'documents.tips_suport-de-curs-coafor-2014-1.pdf'.pdf

8/18/2019 'documents.tips_suport-de-curs-coafor-2014-1.pdf'.pdf

1/197


2/197

CUPRINS

Tehnici de executare in domeniul coafurii ........................................................................................... 3

Noţiuni de igienă ................................................................................................................................ 88

Microbiologie ................................................................................................................................... 122

Norme de protecţia muncii, PSI şi protecţia mediului ..................................................................... 148

Organizarea muncii şi iniţiere în afaceri .......................................................................................... 172


3/197

Tehnici de executare indomeniul coafurii


4/197

Capitolul 1. Scurt istoric

Antichitatea. In lumea timpurie si primitiva, stilul cel mai simplu, purtat de oamenii de rand,il constituia parul lasat lung sau taiat, purtat uneori strans intr-un fileu sau o banda. Aristocratia a

dezvoltat stiluri distinctive, mai elaborate. Nobilimea din Sumer, de exemplu, purta parul stransintr-un coc greu, impletit in jurul capului sau lasat pe umeri. Parul era apoi pudrat cu pulbere de aursi fixat cu un apret auriu, parfumat. Barbatii asirieni si babilonieni isi vopseau parul lung si barbilepatrate in negru si isi faceau bucle cu drotul. Unii purtau chiar peruci. Nobilii din Persia isi buclaude asemenea parul si barba si le vopseau cu henna.

Nobilimea (barbati si femei, deopotriva) din Egiptul Antic purtau parul strans pe langa cap.Mai tarziu, din motive de igiena intr-un climat cald, isi radeau testele cu lame din bronz. La ocaziispeciale si ceremonii, pentru a se proteja de soarele puternic, au adoptat peruci mari si grele, deobicei negre. Ele puteau fi cu par scurt si buclat, sau lungi, incarcate de bucle si codite, ornate cuace de par impodobite cu fildes, ornamente de aur sau flori proaspete. Barbatii isi radeau barbile,dar purtau barbi false impletite. In Grecia antica, barbatii purtau parul tuns scurt, iar uneori purtau si

barba. Mai tarziu, au inceput sa se poarte capetele rase. Femeile isi purtau parul lung pe spate sauimpletit intr-un coc, care mai tarziu avea forma unui cantalup. Ambele sexe purtau fileuri, iarclasele avute foloseau drotul. Unele femei isi vopseau parul in rosu, iar la Atena, chiar si in albastru,apoi il pudrau cu praf alb, auriu sau rosu si il impodobeau cu flori, panglici sau diademe pretioase.

In Roma antica, republicana si austera, barbatii si femeile au adoptat stilurile simple alegrecilor, dar in timpul imperiului, clasele superioare foloseau drotul, iar barbatii isi pudrau parul cupraf colorat sau de aur. Femeile isi vopseau parul blond sau purtau peruci in culoarea abanosului,sau blonde, facute din parul femeilor barbare luate sclave. Parul era prins in crestet, in bucle sicosite, uneori fiind fixate in forme inalte pe niste cosulete impletite din sarma. Peste tot in lumeaantica, coafarea si barbieritul erau efectuate de sclavii personali sau la barbierii publici.

Lumea neoccidentala, lumea islamica si Orientul. La musulmani, in mod traditional, parul

era strans modest si ascuns sub turban sau fes, iar la femei, sub val. Si femeile si barbatii mergeau,de regula la hammam –uri (bai publice), unde barbatii erau barbieriti (uneori rasi pe tot capul, cuexceptia unei suvite din crestet), iar femeilor li se spala parul si li se clatea cu henna.

In China, dupa traditie, barbatii isi radeau parul de pe jumatatea frontala a craniului, iarrestul era impletit cu par de cal sau matase neagra. Purtata de Manciurieni si apoi impusa tuturorsupusilor acestei dinastii, coada impletita a ajuns in secolul 17 semnul supunerii, iar mai tarziu,semnul demnitatii si al barbatiei. A trage pe cineva de coada era cea mai grava insulta. Femeiachineza isi pieptana parul pe spate si il purta legat intr-un nod simplu, care putea fi decorat cupiepteni pretiosi, ace de par sau flori. Fetele tinere purtau plete lungi.

In Japonia, conform traditiei, barbatii isi radeau fruntea si crestetul capului, lasand la spate ocodita subtire. Femeile japoneze din perioada medievala purtau parul revarsat pe spate. Dupaintroducerea pomadei de par, in sec. 17, femeile au adoptat parul strans si aranjat cu piepteni, acelungi de par si panglici, lasand libera ceafa, care era considerata foarte sexy. Coafurile lacuite alegheishelor, care de multe ori erau peruci, erau extrem de complicate si elaborate.

Africa. Africanii si-au dezvoltat stiluri complexe, care indicau pozitia sociala. Unelepresupuneau capul ras si pictarea scalpului cu argila si unsoare sau decolorarea parului cu amoniacsi fixarea cu balegar. La triburile Massai, barbatii care nu erau razboinici si femeile se purtau cucapul ras, in timp ce barbatii razboinici isi legau parul de pe frunte in trei codite, iar parul de laspate era prins intr-o coada lunga pana la omoplati. Femeile tribului Mangbetu isi aranjau pletelepeste un cosulet cilindric, in varful caruia parul era legat intr-un smoc care flutura liber. Acestestiluri se realizau intr-un timp indelungat si, in consecinta, parul nu era desfacut cu saptamanile.

Mult mai simplu se aranjau fetele din tribul Miango, care se pieptanau cu o coada lunga, legata cu


5/197

ramurele si isi acopereau capul cu o basma. Fetyele din tribul Ibo se radeau pe cap, iar apoi lasauparul sa creasca numai pe unele portiuni, conform unui model complicat desenat pe pielea capului.

America pre-columbiana. In epoca pre-columbiana, capetele indienilor nord-americani de peCoasta de Est erau rase in intregime cu lame facute din scoica sau piatra, cu exceptia unei creste saucoame de par lung. Iar indienii de la ses purtau parul in plete despartite printr-o carare pe mijloc,

care era de altfel si stilul obisnuit al tuturor femeilor indiene.Mai la sud, in zone mai civilizate, au aparut stiluri mai complexe, cum ar fi de exemplu,stilul cu spirale foarte stranse rotite in jurul urechilor fetelor de maritat din triburile Hopi. Femeiletriburilor Mixtece isi strangeau parul intr-un coc ca o chifla, sub un turban conic. Femeile Aztece isiimpleteau cosite cu snururi colorate, pe care le purtau cununa in jurul capului, asa cum unele femeidin Mexicul zilelor noastre mai poarta inca. La razboinicii Azteci creasta de par indica faptul capurtatorul ei a luat multi prizoniei. Nobilii Mayasi, care purtau niste palarii inalte, se pare ca isiradeau craniile alungite in mod artificial. Capeteniile Incase purtau parul tuns relativ scurt, stransintr-o banda pe care o infasurau de 5 ori.

Evul Mediu Occidental si Renasterea. Barbarii, care au cutreierat Europa medievala purtauplete lungi si barba. Incepand cu secolul IX, nobilii de pe continent au inceput sa poarte parul scurt

(pana la barbie) si isi radeau barbile. Dupa cucerirea normanda a britanicilor cu parul lung, moda pecontinent s-a schimbat, revenind la parul lung, buclat si barba. In secolele XIII si XIV parul s-apurtat rotunjit, pana la umeri, in stilul numit “paj”. Stilul “castron de pudding”, care lasa urechiledescoperite, la moda in secolul XV, a pierdut teren in favoarea aceluiasi “paj”, care se purta maisimplu in nordul Europei, si aranjat cu meticulozitate in Italia. Clerul se distingea prin acea“tonsura”, care era o portiune rasa din pielea capului, de obicei rotunda. Forma sa exacta a fostsubiectul unei dispute intre Biserica Celtica si Biserica Romana in secolul VII, cea din urma avandcastig de cauza.

Influenta Bisericii, preocupata intotdeauna de modestie, a incurajat femeile nobile casatoritesa-si stranga parul cu panglici si sa-l acopere cu un val. In secolele XIII si XIV, parul era stransdeasupra urechilor in doi ciorchini de bucle sau infasurat in crestet si acoperit cu o calota din fir deaur sau argint sau, la femeile din patura saraca, era acoperit cu o basma de in. In secolul XV,doamnele bogate din nordul Europei isi smulgeau firele de par de pe linia fruntii pentru ca aceastasa para mai inalta si mai lata, iar parul era strans si ridicat la spate intr-un coc ascutit, cu un modelfoarte elaborat. In insorita Italie femeile isi lasau parul sa cada liber in plete, sub un turban mic,impodobit cu bijuterii sau o boneta. Atat femeile cat si barbatii se straduiau sa-si faca parul blond,fie prin decolorare, fie prin vopsire cu sofran sau foi de ceapa, iar in cazul femeilor italiene, prinexpunerea timp indelungat la soare, acoperite cu o palarie cu calota decupata.

In secolul XVI, dupa ce regele Francisc I si-a ars din greseala parul cu lumanarea, barbatiiau trecut la parul scurt si mustata si barba tunse scurt. Parul femeilor era ascuns sub un fel de glugateapana (capison in Italia) care, cu timpul, si-a redus dimensiunile si a lasat vederii tot mai mult par,

in final ajungand o simpla toca moale. Parul era frizat in jurul fetei si ondulat cu drotul sau rulouride metal. Parul de la spate era impletit intr-un coc care aparea imediat deasupra marginii guleruluiinalt. Foarte popular era parul blond sau, in Anglia, cel roscat (ca al reginei Elisabeth I), iar cineavea parul inchis la culoare si-l ascundea sub peruci in culorile la moda. Ca sa apara in nuante maideschise, parul era pudrat cu faina sau prafuri de diverse culori. Apoi parul era fixat cu rasina de laarborele de cauciuc sau stejar. Bijuteriile, penele si acele de par ornamentale faceau decorul.

Secolele XVII si XVIII. In prima jumatate a sec. XVII, domnii purtau plete lungi, buclate,care cadeau peste gulerele mari si albe. Destul de des parul era prins la spate cu o panglica, iarmustata era tunsa ingrijit si barba era tunsa in forma de cioc (celebra Vandyke). Mai tarziu, barbatiise purtau cu barba si mustata rase complet, iar parul si-l acopereau cu bonete (acasa) sau peruci cubucle lungi (in societate).


6/197

Parul femeilor era, in prima parte a sec. XVII, purtat “lins”, coafat cu un breton frizat pefrunte si manunchiuri de zulufi atarnand peste urechi si un coc mic la spate, decorat cu rozete sau oboneta din dantela fina.

