarea obligaţiilor internţionale ce revin statelor. Această teorie neagă atribuţiile ce rezultă din suveranitatea statelor şi ea reprezintă creaţia şcolii austriece de drept internaţional public – H. Kelsen, Kunz, Verdross – şi a şcolii franceze – Duguit, Scelle, Politis.

În realiatate, cele două sisteme de drept nu sunt separate în mod absolut, ci ele se condiţionează şi se influenţează în mod reciproc1.

După cel de-al doilea război mondial s-a pus accent pe superioritatea dreptului intenaţional public asupra dreptului intern, supremaţia dispoziţiilor cuprinse în anumite reglementări internaţionale fiind consacrată atât în practica judiciară internaţională, în unele acte internaţionale, cât şi în actele fundamentale ale mai multor state. În acest sens, în Convenţia privind dreptul tratatelor se prevede că „o parte nu poate invoca dispoziţiile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea tratatului”(art.27). În aceeaşi ordine de idei, Constituţia României prevede în art.20 că în cazul unei neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia dispoziţiilor interne mai favorabile. Se mai statutează că „tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”(art.11); deci, dispoziţiile acestor tratate vor deveni, astfel, obligatorii pentru România.

Mai trebuie menţionat că în cadrul Uniunii Europene statele membre au cedat exerciţiul unor atribute ale suveranităţii lor structurilor comunitare, primatul dreptului comunitar fiind unul dintre principiile care stau la baza acestei structuri supranaţionale.

1 Niciu, M., op. cit., p. 19

56

Page 57: Drept Comunitar

Etapele extinderii Comunităţilor Europene şi a Uniunii Europene

1. Consideraţii introductive

Odată cu prăbuşirea regimului comunist caracterizat ca fiind totalitar

sau nedemocratic, dezbaterile cu privire la viitorul Europei au avut în prim plan

două probleme majore – aprofundarea sau adâncirea integrării europene, pe de o

parte, şi extinderea Comunităţilor Europene, pe de altă parte. În acest sens, în literatura

juridică1 s-a exprimat temerea dacă cele două mari procese de derulare nu s-ar putea

influenţa negativ unul pe celălalt. Astfel, s-a afirmat în literatura de specialitate că ar

exista posibilitatea ca o extindere rapidă să determine dezarticularea instituţiilor create

pentru un număr redus de membri şi nu pentru 27-28 de membri. În acelaşi sens,

aprofundarea mecanismelor de integrare ar putea duce la o extindere mult mai

anevoioasă.

La un studiu mai atent al celor două procese esenţiale desfăşurate în

cadrul UE, se poate observa că acestea sunt, de fapt, complementare şi nu

contradictorii2.

Extinderea europeană reprezintă un proces de încorporare succesivă în

cadrul Comunităţilor Europene a unor noi state pe măsură ce acestea şi-au încheiat

în mod favorabil şi într-o mare măsură perioada de tranziţie şi sunt pregătite să

adere la această structură supranaţională europeană.

Pe baza definirii noţiunii de „extindere europeană” pot fi deduse

dificultăţile pe care le implică o extindere prea rapidă a unor state nepregătite

pentru a face faţă impactului cu realităţile existente în UE. De aceea, pe bună

dreptate, s-a afirmat că „extinderea nu se poate substitui strategiilor de dezvoltare şi

politicilor de consolidare statală în ţările unde tranziţia este departe de a fi finalizată3. S-a

constatat, în acelaşi sens, că principalul impediment al statelor în depăşirea perioadei de

1 Nicolae Păun, De la Maastricht la Nisa. Perspective ale integrării europene, în Paradigme ale

integrării, Ed. Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj Napoca, 2002, p. 2212 Dacian Cosmin Dragoş, UE. Instituţii. Mecanisme, Editura Al Beck, Bucureşti, 2005, p. 243 Alina Mungiu-Pippidi, Extinderea UE înspre est. Dincolo de noile graniţe, în România şi

integrarea europeană, Institutul european, Iaşi, 2005, p. 318

57

Page 58: Drept Comunitar

criză ce a urmat schimbării regimului politic este, în momentul de faţă, lupta pentru

putere între actuala şi fosta elită, la care se adaugă, apoi, factorii economici şi cei

structurali.

2. Fundamentele juridice ale extinderii Comunităţilor Europene

La nivel comunitar, noţiunea de „extindere” are un dublu înţeles1:

– extinderea sub aspect cantitativ, ce vizează o încorporare de noi state

membre în cadrul U.E.

– extinderea sub aspect calitativ, ce are în vedere lărgirea domeniilor de

competenţă comunitară.

Cu privire la extinderea comunitară, tratatele constitutive ale Comunităţilor

Europene au prevăzut posibilitatea primirii de noi membri în cadrul acestei

structuri.

Tratatul C.E.C.O. prevedea dreptul Consiliului de a fixa prin decizii

adoptate în unanimitate condiţiile în care un stat poate adera la tratat, iar statul

trebuia să depună doar instrumentul de aderare.

Spre deosebire de aceste reglementări, prin Tratatul C.E.E. (art. 237) şi Tratatul

C.E.E.A. (art. 205) se consacră încheierea unui acord între statul candidat şi statele

membre cu privire la condiţiile aderării şi cu privire la eventualele modificări care

se impun tratatelor ca urmare a acestei aderări. Potrivit dispoziţiilor Tratatului

C.E.C.O., aderarea producea efecte direct prin depunerea instrumentului de aderare, pe

când în cazul celorlalte două tratate actul de aderare şi eventualele modificări ale

tratatelor determinate de acesta trebuiau să fie supuse aprobării statelor membre, în

conformitate cu dispoziţiile constituţionale ale acestora referitoare la ratificare. Deşi

procedurile de aderare ale statelor la Comunităţile Europene erau diferite potrivit

dispoziţiilor din tratatele constitutive, aşa cum s-a arătat în cele de mai sus, prin decizii 1 Nicoleta Diaconu, Fundamentele juridice ale aderării la UE, în Revista Română de Drept

Comunitar, nr. 4/2004, p. 46

58

Page 59: Drept Comunitar

ale Consiliului, în practică, s-a recurs la adoptarea unui singur tratat de aderare.

Prin Tratatul de la Maastricht, ce abrogă dispoziţiile corespunzătoare din

tratatele de mai sus referitoare la aderare, se prevede prin art. O aderarea la Uniunea

Europeană, preluându-se procedurile din Tratatul C.E.E. şi Tratatul C.E.E.A. ce au fost

modificate prin Actul Unic European. Astfel, orice stat european care respectă

principiile enunţate în art. F paragraful 1 (principiile libertăţii, respectării dreptului

omului şi libertăţilor fundamentale, precum şi celelalte principii ale statului de

drept, principii care sunt comune tuturor celorlalte state) poate solicita să devină

membru al Uniunii. Menţiunea legată de respectarea anumitor principii a fost

introdusă prin Tratatul de la Amsterdam. Statul candidat adresează o cerere

Consiliului, care se pronunţă în unanimitate după consultarea Comisiei şi după

avizul conform al Parlamentului European, acesta din urmă hotărând cu

majoritatea absolută a membrilor ce îl formează.

Potrivit Tratatului prin care s-a instituit UE, se impune îndeplinirea unor

condiţii în vederea aderării statelor la această structură supranaţională.

a) Ţara care solicită aderarea trebuie să aibă calitatea de „stat” aşa

cum este înţeleasă această noţiune în dreptul internaţional public, în

sensul îndeplinirii condiţiilor pentru a fi considerată subiect de drept pe

plan internaţional.

b) O altă cerinţă are în vedere calitatea de stat european a solicitantului,

aceasta fiind bazată pe criterii exclusiv geografice.

c) Se mai impunea ca statul ce doreşte aderarea la UE să respecte

principiile democratice şi drepturile omului.

d) Tratatul cuprinde şi condiţii de natură politică şi economică, precum şi

necesitatea ca statele candidate să accepte în mod integral obligaţiile care

sunt stabilite prin tratatele de instituire a Comunităţilor, precum şi a

principiilor generale şi a dreptului derivat.

