Richard Flanagaq (n. 1961, Tasmania), romancier,jurnalist qi regilor de film, este considerat unul dintre cei

mai buni scriitori australieni ai generaliei sale. Descendent

al unei familii irlandeze deportate in Tasmania in secolul

al XIX-lea, Flanagan igi incheie studiile cu o bursl laUniversitatea din Oxford. Pasionat de peisajele sllbatice ale

lirii sale, participl la expedilii cu canoe pe riurile insulei

natale, care vor deveni o importantl sursl de inspiratiepentru romanele sale.

Devine cunoscut in 1994 cu primul slu roman, Moartea

unei cdlduze pe rhu (Death of a River Guide), iar in 1997,

cel de-al doilea roman, Sd bali din palme cu o singurd mhnd

(The Sound of One Hand Clapping), este recompensat cu

premiile Ausfrahan Booksellers Book of the Year Award 9iVance Palmer Prize for Fiction. ln 1998, adaptarea pentrumarele ecran a acestui roman, ale cirei scenariu 9i regie le

semneazi scriitorul insugi, este nominalizatdla premiulUrsul de Aur la Festivalul de la Berlin. Succesul este confir-mat de critici la aparilia celui de-al treilea roman, publicat

in 2001, Cartea cu pegti a lui Gould (Gould\ Book of Fkh),recompensat in 2002 cu Commonwealth Writers' Prize.Romanul publicat in 2007, Teroristul necunoscut (The(Jnknown Terrorist), este la rAndul sdu un succes mondial,

fiind urmat, in 2008, de volumul Dorinld. (Wanting)'Lnoctombrie Z}L4,Flanagan primegte Premiul Man Bookerpentru romanul O cale ingustd spre nordul lndepdrtat (The

Narrow Road to the Deep North), scris in 2013 ca un oma-giu tatilui siu, supravieluitor al tragediei militariloriustralieni prizonieri de rdzboi ai trupelor japoneze, obli-gali sl participe la construirea clii ferate cunoscute sub

denumirea ,,Burma Railway". Persoana trtthi (First Person,

2017) este cel mai nou roman al siu.Romancierul triiegte lmpreuni cu so$a qi cele trei fiice in

Hobart, Tasmania, gi continui si scrie articole despre insula

natali in presa australiani, nu fXri a suscita controverse.

RIC HARDFLANAGAN

DorintilTraducere din limba englezir

PETRU IAMANDI

w'*

)

Bucuregti2019

1

Rizboiul se sfdrgise aga cum se sfdrqesc uneoririzboaiele, pe neaqteptate. Un ins de care nu se preasinchisea nimeni, un timplar-predicator prezbi-terian, mirunfel gi rotofei, cilitorise neinarmat qi

inso{it de mai mulf negri domesticifi prin linuturilepustii, intinse ale insulei gi se intorsese cu un gruppestrif de silbatici. Lumea le spunea silbatici, deginu erau aga nici pe departe, ci mai degrabi plini de

rdie, nenorocifi gi, cei mai mulli dintre ei, bolnavide plimini. Erau, zicea predicatorul - gi acum chiarpirea un lucru iegit din comun - tot ce mai rimisesedin cAndva temutele triburi van-diemenener care se

angajaseri demult intr-un rdzboipe cAt de implaca-bil, pe atit de infiordtor.

Celor care-i vedeau nu le venea si creadi cL ceataaia de amirili sfidase atdta vreme ditamai Impe-riul, ci supraviefuise unei exterminiri nemiloase,

I Van Diemen's Land a fost primul nume dat de europeni insulei

Tasmania, parte a Australiei, in onoarea lui Anthony vanDiemen, guvernatorul general al lndiilor de Est Olandeze.