In sec. XVIII, barbatii au continuat sa poarte peruci, dar mai mici si mai usoare, pudrate cualb. Unele peruci se terminau cu o bucla lunga la spate, prinsa cu o funda din catifea neagra sau

impletita sau invelita intr-un saculet din matase. Magistratii, militarii si marinarii aveau perucidiferite, specifice fiecarei meserii.In prima parte a sec. XVIII, femeile isi aranjau niste capsoare mici si zulufate, pudrate cu

praf alb si decorate cu ghirlande de flori si funde. Vaduvele, femeile din clasa mijlocie si toatefemeile, cand erau acasa, purtau o boneta mica. Pe la 1770, coafurile inaltate pe suporturi din par decal sau cosulete impletite din sarma, apoi fixate de cap cu o pomada si apretate, puteau ajunge panala aproape 1 metru inaltime. Unele peruci erau chiar prevazute cu arcuri, pentru reglarea inaltimii.Erau impodobite in modul cel mai extravagant cu putinta, cu pene, flori si fructe, bijuterii, uneorichiar cu corabii, gradini si menajerii. Astfel de “constructii” necesitau numeroase ore de munca, zilesau chiar o saptamana intreaga. Intre doua ocazii in care se purta peruca, “componentele” acesteiase puteau altera si face viermi. Astfel ca, pe la 1780, a aparut o reactie de respingere a acestor

extravagante, care a condus la stilul “arici” constand intr-o masa bogata de bucle.Cam in aceasta epoca, coaforii au format o breasla distincta. Cei mai buni erau barbatii,

multi dintre ei avand o bogata experienta in producerea perucilor. Foarte vestit era Legros deRumigny, fost brutar, care a ajuns coaforul curtii regale a Frantei. In 1765 el a publicat Arta coafariidoamnelor si a deschis la Paris Academia de Coafura, in 1769.

Secolul XIX. Revolutia Franceza si Imperiul napoleonian, care au adus gustul pentrusimplitate si antichitate, au avut un efect puternic asupra stilurilor. Atat barbatii, cat si femeile isitaiau parul foarte scurt, in genul imparatilor romani, sau femeile isi innodau parul in stilul femeilordin Grecia antica, cu bucle scurte incadrand fata. Se mai purtau in continuare perucile colorate.

Treptat, pe masura ce barbatii deveneau tot mai ocupati cu comertul, ei aveau la dispozitietot mai putin timp pentru a se ingriji de par. Astfel ca il purtau destul de scurt, doar uneori ondulat siaranjat cu ulei de macassar. Majoritatea purtau mustata, favoriti si barba intr-o mare varietate deforme.

Pe la 1830, femeile au inceput sa se coafeze cu un coc circular sau rulat drept pe crestet,sustinut de panglici si piepteni, si cu doi ciorchini de buce scurte deasupra urechilor. Incepand cu1840, coafurile presupuneau parul “lins”, cu carare pe mijloc si prins in parti in noduri din careatarna cate un ciorchine bogat de “carnaciori”(bucle – spirala), iar mai tarziu se purta un coc greudin bucle la spate. Pe la 1880, parul din fata forma un fel de franjuri de zulufi frizati, iar dupa 1890,pompadour-ul D-rei Gibson venea pieptanat peste un suport care forma o cununa ampla in jurulfetei si prins la spate, rotit ca un melc. Buclele, zulufii si onduleurile Marcel cu un aspect foartenatural se obtineau cu ajutorul drotului sau al fierului de ondulat inventat de coaforul francez

Marcel Grateau in 1870.Secolul XX. Urmare schimarilor produse de Primul Razboi Mondial, femeile de pretutindenis-au tuns “bob”, ca o expresie a emanciparii politice si sociale. A urmat un lung sir de stiluri pentruparul scurt, mulat pe cap, inspirate de stilul paj purtat de Greta Garbo sau stilul Peek-a-Boo (“cucu-bau”, cu un ochi acoperit de un breton mai lung) lansat de starul hollywoodian Veronica Lake. Parulscurt a facut ca onduleurile permanente, inventate de germanul Karl Nessler in 1905, sa castigerepede popularitate. Dar la vremea aceea, permanentul se facea numai la cald si dura cam 12 ore, iarrezultatul nu era totdeauna reusit, ci mai degraba zbarlit. Mai tarziu, permanentul la rece, cuchimicale, a simplificat mult lucrurile.

Pe la 1950, inventarea bigudiurilor de ondulare a facut posibila tunsoarea italiana, scurta siin trepte. Pe masura ce femeile active si nonconformiste renuntau la portul palariei, stilurile, bufante

sau netede, cu coafuri geometrice, se raspandeau rapid. Prin anii ’60, comercializarea unor mese de


7/197

par cu aspect natural in forma completa, de peruca, sau partiala (postise, mese), de lungimi si culoridiferite au dat posibilitatea fiecarei femei sa-si schimbe cu usurinta coafura.

In secolul XX, barbatii au adoptat parul tuns scurt si, in general, simplu, mergand pana latuns – perie. Marea lor majoritate se purtau cu fata complet rasa. Prin anii ’60, tineriinonconformisti (hippies) au adoptat pletele si favoritii sau barba, care se potriveau de minune cu

imbracamintea lor neconventionala. Unii au exagerat spre stilul “salbatic”. Toate aceste stiluri aufost adoptate si ca noutate – au aparut saloane de coafura pentru barbati, care ofereau tunsori dinfoarfece sau lama, lotiuni, uscatul cu fileu, vopsitul parului, etc.

Exigente profesionale. In secolul XX un coafor trebuie sa indeplineasca o serie de cerintespecifice. In Statele Unite, un coafor trebuie sa urmeze cursurile unei scoli de cosmetologie, cuaprox. 1000 ore de practica, pentru a putea primi o licenta de libera practica. In Europa, el trebuie safie mai intai ucenic, intre 1 si 5 ani, inainte de a primi licenta, in Romania se poate urma un curs de4-6 luni si se poate obtine diploma de calificare in meseria de coafor.

Capitolul 2. SALONUL DE COAFURA

În ultimii ani, numărul saloanelor a crescu foarte mult. În construcţia lor s-a căutat să se ţină cont deindicii necesari pentru a asigura microclimatul ideal pentru desf ăşurarea activităţii în condiţii optime.

Saloanele de coafor pot fi de două feluri:

• Independente, când locul este destinat numai pentru coafor. Este forma cea mai indicată deamenajare

• Comasate, atunci când cabinetele sunt amplasate pe lângă unităţile de cosmetica,manichiura-pedichiura.

1. DOTAREA SI ASPECTUL SALII DE ASTEPTARE

Sala de aşteptare trebuie să aibă o suprafaţă ce variază în funcţie de numărul persoanelor prevăzuteaproximativ să aştepte. Se consideră cca 2-3mp de persoană, deci o sală de aşteptare a unui salon va avea celpuţin 8-10mp.

Din punct de vedere sanitar, sala de aşteptare trebuie să aibă pereţii zugrăviţi sau tapetaţi în culoripastel. În cazul în care sunt vopsiţi cu vopsea de ulei, aceasta va fi aplicată numai pe partea inferioară apereţilor, întrucât astupă porii şi împiedică buna ventilaţie.

Ferestrele trebuie să asigure pătrunderea unei cantităţi cât mai mari de lumină şi o bună aerisire,

precum şi o izolare fonică şi termică. Pe pereţi, pentru a completa estetica sălii de aşteptare şi pentru a creaun cadru cât mai plăcut, pot fi aplicate tablouri adecvate, în specificul unităţii respective.

Mobilierul sălii de aşteptare se compune din:

• Canapele sau fotolii îmbrăcate într-un material plastic uşor lavabil, acoperite cu huse în culorideschise sau înflorate, plăcute, în armonie cu culoarea pereţilor.

• Una-două măsuţe pe care vor fi amplasate: reviste de modă şi de specialitate, vase cu flori.Într-un colţ al sălii de aşteptare, mobilierul este completat de o garderobă.


8/197

2. DOTAREA SI ASPECTUL COAFORULUI

Pereţii cabinetului trebuie construiţi astfel încât să se realizeze o bună izolare fonică şi termică, iaraceştia zugrăviţi, pentru confort şi igienă în culori pastel.

Pardoseala trebuie să fie impermeabilă, cu conductibilitate termică redusă, cu proprietăţi antifonice,uşor de curăţat.

Uşile cabinetului să fie prevăzute cu deschidere înafară, să nu producă zgomot şi să asigure o bună izolare.

Ferestrele cabinetului să fie mari, cu deschidere oblică în interior asigurând o bună aerisire şiluminozitate cabinetului. Este de preferat ca orice cabinet să fie orientat cu geamurile spre nord; astfel serealizeză un iluminat suficient, dar, în acelaşi timp, sunt evitate razele solare care ar supraîncălzi atmosferaşi ar deranja pe cei ce lucrează.

Iluminatul cabinetului trebuie să fie intens şi uniform pentru a se putea observa toate detaliile. Acesta

poate fi realizat natural prin geamuri curate. Lumina zilei rămâne cel mai bun sistem de iluminat, atât pentruefectuarea unui vopsit cât şi a unui tuns. În condiţiile în care iluminatul natural este insuficient sau, întimpul serii, cabinetul trebuie să fie iluminat electric-artificial. Se foloseşte iluminatul incandescent, pentrucă redă fidel culorile şi nu oboseşte ochiul. Se evită folosirea iluminatului fluorescent.

Încălzirea cabinetului: se impune o temperatură corespunzătore necesităţilor de confort termic de 18-20°C. Variaţiile de temperatură în 24 ore nu rebuie să depăşească 2-3°C.

Împrospătarea aerului se poate realiza natural prin ferestre sau artificial folosindu-se ventilatoarepentru instalaţiile de aer condiţionat.

Echipamentul salonului

Cantitatea de echipament achiziţionată depinde de bugetul pe care-l aveţi la dispoziţie, de suprafaţasalonului şi trebuie să se facă în aşa fel încât să corespundă necesităţilor de confort şi de estetică.

Designul salonului este foarte important şi trebuie gândit cu multă atenţie, iar dacă este posibil, apelaţila sfatul unui expert. Este foarte important să respectaţi standardele care sunt impuse de legislaţia în vigoare.