În „Tratatul stabilind o Constituţie pentru Europa” se statuează în

art. 58 paragraful 1 că Uniunea este deschisă tuturor statelor europene care respectă

59

Page 60: Drept Comunitar

valorile sale şi care se angajează să le promoveze în comun. Aceste dispoziţii trebuie

coroborate cu cele cuprinse între art. I-2 referitoare la valorile UE. Sunt prevăzute, în art.

I-58 paragraful 1, criteriile de eligibilitate ale unui stat ce doreşte să adere la această

uniune europeană de state. Se consacră, de asemenea, şi procedura de aderare la

acest organism suprastatal. Astfel, orice stat ce doreşte să devină membru al Uniunii

adresează cererea sa Consiliului. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt

informate cu privire la această solicitare. Consiliul decide cu unanimitate de voturi, după

consultarea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu

majoritatea membrilor săi. Condiţiile şi modalităţile de admitere fac obiectul unui acord

între statele membre şi statul candidat. Acest acord este supus de toate statele

contractante ratificării, conform regulilor constituţionale respective. Aceste dispoziţii sunt

preluate în Tratatul de la Lisabona.

3. Criteriile extinderii Uniunii Europene

Extinderea UE spre est este o mare provocare ce presupune costuri şi riscuri

majore pe măsura aderării unui număr din ce în ce mai mare de state ce s-au

dezvoltat în contexte diferite din punct de vedere economic, politic, social, istoric şi

care prezintă o serie de particularităţi ce pot fi cu greu armonizate. Însă, indiferent

de dificultăţile pe care le implică lărgirea UE, baza acestui proces este reprezentată de

principiul potrivit căruia toate statele candidate pornesc de pe aceeaşi linie de plecare, în

condiţii de egalitate. Totuşi, în mod evident, există diferenţe majore pe multiple planuri

între statele ce doresc să adere la UE, deosebiri care vor determina o mai scurtă sau mai

îndelungată perioadă de realizare a negocierilor în vederea pregătirii depline sau cel puţin

satisfăcătoare a unui stat de a se integra în cadrul construcţiei europene.

Posibilitatea extinderii UE a fost dezbătută pe parcursul mai multor reuniuni

ale Consiliului European, una din cele mai semnificative fiind şi aceea de la

Copenhaga din iulie 1993. În cadrul acesteia au fost determinate criteriile pe care ţările

candidate trebuie să le îndeplinească în vederea aderării:

a) criteriul politic, ce se referă la prezenţa instituţiilor stabile care să

60

Page 61: Drept Comunitar

garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului, respectul

minorităţilor şi protecţia lor.

b) criteriul economic, ce vizează existenţa unei economii de piaţă

funcţionale, capacitatea de a face faţă presiunilor competitive şi forţelor

pieţei în cadrul UE.

c) criteriul administrativ, ce presupune capacitatea statelor candidate de a

îndeplini obligaţiile care îi revin ca membru al UE, inclusiv aderarea la

scopurile politice, economice şi monetare, respectiv preluarea acquis-ului

UE.

Un alt pas important în procesul de aderare a UE l-a constituit şi Summit-ul de la

Essen de la sfârşitul anului 1994, unde au fost dezbătute următoarele probleme:

modul de realizare a parteneriatului structurat stabilit la Copenhaga; modul de

obţinere a ratelor înalte de creştere economică în Est care să nu afecteze echilibrele

din UE; modalităţile de ajutor a ţărilor asociate în vederea pregătirii pentru adoptarea

acquis-ului comunitar, mecanismele de verificare a legislaţiei comunitare existente

pentru a face posibilă aderarea.

Consiliul European de la Essen din decembrie 1994 a urmărit stabilirea unei

strategii de preaderare ce a avut ca scop semnarea de către statele candidate a unor

acorduri de asociere cu UE.

Această strategie avea la bază: acorduri europene, denumite şi acorduri de

asociere; Cartea Albă, publicată în 1995, care stabilea măsurile de bază din fiecare

sector al pieţei interne şi definea priorităţile în armonizarea legislaţiilor; dialogul

structural pe plan instituţional; programul PHARE definit ca principal instrument

financiar de susţinere a strategiilor de preaderare. Prin această reuniune s-au

clarificat etapele şi mecanismele funcţionării parteneriatului structurat. S-a stabilit ca

Agenda anuală a Consiliilor de asociere să fie adoptată de Preşedinţia Consiliului la

începutul fiecărui an; s-a acceptat ca şefii guvernelor ţărilor asociate să fie invitaţi la

reuniunile Consiliului European o dată pe an şi de două ori pe an la reuniunile Consiliului

de Afaceri Externe. Posibilitatea acordată ţărilor asociate de a coopera mai strâns cu UE a

fost deschisă după ce a fost publicat Raportul Consiliului pe 7 martie 1994. Raportul

61

Page 62: Drept Comunitar

urmărea ca ţările asociate să fie aliniate la anumite declaraţii, demersuri şi acţiuni comune

în contextul politicii externe şi de securitate comună ale UE.

În cadrul Consiliului European din 1994 s-a pus accent şi pe programul de

cooperare transfrontalieră, ce încuraja cooperarea între state, regiuni şi grupuri de

interes de-a lungul frontierelor.

În cadrul Consiliului European de la Madrid a fost prezentat de către Comisie

un raport intermediar care menţiona că prima condiţie de bază a aderării este aceea a

adoptării acquis-ului comunitar în vigoare la data aderării.

Un alt moment important din punct de vedere al extinderii UE a fost stabilirea în

cadrul Tratatului de la Amsterdam – adoptat de Consiliul European în iunie 1997 şi

intrat în vigoare în mai 1999 – a cinci criterii esenţiale de aderare referitoare la:

– apartenenţa geografică, economică sau culturală la Europa;

– apărarea valorilor democratice, a drepturilor omului şi ale minorităţilor,

abolirea pedepsei cu moartea;

– respectarea mecanismelor de piaţă cu o economie deschisă şi bazată pe

concurenţă;

– acceptarea ansamblului de principii, decizii, reguli şi obiective care

aparţin UE;

– aplicarea politicii comerciale, a unui tarif extern comun şi a Codului

vamal.

După reuniunea acestui Consiliu European, Comisia Europeană a publicat

la 16 iulie 1997 „Agenda 2000”, un document de o reală importanţă pentru extinderea

UE, document ce cuprindea trei părţi care vizau: viitorul politicilor comunitare;

perspectivele financiare ale UE pentru perioada 2000-2006; lărgirea UE.

Referitor la cea de-a treia parte, actul menţionat mai sus conţinea avizele

Comisiei asupra cererilor de aderare ale Bulgariei, Republicii Cehe, Estoniei, Ungariei,

Letoniei, Lituaniei, Poloniei, României, Slovaciei şi Sloveniei, avize elaborate pe baza

criteriilor de aderare de la Copenhaga. În privinţa preluării acquis-ului comunitar,

Agenda 2000 solicită statelor candidate să fie dotate cu o fişă individuală – „foaie de

drum” („carte rutiere”) – care să înregistreze progresele realizate în acest domeniu.

62

Page 63: Drept Comunitar

Agenda 2000 prevede şi cadrul financiar de susţinere a procesului de

preaderare a ţărilor candidate pentru perioada 2000-2006: Programul PHARE;

ajutorul de dezvoltare agricolă; un ajutor structural (în materie de infrastructură, mai ales

transporturi şi mediu).

Problema lărgirii UE a fost dezbătută şi cu ocazia derulării, pentru

prima dată la Londra, la 12 martie 1998, a Conferinţei europene (un proiect francez

acceptat de Consiliul UE în 1997), ce reprezintă cadrul multilateral care reuneşte în

fiecare an şefii de state şi de guverne ale statelor membre şi ale tuturor statelor cu vocaţie

de aderare, Preşedintele Comisiei şi, dacă este cazul, miniştrii. Această conferinţă constă

în consultări politice, în special în domeniile politicii externe şi de securitate comune,

afacerilor externe, justiţiei, precum şi ale cooperării economice şi regionale.