10 RichardFlanagan

c[ inspirase atita teami gi teroare. Nu era limpede ce

le spusese predicatorul negrilor sau ce credeau negriici predicatorul va face cu ei, dar pireau ascultitori,chiar dacd triEti in felul lor, in timp ce grup dupigrup, de-abia tir6ndu-gi picioarele, erau urca{i incorabie dupi corabie gi dugi pe o insuli indepdrtati,in mijlocul mirii de sute de mile care despir{eaPimdntul lui Van Diemen de Australia continentald.Aici predicatorul primise titlul oficial de protectorgi un salariu de 500 de lire sterline pe an, o micigarnizoand de soldafi gi un catihpt, alituri de care

se apucase si-gi aduci enoriagii tuciurii la nivelulcivilizafiei engleze.

Avusese unele reuqite gi, chiar daci acestea fuse-seri neinsemnate, se concentrase asupra lor cu multzel. Merita efortul, nu? Oare oamenii lui nu gtiauacum destule despre Dumnezeu gi Iisus, dupi cumo dovedeau rispunsurile lor prompte 9i istefe laintrebirile catihetului gi entuziasmul cu care cAntau

imnurile? Oare nu se duceau ei cu inima deschisi latArgul din fiecare siptimAni ca si dea piei de ani.male gi salbe din scoici pe mirgele, tutun 9i alte cele?

in afari de faptul ci frafii lui intru credinli mureauaproape in fiecare zi, predicatorul se putea declaramulfumit de ce infiptuise.

Hrau lnsa sr rucruri care-l nedumereau. Chiardaci incercu ,l-i d"rrr.[e si mai minince fructe de

pidure, plante de tot felul, crustacee gi vAnat, 9i si ledea in schimb fiini, zahir gi ceai, starea lor de sini-tate se inriutllea vbzdndcu ochii. in ciuda piturilorgi a hainelor grele, englezeqti, cu care se acopereau'

Dorin[d 11

renunlind la goliciunea lor indecenti, negrii tugeaugi scuipau tot mai abitir, ddndu-gi obqtescul sfirgit.$i, cu cAt mureau mai mul1i, cu atdt voiau si lepedehainele englezegti, si uite de mAncarea englezeasci,si plece din casele englezegti in care sPuneau ci n-auIoc de Diavol gi sl se intoarciL la plicerile vdnitoriidin timpul zilei gi la focul de tabiri de dupi lisareaintunericului.

Era 1839. Anul in care a fost fotografiat primulom, in care Abd al-Qadir a declarat jihadul impo-triva francezilor, iar Charles Dickens a devenit qi

mai cunoscut cu un roman intitulat Oliver Twist.Un lucru, gAndea Protectorul in timp ce inchidearegistrul dupi intocmirea altui raport asupra uneialte autopsii, gata si-gi reia insemnirile pentru pre-legerea despre pneumatici, inexplicabil.

2

Anunlat de moartea copilului de un slujitor venit

in fugi de la casa lui Charles Dickens, |ohn Forster

nu goviise - govdiala insemna slibiciune de carac-

ter, iar caracterul lui nu-gi permitea s[ fie slab. Cu o

fali de buldog, trupeg gi burtos, un om cu greutate

din toate punctele de vedere - opinii, sensibilitate,

moralitate gi conversalie - pentru Dickens, Forster

era ca forfa de gravitalie pentru cel aflat la cArma

unui dirijabil. Degi nu se didea in lituri de la a-l

maimuliri in absenfi, Dickens era extrem de ataqat

de secretarul lui neoficial la care apela pentru tot felul

de treburi gi sfaturi.Mindru nevoie mare de increderea pe care o avea

Dickens in el, Forster hotiri si aqtepte pAni cindacesta termina de vorbit. in pofida argumentelornesfirqite invocate de Forster, potrivit cirora ultimele

evenimente il scuteau pe Dickens si se mai adteseze

Fundafiei Teatrale Generale, Dickens rimisese fermpe pozifie. Chiar in ziua aceea Forster il vizitase, la

13

Devonshire Terracer, ca, intr-o ultimi incercare, si-lindemne si renunfe la intenfia lui.

- Dar am promis, replicase Dickens, pe careForster il gisise in grddini, jucdndu-se cu copiii luimai mici.