In salon găsim:

• Mobilier•

Oglinzi• Scaune• Căsti• Climazoane

Instrumente necesare unui coafor:

• Foarfeca pentru tuns• Peipteni de diferite mărimi:

-pentru diespieptănat

- pentru pus părul pe bigudiuri

- pentru tapat


9/197

- pentru tuns

- pentru vopsit

• Perii de diespieptănat• Perii de finisat• Perii plate pentru uscat părul• Perii rotative:

- Pe suport din lemn sau păr natural- Cu dinii din plastic- Metalice sau ceramice• Uscator de parInstrumente necesare pentru vopsit si decolorat:

• Vazoane din plastic• Pensule• Căsti pentru suvite

Instrumente pentru coafat:

• Bigudiuri de diferite mărimi• Clipsuri cu varf plat pentru melci• Clipsuri cu varf ascutit pentru bigudiuri

Instrumente pentru permanent:

• Bigudiuri din lemn sau plastic• Gume pentru permanent• Vazoane din plastic

Inventarul moale este compus din:

• Halate de protectie• Prosoape flausate din BBC 100%• Mantile –lungi pentru tuns

-cauciucate sau de unică folosintă pentru vopsit

- Scurte pentru coafat

Tot acest mobilier, aparate electrice, materiale, ustensile, şi produsele necesare trebuie aranjate cugust, păstrate într-o curăţenie exemplară şi o ordine perfectă.

Dezordinea, murdăria, dau o notă neplăcută salonului, inspiră neîncredere persoanelor care solicită

servicii de infrumusetare, iar nerespectarea regulilor de igienă în timpul lucrului pot afecta sănătatea pielii,expusă tratamentelor.

Igiena personală şi vestimentatia sunt foarte importante. Salonul va fi judecat dupa imagineareceptionerei si a stilistilor. In special in aceasta industrie imaginea este importanta, de aceea trebuie sa vaasigurati ca:

• Se realizeaza igiena personala pentru a preveni aparitia mirosurilor, de ex. cel putin un dus/ o baiepe zi; folosirea deodorantelor/ antiperspirantelor. Se recomandă igiena dentară regulată şi folosireaunui produs pentru reîmprospătarea respiraţiei.

• Nu fumati! Mirosul nu vine doar din respiratie, ci si din par si haine.

• Purtati mereu un halat curat si calcat, suficient de larg pentru a va permite sa va miscati in voie.• Parul este curat si coafat.


10/197

• Pantofii sunt curati si comfortabili,• Daca purtati dresuri/ sosete, asigurati-va ca sunt curate si ca nu s-au destramat.• Purtati un machiaj discret si improspatati-l de-a lungul zilei.• Unghiile vor fi ingrijite

3. NOTIUNI DE ETICA PROFESIONALAÎn zilele noastre clienţii se asteapta sa fie tratati cu respect si eficienta de catre personalul saloanelor

de înfrumuseţare, totodata sa beneficieze de o serie de facilitati si nu in ultimul rand ca serviciile sa meritebanii investiti.

Hairstilistul trebuie sa aiba o tinuta impecabila, sa fie atenta si grijulie cu clientii, ceea ce va da oimagine profesionista salonului. Abilitatile de comunicare sunt foarte importante, indiferent daca sevorbeste personal cu clientul sau la telefon. Informatiile trebuie furnizate cu claritate si siguranta.

Obligaţia hairstilistului este de a-şi insuşi temeinic cunoştinţele teoretice şi practice necesare şi să fiela curent cu toate noutăţile referitoare la metodele de lucru, aparatură, produse. Aceasta se pote realiza prinschimburi de experienţă, seminarii, la care trebuie să participe.

Hairstilistul trebuie să se conformeze unor norme de conduită astfel:

• Trebuie să lucreze corect, să aplice toate procedeele cunoscute, ţinând seama de măsurile deigienă. Fiecare operaţie să fie executată cu multă atenţie, corect, nu în grabă sau superficial.

• Să nu facă diferenţieri între cliente în ceea ce priveşte vârsta, poziţia socială, sau în funcţie desimpatie. Toate clientele vor fi servite prompt şi conştiincios.

• Hairstilistul trebuie să aibă o atitudine demnă în relaţiile cu clientele. Discuţiile purtate nutrebuie comentate cu alte persoane. Trebuie să fie discretă şi serioasă şi să nu se amestece înproblemele personale ale clientelor.

• Un hairstilist trebuie să ştie să-şi apropie clientele, să le tempereze dacă sunt nervoase, cucuvinte frumoase şi cu mult tact.

• recomandarea serviciilor trebuie să se facă cu tact, f ără să se impună serviciile respective, cidoar sugerate, convingând-o că-i sunt necesare. Pentru aceasta ctrebuie să aibă gust şidiscernământ, să fie corectă în recomandări.

• Răbdarea, calmul şi buna dispoziţie sunt obligatorii în comportamentul hairstilistului.• Bonurile trebuie întocmite corect în funcţie de tarifele în vigoare, şi, dacă este cazul, să se dea

explicaţiile necesare pentru sumele stabilite.• Pentru întocmirea fişei sunt necesare o serie de date personale ale clientei. Acestea se pot afla

cu mult tact şi dibăgie, într-o conversaţie plăcută, presărată şi cu o glumă, f ără a se pune întrebări indiscrete.

În cadrul colectivului în care lucrează, trebuie să aibă o atitudine demnă, colegială, sa fi modesta,amabila, discreta,atenta si serviabila cu colegele, oferindu-si serviciile in limita timpului disponibil. Trebuiesă se respecte pe ea însăşi şi pe colegii de muncă, pentru a fi respectată. Atmosfera în care î şi desf ăşoară activitatea depinde de comportamentul ei la locul de muncă.

4. Igiena salonului

Pentru a preveni răspândirea infecţiilor:

• fiecare stilist ar trebui să aibă cel puţin două seturi de ustensile, unul în utilizare şi celălalt

sterilizat, pregătit pentru următorul client

• pentru fiecare client se vor folosi prosoape şi pelerine curate. Prosoapele trebuie spălate şi uscate

după utilizare (nu doar uscate)


11/197

• părul trebuie măturat şi aruncat la gunoi imediat după tuns

• suprafeţele unde se lucrează trebuie curăţate regulat cu apă caldă şi detergent.

• clienţii care au boli ale scalpului nu trebuie trataţi în salon, ci trebuie să li se recomande un

medic. Dacă serviciul este început şi se observă o boală a scalpului, lucrul trebuie oprit imediat. Părul

contaminat, de exemplu ca păduchi, trebuie măturat imediat şi pus într-un container sigilat. Echipamentul şi

hainele care au intrat în contact cu clientul acesta trebuie sterilizate şi dezinfectate.

• pieptenii, periile şi alte instrumente nu trebuie utilizate pe piele tăiată sau crăpată sau pe erupţii.

În caz contrat trebuiesc sterilizate imediat. Dacă pielea este tăiată accidental cu foarfecele acesta trebuie

imediat spălat şi sterilizat.

• Toate ustensilele cum ar fi pieptenii, periile sau bigudiurile trebuie curăţate cu apă şi săpun

pentru a îndepărta firele de păr, praf şi murdărie. Foarfecele va fi curăţat cu antiseptic. Acest lucru trebuie

f ăcut înaintea sterilizării şi dezinfectării.

• Dacă ustensilele sunt scăpate accidental pe jos, ele trebuie spălate, uscate şi sterilizate înainte de

a fi utilizate din nou.

• trebuie să fiţi atenţi cu instrumentele care pot tăia sau străpunge pielea şi atenţie la rănile sau

tăieturile sângerânde pentru că există riscul infectării cu SIDA sau hepatită B.

SIDA

Aceasta este cauzată de un virus care atacă sistemul imunitar al corpului, împiedicând corpul să î şi

vindece rănile sau bolile. Se transmite prin sânge sau prin ţesut deschis de la o persoană infectată prin contact

al pielii şi poate fi fatal.Hepatita B

Este un virus care atacă ficatul. Este o boală gravă şi poate fi mortală. Este transmisă prin sânge

infectat sau ţesut deschis care vine în contact cu fluidele corpului unei persoane neinfectate, de obicei printr-

o tăietură.

Capitolul. 3

DIAGNOSTICUL

STRUCTURA FIRULUI DE PAR

RĂDĂCINA, sau foliculul pilos, situată în interiorul dermei, este cea care constituie partea vie afirului de păr, locul unde acesta se formează. E o uzină biochimică, unde domneşte o activitate intensă:celulele se înmulţesc aici mai repede decât în restul organismului, cu o uimitoare capacitate de reînnoire.

FIRUL, care e partea vizibila, este de fapt un ţesut deja mort!

Rădăcina firului de păr se dezvoltă din folicula părului, care are o rezervă de sange (firul de păr nu

contine vase de sange). Celulele care formează firul de păr migrează de la rădăcină în sus spre stratul exterior


12/197

al pielii, scalpul întărindu-se gradat. Cand firul de păr a iesit din scalp, celula nu mai este vie si de aceeaspunem că părul nu este o materie vie, ci o materie lipsită de viată.

Fiecare fir de păr are propriul său ciclu, programat genetic: o fază de creştere –anagenă-care poatedura de la câteva luni până la şapte ani, o fază de regresie-catagenă-de câteva săptămani, şi o fază de odihnă

telogenă, de la 3 la 4 luni, care precede căderea şi, din nou, creşterea. Aceste diferenţe ale speranţei de viaţasunt cele care explica faptul ca unii nu ajung niciodată să aibă părul cu adevărat lung... Din fericire, dacă pierdem, in mod normal, de la 20 la 80 de fire pe zi 20.000 pe an, cele 100.000-150.000 de fire ale p ăruluinostru sunt complet autonome şi preiau ştafeta în aşa fel încât lipsa nu se vede.

Firul de păr are 3 straturi importante:

• M ăduva sau medula este cavitatea centrală a firului de păr ce formează canalul medular: are efectslab asupra caracteristicilor părului.

• Cortexul este un strat fibros, ce contine substante colorante ale părului- pigmentii, un fel de substantă

liant responsabilă cu mentinerea laolaltă si cu elasticitatea stratului. Stratul fibros si substanta liant semodifică odată cu schimbarea culorii si formei părului.

În componenta părului intră mai multe straturi, 90% din acestea fiind o protina numita keratina. Restul îl formează mineralele si alte substante (apa, lipide, pigmenti, elemente de identificare).

Keratina este alcătuită din unităţi de aminoacizi care se găsesc în lanţuri care se numesc lanţuri depolipeptide. Aceste lanţuri de polipeptide sunt legate unele de altele prin verigi. Verigile temporare se spargşi se reunesc atunci când părul este uscat, fixat sau întins, sau când părul este pieptănat într-un stil diferit. Elese numesc verigi temporare pentru că toate aceste procese sunt anulate prin umezirea părului. Există şi verigipermanente care sunt foarte puternice şi pot fi rupte numai prin utilizarea unor substanţe chimice puternice

sau prin aplicarea unei soluţii de permanent.

