Drept civil.Teoria generala.pdf

SUPORT DE CURS
PENTRU ÎNV MÂNTUL CU FRECVEN REDUS
I ÎNV MÂNT LA DISTAN
2015
Drept civil. Teoria general . 2
Curs pentru Învmânt cu Frecven Redus i Învmânt la Distan 2015
CIN
CAILL I
DEL CIIL. AM A IEMLI NAINAL
AL DELI MNEC
1. C . E
............................................................................... 7
............................................................................................. 17
AL JIDIC CIIL
1. C ............................... 45
2. P
............................................................................................ 49
4. C
ACL JIDIC CIIL
1. N,
..... 77
3. F ........................... 107
ECIIA EINCI
. C
.......................................................................... 135
........................................................................................... 143
5.
CAILL I
DEL CIIL
AM A IEMLI NAINAL AL DELI MNEC
1. C . E .
D 1 . N ,

1 L 1 2011 C L . 287/2009
M O R, P I, . 511 24 2009, ,
L . 71/2011 L . 287/2009 C , M
O R, P I, . 409 10 2011. , C O
. 79/2011 L . 287/2009
C , M O R, P I, . 696 30 2011 L . 60/2012
O G . 79/2011
L . 287/2009 C , M O R, P I, . 255
17 2012.
) N ,
, . E
, , ,
. N : ;

.
, ,

, .
, , .
,
C . C , ,
,
(). D
,

) .
, , : ,
D ,
1 C. H, I.RB A.B , .I, E.A, 1998, .8; I. RB, O.S,
N G.N , E S, B, 1947, .9; T R.P D .., E.O P, B, 1994, .2122; G M, P R D , .I, S, P, 1972, .64.
8/17/2019 Drept civil.Teoria generala.pdf
( )
, . , ,
"D" " "
M. A ( )
, ( )
. D, ,
, .
, ,
,
1 G. B , E. D, C N, 1996, . 179.
2
D I, D , 12.3 .D. , . I, E. C H, B, 2000, . 17.
,
1 .
C

. A,
. I ,
,
1
,
.
: .
) D : P
R, P R, G, C C, ,
,
, , : ,
, , ,
. P ,
.
) D
,
.
,
.
, , ,
,
.
c) D , , , , , ( ) .
d)D . E , , , , , , , .. D . D
.
e) D
, . E 1.
4. D .
D ,
. A, C
, ,
, . D,
, , ,
L .8/19962 .
, , , . A,
2
P M.O..60 26.03.1997, L .329/2006 (M.O..657/31.07.2006).
, .
,

.
, ,
. D
: ,

1 O M D , , E. AII B, B, 1999; J M D , LGJD, P, 1996. 2 R.D , 1950; C .
3
B S H R, L B , E. L, 1996, . 134135.
1, , C J
(.38) "
(B, 1886,
1928 R, 1948 B);
(P, 1883, L, 1934, N 1947). C
(G 1930 1931); C
( C , 1929 C
C, 1944) . M , ,
. E ,
, , . ,
NCITRAL
(C N ) 1966, O N . A , :
C N H (1978);
C (, 1980).
,
3.
2. LL I FNCIILE DELI CIIL
1 G M, P R, . , . 4, .83.
2
D.. D , E. O P, 1997, . 1245.3 R P D , .I, E. , 1997, .57.
1. D
(, ),
, ,

,
. D , C "
,
, ". T
, C , .1 " . , C ". R ,
, ,

, D , ,

. D , , ,
.
, , ,
.
1 M. E C , E. H, B, 1997, . 13.
2
G. B D . . , II M.N, P.T, E. J, B, 2001, .16.
2. F .
,
,
.26 . (1) C, "
, ". F ,
, . A,
, ,
,
.
2. F . D . D
, ,
, , , . D ,
, . E
,
1; ,
,
.
3. NINEA DELI CIIL
1. E . D
" ", J. C1. A
, . ,
, ,
, ,
: , , , 3. D
,
"" "", , , . L
, "" "". J
"", , . G,
, ,
1 J C D . , PF, 1996, .50. 2 D. , C C H, B, 2000, . 15.
3
C R 1991, 1 .3.4 C. H, I. RB, A. B , .I, E.A, B, 1998, .9.
1. I E M,
J "C ", ( ),
C 2009. ,
, ,
.
. A
(" "). T "C
" C C (1835), P 3.
3. . N
4.

. D ,
1 I. H D , E. D , B, 1978, .2224. 2 I D, S D , E. D, C N, 2000, .175.
3
M M D . , E. C L, C N, 1996, . 19.4 G. B D . , E. , 1998, .34.
"", , ,
, . T
() , ,
. C ,
, , , ,
, ,
. , S
, .
,
. E ,
. D , .
E , .
, ,
, . P , . O
, J
" (D ); ,
, ,
, . D
,
. D ,
,
, , , D
, ,
. D , ,
. F G, " ", ""
". ""
, . ,
( ). A "",
( ). P
,
, . O
, , , , , , , ,
" ". P ,
. A , ,
.
,
:
, , . D,

,
T . E
. ,
. , ,
. D . A,
, . A
.
" ". D ,
; , , ,
, . D
. S , P ,
(.11 .2 C). R

. E . D
. I 1
, . A, . O
. D , :
; , ,
. E
, , ,
, . I ,
, D
, ,
. D .
4. D
,
,
P D A,

1
J G, G G, M F M . , 1996, .8.2E , .I, .34.
1. N.
3. P S. B I.
,
, ,
, 4. G. B
, .
1 E , E. C R SA, 1921, . 17. 2 , .I, B, 1946, .26. 3 , E. , 1947, .16. 4 , ., P , E. A, 1967, .36.
5
G. B, . ., .12.6 I D E , E. , B, 1993, .12; G. B, . ., .13.
)
, , .
R :
) ,
- , , ,
; ,
D
. E
, ,
. E
, .
4 BIECL DELI CIIL
1. N P
,

1
)
1 O C . P , .I, E. A, 1989, . 19.
, , , ,
, ,
. C
(, ), ( ). S , , ,
; ,
, ,
.
- , ; , , , .;
-
, , , ; , , , , 1.
) C ,
1 J G, G G, . ., .177178.
. N
. A,
. ,
; ; ; .
a) . P . ,
( )1. E .
b) . ( ), ;
c) . S ,
2, ; , , , , .;
d) . S
e) ; , , , , ;
1 S B, I R, . . .31 35.
2
M M D . , E. C L, C N, 1996, . 11.
.
5 INCIIILE FNDAMENALE ALE DELI CIIL
1. C . P
,
S ,
,
. I ( , ,
. A, ,
2. S , , .
, .
I. .
P R, 1. E . A , , , , . : , , , . , .38 S C I J2. ,
.
, ,
II. . P
,
,
; 4.
, .
C