În cadrul Consiliului European de la Berlin din martie 1999 s-a stabilit

un acord global pentru „Agenda 2000”, prin care se creează două instrumente

specifice de preaderare: instrumentul structural de preaderare (ISPA);

instrumentul agricol de preaderare (SAPARD), determinându-se şi cadrul financiar cu

privire la aceste instrumente. A fost, de asemenea, confirmat şi programul PHARE ca

instrument special de intervenţie axat pe două priorităţi legate de preluarea acquis-

ului comunitar: întărirea capacităţii administrative şi instituţionale a ţărilor

candidate, finanţarea investiţiilor, cu excepţia celor finanţate prin instrumentele

structurale şi agricole de preaderare.

63

Page 64: Drept Comunitar

4. Etapele extinderii Uniunii Europene

După constituirea Comunităţilor Europene prin Tratatul privind

instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (încheiat la 18 aprilie 1951

şi ratificat de şase state semnatare – Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi

Luxemburg) şi prin Tratatele de la Roma din martie 1957 – Tratatul instituind

Comunitatea Economică Europeană şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană a

Energiei Atomice (EURATOM) – Europa comunitară a cunoscut mai multe

extinderi.

1) După adoptarea de către statele membre a unei poziţii comune, în 1970, s-au

deschis negocierile cu statele candidate la aderare (Regatul Unit, Irlanda, Danemarca,

Norvegia). Rezultatul negocierilor a constat în semnarea la 22 ianuarie 1972 a unui tratat

de aderare. Norvegia a stabilit să nu ratifice tratatul datorită rezultatului negativ al

referendumului organizat cu privire la aderare. Celelalte trei state devin membre începând

cu 1 ianuarie 1973.

2) O nouă cerere de aderare depusă de Grecia la 12 iunie 1975 a determinat

semnarea (în 1981) Tratatului de aderare dintre acest stat şi Comunităţile

Europene.

3) Alte două cereri de aderare depuse de Portugalia şi Spania în 1985 au avut ca

efect intrarea acestor două state în cadrul construcţiei europene la 1 ianuarie 1986.

În continuarea procesului de lărgire a Comunităţii au fost înregistrate în 1987 alte

două cereri de aderare – una depusă de Turcia la 14 aprilie şi cealaltă depusă de

Maroc la 20 iulie – care s-au soldat cu un refuz din motive politice.

4) Următoarea extindere a Comunităţilor a avut loc în 1995, când Austria,

Finlanda şi Suedia devin membre ale Europei Comunitare în urma semnării tratatelor

64

Page 65: Drept Comunitar

şi actelor de aderare ale acestor ţări cu prilejul reunirii Consiliului European de la Corfu

din 24-25 iunie 1994.

La 28 noiembrie 1994 poporul norvegian respinge din nou, printr-un

alt referendum, aderarea, cu o majoritate de 52,2%.

Procesul extinderii comunitare a fost reluat în vederea conservării

securităţii Europei de Vest1, apreciindu-se că aceasta se poate realiza numai prin

extinderea progreselor economice, politice şi sociale obţinute în Occident şi în spaţiul

Europei Centrale şi de Est.

În cadrul reuniunii la vârf de la Lisabona din iunie 1992 s-a dezbătut

şi problema extinderii, ce viza statele în curs de tranziţie din Europa Centrală,

subliniindu-se sprijinul ce va fi acordat de Comunităţi şi pregătirea eforturilor de

integrare.

După cum s-a menţionat în secţiunea anterioară, în iunie 1993 s-a reunit

Consiliul European de la Copenhaga care a decis ca „statele asociate din Europa

Centrală şi de Est care îşi doresc acest lucru pot deveni membri ai Uniunii

Europene, cu respectarea criteriilor analizate mai sus. Pe baza deciziilor de la

summit-ul de la Copenhaga şi ţinându-se cont de condiţiile stabilite pentru aderare, s-au

depus cereri oficiale de aderare la UE între 1994 şi 1996 de către Ungaria, Polonia,

Republica Cehă, Slovacia, România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi

Slovenia, iar Cipru şi-a depus cererea de aderare pe 4 iulie 1990.

În urma Consiliului European de la Luxemburg (1997) se decide

începerea negocierilor cu şase state (Estonia, Polonia, Republica Cehă, Slovacia,

Ungaria, Cipru), numite „Grupul de la Luxemburg”. Debutul negocierilor are loc în

1998, când accentul cade pe adoptarea acquis-ului comunitar, cu posibilitatea admiterii

unor perioade tranzitorii, în domenii reduse ca număr.

Cu privire la statele din cel de-al doilea val (România, Slovacia,

Letonia, Lituania, Bulgaria, Malta), cunoscute sub denumirea de „Grupul de la

Helsinki”, Consiliul European de la Helsinki din 1999 stabileşte iniţierea

Conferinţelor interguvernamentale bilaterale cu aceste ţări în scopul deschiderii

1 Erhard Busek, Werner Mikulitsch, Uniunea Europeană şi drumul spre răsărit, Institutul

European, Iaşi, 2005, p. 60

65

Page 66: Drept Comunitar

negocierilor pentru aderare.

Cu ocazia sesiunii de deschidere a Conferinţelor interministeriale cu

privire la negocierile de aderare ale statelor din „Grupul de la Helsinki” se atrage

atenţia ţărilor respective cu privire la o serie de probleme: adoptarea oficială şi

aplicarea acquis-ului comunitar, asigurarea unei bune funcţionări a pieţei interne, în

concordanţă cu politicile UE, o atenţie specială acordându-se domeniilor agriculturii,

justiţiei, afacerilor interne şi protecţiei mediului, alinierea la practicile UE în ceea ce

priveşte relaţiile cu terţe state şi organizaţii internaţionale. Statele candidate au primit

asigurări că fiecare cerere de aderare va fi evaluată în funcţie de rezultatele obţinute.

Ţările candidate şi-au prezentat obiectivele strategice determinate de aspiraţiile proprii în

vederea aderării.

În cadrul Consiliului European de la Copenhaga din decembrie 2002

s-a stabilit că cele zece state cu care s-au încheiat negocierile ale căror rezultate au

fost deja aprobate (Cipru, Malta, Polonia, Republica Slovacă, Lituania, Letonia,

Estonia, Republica Cehă, Slovenia, Ungaria) vor deveni membre ale UE de la 1 mai

2004. Această decizie a fost urmată de semnarea Tratatului de aderare de către aceste

state pe 16 aprilie 2003, la Atena.

La Summit-ul de la Bruxelles din decembrie 2003 s-a subliniat

caracterul ireversibil al procesului de extindere din care fac parte România şi

Bulgaria, pentru acestea stabilindu-se ca dată a dobândirii calităţii de membre ale

Uniunii Europene 1 ianuarie 2007, dacă sunt pregătite. Pentru aceasta s-a impus

încheierea negocierilor în cursul anului 2004 şi semnarea Tratatului de aderare a

României şi Bulgariei la UE la 25 aprilie 2005 la Luxemburg. Acest tratat reprezintă

rezultatul finalizării procesului de negociere a celor 31 de capitole, conţinând şi o clauză

de salvgardare ce poate fi activată dacă cele două state nu îndeplinesc condiţiile de

aderare, consecinţa fiind amânarea cu un an a integrării în Uniune.

Prin extinderi succesive ale UE, acesta va putea să-şi întărească

poziţia pe plan mondial, mai ales în negocierile comerciale în cadrul OMC; de

asemenea, Uniunea îşi va putea stimula dezvoltarea de consumatori la 480 sau 500 de

milioane; din punct de vedere economic, Uniunea va influenţa într-o mai mare

influenţă alte pieţe economice din lume; în acest fel, Comunitatea Europeană va fi

66

Page 67: Drept Comunitar

capabilă să-şi extindă zona de stabilitate şi de pace pe o parte mai mare a

continentului, pentru a evita conflictele, cum este cel din Balcani1.

