DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR

RAN P&P

Abordări privind combaterea radicalizării și gestionarea infractorilor extremiști violenți și teroriști în cadrul serviciilor penitenciare și de probațiune

Radicalisation Awareness Network

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P II

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR

RAN P&P

RAN închisori și probațiune Abordări privind combaterea radicalizării și gestionarea infractorilor extremiști violenți și teroriști în cadrul serviciilor penitenciare și de probațiune

Radicalisation Awareness Network

Peisajul prevenirii și combaterii radicalizării și a terorismului se schimbă cu rapiditate, iar practicienii din domeniul penitenciar și de probațiune trebuie să reacționeze constant și adaptat la aceste schimbări.

Produs al Centrului de Excelență RAN și al Grupului de lucru RAN P&P.

laborat de Torben Adams, Ministerul Justiției și Afacerilor Constituționale,

Statul federal Bremen/Germania

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P

Acest document prezintă optica practicienilor și își propune, întâi de toate, să fie util celorlalți practicieni din acest domeniu. Lucrarea conține o prezentare generală a unora dintre principalele constatări din domeniul radicalizării, în contextul serviciilor penitenciare și de probațiune.

RAN MANUALRESPONSES TO RETURNEES / JUNE 2017VI

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P

CuprinsRezumat ...............................................................................................................................................1

RAN P&P .................................................................................................................................................................... 11. Introducere................................................................................................................................ 32. Contextul general ..................................................................................................................... 5

2.1. Nivelul de amenințare crescut și noua legislație ............................................................................52.2. Diferite tipuri de infractori extremiști violenți și teroriști ............................................................. 6

2.2.1. Infractori extremiști violenți și teroriști femei ...................................................................................62.2.2. Delincvenții minori: un grup vulnerabil ...............................................................................................72.2.3. Întoarcerea combatanților teroriști străini ..........................................................................................8

3. Probleme tranșante ............................................................................................................... 103.1. Cooperarea multipartită și schimbul de informații ......................................................................10

3.1.1. Rolul religiei ..................................................................................................................................................... 123.1.2. Rolul serviciului religios ............................................................................................................................. 12

3.2. Formare ....................................................................................................................................................... 143.2.1. Nevoia generală de formare ....................................................................................................................143.2.2. Formare specifică pentru a aborda radicalizarea și

extremismul în mediul penitenciar ......................................................................................................154. Contextul închisorii ............................................................................................................... 19

4.1. Medii penitenciare sănătoase .............................................................................................................. 194.2. Evaluarea riscului și implementarea .................................................................................................20

4.2.1. Monitorizarea generală și informațiile provenite din mediul penitenciar .......................204.2.2. Instrumente specializate de evaluare a riscului.............................................................................21

4.3. Alegerea regimului penitenciar ...........................................................................................................234.4. Intervenții de reabilitare .........................................................................................................................25

4.4.1. Programe privind ieșirea ...........................................................................................................................254.4.2. Intervenții concentrate pe dimensiunea ideologică ..................................................................264.4.3. Intervenții psihologice specializate .....................................................................................................264.4.4. Educație teologică și sprijin pastoral .................................................................................................. 274.4.5. Sprijinul social și familial ........................................................................................................................... 274.4.6. Programe de mentorat ..............................................................................................................................284.4.7. Reabilitarea deținuților VETO minori .................................................................................................. 29

5. Contextul serviciilor de probațiune ....................................................................................315.1. Contextul general ..................................................................................................................................... 315.2. Probleme specifice privind probațiunea .......................................................................................... 31

5.2.1. Garantarea eficienței rolului jucat de serviciile de probațiune în cadrul colaborării între mai multe instituții ......................................................................................31

5.2.2. Garantarea calității, siguranței și bunăstării profesioniștilor din rândul serviciilor de probațiune .................................................................................................... 32

5.2.3. Promovarea reintegrării deținuților teroriști ................................................................................... 325.3. Bune practici generale ...........................................................................................................................335.4. Intervenții în perioada de probă specifice activității cu deținuții radicalizați și teroriști ..34

5.4.1. Organizarea și cooperarea între mai multe părți ......................................................................... 345.4.2. Instrumente de evaluare a riscului ...................................................................................................... 355.4.3. Programe și intervenții ............................................................................................................................... 35

6. Concluzii .................................................................................................................................. 39Lista de acronime ............................................................................................................................ 41Lista de referințe .............................................................................................................................. 43

RAN MANUALRESPONSES TO RETURNEES / JUNE 2017VIII

DOKUMENT ROBOCZY RAN P&P DLA PRAKTYKÓW

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 1

Rezumat

(1) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018). Ghid de abordări și practici RAN. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/ran-best-practices/docs/ran_collection-approaches_and_practices_en.pdf

În ultimii ani, politica guvernamentală a identificat în repetate rânduri închisorile ca fiind un mediu de-osebit de important, nu numai în privința radicaliză-rii, dar și al dezangajării din activități de extremism violent și implementarea măsurilor de prevenire a radicalizării infractorilor.

Inițial, publicațiile tematice privind deținuții și radi-calizarea erau concentrate pe analizarea riscurilor și dinamicii asociate acestora, însă, recent, autorii și activitățile Rețelei de Conștientizare a Radicalizării (RAN) s-au axat și pe provocările practice: infractorii de sex feminin, intervențiile de sprijin ale familiei, rolul religiei, întoarcerea luptătorilor străini, impor-tanța condițiilor din penitenciare și abordările pri-vind reabilitarea și reintegrarea.

Acest document prezintă optica practicienilor și își propune, întâi de toate, să fie util celorlalți practici-eni din acest domeniu. Lucrarea conține o prezen-tare generală a unora dintre principalele constatări din domeniul radicalizării, în contextul serviciilor penitenciare și de probațiune.

Dezangajarea și prevenția reprezintă prioritățile ac-tivității contemporane de reabilitare a infractorilor. Având în vedere că în ultimii ani nivelul de ame-nințare și activitatea extremistă au crescut, deter-minând elaborarea unei legislații care prevede noi infracțiuni de terorism, este probabil ca pedepsele cu închisoarea să se multiplice. Este necesară dez-voltarea de programe specializate pentru diferitele tipuri de infractori și diversele riscuri și nevoi asoci-ate. De exemplu, infractorii extremiști (violenți) și te-roriști minori de sex feminin (VETO) se diferențiază de ceilalți infractori femei și au nevoie de programe concepute special în acest sens.

Instrumentele de evaluare a riscului și intervențiile de reabilitare pot fi implementate în mod satisfăcător doar dacă sistemul penitenciar este pe deplin opera-țional. În general, o bună gestionare a penitenciare-lor este esențială pentru o reabilitare eficientă. Dacă conducerea penitenciarului nu angajează personal pregătit corespunzător, orice formă de dezangajare sau de prevenire este lipsită de consistență. Deși ser-viciile penitenciare și de probațiune pot avea un rol esențial în activitatea de reabilitare și de prevenire a infracțiunilor în general, acestea nu pot remedia toa-te problemele de ordin societal, familial și individual ale infractorilor aflați în detenție.

Serviciile penitenciare și de probațiune care se ocu-pă de acest grup țintă se confruntă cu provocări diferite. Serviciile de probațiune trebuie să se înca-dreze într-un interval de timp limitat de lucru cu be-neficiarii, să facă față unui nivel ridicat de presiune politică și unui grad scăzut de acceptare a riscului. Serviciile de probațiune pot avea un rol vital în rea-bilitarea VETO, prin intermediul structurilor organi-zaționale și formării specializate, cooperării multi-partite și intervențiilor personalizate.

Având în vedere numeroasele publicații legate de acest subiect și vastitatea problemelor relevante, această lucrare evidențiază și sintetizează câteva dintre temele, evoluțiile și provocările principale și propune recomandări practice. În sfârșit, lucrarea urmărește să identifice lacune ale cunoștințelor esențiale care necesită mai multă atenție.

RAN P&P

De la lansarea RAN în 2012, Grupul de lucru pentru închisori și probațiune (P&P) s-a concentrat pe pre-venirea extremismului violent, a implicării în grupu-rile extremiste și a comportamentului extremist pe durata detenției și a probațiunii. Această lucrare este bazată pe aportul practicienilor și pe cercetarea ac-tualizată privind subiectul în cauză, deși cercetările validate în acest domeniu sunt limitate ca urmare a unui eșantion relativ restrâns.

RAN P&P cuprinde aproximativ 400 de practicieni, inclusiv reprezentanți ai directorilor și personalului închisorilor, serviciilor de probațiune, ministerelor de justiție și serviciilor de informații, precum și ai organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) și or-ganizațiilor societății civile (OSC) care lucrează cu infractori. RAN P&P a convocat peste 25 de reuniuni cu cercetători și practicieni renumiți din domeniu în statele membre ale UE (inclusiv vizite de studiu în Germania, Franța, Italia, Olanda și Regatul Unit), asigurând astfel un schimb de experiență de înaltă calitate pe o gamă largă de teme.

În cursul acestor reuniuni, au rezultat o serie de practici promițătoare în contextul serviciilor pe-nitenciare și de probațiune. Descrierile practicilor sunt disponibile online accesând RAN Collection of Approaches and Practices (Ghidul de abordări și practici RAN) (1). Unele dintre aceste practici vor ser-vi drept exemple practice în cadrul acestei lucrări.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 2

Definiții și principii

RAN P&P afirmă următoarele principii direc-toare care se reflectă în cadrul acestei lucrări.

• Promovarea bunăstării și reabilitării infracto-rilor este cel mai bun mod de a asigura sigu-ranța în societate.

• Infracțiunile de terorism se aplică mai multor activități; persoanele condamnate pentru acte de terorism nu presupun toate același risc pentru societate.

• Infractorii sunt capabili de schimbări pozitive și au nevoie de sprijin pentru dezangajarea față de extremismul violent.

• Drepturile universale ale omului trebuie res-pectate întotdeauna și în orice condiții.

• Promovarea unei relații pozitive perso-nal-deținut și a unui mediu benefic în închi-sori sunt necesare pentru reducerea riscu-lui de radicalizare și stimularea reabilitării și reintegrării.

• Cooperarea multipartită este crucială în pre-venirea radicalizării și sprijinirea proceselor de desistare.

Scopul intervențiilor serviciilor penitenciare și de probațiune este dublu: asigurarea securității și siguranței (pentru societate în general, perso-nal și infractori) și sprijinirea infractorilor în pro-cesul de reabilitare și reintegrare în societate.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 3

1. Introducere

(2) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016). Abordări ale infractorilor extremiști violenți și combaterea radicalizării în serviciile penitenciare și de probațiune. Document de lucru al practicienilor RAN P&P. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_approaches_to_violent_extremist_en.pdf

(3) Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC). (2016). Manual pentru gestionarea deținuților extremiști violenți și prevenirea radicalizării violente în închisori. New York: United Nations Publication. Disponibil la adresa https://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/Handbook_on_VEPs.pdf

În primul rând, prezentul document este elaborat pentru practicieni din domeniul serviciilor peniten-ciare și de probațiune, precum directorii de închi-sori, personalul din penitenciare și de probațiune și pentru părțile interesate relevante și ONG-urile care lucrează în parteneriat cu autoritățile penitenciare și de probațiune. De asemenea, lucrarea poate conți-ne informații relevante și valoroase pentru factorii de decizie. Scopul este de a oferi acestui public țintă in-formații privind practicile și problemele actuale lega-te de gestionarea VETO și modalitatea de prevenire a radicalizării altor persoane deținute, în contextul ser-viciilor penitenciare și de probațiune. Documentul de lucru dezvoltă documentul de lucru anterior al prac-ticienilor RAN P&P (a doua ediție), intitulat în mod diferit: Approaches to violent extremist offenders and countering radicalisation in prisons and proba-tion (Abordări ale infractorilor extremiști violenți și combaterea radicalizării în serviciile penitenciare și de probațiune) (2) Această lucrare reflectă rezultate-le discuțiilor purtate în cadrul diferitelor reuniuni ale grupului de lucru RAN P&P și în cadrul altor eveni-mente RAN privind detenția și reabilitarea VETO.

Prezentul document se va concentra în principal pe radicalizarea islamistă din închisori, reflectând pri-oritățile actuale în combaterea terorismului (CT) și combaterea extremismului violent (CEV); alte forme de radicalizare care au loc în închisoare (de exem-plu, radicalizarea de extremă dreapta, de extremă stângă și de tipul single issue) sunt menționate, dar nu sunt elaborate. Nu se urmărește, astfel, diminu-area sau subestimarea importanței celorlalte forme de radicalizare.

Definiții și principii

Grupul țintă al prezentei lucrări este VETO și include:

• persoanele acuzate sau condamnate pen-tru infracțiuni de terorism (sau asociate terorismului) (suspecți în faza de urmărire penală, care urmează să fie judecați, fie că sunt reținuți sau nu, condamnați și deținuți sau în executarea unei măsuri alternative la închisoare, de exemplu prin supraveghere cu dispozitive electronice);

• persoane acuzate sau condamna-te pentru alte tipuri de infracțiuni care manifestă un comportament (violent) asociat extremismului;

• infractori eliberați acuzați pentru infracți-uni de terorism (sau asociate terorismului) sau acuzați de alte tipuri de infracțiuni, care manifestă un comportament (violent) asociat extremismului.

De asemenea, prezentul document își propune să ofere o orientare procesului decizional, la nivel de politici, precum și la nivelul operațional al conduce-rii serviciilor penitenciare și de probațiune. Prezentul document a fost elaborat pentru a fi accesibil tuturor.

Lucrarea își propune:

• să ofere o prezentare generală a provocărilor actuale cu care se confruntă penitenciarele și sectorul de probațiune atunci când se ocupă de VETO;

• să partajeze abordările (deja existente și cele încă în faza de dezvoltare) pentru a identifica, supraveghea și reabilita VETO;

• să ofere o orientare privind modul de pregătire pentru (re)integrarea VETO în societate.

O soluție universală aplicabilă în statele membre ale UE nu este fezabilă. Legislația, procedurile standard de operare și organizarea sistemelor penitenciare și de probațiune variază de la un stat membru la altul.

Știați că...?Infractorii extremiști violenți și teroriști: un caz special

Statele membre UE au în prezent o varietate de optici și abordări cu privire la VETO și la problemele legate de radicalizare. În timp ce unii normalizează riscurile asociate VETO și radicalizării, alții consideră că aceste riscuri implică structuri și/sau procese specializate (de exemplu, programul din Regatul Unit „Healty Identity” care vizează VETO(3)).

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 4

Abordări generale. Există o anumită suprapu-nere între teoriile desistării de la infracțiuni și teoriile desistării de la terorism; este importan-tă asigurarea asistenței profesionale și sociale după caz, pe lângă abordările specializate (4).

Abordări specializate. Circumstanțele indivi-duale ale infractorilor pot necesita adoptarea unor abordări personalizate. De exemplu, persoanele care au comis acte de violență din motive ideologice, au suferit o traumă după ce au luptat într-un conflict străin sau au dezvoltat aptitudini de luptă specializate sau au legături cu grupuri extremiste, pot necesita intervenții și procese specializate. Aceste abordări pot consta în intervenții speciale bazate pe psiho-logie și/sau pe religie.

Prezentul document de politică conține patru tipuri de rubrici de text.

• Rubrica „Definiții și principii” oferă infor-mații despre definițiile de bază folosite și

(4) Calverley, A. (2012). Cultures of desistance: Rehabilitation, reintegration and ethnic minorities. Taylor & Francis. Disponibil la adresa https://www.taylorfrancis.com/books/9780415672610

Farrall, S., & Calverley, A. (2005). Understanding desistance from crime: New theoretical directions in resettlement and rehabilitation. Maidenhead: Open University Press. Disponibil la adresa https://epdf.tips/understanding-desistance-from-crime-crime-and-justice.html

despre principiile directoare esențiale aflate la baza practicii.

• Rubrica „Știați că…?“ prezintă probleme asociate care fac parte dintr-o dezbatere mai largă a gestionării VETO.

• Rubrica „Recomandări-cheie” evidențiază pe scurt cele mai importante concepte și lecții învățate.

• Rubrica „Exemple practice” scoate în eviden-ță experiențele statelor membre UE, descrie practicile din Ghidul de recomandări practi-ce RAN sau subliniază anumite abordări ale VETO în anumite închisori, servicii de proba-țiune, regiuni sau țări.

Informații suplimentare, aprofundate cu privire la problemele și subiectele abordate în această lucrare pot fi accesate prin lista de referință.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 5

2. Contextul general

(5) Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului. 2017. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, OJ L 88, 6-21. Disponibil la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A32017L0541

Peisajul prevenirii și combaterii radicalizării și a te-rorismului se schimbă cu rapiditate, iar practicienii din domeniul penitenciar și de probațiune trebuie să reacționeze constant și adaptat la aceste schim-bări. Prezentul capitol (capitolul 2) introduce con-textul general și problemele care s-au aflat în cen-trul atenției.

2.1. Nivelul de amenințare crescut și noua legislație

Ca răspuns la nivelul de amenințare teroristă din ce în ce mai ridicat din ultimii ani, UE și statele membre și-au adaptat legislația. Ca urmare a acestor evolu-ții, sectoarele penitenciare și de probațiune se con-fruntă cu un număr din ce în ce mai mare de per-soane acuzate și/sau condamnate pentru infracțiuni de terorism.