D D O, R
". D ,
P, , . R
D D O
,
.
(2) Proprietatea privat este garantat i ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular. Cet enii str ini i apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privat asupra terenurilor
numai în condi iile rezultate din aderarea României la Uniunea European i din alte tratate
interna ionale la care România este parte, pe baz de reciprocitate, în condi iile prev zute prin lege organic , precum i prin mo tenire legal. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauz de utilitate public , stabilit potrivit legii, cu dreapt i prealabil despgubire.
(4) Sunt interzise na ionalizarea sau orice alte msuri de trecere silit în proprietate public a unor bunuri pe baza apartenen ei sociale, etnice, religioase, politice sau de alt natur discriminatorie a titularilor. (5) Pentru lucr ri de interes general, autoritatea public poate folosi subsolul oricrei
propriet i imobiliare, cu obliga ia de a despgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, planta iilor sau construc iilor, precum i pentru alte daune imputabile autorit ii. (6) Despgubirile prev zute în alineatele (3) i (5) se stabilesc de comun acord cu
proprietarul sau, în caz de divergen , prin justi ie. (7) Dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului i
asigurarea bunei vecint i, precum i la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legiisau obiceiului, revin proprietarului. (8) Averea dobândit licit nu poate fi confiscat . Caracterul licit al dobândirii se prezum. (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infrac iuni ori contraven ii pot fi confiscate numai în condi iile legii. În reglementarea art.555 Cod civil, „proprietatea privat este dreptul titularului de a
poseda, folosi i dispune de un bun în mod exclusiv, absolut i perpetuu, în limitele stabilite de lege”. Aadar, coninutul dreptului de proprietate este dat de prerogativele lui: posesia, folosina i dispoziia, întâlnite în literatura juridic de specialitate1 i sub denumirile din
dreptul roman: usus sau jus possidendi (stpânirea material efectiv a bunului); fructussau jus fruendi (culegerea fructelor bunului) i abusus sau jus abutendi (dispunerea de bunul care face obiectul dreptului de proprietate). - drept de proprietate public – form a dreptului de proprietate care se poart asupra bunurilor din domeniul public aparinând statului sau unitilor administrativ-teritoriale. Art.136 din Constituie dispune: (2) Proprietatea public este garantat i ocrotit prin lege i apar ine statului sau unit ilor administrativ-teritoriale. (3) Bog iile de interes public ale subsolului, spa iul aerian, apele cu poten ial energetic valorificabil, de interes na ional, plajele, marea teritorial , resursele naturale ale zonei economice i ale platoului continental, precum i alte bunuri stabilite de legea organic , fac obiectul exclusiv al propriet ii publice. (4) Bunurile proprietate public sunt inalienabile. În condi iile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institu iilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosin gratuit institu iilor de utilitate public. (5) Proprietatea privat este inviolabil , în condi iile legii organice.
1 P , C.B, D . D , E III , E H,
B, 2008, .38 .; B.F, D . D , E J, B, 2011, .4951;G.B, L., C , E H, B, 2012, .1920.
2. .30 C ,
, , , , , , ,
, , , , ,
, , , ,
T I D C I D ,
,
. M ,
,
, , 1.
3. . A

, .14 .1 C
, . P
.187 C ,
,
4. . A C R .1 .3, .18, .25, .2630, .4446 .
, , .26 C ,
.
5. . A
, .14 . 1 C ,
, .
,
, .
). ,
( , , , )
. A : .142 .1 C ;

.948 C .
( ),
6 DELIMIAEA DELI CIIL DE ALE AMI ALE DELI
1. I . D
,
, .
. D ,
,
. D
;
1 I. S B, I R , . 1, 1967, .39.
, :
;
( ) ;
, , , ;
. A , , . - ,
3. D .
1 T P D . , E. L L, B, 1993, .20.
1. D . D
, ,
, ,
. D (
). D
;

,
,
;
;
a) , , , , , , , , ;
b) ;
c) C , , C , L .31/1990
, L .26/1990 1
, L . 15/1990 2, 3;
d) , .
3. D . D
, , , ,
, .
1 R M.O. .49 4.02.1998 , OG .82/2007.
2 P M.O. .98 8.08.1990 1998 ,
OG .58/2007.3 G. B, . ., .37 .
I ,
.
; ) .
:
) ,
;
)
;
e) , ;
f) , , .
, .
A:
a) ;
c) . D :
a)
b) , .
c) , 15 , 16 , , ;
d) .
5. D . D
D , . D ,
,
,
,
.
A ,
A:

;
c) , .
d) , , , .
, C
1991 20031. I , C C,
,
C.
C C, ,
G (.146, 147 C).
. A,
, ,
; C
;
; d) ,
:
B :
1. C , L . 429/2003; 2. NL CD CIIL MAN LEGEA . 287/2009, (NCC); 3. G B, D , I ,
, I M N, , E J, B, 2007;
4. G B, C A A, C . .,
E H, B, 2011; 5. G B, L I
C ., E H, B, 2012; 6. E L I , D . , E C.H. B,
B, 2006; 7. G , D (I), . . C ,
E C, B, 2009.
CAILL II
RAPORTUL JURIDIC CIVIL

.
) ( ).A
, , ,
.
1 P G. B, .., .61; I. , S. A D , I, E. O P, . 18.
. R

. A
( ),
( , ,
)
, .
- , ;
- , ( , )
. D ,
( )
( ).
( ).

.
. P
).
2. N ()

- ( ). I ,
. S
,
. ,
(
, : , , , ;
, ,
.
,

.
(, ).
(),
, ,1.
1 G. B, , .66; P. C , .I, E. A, 1989,
.58.
S ()
,
3 ()