• Cuticula este învelisul exterior al firului de păr si se compune din straturi mărunte sub formă desolzi; are rol de protector al cortexului si un rol esential în aspectul sănătos si strălucitor al părului. Este maiexpus datorită periajului si a coafurii asa că este esential să se prevină deteriorarea lui, mai ales pentru rolulsău de protectie a cortexului împotriva pierderii de apă si deteriorării mecanice


13/197

Structura scalpului (sau a pielii)

Scalpul (pielea) este împărţit în două straturi:

• stratul exterior |epiderma| este stratul protector care elimină celulele moarte ale pielii. Când acest lucru se

întâmplă excesiv, se produce mătreaţă

• stratul interior |derma| este cel mai gros şi cel mai important strat al pielii. Acolo foliculele, terminaţiile

nervoase, glandele sebacee, sângele şi glandele sudoripare î şi găsesc adăpostul.

Părul nu poate supravieţui f ără a fi alimentat cu sânge. Inima pompează sânge care conţine oxigen (necesar

pentru keratină) înspre suprafaţa pielii prin artere. Arterele devin capilare în interiorul dermei, facilitând trecerea

sângelui până la baza firului de păr pentru a-l hrăni. Cu cât acest procedeu se realizează mai eficient, cu atât părul va

creşte mai repede. Aşadar, când piele noastră este roşie şi caldă în timpul verii, părul şi unghiile cresc mai repede.

TIPURI DE PAR

Clasificare in functie de diametru

-par fin (diametrul sub 0,04 mm)

-parul mediu (diametrul intre 0,05-0,07mm)

-parul gros (diametrul de 0,08 mm si peste)

Clasificare in functie de cantitatea de sebum

NORMAL. Este sănătos de la natură, strălucitor şi se murdăreşte putin.

USCAT. Fragil, tern, suferă de o lipsă marcată a sebumului ceunge solzii şi care dă parului aspectul sănătos. Asta se întâmplă în mod deosebit cu părul creţ, a căruisuprafaţă neregulată complică buna repartizare a acestui lubrifiant natural.

GRAS. Sebumul este cel mai bun... dar şi cel mai râu lucru, atunci când este în exces: transpiraţia, stresul,hipersecreţia de hormoni masculini, medicamentele... sunt tot atâţia factori declanșatori. Scalpul este, defapt partea corpului cea mai bogată în glande sebacee. Şi acestea sunt gata să se activeze in orice moment:este suficient sa atingem parul un pic mai des! Cât despre periat şi masaj, acestea se recomandă a fi efectuatecu blândeţe.

MIXT. Rădăcini grase, vârfuri uscate: o adevărată bătaie de cap, în principiu legată de tratamentele prostadaptate. În cea mai mare măsură, este vorba de un fost păr gras, căruia secreţia i-a fost diminuată princolorări şi ondulări permanente repetate. Sau despre un păr cu tendinţă spre uscat, căruia şampoanele preaagresive i-au decapat scalpul şi i-au stimulat seboreea.

Părul îsi schimbă tipologia în medie o dată la sase ani. În consecintă, îngrijirile pe care i le acordămtrebuie adaptate la această evolutie.

Clasificare in functie de forma tijei capilare

Cu cat un fir este mai plat cu atat se increteste mai mult. Forma tijei capilare, al cărui „tipar" se formează larădăcină, sub scalp, va fi cea care determină textura firului. Dacă îl privim în secţiune, la microscop, vom


14/197

observa că are forma unei elipse, mai mult sau mai puţin aplatizată, în funcţie de tipul de creştere şi deimplantare.

DREPT. Un păr drept este caracterizat printr-o secţiune rotundă: cu cât aceasta este mai simetrică, cuatât se apropie mai mult de părul asiatic, care este cel mai bun exemplu, prezentând, în acelaşi timp, cel mai

mare diametru, însă părul de tip european prezintă şi el acelaşi model de structura.ONDULAT Şl FRIZAT. Mergând de la cel mai rotund până la cel mai plat, toate variaţiile conturuluisecţiunii firului coexistă (chiar pe acelaşi cap!), după capriciile părului, pe a cărui lungime pot fi prezentezone de torsiune.

CREŢ. Cea mai plată tijă capilară este cea a părului african, în consecinţă acesta caracterizându-se prinbucle extrem de stranse.

Stabilirea condiţiei părului

Poziţionare Condiţie bună Condiţie proastă

Condiţia de suprafaţă Solzii cuticulei sunt plaţi şi

strânşi

Solzii cuticulei sunt ridicaţi şi

deschişi, uneori deterioraţi. Suprafaţa

este aspră, părul fragil (vârfuri

despicate). Cuticula este deteriorată.

Acesta este aşa-numitul păr poros.

Condiţie internă Suprafaţa este netedă şi

strălucitoare. Verigile de

legătură din interiorul

cortexului sunt puternice şi

elastice şi sunt umede în mod

natural.

Verigile au fost rupte de substanţe

chimice puternice cum ar fi: soluţie

de permanent, peroxid de hidrogen.

Părul şi-a pierdut puterea,

elasticitatea şi umiditatea naturală

(prin solzii deschişi ai cuticulei).

Părul poartă denumirea de supra-

elastic (păr care se întinde foarte

uşor).

Testul de porozitate

Pentru a realiza un test de porozitate, luaţi câteva fire de păr şi ţineţi-le ferm între degete, trecându-le

printre degete până la rădăcină. Dacă părul este aspru, atunci înseamnă că este poros, iar solzii cuticulei sunt

deterioraţi.

Testul de elasticitate

Părul condiţionat are o bună elasticitate. El se poate întinde până la o treime din lungimea sa când

este uscat, jumătate din lungimea sa când este ud, şi apoi revine la lungimea iniţială.


15/197

Părul care şi-a pierdut elasticitatea pentru că verigile interne din cortex au fost deteriorate se poate

întinde până la două treimi din lungimea sa sau se poate chiar rupe.

Metoda

Pentru a testa elasticitatea părului, luaţi o şuviţă subţire de păr umed între degetul arătător şi degetul

mare şi trageţi uşor. Dacă se întinde mai mult decât jumătate din lungimea sa, atunci este supra-elastic şi s-ar

putea rupe.

Teste de incompatibilitate

Unele produse pe care clienţii le-au folosit pe părul lor pot reacţiona rău în contact cu unele produse

chimice pe care intenţionaţi să le utilizaţi şi părul se poate rupe.

Cele mai comune produse sunt substanţele care refac culoarea părului, cum ar fi Grecian 2000. Ele

conţin săruri metalice, iar culoarea se stabilizează după o perioadă de timp. Părul deseori capătă o culoare

verzuie şi este aspru la atingere. Problema este că cei mai mulţi clienţi nu recunosc că le-au folosit pentru că

nu consideră că şi-au vopsit părul folosindu-le (ei cred că şi-au ref ăcut culoarea naturală a părului).

În salon, unui client care a folosit substanţe care refac culoarea părului nu trebuie să i se facă:

• permanent

• vopsire

• decolorare

pentru că toate aceste produse conţin peroxid de hidrogen.

Aptitudini comercialeSalonul există pentru un singur motiv: pentru a avea profit. Personalul trebuie să încurajeze clienţii

să revină şi să viziteze salonul regulat. Saloanele de succes sunt cele care au clienţi mulţi care frecventează salonul regulat. Nu există reclamă mai bună decât un client satisf ăcut cu un păr impecabil şi sănătos. Unstilist de succes trebuie să aibă:

• clientelă regulată

• personalitate agreabilă

• un puternic simţ de profesionalism

• bună expertiză

• abilitatea de a se vinde clienţilor

Ce se vinde:

Stiliştii nu vând doar:

• produse: şampoane, sprayuri, spume, geluri, ceară etc. care ajută clientul să-şi menţină coafura.

• echipament sau accesorii: piepteni, perii, bijuterii, ornamente pentru păr, uscătoare, plăci de întins părul etc.


16/197

ei promoveză:

• salonul

• pe ei ca şi stilişti

• serviciile şi tratamentele salonului

Aşadar toţi stiliştii trebuie să aibă cunoştinţe complete despre serviciile salonului.

Capitolul. 4 SPALATUL. MASAJUL

1. Curatarea parului si a pielii capului

1.1 Lucrari pregatitoare

• Lasati clienta sa se aseze• Puneti-i pelerina

• Pieptanati sau periati parul

• Apreciati starea parului si a pielii capului

• Consiliati clienta si conveniti impreuna asupra alegerii samponului.

1.2. Realizarea spalarii parului. Pozitia de lucru pentru spalarea „pe spate”.

• Orientati in asa f el scaunul sau bazinul pentru spalat, incat marginea bazinului sa fie la

inaltimea cef ei.

• Aplecati usor capul clientei pe spate, in asa fel incat ceaf a sa vina peste marginea bazinului

(v.fig.1 ).

• Intrebati clienta daca sta comod.

• Asezati-va in spatele bazinului.

•

Deschideti cu grija robinetul si reglati temperatura apei.


17/197

• Aparati cu mana f ata clientei de apa,

tineti dusul aproape de par, evitand

jeturile puternice (v.fig.2).

• Intrebati clienta daca temperature apei

este placuta si daca este necesar,

modificati-o. In acest ultim caz, jetul

se indeparteaza de cap.

• Udati temeinic parul.

Prespalarea

• Repartizati uniform pe parul ud cam jumatate din cantitatea totala necesara de sampon.

• Realizati un masaj scurt de curatare cu varfurile degetelor usor flexate.

• Incepeti cu zona fruntii. Masati, dinspre frunte spre ceafa, cu miscari circular-frictionate si

presand mai mult sau mai putin - fara a smuci ori a trage;

• incepeti din nou cu fruntea, alunecand spre tample cu miscari circuIar- frictionante, pana spre

ceafa;

• intrebati clienta daca receptioneaza in mod pIacut masajul. Zona tampleIor, foarte sensibila,

masati-o apasand mai putin. Succesiunea zonelor masate poate varia.

Clatirea

• Daca este necesar, potriviti din nou temperatura apei si clatiti samponul. Procedati ea Ia

umezirea parului.

Spalarea principala

• Procedati ca la prespalare.

Efectuati masajul de curatare

pana cand parul este bine spumat

si continuati cu masajul de

relaxare.

Clatirea finala

• In timpul clatirii ravasiti mereu parul cu

mana, pana cand se duce toata spuma.

• Stergeti apa ramasa pe par (v.fig.3).


18/197

Activitati ulterioare

• Asezati cu grija prosopul plusat pe conturul paruIui, in asa fel ca Ia ridicarea capului sa nu se

scurga apa pe fata clientei (v.fig.4).

• Lasati clienta sa se aseze intr-o pozitie

comoda.

• Presati cu prosopul apa ramasa, de la

radacina pana la varf, pana cand stergeti

complet parul.

• Cand este ud, parul se va despieptana

cu o perie sau cu un pieptene cu dintii

foarte rari.