Știați că...?Cifrele TE-SAT privind condamnările și sancțiunile pentru fapte de terorism

Raportul Europol din 2018 privind situația te-rorismului și evoluția acesteia (TE-SAT) oferă o imagine a condamnărilor și sancțiunilor pentru fapte de terorism bazată pe informațiile colectate de Eurojust în 2017. Este important de reținut că nu toate statele membre UE au contribuit la aceste informații. Câteva aspecte principale din raport:

• „În 2017, 17 state membre au raportat un număr total de 565 de persoane care au fost condamnate pentru sau achitate de infracți-uni teroriste. Acest număr este similar nume-relor raportate în ultimii doi ani”;

• „În 2017, marea majoritate a verdictelor (352) din statele membre a privit terorismul jiha-dist, confirmând o tendință care a început în 2015”;

• „În 2017, pedeapsa medie cu închisoarea pentru infracțiunile de terorism din UE a fost de cinci ani, similară cu cea din 2016”.

Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind comba-terea terorismului (de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a De-ciziei 2005/671/JAI a Consiliului) a fost adopta-

tă. Directiva consolidează legislația UE existentă și standardele internaționale privind incriminarea infracțiunilor de terorism și introduce „noi” infrac-țiuni asociate terorismului (vezi exemplele de mai jos). Această nouă directivă ar putea avea un impact asupra dimensiunii și naturii grupului VETO respec-tiv aflat în detenție - dacă este transpusă în cadrul legislativ național.

Știați că...?Legislație nouă privind activitățile teroriste

Noi infracțiuni sunt asociate activității teroris-te. Următoarele fapte sunt considerate, printre altele, infracțiuni în UE și pot, în consecință, constitui un temei pentru detenție în instituțiile penitenciare din statele membre ale UE(5).

• Instigarea publică la săvârșirea unei infracți-uni de terorism sau promovarea terorismului, fie direct sau indirect prin glorificarea unor astfel de acte, generând astfel riscul ca astfel de infracțiuni să fie săvârșite (articolul 5).

• Recrutarea în scopuri teroriste (articolul 6).

• Oferirea sau primirea de instruire pentru fabricarea de explozivi, arme de foc sau alte substanțe nocive sau periculoase. Această dispoziție se aplică și „lupilor singuratici” care se documentează despre modul în care să desfășoare un atac pe cont propriu (articolele 7 și 8).

• Deplasarea într-o altă țară cu scopul de a săvârși sau de a contribui la săvârșirea unei infracțiuni de terorism sau cu scopul de a participa la activitățile unui grup terorist sau de a efectua acte pregătitoare prin intrarea într-un stat membru cu intenția de a săvârși o infracțiune de terorism sau de a contri-bui la săvârșirea unei astfel de infracțiuni (articolul 9).

• Organizarea sau facilitarea în alt mod a de-plasării menționate mai sus (articolul 10).

• Furnizarea de fonduri pentru săvârșirea sau contribuirea la săvârșirea unor infracțiuni de terorism. Dacă finanțarea vizează infrac-țiunile de terorism (prevăzute de articolul 3 din Directivă), infracțiunile asociate cu un grup terorist (articolul 4) și deplasarea în

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 6

scopuri teroriste (articolul 9), nu este necesar ca fondurile să fie folosite în mod efectiv la săvârșirea sau pentru a contribui la săvârși-rea oricăreia dintre respectivele infracțiuni, și nici ca infractorul să cunoască pentru ce infracțiune sau infracțiuni specifice urmează a fi folosite fondurile. Statele membre vor trebui, de asemenea, să ia măsuri pentru a indisponibiliza sau a confisca astfel de fon-duri (articolul 11).

2.2. Diferite tipuri de infractori extremiști violenți și teroriști

Există diverse tipuri de infractori extremiști, inclusiv cei care nu au comis acte de violență și pot să nu comită niciodată. A fi radical nu implică neapărat o acțiune violentă. Dar există o serie de infracțiuni de terorism care nu presupun neapărat un compor-tament violent al infractorului, precum recrutarea și finanțarea. Totuși, aceste acțiuni sunt conside-rate că facilitează utilizarea violenței de către alte persoane. În ceea ce privește răspunsul la aceste infracțiuni, este importantă înțelegerea diversității profilurilor infractorilor extremiști și teroriști și rolul și tendința lor către violență. Este general acceptat că nu există un profil unic aplicabil extremiștilor violenți în funcție de vârstă, sex, nivel de educație, creștere, sănătate mentală, naționalitate, etnie și ex-periență personală. Deși nu este o caracteristică in-trinsecă a acestui grup, anumite persoane extremis-te violente și radicalizate cu tendințe către violență suferă de o boală psihică. În privința vârstei, acestea pot fi adulți tineri sau mai în vârstă, sau delincvenți minori. Infractorii erau de regulă bărbați, dar, din ce în ce mai des, se implică și femeile în infracțiunile de extremism violent. În pofida acestor diferențe, există indicatori care pot fi identificați și centralizați pentru a elabora un protocol de identificare a ca-racteristicilor specifice, de identificare și descriere a riscului prezentat de o persoană și de furnizare a informațiilor relevante care se vor dovedi utile în gestionarea infractorilor violenți în serviciile peni-tenciare și de probațiune.

Diferențele cruciale au fost identificate în ceea ce privește nevoile personale, motivația, perspectivele politice și ideologice, nemulțumirile, valorile, atitu-dinile, caracteristicile personale și experiența extre-miștilor violenți în comparație cu alți infractori. Ar trebui luate în considerare elementele referitoare la intenția constantă și capacitatea persoanei, pre-cum și la orice factori actuali sau potențiali „protec-tivi” sau de diminuare a riscurilor. Asemenea detalii sunt importante atunci când se iau decizii asociate riscurilor privind extremiștii violenți și persoanele radicalizate cu tendințe de violență. De asemenea,

(6) Winter, C. (2018). ISIS, Women and Jihad: Breaking with Convention. Disponibil pe pagina de internet a Institutului pentru schimbare globală Tony Blair https://institute.global/insight/co-existence/isis-women-and-jihad-breaking-convention

aceste elemente sunt esențiale pentru identificarea viitoarelor obiective ale programului de intervenție individualizată și a strategiilor de intervenție pentru a combate extremismul violent.

2.2.1. Infractoriextremiștiviolenșișiteroriștifemei

Structura actuală a programelor de reabilitare exis-tente ar putea fi incompatibilă cu nevoile de trata-ment acordat VETO femei. Și aceasta deoarece po-pulația carcerală feminină diferă de cea masculină din mai multe puncte de vedere semnificative. Per ansamblu, populația feminină din închisori (necon-damnată pentru infracțiuni legate de VETO) este mai puțin susceptibilă de a fi săvârșit o infracțiune de violență și mai susceptibilă de a fi condamnată pentru o infracțiune legată de consumul de alcool, alte droguri sau o infracțiune contra patrimoniului. Multe dintre aceste infracțiuni contra patrimoniu-lui sunt determinate de motive economice, deseori justificate de consumul de alcool sau abuzul/de-pendența de droguri și/sau de sărăcie.

Este probabil ca aproximativ 50 % din infractorii fe-mei să fi avut o experiență de abuz fizic sau sexual, iar femeile sunt mai susceptibile să fie victimele vi-olenței domestice decât bărbații. Calitatea de victi-mă trecută sau actuală poate contribui la consumul de droguri sau de alcool, depresie, tulburări de stres posttraumatic și activitate infracțională. Acești fac-tori sunt esențiali pentru majoritatea programelor de reabilitare care urmăresc să abordeze probleme-le personale menționate mai sus.

Astfel de programe pentru femei sunt limitate în comparație cu numărul de programe axate pe schimbarea cognitiv-comportamentală disponibile pentru infractorii bărbați. Încarcerarea VETO femei ar putea reprezenta o provocare pentru administra-țiile penitenciare, în funcție de natura și gradul de implicare în infracțiunile de extremism violent.

Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, feme-ile au fost membri-cheie ai mișcărilor extremiste vi-olente: de exemplu, gruparea Tigrii Eliberării și „vă-duvele negre” cecene, și mai recent, Daesh și Boko Haram (6). Totuși, participarea femeilor la mișcarea globală jihadistă a fost mai importantă decât în ca-zul altor mișcări teroriste. Acest lucru se datorează atât reorientărilor ideologice, cât și celor operațio-nale. În timp ce conducerea este rezervată în mod categoric bărbaților, grupurile se adaptează și in-clud femei în roluri mai active. Câteva sute de mem-brii străini Daesh, inclusiv un număr mare de femei și copii, au fost capturate după ocuparea teritoriului deținut de Daesh din Irak. Mai mulți naționali stră-ini au fost condamnați la moarte sau la închisoare

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 7

de instanțele irakiene. Conform rapoartelor de pre-să bazate pe sursele de informații irakiene, până în septembrie 2017, aproximativ 1 400 de femei și copii străini aflați în legătură cu presupușii luptători Da-esh au fost reținuți. S-a susținut că femeile și copiii s-au predat alături de soții lor forțelor armate kurde, care i-au transferat autorităților irakiene.

În consecință, prezența repatriaților bărbați și fe-mei, și într-o anumită măsură, și a minorilor (care, alături de părinții lor, au împărțit o zonă de conflict cu luptătorii teroriști străini (LTS) și/sau jihadiști sau care au trecut ei înșiși printr-o pregătire militară și de îndoctrinare) este considerată o amenințare per-manentă la adresa securității.

O altă caracteristică care trebuie subliniată este mo-dul în care mișcările teroriste jihadiste urmăresc să stabilească comunicarea cu - și încercarea de a im-plica și de a recruta - femeile. Simpatizanții Daesh de sex feminin în special au utilizat cu succes in-ternetul pentru a îndruma și a mobiliza alte femei. Spre deosebire de al-Qaeda, care a recunoscut că femeilor le era permis să lupte dar nu erau niciodată încurajate să facă asta, gruparea Daesh a părut să fie deschisă în chemarea femeilor la arme. Mai mult, Daesh promovează ideea că fiecare musulman, in-diferent de condiția fizică, poate avea un rol în jihad. În ultimele luni, gruparea a publicat cel puțin trei filmări în care apar luptători cu dizabilități tocmai pentru a întări această idee.

Există încă o tendință de a subestima rolul femeilor implicate în grupări extremiste violente. Pe de altă parte, rolul pe care îl au femeile în prevenirea radi-calizării, în egală măsură, tinde să fie minimizat.

2.2.2. Delincvenșiiminori:ungrupvulnerabil

Definiții și principii

Vârsta minimă a atragerii răspunderii penale în statele membre ale UE începe de la 12 ani. Prezenta lucrare împarte delincvenții minori în trei categorii.

• Vârsta 0-12: Prima categorie cuprinde copii cu vârste sub 12 ani care nu răspund penal. Atunci când sunt implicați în activități ex-

(7) van der Heide, L., Entenmann E. (2016). Juvenile Violent Extremist Offenders: Peer Pressure or Seasoned Soldiers?. Disponibil pe pagina de internet a Centrului Internațional pentru Combaterea Terorismului - Haga: https://icct.nl/publication/juvenile-violent-extremist-offenders-peer-pressure-or-seasoned-soldiers/

(8) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018). Deținuții extremiști violenți minori și tineri (Juvenile and young violent extremist offenders). RAN Document ex post vizitei de studiu. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_study_visit_juvenile_young_violent_extremist_offenders_7-8_06_2018_en.pdf

(9) Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC). (2017). Manual privind copiii recrutați și exploatați de către grupurile extremiste violente și teroriste: Rolul sistemului de justiție, Biroul ONU pentru droguri și criminalitate, Viena. Disponibil la adresa https://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/Child-Victims/Handbook_on_Children_Recruited_and_Exploited_by_Terrorist_and_Violent_Extremist_Groups_the_Role_of_the_Justice_System.E.pdf

tremiste și teroriste, copiii sunt considerați, întâi de toate, victime. Acest lucru nu exclu-de anumite riscuri de securitate legate de acești copii.

• Vârsta 12-18: A doua categorie este formată din „minori” - deși minori, membrii acestei categorii pot, totuși, răspunde penal și, prin urmare, pot fi încarcerați. Deși vârsta minimă de la care poate fi antrenată răspunderea penală a copiilor pentru săvârșirea de infrac-țiuni diferă de la o țară la alta, în prezentul document, „minorii” sunt infractori cu vârste cuprinse între 12 - 18 ani.

• Vârsta 18-29: În acord cu Convenția Națiuni-lor Unite, a treia categorie este formată din tinerii delincvenți (van der Heide, 2016) (7).

Studiile recente subliniază că aceste catego-rii de infractori trebuie tratate diferit față de infractorii non-teroriști și de adulți (van der Heide, 2016). Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (2017) și-a exprimat îngrijorarea că se fac din ce în ce mai multe excepții pentru infracțiunile de terorism în ceea ce privește vârsta minimă pentru atragerea răs-punderii penale (8).

Diferențele dintre infractorii minori/tineri și infrac-torii adulți sunt larg recunoscute: minorii nu au atins maturitatea cognitivă și socială și manifestă încă un comportament impulsiv. Ei sunt mai sus-ceptibili de a fi influențați de persoane (radicalizate) și, în plus, au o capacitate restrânsă de a-și înțelege pe deplin propriul comportament. Într-adevăr, cer-cetările arată că infractorii minori și tineri sunt mai susceptibili să fi acționat din convingere ideologică și să fi fost martori la acte violente, spre deosebire de delincvenții minori non-teroriști (9).

Tinerii, inclusiv mulți dintre minori, receptivi la dis-cursul ideologic și urmărind sensul aparent al sco-pului social oferit de organizațiile islamiste radicale, sunt atrași în mișcări extremiste angajate în conflic-te violente (de exemplu, în Siria și Irak) și în acțiuni teroriste (inclusiv în Europa). Acest lucru se reflectă în creșterea semnificativă a numărului teroriștilor străini și în amenințarea tot mai mare a radicalizării la nivel local.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 8

Din perspectiva acestor considerații, ar putea fi sub-liniat faptul că implicarea într-o organizație extre-mistă violentă a unui minor nu este niciodată com-plet voluntară, un aspect care ar trebui luat în calcul în cazul infractorilor tineri. Tinerii demonstrează o capacitate mai mare de schimbare, în comparație cu adulții. Prin urmare, aceste caracteristici de vul-nerabilitate și capacitatea de reziliență trebuie luate în considerare atunci când se lucrează cu VETO mi-nori în închisoare.

Atunci când un minor este încarcerat, principalul scop ar trebui să fie normalizarea. Prin urmarea, ca-racterizarea VETO nu ar trebui să fie centrul atenției în cazul acestor persoane atât de tinere.

În timp ce VETO adulți sunt din ce în ce mai mult analizați și studiați în literatura de specialitate, stu-diile privind copiii și VETO minori sunt limitate (10). Este nevoie de studii suplimentare pentru a obține o înțelegere aprofundată a VETO minori și tineri și pentru a elabora strategii eficiente de încarcerare, reintegrare și reabilitare. De asemenea, ar trebui dezvoltate și validate instrumentele necesare pen-tru evaluarea riscului asociat copiilor și tinerilor (11). Aceste instrumente sunt esențiale în cazul acelor ti-neri repatriați cu vârste sub 12 ani care nu răspund încă penal dar care este posibil să fi primit o pregă-tire de luptă și alte forme de pregătire pentru agre-siuni și atacuri violente.

Știați că...?Orientările UNODC privind tratamentul tinerilor în închisoare

Manual privind copiii recrutați și exploatați de către grupurile extremiste violente și te-roriste: Rolul sistemului de justiție (2017) al Biroului ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC) conține orientările privind trata-mentul tinerilor în închisoare, bazate pe cinci recomandări:

• asigurarea că privarea de libertate este o mă-sură de ultimă instanță;

• limitarea și reglementarea detenției administrative;

(10) Penal Reform International. (2017). Children and violent extremism: International standards and responses from criminal justice systems. Disponibil la adresa https://cdn.penalreform.org/wp-content/uploads/2017/03/PRI_Children_and_violentextremism_Briefing.pdf

(11) Global Centre on Cooperative Security; ICCT. (2017). Correcting the Course — Advancing Juvenile Justice Principles for Children Convicted of Violent Extremism Offenses. Disponibil la adresa https://icct.nl/wp-content/uploads/2017/09/Correcting-the-Course_Global-Center_ICCT.pdf

(12) Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, (2014). Rezoluția 2178. Amenințările la adresa păcii și securității internaționale cauzate de terorismul în toate formele și manifestările sale. (S/RES/2178 (2014)). Disponibil la adresa http://unscr.com/en/resolutions/doc/2178

A se vedea paragraful 9 din preambul. Termenul de „combatanți teroriști străini” a fost prima dată menționat în Rezoluția Consiliului de Securitate 2170 (2014) (http://unscr.com/en/resolutions/doc/2170). În această rezoluție, Consiliul a condamnat „abuzurile grave, sistematice și răspândite în domeniul drepturilor omului” săvârșite de ISIL (Da’esh) și Frontul Al-Nusra. În anexa la documentul rezoluției, Consiliul a enumerat persoanele supuse restricțiilor de deplasare, indisponibilizărilor de bunuri și altor măsuri care au vizat afiliații al-Qaida. Cu toate acestea, rezoluția nu a definit termenul „combatant terorist străin”.

(13) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2017). Răspunsuri către repatriați: Luptători teroriști străini și familiile lor. RAN manual. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/ran_br_a4_m10_en.pdf

• asigurarea separării minorilor de adulți și a fetelor de băieți;

• asigurarea accesului la o varietate de servicii, precum servicii medicale și educaționale, formare profesională și activități sportive și de relaxare;

• prevenirea și acțiunea de răspuns la violența împotriva minorilor deținuți.