: .
2. Capacitatea de folosin a persoanei fizice. Capacitatea civil de folosin a persoanei fizice este, potrivit art. 34 din Codul civil,
republicat, aptitudinea general i abstract a persoanei de a avea drepturi i obligaii civile. Orice persoan fizic, în calitatea sa de subiect de drept, se bucur de capacitatea de folosin. Reinem în completarea acestei definiii i dispoziiile cuprinse în art. 29 din Codul
civil, republicat, potrivit crora, nici o persoan nu poate fi lipsit de capacitatea de folosin i c persoana fizic nu poate renuna nici total, nici parial la capacitatea sa de folosin. Coninutul acestei capaciti este dat de aptitudinea de a dobândi toate drepturile civile i a asuma toate obligaiile corelative acestora. În cazul i în condiiile stabilite de lege, capacitatea de folosin a persoanelor fizice poate fi îngrdit sau restrâns în ceea ce privete aptitudinea de a avea sau exercita anumite drepturi, fie cu titlu de sanciune (ex.
1 C. S, C. B D . , E. AII, 1998, .346; M. T D . , E.A B, 2001, .29.
2 I.
decderea din drepturile printeti), fie cu scopul ocrotirii unor persoane (ex. prohibiia ca minorul s fac donaie sau s garanteze obligaiile altuia).
Potrivit art. 35 din Codul civil, republicat, capacitatea civil a persoanelor fizice începe în momentul naterii ei i înceteaz odat cu moartea acesteia.. De la aceast regul se
face i o excepie reglementat de art. 36 din Codul civil republicat, care dispune c drepturile copilului sunt recunoscute de la concepia lui, cu condiia de a se nate viu. Aceast concepie este exprimat în adagiul infans conceptus pro nato habetur, quotios de commodis ejus agitur (copilul conceput se socotete nscut atunci când este vorba despre drepturile sale). Este ceea ce numim capacitatea civil de folosin anticipat a persoanei fizice. Trebuie precizat faptul c, potrivit art. 412 alin.1, teza I din Codul civil republicat, timpul legal al concepiunii este intervalul de timp cuprins între a treia sut i a o sut optzecea zi dinaintea naterii. Acest interval de timp se calculeaz de la zi la zi, în calcul intrând aadar i prima i ultima zi. Prin mijloace de prob tiinifice se poate face dovada
concepiunii copilului într-o anumit perioad din intervalul de timp prevzut mai sus, sauchiar în afara acestui interval (art. 412 alin.2 din Codul civil, republicat). Capacitatea civil de folosin a persoanelor fizice înceteaz odat cu moartea
acestora, moment care face s înceteze capacitatea lor de a mai fi considerate subiecte de drept (art.35 din Codul civil, republicat). În ceea ce privete data morii, aceasta este cea trecut în actul de deces în cazul morii fizic constatat, ori este aceea pe care a stabilit-o instana de judecat prin hotrârea rmas definitiv în cazul morii declarat judectorete.
3. Capacitatea civil de exerciiu a persoanei fizice
Capacitatea civil de exerciiu reprezint aptitudinea persoanei fizice sau persoanei juridice de a-i exercita drepturile civile i de a î i îndeplini obligaiile civile prin încheierea de acte juridice civile1.
a) În ceea ce privete persoanele fizice, capacitatea civil de exerci iu nu poate fi recunoscut decât acelor persoane care au voin, precum i experiena necesar pentru a-i da seama de semnificaia i consecinele actelor juridice pe care le încheie. Criteriul avut în vedere de legiuitor este vârsta. Drept urmare, în funcie de vârst, persoanele juridice se
împart în : - persoane cu capacitate deplin de exerci iu. Capacitatea deplin de exerci iu se dobândete la vârsta majoratului, respectiv 18 ani
(art. 38 din Codul civil republicat). În mod excepional, minorul care se cstorete înainte de aceast vârst dobândete capacitatea deplin de exerciiu din momentul încheierii cstoriei (art. 39 din Codul civil republicat). Capacitatea deplin de exerciiu dureaz, în principiu, tot timpul vieii; cât timp persoana juridic se bucur de capacitatea de exerciiu deplin, ea poate încheia acte juridice civile prin manifestarea propriei voine, f r a avea nevoie s fie asistat sau reprezentat sau s obin încuviinarea prealabil din partea unui ocrotitor.
- persoane cu capacitate de exerci iu restrâns;
1 A. 37 C ,
Este recunoscut persoanei care se afl între vârsta de 14-18 ani (art.41 din Codul civil republicat). Aceast capacitate de exerci iu restrâns este o capacitate intermediar, fiind cuprins între cele dou extreme (capacitate deplin i lips total de capacitate). Este de reinut c prin efectul legii, persoanelor fizice cu capacitate restrâns de exerciiu li se
asigur asistena juridic necesar pentru întregirea capacitilor depline, din partea ocrotitorilor legali, prini sau tutori. Anumite acte juridice pot fi încheiate de persoanele cu capacitate restrâns de exerciiu i f r încuviinarea prealabil a prinilor sau a tutorelui (spre exemplu, încheierea de acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive referitoare la profesia sa, acte de dispoziie de mic valoare, etc.).
Încetarea capacitii de exerciiu are loc la moartea persoanei, odat cu încetarea capacitii de folosin, prin punerea sub interdicie judectoreasc, ori, excepional prin anularea cstoriei înainte de împlinirea vârstei de 18 ani în cazul minorului cstorit.
- persoane lipsite de capacitate de exerci iu;
Lipsa capacit ii de exerci iu are la baz prezumia absolut c anumite categorii depersoane fizice nu dispun de maturitatea psihic necesar pentru a participa singure i nici chiar asistate, la raporturile juridice civile. Sunt lipsite total de capacitatea de exerciiu urmtoarele categorii de persoane fizice: - persoanele care nu au împlinit vârsta de 14 ani; - persoanele care indiferent de vârst, suferind de alienaie sau debilitate mintal au fost puse sub interdicie prin hotrâre judectoreasc.
4. A
A
.

D ,
: ) ; ) .

1 (. 94 C , ).
(. 97 C , ).
. P ,
, (.
, , , ).
( , ,
, , ).
1 A .26 .2 3 OG .97/2005 , ,
, M.O. . 641 20.07.2005 L .252/2007.
2.
,
.
,
, ,
,
. P ,
, .
.
A, .3 . 2 L . 15/1990. R
, ,

.
, , ,
;
:
, ,
O R C

.
Capacitatea civil de folosin a persoanei juridice. 1. Capacitatea civil de folosin a persoanei juridice este acea parte a capacitii
civile care const în aptitudinea general i abstract de a avea toate acele drepturi i obligaii civile, afar de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparine decât persoanei fizice. Coninutul capacitii de folosin a persoanei juridice este determinat de scopul pentru care a fost înfiinat. Având în vedere faptul c scopul nu este acelai pentru
toate pentru toate persoanele juridice, capacitatea de folosin în funcie de specialitatea fiecreia1.
Astfel, persoanele juridice pot fi împrite în dou categorii, dup cum sunt sau nu supuse înregistrrii. Art. 205 din Codul civil republicat prevede faptul c persoanele juridice
care sunt supuse înregistrrii au capacitatea de a avea drepturi i obligaii de la data înregistrrii lor. Persoanele juridice nesupuse înregistrrii dobândesc capacitatea de folosin, în funcie de modul de înfiinare aplicabil: de la data actului de înfiinare, de la data constituirii lor sau de la împlinirea altei cerine legale. Art. 205 din Codul civil republicat prevede în alin.3 o excepie – situaia capacitii de folosin anticipate pentru persoanele
juridice supuse înregistrrii, care pot chiar de la data actului de înfiinare, s dobândeasc drepturi i s î i asume obligaii, dar numai în msura necesar pentru ca persoana juridic s ia fiin în mod valabil.
Capacitatea civil de folosin a persoanei juridice se sfârete odat cu desfiinarea
(încetarea) acesteia, prin constatarea ori declararea nulitii, prin fuziune, divizare total,transformare, dizolvare sau desfiinare ori printr-un alt mod prevzut de actul constitutiv sau de lege.
Capacitatea de exerciiu a persoanei juridice
Capacitatea de exerci iu a persoanei juridice este acea parte a capacitii civile care const în aptitudinea de a-i exercita drepturile civile i de a-i îndeplini obligaiile civile, prin încheierea de acte juridice de ctre organele sale de administrare, de la data constituirii lor.
Începutul capacitii civile de exerciiu a persoanei juridice este marcat de momentul înfiinrii acesteia, îns realizarea efectiv a capacitii de exerciiu astfel dobândit este condiionat, în practic, de desemnarea organelor sale de conducere. Sfâritul capacitii de exerciiu a persoanei juridice corespunde cu încetarea capacitii sale de folosin2.
1
A G. B, C.A. A, . ., .103.2 A G. B, C.A. A, . ., .104.
4. C
C
.
,
.