Negocierile multilaterale şi bilaterale

cu şi în cadrul Comunităţilor Europene

Negocierile au fost definite ca „procesul de abordare a unei dispute sau

situaţii internaţionale prin mijloace paşnice, altele decât cele juridice sau arbitrale,

cu scopul de a promova sau realiza o anumită înţelegere, aplanare sau reglementare

a disputei sau a situaţiei între părţile interesate”2.

Prin urmare, având în vedere importanţa acestui proces complex de analiză

şi dezbatere a unei situaţii conflictuale în variate domenii de activitate pe plan naţional

şi internaţional, obiectivele precis determinate şi consecinţele pe care le implică

negocierile, un real interes prezintă clasificarea acestora în literatura juridică3 în funcţie

de mai multe criterii:

– după domeniul în care se efectuează (negocieri politice, militare, comerciale,

culturale, religioase);

– după gradul de explicitare (contactele, conversaţiile, schimburile de vederi,

convorbirile);

– după nivelul la care se desfăşoară (în funcţie de structura ierarhică ce

defineşte nivelul la care au loc tratativele – nivel prezidenţial, guvernamental, diplomatic,

nivel de experţi – sau în funcţie de nivelul comunităţii la care intervin negocierile –

comunitate locală, regională, nivel naţional, nivel mondial);

– după obiectivele urmărite (încheierea păcii, stabilirea unor relaţii de bună

vecinătate între părţi, realizarea unei tranzacţii comerciale);

1 Yves Jean Beloeil-Benoist, Marc Blanquet, Dominique Breillat, Noël Flageul, Dicţionarul UE,

Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 872 Arthur Lall, Modern International Negotiation, Principles and Practice, Columbia University

Press, New York, 1966, p. 53 D. Mazilu, Tratat privind teoria şi practica negocierilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p.

147

67

Page 68: Drept Comunitar

– după numărul de parteneri (negocieri bilaterale sau multilaterale).

Acest ultim criteriu prezintă interes în cadrul dezbaterii noastre.

Negocierile bilaterale sunt cele la care participă două părţi, în vederea realizării

unui rezultat comun adecvat. Ele pot fi directe (presupun contactele nemijlocite dintre

părţi) sau prin intermediari (se realizează când contactele directe sunt dificile, iar

soluţionarea diferendului dintre ele se impune a fi rezolvat cât mai repede).

Negocierile multilaterale sunt acelea care presupun existenţa mai multor părţi ce

participă la soluţionarea unor diferende de natură diferită (diferende politice, comerciale,

culturale, religioase).

Pentru a determina specificul negocierilor bilaterale şi multilaterale din

cadrul Comunităţilor Europene, este necesar a preciza că dreptul internaţional şi cel

comunitar nu se exclud, ci între ele există un raport de complementaritate.

În virtutea faptului că UE este o entitate distinctă, având calitate de subiect de

drept internaţional, aceasta trebuie să se supună normelor de drept internaţional

care sunt obligatorii pentru instituţiile comunitare. În acest context, negocierile

bilaterale şi multilaterale ale UE intervin în cadrul raporturilor dintre cele două

sisteme de drept (comunitar şi internaţional), raporturi ce se concretizează în

încheierea mai multor categorii de tratate: tratate încheiate de Comunitate cu state

terţe şi organisme internaţionale; tratate mixte, la care participă Comunitatea, cât şi

statele membre, pe de o parte, şi, pe de altă parte, statele terţe şi organismele

internaţionale; tratate încheiate între statele membre şi statele terţe sau organizaţii

internaţionale; tratate încheiate între statele membre.

În funcţie de caracterul bilateral sau unilateral al negocierilor, acestea se pot

desfăşura într-una dintre următoarele variante:

– căi diplomatice obişnuite ori alte căi asupra cărora părţile s-au pus de acord;

această formă este folosită în special pentru încheierea unor tratate bilaterale

sau cu un număr restrâns de părţi;

– reuniuni restrânse ale reprezentanţilor statelor;

– conferinţe şi congrese internaţionale organizate special pentru încheierea

tratatelor de pace, variantă care, în condiţiile actuale, a dobândit o mare

extindere;

68

Page 69: Drept Comunitar

– organizaţii internaţionale (ONU, organizaţii specializate).

Negocierile pentru încheierea tratatelor multilaterale se pot desfăşura în

diferite organizaţii internaţionale, fie că organizaţia respectivă oferă doar cadrul tehnic

şi asistenţă părţilor negociatoare, fie că negocierile au loc în cadrul organizaţiei sau al

unor organe ale acesteia.

Negocierile bilaterale au, de regulă, un caracter concret, în sensul că

odată ce părţile au stabilit problema ce urmează să fie reglementată, cunoscându-şi în

mod reciproc poziţiile, trec la convenirea şi la formularea tratatului.

Negocierile multilaterale, constituind un proces mult mai complex, pot

avea un caracter general, mai ales când părţile procedează, mai întâi, la definirea şi

convenirea problemelor ce urmează a fi reglementate, la clarificarea şi apropierea

poziţiilor părţilor negociatoare în legătură cu modul şi problematica ce urmează a fi

convenită în vederea reglementării; un rol important îl are stabilirea procedurii de lucru.

Se trece, apoi, la negocieri concrete de conţinut privind convenirea şi redactarea

textului tratat.

Negocierea convenţiilor multilaterale se poate face după două

proceduri:

în cadrul conferinţelor internaţionale;

în cadrul organizaţiilor internaţionale. Conferinţa internaţională este o

reuniune de plenipotenţiari convocată de un stat sau de o organizaţie internaţională.

Negocierile se realizează, de obicei, de către grupe de negociatori,

constituite din reprezentanţi diplomatici, cei ai ministerelor de externe sau ai altor

ministere de specialitate.

Procedura desfăşurării negocierilor prezintă anumite deosebiri în

cazul negocierii tratatelor bilaterale faţă de cele pentru tratate multilaterale.

La cele bilaterale, iniţiativa negocierilor revine unui stat sau ambelor

state care doresc să încheie tratatul.

În cazul tratatelor multilaterale cu caracter restrâns, conferinţa

reprezentanţilor statelor este convocată pe baza unui acord care s-a stabilit anterior între

statele interesate, în care sunt convenite locul, data şi ordinea de zi a conferinţei; se

69

Page 70: Drept Comunitar

stabileşte, prin acest acord, care este statul care va convoca conferinţa, ce state vor fi

invitate, limbile folosite, formele şi verificarea deplinelor puteri, precum şi obiectivul

reuniunii, în linii generale.

Alte reguli se aplică în cazul tratatelor multilaterale generale care se

negociază în cadrul organizaţiilor internaţionale sau în conferinţe care se ţin sub

egida lor.

Procesul negocierilor are loc sub forma discuţiilor directe, dar, în

anumite faze, ele pot avea loc şi prin corespondenţă.

Fiecare parte poate prezenta proiectul său de tratat sau poate face

amendamente, au loc dezbateri şi se cade de acord asupra textului convenit . În unele

situaţii se poate conveni ca proiectul să fie elaborat de unul sau mai multe state şi apoi

supus discuţiei. Au loc consultări înainte de conferinţă sau în cursul acesteia, în vederea

găsirii unor formule comune în ceea ce priveşte redactarea textului şi definitivarea

acestuia.

În cazul în care negocierile au loc în cadrul unei organizaţii

internaţionale, hotărârea de a începe negocierile se ia din iniţiativa mai multor state

membre şi se concretizează printr-o rezoluţie a organizaţiei. Desfăşurarea

negocierilor se face pe baza unor regulamente de procedură, elaborate ad-hoc ,

pentru scopurile conferinţei sau se acceptă procedura care există în cadrul organizaţiei

respective.

Proiectele tratatelor încheiate în cadrul organizaţiilor sunt negociate

de organele autorizate ale organizaţiei, urmând ca ele să fie aprobate de organul

reprezentativ.