2.2.3. Întoarcereacombatanșilorteroriștistrșini

Termenul de „combatanți teroriști străini” (CTS) este definit în Rezoluția 2178 a Consiliului de Se-curitate al Organizației Națiunilor Unite ca referin-du-se la „persoane care călătoresc într-un alt stat decât statul lor de reședință sau naționalitate pen-tru a comite, planifica sau pregăti sau participa la acte de terorism, sau care furnizează sau primesc instrucție teroristă, inclusiv în legătură cu conflic-tele armate” (12).

În prezent, „califatul” geografic Daesh s-a prăbușit aproape în întregime, numărul CTS care se întorc în Europa (în special, Belgia, Danemarca, Franța, Olanda, Austria, Finlanda, Suedia și Regatul Unit) este așteptat să crească. Deși este dificil să se pre-vadă cum va evolua situația, în cele mai afectate state membre ale UE se așteaptă o creștere lentă dar graduală a repatriaților, mai degrabă decât o creștere bruscă. Există diverse estimări, care pre-conizează întoarcerea a 1 200 - 3 000 de repatriați proveniți din diferite medii și incluzând o proporție importantă de femei și copii. Până în prezent, rata de întoarcere a CTS este de aproximativ 20% - 30%.

Experiența țărilor din UE în ceea ce privește repa-triații a demonstrat că structurile și procesele de lucru multipartite sunt cruciale pentru abordarea cazurilor CTS. (13). Serviciile penitenciare și de pro-bațiune ar trebui incluse în aceste procese. Identifi-carea timpurie și eficientă a repatriaților, schimbul îmbunătățit de informații și un proces decizional comun necesită eforturi coordonate. Informați-ile privind persoanele care au plecat pentru a se alătura unui grup terorist trebuie partajate (cu res-

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 9

pectarea cadrului legal) cu partenerii de nivel local, regional și național, cum sunt autoritățile locale, organele de urmărire penală, serviciile penitenci-are și de probațiune și serviciile sociale.

Importanța schimbului de informații crește atunci când există semne că CTS se vor întoarce. La so-sirea lor, evaluările referitoare la datele operative privind repatriații și anchetele poliției sunt condi-ții prealabile stabilirii măsurilor adecvate în func-ție de circumstanțele specifice ale fiecărui caz. Atunci când se formulează acuzații împotriva lor, în majoritatea cazurilor, repatriații așteaptă să fie judecați în detenție. Serviciile penitenciare și de probațiune ar trebui să fie implicate de la o eta-pă timpurie pentru a pregăti perioada de deten-

ție și posibilele intervenții, dacă este cazul pentru respectivul repatriat.

Creșterea preconizată a numărului de repatriați va presupune mai multe provocări pentru sistemul de justiție penală. Nu toți repatriații vor fi încarcerați și câțiva dintre ei vor primi pedepse cu închisoarea de scurtă durată. Acest lucru va însemna că un nu-măr relativ mare de repatriați se vor reîntoarce în societate mai devreme, lăsând mai puțin timp pen-tru reabilitare și activități adaptate de dezangajare în detenție. Prin urmare, pregătirile pentru aceste eliberări necesită o planificare atentă și o abordare multipartită pentru a se asigura că repatriații eli-berați nu revin la obiceiurile și rețelele anterioare, ceea ce îi poate conduce la recidivă.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 10

3. Probleme tranșante

(14) Schulenberg, S. (2018). Extremistische Gefangene im Strafvollzug. Disponibil la adresa https://www.reso-infoportal.de/images/Publikationen/FS-2-18-kurz.pdf

(15) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului. (2016). Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 119, 89-131. Disponibil la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016L0680&from=EN

(16) A se vedea https://www.landtag.sachsen-anhalt.de/plenarsitzungen/25-sitzungsperiode/?eID=apertoSessionsAjax&tx_apertosessions_transcript%5Bspeaker%5D=11273&cHash=88fc4b5c95a042b6b556b21585d21053 online.

Prezentul capitol (capitolul 3) abordează trei ches-tiuni tranșante care sunt importante pentru ser-viciile penitenciare și de probațiune: schimbul de informații și cooperarea multipartită, rolul religiei și formarea.

3.1. Cooperarea multipartită și schimbul de informații

De vreme ce multe dintre pedepsele pronunțate pentru activități teroriste sunt relativ de scurtă du-rată (variind de la câteva săptămâni la 10 ani) și pot presupune supravegherea prin dispozitive electro-nice sau într-un mediu penitenciar închis, acești infractori vor reintra în societate. Serviciile peni-tenciare și de probațiune ar putea avea prea puțin timp la dispoziție să influențeze sau să aibă un im-pact de lungă durată asupra deținutului. Coopera-rea multipartită cu alte părți interesate este vitală în aceste cazuri, deoarece favorizează eforturile de-puse de serviciile penitenciare și de probațiune și asigură continuarea lor prin intermediul altor insti-tuții și al societății. Este responsabilitatea diferitelor organizații implicate (organizații judiciare, servicii penitenciare și de probațiune, poliție, servicii de in-formații, autorități locale, asociații pentru locuințe sociale, servicii sociale etc.) de a minimiza șansele deținuților de recidivă și de maximiza șansele lor de integrare în societate ca cetățeni fără probleme cu legea penală. Același principiu se aplică și în cazuri-le în care infractorii nu sunt acuzați sau condamnați pentru acte de terorism, dar prezintă semnele unui comportament radicalizat. Pentru a detecta semne-le și a interveni în aceste cazuri, cooperarea multi-partită este crucială întrucât reunește diferite fluxuri și tipuri de informații.

A ști ce informații sunt relevante și pot fi partajate cu alte instituții necesită deținerea de cunoștințe despre fenomenul extremismului violent și al radi-calizării. Ca și în celelalte cazuri penale, piesele de puzzle deținute de fiecare actor în parte pot consti-tui informații valoroase atunci când sunt analizate împreună. Având în vedere că informațiile partajate sunt sensibile, toate instituțiile trebuie să fie formate în manipularea unor astfel de date. Obținerea de au-torizații și procesele de verificare sunt condiții pre-alabile pentru ca informațiile să fie partajate în ca-drul unei structuri. La nivel strategic, se pot elabora acorduri și protocoale pentru a facilita schimbul de

informații detaliate, sensibile. La nivel operațional, informațiile pot fi partajate doar pe baza principiului necesității cunoașterii.

Acest lucru implică (în scopuri operaționale) fap-tul că doar informațiile relevante sunt partajate cu instituția sau instituțiile direct responsabile pentru infractor. Partajarea tuturor datelor colectate dispo-nibile este considerată disproporționată (14).

Pe lângă cadrul legal necesar schimbului de infor-mații, încrederea este un alt aspect esențial. Institu-țiile trebuie să aibă încredere în expertiza și abilita-tea fiecăreia de a stabili ce informații sunt relevante și pot fi partajate în mod legal. De asemenea, trans-parența privind structura schimbului de informații poate fi de folos. În locul unui schimb general de date între toate părțile, instituțiile ar ști cine posedă anumite tipuri de informații.

O nouă legislație cu multiple ramificații în practica zilnică a serviciilor penitenciare și de probațiune este Directiva UE 680/2016 (15), care se concentrea-ză pe „protecția persoanelor fizice în privința pre-lucrării datelor cu caracter personal de către auto-ritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor, inclusiv al protejării îm-potriva amenințărilor la adresa securității publi-ce...” (L119/90). Această directivă prevede cerințe extinse privind transparența, drepturile individuale și protecția jurisdicțională individuală, precum și controlul de supraveghere a prelucrării datelor. Va conduce la o schimbare de paradigmă întrucât so-licită dezvăluirea schimbului de date cu autoritățile responsabile cu securitatea. Pe viitor, schimbul de informații va fi supus astfel unei discipline mai mari și unor reguli și protocoale mai stricte.

Exemplu practic:Legea-model pentru schimbul de informații (Germania) (16)

Ca răspuns la Directiva UE 2016/680, statele federale germane au prezentat o lege-model la Conferința miniștrilor de justiție. Legea-model se bazează pe jurisprudența Curții Constituțio-nale Federale, implementează Directiva privind protecția datelor (Directiva 95/46/EC) și furni-

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 11

zează astfel un cadru legal pentru cooperarea între sistemul penitenciar și autoritățile respon-sabile cu securitatea.

Exemplu practic:Infrastructura schimbului de informații (Franța) (17)

La nivel local, un grup de evaluare operează sub autoritatea Prefectului și este format din toate serviciile responsabile cu securitatea (serviciile teritoriale de informații, Direcția Generală pentru Securitatea Internă (DGSI), poliția judiciară, jandarmeria națională, ad-ministrația penitenciară, Ministerul Apărării, serviciile de informații). La acest nivel, infor-mațiile pot fi partajate cu ușurință și eficiență. La nivel național, o unitate de monitorizare la nivelul prefecturilor pentru prevenirea radica-lizării și sprijinirea familiilor cuprinde membri din serviciile de stat (poliție, educație, protec-ția judiciară a tinerilor și biroul pentru șomaj), autorități locale și societatea civilă. Sub auto-ritatea unui procuror, această unitate aplică măsuri specifice bazate pe profilurile persoa-nelor în proces de radicalizare, inclusiv ale familiilor lor, pentru a preveni acte de violență.

Recomandări-cheieprivind cooperarea multipartită (18) (19) (20)

• Nu există un model universal pentru coo-perarea multipartită și deseori modelul ales trebuie să fie potrivit contextului local. De asemenea, acesta depinde de infrastructura justiției penale de care dispun statele mem-bre, de exemplu dacă serviciile penitenciare și de probațiune sunt subordonate aceluiași minister, dacă amândouă sunt organizate la nivel național sau la nivele diferite etc. Astfel, comparația este dificilă, dar prezintă oportu-nitatea de a alege între mai multe mijloace și modele diferite pentru a modela cooperarea multipartită. Diverse exemple care au fost in-troduse în cadrul reuniunilor RAN: birourile

(17) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018). Gestionarea infractorilor extremiști violenți și teroriști în cadrul serviciilor penitenciare și de probațiune: Formalizarea cooperării între forțele de ordine, penitenciare, serviciile de probațiune și procuratură. Document RAN ex post eveniment privind politica și practica. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/ran-papers/docs/ran_pol_p-p_optimising_triple-p_cooperation_en.pdf

(18) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016). Reuniunea grupului de lucru – Cooperarea multipartită. RAN P&P Document ex post, 24-25 februarie, Stockholm. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_p-p_multiagency_cooperation_around_radicalised_offenders_stockholm_24-25022016_en.pdf

(19) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018). Gestionarea infractorilor extremiști violenți și teroriști în cadrul serviciilor penitenciare și de probațiune: Formalizarea cooperării între forțele de ordine, penitenciare, serviciile de probațiune și procuratură. Document RAN ex post eveniment privind politica și practica. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/ran-papers/docs/ran_pol_p-p_optimising_triple-p_cooperation_en.pdf

(20) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018). Gestionarea infractorilor extremiști violenți și teroriști în cadrul serviciilor penitenciare și de probațiune: Formalizarea cooperării între forțele de ordine, penitenciare, serviciile de probațiune și procuratură. Document RAN ex post eveniment privind politica și practica. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/ran-papers/docs/ran_pol_p-p_optimising_triple-p_cooperation_en.pdf

coordonatorilor naționali, casele de siguran-ță sau de informații (Suedia, Danemarca și Olanda), centre de informații comune etc.

• A devenit evident faptul că procedurile de cooperare mai formalizate au multe avanta-je. În special, acestea permit o difuzare mai bună a informațiilor, o mai bună organizare a bazei de cunoștințe comune și posibilitatea de dezvoltare a legăturilor și a canalelor de cooperare, capacitatea sporită de sinteză și analiză, și, în final, riscul redus de omitere sau neglijare a unui caz individual sensibil, având în vedere că schimbul constant de biți și byți între toate părțile relevante contribuie la monitorizarea unei imagini de ansamblu.

• Încrederea este o componentă-cheie a unei cooperări multipartite eficiente. Deseori, încrederea este construită prin relații perso-nale, ceea ce presupune faptul că oamenii se cunosc între ei, își înțeleg activitatea și interesele fiecăruia și pot oferi ajutor atunci când este nevoie. Pentru a reduce recurge-rea la relații personale, cooperarea interin-stituțională ar trebui să fie stabilită pentru funcții/roluri specifice.

• Un acord oficializat facilitează cooperarea multipartită, atât între serviciile penitencia-re și de probațiune și cele de informații, cât și între acestea și părțile externe. Un nivel optim de cooperare multipartită poate fi atins dacă este sprijinit de acorduri la nivel de ministere, de politici relevante și de o legislație adecvată.

• În contextul unei culturi puternice în do-meniul informațiilor secrete și nepartaja-bile, este esențial să se distingă între infor-mațiile cu adevărat secrete și informațiile sensibile care ar putea fi partajate cu o anumită prudență.

• Toate statele membre își dezvoltă propriile instrumente pentru a lucra cu infractorii ra-dicalizați. În special, se elaborează evaluările

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 12

riscului, nevoii și reacției care sunt orientate în mod special către infractorii radicalizați (de exemplu, Evaluarea riscului extremist violent 2 Revizuită (VERA 2R), Orientări pen-tru riscul de extremism (ERG)). În consecință, apar diferite categorii ale infractorilor radica-lizați. Schimbul eficient și interpretarea in-formațiilor între organizații pot fi afectate de definițiile, instrumentele și înțelegerile dife-rite cu privire la evaluarea riscului și catego-riile infractorilor radicalizați. Prin urmare, se recomandă instituirea unui limbaj și a unui set de instrumente comune pentru a lucra cu infractorii radicalizați.

• În multe dintre statele membre, există deja structuri multipartite care se ocupă de mai multe tipuri de infractori (de exemplu, crimă organizată, bande și infractori sexuali). Cer-cetarea dacă aceste structuri pot fi adaptate și pentru lucrul cu infractorii radicalizați poate economisi timp și resurse.

3.1.1. Rolulreligiei

În mod tradițional, religia și ideologia au jucat un rol important în închisori și criminaliștii au admis de mult timp că angajamentul religios sau ideologic poate fi deosebit de benefic deținuților. Experiența încarcerării poate fi descurajantă pentru infractorii aflați la prima condamnare. Adoptarea unui sistem de convingeri poate ajuta deținutul să-și asume o nouă identitate pozitivă, să dea un scop și o sem-nificație experienței din închisoare și să-i ajute să-și gestioneze sentimentele de culpabilitate și de rușine, recăpătându-și astfel un simț al controlului și al semnificației sinelui în timpul detenției. Acest subcapitol abordează în principal rolul religiei în închisoare. În contextul serviciilor de probațiune, religia joacă un rol diferit și este abordată mai ales prin intervenții specifice. Cu toate acestea, anumite recomandări de la sfârșitul acestui subcapitol pot fi aplicabile și consilierilor de probațiune.

3.1.2. Rolulserviciuluireligios

Închisorile au o îndelungată tradiție în a pune la dis-poziție spații religioase, în special creștine, și clerici care să efectueze ceremonii religioase și rugăciuni, să ofere consiliere religioasă individuală sau în grup. Având în vedere că numărul musulmanilor crește la

(21) Williams, R. J., & Liebling, A. (2016). Faith Provision, Institutional Power, and Meaning among Muslim Prisoners in Two English High-Security Prisons. In K. Kerley (Ed.) Religion in Prison: Research, Theory, and Policy. Santa Barbara, CA: Praeger. Disponibil la adresa https://espace.library.uq.edu.au/data/UQ_f5654eb/Religious_provision.pdf?Expires=1554850934&Signature=bcpXYE4zrq331qdWmKlbMZjBJs8DTLNtopLTejOklXwpcSc4U0QFWXRpP-gWiztwP7LpMfMTIIntsjqwTpJnR0n-d73AtBYKHsZidCUJSDzkMPVdv7ZMcuNyHsFtHL-y3tNxk3KHNykqZ3sjBkT1uB5IKRr~0VaAuDgA6KSgRjasw4Dvjb6sFSjm0C3jSV5vAl5WpsxmfCCxTC7JMpnW5IxTIwBswseYdANazeoxHCBkMxecbwyQbeY~o6JPCr1Gr8KHHj3Ju3Ty~nGST5YRKmfMnZZigtpAvpvf4bsg7j99JJDc0EFo85Hc2D6HoJ~VegvBghQ0-oyy7bZY29yghg__&Key-Pair-Id=APKAJKNBJ4MJBJNC6NLQ

(22) Beckford, J., Joly, D., & Khosrokhavar, F. (2005). Muslims in prison: Change and challenge in Britain and France. Basingstoke, England & New York: Palgrave MacMillan. Disponibil la adresa https://www.palgrave.com/gb/book/9781403998316

(23) Gilliat-Ray, S., Pattison, S., & Ali, M. (2013). Understanding Muslim Chaplaincy. Surrey, UK: Ashgate, 2013.

nivelul societăților europene, imamii și consilierii spirituali musulmani sunt din ce în ce mai activi în închisori, deși majoritatea personalului din peniten-ciarele din statele membre nu este familiarizată cu islamul și obiceiurile sale. Anumite state membre trebuie să rezolve probleme organizaționale pre-cum dezvoltarea capacităților, identificarea părților interesate adecvate din comunitatea musulmană, recrutarea imamilor potriviți sau a altor consilieri, sarcini de logistică și, în sfârșit, moduri de integrare a activității imamilor în procedurile de funcționare standarde zilnice.