.
" "
D :
- ( , );
- (
); -
;
b) ;
c) . D . S , , .
2. , . A
A. .
În viaa social-juridic, drepturile civile subiective împreun cu obligaiile lor corelative au fiecare în parte o anumit finalitate, aceea de a satisface anumite scopuri sau
interese. Ca atare, orice drept civil subiectiv nu-i poate produce efectele decât prinraportarea la finalitatea pe care o are i care este redat prin scopul sau interesul pentru care a fost recunoscut prin lege.
În ceea ce privete recunoa terea drepturilor subiective civile, va trebui s distingem între cele recunoscute persoanelor fizice i cele recunoscute persoanelor juridice. Astfel, pentru persoanele fizice, drepturile civile subiective se consider a fi recunoscute sub dou aspecte:
- în scopul stimulrii muncii, activitii muncii, activitii i iniiativei particulare, bazate pe drept de proprietate, pe libertatea contractual i a muncii;
- în vederea asigurrii cadrului social necesar împlinirii intereselor lor materiale i social culturale.
i în cazul persoanelor juridice, recunoaterea drepturilor civile subiective urmeaz a fi determinate sub cele dou aspecte:
- în funcie de scopul social sau economic, pentru care au fost înfiinate sau recunoscute; - în funcie de bunurile i valorile bneti aflate în patrimoniile lor, menite s le asigure
autonomia economico-financiar în cadrul circuitului civil i comercial.
B. . A
Drepturile civile subiective trebuie s fie exercitate de titularii lor în limitele lor materiale sau juridice (spre exemplu, proprietarul nu poate construi dincolo de limitele
hotarului terenului su, f r a depi limitele materiale ale dreptului su de proprietate sau,creditorul nu poate pretinde debitorului o sum mai mare de bani care i se datoreaz f r a depi limitele juridice ale dreptului su de crean).
Ca urmare, reinem c prin art. 15 din Codul civil, republicat, s-a prevzut c drepturile civile subiective pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic i social. Se ridic întrebarea: ce se întâmpl atunci când un drept subiectiv civil nu este exercitat potrivit scopului lui economic i social?
Exercitarea unui drept subiectiv civil în alte scopuri decât cele avute în vedere prin norma juridic ce-i st la baz semnific nu uzul, ci abuzul de drept. Cu alte cuvinte, trecerea
dreptului de la normal la anormal i, prin urmare, scoaterea lui de sub protecia juridic iexpunerea sancionrii. Trstura distinct a ocrotirii drepturilor civile subiective const în caracterul ei de
generalitate. Astfel, putem reine c ocrotirea drepturilor civile subiective include întregul complex de msuri juridice pe care legea îl organizeaz i determin s funcioneze în acest scop.
În general, în viaa social juridic, ocrotirea drepturilor civile subiective, în majoritatea lor, este organizat prin îndeplinirea de bun voie a obligaiilor corelative. Atunci când între subiectele unora dintre raporturile juridice civile s-au ivit neînelegeri, cei interesai, respectiv titularii de drepturi, sunt nevoii s se adreseze organelor judectoreti competente pentru recunoaterea i aprarea drepturilor civile subiective.
Aadar, mijlocul juridic de ocrotire a drepturilor subiective îl reprezint, în mod obinuit, procesul civil.
Exercitarea drepturilor subiective civile trebuie s se realizeze cu respectarea anumitor principii, i anume:
-
dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale (materiale – spre exemplu, proprietarul unui teren nu poate construi dincolo de linia vecintii – sau judiciare – spre exemplu, creditorul nu poate pretinde debitorului su mai mult decât acesta îi datoreaz).
Exercitarea drepturilor subiective civile trebuie s se realizeze cu exercitarea tuturor acestor principii, nefiind suficient respectarea doar a unuia sau a unora dintre ele. În caz contrar, ne aflm în prezena abuzului de drept .
Orice abuz de drept presupune dou elemente constitutive, primul dintre ele fiind un element subiectiv ce const în exercitarea cu rea-credin a dreptului subiectiv civil, iar cel de-al doilea, un element obiectiv care const în deturnarea dreptului subiectiv de la scopul
pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legal, faptul svârit neputând fi explicat printr-un motiv legitim.
Prin exercitarea unui drept subiectiv civil în mod abuziv, titularul acestui drept nu mai este aprat de fora coercitiv a statului.
Exercitarea în mod abuziv a dreptului subiectiv civil are ca principal sanciune, obligarea titularului dreptului astfel exercitat la plata unor despgubiri pentru prejudiciul (moral sau material) cauzat.
3. C
Drepturile subiective civile se pot clasifica dup mai multe criterii. Le reinem pe cele mai importante:
dup gradul de opozabilitate, drepturile subiective civile sunt absolute i relative;dup natura coninutului, drepturile subiective civile se împart în drepturi patrimoniale i drepturi nepatrimoniale;
dup sigurana oferit titularilor lor, drepturile subiective civile sunt drepturi pure i simple i drepturi afectate de modaliti;
dup corelaia dintre ele, drepturile subiective civile sunt drepturi principale i drepturi accesorii.
a) Drepturi subiective civile absolute i drepturi civile relative
Drepturile civile subiective se clasific în raport de sfera persoanelor obligate, precum i în funcie de coninutul obligaiilor corespunztoare în drepturi absolute i drepturi relative.
Drepturile absolute sunt drepturile subiective civile care exercit de ctre titularii lor i crora le corespunde obligaia general a tuturor celorlalte persoane de a se abine de la
înclcarea lor. Sunt drepturi absolute drepturile personal-nepatrimoniale, cum sunt: dreptul la nume, dreptul la integritate fizic .a., precum i drepturile reale.
Raportul juridic civil care are în coninutul su un drept subiectiv civil absolut are urmtoarele caracteristici:
subiectul activ este determinat, în timp ce subiectul pasiv - titularul obligaiei corelative dreptului absolut fiind format din toate celelalte persoane, este nedeterminat;
dreptului absolut îi corespunde obligaia general i negativ de a nu i se aduce atingere;
dreptul absolut este un drept opozabil tuturor (erga ommes), toate celelalte subiecte având obligaia de a nu-l înclca.
Drepturile relative sunt acele drepturi civile subiective în temeiul crora titularii lor au posibilitatea de a pretinde de la persoanele obligate, determinate odat cu naterea raportului juridic, de a da, de a face sau de a nu face ceva. În categoria drepturilor relative intr toate drepturile de crean.
Raportul juridic civil care are în coninutul su un drept subiectiv civil relativ are
urmtoarele caracteristici:
atât subiectul activ cât i subiectul pasiv sunt determinate; obligaia corelativ dreptului relativ const în a da, a face sau a nu face ceva; obligaia corelativ revine numai subiectului pasiv determinat.
b)
Drepturi subiective civile patrimoniale i drepturi subiective civile nepatrimoniale
Aceast clasificare este f cut dup criteriul, natura economic sau natura coninutului drepturilor civile.
Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi subiective civile care au un coninut economic, oferind posibilitatea unei evaluri bneti. Au un caracter patrimonial drepturile reale i drepturile de crean.
Dreptul real - jus in re – este dreptul civil subiectiv pe care titularul su îl exercit direct i nemijlocit, f r concursul altor persoane, iar subiectelor pasive le revine obligaia
general negativ de a nu face nimic care s stânjeneasc exercitarea acestui drept de ctretitularul su. La rândul lor, drepturile reale se clasific în: drepturile principale - sunt drepturile civile subiective care au existen de sine