Activitatea de negociere se finalizează cu punerea de acord a părţilor

asupra conţinutului şi tuturor prevederilor unui tratat. În mod obişnuit, negocierea

conduce la redactarea unui text scris care reprezintă tratatul propriu-zis. Acordul realizat

poate fi constatat printr-un document sau prin mai multe documente diplomatice,

numărul originalelor fiind indicat în clauza finală a tratatului.

Momentul în care se realizează acordul dintre părţi este dat de procedura

de adoptare a textului tratatului.

În aceeaşi ordine de idei, Convenţia de la Viena pentru codificarea

70

Page 71: Drept Comunitar

tratatelor prevede în art. 9 paragraful 1 că adoptarea textului unui tratat se face cu

consimţământul tuturor statelor participante la elaborarea sa, cu excepţia cazurilor

prevăzute în paragraful 2. Potrivit acestuia din urmă, adoptarea textului unui tratat la o

conferinţă internaţională se face cu majoritate de două treimi a statelor prezente şi

votante, afară numai dacă aceste state nu decid, cu aceeaşi majoritate, să aplice o altă

regulă.

Specificul negocierilor în cadrul UE

Negocierile în cadrul UE au un specific aparte, determinat de

asigurarea funcţionării normale a acestei structuri supranaţionale prin intermediul

actelor normative comunitare elaborate, al modului de adoptare a normelor juridice

(propuneri legislative făcute de Comisia Europeană Consiliului, luarea deciziilor de către

acesta din urmă după un aviz al Parlamentului), al structurii şi funcţionării instituţiilor.

Negocierea în cadrul Comunităţilor urmează regula clasică potrivit

căreia statele rămân cele care decid, deci cele care discută pentru ajungerea la un

acord.

În cadrul UE pot fi identificate mai multe particularităţi ale negocierilor

cu ţările din centrul şi estul Europei, candidate la aderare. În decembrie 1997,

Consiliul European de la Luxemburg a aprobat recomandările Comisiei Europene

referitoare la începerea negocierilor de aderare cu cinci ţări din centrul şi estul

Europei, precum şi Cipru. Astfel, la 31 martie 1998 s-au lansat negocierile de

aderare cu Ungaria, Polonia, Estonia, Cehia, Slovenia şi Cipru. Ulterior, în urma

Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, în februarie 2000 au

demarat negocierile de aderare cu celelalte ţări candidate la aderare, printre care şi

România.

Negocierile determină condiţiile în care fiecare ţară candidată se va

asocia la Uniunea Europeană, axându-se pe termenii în care candidaţii vor adopta şi

implementa acquis-ul comunitar.

Procedura negocierilor a fost adoptată de Consiliul de Miniştri în

1997. Astfel, sesiunile de negociere se desfăşoară la nivel de miniştri sau de reprezentanţi

71

Page 72: Drept Comunitar

permanenţi pentru statele membre, pe de o parte, şi de ambasadori sau negociatori şefi

pentru ţările candidate, pe de altă parte. În cadrul negocierilor, fiecare ţară candidată

este tratată după propriile merite, în sensul că ritmul fiecărei negocieri depinde de

gradul de pregătire al ţării candidate şi de complexitatea problemelor de rezolvat.

Negocierile de aderare la UE ale ţărilor din centrul şi estul Europei sunt

supuse mecanismului condiţionalităţii1. Noţiunea de „condiţionalitate” desemnează

subordonarea unei acţiuni externe de angajamentul ţării beneficiare de a aplica o

anumită politică economică.

Condiţionalitatea este permanent prezentă în cadrul negocierilor de

aderare şi are un caracter specific, care îi este conferit de obligativitatea ţărilor

candidate de a îndeplini anumite criterii de performanţă. Acestea trebuie îndeplinite

atât înainte de începerea negocierilor, cât şi de perioada negocierilor.

Realizarea propriu-zisă a negocierilor dintre UE şi statele candidate la aderare

Procedura de aderare la UE cunoaşte trei etape: etapa de preaderare,

etapa „comunitară” şi etapa „cu caracter internaţional”.

Etapa „comunitară” cuprinde negocierile bilaterale dintre UE, pe de o

parte, şi statul candidat, pe de altă parte. Această fază are în vedere decizia organelor

comunitare de acceptare a cererii de aderare a statului candidat depusă la Consiliul de

admitere; decizia se ia de către acesta cu unanimitate de voturi, după consultarea

Comisiei şi obţinerea avizului Parlamentului, aviz dat cu majoritatea absolută.

Negocierile desfăşurate între UE şi statul candidat au la bază două

momente importante. Primul constă în examinarea analitică a legislaţiei

Comunităţii (acquis screening), în care se prezintă legislaţia UE pe care statul

candidat se angajează să şi-o însuşească; al doilea moment este reprezentat de

negocierile propriu-zise, când se negociază pe capitole, se elaborează poziţiile şi se

adoptă prin consens. Aceasta este, de obicei, cea mai lungă fază, care se încheie în

momentul finalizării negocierilor la toate capitolele. În acel moment se ajunge la

1 G. Silaşi, N. Sîrghi, C. Şoşdean, Diplomaţia comunitară, Editura Fundaţiei pentru Studii

Europene, Cluj-Napoca, 2001, p. 218.

72

Page 73: Drept Comunitar

semnarea tratatului de aderare.

Negocierile de aderare a ţărilor candidate la UE se desfăşoară pe 31

de capitole, dintre care 30 reprezintă legislaţia comunitară:

Capitolul I – Libera circulaţie a mărfurilor;

Capitolul II – Libera circulaţie a persoanelor;

Capitolul III – Libera circulaţie a serviciilor;

Capitolul IV – Libera circulaţie a capitalului;

Capitolul V – Dreptul societăţilor comerciale;

Capitolul VI – Politica în domeniul concurenţei;

Capitolul VII – Agricultură;

Capitolul VIII – Pescuitul;

Capitolul IX – Politica în domeniul transporturilor;

Capitolul X – Impozitare;

Capitolul XI – Uniune economică şi monetară;

Capitolul XII – Statistică;

Capitolul XIII – Politici sociale şi ocuparea forţei de muncă;

Capitolul XIV – Energie;

Capitolul XV – Politica industrială;

Capitolul XVI – Întreprinderi mici şi mijlocii;

Capitolul XVII – Ştiinţă şi cercetare;

Capitolul XVIII – Educaţia, formarea profesională şi tineret;

Capitolul XIX – Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiilor;

Capitolul XX – Cultură şi politica în domeniul audiovizualului;

Capitolul XXI – Politica regională şi coordonarea instrumentelor

structurale;

Capitolul XXII – Protecţia mediului înconjurător;

Capitolul XXIII – Protecţia consumatorului şi a sănătăţii;

Capitolul XXIV – Justiţie şi afaceri interne;

Capitolul XXV – Uniune vamală;

Capitolul XXVI – Relaţii externe;

Capitolul XXVII – Politică externă şi securitate comună;

73

Page 74: Drept Comunitar

Capitolul XXVIII – Control financiar;

Capitolul XXIX – Dispoziţii financiare şi bugetari;

Capitolul XXX – Instituţii;

Capitolul XXXI – Diverse.

În cadrul procedurii de aderare la UE, prima fază este aceea de

preaderare. Aceasta nu a fost consacrată sub aspect juridic prin textul tratatelor, însă în

practică prezintă o aplicabilitate constantă. În cadrul acestei etape se desfăşoară

activităţi deosebit de importante atât la nivel comunitar, cât şi la nivelul statelor

candidate, constând, în esenţă, în pregătirea statelor candidate pentru a îndeplini

condiţiile legale de aderare.

Consiliul European de la Essen din 1994 a stabilit o strategie în vederea

pregătirii ţărilor central şi est europene pentru aderarea la UE. Această strategie se

bazează pe trei elemente principale:

– aplicarea acordurilor europene;

– programele PHARE de asistenţă financiară;

– un dialog care să reunească statele membre şi ţările candidate în vederea

examinării unor chestiuni de interes general.

Consiliul European de la Luxemburg din 1997 a stabilit o strategie de

preaderare „întărită” pentru cele zece ţări care, în acel moment, erau candidate, precum

şi o strategie specifică pentru Cipru şi a cerut Comisiei să elaboreze o astfel de

strategie şi pentru Turcia şi Malta.