Știați că...?Religia în închisori și statul (21)

Furnizarea de servicii religioase pentru VETO diferă de la un stat membru la altul. De exem-plu, Franța nu recunoaște în mod oficial clericii musulmani ca parte din sistemul penitenciar, în timp ce în Anglia și în Țara Galilor aceștia sunt angajați oficial de stat și sunt implicați din în ce mai mult în evaluarea riscului (22), deși acest lucru a dat naștere la controverse pentru că poate eroda încrederea deținuților (23). Este esențial ca preoții să fie respectați de deținuți și ca rolul lor să fie distinct și în mod clar neafiliat rolului securității, pentru ca aceștia să rămână de încredere în ochii deținuților și să poată ofe-ri asistență pastorală și spirituală și îndrumare.

Ideologiile bazate pe religie reprezintă o problemă de rezolvat pentru clericii care lucrează în domeniul radicalizării. Termenul „bazate pe religie” indică fap-tul că interpretarea specifică dată religiei de fiecare VETO nu este în niciun caz banală în contextul co-munității religioase mai largi.

Se admite în general că elemente ale religiei sunt folosite în mod selectiv și uneori exagerat pentru a produce un discurs intolerant, exclusiv și chiar vi-olent. Acest fenomen este tipic grupurilor islamice precum Daesh, care propagă ura împotriva celor care nu îi urmează (inclusiv musulmani) în mișcarea lor. În majoritatea statelor membre ale UE, conse-cința logică este o solicitare instituțională pentru o „forță de muncă” adecvată, capabilă să contracareze acest discurs, să sprijine persoanele în procesul lor de dezangajare și să prevină radicalizarea.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 13

Implicarea religiei în programele de dezangajare și/sau prevenire presupune confruntarea cu o serie de probleme controversate, de exemplu măsura în care separarea dintre biserică și stat (care în unele statele membre UE este inclusă în constituție) permite im-plicarea religiei în proiectele organizate sau finan-țate de stat. Alte chestiuni controversate se referă la ingerința în convingerile religioase individuale sau la modul în care acestea ar trebui evaluate. În sfârșit, religia este considerată uneori ca nefiind la originea radicalizării și a extremismului violent, nici ca o cale viabilă pentru a aborda acest fenomen.

Rolul imamilor din închisoare în legătură cu deți-nuții extremiști poate fi, de asemenea, problematic. Dacă imamul este considerat ca făcând parte din sistemul penitenciar (adică o instituție ostilă), extre-miștii refuză deseori să le recunoască această cali-tate. Mai mult, clericii din închisoare nu au de regulă o competență suficientă în privința poziției speciale și deseori neanticipate a extremiștilor în problemele religioase și procesele de radicalizare.

Dar imamii pot, de asemenea, juca un rol important în prevenirea și detectarea extremismului în închi-sori, prin următoarele trei modalități.

• Aceștia pot veni în întâmpinarea nevoilor indi-viduale de a dori schimbarea direcției în viață într-un sens religios, chiar dacă acest lucru pre-supune (re)întoarcerea la o diferită interpretare a religiei sau convertirea. Dacă nu se acordă această asistență prin intermediul imamilor, deținuții pot căuta singuri informații sau îndru-mare, ori apelând la lideri religioși informali. Grupurile extremiste care vizează grupurile vulnerabile în căutare de răspunsuri ar putea să profite de această situație.

• Experiența generală a imamilor ca lideri spi-rituali și, uneori, ca lideri ai comunității, îi poate ajuta să identifice comportamentul deținuților (ca previzibil, comun, neobișnuit sau îngrijorător).

• Imamii sunt în contact cu comunitatea musul-mană din închisoare și ar putea, astfel, să detecteze semne de radicalizare, tensiune și altele asemenea.

(24) Descrierea proiectului pe baza Culegerii de practici inspiratoare a proiectului EU FAIR. Fighting Against Inmates’ Radicalisation (FAIR). (n.d.). Collection of Inspiring Practices — Deliverable D21. Disponibil la adresa http://

fair-project.eu/wp-admin/admin-ajax.php?juwpfisadmin=false&action=wpfd&task=file.download&wpfd_category_id=171&wpfd_file_id=855&token=02428583e1aa99b0e74777d840946c29&preview=1

Exemplu practic:Orientare spirituală pentru femei și bărbați în scopul prevenirii radicalizării violente în închisori (Italia) (24)

Acest proiect pilot s-a desfășurat înainte de în-cheierea Memorandumului de Înțelegere sem-nat în noiembrie 2015 între Uniunea Comunită-ților și Organizațiilor Islamice din Italia (UCOII) și Departamentul Administrației Penitenciarelor (DAP) din Italia. Proiectul oferă asistență spiri-tuală continuă din partea a doi imami din To-rino pentru deținuții imami pentru a asigura o interpretare radicală neviolentă a islamului.

În fiecare zi se țin rugăciuni, în italiană și în arabă, care se concentrează pe valorile islamu-lui și pe reconciliere și folosesc argumente din Coran pentru a promova consilierea reabilitati-vă și spirituală.

În plus, femeile voluntare din partea asociați-ilor islamice asigură un serviciu de consiliere pentru familiile deținuților. Participarea la acest proiect este voluntară și imamii nu sunt anga-jați de penitenciar sau de UCOII.

Ca urmare a acordului încheiat între instituți-ile menționate anterior, acordul național între DAP și UCOII a fost instituționalizat. Acesta a avut drept rezultat promovarea îndrumării spirituale în închisori. Îndrumarea spirituală oferă deținuților accesul la un minister islamic al cultului (deși nu este disponibil încă în toate închisorile), care le garantează astfel dreptul la libertatea de cult, transformă experiența în închisoare a deținuților musulmani dintr-un spațiu de conflict într-un spațiu de reflecție. Astfel, se reduce și riscul dezvoltării ideologiilor extremismului violent bazate pe interpretările denaturate ale religiei islamice.

Măsura în care imamii pot îndeplini un rol oficial de monitorizare pentru autoritățile statului este o altă problemă care trebuie analizată. De vreme ce imamii ascultă secrete confesionale, credibilitatea lor ar putea fi afectată atât în ochii deținuților, cât și în ochii personalului din penitenciar. Este nevoie de un set de reguli clare etice și legislative pentru a aborda această problemă. De asemenea, modus operandi ar trebui să fie transparent pentru infracto-rii care caută îndrumare din partea imamilor pentru a evita neînțelegerile și așteptările eronate.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 14

Mai mult, nu ar trebui să se abuzeze de prezența imamilor: ei nu reprezintă o alternativă la identifica-rea personalului competent pentru a detecta com-portamentul îngrijorător între infractori. Misiunea și mandatul imamilor ar trebui să fie foarte clare pen-tru ca aceștia să-și poată îndeplini datoria și să câș-tige încrederea deținuților. Integrarea bunăstării re-ligioase în închisori prin intermediul imamilor sau a altor persoane calificate ar trebui să fie generaliză în țările unde acest lucru lipsește sau este insuficient.

Recomandări-cheie:Rolul religiei (25)

• Există mai multe modele diferite de interven-ție care implică religia (în funcție de sexe, de incluziune a credințelor etc.). De asemenea, există organizații care nu se prezintă drept organizații religioase, dar derulează progra-me de stimulare a gândirii critice.

• Includerea persoanelor care au urmat în trecut o cale similară religioasă și extremistă ar putea contribui la consolidarea încrederii între indivizi. În plus, acestea ar putea ajuta la implicarea infractorilor în grupurile proso-ciale și democratice (angajare).

• O practică eficientă constă în coordonarea între ieșire/personalul sistemului penitenciar pe de o parte și moscheea și familia pe de altă parte.

• Furnizarea moscheilor pentru sprijinirea de-ținuților eliberați și a familiilor lor ar trebui să fie planificată cu mult timp înainte și într-un mod coordonat.

• Religia poate contribui la reintegrare, așa cum poate fi folosită în consilierea și în in-tervențiile de ieșire în cadrul serviciilor peni-tenciare și de probațiune. Mentorii religioși nu doar facilitează sarcinile individuale (de exemplu, ajutorul pentru găsirea de locuință sau a unui loc de muncă), dar, prin interme-diul asistenței spirituale, pot să ofere și spe-ranță și obiective sociale, așa cum prevede învățătura religioasă. Acești mentori pot, de asemenea, ajuta oamenii să îmbine religia și societatea. Deși această muncă poate în-cepe din perioada în care oamenii se află în închisoare, este departe de a fi încheiată la

(25) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2017). Rolul religiei în programele pentru ieșire și consilierea religioasă în cadrul serviciilor penitenciare și de probațiune. RAN P&P & RAN EXIT Document ex post. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_role_of_religion_in_exit_programmes_10-11_10_2017_en.pdf

(26) EuroPris. (2016). Prison Chaplaincy and Deradicalisation. Organizația Europeană a Serviciilor Penitenciare și Corecționale. Disponibil la adresa https://www.europris.org/file/europris-expert-group-report-prison-chaplaincy-and-deradicalisation/

(27) Comisia Europeană, Direcția Generală de Justiție. (2015). Advice for training providers: European judicial training. Publications Office. Disponibil la adresa https://e-justice.europa.eu/fileDownload.do?id=9f252d82-8ef4-4f6e-b562-372f9fa50096

momentul eliberării; intervenția este chiar mai importantă atunci când oamenii se con-fruntă cu provocările reîntoarcerii directe în societate.

• Religia ar trebui luată în considerare atunci când se desemnează un mentor pentru un discipol. Nu există o regulă dificilă și rapidă și este discutabil dacă ar trebui să împăr-tășească aceeași credință religioasă sau nu. Cât despre o combinație bărbați-femei, această decizie trebuie luată la fața locului.

• Personalul care lucrează în serviciile pe-nitenciare, de probațiuni și comunitare trebuie să fie instruit: pe măsură ce cu-noștințele despre religie se acumulează, prejudecățile dispar.

Considerații și recomandări suplimentare sunt cuprinse în raportul grupului de experți Euro-Pris Prison Chaplaincy and Deradicalisation (Serviciile religioase în închisori și deradicali-zarea) (2016) (26).

3.2. Formare

3.2.1. Nevoiageneralșdeformare

Misiunea personalului din serviciile penitenciare și instituțiile de probațiune este aceea de a contribui în mod semnificativ la siguranța publică prin inter-mediul unui management sigur, securizat și uman al suspecților și VETO și prin furnizarea oportunită-ților de reabilitare și reintegrare. Rolul și funcțiile lor ar trebui să fie definite prin lege.

Serviciile penitenciare și de probațiune ar trebui să aibă o programă de formare avansată și introduc-tivă pentru propriul personal, care să corespundă rolurilor și sarcinilor fiecărui serviciu și scopurilor activității lor. În mod ideal, aceste servicii ar trebui să dispună de propriile centre de formare. Ar trebui folosite metodologii de formare interactive adecva-te pentru instruirea adulților, inspirate, de exemplu, din documentul Comisiei Europene „Îndrumări pentru furnizorii de formare” (27).

Atunci când este cazul, ar trebui să existe oportuni-tăți de formare comună pentru serviciile peniten-ciare și de probațiune și pentru o formare alături

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 15

de personalul aparținând altor instituții din siste-mul justiției penale în scopul încurajării colaborării interinstituționale și interdisciplinare. Personalul din serviciul de probațiune ar trebui să benefici-eze de oportunitatea de a învăța despre natura activității din mediul penitenciar și personalul din serviciul penitenciar ar trebui să beneficieze de oportunitatea similară pentru a înțelege activitatea de probațiune.

În general, nu este o surpriză că modul în care sunt implementate și realizate securitatea dinamică și reabilitarea de succes depinde în mare măsură de calitatea și cantitatea personalului din serviciile pe-nitenciare și de probațiune. Personalul din serviciile penitenciare și de probațiune ar trebui să fie sufi-cient cantitativ și ar trebui să aibă un status com-parabil celui atribuit celorlalte servicii din justiția penală, care să le permită să recruteze, să formeze și să angajeze personal de o înaltă calitate profesio-nală, necesar pentru îndeplinirea eficientă a sarcini-lor zilnice și a scopului general al serviciilor pe care le furnizează.

Personalul ar trebui să funcționeze în contextul unei înalte etici profesionale, bazată pe un tratament uman și respectarea demnității umane a suspecților și infractorilor. În prezent, există o mare diferență între nivelurile de pregătire, atât în ceea ce privește calitatea, cât și cantitatea, a acestor profesioniști în UE. De exemplu, durata formării de inițiere pentru cursanții care urmează a deveni consilieri de pro-bațiune variază de la câteva săptămâni în anumite state membre UE la trei ani în alte state. Cu toate acestea, așteptările ridicate pe care le au politicie-nii și societatea civilă de la serviciile penitenciare și de probațiune vor putea fi îndeplinite numai atunci când resursele financiare și umane necesare vor fi disponibile.

3.2.2. Formarespecificșpentruaabordaradicalizareașiextremismulînmediulpenitenciar

O dată cu creșterea diversității la nivelul societă-ții europene, sensibilitatea și înțelegerea normelor culturale și religioase, a valorilor și expresiilor sunt din ce în ce mai importante pentru o bună relație personal - infractor. Deși nu este obligatoriu pen-tru toți membrii personalului să dețină cunoștin-țe aprofundate despre anumite ideologii și religii, consilierii de probațiune ar trebui să aibă anumite cunoștințe generale cu privire la situațiile religioase și culturale ale deținuților. Prejudecățile, incertitudi-nea și frica infractorilor pot duce la supra-raportare, interacțiuni negative cu deținuții, marginalizare și o atmosferă de suspiciune reciprocă și neîncredere.

(28) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (9 aprilie 2019). Formare pentru sectorul penitenciar. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/content/training-prison-sector_en

Exemplu practic:Module de formare privind conștientizarea publicului cu privire la radicalizare (Olanda) (28)

Modulele din Olanda de formare privind con-știentizarea publicului cu privire la radicalizare sunt dezvoltate pentru profesioniștii care ar putea întâlni persoane radicalizate în activita-tea lor zilnică în închisorile olandeze și pentru managerii lor, care reprezintă contactele-cheie pentru acești profesioniști. Formarea durează una (începători) sau patru (experți) zile. Princi-palele scopuri ale formării sunt:

• creșterea sensibilizării cu privire la fenome-nul radicalizării (inclusiv aria de aplicare și nivelul actual de amenințare) și la infrastruc-tura dedicată raportării suspiciunilor în ca-drul închisorii;

• conștientizarea profesioniștilor cu pri-vire la modul în care propriile păreri despre radicalizare pot să le afecteze conduita profesională;

• risipirea temerilor care ar putea să împiedice profesioniștii de a acționa atunci când întâl-nesc indivizi care sunt într-un eventual pro-ces de radicalizare, prin a-i face conștienți de propriile aptitudini și de modul de a le folosi.

Formare generală privind radicalizarea. Întregul personal din prima linie din cadrul serviciilor pe-nitenciare și de probațiune ar trebui să primească formarea necesară recunoașterii procesului de ra-dicalizare și modului de a-l raporta. Este crucial ca personalul să înțeleagă că această abordare nu în-seamnă căutarea „semnelor” de radicalizare, ci mai degrabă observarea schimbărilor de comportament care pot indica faptul că o persoană adoptă o poziție globală extremistă care legitimează violența. Între-gul personal din serviciile penitenciare și de proba-țiune ar trebui să știe cum să comunice informații-le, datele operative sau îngrijorările privind anumiți infractori care prezintă semne de radicalizare sau extremism. Ei ar trebui să știe unde, cum și cui să transmită aceste informații, folosind canale de co-municare clare și bine-cunoscute, precum sisteme de sesizare, sisteme de raportare a informațiilor/da-telor operative și reuniuni ale personalului. Se poate ca serviciile să aibă sisteme dedicate în acest scop, sau, în mod alternativ, politici clare despre modalita-tea în care acest lucru poate fi realizat prin interme-diul sistemelor existente. Acolo unde este posibil, ar trebui dezvoltate sisteme „în direct” (urmărirea sem-nalelor și incidentelor în timp real) și folosite pentru

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 16

infractorii „problemă”, adică interesați sau implicați în extremism sau în activități extremiste.

Îndrumări suplimentare pentru formare sunt după cum urmează:

• folosiți metodologii de formare interactive, precum studiile de caz, eventual inspirate din documentul Comisiei Europene Advice for training providers (Îndrumări pentru furnizo-rii de formare) (29);

• clarificați dacă formarea ar putea să se concen-treze pe un tip specific de extremism violent și radicalizare, și dacă lecțiile învățate se vor aplica în principal și mediilor ideologice de provenien-ță diferite, evitându-se astfel subiectivismul;

• arătați modul în care se rezolvă și se dez-amorsează o discuție încinsă și se repa-ră relațiile care au fost afectate în timpul desfășurării activității;

• predați cursanților modul în care trebu-ie să abordeze discursurile extremiste ale beneficiarilor și să sprijine legitimitatea pozițiilor consilierilor.