stttoare, independent de existena altor drepturi (spre exemplu dreptul de proprietate i dezmembrmintele dreptului de proprietate – uz, uzufruct, abitaie, superficie i servitute).
drepturi reale accesorii - sunt drepturile civile subiective a cror existen depinde în mod direct de existena drepturilor garantate i care sunt afectate unor drepturi de crean i (spre exemplu dreptul de gaj, dreptul de ipotec, privilegiile)..
Dreptul de crean – jus ad personam – este dreptul civil subiectiv pe care titularulsu, numit creditor îl poate exercita numai fa de persoanele obligate, numite i debitori, respectiv s dea, s fac sau s nu fac ceva. Sunt drepturi de crean cele care izvorsc din contractele sau actele juridice unilaterale, din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, precum i din alte izvoare de drepturi civile.
Pe lâng asemnrile care exist dreptul real i dreptul de crean (ambele sunt drepturi patrimoniale, ambele au cunoscui titularii ca subiecte active), exist i unele deosebiri1, astfel: - sub aspectul subiectului pasiv: pe când în cazul dreptului real nu este cunoscut subiectul pasiv, fiind nedeterminat, în cazul dreptului de crean este cunoscut titularul obligaiei corelative, care este debitorul; - sub aspectul coninutului obligaiei corelative: dac dreptului real îi corespunde o obligaie general i negativ de non facere, dreptului de crean îi corespunde o obligaie al crei obiect poate consta, dup caz, în: a da (aut dare), a face (aut facere) sau a nu face (aut non facere); „a nu face ceva” înseamn de data aceasta obligaia debitorului de se abine de la ceva ce ar fi putut face dac nu s-ar fi obligat la absteniune; - ca numr, pe când drepturile reale sunt limitate, drepturile de crean sunt nelimitate;
1 A G.B, . ., .84.
- numai dreptul real este însoit de prerogativa urmririi i de cea a preferinei, iar nu i în dreptul de crean.
Drepturile personal nepatrimoniale sunt drepturi civile subiective care nu au coninut economic i, prin urmare, nu sunt evaluabile în bani i care, fiind legate de persoana
uman, servesc la individualizarea acestora. Drepturile personal nepatrimoniale privesc:
- existena i integritatea fizic i moral ale persoanei: dreptul la via, dreptul la sntate, dreptul la onoare, cinste sau reputaie, dreptul la demnitatea uman, etc.; - identitatea persoanei: dreptul la nume, dreptul la domiciliu, dreptul la reedin (pentru persoana fizic), dreptul la denumire, dreptul la sediu (pentru persoana juridic), etc.; - creaia intelectual: dreptul la paternitatea operei sau inveniei.
c) Drepturi subiective civile pure i simple, drepturi afectate de modaliti i
drepturi eventuale Aceste categorii de drepturi se deosebesc unele de altele prin sigurana oferit
titularilor de a le realiza sau nu în mod efectiv i beneficia de efectele lor. Drepturile pure i simple sunt drepturi civile subiective care confer titularilor deplin
putere i certitudine în exercitarea lor. Ca urmare, asemenea drepturi î i produc efectele imediat, definitiv i irevocabil. Aceste drepturi formeaz categoria cea mai cuprinztoare a drepturilor subiective civile.
Drepturile afectate de modalit i sunt acele drepturi civile subiective a cror natere, exercitare sau stingere depinde de o împrejurare viitoare, cert sau incert, care poate fi
termenul sau condiia. Aceste dou evenimente denumite în mod generic modaliti aledrepturilor civile subiective afecteaz concomitent i coninutul obligaiilor corelative în sensul c acestea vor fi sau nu îndeplinite, în funcie de realizarea sau nerealizarea lor.
Termenul este un eveniment viitor i sigur ce se va produce, care afecteaz fie executarea, fie stingerea unei obligaii (spre exemplu, plata lunar a întreinerii).
Condi ia este un eveniment viitor i nesigur c se va produce, de care depinde însi existena raportului juridic obligaional (spre exemplu, într-un contract de donaie a unei case se stipuleaz condiia c, dac donatorul moare înaintea donatorului, donaia va fi desfiinat).
Drepturile eventuale sunt drepturi subiective civile crora le lipsete fie obiectul, fie subiectul activ, netiindu-se dac acestea vor exista în viitor (ex. dreptul de a primi despgubiri dac starea sntii creditorului care a suferit prejudicii se va agrava în viitor, dreptul la o succesiune viitoare).
) D ,
În aceast clasificare se ine seama de corelaia dintre drepturile subiective civile. Dreptul principal este acel drept civil subiectiv care are o existen de sine stttoare,
soarta sa nedepinzând de existena vreunui alt drept.
Drepturile nepatrimoniale sunt drepturi principale, de aceea putem spune c împrirea drepturilor subiective civile în principale i accesorii se aplic tuturor drepturilor patrimoniale (drepturi reale i drepturi de crean). Spre exemplu, dreptul creditorului de a pretinde de la debitor dobânda aferent creaiei principale constituie un drept de crean
accesoriu. Potrivit art. 551 din Codul civil republicat, drepturile reale principale sunt:
- dreptul de proprietate, aceast categorie cuprinzând atât dreptul de proprietate public, cât i dreptul de proprietate privat; - drepturile reale principale corespunztoare dreptului de proprietate privat (dezmembrmintele dreptului de proprietate, numite i drepturi reale principale asupra bunurilor proprietatea altei persoane), anume: dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaie, dreptul de servitute i dreptul de superficie; - dreptul de administrare a regiilor autonome i instituiilor publice, ca drept real
corespunztor dreptului de proprietate privat; reglementat de art.867-870 din Codul civilrepublicat; - dreptul de concesiune, reglementat de art. 136 alin. 4 din Constituie, de O.U.G. nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri publice, precum i de art. 871-873 din Codul civil republicat; - dreptul de folosin a unor bunuri proprietatea public sau proprietate privat a statului sau unitilor administrativ-teritoriale, conferit, în condiiile legii, unor persoane juridice sau fizice; - dreptul de folosin a unor bunuri proprietatea anumitor persoane juridice, conferit de
acestea persoanelor juridice anex; Dreptul accesoriu este acel drept civil subiectiv care nu are o existen de sine stttoare, soarta acestuia depinzând de existena unui alt drept subiectiv civil, având calitatea de drept principal. Existena dreptului accesoriu este determinat de existena dreptului principal, conform adagiului accesorium sequitur principale. Aceste drepturi sunt: - dreptul de ipotec, reglementat de art. 2343-2479 din Codul civil republicat; - dreptul de gaj (amanetul), reglementat de art. 2480-2494 din Codul civil republicat ; - privilegiile, reglementate de art. 2333-2342 din Codul civil republicat; - dreptul de retenie, reglementat de art. 2495-2499 din Codul civil republicat.
3.
, ,
2. C
a)
Obligaii de a da, obligaii de a face i obligaii de a nu face Obliga ia de a da – aceast obligaie ridic înainte de toate precizarea semnificaiei
sale juridice, aceasta în sensul c nu trebuie confundat cu obligaia de a preda un bunoarecare mobil sau imobil. Astfel, obligaia de a da const în îndatorirea subiectului pasiv a unui raport juridic de
a constitui sau transmite în folosul subiectului activ un drept real asupra unui bun. Pentru a putea executa obligaia de a da, subiectul pasiv trebuie s fie titularul
dreptului real respectiv, i s aib capacitatea de a înstrina; astfel, de exemplu, într-un contract de vânzare-cumprare, obligaia vânztorului ce const în a transmite ctre cumprtor dreptul de proprietate asupra lucrului vândut este o obligaie de a da. Aceast obligaie nu se confund cu obligaia de a preda materialmente lucrul vândut, deoarece