Era in bra{e cu cel de-al nouilea prunc, Dora.O ridicase deasupra capului, zAmbind spre ea qi pufi-ind, in timp ce fetila igi inilfa gi igi llsa brafele, inver-gunati gi solemni precum tobogarul unui regiment.

-Nu, ar fi o mare dezamigire pentru noi, adiu-gase el.

Forster se zburlise, dar rimdsese tdcut. Pentrunoi! $tia ci Dickens se credea uneori mai degrabiactor decit scriitor. Un nonsens, desigur, dar aqa erael. Dickens iubea teatrul. Iubea tot ce linea de acea

lume a iluziei, unde luna putea fi ficuti si coboaredoar migcdnd din degeU Forster gtia ci Dickens se

simfea neobiEnuit de solidar cu actorii membri aiorganizafiei filantropice cireia urma si i se adre-seze in seara aceea. Atracfia lui fafi de o profesiunecare nu se bucura de cea mai buni dintre reputafiiil gi deranja, il gi intriga pe Forster, chiar daci intr-omici mdsuri.

- Nu-i aga cd arati mai bine? intrebase Dickens,strAngAnd fetila la piept. A avut pulini febrd azi,nu-i aga, Dora? O sirutase pe frunte, asigurindu-lpe Forster: Dar acum cred ci se inzdrivenegte.

$i iati, dupi doar c6teva ore, ce frumos vorbeal)ickens, gdndi Forster. Auditoriul era numeros, ilI Reqedinla lui Charles Dickens in anii 1839-1850

.*-

14 RichardFlanagan

urmirea ca vrijit, iar Dickens, odati pornit, striluceaqi emofiona ca intotdeauna.

- in fundalia noastre, cuvdntul exclusivitate nu

are ce ciuta, spunea el silii care gemea de actori.in ea incap to{i actorii, fie cil joaci pe Hamlet sau

pe Benedict: fantomi, bandit sau armati a regelui.

Ca sijoace aceste roluri in fa{a noastri, aceqti actorivin cu bolile lor, cu suferinfele lor, mai mult chiat cu

moartea in suflet. $i totugi...Aplauzele rizlele incetari aproape numaidecit,

negisindu-gi poate locul la doar doui siptimini dupimoartea tatilui lui Dickens. O operalie nereuqiti lavezica urinari, plini de pietre, il lisase pe bitrdnintr-o balti de sdnge pe care numai intr-un abator

o puteai vedea, aga-i povestise Dickens lui Forster.

- $i totugi, cit de des trebuie si ne maltratimsentimentele, si ne ascundem triirile pentru a con-

tinua aceasti lupti care este viafa, pentru a ne face

bravi datoria gi a ne achita de responsabilitili? con-

tinud Dickens.La sfArgit, Forster il Iud deoparte.

- $tii... incepu Forster. intr-un cuvint...De obicei, Forster folosea prea multe cuvinte, acum

insi igi didea seama ci era unul pe care nu voia sd-l

rosteasci.* Spune, zise Dickens, privind $pre cineva sau

spre ceva peste umlrul lui Forster, intorcdndu-9iapoi ochii scipiritori. Spune, dragul meu Mamut.

Degajarea cu care ii folosise porecla, binuiala ciForster voia doar si-l tachineze, plicerea actorului

Dorin{d

dupi ce interpretarea lui se bucurase de succes -nimic din toate acestea nu-i fdceau sarcina maiugoari lui Forster.

- Micufa Dora... ingiimi el, simlind cum ii tre-muri buzele in incercarea de a sfdrgi propozilia.

- Dora?

-imi... mormii Forster, dorindu-gi in acel mo-ment si spuni atit de multe lucruri, nefiind insd instare si spuni nici unul. imi pare atdt de riu, Charles,zise el dintr-o suflare, regretind fiecare cuvdnt,dorind cu disperare sd spuni ceva mai bun, fluturdnddin mAni, cum ii era obiceiul, ca si accentueze niciel nu qtia ce, ld'sind-o si cadi pe lingi corp, corpulcare i se p[rea acum atAt de buhiit qi de inutil. Auapucat-o spasmele, ingiimi el in cele din urmi"

Chipul lui Dickens nu trida nici o emofie, ficAn-du-l pe Forster si gAndeasci ce om deosebit era.