Exemplu practic:Cursuri privind radicalizarea și prozelitismul în închisori (Italia) (30)

Principalele obiective ale instruirii sunt:

1. oferirea unei imagini de ansamblu cu privire la cultura islamică prin intermediul prelege-rilor susținute atât de profesori universitari/experți și mediatori culturali;

2. creșterea sensibilizării cu privire la extremis-mul violent și semnele prozelitismului care pot fi detectate din timp în cadrul închisori-lor, folosind indicatori/instrumente specifice;

3. încurajarea utilizării mediatorilor culturali în închisori;

4. încurajarea schimbului de informații între diferiții profesioniști (poliția penitenciară, educatori, asistenți sociali etc.) care lucrează în diferite închisori cu privire la modalitatea de abordare a radicalizării, pentru a identi-

(29) Comisia Europeană, Direcția Generală de Justiție. (2015). Advice for training providers: European judicial training. Publications Office. Disponibil la adresa https://e-justice.europa.eu/fileDownload.do?id=9f252d82-8ef4-4f6e-b562-372f9fa50096

(30) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (9 aprilie 2019). Predarea cursurilor privind radicalizarea violentă și prozelitismul în penitenciare. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/content/training-courses-violent-radicalisation-and-proselytism-prison_en

fica cele mai bune abordări și practici; acest lucru este realizat folosind studii de caz în timpul activităților grupului de lucru.

Vorbitorii au fost selectați pe baza cunoștin-țelor lor și a experienței/situației specifice. De asemenea, recent a fost semnat un acord între Administrația penitenciară și Consiliul univer-sităților din Italia privind abordarea radicali-zării, promovând acțiuni comune de tratare a acestui fenomen.

Formarea se axează în principal pe detectarea timpurie a radicalizării și a dinamicii prozeli-tismului în interiorul penitenciarelor. Aceasta acoperă modul de recunoaștere a semnelor relevante, îmbunătățește rețeaua schimbului de experiență și implică mediatorii culturali.

Formarea specializată. Personalul care lucrează în mod direct cu teroriștii condamnați au nevoie de un set de competențe specifice. Formarea ar trebui să acopere, în mod obișnuit, o varietate de practici și competențe profesionale, inclusiv înțelegerea că-ilor care duc la extremism violent, recunoașterea semnelor de avertizare cu privire la radicalizare și a caracteristicilor regimurilor pozitive, efectuând eva-luări referitoare la datele operative, cu respectarea standardelor etice, folosind competențe interperso-nale, exersând managementul stresului și respec-tând diversitatea religioasă și culturală.

Personalul specializat poate fi împărțit de regulă în două categorii: consilieri obișnuiți care lucrează într-un departament sau o unitate specializată (de exemplu, departamentul terorist) și cei care colați-onează informațiile de la alți experți (asistenții so-ciali, psihologii etc.). Acest personal specializat va efectua evaluări și va gestiona intervenții/programe și au nevoie de sprijin în tratarea problemelor com-plexe din punct de vedere moral și trebuie să conso-lideze încrederea infractorilor.

Formarea la diferite niveluri ar trebui să ia în con-siderare și mijloacele de comunicare socială: con-știentizarea și competența în mijloacele de comu-nicare socială ajută la protejarea consilierilor de probațiune și, deși tendința este ca acestea să fie mai răspândite printre consilierii din închisoare sau de probațiune aparținând unei generații mai tinere în comparație cu cei angajați cu ceva timp în urmă, formarea poate acoperi această lacună.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 17

Exemplu practic:Formarea instructorilor arbitri la fața locului (ORT) privind conștientizarea radicalizării islamice violente în detenție (Franța) (31)

Formarea ORT se adresează întregului personal de probațiune pentru a crește conștientizarea radicalizării violente.

Sesiunile inițiale reiau cunoștințele de bază despre radicalizare, manipularea mentală și aspectele procedurale de referință privind ur-mărirea și descrierea. O cunoaștere mai apro-fundată este disponibilă personalului care lu-crează în unitățile specializate prin intermediul formării continue.

Formarea include sesiuni susținute de experți multidisciplinari, prezentări PowerPoint și un film instructiv. De asemenea, acoperă și par-tea teoretică privind radicalizarea și cursurile de instruire.

Filmul a fost conceput de unitatea de comuni-care a L'école nationale d'administration péni-tentiaire (ENAP), cu ajutorul personalului intern și a experților externi.

Experții sunt aleși în funcție de cunoștințele lor pe acest subiect (de exemplu, prin interme-diul recunoașterii universitare sau publicării practicii lor privind managementul deținuților). Ministerul nu a decis oficial asupra unei liste de experți, dar invită experții care lucrează cu instituțiile naționale din acest domeniu să i se alăture.

Recomandări-cheie:Formarea personalului din penitenciare (32) (33) (34)

• Formarea generală privind conștientizarea ar trebui asigurată pentru întregul personal, iar formarea specializată pentru personalul care lucrează direct cu teroriștii încarcerați.

• Membrii personalului ar trebui să fie sprijiniți în gestionarea anxietății și pentru a câștiga încredere în propriile decizii, pe baza re-zultatelor obținute ca urmare a folosirii in-

(31) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (9 aprilie 2019). Pregătirea formatorilor experți la fața locului (ORT) cu privire la conștientizarea radicalizării islamiste violente în penitenciare. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/content/training-site-referee-trainers-ort-violent-islamist-radicalisation-awareness-detention_en

(32) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016). Reuniunea plenară a Grupului de lucru RAN privind serviciile penitenciare și de probațiune. RAN P&P Document ex post, 14-15 decembrie, Riga. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_plenary_meeting_14-15122016_en.pdf

(33) Consiliul de Cooperare Penologică (PC-CP). (2016). Manualul Consiliului Europei pentru servicii penitenciare și de probațiune privind radicalizarea și extremismul violent. PC-CP (2016) 2 rev 4. Disponibil la adresa https://rm.coe.int/16806f9aa9

(34) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (8 martie 2019). Formarea practicienilor din prima linie. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/ran-best-practices/ran-training_en

strumentelor de evaluare și a experienței lor profesionale. Ar trebui înființată o structură de sprijin care să cuprindă colegi, psihologi și managementul închisorii.

• Ar trebui creată la nivel național o unitate de formare și de sprijin pentru a actualiza și a difuza materialul de formare destinat cursu-rilor și pentru a oferi sprijin personalului și directorilor de închisori.

• Revizuiți și actualizați în mod regulat planu-rile de formare anuale pentru dezvoltarea forței de muncă și pentru răspunderea la nevoile serviciilor penitenciare și oficiilor de probațiune. Acest lucru va permite persona-lului să-și dezvolte capacitățile de contracara și a preveni extremismul violent și de a asi-gura un număr suficient de formatori și re-surse pentru a putea să le pună în practică.

• Pentru a îmbunătăți calitatea instruirii, datele și bunele practici naționale și internaționale ar trebui comparate. Formarea ar trebui să fie bazată pe cercetare și adaptată corespun-zător; de asemenea, ar trebui adaptată și în funcție de populația țintă.

• În general, este recomandabil pentru statele membre să acorde o atenție specială perso-nalului din penitenciare și din serviciile de probațiune și instruirii lor la locul de muncă în domeniul radicalizării (de exemplu, prin e-learning) și să profite de oportunitățile de formare la nivelul UE (de exemplu, prin in-termediul Agenției Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CE-POL)). Ar fi benefic pentru toate statele mem-bre să adere la rețeaua europeană a Acade-miilor de Formare în Penitenciare (EPTA), întrucât ar putea deveni un forum unde instruirea personalului din penitenciare este partajată, evaluată și dezvoltată în continu-are. Toate centrele naționale de formare și de sprijin ar trebui să facă parte din proiectul în desfășurare EPTA cofinanțat de UE (pro-gramul Justiție), coordonat de Netherlands Helsinki Comité în cooperare cu centrele de formare din Irlanda, Franța, Olanda, Polonia, România și Suedia.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 18

Alte oportunități de finanțare pot fi disponibile pentru a sprijini administrațiile penitenciare na-ționale în desfășurarea activităților de formare necesare sau în dezvoltarea activităților de for-mare existente. Fondul pentru securitate internă - componenta de cooperare polițienească al UE (FSI), misiunea de poliție a UE și programele de justiție și Erasmus+ sunt programe naționale gestionate de statele membre și care sunt con-cepute pentru a oferi beneficii prin acționarea la nivel european în vederea ridicării standardelor

naționale, reducerii disparităților și stimulării sinergiilor între statele membre ale UE. Anumite state membre ale UE au inclus în programele lor naționale acțiuni specifice pentru a aborda radicalizarea. Programul Justiție este un fond la nivel european care sprijină cooperarea judici-ară privind prevenirea radicalizării și formarea transfrontalieră a profesioniștilor din secto-rul juridic (judecători, procurori, personalul din penitenciare, consilierii de probațiune) în acest domeniu.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 19

4. Contextul închisorii

(35) Consiliul Europei. (2016). European Prison Rules. Council of Europe Publishing: Strasbourg. Disponibil la adresa https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016806f3d4f

(36) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016). Abordări ale infractorilor extremiști violenți și combaterea radicalizării în serviciile penitenciare și de probațiune. Document de lucru al practicienilor RAN P&P. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_approaches_to_violent_extremist_en.pdf

(37) Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC). (2016). Manual pentru gestionarea deținuților extremiști violenți și prevenirea radicalizării violente în închisori. New York: United Nations Publication. Disponibil la adresa https://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/Handbook_on_VEPs.pdf

Normele penitenciare europene (NPE) prevăd standarde recunoscute privind bunele practici și principii în tratamentul acordat deținuților și ma-nagementul unităților de detenție. Normele sunt revizuite și actualizate în mod substanțial astfel în-cât să reflecte evoluțiile din politica penală, practica pedepselor și managementul general al închisorilor din Europa. Transformarea amănunțită a principiilor NPE într-o practică zilnică este un pas înainte spre reabilitare, și, prin urmare, spre prevenirea extremis-mului și, în mod ideal, spre dezangajarea din extre-mismul violent (35).

Se admite faptul că închisorile fac parte din socie-tatea noastră. Dar nici administrațiile penitenciare și nici oficiile de probațiune nu pot înlocui rolul societății. Luând în considerare timpul disponibil în închisoare pentru a implementa programele de reabilitare și dezangajare a infractorilor, este im-posibilă garantarea că recidiva nu se va produce. Reabilitarea infractorilor trebuie să reușească ulte-rior în societate, nu doar în medii artificiale precum închisorile. Serviciile penitenciare și de probațiune sunt responsabile pentru pregătirea și sprijinirea in-fractorilor în vederea unei eventuale eliberări, dar incluziunea socială se poate produce doar în afara acestor instituții.

Știați că...?Discursul terorist privind sistemul european de justiție penală

Este important ca anumite discursuri teroriste utilizate în mod obișnuit să fie contracarate; un astfel de discurs susține că VETO și repatri-ații vor primi un tratament excepțional de rău în țările din UE, inclusiv încarcerarea fără un proces echitabil, interogarea excesivă și per-spectiva neacceptării (ulterioare) în societate. Ar trebui scoase în evidență valorile comune și statul de drept. Ar trebui subliniate mai degrabă liberul acces la serviciile medicale și de educa-ție și tratamentul echitabil în general, deoarece acestea se aplică tuturor deținuților, fie VETO sau din altă categorie.

4.1. Medii penitenciare sănătoase

Închisorile gestionate defectuos și suprapopulate pot reprezenta un factor în creșterea radicalizării. Nemulțumirile, furia morală și frustrarea rezultate din tratamentul inuman pot exacerba influența re-crutorilor extremiști violenți în mediul penitenciar. Ideologiile extremiste pot fi mai ușor propagate în-tr-un mediu ostil și suprapopulat. Anumiți autori de acte teroriste grave din Europa au trecut prin siste-mele de închisoare și de probațiune; este important să se abordeze problemele care ar putea contribui la riscul extremismului violent și să fie incluse abor-dările de contracarare a acestui risc, fiind în același timp conștienți de investițiile necesare.

Un mediu penitenciar sănătos este susceptibil de a contribui la structurarea unei intervenții pentru dezangajare de succes. Într-adevăr, riscurile radica-lizării sunt reduse în închisorile profesionale și secu-rizate cu tratament echitabil pentru deținuți. Absen-ța acestor elemente poate întări gândirea extremistă și spori neîncrederea în autorități, crescând astfel posibilitatea formării unor grupuri și a unor factori declanșatori de violență. Investiția zi de zi în relațiile personal-infractori prin responsabilizarea persona-lului, profesionalism, respect și măsuri de securitate dinamică reprezintă cheia abordării VETO.

Recomandări-cheie:Asigurarea unui mediu penitenciar sănătos (36) (37)

• Relația personal-deținut. O relație bună VE-TO-personal dezvoltă încredere și elimină discursul narativelor binare de opoziție din-tre „noi” și „ei” care întăresc neîncrederea și suspiciunea față de „autorități”, ținut deseori de indivizii extremiști.

• Bunăstare și dezvoltarea personală. Bu-năstarea și dezvoltarea infractorilor trebuie să fie în centrul procesului de reabilitare în închisoare. Pentru a asigura acest lucru, tre-buie satisfăcute nevoile de bază (accesul la o alimentație decentă, utilități sanitare curate, timp petrecut afară) și trebuie furnizată for-marea profesională necesară pentru ca deți-

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 20

nuții să continue dezvoltarea personală. Ac-cesul la educație, activitățile creative precum arta și muzica și spațiul pentru practicarea și desfășurarea credinței religioase sunt toate modalități importante pentru încurajarea dezvoltării personale și diminuarea stresului.

• Condițiile și contactul cu familia. Contactul cu familia este o formă esențială de sprijinire a deținuților și contribuie la formarea unor relații sănătoase după eliberare. Frecvența contactului cu familia, un spațiu adecvat pentru vizite care să includă o zonă con-fortabilă și potrivită pentru copii și o durată de timp adecvată alocată pentru asigurarea unui contact real sunt esențiale. Legăturile de familie pot reprezenta o forță motrice po-zitivă în vederea reabilitării.

• Securitatea, siguranța și controlul. O lipsă de structură și incoerențele de la nivelul se-curității și controlului au un impact negativ asupra experiențelor deținuților, determinân-du-i să-și satisfacă nevoia de siguranță prin mijloace alternative, precum grupurile care oferă protecție (de exemplu, grupurile religi-oase sau de tipul bandelor).

• Profesionalism. Discreția profesională ar trebui să fie exercitată pentru a asigura punerea în executare a practicilor punitive numai atunci când celelalte opțiuni au fost epuizate. Personalul ar trebui să comunice în mod clar cu deținuții astfel încât aceștia să înțeleagă motivele pentru care sunt luate anumite măsuri disciplinare și ce fel de com-portament trebuie corectat. Profesionalismul presupune tratament egal pentru VETO și pentru ceilalți infractori.

4.2. Evaluarea riscului și implementarea

Statele membre ale UE adoptă în prezent abordări diferite cu privire la modul în care folosesc rezulta-tele evaluărilor referitoare la datele operative și la risc și la modalitatea în care colectează aceste in-formații. Abordările includ monitorizarea generală pe de o parte și instrumentele formale de evaluare a riscului pe de altă parte.

(38) Forumul mondial pentru combaterea terorismului. (2015). Recomandări pentru managementul penitenciarelor privind combaterea și gestionarea radicalizării în penitenciare. Disponibil la adresa https://theiij.org/wp-content/uploads/Prison-Recommendations-FINAL-1.pdf.

(39) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016). Abordări ale infractorilor extremiști violenți și combaterea radicalizării în serviciile penitenciare și de probațiune. Document de lucru al practicienilor RAN P&P. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_approaches_to_violent_extremist_en.pdf

(40) Consiliul de Cooperare Penologică (PC-CP). (2016). Manualul Consiliului Europei pentru servicii penitenciare și de probațiune privind radicalizarea și extremismul violent. PC-CP (2016) 2 rev 4. Disponibil la adresa https://rm.coe.int/16806f9aa9

(41) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016). Vizită de studiu a Grupului de lucru RAN privind serviciile penitenciare și de probațiune.. RAN P&P Document ex post, 26-27 octombrie, Veneția și Padova. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_study_visit_26_27102016_en.pdf

4.2.1. Monitorizareageneralșșiinformașiileprovenitedinmediulpenitenciar

Monitorizarea generală depinde predominant de colectarea de date operative. Dacă sunt considera-te relevante, informațiile sunt colectate, analizate și raportate. Monitorizarea generală are avantajul in-dividualizării procesului decizional deoarece colec-tarea de informații vizează anumite persoane.

Procedurile de detectare a radicalizării există în prezent în anumite state membre (de exemplu, Belgia, Spania, Franța, Italia, Olanda, Suedia și Re-gatul Unit). Aceste proceduri includ colectarea și raportarea datelor operative (38). Datele operative sunt esențiale pentru funcționarea în condiții de siguranță a închisorilor.

Recomandări-cheie:Colectarea datelor operative și monitorizarea generală (39) (40) (41)

Patru serii de considerații sunt recomandate pentru a asista procesul decizional privind da-tele operative.

• Dacă datele operative sunt folosite pentru a orienta procesul decizional, inclusiv plasarea deținuților în unități speciale, acestea trebuie utilizate conform cadrului legal și drepturilor omului.

• Sistemele de date operative care lucrează cu „grupul țintă” trebuie să fie sisteme pe mai multe niveluri: acestea ar trebui să recunoas-că gradele sau nivelurile de risc sau de ame-nințare (de exemplu, în funcție de capacitate, intenție și angajare) și trebuie să specifice dacă această amenințare are legătură cu infractorii înșiși, lucrătorii din închisori, alți deținuți sau cu publicul.