• Despieptanatul se va incepe de la

ceafa, la fiecare suvita se va diespieptana varful si apoi se trece treptat pana la despieptanatul spre

radacina firului de par.


19/197


20/197


21/197

Capitolul. 5 TUNSUL

Foarfeca de tuns

Foarfeca de tuns este folosită pentru tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor bărbăteşti sau de damă.

Foarfeca de tuns este alcătuită din:

lamele foarfecei, a căror parte interioară se numeşte tăiş

articulaţia - locul unde lamele foarfecei se încrucişează şi sunt fixate cu un şurub

coada foarfecei-formată din 2 componente prevăzute cu lăcaşuri pentru degete

Atenţie!

Vârful şi tăişul foarfecei pot produce răni!


22/197

Foarfeca de filat

Foarfeca de filat este folosită pentru filarea părului.

Filare= r ărirea (sub ţ ierea) uniformă a părului.

Avantajul folosirii foarfecei de filat este obţinerea de lungimi diferite ale firelor de păr, f ără a se

forma trepte vizibile.

Foarfecele de filat sunt de două tipuri:

1. foarfeca din ţ at ă fin pe două păr ţ i

-taie, la o închidere, aproximativ o treime din numărul firelor de păr

- este recomandată pentru filarea părului uscat.

2. foarfeca de modelat, din ţ at ă doar pe o parte

- taie, la o închidere, aproximativ jumătate din numarul firelor de păr

Mânuirea foarfecei de tuns

Reguli de protecţie a muncii în mânuirea foarfecei de tuns

Lucrătorul trebuie să poarte echipamentul de protecţie.

Se vor folosi doar instrumente tăioase fabricate din oţel inoxidabil.

Instrumentele tăioase nu se ţin în buzunar.

Înainte de începerea lucrului, instrumentele trebuie verificate. Dacă foarfeca prezintă jocuri în

articulaţii, va fi dată la reparat.

Instrumentele tăioase vor fi mânuite cu grijă pentru a nu produce răniri lucrătorului, colegilor sau

clientului.

Instrumentele tăioase nu vor fi manipulate cu mâna udă.

Reguli de mânuire a foarfecei de tuns

Aşezaţi foarfeca cu vârful spre stânga. Capul şurubului trebuie să fie orientat în jos.

Introduceţi degetul mare al mâinii drepte în lăcaşul de jos, iar inelarul în celălalt lăcaş, până la a doua

falangă.Puneţi degetul arătător şi cel mijlociu pe partea superioară a cozii foarfecei.


23/197

Pentru a ţine fix foarfeca şi a o conduce sigur, apăsaţi cu degetele arătător, mijlociu şi inelar pe partea

superioară a cozii acesteia.

În timpul tunsului, se mişcă uniform doar lama superioară a foarfecei acţionată de degetul mare. Lama

inferioară rămâne nemişcată.

Important!

Dacă foarfeca este ac ţ ionată cu toate degetele, ea nu este condusă uniform. Aceasta se va reflecta negativ

în calitatea tunsorii.

Pentru a exersa mânuirea foarfecei de tuns:

Nu introduceţi prea mult degetul mare în lăcaş, deoarece nu veţi putea manevra foarfeca.

Spijiniţi foarfeca închisă, cu lama inferioară, pe arătătorul mâinii stângi.

Cu ajutorul degetului mare, deschideţi şi închideţi foarfeca astfel sprijinită. Trebuie să se mişte doar lama

acţionată de degetul mare.

Retrageţi din timp în timp degetul arătător care susţine lama inferioară a foarfecei şi continuaţi să acţionaţi

lama superioară cu degetul mare.

Mânuirea foarfecei de tuns împreună cu pieptenul

Pe parcursul realizării tunsorilor, foarfeca şi pieptenul se folosesc concomitent. De aceea, este

foarte important ă deprinderea mânuirii foarfecei de tuns împreună cu pieptenul.

✄ Exerciţiu

Analizează imaginile, citeşte instrucţiunile şi pune-le în practică!

Introdu inelarul mâinii drepte în orificiul superior al foarfecei. Răsuceşte mâna în jos şi ţine foarfeca cu

mâna uşor flexată.


24/197

Împinge foarfeca spre interiorul palmei. Ia piptenul tot cu mâna dreaptă şi ţine-l cu degetul mare şi cu

arătătorul.

Repetă exerciţiul până când vei reuşi, f ără efort, să ţii într-o mână foarfeca şi pieptenul împreună.

PREGĂTIREA CLIENTEI ÎN VEDEREA REALIZĂRII TUNSORII

Consilierea clientei-se face printr-o discuţie politicoasă pentru explicarea corelării caracteristicilor

ei cu forma tunsorii

Consilierea are caracter individualizat, cu luarea în consideraţie a dorinţelor pentru:

a satisface nevoia de informare a clientei

a oferi servicii şi produse care să acopere necesităţile clientei

servire a clientei, care contribuie la satisfacerea ei şi la formarea unei impresii pozitive

Discuţiile de consiliere se pot face înaintea, în timpul, la încheierea unei tunsori.

Se împart în:

Faza de întâmpinare şi contact

salutaţi cu amabilitate clienta

zâmbiţi-i

vorbiţi clar şi rar

însoţiţi clienta spre locul de muncă

Faza de informare

puneţi întrebări clare pentru a afla dorinţa clientei

aşteptaţi răspunsul; puneţi întrebări până vă veţi forma o imagine clară asupra dorinţei clientei

explicaţi clientei că un rol important în alegerea tunsorii este studierea imperfecţiunilor craniului şi

ale figurii

să i se prezinte cu ajutorul cataloagelor, revistelor, programelor de calculator posibile tipuri de

tunsori

Faza de consiliere

evidenţiaţi avantajarea clientei şi oferiţi-i şi alte posibilităţi dacă este nehotărâtă

Faza de încheiere şi confirmare

convingeţi-vă că clienta a înţeles totul corect şi este de acod cu tunsoarea potrivită

lăudaţi clienta şi confirmaţi-i că a f ăcut o alegere bună

după executarea tunsorii întrebaţi clienta dacă este mulţumită

oferiţi clientei sfaturi, recomandaţi-i produse pentru îngrijirea părului acasă

COAFORUL TREBUIE SĂ CONVINGĂ CLIENTA CĂ EL ESTE UN EXPERT ÎN

ÎMBUNĂTĂŢIREA ASPECTULUI GENERAL


25/197

Protejarea îmbrăcămintei clientei

Scopul:acoperirea îmbrăcămintei clientei astfel încât aceasta să nu se păteze sau să se ude

mantaua de tuns—protejează îmbrăcămintea clientei de părul tuns

Aşezarea clientei într-o poziţie comodă şi în acelaşi timp optimă pentru lucrător se face

utilizănd scaune profesionale cu înălţime reglabilă

INSTRUMENTE ŞI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI:

Foarfeca;

Brici cu lama;

Pieptene;

Foarfeca de filat; Masina nr. 0000.

Este recomandat ca tunsoarea sa se execute pe parul ud!

Etapele unei tunsori:

aşezarea clientei în mod corespunzător pe scaun şi reglarea lui în raport cu înălţimea clientei;

alegerea unei tunsori în funcţie de fizionomia şi imperfecţiunile craniene;

alegerea genului de tunsoare în funcţie de calitatea, cantitatea, lungimea şi starea de sănătate a părului;

scurtarea părului la o lungime care să avantajeze fizionomia

Tipuri de fizionomii:

Faţa ovală

Este considerată formatul ideal căruia i se potriveşte orice tunsoare.

Faţa prelungă

Mai mult lungă decât lată, se pretează părului tuns de lungime medie care adaugă volum pe părţile

laterale. Evitaţi tunsorile cu părul până la umeri şi pieptănăturile care dau volum părţii inferioare a feţei

dumneavoastră.


26/197

Faţa pătrată

Lăţimea feţei reprezintă mai mult de două treimi din lungime, dându-i un aspect pătrat.Tunsorile

drepte şi liniile orizontale nu avantajează. Alegeţi un stil ciufulit sau care să ascundă o parte din faţă. Măriţi

volumul pe părţile laterale ale frunţii sau la baza capului pentru a lungi faţa.

Alegeţi tunsori cu lungime medie, peste maxilar sau chiar mai jos.

Faţa rotundă

Lăţimea feţei depăşeşte două treimi din lungime. Alegeţi o tunsoare cu volum pe creştet şi lateral

până deasupra urechii. Pieptănăturile asimetrice şi liniile în diagonală vor da impresia unei feţe prelungi.

Faţa lată

Echilibraţi formatul feţei pieptănând părul în sus, cu linii verticale. Daţi volum părului spre tâmple şi

în creştet. Evitaţi tunsorile cu volum mare pe lateralele feţei.

Faţa colţuroasă (diamant)

Alegeţi tunsorile care acoperă fruntea şi pomeţii. Daţi volum părului în zona maxilarelor. Nu

pieptănaţi părul pe spate pentru a evita dezgolirea feţei.

Faţa în formă de inimă

Lată în partea superioară şi îngustă la cea inferioară. Echilibraţi dând volum părului la partea

inferioară a feţei.


27/197

Faţa în formă de pară

Alegeţi pieptănături bogate în creştet şi la tâmple pentru a echilibra maxilarele late. Optaţi pentru

onduleuri, lăsând fruntea liberă.

13. Tehnici de tuns

- tehnica bob: in aceasta tehnica, lamele foarfecului taie perpendicular suvita de par, de la un capat la

celalalt, pana se scurtează toate firele de par

- tehnica pivot point: in aceasta tehnica lamele foarfecului vor scurta suvita de par in unghi de aproximativ

45 de grade; se va pivota dea latul suvitei scurtand-o in acest fel, fara a intra cu varful foarfecului in

adancime. După taiere, marginea va avea aspectul unui fierastrau.

- Tehnica deep point: lamele vor fi paralele cu firele de par din suvita, iar scurtarea se va face in adancime,

bagand varful foarfecului in suvita si dintr-o singura miscare se va taia parul. Se scoate apoi foarfecul si

pentru o noua taiere se va proceda la fel. Aceasta tehnica se executa numai pe parul uscat.

Împărţirea primară şi secundară

Înainte de începerea tunsului, este necesar să împărţiţi părul în părţi bine definite. Acestea poartă

numele de secţiuni. Urmând acest procedeu, veţi reuşi să duceţi la bun sfârşit planul cu mai multă acurateţe.

Partea primară este o linie dreaptă pornind din centrul liniei părului din faţă şi continuând până în

centrul liniei părului de la ceaf ă.

IMPARTIRE PRIMARA:


28/197

Partea secundară este o linie dreaptă de-a curmezişul vârfului capului, pornind din spatele unei

urechi şi încheindu-se în spatele celeilalte urechi.