- Cdnd? intrebi Dickens.

- Acum trei ore. La pulin timp dupi ce-am ple-cat noi.

Era 1851. Marea Expozifie din Londra celebra tri-umful rafiunii intr-un pavilion din sticli despre care

scriitorul Douglas |errold spusese in bitaie de joccd era un palat de cristal; in New York apirea, fdrisucces, un roman despre descoperirea unei balene

albe legendare; iar in portul cenugiu Stromness, de

pe insula Orkney, Lady fane Franklin ura drum bunspre albul Nordului celei de-a doua dintre numeroa-sele expedilii eguate, pornite in ciutarea unei legende

care fusese cindva sotul ei.

15

3

O fetife fugea ca vdntul prin'iarba australiandaproape cAt ea de inalt6. CAt de mult ii plicea sen-zalia datd de firele subliri gi pufoase care-i mingi-iau gambele cu mirgele de roui, pdmintul de subpicioarele goale, umed qi moale iarna, uscat gi plin de

praf vara! Avea gapte ani, pimdntul era inci nou, cubucuriile lui nemaiintAlnite, pimintul lnci i se suiaprin picioare spre cap, gi de acolo in soare, gi poate cifuga in sine o entuziasma la fel de tare ca gi frica de

ceea ce fugea gi de faptul ci s-ar fi putut opri. Auzisepoveqti despre duhuri zburitoare gi se intreba dac6,iufind qi mai mult pasul, ar putea si zboare si ea, ca

si ajungi mai repede la destinafie. Apoi igi aminti cinumai morlii zburau gi renunli la gind.

Alergi pe lingd casele negrilor, alergi printregiini care cotcodiceau gi cAini care,litrau la ea, pe

lingd capeli, qi o finu tot aga, pAni in deal,la cea maiimportanti clidire din agezarea numiti Wybalenna.Acolo urci cele trei trepte gi, aga cum i se aritase de

atitea ori, bdtu in uqi ca albii, cu pumnul strAns.

Dorinld

Ridicdnd privirea de pe insemnirile despre pneu'matici, Protectorul ovdzupe mica negresi. Era des-

culgi, intr-o rochili murdari gi cu o ciciulifi dinlinl roqie, qi cu un muc ca un strop de ceari dintr-olumdnare, care cAnd ii intra, cAnd ii iegea din naradreaptl, ca o vietate. Fetila ridici ochii in tavan, priviin jur, la pereli, apoi ln jos, spre podea.

- Ce s-a intdmplat? intrebi Protectorul.Aga cum le era felul, supdritor, al semenilor ei,

fetila se uita peste tot, numai in ochii lui nu. Numeleei adevirat era cel pe care i-l diduse el, la botez, Leda,

dar dintr-un motiv care-i scipa, toli ceilalli ii folo-seau numele biqtinaq. Spre iritarea lui, se trezi cl'-lfolosegte gi el.

- Ce s-a intimplat, Mathinna?Mathinna igi privi picioarele gi se scirpini sub

bra!. Dar rimase ticuti.- Hai, spune odati. Ce s-a intAmplat, copili?Pe neaEteptate, dindu-gi seama de ce era acolo,

Mathinna spuse ,,Rowra", numele biqtinag alDiavolului, apoi repede, ca o sulili aruncati spre ea,