• Datele operative ar trebui folosite într-un mod dinamic, care să permită ca nivelurile de risc ale indivizilor să fie reduse și ca date-le operative să fie respinse atunci când sunt invalide sau depășite.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 21

• Datele operative trebuie să fie contextuali-zate: indivizii care generează îngrijorare și nevoia de date operative privind securitatea în jurul radicalizării trebuie să aibă aceste informații contextualizate și integrate în alte surse de informații.

Această înțelegere contextualizată ar trebui să includă:

• declarații din partea persoanelor care de-țin informații personale sau apropiate de infractor ce oferă un context și înțelegerea lui/ei, de exemplu, preoții sau lucrătorii din penitenciare;

• date actuariale despre individ și infracțiune;

• factori dinamici precum ocuparea forței de muncă, locuința, sănătatea mentală și su-portul familiei; schimbări la nivelul acestor factori pot atrage un risc sporit, în timp ce diminuarea circumstanțelor poate reduce acest risc;

• factori clinici, utilizarea judecății și experi-enței profesionale, folosirea experienței per-sonale și profesionale pentru a analiza infor-mațiile colectate prin interviuri și cercetare;

• informații provenite de la parteneri într-un cadru multipartit, de exemplu asistenți soci-ali, poliție și servicii de informații.

Anumite state membre (de exemplu, Suedia) au o organizație specială pentru informațiile din mediul penitenciar. O nemulțumire comună a directorilor de închisori este lipsa schimbului de informații în-tre închisori și serviciile de informații. O organizație specială pentru informațiile din mediul penitenci-ar poate permite încheierea protocoalelor privind schimbul de informații, facilitând procesul de infor-mare din partea serviciilor de informații a penitenci-arelor cu privire la infractorii care ar putea fi început un proces de radicalizare.

4.2.2. Instrumentespecializatedeevaluareariscului

Scopul general al evaluării riscului este acela de a indica probabilitatea unei infracțiuni viitoare și de a gestiona riscul infractorilor pe toată durata pro-cesului de justiție penală. Evaluarea riscului este

(42) insideprison.com. (Aprilie 2006). Risk assessment: approaches and applications. Disponibil la adresa https://www.insideprison.com/risk-assessment.asp

(43) R2PRIS. (n.d.). Radicalisation prevention in prisons. Disponibil la adresa http://www.r2pris.org/rrap-radicalisation-risk-assessment-in-prisons-toolset.html

(44) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (9 martie 2019). Instrumentul pentru evaluarea riscului în contextul serviciilor penitenciare din Spania. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/content/risk-assessment-instrument-spanish-prison-context_en

(45) Evaluarea riscului extremist violent (VERA). (n.d.). Violent Extremist Risk Assessment 2 Revised (VERA-2R). Disponibil la adresa https://www.vera-2r.nl/

procesul prin care infractorii sunt analizați în func-ție de mai multe variabile-cheie susceptibile în mod empiric să crească probabilitatea de comitere a unei infracțiuni (42).

Au fost elaborate instrumente specializate pentru radicalizare și extremism în încercarea de a preve-ni formarea unei evaluări subiective bazate pe in-formațiile colectate prin intermediul monitorizării. Astfel, aceste instrumente furnizează o bază „statis-tică” pentru procesul decizional. Cu toate acestea, instrumentele sunt încă în curs de elaborare și sunt, în esență, încă în stadiul primar. De asemenea, exis-tă riscul ca aceste instrumente să fie folosite într-un mod predictibil: etichetarea indivizilor ca „extre-miști”, contribuirea la alienarea și eventuala diminu-are a legitimității (echității) închisorii. Prin urmare, este crucial să se utilizeze instrumente specializate pe lângă alte instrumente mai generale de evalua-re a riscului și a necesității. În ambele cazuri, este esențial ca riscurile să fie evaluate în mod periodic pentru a se asigura că indivizii au posibilitatea de a-și diminua gradul de risc.

În UE, există o nevoie de instrumente de evaluare a riscului mai specializate pentru evaluarea riscu-lui radicalizării, extremismului și/sau terorismului în rândul populației de infractori. Câteva dintre aces-te instrumente au fost elaborate și sunt folosite și în acest moment, de exemplu ERG 22+ și VERA 2R. Instrumente mai specializate sunt elaborate în UE, fie la nivel național, fie în cadrul proiectelor UE. În acest moment, câteva dintre aceste instrumente nu au fost folosite de mult timp: de exemplu, Evaluarea riscului de radicalizare în închisori (RRAP) și un in-strument recent creat în Spania pentru evaluarea riscului în penitenciare) (43) (44).

Exemplu practic:VERA 2R (Suedia, Austria, Olanda, Franța și Germania, printre altele) (45).

VERA-2R se concentrează pe toate formele de extremism (violent) și operează în cinci dome-nii: credințe, atitudini și ideologie; context so-cial și intenție; istoric, acțiuni și capacitate; an-gajamente și motivații; și indicatori protectivi. În cadrul acestor domenii sunt formulate 36 de întrebări. De asemenea, există un domeniu suplimentar care analizează 11 factori referitori la antecedentele penale, experiența personală și tulburările psihice. Evaluarea este efectuată de persoane instruite care intervievează infrac-torii. Acestea urmăresc să angajeze infractorii

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 22

în proces, în timp ce colectează informații des-pre modul în care indivizii au ajuns să comită infracțiuni și evaluând capacitatea lor de a să-vârși acte violente, din punct de vedere fizic și psihic, împotriva societății sau a persoanelor.

Instrumentul este folosit doar pentru a evalua deținuții teroriști și extremiști violenți. În anu-mite circumstanțe, este utilizat pentru a evalua deținuții vulnerabili, dar instrumentul nu are o parte de evaluare și nici nu a fost conceput special pentru evaluare.

Informațiile obținute în baza acestei evaluări sunt folosite în intervențiile și programele de sprijinire a reabilitării indivizilor. Instrumentul este folosit pentru a asista procesul prealabil fazei de judecată în cadrul sistemului justiției penale și poate fi utilizat să asiste și deciziile de condamnare.

Exemplu practic:ERG 22+ (Regatul Unit) (46)

ERG 22+ are trei domenii: angajament, capa-citate și capabilitate. În cadrul acestor 3 do-menii, 22 de întrebări măsoară dimensiunea angajamentului într-o cauză extremistă, ana-lizează modalitatea în care individul va comite o infracțiune în contextul cauzei respective și evaluează capabilitatea acestuia de a cauza un rău psihic sau fizic. Instrumentul examinează factorii de respingere și atracție din spatele infracțiunii și produce o imagine completă a motivului pentru care individul a comis infrac-țiunea și a modului în care acesta a fost atras în ideologie.

Toți indivizii condamnați pentru o infracțiune de terorism vor fi supuși unei evaluări folosind ERG 22+, efectuată de profesioniști instruiți (psihologi, consilieri de probațiune sau lucră-tori din penitenciare) care implică infractorii în proces prin interviuri și redactarea de rapoarte. Evaluarea este realizată chiar dacă individul nu se implică în proces.

ERG 22+ conține un instrument de evaluare care permite să fie utilizat pentru infractorii vulnera-bili necondamnați pentru infracțiuni de terorism dar considerați a fi în pericol de a fi radicalizați sau

(46) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018). Dezvoltarea, implementarea și utilizarea evaluării riscului pentru deținuții extremiști violenți și teroriști. RAN P&P Document ex post. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_developing_implementing_using_risk_assessment_brussels_09-10_07_2018_en.pdf

(47) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018). Dezvoltarea, implementarea și utilizarea evaluării riscului pentru deținuții extremiști violenți și teroriști. RAN P&P Document ex post. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_developing_implementing_using_risk_assessment_brussels_09-10_07_2018_en.pdf

atrași către ideologia extremistă. Prin intermediul instrumentului de evaluare, este furnizată o versi-une mai scurtă a ERG 22+, care stabilește dacă este necesară o evaluare completă, prin urmare econo-misind timp și resurse și țintind acolo unde este cel mai mult nevoie de evaluare.

Deși o evaluare poate fi folosită în mai multe sco-puri, aceasta trebuie să fie concepută având în vedere mai multe rezultate specifice, de exemplu clasificarea deținuților, sprijin pentru activitatea prealabilă fazei de judecată sau pentru condamna-re, reabilitare sau determinarea riscului. Grupurile țintă ar putea include grupuri specifice de infractori, precum teroriști condamnați sau cei cu probleme speciale, ca de exemplu tulburări psihice. Utilizarea instrumentelor de evaluare poate economisi timp și resurse. Persoanele care lucrează cu instrumentele de evaluare specifice pentru radicalizare, extremism și/sau terorism trebuie să fie instruite pentru a folosi aceste instrumente și a înregistra observațiile lor.

Toate părțile interesate relevante ar trebui să discute și să stabilească împreună care instrument de evalu-are a riscului specializat și procese asociate sunt mai potrivite cu scopul lor, înainte de a analiza ce instru-ment special poate fi utilizat. Deciziile privind utili-zarea instrumentelor și cine „deține” și care instituție completează evaluarea, pe durata parcursului indi-vidului în cadrul sistemului de justiție penală, sunt esențiale pentru a ajuta toate instituțiile să înțeleagă procesul și nevoia de schimb de informații.

Recomandări-cheie:Instrumente de evaluare a riscului specializate (47)

• Instrumentele specializate de evaluare a riscului sunt esențiale în lucrul cu extre-miștii violenți; informațiile ar trebui colec-tate din mai multe surse și trebuie acționat astfel încât să se reducă subiectivismul evaluatorului.

• Instrumentele specializate de evaluare a riscului ar trebui să completeze alte instru-mente și abordări de evaluare a riscului și a nevoilor.

• Evaluările riscului trebuie să fie întocmite cu regularitate astfel încât orice schimbare la nivelul riscului să fie evidentă imediat;

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 23

evaluările trebuie să ia în considerare cir-cumstanțele personale, sociale și de mediu ale infractorilor.

• Protocoalele de evaluare a riscului trebuie să fie adecvate gradului de complexitate/dimensiunii procesului/populației, nivelului de resurse și capacitățile personalului unui anumit stat membru.

• În ceea ce privește reabilitarea, evaluarea riscului ar trebui să includă o evaluare a nevoilor - atât generale cât și specifice - de abordare a spiritului extremist (de exemplu, contactul sporit cu familia, dezvoltarea înțe-legerii religioase, mai multă interacțiune cu alți deținuți sau membrii personalului care pot avea o influență pozitivă asupra VETO).

• Implementarea instrumentelor specializa-te de evaluare a riscului necesită o analiză atentă. Utilizarea unor instrumente deja elaborate ca punct de plecare eficientizează costurile și asigură un nivel mai ridicat de calitate de la început.

• Ca și în cazul intervențiilor axate pe preveni-rea sau abordarea radicalizării, eficiența ori-cărei evaluări a riscului depinde în cele din urmă de profesionalismul cu care personalul folosește instrumentele. Prin urmare, numi-rea și formarea evaluatorilor calificați sunt la fel de importante ca și elaborarea unui in-strument bun de evaluare a riscului.

• Evaluările ar trebui să fie ferite de subiecti-vism și stereotipizare iar autorii ar trebui să evite prejudecățile în timpul procesului. În caz contrar, evaluările lor nu vor fi robuste și nu-i vor ajuta să reziste la provocări și vor părea ca fiind incorecte și nefiabile.

4.3. Alegerea regimului penitenciar

Statele membre ale UE prevăd în prezent diferite regimuri penitenciare pentru a gestiona deținuții care au comis infracțiuni cu caracter extrem (vio-lent) și terorist (violent extremist terrorist offenders - VETO) (48). Nu toți VETO sunt încarcerați în regim de maximă siguranță (multe state nu dispun de în-chisori de maximă siguranță); câteva state membre au închisori cu secții dedicate deținuților acuzați de sau condamnați pentru infracțiuni cu carac-ter terorist (de ex. Belgia, Franța, Olanda și Rega-tul Unit). Politicile și practicile din acest domeniu suferă schimbări rapide iar statele adoptă diferite regimuri penitenciare.

(48) King, R. D., & Resodihardjo, S. L. (2010). To max or not to max: Dealing with high risk prisoners in the Netherlands and England and Wales. Punishment & Society, 12(1), 65-84. Disponibil la adresa https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1462474509349010

Definiții și principii

Termenul „regim” din acest articol se referă la un sistem sau un protocol bine definit pentru gestionarea VETO. Acesta include atât alege-rea regimului de cazare pentru acest tip de deținuți cât și nivelul de siguranță și regulile și reglementările corespunzătoare care sunt impuse acestora.

Regimul de concentrare. VETO sunt încarce-rați în secții speciale și separate. Uneori, aceste secții mai mici sunt supuse unui regim similar; alteori au un regim unic care permite persona-lului să gestioneze riscurile și comportamente-le specifice. Acest regim este, în primă instanță, prevăzut pentru VETO care intră în sistemul penitenciar, însă poate fi impus și deținuților care nu au fost condamnați de infracțiuni cu caracter violent și extremist, în cazul în care aceștia au un comportament radicalizat.

Regimul de răspândire. VETO sunt introduși în comunitatea generală a institutului peniten-ciar și sunt supuși aceluiași regim general. În cadrul acestei abordări, obiectivul este integra-rea deținuților VETO în populația generală, cu mențiunea că regimul de siguranță al acestor deținuți poate fi diferit. Comportamentul pro-blematic al acestor deținuți precum și compor-tamentul radicalizat al celorlalți deținuți poate fi gestionat în cadrul procedurilor deja exis-tente. Deținuții problematici pot fi supuși unui regim de plasament special în conformitate cu procedurile penitenciarului.

Nu există suficiente studii cu privire la eficiența re-gimurilor pentru a motiva alegerea unuia în defa-voarea altuia. Factorii istorici și alți factori contextu-ali joacă un rol semnificativ în alegerea unui regim specific. RAN P&P va lucra pentru dobândirea unei înțelegeri mai aprofundate a diferitelor regimuri într-o întâlnire dedicată acestei teme, care va avea loc în 2019. Până la acest moment, discuțiile dintre practicienii din sistemele penitenciare din Europa au rezultat următorul tablou general privind avan-tajele și dezavantajele diferitelor regimuri.

Regimul de concentrare: avantaje. Acest model de încarcerare permite monitorizarea îndeaproape a comportamentelor și interacțiunilor. Prin inter-mediul pregătirii corespunzătoare, personalul se poate specializa în gestionarea acestor deținuți iar intervențiile pot fi concentrate pe nevoile acestora. VETO sunt separați de ceilalți deținuți, iar acest lu-cru previne schimbări în ierarhiile de putere precum și exercitarea oricărei influențe din partea VETO în

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 24

ceea ce privește extremismul violent: aceștia nu re-crută în mod direct și nu influențează alți deținuți. În plus, în ceea ce privește opinia publică, această strategie se diferențiază ca o metodă foarte „vizibilă” de gestionare a VETO.

Regimul de concentrare: dezavantaje. Încarce-rarea împreună a deținuților VETO poate duce la întărirea relațiilor sociale și contribui la o cultură a opoziției între deținuți și personalul penitenciar, precum și la subminarea eforturilor depuse de per-sonal pentru a construi o relație și a întări încrede-rea deținuților. Aceste dinamici sociale pot încu-raja o mentalitate de opoziții binare (dintre „noi” și „ei”) și poate întări ideea conform căreia statul este împotriva indivizilor. Gruparea în funcție de factori religioși sau etnici poate, de asemenea, ac-centua opiniile din interiorul penitenciarului și din cadrul societății în general, conform cărora anu-mite grupuri religioase sau etnice suferă un trata-ment părtinitor sau incorect, legitimând aceste ne-mulțumiri. Aceste secții ar putea deveni o sursă de stigmatizare și/sau status (a se vedea „Știați că...? Provocarea „secțiilor speciale” ” mai departe), sub-minând obiectivele acestora prin afectarea ima-ginii de sine a deținuților sau prin transformarea secțiilor în ceva dezirabil, compromițând astfel, în ambele cazuri, eforturile de reabilitare.

Știați că...?Provocarea „unităților speciale”

Plasarea în secții speciale a VETO și a persoa-nelor despre care se consideră că prezintă un risc ridicat de radicalizare pentru ceilalți ridică probleme legate de stigmatizare și status. Sec-țiile speciale ar putea întări etichetarea ca deți-nuți de mare risc a acestor persoane, compro-mițând astfel oportunitățile de reabilitare. De asemenea, acestea pot contribui la consolida-rea relațiilor sociale dintre deținuți și submina eforturile de reabilitare. Secțiile speciale pot fi un mijloc de afirmare a statutului indivizilor: a fi trimiși într-o secție specială îi diferențiază pe acești deținuți de ceilalți, iar acest lucru ar pu-

tea fi perceput ca ceva prestigios. Ar trebui ca utilizarea secțiilor speciale în locul procedurilor și structurilor deja existente pentru a gestiona comportamente problematice să fie justificată în mod clar în fiecare caz.