IMPARTIRE SECUNDARA

Distribuirea părului la designul de bază

Stilurile de bază trebuie să aibă o linie bine definită, ceea ce înseamnă că nu trebuie să existe lungimi

diferite.

Pentru a realiza un design de bază, părul trebuie să fie pieptănat în forma lui naturală atunci când este

tuns. Părul este în forma lui naturală atunci când cade natural datorită gravitaţiei.

Pentru a putea pieptăna părul în poziţia sa naturală, trebuie să înţelegeţi cum este distribuit natural

părul pe suprafaţa capului. Părul care creşte în vârful capului porneşte în general din vârful capului creând un

model sub forma unor linii care sunt repartizate pe tot creştetul capului. Părul trebuie să se întindă de-a

lungul curbei capului înainte să cadă liber. Părul care creşte sub coamă va cădea în general datorită

gravitaţiei, atârnând liber. Urechea este un obstacol pentru păr deoarece părul care creşte deasupra urechii

trebuie să străbată o distanţă mai lungă peste ureche pentru a ajunge la ceaf ă.

Poziţia capului în cazul unui design de bază

Poziţionarea capului este importantă atunci când trebuie să realizaţi un design de bază.

Capul trebuie să fie orientat spre faţă sau uşor înclinat atunci când tundeţi secţiunile din spate.

Când capul este drept, linia ajutătoare se va modifica datorită mişcării muşchilor gâtului, de exemplupărul de pe ceaf ă cade pe centru şi se ridică în părţile laterale.


29/197

Poziţia capului

Ca urmare a acestei mişcări a gâtului, trebuie să ţineţi seama de acest luru când vreţi să realizaţi linia

de design a părului de deasupra umerilor. Acordaţi o atenţie deosebită următoarelor detalii:

− pentru a obţine o linie dreaptă, poziţia degetului trebuie să fie uşor aplecată;

− pentru a obţine o linie convexă, poziţia degetului trebuie să fie dreaptă;

− pentru a obţine o linie concavă, poziţia degetului trebuie să fie într-un unghi bine definit;

− pentru lungimi mai mari, de ex. păr peste umeri, ţineţi degetul în poziţie dreaptă.

Dacă clienta stă picior peste picior, acest lucru poate afecta poziţia capului şi în consecinţă şi linia

designului. Deşi efectele vor fi probabil minore, vor fi observabile la un design de bază.

Poziţia mâinii şi a foarfecelui la un design uniform

Când ţineţi părul, trebuie să vă asiguraţi că nu exercitaţi tensiune asupra lui, întinzându-l astfel.

Acest lucru va duce la o linie de design imperfectă atunci când părul se usucă. Părul trebuie ţinut şi tăiat în

poziţia lui naturală, aşa cum cade el natural, f ără a se exercita tensiune asupra lui şi f ără a-l ridica.

De asemenea, puteţi modifica căderea naturală a părului, prin îndepărtarea părului de cap atunci când

îl tundeţi. Când realizaţi un design uniform, nu trebuie să ridicaţi părul sau să-l îndepărtaţi de scalp în timpul

tunsului. Dacă faceţi acest lucru, va rezulta într-o tunsoare în trepte.

TEXTURA ŞI NEREGULARITĂŢILE PĂRULUI


30/197

Anumite neregularităţi ale părului pot cauza dificultăţi atunci când realizaţi un design de bază. Când

vă consultaţi cu clientul, trebuie să fiţi foarte atentă şi să observaţi dacă clientul are:

• double crown / vârtej în vârful capului (două porţiuni de păr apropiate una de cealaltă, pe

care părul creşte în direcţii opuse)

• front cowlick / vârtej frontal (porţiune de păr care creşte brusc spre stânga sau spre dreapta)

• nape cowlick / vârtej pe ceaf ă

• widow's peak / porţiuni pe care părul formează un V (fire de păr care se întâlnesc într-un

singur punct în mijlocul liniei frunţii)

• porţiuni în care părul creşte înspre exterior în partea din faţă a capului sau în părţile laterale

• porţiuni în care părul creşte spre interior în partea din faţă a capului sau în părţile laterale

Aceste neregularităţi afectează direcţia şi distanţa pe care părul o parcurge pentru a ajunge la linia de

design. Trebuie să ţineţi cont de toate acestea atunci când tundeţi părul. De exemplu, este important să nu

exercitaţi tensiune în aceste zone pentru a evita eventualele neuniformităţi ale liniei de design.

PROCEDURA DE REALIZARE A UNEI TUNSORI DE BAZĂ

Înainte de a începe:

1. Şamponaţi şi aplicaţi balsamul pe părul manechinului.

2. Pieptănaţi părul cu un pieptene cu dinţii rari.

3. Secţionaţi părul în părţi primare şi secundare.

4. Se va folosi foarfecele pentru a stabili linia ajutătoare.

Tunsul

Stabiliţi linia ajutătoare prin împărţirea în secţiuni la ceaf ă într-un anumit unghi.

Acest lucru previne rotunjirea colţurilor, încurajând părul să fie pieptănat drept.

Verificaţi ca poziţia capului manechinului să fie orientată înainte.

Poziţionaţi-vă chiar în spatele secţiunilor. Nu vă deplasaţi corpul spre colţuri, deoarece acest lucru va

modifica unghiul cotului şi va face colţurile liniei de bază să fie tunse mai scurt.

Notă: Concentraţi-vă eforturile mai mult pe pieptănarea părului decât pe tuns.

Folosiţi partea cu dinţii mai deşi a pieptenului pentru o tensiune ridicată.Tundeţi linia îndrumătoare la lungimea si forma dorită, de exemplu dreaptă sau într-un anumit unghi.

Treceţi la următoarea secţiune. Mărimea secţiunii va fi dată de grosimea firului de păr, de exemplu

pentru părul subţire, secţiuni mari, iar pentru părul cu fir gros, secţiuni mai mici.

Asiguraţi-vă că linia îndrumătoare este vizibilă.

Tundeţi fiecare secţiune nouă la aceeaşi lungime cu linia îndrumătoare. Acest lucru va crea o linie de

bază cu greutate.

Continuaţi cu secţiunile din spate, lucrând de la stânga la dreapta sau invers.

Când ajungeţi la zona coamei, folosiţi partea cu dinţi mai rari a pieptenului, pentru a repartiza părulde-a lungul curburii capului.


31/197

Verificaţi din când în când pentru a vă asigura că tunsoarea este simetrică în ambele părţi, în timp ce

vă îndreptaţi spre linia secundară.

Când linia tunsorii este uniformă, treceţi la următoarea secţiune.

Secţiunile laterale 3 şi 4 cuprind tot părul din partea secundară spre faţă.

Secţiunea 3 poartă numele de secţiune box. Reprezintă lăţimea urechii şi se întinde paralel cu linia

secundară.

Această secţiune permite părului să cadă peste ureche. Dacă părul este întins în jos peste ureche şi

tăiat, se va ridica, devenind mai scurt.

Luaţi o secţiune orizontală de la linia secundară până la linia frontală a părului.

Capul trebuie să fie drept sau aplecat într-o parte.

Luaţi puţin din părul din spatele urechii pentru a vă orienta în părţile laterale. Continuaţi cu unghiul

dorit.

Când tundeţi secţiunea box, ţineţi părul astfel încât să atingă doar puţin vârful urechii.

Continuaţi apoi în faţă – secţiunea 4 – folosindu-vă de secţiunea box pentru a vă ghida.

Ţineţi această secţiune întinsă în jos în faţa urechii pentru a preveni tunsoarea în scări.

Continuaţi până la linia primară.

Când ajungeţi la ultima secţiune, în vârf, treceţi din nou la partea cu dinţi mai rari a pieptenului

pentru a ajuta părul să cadă natural peste creştetul capului.

Repetaţi mişcările şi pe partea cealaltă a capului.

Verificaţi cu ajutorul unei oglinzi dacă ambele părţi sunt egale.

Nu uitaţi

• Ţineţi capul orientat spre faţă atunci când tundeţi secţiunile din spate pentru a preveni

asimetriile.

• Ţineţi părul întins în jos, deoarece ridicarea sa va cauza gradaţii ale tunsorii.

• Aşezaţi-vă chiar în dreptul secţiunilor din spate pentru a preveni rotunjirea colţurilor.

• Concentraţi-vă eforturile mai mult pe pieptănarea părului decât pe tuns.

• Părul din spatele urechilor cade pe spate, părul din faţa urechilor cade în părţile laterale.

•

Unghiul degetelor dv. determină rezultatul dorit. Poziţia braţelor poate determina unghiuldegetelor, de exemplu dacă ridicaţi cotul stâng, acest lucru va face ca mâna să vă cadă în jos.

Finisarea

Pentru a finaliza tunsoarea, trebuie aplicat un produs adecvat de styling înainte de uscarea părului,

cum ar fi spuma de păr sau un ser.

Alegeţi perii potrivite pentru stilul dorit, de exemplu o perie rotundă, o perie Denman sau una

dreptunghiulară.

Se poate aplica şi un produs special pentru finisaj, de exemplu sprayul fixativ sau ceara de păr.


32/197

Împărţirea în secţiuni la tunsoarea de bază

lungime mică lungime mare

(deasupra umerilor) (peste umeri)

linie îndrumătoare unghiulară linie îndrumătoare

spatele spatele

linie de bază unghiulară linie de bază

lateral lateral

Aţi întâmpinat probleme?

Uşoarea gradare a tunsorii poate fi cauzată de:

• palma dv. ridicată în timp ce ţineţi şi tundeţi secţiuni ale părului;

• foarfecele ţinut într-un anumit unghi, în loc să fie ţinut paralel cu linia tunsorii;

• exercitarea tensiunii sau a presiunii în timp ce ţineţi părul;

• îndepărtarea de scalp a părului sau ridicarea sa în timp ce tundeţi secţiunile părului.

Lungimile inegale pot fi cauzate de:• schimbarea poziţiei naturale a părului;


33/197

• tensiunea inegală sau un păr prea umed;

• tunsul sub linia tunsorii sau deasupra ei;

• poziţia incorectă: atunci când nu staţi exact în faţa manechinului sau când vă schimbaţi

frecvent poziţia corpului.

CAP. 6. COAFATUL

Coafatul este operatia de ondulare a părului care are durată scurtă de timp. Această operatie nu

modifică structura firului de păr si se execută cu ajutorul bigudiurilor, clipsurilor si a periilor. Coafatul se va

executa numai pe păr proaspăt spălat sau umezit foarte bine.