aceasta este o obligaie de a face.Obliga ia de a face – const în îndatorirea ce-i revine subiectului pasiv a unui raport juridic civil de a svâri anumite fapte, aciuni, lucrri sau servicii în afara celor care se încadreaz în obligaia de a da.
Obligaia de a face poate fi instantanee când se execut deodat printr-un singur fapt (de exemplu, predarea lucrului împrumutat sau vândut). Aceast obligaie poate fi succesiv, când se execut în timp, printr-o aciune continu sau prin aciuni repetate (de exemplu, prestarea unui serviciu, întreinerea unei persoane).
Obliga ia de a nu face – const în îndatorirea subiectului pasiv a unui raport juridic civil, de a se abine de la svârirea uneia sau mai multor fapte determinate (de exemplu, obligaia care le revine proprietarilor vecini de a nu planta pomi decât la distana de 2 m de linia despritoare a celor dou proprieti sau obligaia pe care i-o asum nepoata fa de unchi, printr-un contract de donaie, de a nu se cstori pân la absolvirea liceului sau facultii)1.
Aceast clasificare prezint interes în ceea ce privete calificarea unor acte juridice, precum i posibilitatea aducerii la îndeplinire silit a obligaiilor.2
b)
Obligaii civile pozitive i obligaii civile negative Obliga iile civile pozitive presupun o aciune care incumb subiectului pasiv al unui
raport juridic civil. Sunt obligaii pozitive obligaiile de „a da” i „a face”. Obliga iile negative presupun o absteniune a subiectului pasiv al unui raport juridic
civil. Este obligaia negativ obligaia de „a nu face ceva”. Spre exemplu, este o obligaie pozitiv obligaia de întreinere, deoarece aceasta
const în asigurarea de ctre debitor a celor necesare traiului creditorului. Obligaia debitorului de a nu svâri fa de debitor fapte grave, contrare legii i bunelor moravuri este o obligaie negativ.
1
A C. , C . . E , B, 2003, .81.2 A G. B, C.A.A, . ., .69.
c)
Obligaii civile de rezultat i obligaii civile de diligen Obliga ii civile de rezultat – se mai numesc i obligaii determinate. Sunt acelea care
constau în îndatorirea debitorului de a obine un rezultat determinat(art. 1481 alin 1 din
Codul civil republicat). Caracteristic lor este faptul c obligaia este strict precizat sub aspectul obiectului i scopului urmrit, debitorul asumându-i îndatorirea ca, desf urând o anumit activitate, s ating un rezultat bine stabilit1 (spre exemplu, obligaia vânztorului de a preda cumprtorului lucrul vândut).
Obliga ii civile de diligen – se mai numesc i obligaii de mijloace. Sunt acele obligaii prin care debitorul se oblig s depun toat struina pentru atingerea rezultatului, f r a se obliga la însui rezultatul preconizat (de exemplu, obligaia asumat de avocat fa de clientul su, obligaia medicului de a aciona cu toat prudena i diligena cerute de tiina i etica medical, în vederea vindecrii pacientului de o anumit boal).
Potrivit art. 1481 alin 3 din Codul civil republicat, pentru a se stabili dac o obligaieeste de mijloace sau de rezultat, se va ine seama îndeosebi de: modul în care obligaia este stipulat în contract, existena i natura contraprestaiei i celelalte elemente ale contractului, gradul de risc pe care îl presupune atingerea rezultatului i influena pe care cealalt parte o are asupra executrii obligaiei.
) , Obliga ii civile obi nuite – sunt acele obligaii care incumb debitorului fa de care s-
au n scut. Aceste obliga
ii sunt opozabile „între p
r i”, ca
i dreptul creat. Majoritateaobligaiilor civile sunt obinuite.
Obliga iile opozabile i ter ilor – numite i obligaii scriptae in rem, sunt acele obligaii care sunt strâns legate de un bun, creditorul putând obine satisfacerea dreptului su doar dac dobânditorul actual al bunului este inut s respecte acest drept, dei este ter fa de contractul care a dus la naterea dreptului creditorului. Este o astfel de obligaie cea prevzut în art. 1811 din Codul civil republicat, potrivit cruia, dac bunul dat în locaiune este înstrinat, dreptul locatarului este opozabil dobânditorului, astfel: în cazul imobilelor
înscrise în cartea funciar, dac locaiunea a fost notat în cartea funciar, în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciar, dac data cert a locaiunii este anterioar datei certe a
înstrinrii, în cazul mobilelor supuse unor formaliti de publicitate, dac locatarul a îndeplinit aceste formaliti, în cazul celorlalte bunuri mobile, dac la data înstrinrii bunul se afla în folosina locatarului.
Obliga iile reale – numite i obligaii propter rem,1 sunt acele obligaii care incumb, potrivit legii, deintorului unui bun, datorat importanei deosebite a bunului pentru societate. Este o asemenea obligaie cea a deintorului unui teren agricol, de a-l cultiva,
1
A G. B, C.A.A, .., .69.1 A I. L, D . 8 / 2000, .8 22.
conform prevederilor Legii nr. 18/1991 legea fondului funciar1, cea a proprietarilor i deintorilor de terenuri cu orice titlu, care sunt obligai s ia msurile prevzute de lege pentru protecia faunei cinegetice i a mediului su de via, rspunzând pentru pagubele pe care le produc acestora prin aciuni ilicite svârite cu intenie sau din culpa.
e) Obligaii civile perfecte i imperfecte Obliga ii civile perfecte – sunt acele obligaii a cror executare este asigurat în cazul
în care nu sunt aduse la îndeplinire, de bunvoie, prin fora de constrângere a statului. Astfel, în ipoteza în care persoana obligat nu-i îndeplinete de bunvoie îndatoririle ce-i revin titularului, se pot adresa instanelor judectoreti competente pentru a obine o hotrâre
judectoreasc în baza creia se poate cere executarea prin constrângere a obligaiei corelative dreptului su înclcat sau nerecunoscut. Cele mai multe obligaii intr în aceast categorie.
Obliga ii civile imperfecte – acestea mai sunt denumite i obligaii civile naturale.Aceste obligaii sunt acelea care se înf ieaz în opoziie cu prima categorie prin aceea c nu poate cere executarea lor în mod silit. Dac îns o asemenea obligaie a fost executat de bunvoie, persoana obligat care i-a îndeplinit în felul acesta îndatoririle ce-i reveneau, nu mai poate cere restituirea lor. Cu titlu de exemplu amintim art. 2506 alin. 3 din Codul civil republicat care prevede c cel care a executat de bunvoie obligaia dup ce termenul de prescripie s-a împlinit, nu are dreptul s cear restituirea prestaiei, chiar dac la data executrii nu tia c termenul prescripiei era împlinit, i art. 2264 care menioneaz faptul c pentru plata unei datorii nscute dintr-un contract de joc sau de pariu nu exist drept la
aciune, cel care pierde neputând s cear restituirea plii f cut de bunvoie, cu excepiafraudei sau a cazului în care cel care a pltit era lipsit de capacitate de exerciiu ori avea capacitate de exerciiu restrâns.
1 R M O R, P I, . 299 4.11.1997 ,
L .165/2013 ,
, R,
5.
.
O
, 2.
1
,
,
. L
.
P , ,
.
, :
,
.
C
Clasificarea bunurilor reprezint importan deoarece ea determin pe de o parte asemnrile i deosebirile dintre anumite categorii de bunuri, iar pe de alt parte, regimul
juridic pentru fiecare categorie în parte. Codul civil, republicat distinge între urmtoarele categorii de bunuri: bunuri mobile i
bunuri imobile, bunuri fungibile i bunuri nefungibile, bunuri consumptibile i bunuri neconsumptibile, bunuri divizibile i bunuri indivizibile, bunuri principale i bunuri
accesorii. În literatura juridic se face referire i la alte categorii de bunuri care, de altfel, pot fi deduse din alte dispozitii legale. Asemenea exemple pot fi: bunuri alienabile i bunuri inalienabile, bunuri sesizabile i insesizabile etc.
-