Avantajele regimului de răspândire. Deținuții des-pre care se consideră că sunt capabil să îi radica-lizeze pe ceilalți sunt încarcerați împreună cu cei-lalți deținuți. Deși deținuții problematici ar putea necesita tratament special, există un avantaj în a le aplica același tratament ca și celorlalți. Deținu-ții VETO pot compara direct tratamentul lor cu al celorlalți, ceea ce ar putea contribui la contraca-rarea opiniei conform căreia autoritățile îi tratează diferit. În ceea ce privește dinamica grupului, este mai improbabil ca deținuții VETO să beneficieze, în cadrul unui regim de răspândire, de statutul de „martiri” pe care secțiile separate l-ar putea pro-voca. Există de asemenea posibilitatea ca indivizii radicalizați să fie influențați să-și schimbe opiniile și să renunțe la această radicalizare datorită inter-acțiunii cu comunitatea generală a penitenciarului. Din perspectiva forțelor de ordine și a autorităților penitenciarului, regimul de răspândire contribuie la destrămarea rețelelor și dinamicilor de grup aso-ciate acestora care ar putea să consolideze convin-gerile ideologice și comportamentul infracțional.

Dezavantajele regimului de răspândire. Această procedură prezintă riscul semnificativ de radica-lizare a deținuților prin exercitarea influenței de-ținuților VETO asupra celorlalți. Mai mult, aceștia ar putea fi influențați de către bandele criminale, perpetuând legătura dintre terorism și crima orga-nizată. Așa cum a fost prezentat în introducere, ță-rile din Orientul Mijlociu tind să adopte procedura regimului de răspândire, separând deținuții doar în funcție de secte și nu de infracțiunile comise. Sec-țiile generale nu dispun de personal specializat, cu pregătirea necesară pentru a înțelege amenințarea extremismului violent, sau care dețin cunoștințele și abilitățile necesare pentru a recunoaște și gesti-ona vulnerabilitățile.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 25

Tabelul 1. Regimuri: avantaje și dezavantaje

Alegerea regimului Avantaje posibile Dezavantaje posibile

Izolarea yMonitorizarea îndeaproapeyEfectul limitat asupra comunității

generaleyIntervenții punctualeyPersonal specializatyReconfortant pentru siguranța publică

yCrearea de legături sociale noi și mai puternice între deținuți

yErodarea încrederii între personal și deținuți yMentalitate vehementă de opozițieyConsolidarea percepției de nedreptateyEfecte de etichetare și stigmatizareyStatut asociat cu încarcerarea într-o secție specialăyPresupunerea că toți VETO prezintă același grad de riscyDificultate în recrutarea personalului yCost financiar ridicat

Răspândire yMai puțină stigmatizare și marginalizareyLipsa statutului special care să decurgă

din amplasarea într-o secție specialăyPosibilitatea unei influențe pozitive

exercitate de ceilalțiyDestrămarea rețelelor și grupurilor

extremiste

yLipsa personalului specializat, costurile aferente pregătiriiyDificultatea în a asigura informații de înaltă calitateyDificultăți în cunoașterea deținuților și securității

dinamiceyVETO ar putea exercita influență asupra celorlalțiyVETO ar putea fi influențați de bandele criminale

(49) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2015). Întâlnirea grupului de lucru - Studiu de caz Grupul Terorist în Vught. RAN P&P Document ex post, 26 noiembrie, Vught. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_visit_pi_vught_2611_en.pdf

(50) Consiliul de Cooperare Penologică (PC-CP). (2016). Manualul Consiliului Europei pentru servicii penitenciare și de probațiune privind radicalizarea și extremismul violent. PC-CP (2016) 2 rev 4, p. 38. Disponibil la adresa https://rm.coe.int/16806f9aa9

(51) Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC). (2016). Manual pentru gestionarea deținuților extremiști violenți și prevenirea radicalizării violente în închisori. New York: United Nations Publication, p. 42. Disponibil la adresa https://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/Handbook_on_VEPs.pdf

(52) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016). Cerințe metodologice minime privind intervențiile pentru ieșire. RAN EXIT, document

Recomandări cheie:Opțiunile cu privire la regim (49) (50)

• Alegerea regimului de încarcerare ar trebui să aibă ca obiectiv normalizarea deținuților VETO, urmărind în același timp minimizarea riscurilor pentru aceștia, ceilalți deținuți, personalul penitenciarului și publicul în general.

• Avantajele și dezavantajele diferitelor regi-muri de încarcerare cu privire la gestionarea riscului de radicalizare trebuie analizate cu atenție, precum și nevoile individuale ale deținuților. În ceea ce privește deținuții care prezintă un comportament radicalizat, secți-ile speciale ar putea fi necesare, însă acestea trebuie utilizate cu criterii clare de intrare și ieșire, și trebuie să funcționeze în limitele cadrului legislativ al țării respective.

• Diferențierea în interiorul secțiilor speciale este importantă pentru adaptarea securității și a eforturilor de reabilitare în funcție de diferitele niveluri de risc și nevoi, în legătură cu gravitatea infracțiunii, genul persoanei și ideologia acesteia.

4.4. Intervenții de reabilitare

Problemele legate de radicalizare sunt de obicei gestionate prin intermediul structurilor și proce-

durilor deja existente, iar acestea sunt personaliza-te pentru fiecare deținut, constituind o parte inte-grantă a executării sentinței (51). Comportamentul este gestionat prin intervenții psihologice, activități religioase, educație și găsirea unui loc de mun-că, precum și prin relații pozitive între personal și deținuți. Formarea profesională în timpul încar-cerării are o importanță semnificativă în pregăti-rea deținuților în vederea eliberării și a încetării comportamentului infracțional.

Prin adoptarea unei abordări ample și holistice, practicienii recunosc că abandonarea extremismu-lui violent este un proces pluridimensional și de multe ori unic. Numărul tot mai ridicat a deținuților extremiști și teroriști a determinat multe țări să dez-volte intervenții specializate pentru VETO care să se concentreze îndeaproape pe procesul de radicaliza-re prin care trec infractorii. Se consideră că aceste intervenții sunt necesare și valoroase pentru abor-darea personalizată și holistică care ar trebui adop-tată în cazul tuturor infractorilor. Un scurt sumar al diferitelor tipuri de intervenții specializate utilizate în cazul VETO este prezentat în acest articol.

4.4.1. Programeprivindieșirea

Acest termen colectiv se referă la programe și in-tervenții care au ca obiectiv dezangajarea și/sau deradicalizarea deținuților extremiști violenți sau teroriști. Astfel cum a fost observat de grupul de lu-cru RAN EXIT52, „Deradicalizarea este un termen des întâlnit în dezbaterea publică, însă nu întotdeauna

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 26

este îmbrățișat de majoritatea oamenilor care lu-crează cu acest aspect. Termenul nu reflectă în în-tregime ceea ce implică ieșirea persoanelor dintr-un mediu extremist și/sau schimbarea gândirii lor. În afară de schimbarea mentalității și a gândirii, acest proces necesită și schimbări comportamentale (pre-cum evitarea violenței) și de natură practică (privind munca, casa și școala). Dezangajarea este termenul folosit pentru aceste schimbări. „Ieșirea” combină deradicalizarea și dezangajarea. Alți termeni se re-feră mai mult la obiectivul unui proces precum „rea-bilitarea” sau ”resocializarea” (RAN, 2016c, p. 2).

În practică, programele și planurile personalizate de reabilitare pentru VETO conțin atât elemente de deradicalizare cât și elemente de dezangajare. Planurile de reabilitare depind în mare măsură de evaluările privind riscurile și nevoile, efectuate de profesioniștii din cadrul sistemului penitenciar, de disponibilitatea intervențiilor și de voința sau soli-citarea din partea deținuților de a lua parte la aces-te planuri. Următoarele intervenții pot fi folosite în special pentru acest grup țintă.

4.4.2. Intervenșiiconcentratepedimensiuneaideologicș

Aderarea sau nu a VETO la o ideologie sau menta-litate extremistă depinde de motivațiile și cauzele care îi determină să se implice în astfel de activități. Evaluarea inițială este necesară pentru a înțelege exact măsura în care o intervenție de reabilitare care are ca obiectiv schimbarea mentalității unei VETO este necesară sau dacă alte tipuri de inter-venții ar fi mai potrivite pentru riscurile și nevoi-le identificate. Din punct de vedere ideologic, așa cum se poate vedea în continuare, există mai multe tipuri de intervenții.

Consiliere individuală. În cadrul acestor ședințe, un profesionist expert în ideologie, teologie, extre-mism sau alte domenii asociate, discută cu VETO. Obiectivul este să extindă viziunea acestora asupra lumii pentru a include, prin intermediul conversați-ei, perspective și interpretări diferite. Câteva țări au desemnat anumiți „experți în deradicalizare” pentru a desfășura acest tip de consiliere. Este recomanda-tă participarea voluntară la aceste ședințe, unde se creează un spațiu sigur pentru împărtășirea gându-rilor și a emoțiilor.

ex post întâlnire. p. 2. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-exit/docs/ran_exit-ex_post_paper_london_15-16032016_en.pdf

(53) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2017). Răspunsuri către repatriați: Luptători teroriști străini și familiile lor. RAN manual. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/ran_br_a4_m10_en.pdf

(54) Dean, C. (2014). The Healthy Identity Intervention: The UK's Development of a Psychologically Informed Intervention to Address Extremist Offending. In A. Silke (Ed.). Prisons, terrorism and extremism: Critical issues in management, radicalisation and reform. Londra: Routledge. Disponibil la adresa https://www.researchgate.net/publication/321914837_The_healthy_identity_intervention_the_UK's_development_of_a_psychologically_informed_intervention_to_address_extremist_offending

Ședințe de dialog în grup. Ca un mijloc de a simu-la situații din viața reală (în care oamenii coexistă unii cu ceilalți) și a trage concluzii cu privire la di-ferențele în mentalități și opinii, ședințele de dialog în grup pot fi o modalitate eficientă de a declanșa sentimente și procese de gândire cu privire la viziu-nile asupra lumii. Se recomandă utilizarea abordării de grup împreună cu cea individuală.

Ar trebui să se acorde o atenție deosebită următoa-relor aspecte:

• cine va face parte din grup (este necesară o se-lecție atentă deoarece este mai bine să se inclu-dă profiluri variate și nu deținuți care au format deja legături în interiorul penitenciarului);

• dacă activitatea este voluntară sau obligatorie (prima variantă este de preferat);

• cine va conduce grupul (această persoană ar trebui să aibă expertiză în domeniu și experiență în gestionarea dinamicilor de grup);

• dinamicele de grup și crearea unui spațiu sigur (pentru a garanta că nu apar fenomene de in-timidare/timorare care să afecteze procesul de învățare).

Educație și reflecție. Există mai multe modalități prin care deținuta sau deținutul VETO să poată reflecta asupra convingerilor și viziunii sale. O colecție diversificată de cărți, reviste și docu-mentare care ilustrează o varietate de perspecti-ve asupra politicii externe, standardelor duble și discriminării, de exemplu, poate încuraja reflec-ția, mai ales atunci când deținuții își petrec tim-pul într-o celulă (53).

A se vedea de asemenea Secțiunea 3.6 pentru detalii specifice cu privire la rolul religiei.

4.4.3. Intervenșiipsihologicespecializate

Există puține exemple referitoare la intervenții psihologice specializate direct pe VETO (54). Aces-tea se bazează pe principii psihologice și se des-fășoară în ședințe individuale sau în cadrul unor grupuri restrânse.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 27

Nevoia intervențiilor specializate se evaluează de la caz la caz. Experiența sugerează că intervențiile in-dividuale pot fi mai greu de finanțat.

În timpul intervențiilor de grup, participanții sunt deseori mai puțin „sinceri”, în special în ceea ce pri-vește propria lor situație și opinii. Trebuie luată în considerare și posibila perturbare a dinamicii gru-pului (cauzată de exemplu de „lideri” radicali caris-matici care înfruntă facilitatorul). Din ce în ce mai mult, informațiile și experiența indică existența unei legături între deținuții radicalizați (și indivizii radica-lizați în general) și prezența unei boli mintale.

4.4.4. Educașieteologicșșisprijinpastoral

Ghizii spirituali pot oferi educație religioasă și spri-jin. Mai mult, în cazul ideologiei islamiste violente, acești ghizi pot înfrunta anumite opinii și oferi de-ținuților o perspectivă diferită asupra lucrurilor. Cu toate acestea, accesul la activități spirituale variază de la un stat UE la altul, în funcție de resursele și structura demografică a fiecărui penitenciar, pre-cum și de poziția statului cu privire la religie. In-tervențiile teologice specializate, inclusiv ședințele de dialog care se desfășoară în statele cu populație majoritar musulmană, sunt rare în statele membre UE. Uneori sprijinul și îndrumarea se suprapun ac-tivităților preventive și de dezangajare, de exemplu atunci când sunt oferite perspective teologice al-ternative, însă securitatea nu trebuie să constitu-ie obiectivul principal al ghidului spiritual. Atunci când ghizii sunt implicați în eforturile de dezanga-jare, aceștia trebuie să aibă experiență și pregătire în această privință. Specializarea în educație religioasă nu este suficientă pentru desfășurarea intervențiilor specializate cu VETO. Mai multe informații cu privire la rolul religiei sunt disponibile în Secțiunea 3.6 a acestui articol.

4.4.5. Sprijinulsocialșifamilial

În facilitarea tranziției de la încarcerare la eliberare este esențial ca deținuților să li se ofere oportunita-tea de a menține legături strânse cu familia și priete-nii. Studiile privind încetarea comportamentului in-fracțional în rândul infractorilor în general și în ceea ce privește dezangajarea în rândul VETO în particu-lar, confirmă importanța legăturilor sociale pentru aceste procese. Este important să se evalueze dacă familia și prietenii vor încuraja procesul de dezan-gajare sau vor încuraja extremismul. În cel din urmă caz, ar trebui acordat un sprijin social suplimentar prin intermediul altor mijloace (în conformitate cu prevederile legislative și drepturile omului).

(55) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018). Rolul familiei și al rețelelor sociale în reabilitarea extremiștilor (violenți) și a teroriștilor. RAN P&P Document ex post. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_role_family_social_networks_rehabilitation_extremist_terrorist_offenders_06-07_03_2018_en.pdf

(56) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (9 martie 2019). Conferința privind rețeaua socială. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/node/11694_en

Pentru ca familia sau rețeaua socială să joace un rol pozitiv în procesul de reabilitare, rudele sau pri-etenii cooperanți trebuie să fie implicați pe bază voluntară. Anumiți VETO (de ex. imigranții „ilegali” și solicitanții de azil) nu au familie sau prieteni, ceea ce îi transformă într-o posibilă țintă a structu-rilor extremiste de recrutare. Grupurile extremiste folosesc de asemenea rețele de sprijin din peniten-ciare care ajută deținuții VETO din punct de vedere financiar și moral, preluând astfel rolul familiei și al prietenilor absenți. Aceste grupuri au o influență negativă asupra deținuților și compromit dezanga-jarea. O mare parte din această influență se exerci-tă și în mediul online.

Reconstruirea și gestionarea unei rețele sociale în ciuda etichetei de „terorist” este una dintre cele mai dificile provocări în procesul de reabilitare. Recidi-va și reîntoarcerea în grupul extremist reprezintă un pericol permanent. Programele de reabilitare, care sunt deseori monitorizate înainte de proces și în timpul eliberării condiționate de către persona-lul penitenciarului sau de probațiune, încurajează deținuții să frecventeze spații noi (cluburi sportive și de divertisment, teatre etc), să interacționeze cu noi grupuri sociale și să își construiască o rețea so-cială. Un element fundamental în succesul acestui proces este colaborarea cu furnizorii de servicii din aceste domenii. Același lucru este valabil și în ceea ce privește programele de mentorat și mentorii care pregătesc organizațiile (55).

Exemplu practic:Conferința privind rețeaua socială (Austria) (56)

Conferințele privind rețeaua socială (SNC) se desfășoară deja pentru diferite categorii de deținuți. Serviciul de probațiune Neustart din Austria folosește această metodă pentru deținuții mai tineri de 21 de ani, care au fost acuzați de sau condamnați pentru infracțiuni cu caracter terorist. Pe baza ordinului curții, serviciile de probațiune primesc o cerere ofici-ală pentru implementarea unei SNC în termen de două săptămâni. Clientul poate refuza SNC, însă deoarece SCN crește șansele de eliberare cel mai adesea clientul va accepta să participe.

SNC este format din rețeaua profesională, re-țeaua socială / familială a infractorului și infrac-tor. Clientul decide cine ar trebui să facă parte din rețeaua familială / socială.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 28

SCN se desfășoară în trei etape.

• Etapa 1. Toți membrii se reunesc într-o ca-meră iar practicienii le explică cum funcțio-nează SNC.

• Etapa 2. Faza de exclusivitate: rețeaua profe-sională se retrage pentru a-i permite familiei să se consulte (este obligatoriu ca niciun ex-pert să nu fie prezent). Familia formulează un plan de reabilitare.

• Etapa 3. Rețeaua profesională contribuie la definirea și prezentarea acestui plan, veri-ficând de asemenea dacă obiectivele sunt realiste. În cele mai multe cazuri sunt aduse anumite modificări, după care planul este trimis Curții pentru aprobare.

Nu există întâlniri între serviciile sociale și fa-milie în urma SNC; acestea sunt prevăzute doar în cadrul primelor două săptămâni de coordo-nare și sprijin.