Strategia de preaderare prevăzută pentru ţările candidate din Europa

Centrală şi de Est se bazează pe instrumente comunitare specifice:

– Acordurile europene;

– Parteneriatele pentru aderare şi programele naţionale pentru adoptarea acquis-

ului comunitar (PNAA);

– ajutorul de preaderare (acesta constă în: programe PHARE; ajutorul pentru

investiţii în domeniul transporturilor şi mediului – programul ISPA; ajutorul

pentru dezvoltarea agricolă şi rurarlă – programul SAPARD; cofinanţarea de

74

Page 75: Drept Comunitar

către instituţiile financiare internaţionale);

– participarea la programele şi agenţiile Comunităţilor Europene.

Din momentul în care Consiliul European a luat în unanimitate decizia de

începere a negocierilor cu un stat candidat (după consultarea Comisiei şi primirea

avizului conform al Parlamentului European), vor mai trece câteva luni până când

vor începe negocierile.

Înainte de a se aşeza efectiv la masa negocierilor, părţile se pun de acord asupra

ordinii în care se negociază diferitele capitole.

Negocierile se desfăşoară în cadrul fazei „comunitare”, când se analizează fiecare

capitol din cele 31 în vederea determinării progresului ţării candidate la aderare cu privire

la transpunerea legislaţiei comunitare în legislaţia internă şi cu privire la punerea în

aplicare a acquis-ului comunitar.

Din experienţa negocierilor purtate de UE se deduce că întotdeauna s-a început

cu capitolele mai uşoare, pentru a permite realizarea unui progres absolut necesar

creării unui climat de încredere între cele două părţi. Capitolele mai dificile sunt

lăsate pentru o etapă mai avansată a negocierilor, când părţile au o vedere de ansamblu

asupra poziţiilor de negociat.

În cadrul procesului de negociere sunt implicate două instituţii din partea

UE: Consiliul UE şi Comisia Europeană, prin Direcţia Generală pentru Extindere.

Negocierile oficiale se desfăşoară în cadrul unei Conferinţe de negociere la

care participă negociatorul ţării candidate şi Consiliul UE.

În esenţă, negocierile decurg în modul următor:

– cele două părţi îşi prezintă poziţiile de negociere asupra câte unui capitol al

acquis-ului;

– în cazul punerii de acord a părţilor, capitolul respectiv se poate închide

provizoriu;

– dacă cele două poziţii de negociere sunt diferite, chestiunea rămâne în discuţie

până când se găseşte o soluţie.

Vom detalia în cele ce urmează această procedură a negocierilor prezentată mai

sus.

75

Page 76: Drept Comunitar

Astfel, fiecare stat candidat elaborează şi prezintă Comisiei Europene un

document de poziţie pentru capitolele ce urmează a fi deschise pentru negociere.

Prin acest document, statul candidat îşi exprimă punctul de vedere cu privire la

modul în care urmează să negocieze într-un anumit domeniu, perioadele tranzitorii

pe care le solicită pentru armonizarea cadrului legislativ sau alte elemente

considerate importante pentru interesele sale în acel domeniu.

Oricare ar fi concesia cerută de statul candidat, ea nu poate fi acceptată decât cu

acordul unanim al statelor membre. Este sarcina Comisiei Europene să identifice

împreună cu statul candidat acele concesii ce ar putea fi acceptate de către Consiliul UE

şi, împreună cu acesta, acele concesii pe care le-ar putea accepta statul candidat.

Dacă statul candidat are dificultăţi serioase şi demonstrabile în aplicarea

acquis-ului comunitar la data aderării într-un anumit domeniu, el poate formula

două tipuri de cereri legate de perioada de tranziţie şi de derogări.

Perioada de tranziţie este o excepţie cu caracter temporar de la aplicarea

normelor comunitare într-un domeniu precis determinat, solicitată de un stat

candidat, iniţial prin documentele sale de poziţie şi ulterior înscrisă în tratatul de aderare.

Ea intră în vigoare la data la care statul candidat devine membru al UE şi se încheie

la sfârşitul duratei sale, moment de la care normele comunitare cu privire la care a

fost solicitată perioada de tranziţie devin aplicabile statului respectiv.

Perioadele de tranziţie pot fi agreate de cele două părţi în vederea atingerii

anumitor scopuri:

– pentru a permite adaptarea economiei statului membru la cea a UE;

– pentru a permite UE să-şi adapteze politicile pentru a ţine cont de prezenţa unui

nou stat membru;

– pentru a acorda noului stat membru perioada de timp necesară punerii în

aplicare a anumitor dispoziţii ale acquis-ului şi creării instituţiilor necesare

aplicării şi asigurării respectării acestor dispoziţii.

Perioadele de tranziţie se stabilesc pentru o durată de timp limitată.

Experienţa ultimelor extinderi ale UE arată că astfel de perioade de tranziţie au variat

între 1 şi 10 ani.

76

Page 77: Drept Comunitar

Derogarea este o excepţie permanentă de la aplicarea normelor comunitare

într-un domeniu precis determinat. Ea poate lua sfârşit în cazul în care normele

comunitare de la care s-a solicitat exceptarea sunt abrogate sau modificate, astfel

încât ea să devină lipsită de obiect.

Comisia Europeană pregăteşte şi ea documentele sale de poziţie pe care le

înaintează Consiliului UE. Acesta din urmă, în funcţie de punctul de vedere

exprimat de Comisie în documentele de poziţie prezentate, însărcinează Comisia cu

un mandat de negociere. Prin intermediul Consiliului UE, statele membre stabilesc

o poziţie comună în legătură cu documentul de poziţie al statului candidat şi cu

privire la oportunitatea închiderii capitolelor aflate în negociere.

Durata negocierilor variază de la un stat la altul, în funcţie de progresele

înregistrate de fiecare stat candidat în ceea ce priveşte preluarea şi aplicarea acquis-ului

comunitar.

Negocierile sunt considerate încheiate când părţile s-au pus de acord asupra

tuturor capitolelor de negociere. Principiul general care se aplică este acela că nimic nu

este convenit până când totul nu este convenit. De aceea, fiecare capitol de negociere este

închis provizoriu până la finalizarea negocierilor la toate capitolele, când acestea se

închid definitiv. Aceasta înseamnă că un capitol asupra căruia s-a căzut, în principiu, de

acord, poate fi redeschis pe parcursul negocierilor dacă între timp a survenit o schimbare

în privinţa acquis-ului comunitar sau pentru orice alt motiv care justifică negocieri

suplimentare.

În esenţă, scopurile concrete ale negocierii constau în:

– modificarea Tratatelor constitutive pentru a include noile state membre şi, în

special, modificarea instituţiilor UE (stabilirea numărului de membri în

Consiliu, Comisie, Parlamentul European, Curtea de Justiţie) ca urmare a

extinderii;

– modificarea legislaţiei derivate a UE, astfel încât ea să fie aplicabilă în noile

state membre;

– stabilirea perioadelor de tranziţie;

– stabilirea contribuţiei noului stat membru la bugetul UE şi a alocaţiei pe care o

va primi din acest buget (prin participarea la programe, la politica agricolă

77

Page 78: Drept Comunitar

comună, la fondurile structurale);

– stabilirea condiţiilor participării noului stat în aplicarea politicilor comune ale

UE şi a eventualelor modificări necesare.

Încheierea cu succes a negocierilor nu conduce întotdeauna la

aderarea propriu-zisă la UE. Un caz clasic este cel al Norvegiei, care a negociat de

două ori aderarea şi de fiecare dată aceasta a fost respinsă de populaţie în referendumurile

naţionale cerute de Constituţia ţării pentru ratificarea Tratatului de aderare la UE.