dup cum folosirea lor implic sau nu consumarea substanei sau înstrinarea lor, distingem între: bunuri consumptibile i bunuri neconsumptibile; - dup cum sunt sau nu productoare de fructe: bunuri frugifere i bunuri nefrugifere; - dup modul de percepere: bunuri corporale i bunuri incorporale; - dup cum pot fi sau nu împrite f r s î i schimbe destinaia, bunurile se împart în bunuri divizibile i indivizibile; - în funcie de corelaia dintre ele, bunurile sunt principale i accesorii; - dup cum pot fi sau nu supuse urmririi i executrii silite pentru plata datoriilor, bunurile sunt sesizabile i insesizabile.
1) B
Bunurile imobile sunt acele bunuri care au o aezare fix i stabil, în sensul c nu se pot mica dintr-un loc în altul (spre exemplu, terenurile, construciile, etc.).
Bunurile mobile sunt acele bunuri care au o aezare fix i stabil, fiind susceptibile de a fi strmutate sau transportate dintr-un loc într-altul (ex. animalele, fructele desprinse de pomi, mobilele etc.).
detarii lor; bunurile mobile prin anticipaie au un caracter mobiliar relativ, în sensul c acestea sunt mobile numai în raporturile dintre prile actului juridic respectiv, fa de teri urmând s devin mobile numai dup desprinderea efectiv de fond1;
Diferenierea de regim juridic dintre bunurile imobile i bunurile mobile, prezint
-
în ceea ce privete bunurile imobile, posesia poate duce la uzucapiune (art. 930 iurmtoarele din Codul civil, republicat), iar pentru bunurile mobile, posesia de bun credin valoreaz proprietate, conform art. 935 din Codul civil, o prezumie absolut i irefragabil de proprietate sau poate conduce la dobândirea proprietii prin uzucapiune (art. 939 din Codul civil, republicat); - în dreptul internaional privat, bunului imobil i se aplic legea rii pe teritoriul creia este situat, în timp ce bunului mobil i se aplic legea proprietarului bunului; - în cazul bunurilor imobile, înstrinarea este supus, uneori, unor cerine mai stricte; - litigiile cu privire la bunurile imobile sunt soluionate de instanele în raza teritorial a
crora se afl bunul, pe când litigiile cu privire la bunurile imobile sunt soluionate deinstanele în a cror raz teritorial se afl domiciliul pârâtului; - în cazul bunurilor comune ale soilor, înstrinarea sau grevarea unui imobil nu se poate face decât dac cellalt so i-a dat consimmântul expres în acest sens, în timp ce pentru
înstrinarea bunurilor mobile opereaz prezumia de mandat tacit reciproc.
2) B
Bunurile aflate în circuitul civil sunt bunuri care pot face obiectul actelor juridice. Aceast categorie de bunuri se împarte, la rândul ei, în bunuri care pot circula liber ,
neîngrdit (aici intr majoritatea bunurilor) i bunuri care pot fi dobândite, deinute sau înstrinate cu respectarea anumitor condi ii prev zute de lege (spre exemplu, substanele radioactive, obiectele de cult, materiale explozibile, arme, muniii etc.).
Bunurile scoase din circuitul civil sunt acele bunuri care nu pot face obiectul actului juridic civil, acestea fiind inalienabile (spre exemplu, bunurile care fac exclusiv obiectul dreptului de proprietate public i anume bogiile de interes public ale subsolului, spaiul aerian, apele cu potenial energetic valorificabil, de interes naional, plajele, marea teritorial,
1 A G.B, C.A.A, .. , .76.
resursele naturale ale zonei economice i ale platoului continental – art.859 Codul civil, republicat1).
Importana acestei clasificri privete valabilitatea actelor juridice civile, sub aspectul obiectului lor2, în sensul c actele juridice care au ca obiect bunuri scoase din circuitul civil
i actele juridice care au ca obiect bunuri care circul restrictiv i care au fost încheiate f r respectarea condiiilor legale sunt lovite de nulitate absolut.
3) B
Bunurile fungibile sunt acele bunuri care în executarea unei obligaii, gsindu-se într- un raport de echivalen, pot fi înlocuite cu altele, f r ca aceasta s afecteze validitatea plii. Este de reinut c potrivit art.543 alin.2 din Codul civil, republicat, sunt fungibile bunurile determinabile dup numr, msur sau greutate.
Bunurile nefungibile sunt acele bunuri care având individualitate proprie determinat pe baza unor trsturi specifice nu se pot înlocui unele cu altele pentru a elibera pe debitor de executarea obligaiei ce-i revine (ex. un tablou f cut de un anumit pictor, o carte cu dedicaie etc.).
În art. 543. alin.3, Codul civil republicat stabilete c izvor al caracterului fungibil sau nefungibil al unui bun poate fi i voina prilor, care se pot înelege ca un bun fungibil s fie considerat nefungibil i invers.
Vechea reglementare reinea i clasificarea bunurilor în individual determinate, ca fiind acele bunuri care se individualizeaz prin însuiri proprii, speciale (spre exemplu, o carte cu o dedicaie i un autograf din partea autorului, un autoturism individualizat prin seria asiului etc.) i generic determinate care se individualizeaz prin însuirile speciei ori categoriei din care fac parte, individualizarea acestora f cându-se prin msurare, numrare, cântrire (spre exemplu, o cantitate de cereale, doi metri de stof , etc.). Dei în Codul civil republicat aceast clasificare nu este prezent, exist dispoziii legale care se refer la cele dou categorii de bunuri, cum sunt: art.1273, art.1274, art.1482, art.1486, etc.
Bunurile individual determinate sunt fungibile, iar cele determinate generic sunt nefungibile.
Interesul juridic al acestei clasificri const în aceea c, dac obiectul raportului juridic civil este un bun fungibil, debitorul poate s-i predea creditorului un bun de acelai fel, iar
dac bunul este nefungibil, debitorul, pentru a se elibera de obligaie, trebuie s-i predea creditorului bunul individual determinat. Totodat, momentul transmiterii dreptului real difer în funcie de natura bunului. Astfel, ca regul general, în cazul bunurilor nefungibile, dreptul real se transmite în momentul încheierii actului juridic, chiar dac nu s-a predat bunul respectiv (art.1674 din Codul civil, republicat), iar în cazul bunurilor fungibile, dreptul real se transmite în momentul individualizrii acestora prin predare, numrare, msurare, cântrire ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului (art.1678 din Codul
1
A .136 C R.2 A G.B, C.A.A, . ., .78.
civil republicat). Locul predrii bunului individual determinat este locul unde acesta se gsea în momentul contractrii, iar bunurile determinate generic trebuie predate la sediul debitorului, din momentul încheierii contractului, deoarece în principiu, plata este cherabil, iar nu portabil (art.1494 alin.1 lit.b i c din Codul civil, republicat).
4) B
Bunurile consumptibile sunt acele bunuri mobile a cror întrebuinare obinuit implic înstrinarea sau consumarea substanei lor (spre exemplu alimentele, lemnele pentru foc, combustibilul).
Bunurile neconsumptibile sunt cele care pot fi întrebuinate în mod continuu f r ca prin aceasta s se consume materialmente substana sau s fie implicat înstrinarea lor (spre exemplu terenuri, cldiri etc.).
Art.544 alin.3 din Codul civil republicat prevede posibilitatea schimbrii prin act juridic a calitii unui bun din consumptibil în neconsumptibil. Subliniem faptul c, dei în majoritatea cazurilor bunurile consumptibile sunt
fungibile, iar cele neconsumptibile sunt nefungibile, cele dou clasificri nu se suprapun, deci consumptibilitatea nu trebuie confundat cu fungibilitatea. Un astfel de exemplu de bun consumptibil i nefungibil este acela al ultimei sticle cu vin dintr-o recolt de vin renumit. Totodat, exist i bunuri neconsumptibile, dar fungibile, cum ar fi dou cri din aceeai ediie1.
Utilitatea acestei clasificri se relev prin aceea c numai asupra bunurilor neconsumptibile se pot institui drepturi de folosin temporar care s permit titularilor folosirea lor i concomitent s le fie impus obligaia restituirii în individualitatea lor identic.