Coafatul ajută si el la corectarea imperfectiunilor fetei sau ale capului iar efectuat necorespunzător va

avea un efect negativ asupra imaginii persoanei si asupra liniei tunsorii.Stilurile de coafat pot fi împărţite în trei grupe:

• clasic

• modern

• alternativ

Stilurile clasice

Aceste stiluri au un farmec nepieritor. Părul se coafează în: cute franţuzeşti, bucle sau cârlionţi.

Stilurile moderne

Acestea sunt stiluri în vogă acum. Părul se coafează în spirale sau bucle separate şi definite cu ceară.Se folosesc bigudiurile clasice pentru a da volum părului scurt, mediu sau chiar lung.

Ceea ce se caută acum este un volum mediu al părului f ără ca părul să se înalţe de la rădăcină.

Cutele franţuzeşti se pot coafa diferit, ridicate, în jos sau peste cap pentru a crea diferite efecte.

Rezultatele diferă exploatând variaţii ale aceleiaşi teme. Tehnicile clasice şi moderne de coafare sunt foarte

solicitate în ocazii speciale cum ar fi cununiile. Stilul miresei este realizat utilizând ornamente cum ar fi flori

naturale sau artificiale în finisaj.

Stiluri alternative

Acestea sunt cele mai noncomformiste, adesea utilizându-se ornamente şi meşe adăugate. Ele sunt de

obicei restrânse la diferite spectacole, competinţii, şedinţe fotografice. Stilul are la bază elemente clasice, dar

detaliile sunt exagerate pentru a crea rezultate mai dramatice.

Consultarea clientului

• utilizaţi un catalog pentru a ajuta clientul să î şi aleagă coafura potrivită

• discutaţi cu clientul ocazia

• discutaţi ce fel de haine va purta clientul, dacă va avea decolteu sau guler, pentru a vedea dacă

frizura se află în armonie cu vestimentaţia

• discutaţi de cât timp veţi avea nevoie pentru coafat


34/197

• menţionaţi preţul final

Aspecte care trebuie luate în considerare în alegerea unui stil:

• forma capului. Dacă este plat la ceaf ă, adăugaţi mai mult volum în spate pentru echilibru.

• forma feţei. O faţă rotundă sau pătrată va fi armonizată de câteva şuviţe în jurul feţei.

• cantitatea părului. Pentru tapat, are clientul nevoie de meşe sau nu?

• structura părului. Dacă părul este prea întins, va avea nevoie de ondulare. Dacă este prea creţ, va

trebui întins.

• textura părului. Părul rebel va avea nevoie de ceară sau de cremă pentru a-l netezi. Părului aspru

i se va aplica o loţiune.

• lungimea părului. Cu cât părul este mai lung, cu atât devine mai greu şi va crea probleme de

coafare.

Când se coafează un păr lung, trebuie să luăm în considerare următoarele:• care este ocazia? Merge clientul la un eveniment special?

• ce va îmbrăca clientul? În cazul în care vestimentaţia are decolteu, lăsaţi câteva şuviţe să atârne

pentru că părul prins în întregime peste cap va da un efect de goliciune.

• este vestimentaţia cu model sau într-o culoare? Încercaţi să nu faceţi o coafură prea încărcată în

cazul în care rochia este cu modele. Păstraţi o coafură simplă, clasică. Dacă rochia este într-o

singură culoare, îndrăzniţi să realizaţi o coafură mai creativă.

• va exista vreun ornament pentru păr? Dacă clienta poartă pălărie, păstraţi un stil simplu al

coafurii.• nu uitaţi pantofii. Pantofii cu toc vor face clienta să arate înaltă, deci nu uitaţi să realizaţi un

echilibru între coafură şi înălţime.

• are clienta un partener pentru eveniment? Luaţi în considerare înălţimea pentru că un cuplu în

care femeia este mai înaltă nu este plăcut ochiului.

Pregătirea clientului

Puneţi-i clientului pelerina sau prosopul înainte de a începe coafatul.

Dacă părul este tapat, sugerati clientului să poarte o bluză care nu trebuie scoasă peste cap pentru a

nu strica frizura. O bluză cu nasturi este cea mai bună soluţie.

Ustensile, echipamente şi produse utilizate pentru fixarea părului

Indiferent de stilul pe care îl creaţi, selectarea ustensilelor potrivite este esenţială în obţinerea unui

rezultat de succes.

Reţineţi

Indiferent de ocazie, alocaţi întotdeauna timp suficient lucrului f ără a fi nevoie să vă grăbiţi. O

şedinţă de exersare este o idee bună pentru că vă permite să încercaţi o varietate de stiluri înainte de

evenimentul în sine şi dă ocazia clientei să se răzgândească dacă e cazul.

Reţineţi


35/197

Clientul este cea mai importantă persoană din salon. Dacă este nemulţumit, nu va reveni, în timp ce

un client satisf ăcut va reveni mereu în salon.

Periile

Sunt utilizate pentru a descâlci părul sau după scoaterea bigudiurilor pentru a aranja părul. Periile

plate şi cu dinţii rari sunt folosite deseori pentru că nu se încâlcesc în păr.

Pieptenii

Pieptenii cu coadă au dinţi de plastic sau de metal şi sunt utilizaţi pentru a separa părul înainte de a-l

pune bigudiuri.

Pieptenii pentru descâlcit au dinţii rari pentru a descâlci părul şi dinţi subţiri pentru a pieptăna părul

de la spate.

Bigudiurile tradiţionale

Acestea pot fi netede sau cu ţepi. Bigudiurile cu ţepi sunt ideale pentru a ţine părul, dar este dificilă

menţinerea lor curate şi f ără păr, căci ele de obicei se încâlcesc în părul mai lung. Bigudiurile netede sunt

preferate pentru părul poros şi când se fixează părul pentru competiţii sau şedinţe foto pentru că nu lasă urme

pe păr.

Bigudiurile sunt disponibile în forme cilindrice sau conice.

Bigudiurile arici

Se folosesc pentru părul uscat, ele se agaţă de păr cu nişte mici gheruţe, rămânând fixate în păr f ără

să fie nevoie de agrafe.

Bigudiurile încălzite

Acestea sunt preîncălzite şi aplicate pe părul uscat şi se îndepărtează numai după ce se răcesc. Sunt

ideale pentru a da o formă părului înainte de a fi tapat.

Reţineţi

O utilizare excesivă a căldurii şi a echipamentului ce funcţionează pe bază de căldură poate cauza

deteriorări părului şi în unele cazuri scalpului dacă nu se lucrează cu atenţie.

Bigudiuri din spumă /cauciuc

Se utilizează pentru a coafa părul în spirale sau pentru a crea efect de inele părului lung. Ele produc

un efect de cârlionţ care este uniform pe toată lungimea părului.Ca şi în cazul celorlalte bigudiuri, dimensiunea este esenţială pentru rezultatul final. Cele mari

produc bucle mai mari, iar cele mai mici, bucle mai strânse.

Ace şi agrafe

Acele netede se utilizează pentru a fixa bigudiurile în timpul coafatului.

Acele fine sunt folosite în principal pentru coafuri şi sunt disponibile în diverse nuanţe pentru a se

potrivi părului clientei.

Agrafele de păr sunt şi ele disponibile într-o varietate de culori şi se utilizează în principiu pentru

părul lung.Plasele de fixare sunt utilizate pentru a fixa bigudiurile şi acele cât timp părul clientei este uscat.


36/197

Plasele de păr sunt deseori f ăcute din păr natural şi sunt într-o varietate de culori şi nuanţe. Sunt

utilizate pentru şedinţele foto şi spectacole, ele păstrează părul neted deoarece sunt foarte fine şi nu lasă urme

dacă sunt folosite corect.

Produse de finisare şi de styling

Produse de fixare

Aceste produse de fixare au două scopuri principale: să protejeze părul de căldura uscătorului de păr

şi să prevină absorbirea umezelii pentru a prelungi coafura. Acest lucru se realizează acoperind părul cu un

film de plastic care se dizolvă în apă.

Loţiuni de fixare/spray-uri gel

Acestea sunt lichide şi pot să curgă. Gelurile spray sunt o formă modernă de fixare şi sunt

disponibile în recipiente de spray non-aerosol. Ele vor oferi o fixare fermă şi se aplică pe părul ud.

Reţineţi

Atenţie când tapaţi părul, puteţi deteriora cuticulele şi puteţi cauza ruperea părului şi a vârfurilor

despicate.

Umiditatea din atmosferă poate determina lăsarea coafurii. Produsele de finisare vor acţiona ca o

barieră împotriva umezelii din atmosferă.

Spuma

Se foloseşte pe părul ud şi lasă părul mai moale decât loţiunile de fixare.

Gelul/loţinunile de modelare

Au consistenţă mai groasă decât celelalte loţiuni. Ele nu curg şi sunt ideale pentru modelarea părului,

de exemplu când vreţi să creaţi valuri.

Spray-uri termoactive

Acestea sunt utilizate pentru fixarea uscată utilizând bigudiuri încălzite pentru a fixa coafura. Ele se

aplică pe părul curat şi uscat înainte sau după punerea bigudiurilor în funcţie de lungimea părului. Când părul

este mai lung, este bine să se aplice înainte de punerea bigudiurilor.

Ceara

Aceasta conferă fixarea cea mai puternică definind părul. Ea poate fi destul de grea şi poate face

părul să arate gras dacă este aplicată în exces.Pomade/creme de fixare

Acestea au aceeaşi utilizare ca şi ceara dar lasă părul mai moale şi nu îl îngreunează.

Spray-uri pentru luciu

Acestea conferă strălucire părului, dar nu se aplică în exces pentru a nu da părului un aspect gras.

Loţiuni hidratante

Ideale sunt serurile, utilizate pentru a netezi părul, pentru luciu şi pentru a accentua stilul coafurii.

Spray-uri de păr

Acestea sunt utilizate pentru a finisa coafura şi pentru a o fixa.Tehnici de fixare


37/197

Fixare umedă

Fixarea părului în timp ce este umed va determina un rezultat mai ferm şi mai de lungă durată, ceea

ce este ideal când se lucrează cu un păr subţire care se fixează foarte greu.

Fixare uscată

Această metodă se aplică părului curat şi uscat, având ca rezultat un păr mai moale, potrivit modei de

azi. Cele mai cunoscute metode sunt cele cu bigudiurile arici şi cele încălzite.

Reţineţi

Este important să ştiţi cum şi când să utilizaţi produsele de styling şi de finisare.

Metode de fixare tradiţionale

Metodele tradiţionale includ fixarea pe bigudiuri, ondularea cu ace şi ondularea manuală. Acestea

sunt tehnici esenţiale, care pot fi adaptate şi încorporate în coafuri clasice, moderne sau alternative.