Între încheierea negocierilor şi aderarea propriu-zisă există aşa-

numita fază „cu caracter internaţional”, în care au loc o serie de subetape

importante de parcurs. Astfel, mai întâi are loc redactarea şi convenirea Tratatului

de aderare de către UE şi statul candidat, tratat internaţional ce prevede drepturile şi

obligaţiile părţilor în vederea dobândirii calităţii de membru al UE. După acest prim

moment urmează exprimarea consimţământului Parlamentului European prin

adoptarea tratatului de aderare. Se semnează, apoi, tratatul de aderare de către

toate statele membre ale UE şi de către statul candidat. Se derulează, după aceea,

procedura ratificării de către toate parlamentele naţionale ale statelor membre şi de

către parlamentul statului candidat sau se organizează un referendum pentru

aprobarea tratatului de aderare acolo unde Constituţia sau considerentele politice cer

acest lucru. Rezultatele negocierilor la cele 31 de capitole menţionate anterior sunt

incluse în tratatul de aderare. La finalul tuturor acestor subetape, statul candidat devine

membru al UE.

Negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană

Aderarea României la UE reprezintă un proces complex, de o importanţă

majoră pentru statul român, care a fost precedat de existenţa unor bune relaţii cu

Comunităţile Europene încă înainte de prăbuşirea regimului comunist. Debutul l-a

constituit încheierea în 1980 a unui Acord comercial între România şi Comunităţile

Europene, acord care a fost suspendat datorită situaţiei precare a drepturilor

omului şi, în general, a inexistenţei statului de drept în România. Imediat după

schimbarea regimului politic, în 1991, a intrat în vigoare Acordul de comerţ şi

78

Page 79: Drept Comunitar

cooperare.

Un moment important în evoluţia relaţiilor între România şi Comunităţile

Europene l-a constituit semnarea, la 7 februarie 1993, a Acordului european de asociere

a României la Comunităţile Europene1, acesta intrând în vigoare la 1 februarie 1995.

Dintre ţările Europei Centrale şi de Est, România era a treia ţară, după Polonia (1991) şi

Ungaria (1991) care a semnat un astfel de acord. Acesta a constituit cadrul juridic-

instituţional al raporturilor dintre România şi Comunităţile Europene, având ca scop final

pregătirea integrării României în UE.

O altă etapă în cadrul desfăşurării raporturilor dintre România şi

Comunităţile Europene a fost marcată de depunerea Cererii de aderare a României

la UE, la 22 iunie 1995, împreună cu Strategia naţională de pregătire a aderării. La

25 iulie 1996 România a înaintat Comisiei Europene răspunsul la chestionarul privind

pregătirea avizului cererii de aderare.

România a făcut Până în 2000, parte din „valul doi” de aderare. În decembrie

1999, Consiliul European de la Helsinki a decis organizarea în februarie 2000 a

conferinţelor guvernamentale bilaterale pentru începerea negocierilor cu: România,

Slovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria şi Malta, denumit şi „grupul de la Helsinki”.

România a început negocierile pentru aderarea la UE în 2000, an în care a

deschis 9 capitole de negociere şi a închis provizoriu 6 capitole de negociere din cele 31.

Procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu reglementările comunitare

– obligaţie juridică ce decurge din Acordul European de asociere România – UE –

reprezintă o condiţie fundamentală a succesului în derularea procesului de negociere

pentru aderare.

Iniţial, procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu dreptul UE s-a

desfăşurat pe baza Programului Naţional de aderare a României la UE. Acest

program includea şi un program de armonizare legislativă pentru perioada 2002-2005, cu

responsabilităţi clare pe capitole de acquis comunitar, care era actualizat anual.

Începând cu 2003, acest program a fost înlocuit cu alte documente interne

programatice ale României, urmărindu-se îndeplinirea cerinţelor exprimate de Comisia

Europeană în Raportul de ţară pe anul 2002.

1 Legea 23/1993, publicată în M.O. nr. 73 din 12 aprilie 1993.

79

Page 80: Drept Comunitar

Anul 2004 a reprezentat pentru România anul cel mai important pentru

îndeplinirea obiectivului de încheiere a negocierilor cu UE, condiţie pentru semnarea

Tratatului de aderare în primul semestru al anului 2005. În acest sens, în ianuarie 2004,

Guvernul României a aprobat Programul legislativ prioritar (la nivel de lege)

pentru aderarea României la UE, care cuprindea un număr de 82 de măsuri esenţiale în

procesul de integrare. Ulterior, s-a adoptat Programul legislativ prioritar (la nivel de

lege) pentru aderarea României la UE pe semestrul II al anului 2004, care a vizat, în

special, adoptarea actelor normative de armonizare a legislaţiei româneşti cu legislaţia

UE în următoarele domenii: reforma administraţiei publice, protecţia copilului, drepturile

omului, libera circulaţie a mărfurilor, libera circulaţie a persoanelor, libera circulaţie a

serviciilor, libera circulaţie a capitalurilor, dreptul societăţilor comerciale, concurenţa,

agricultura, politica în domeniul transporturilor, impozitarea, politica socială şi ocuparea

forţei de muncă, întreprinderile mici şi mijlocii, educaţie, formare profesională şi tineret,

politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale, protecţia consumatorilor,

justiţie şi afaceri interne, relaţii externe, politică externă şi de securitate comune, control

financiar.

Un aspect important cu privire la procesul de armonizare legislativă este acela al

traducerii acquis-ului comunitar. Responsabilitatea pentru această acţiune a revenit

Institutului European din România, care este coordonat de Ministerul Integrării

Europene.

Vom descrie în continuare procesul de derulare a negocierilor dintre România

şi UE, care a fost în concordanţă cu orice proces de desfăşurare a negocierilor cu un stat

candidat, aşa cum a fost acesta prezentat anterior, el având şi anumite particularităţi

legate de România.

În vederea realizării negocierilor de aderare a României la UE, autorităţile

naţionale au trebuit să întocmească şi să transmită Consiliului European câte un

document de poziţie corespunzător fiecărui capitol de negociere. Baza negocierilor

de aderare a fost reprezentată de documentul de poziţie al României împreună cu

poziţia comună a UE.

În februarie 2000 au început negocierile de aderare a României la UE,

negocieri care au avut ca premisă: cunoaşterea obiectivelor; înţelegerea exigenţelor

80

Page 81: Drept Comunitar

partenerului; limitele angajamentelor de asumat, în scopul convenirii măsurilor ce se

impun de ambele părţi.

România a dezvoltat o abordare a negocierilor care a cuprins consultări

tehnice permanente cu Comisia Europeană (înaintea prezentării poziţiei României la

capitolul respectiv în vederea fluidizării şi eficientizării negocierilor), schimburi de

opinii la nivel de negociatori şefi şi între echipele de negociere ale statelor candidate

la statutul de membru al UE, precum şi consultări pe plan intern (cu implicarea

sindicatelor şi patronatelor în cadrul Comitetului Economic şi Social, a partidelor

politice, a unor organizaţii reprezentative, a societăţii civile în general).

Delegaţiile sectoriale interministeriale constituite pentru fiecare capitol au

reprezentat structura principală în procesul intern de negociere şi consultări, în

urma căruia au fost elaborate documentele de poziţie. Fiecare delegaţie sectorială a

fost formată din reprezentanţi ai tuturor instituţiilor care au avut responsabilităţi în

transpunerea şi implementarea acquis-ului comunitar din domeniul respectiv. Din toate

delegaţiile sectoriale au făcut parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului

Integrării Europene (instituţia care a coordonat întregul proces de pregătire a României

pentru aderarea la UE) şi un reprezentant al Ministerului Finanţelor.

La baza documentului de poziţie s-a aflat un dosar de fundamentare, care a

avut menirea să asigure un caracter realist angajamentelor exprimate de România în

cursul negocierilor. Pentru a permite stabilirea în mod corect a acestor angajamente,

dosarele de fundamentare, alcătuite din fişe elaborate pentru fiecare act normativ

comunitar, trebuie să arate cu precizie care sunt eforturile legislative, sociale şi

bugetare pe care le solicită fiecare măsură, precum şi ce condiţii se cer a fi

îndeplinite în prealabil pentru ca o măsură să poată fi luată şi care este impactul său

(efecte de constrângere şi beneficii scontate).