,,Rowra" gi iar ,,ROWRA!"Protectorul sdri de pe scaun, ingfici un cufit din-

tr-un sertar deschis gi didu figa afarl, fetifa luAn-du-i-o inainte. Alergard amdndoi spre un qir de case

din cirimidd, perete in perete, pe care Protectorul le

construise pentru bigtinagi ca si-i adapteze la stilulde viali al englezilor gi ca si-i scoati din paravin-turile lor improvizate. Cu pufini imaginafie, pentruProtectorul care, inainte de a deveni salvator, fusese

tAmplar, daci ficea abstracfie de plaja albi din spate,

17

1B RichardFlanagan

presirati cu stanci rogii Si alge intirite de soare 9i

vint, sau de pidurea de dincolo de plaji, stranie, cu

arbori nodurogi, dac6 pur gi simplu ignora aceasti

insuli silbatici, uitati de lume, gi se concentra pe

casele ridicate de el, cele doui giruri de locuinfe ar6-

tau ca o stradi recent inauguratl intr-un oraq maregi modern precum Manchester.

Aproape de casa cu numirul 1Z Mathinna se oprio clipi, privi cerul, incremeniti parci de o groazL

firi nume. Cdnd si treaci pe l6ngi ea, Protectorulvizu semnul de care bigtinagii se temeau cel maimult, pasirea care fura sufletele, o lebidi neagrinipustindu-se spre casele din clrimidi.

inci inainte de a intra, Protectorul fu lovit de unmiros puternic de grisime de petrel, trupuri nespl-late qi o frici - nerostiti, firi nume - pe care, intr-unfel, aceasti duhoare o lega de el, de faptele qi con-

vingerile lui. Uneori se gindea ci acegti oameni pe

care-i iubea atAt de mult, pe care ii apirase de riuta-tea celor mai nemilogi dintre colonigtii albi - care-ivAnau qi-i impugcau cu aceeagi plicere cu care vAnau

canguri, gi cu aceeagi nepisare -, ci aceqti oameni

pe care-i luminase intru DumnezeLt mureau firiexplicafie, din catza lui. $tia ci era o idee absurdi'O idee perversi, imposibili. $tia ci-i venea din prea

multi oboseali. Dar n-o putea impiedica s[ revini,iar gi iar. CAteodati aducea cu ea gi dureri de cap,

localizate in frunte, atdt de intense, incit trebuia sise intindd in pat.

Dorinld. 19

ln cursul autopsiilor, cduta prin esofagele lor sec-

{ionate, prin burlile golite, prin intestinele pline de

puroi gi prin plsmAnii chircili o dovadi a vinovifieisau a inocenfei lui, dar nu putea glsi nimic. incerca

s[ inspire, in semn de penitenfi, mirosul greu al gri-mezilor de puroi care, uneori, pireau a fi singuraforli vitali in mdruntaiele lor distruse de boali.incerca si le in{eleagl suferinfa punAndu-se in locullor gi, in ziua in care vomitd la vederea unei gilmeviu colorate, groase de aproape trei centimetri, ca unafloriment in jurul unei ulcera{ii addnci ce cobora de

la subsuoara lui Aiax Tuciuriu pdni aproape de gold,

igi luase reaclia ca pe o recunoaqtere necesari a uneivoinfe divine. Dar a vomita nu avea nici o leglturicu voinfa divini qi, in sinea lui, Protectorul se temea

ci nici nu avea cum si fie. in sinea lui, se temea ciaceasti suferinli feroce, aceste mor!i monstruoaseerau din cauza lui.

Dar el ficea tot ce-i stitea in putinfi ca s6-i sal-

veze - Dumnezeu qtia ci mai mult de atdt nu putea *,

disecdnd cu griji fiecare cadavru ca si afle caLlza

morfii, sculAndu-se la miezul noplii ca si le punlventuze, lipitori, si le ungi bigicile gi, cum avea s6-i

facl tatilui Mathinnei, si le ia singe.Protectorul igi deschise briceagul, igi umezi dege-

tul arititor gi pe cel mare gi le trecu peste lamiL ca s-o

curefe de crusta de sdnge care mai rimisese Pe acest

pimdnt din Tom Hdrciiali. Cresti incheietura mdi-

nii cu griji, gtiinfific, superficial, in locul din care

sAngele putea picura firi complica{ii.