Metode de fixare alternative

Metodele alternative includ ondularea în spirală cu bigudiuri din spumă sau cauciuc, beţigaşe sau

textile. Această metodă de ondulare este aceeaşi cu ondularea în spirală pentru un permanent.

Styling şi finisări creative

Odată ce tehnicile de bază al aranjării sunt stăpânite, tehnicile pot fi adaptate aşa cum se doreşte

pentru a obţine stiluri clasice, moderne sau alternative. Este deseori posibil să se combine mai multe tehnici

de fixare pentru a crea un look specific.

Pregătirea părului pentru coafat

Când coafaţi reţineţi următoarele:

• Îndepărtaţi cerceii, colierele pe care clientul le poartă pentru a nu se încâlci în păr

• Dacă este necesar să se pieptene părul la spate, în timpul creării de volum, utilizaţi doar zona

rădăcinii şi nu capetele şi zona de mijloc a părului. Când încercaţi să scădeţi din volumul părului,

pieptănaţi doar zona de la creştetul capului.

• Dacă faceţi codiţe, utilizaţi bentiţe speciale pentru a nu deteriora părul.

• Dacă folosiţi ornamente, aveţi grijă să armonizeze coafura şi să nu o încarce.

• Utilizaţi spray de păr care se usucă repede, cu fixare medie în timp ce lucraţi, şi aplicaţi un spray

mai puternic pentru finisare.Alegerea periilor pentru coafat

Stiluri netede

Utilizaţi o perie cu dinţii mai rari pentru a îndepărta urmele de la bigudiuri. Neteziţi părul şi

pieptănaţi zona creştetului dacă este necesar.

Stiluri ondulate

Pentru o finisare mai casual, coafaţi părul utilizând degetele sau un piaptăn pentru a separa buclele.

Reţineţi că perierea excesivă produce un efect electrizat.

Lăsaţi părul să se răcească înainte de coafare. Nu îndepărtaţi bigudiurile cât timp părul este caldpentru că rezultatul va fi mai slab.


38/197

Dacă nu periaţi părul înainte de coafat, vă va fi dificil să o faceţi după ce aţi început să realizaţi

coafura.

Exersaţi diferite stiluri de coafat pe capul unui manechin sau pe unii clienţi doritori. Rezultatele bune

se datorează exersării şi experienţei.

Coafarea părului lung

Coafarea părului mai lung necesită experienţă, dar de îndată ce v-aţi familiarizat cu tehnicile de bază

ale coaf ării, este posibil să le exploataţi creând stiluri diferite în funcţie de ocazie şi cererea clientului. Părul

poate fi coafat în diverse feluri şi multe stiluri se pot crea prin combinaţii de tehnici.

Părul ondulat – coafură casual

Pentru acest stil veţi crea o formă lejeră, casual. Modelul de coafură este bazat pe o formă

triunghiulară.

Împărţiţi părul în trei părţi având două secţiuni în faţă, iar partea din spate a capului reprezintă a treia

secţiune.

Răsuciţi partea din spate a părului şi fixaţi-o, lăsând câteva bucle să cadă. Răsuciţi şuviţele care ies

pentru a crea o forme egale.

Răsuciţi părul din secţiunile din faţă la capete pentru a crea o formă. Procedaţi în acelaşi fel cu toate

şuviţele laterale până când aţi obţinut forma dorită. Nu utilizaţi ceară pentru că poate îngreuna părul, f ăcând

coafura să cadă. Utilizaţi spray pentru a defini buclele.

Reţineţi

Dacă aplicaţi tensiune excesivă asupra părului sau îl strângeţi pentru o mai mare perioadă de timp,

totul va determina:

• disconfortul clientului

• un scalp uscat

• un scalp sensibil

• foliculi deterioraţi

• alopecie (pierderi de păr)

Părul adăugat

Părul fals este ideal pentru a adăuga volum sau lungime părului. Acesta se poate ataşa în diferitefeluri şi poate fi utilizat pentru câteva ore sau pentru câteva luni.

Stylingul termic

Plăcile pot fi utilizate pentru a produce o varietate de efecte, de la bucle şi vălurele la inele sau pur şi

simplu realizează o ondulare la capetele părului. Acestea se utilizează după îndreptarea părului prin uscare.

Periile şi bigudiurile încălzite pot fi şi ele utilizate pe părul africano-caraibean.

Metodă de utilizare a plăcilor

Mişcările principale în utilizarea plăcilor sunt:

- Deschiderea şi închiderea plăcilor, părul fiind prins între ele în timpul mişcării descendente.- Răsucirea plăcilor pentru ondularea părului.


39/197

Există o combinaţie de mişcări care poate oferi următoarele efecte:

- vălurele

- bucle de la rădăcină

- spirale

- bucle la vârfuri

Utilizaţi întotdeauna un spray de styling termic înainte de a aplica plăcile pentru a proteja părul de

căldura acestora.

Întindeţi părul apucându-l de la rădăcină şi lăsând plăcile să alunece de-a lungul şuviţei de câteva ori.

Procedeul netezeşte cuticulele

ASEZAREA BIGUDIURILOR DE VOLUM

Diametrul bigudiului de volum determină elasticitatea

buclelor si onduleurilor:

- diametru mic=elasticitate mare

- diametru mare=elasticitate redusă.

Unghiul suvitei de păr cu pielea capului determină volumul

coafurii ulterioare:

- unghi drept cu pielea capului se potriveste coafurilor la care se

doreste volum la rădăcină - unghi obtuz cu pielea capului oferă un volum f mare la rădăcină

- unghi ascutit cu pielea capului nu oferă volum la rădăcină.

Coordonarea si orientarea bigudiurilor este decisivă pentru

coafură. Trasarea unei cărări poate fi evitată printr-o tehnică de

ondulare combinată cu o trasare a cărării în zig-zag.

Metoda de lucru:

• Umeziţi abundent părul şi pieptanaţi-l.

• Pregătiţi bigudiurile pentru folosire


40/197

• Separaţi o şuviţă de păr de lungimea şi grosimea bigudiului.

• Ţineţi şuviţa în unghi drept faţă de pielea capului (v.fig.4).

• Pieptănaţi şuviţa, păstrând unghiul, de la inserţie până la vârf.

• Apucaţi şuviţa între degetul mare şi arătător, trăgând uşor.

• Cu cealaltă mână luaţi un bigudiu şi puneţi vârfurile şuviţei pe direcţia bigudiului, pe toată lăţimea

lui.

• Ţineţi şuviţa cu bigudiul sub tensiune (v.fig.5).

• Presaţi vârfurile şuviţei pe bigudiu, cu ajutorul degetului mare ori al arătătorului.

• Incepeţi să răsuciţi.

• Trageţi uşor de şuviţa şi răsuciţi-o pe bigudiu

până la pielea capului (v.fig.6).

• Ţineţi bine bigudiul şi blocaţi-l cu un ac aşezat oblic pe piele prin bigudiu. Nu puneţi acul preavertical, pentru a nu zgâria pielea capului (v.fig.7).

• înf ăşuraţi a doua şuviţă.

• Fixaţi cu acul şi al doilea bigudiu

• Scoateți acul din primul bigudiu ți introduceți-l în direcția inversă celui de-al doilea bigudiu.

Astfel evitați tensiunea pe frunte.

ONDULAREA PĂRULUI REALIZATĂ MANUAL PE MEțĂ


41/197

La ondularea umedă sunt importante următoarele cunoştinţe de specialitate:

• Ondulări orientate spre stânga: ondulaţii curbate spre stânga, privite dinspre executant.

• Ondulaţii orientate spre dreapta : ondulaţii curbate spre dreapta, privite dinspre executant.

• Canturile ondulaţiei : zona ridicată prin care un onduleu trece în alt onduleu alăturat.

• Valea ondulaţiei : partea în formă de arc dintre canturile ondulaţiei.

• Lăţimea onduleului : distanta dintre 2 canturi ale unui onduleu.

• Linia pieptănarii : direcţia de baza a cursului onduleului.

Ondulaţiile umede realizate manual dau coafuri cu volume mici şi imagine foarte regulata aondulării. Pentru par foarte scurt şi cret nu se recomanda ondulaţia umedă manuală.

Metoda de lucru

• Periaţi şuviţa şi umeziţi-o.

• Lăsaţi şuviţa pe mijlocul perinei de

exercitiu.

• Fixaţi-o cu mai multe ace de fixare pe p e r i n a .

• Pieptănaţi parul, ca el să stea neted pe perina

• Separaţi în partea stângă o şuviţă de cca. 5 cm lăţime

şi îndepărtaţi restul cu pieptanul.


42/197

• Tineti pieptenul în mâna aşa cum se arată în fig.

• Puneti degetul mijlociu puţin în faţa şuviţei de păr pieptănat

în jos.

• Puneti pieptenul exact în faţa degetului mijlociu, pe suvita

de păr.

• Construiti cu pieptenul o ondulaţie orientată spre dreapta

punând arătătorul în faţa cantului onduleului în lucru .

• Strangeti aratatorul si degetul mijlociu în aşa fel incat sa apara

un cant ridicat de onduleu.

• Pieptanati părul în jos-uşor stânga

• Puneţi degetul mijlociu în faţa cantului onduleului în lucru.

•

Asezati pieptenul lângă degetul mijlociu. Formaţi arculorientat spre stânga al onduleului ş j puneţi aratatoruldin nou in

faţa ca nt ul ui buclei în lu cr u.

• Apropiati arătătorul şi degetul mijlociu, apărând astfel al

doilea cant al buclei.

• Pieptanati parul în jos-uşor dreapta.

• Puneti degetul mijlociu iarăşi în faţa cantului buclei noi, si

din nou formaţi un arc de buclă orientat spre dreapta.

Continuarea laterală a unui onduleu

Umeziţi tot parul şi pieptanaţi-l până la netezire.

Pe partea stângă a şuviţei faceţi din nou un onduleu orientat

spre stânga;

Mutaţi degetul mijlociu spre dreapta şi repetaţi etapele deja

expuse, la dreapta, lângă prima parte a onduleului. Arcul

onduleului trebuie să se conexeze exact cu arcul anterior şi sacorespundă lăţimii onduleului. Nu trebuie să rezulte nici o

neregularitate în construcţia onduleurilor, ca să nu se observe

locul lor de unire.

Succesiunea procedurilor arătate trebuie continuată până când întreaga lăţime a şuviţei este

ondulată.

Continuarea fiecărui pas al procedurii

Puneţi degetul mijlociu în faţa ultimei părţi (dreapta) a cantului onduleului în lucru.

I


43/197

• Aşezaţi pieptenul la degetul mijlociu şi forma

'documents.tips_suport-de-curs-coafor-2014-1.pdf'.pdf

Documents

Transcript of 'documents.tips_suport-de-curs-coafor-2014-1.pdf'.pdf