5) B
Bunurile frugifere sunt acele bunuri care în mod periodic i f r s-i consume substana dau natere la alte bunuri numite fructe. Fructele reprezint acele produse care deriv din folosirea unui bun, f r a diminua substana acestuia.
Potrivit art. 548 din Codul civil republicat, distingem trei categorii de fructe, dup cum urmeaz: - ,
, , ( , .); - fructe industriale sunt acele produse directe i periodice ale unui bun, obinute ca rezultat
al interveniei omului, cum ar fi recoltele de orice fel (spre exemplu culturi agricole, via-de- vie etc.);
1 A G.B, C.A.A, .., .80.
-
(. 549 C , ).
Bunurile nefrugifere sunt acele bunuri care nu au însuirea de a da natere periodic unor produse, f r a li se consuma substana.
Interesul juridic al acestei clasificri prezint importan din mai multe puncte de vedere: în timp ce fructele naturale i cele industriale se dobândesc prin culegere (percepere) la data separrii de bunul care le-a produs (art.550, alin.2 din Codul civil republicat), cele civile se dobândesc zi cu zi (art.550 alin 3 din Codul civil republicat); uzufructuarul are dreptul doar la fructe, nu i la producte, care se cuvin nudului proprietar; posesia de bun-
credin conduce numai la dobândirea proprietii fructelor, nu i a productelor (art. 948 din Codul civil, republicat).
6) B
Bunurile corporale sunt acelea care au existen material perceptibil cu ajutorul simurilor umane.
Bunurile incorporabile reprezint valoarea economic ideal cu existena abstract
(spre exemplu drepturile patrimoniale). Se disting urmtoarele categorii de bunuriincorporabile1: - drepturile reale, altele decât dreptul de proprietate; - proprietile incorporale; în aceast categorie sunt incluse bunuri a cror existen depinde de activitatea i de puterea creatoare a omului, fie dintr-o activitate în curs, fie dintr-o activitate trecut i materializat în creaii spirituale (spre exemplu, dreptul de autor i alte drepturi conexe); - titlurile de valoare, fiind incluse în aceast categorie valorile mobiliare (spre exemplu, aciuni, obligaiuni), precum i efectele de comer (cambia, biletul la ordin i cecul); - drepturile de crean;
Aceast clasificare prezint importan sub urmtoarele aspecte: dobândirea proprietii mobiliare ca efect al posesiei de bun-credin (art. 935 din Codul civil republicat) opereaz numai pentru bunurile mobile corporale, i numai excepional pentru bunurile mobile incorporale, respectiv titlurile la purttor (art. 940 din Codul civil republicat); dobândirea proprietii prin simpla tradiiune opereaz numai bunurile corporale; titlurile de valoare se transmit diferit: la purttor – tradiiune, nominale – prin cesiune, la ordin – prin gir sau andosament; regimul de drept internaional privat difer, fiind guvernat de prevederile cuprinse în Cartea a VII-a a Codului civil republicat.
1 A G. B, C.A.A, . ., .82
7) B
Bunurile divizibile sunt acelea care poate fi împrite f r s î i schimbe, prin aceastadestinaia lor economic. Bunurile indivizibile sunt acelea care nu pot fi împrite în natur f r a li se schimba
destinaia lor economic (art. 545 alin.2 din Codul civil republicat). Spre exemplu, o bucat de stof poate fi împrit, fiind un bun divizibil, pe când un
autoturism este un bun indivizibil, deoarece prin împrire i se schimb destinaia. Art. 535 alin.3 din Codul civil republicat prevede posibilitatea schimbrii destinaiei
unui bun divizibil într-un bun indivizibil. Interesul juridic al acestei clasificri privete materia partajului i al obligaiilor, astfel
dac partajul privete un bun indivizibil, acesta din urm se atribuie unuia din proprietari cuobligarea lui la o sulta ctre ceilali sau bunul respectiv este scos la vânzare prin licitaie, iar preul este împrit. Dac bunul indivizibil formeaz obiectul unei obligaii cu mai multe subiecte, se creeaz o indivizibilitate natural, astfel, fiecare debitor este inut s execute
întreaga prestaie.
8) B
Bunurile principale sunt bunurile care au o existen de sine stttoare i respectiv o destinaie i un regim juridic propriu.
Bunurile accesorii sunt acele bunuri care sunt legate prin destinaia lor de alte bunuri i ca atare, nu pot fi folosite decât împreun (spre exemplu, cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, beele pentru sky etc.).
Interesul juridic este dat de regula de drept potrivit creia accesoriul urmeaz soarta principalului (accesorium sequitur principalae), drept urmare, dac un bun principal face obiectul unui act juridic, bunul accesoriu se consider c urmeaz regimul juridic al bunului principal, chiar dac nu s-a stipulat expres o asemenea clauz.
9) B
Bunurile sesizabile sunt acelea ce pot forma obiectul executrii silite a debitorului, conform art. 409 din Codul de procedur civil.
Bunurile insesizabile sunt acele bunuri care nu pot fi urmrite pentru plata unei datorii. Intr în acest categorie bunurile destinate4 satisfacerii unor nevoi de baz ale omului (alimente hran), cele destinate exercitrii profesiei, precum i bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate public dat fiind caracterul general al acestora.
Bunuri aparinând domeniului public i bunuri aparinând domeniului privat al
statului – aceast clasificare se aplic doar statului i unitilor administrativ-teritoriale sunt titulari ai dreptului de proprietate public i dreptului de proprietate privat dup cum bunurile intr în domeniul public sau privat. Astfel, doar bunurile din domeniul public la
satului publice sunt inalienabile, imprescriptibile, insesizabile, în condiiile legii. Potrivit prevederilor din Codul civil republicat, bunurile mai pot fi împrite în:
bunuri comune i bunuri proprii ale soilor. Astfel, sunt bunuri comune acele bunuri dobândite în timpul cstoriei de oricare dintre soi cu excepia cazurilor prevzute de art. 340 din Codul civil, republicat. Potrivit acestui din urm articol, se constituie cu titlu de bunuri proprii urmtoarele: bunurile de uz personal; bunuri dobândite în timpul cstoriei prin motenire, legat sau donaie, afar de cazul în care dispuntorul a prevzut c ele vor fi comune; bunurile de uz personal i cele destinate exercitrii profesiei unuia dintre soi dac nu sunt elemente ale unui fond de comer care face parte din comunitatea de bunuri;
drepturile patrimoniale de proprietate intelectual asupra creaiilor sale i asupra semnelordistinctive pe care le-a înregistrat; bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompens, manuscrisele tiinifice sau literare, schiele i proiectele de invenii i alte asemenea bunuri; indemnizaia de asigurare sau despgubirea pentru pagubele pricinuite persoanei; indemnizaia de asigurare i despgubire pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soi; valoarea care reprezint i înlocuiete un bun propriu sau bunul în care a trecut aceast valoare. Importana acestei clasificri rezid în faptul c la efectuarea partajului, soilor le sunt stabilite drepturile asupra acestor bunuri în funcie de titlul cu care sunt deinute (bunuri proprii sau bunuri comune).
:
B :
1. NL CD CIIL MAN LEGEA . 287/2009, (NCC); 2. G B, D , I ,
, I M N, , E J, B, 2007;
3. G B, C A A, C . ., E H, B, 2011;
4. G , D (I), . . C ,
E C, B, 2009.
CAPITOLUL III ACTUL JURIDIC CIVIL
1. N,
1. . R ,
, , )
" ", , ,
" " ( )
, , ,
1.
;
, .
1 , A. I D . , E. D P, B, 1963, .76; G. B, .., .128; . R D , E. C, I, 1992; M. T, . ., . 16.
2 G. B, . ., . 128.
3. . T " " ,
:
( , ). 4. C . D ,
().
1. S : ,
, , .
A
S : , , , ,
. S : .1491 C 3.
T . A
( )
(, , ) ,
1 I, .28. 2 I.
3
Curs pentru Învmânt cu Fre

Drept civil.Teoria generala.pdf

Documents

Transcript of Drept civil.Teoria generala.pdf