Un document de poziţie cuprinde următoarele părţi:

– poziţia generală a României prezentată sintetic privind acquis-ul

comunitar dintr-un anumit capitol;

– poziţia detaliată a României privind acquis-ul comunitar din domeniul

respectiv;

– prezentarea instituţiilor aparţinând administraţiei publice centrale sau de

81

Page 82: Drept Comunitar

alt tip cerute de legislaţia comunitară pentru domeniul respectiv;

– explicarea perioadelor de tranziţie sau derogărilor, în cazul în care există

asemenea solicitări.

Documentele de poziţie se elaborează în limbile română ( în vederea

adoptării de către Guvernul României), engleză şi franceză (în vederea transmiterii către

autorităţile Uniunii Europene).

Odată elaborate documentele de poziţie şi dosarele de fundamentare,

ele au fost supuse adoptării de către Guvernul României. În cursul elaborării şi după

adoptare au loc consultări cu Comisia Parlamentului pentru integrare europeană şi cu

comisiile parlamentare relevante pentru fiecare capitol de negocieri, în conformitate cu

prevederile Constituţiei României. Documentul de poziţie a fost apoi transmis Consiliului

UE.

În elaborarea dosarelor de fundamentare şi a documentelor de poziţie

s-a pornit, în primul rând, de la dispoziţiile acquis-ului comunitar din fiecare

domeniu. Acquis-ul comunitar cuprinde:

– Tratatul instituind Comunitatea Europeană, republicat după

modificările şi completările aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

– Tratatul instituind UE, republicat după modificările şi completările

aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

– directivele, regulamentele şi deciziile, ca acte normative comunitare cu

valoare obligatorie, precum şi celelalte acte comunitare, cu valoare de

recomandare;

– acordurile internaţionale la care UE este parte (incluzând aici şi

Acordul European de asociere între România, pe de o parte, şi

Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte);

– jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene privind

interpretarea şi modul de aplicare a dispoziţiilor tratatelor constitutive,

ale acordurilor internaţionale şi ale legislaţiei derivate.

Negocierile de aderare la Uniunea Europeană au fost începute, în mod

82

Page 83: Drept Comunitar

oficial, pe 15 februarie 2000. În cursul acelui an, România a deschis negocierile pentru

nouă capitole şi a închis provizoriu negocierile pentru şase capitole de negociere. Până la

sfârşitul anului 2001, România a deschis negocierile pentru şaptesprezece capitole de

negociere, dintre care nouă capitole au fost închise provizoriu. În timpul anului 2002 s-au

deschis toate capitolele de negociere. România a finalizat negocierile de aderare prin

închiderea ultimelor două capitole de negociere (capitolul 6 – „Concurenţa” şi capitolul

24 – „Justiţie şi afaceri interne” cu ocazia Conferinţei de aderare România – Uniunea

Europeană ce s-a desfăşurat la Bruxelles pe 8 decembrie 2004.

Menţionăm că între clauzele de salvgardare stabilite în Capitolul 31,

UE a propus o clauză de salvgardare specifică (valabilă şi pentru Bulgaria), potrivit

căreia, dacă în urma monitorizării de către Comisie a angajamentelor asumate de

România şi, în special, a rapoartelor de monitorizare, rezultă clar că stadiul adoptării şi

implementării acquis-ului indică riscul că România nu este pregătită să facă faţă

condiţiilor de stat membru de la data aderării (ianuarie 2007), Consiliul, acţionând în

unanimitate şi pe baza unei recomandări a Comisiei, poate decide amânarea datei de

aderare cu un an, până în 2008.

De asemenea, s-a stabilit şi o clauză de salvgardare valabilă doar

pentru România, care poate fi activată cu majoritate calificată (majoritatea statelor

din Consiliu, cu 72,27% din voturi, reprezentând cel puţin 62% din populaţia Uniunii), şi

care poate duce la amânarea cu un an a datei aderării, dacă nu se respectă angajamentele

din Capitolele „Justiţie şi Afaceri Interne” şi „Concurenţă”.

În vederea pregătirii şi realizării în bune condiţii a negocierilor de

aderare a României la UE au fost create mai multe instituţii, unele comune România

– UE şi altele naţionale.

Instituţiile comune au fost înfiinţate prin Acordul European de asociere

şi ele sunt: Consiliul de asociere; Comitetul de asociere; Comitetul parlamentar de

asociere.

La nivel naţional au fost înfiinţate următoarele instituţii: Ministerul

Integrării Europene; Comitetul Executiv pentru Integrare Europeană; Delegaţia

naţională pentru negocierea aderării României la UE; Comitetul Interministerial

pentru Integrare Europeană; Compartimentele de integrare europeană din

83

Page 84: Drept Comunitar

ministere şi alte instituţii publice; Comitetul de transparenţă pentru urmărirea

utilizării fondurilor comunitare; Misiunea permanentă a României pe lângă

Uniunea Europeană; Institutul European din România.

În relaţia cu Uniunea Europeană, negocierile de aderare au luat

forma unei conferinţe interguvernamentale bilaterale – Conferinţa

interguvernamentală de aderare a României la Uniunea Europeană. La reuniunile

Conferinţei au participat România, statele membre ale U.E. şi Comisia Europeană.

Spre deosebire de alte tipuri de negociere, negocierile de aderare s-au

desfăşurat, în principal, în procedura scrisă. Întâlnirile au fost concentrate la nivel de

miniştri sau şefi de delegaţii şi la nivel de negociatori şefi, adjuncţi ai şefilor de delegaţie.

Conform procedurii, au avut loc cel puţin o întâlnire la nivel ministerial şi una la nivel de

adjuncţi ai şefilor de delegaţii la fiecare şase luni.

Comisia Europeană este instituţia care a elaborat proiectul de poziţie

comună al U.E., prin consultarea statelor membre. Poziţia comună a Uniunii a fost

adoptată de Consiliul U.E. Acesta poate decide închiderea provizorie a negocierilor pe un

anumit capitol sau, în cazul în care se consideră că este necesar, poate să solicite

informaţii suplimentare sau clarificări din partea ţărilor candidate.

Principiile de bază ale negocierilor care s-au aplicat sunt, în mod

sintetic, următoarele:

– acquis-ul comunitar trebuie preluat în întregime de către fiecare stat

candidat (fiind admise derogări doar în mod excepţional, precum şi unele

aranjamente tranzitorii şi tehnice, limitate ca durată şi întindere;

– nici un capitol de negociere nu este definitiv închis până ce toate cele 31

de capitole nu sunt închise;

– orice punct de vedere exprimat de oricare dintre părţi asupra unui capitol

de negociere nu va influenţa poziţia cu privire la alte capitole de negociere.

Rezultatele negocierilor de aderare a României la UE au fost

încorporate într-un proiect de tratat de aderare elaborat de Comisia Europeană în

colaborare cu România.

Încheierea negocierilor de aderare a avut loc în decembrie

84

Page 85: Drept Comunitar

2004, când Consiliul European a adoptat documentul menţionat mai sus,

confirmându-se, totodată, în cadrul Consiliului European de la Bruxelles calendarul de

aderare. În acelaşi timp, României i se recomandã sã continue reformele şi sã

implementeze angajamentele asumate în negocieri referitoare la acquis-ul comunitar, în

special în ceea ce priveşte justitia şi afacerile interne, politica în domeniul concurenţei şi

mediu. Uniunea Europeanã va continua monitorizarea pregãtirilor de aderare şi

considerã cã România va fi capabilã să-şi asume obligaţiile de membru de la 1

ianuarie 2007. La 13 aprilie 2005, România primeste avizul conform al

Parlamentului European, iar semnarea Tratatului de Aderare a avut loc la 25

aprilie 2005. Începând cu aceastã datã, România a avut statutul de observator la

activitatea institutiilor europene, fiind implicatã în procesul de elaborare a legislaţiei

comunitare, dar neavând drept de vot. După semnare, tratatul de aderare a trebuit să fie

ratificat de toate statele membre pentru a produce efecte juridice.

85