4.4.6. Programedementorat

De asemenea, programe specifice de mentorat sunt deseori utilizate pentru a sprijini participarea la ac-tivități de dezangajare a deținuților extremiști vio-lenți precum și a indivizilor considerați predispuși la radicalizare. Mentorii pot oferi sprijin individual și personalizat pentru a satisface nevoile specifice ale deținuților. De asemenea, mentorii pot reprezenta un sprijin valoros în intervențiile desfășurate în pe-nitenciare, precum și în cele independente. De obi-cei, mentorii sunt recrutați din societatea civilă (de ex. asociații sociale, organizații religioase) sau din instituții publice (forțe de ordine, servicii de probați-une sau servicii sociale), astfel încât pot oferi sprijin deținutului cât timp acesta se află în penitenciar, în cazul eliberării dar și în etapa crucială de tranziție. Pentru ca un program de mentorat să fie eficient, se recomandă ca mentorii să fie verificați și pregătiți cu atenție, precum și să dispună de supraveghere profesională. De asemenea, planurile individuale de mentorat trebuie să fie formulate și coordonate cu planul de acțiune al deținutului și cu solicitările acestuia. Trebuie prevăzute monitorizarea structu-rată a planului și ajustări ale acestuia. În comparație cu alte intervenții, programele de mentorat sunt re-lativ puțin costisitoare și pot fi adaptate în funcție de contextele structurale și culturale diferite (57).

(57) Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC). (2016). Manual pentru gestionarea deținuților extremiști violenți și prevenirea radicalizării violente în închisori. New York: United Nations Publication, pp. 77 -78. Disponibil la adresa https://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/Handbook_on_VEPs.pdf

(58) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (9 martie 2019). Înapoi pe drumul cel bun. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/node/7411_en

Anumite țări europene precum Regatul Unit și Nor-vegia au prevăzut sisteme de mentorat pentru in-divizii radicalizați care doresc să se retragă din ex-tremismul violent. Acești mentori, care au un rol de model și îndrumător în interiorul societății, pot proveni și din rândul voluntarilor care au pregăti-rea necesară. În anumite țări mentorii pot fi și așa numiții foști (formers), adică indivizi cu un trecut de extremism violent, care au experiență în retra-gerea din această situație. Aceștia sunt familiarizați cu circumstanțele cu care se confruntă VETO și le pot oferi îndrumare cu privire la modalitățile de abandonare a extremismului precum și exemple de moduri de viață alternative. Alți mentori pot prove-ni din organizații religioase sau din comunitate, și pot sprijini deținuții din mai multe puncte de vede-re, inclusiv cu îndrumare în viața de zi cu zi (de ex pentru căutarea unui loc de muncă). Pentru asigu-rarea succesului este fundamental să se efectueze o verificare a mentorilor pentru a se garanta că nu au obiective ascunse și că există o bună compatibilita-te între aceștia și deținuți.

Exemplu practic:Programul de mentorat CVE „Înapoi pe drumul cel bun” (Danemarca) (58)

Serviciul penitenciar și de probațiune din Da-nemarca, în colaborare cu Ministerul pentru copii, egalitatea de gen, integrare si afaceri so-ciale, a lansat în 2011 un program de mentorat prin care să abordeze problema extremismului violent și a radicalizării în penitenciare.

De programul de mentorat CVE pot beneficia persoanele care împlinesc următoarele criterii: 1.) persoane acuzate de sau condamnate pen-tru infracțiuni cu caracter terorist, 2.) persoane care ridică suspiciuni în rândul personalului (cu privire la radicalizare), și 3.) persoane care sunt considerate a fi predispuse la radicalizare.

Programul de mentorat este întotdeauna o completare a programului general de încar-cerare și a planului individual de executare a sentinței.

Mentorul nu îndeplinește funcțiile personalului profesional sau ale altor autorități, ci îndrumă deținuții în vederea colaborării cu aceste orga-ne. Este important să se distingă între respon-sabilitățile diferiților actori. Dacă aceste roluri nu sunt bine definite, iar planul specific de

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 29

mentorat nu este formulat, programul de men-torat ar putea fi contra-productiv.

Mentorii provin din diferite medii și profesii: agenți ai forțelor de ordine sau din perso-nalul penitenciar, asistenți sociali, profesori, terapeuți, avocați, ingineri, cercetători, lucră-tori profesionali în domeniul tineretului, etc. Aceștia nu sunt recrutați pe baza calităților profesionale, ci mai degrabă în virtutea expe-rienței și a aptitudinilor personale. De regulă, mentorii nu pot avea cazier penal și programul nu include foști (formers). Mentorii primesc o indemnizație lunară, în funcție de volumul de lucru dovedit.

4.4.7. ReabilitareadeșinușilorVETOminori

În ceea ce îi privește pe deținuții minori, este im-portant să se adopte o perspectivă pe termen lung, care să se concentreze pe reabilitare, educație, ap-titudini sociale și interpersonale și acordarea de sprijin psihosocial din partea profesioniștilor, atât deținuților cât și familiei și rețelelor sociale ale acestora. Experiența arată că educația și formarea profesională pot avea un impact pozitiv, chiar și în cazul recidiviștilor care refuză inițial să coopere-ze. În special în privința tinerilor, oferirea unei per-spective sau a unei căi alternative este esențială în abordarea reabilitării (59). Prin urmare, este esenți-al să se pună accent pe educație. În cele mai mul-te țări, aceasta este abordarea adoptată în privința minorilor, iar acest lucru ar trebui menținut pentru acest grup specific din rândul VETO.

Grupurile sociale joacă un rol cheie în procesele de radicalizare și de dezangajare. În centrele de deten-ție juvenilă, ceilalți membri ai grupului social pot contribui în a-i convinge pe VETO să se detașeze de radicalism.

(59) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018). Deținuții extremiști violenți minori și tineri (Juvenile and young violent extremist offenders). RAN Document ex post vizitei de studiu. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_study_visit_juvenile_young_violent_extremist_offenders_7-8_06_2018_en.pdf

(60) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018). Deținuții extremiști violenți minori și tineri (Juvenile and young violent extremist offenders). RAN Document ex post vizitei de studiu. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_study_visit_juvenile_young_violent_extremist_offenders_7-8_06_2018_en.pdf

(61) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016). Programele pentru ieșire și intervențiile în serviciile penitenciare și de probațiune. RAN P&P Document ex post, 14-15 iunie, Berlin. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ex_post_paper_ran_p_and_p_14-15_06_2016_en.pdf

(62) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016). Abordări ale infractorilor extremiști violenți și combaterea radicalizării în serviciile penitenciare și de probațiune. Document de lucru al practicienilor RAN P&P. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_approaches_to_violent_extremist_en.pdf

Exemplu practic:Centrul de detenție juvenilă Wiesbaden (Germania) (60)

Centrul de detenție juvenilă Wiesbaden a adoptat o abordare puternic orientată către reabilitare cu privire la deținuții minori. Insti-tuția este organizată în comunități terapeutice în cadrul cărora deținuții trăiesc împreună și își gestionează o parte din activitățile și respon-sabilitățile zilnice ca un grup (de ex. curățenia). În plus, aceștia își petrec timpul liber împreună (de ex. gătesc mese suplimentare). Deoarece în Germania deținuții extremiști/teroriști nu sunt încarcerați împreună, deținuții extremiști violenți sunt integrați în diferite comunități te-rapeutice, luându-se în considerare rețeaua de deținuți în care sunt plasați. Fiecare comunitate are un asistent social propriu care este disponi-bil zilnic. Ceilalți deținuți din comunitate joacă, de asemenea, un rol important în procesul de reabilitare.

Deși grupul social este important, este semnificativ și riscul izolării deținuților minori, deoarece aceș-tia pot fi afectați mai puternic de această situație în comparație cu adulții. Atunci când aceștia sunt izo-lați în interiorul penitenciarului, devin ținte ale de-ținuților sau grupurilor care au obiective radicaliste.

În cadrul UE, experiența în gestionarea deținuți-lor extremiști minori pare să fie limitată. Cu toate acestea, câteva lecții pot fi învățate din activitatea statelor membre UE cu deținuții extremiști mi-nori și adulți, în special în contextul reintegrării și al reabilitării.

Recomandări cheie:intervențiile în penitenciar (61) (62)

• Se recomandă adoptarea unei abordări inte-grate pentru gestionarea cazurilor în privința VETO. Aceasta trebuie să includă un cadru comun, instrumente și terminologie pentru definirea și identificarea nevoilor și monito-rizarea progresului, și ar trebui actualizată

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 30

din privința rezultatelor tuturor proceselor: încarcerarea deținuților extremiști violenți, tranziția către eliberare și supravegherea în cadrul comunității.

• Acolo unde este disponibilă, o echipă de intervenție ar trebui să includă un grup mul-tidisciplinar de specialiști care să implemen-teze intervenții de dezangajare: psihologi, psihiatri, lideri spirituali, instructori sportivi, terapeuți din domeniul artei, asistenți sociali, consilieri în formarea profesională, profesori, specialiști din domeniul sănătății, etc.

• VETO ar trebui să fie informați cu privire la obiectivul acestor intervenții și la moda-litatea de desfășurare a acestora. Membrii personalului trebuie să le explice deținuților extremiști violenți că participarea la program este voluntară. Pentru a încuraja participarea deținuților la intervenții, ar trebui să fie pre-văzute stimulente corespunzătoare.

• Ar trebui să existe o echipă de supraveghere sau management care să își asume respon-sabilitatea globală cu privire la instaurarea și supravegherea dezvoltării, implementării și evaluării intervențiilor, precum și care să ofere sprijin și îndrumare echipelor de inter-venție din cadrul penitenciarelor.

• Intervențiile psihologice pot fi individuale sau se pot desfășura în grup. Deși sunt mai costisitoare, intervențiile individuale ar tre-bui să aibă prioritate față de cele de grup, având în vedere impactul negativ pe care dinamica grupului îl are în cadrul intervenți-ilor de grup.

• Este esențial să se ofere sprijin religios și spiritual iar acesta poate avea un efect de dezangajare în rândul deținuților VETO a căror motivație este de natură ideologică și religioasă. Cu toate acestea, dacă îndrumă-torii spirituali sunt implicați în eforturile de dezangajare, aceștia trebuie să aibă experi-ență și pregătire în acest domeniu. Credibi-litatea și legitimitatea acestora în ochii de-ținuților și ai comunității mai cuprinzătoare trebuie să fie luate în considerare.

• Sprijinul social este important pentru dezangajarea și eventuala eliberare. Cola-borarea cu familia și prietenii ca parteneri în procesul de dezangajare este eficientă doar dacă cercul social nu a reprezentat un factor inițial în procesul de radicalizare. De asemenea, trebuie să fie luate în consi-derare și alte mijloace de sprijin social (de ex. programe de mentorat sau implicarea comunității).

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 31

5. Contextul serviciilor de probațiune

(63) Comitetul de Miniștri, Consiliul Europei. (2017). Recomandarea Consiliului de Miniștri adresată statelor membre cu privire la normele europene privind sancțiunile și măsurile comunitare). CM/Rec (2017) 3. Disponibil la adresa https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectID=0900001680700a5a

(64) Referință la cazul german în care atacul a fost prevenit și la atacurile belgiene.

5.1. Contextul general

Cooperarea între deținut și serviciile de probațiune este o cerință logică în contextul abordării proble-mei deținuților, inclusiv a celor radicalizați și/sau care au fost acuzați de și condamnați pentru acte teroriste. Cooperarea instituțională nu este întot-deauna prezentă în statele membre UE, deoarece serviciile penitenciare și de probațiune sunt orga-nizate diferit în statele membre ale UE. În anumite cazuri, acestea sunt instituții separate, în timp ce în alte cazuri acestea funcționează în cadrul aceleiași agenții centralizate. În anumite țări, sistemul peni-tenciar este organizat la nivel de stat, pe când siste-mul de probațiune este organizat la nivel local sau regional. Acest lucru are un impact clar asupra co-municării și cooperării între aceste elemente. Anu-mite state membre recunosc în manieră proactivă existența unei separări între serviciile penitenciare și de probațiune.

Probațiunea poate fi definită în sens larg ca activități asociate cu implementarea sancțiunilor și măsurilor comunitare, astfel cum sunt definite de legislație și impuse suspecților sau deținuților. Aceasta include o serie largă de activități și intervenții, printre care se numără supravegherea, îndrumarea și asistența, toate acestea având ca obiectiv integrarea suspecți-lor și deținuților, precum și contribuirea la siguranța comunității. Consiliul Europei a lansat o recoman-dare adresată guvernelor care conține normele eu-ropene privind sancțiunile și măsurile comunitare (63). Regulile au ca obiectiv atingerea unui echilibru între protejarea societății și îmbunătățirea gradului de integrare socială a deținuților.

În contextul actual al amenințărilor teroriste și al numărului tot mai ridicat al deținuților teroriști, ro-lul probațiunii primește o atenție deosebită și de-vine tot mai important. Anumiți deținuți au fost condamnați la o perioadă limitată sau nu au fost deloc condamnați la închisoare. Acest lucru reduce șansele de a începe un program de reabilitare în pe-nitenciar. Mai mult, nu toți indivizii radicalizați care încep un program de probațiune au fost condam-nați pentru acte teroriste. Aceștia pot fi încarcerați pentru alte infracțiuni și radicalizați în timpul exe-cutării sentinței.

Astfel cum a fost explicat în Capitolul 2, serviciile de probațiune trebuie să gestioneze deținuți radicali-zați și teroriști cu profiluri extrem de diferite. În plus, un număr tot mai mare de deținuți (teroriști) au co-

mis atacuri în timpul permisiilor sau după eliberarea din penitenciar (64). Aceste cazuri, care au fost pu-ternic mediatizate, accentuează presiunea pusă pe serviciile de probațiune și pe cei care gestionează aceste situații și reintegrarea după eliberare.

5.2. Probleme specifice privind probațiunea

În ceea ce privește reabilitarea și reintegrarea deți-nuților radicalizați și teroriști, serviciile de probațiu-ne se confruntă cu probleme pe trei niveluri diferite:

• în garantarea eficienței rolului jucat de serviciile de probațiune în cadrul colaborării între mai multe instituții;

• în garantarea siguranței și bunăstării profesio-niștilor din rândul serviciilor de probațiune care lucrează cu deținuții;

• în promovarea reintegrării deținuților teroriști.

5.2.1. Garantareaeficienșeiroluluijucatdeserviciiledeprobașiuneîncadrulcolaborșriiîntremaimulteinstitușii

Serviciile de probațiune au o responsabilitate dublă: să gestioneze riscurile legate de extremismul vio-lent și să lucreze în vederea reintegrării deținuților în societate. În cele mai multe țări, timpul pe care profesioniștii din serviciile de probațiune îl au la dis-poziție pentru a lucra cu clienții este limitat (de ex. o dată pe săptămână). În comparație cu penitenci-arul, clienții serviciilor de probațiune se află într-un mediu care nu este controlat și au acces la internet, la vechile rețele etc. Prin urmare, aceștia depind în mare măsură de colaborarea cu alți actori, atât în interiorul cât și în afara domeniului justiției penale, care trebuie să joace un rol eficient.

Una dintre cele mai mari provocări ale cooperării multipartite dintre penitenciare și serviciile de pro-bațiune privește modul actual de gestionare a infor-mațiilor secrete. Acest lucru este cu atât mai relevant atunci când informații cu caracter sensibil trebuie să iasă din sistemul public pentru a fi împărtășite cu parteneri privați externi. Cooperarea cu serviciile de informații este, în anumite cazuri, limitată. Cu toa-te acestea, informațiile deținute de serviciile de in-formații sunt importante în contextul serviciilor de

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 32

probațiune. Agenții serviciilor de probațiune și alte servicii implicate dețin un anumit grad de informații cu privire la caracteristicile indivizilor asociați feno-menului, care le permit să dezvolte o strategie pen-tru combaterea și stoparea acestuia. De asemenea, membrii serviciilor penitenciare și de probațiune dețin informații care ar putea fi folositoare forțelor de ordine și serviciilor de informații în vederea re-ducerii riscurilor și îmbunătățirii gradului general de înțelegere a grupului țintă.

5.2.2. Garantareacalitșșii,siguranșeișibunșstșriiprofesioniștilordinrândulserviciilordeprobașiune

Activitatea personalului serviciilor de probațiune cu deținuții VETO are un impact puternic asupra aces-tui personal, care depășește activitatea obișnuită a serviciilor de probațiune. Atenția socială și politică care se concentrează pe extremism ridică nivelul de stres al persoanelor care lucrează cu VETO. Există un grad scăzut de acceptare a riscului în ceea ce îi privește pe VETO, ceea ce înseamnă că greșelile comise cu acest grup vor primi atenție deosebită atât din partea politicienilor cât și din partea publi-cului în general, iar această presiune suplimentară apasă asupra personalului serviciilor penitenciare și de probațiune. Acest lucru poate duce la reducerea nivelului de apreciere profesională a agenților ser-viciilor de probațiune. Aceștia pot resimți nevoia de a echilibra presiunile sociale și politice cu interesele deținuților și necesitățile acestora în ceea ce priveș-te reintegrarea.

Experiența practică demonstrează că VETO pot în-cerca să influențeze mentalitatea celor care lucrea-ză cu ei. Aceștia ar putea dori să întrețină conversații privind ideologia lor, sau chiar să încerce să recrute-ze membrii personalului. Aceasta poate reprezenta o problemă pentru serviciile de probațiune atunci când se confruntă cu o astfel de interacțiune neo-bișnuită și necunoscută lor, în comparație cu alte grupuri infracționale cu care au experiență.

Mai mult, profesioniștii din serviciile de probați-une precum și alți profesioniști care lucrează cu deținuți pot fi îngrijorați cu privire la siguranța lor personală și pot risca să devină ținte ale grupurilor extremiste teroriste.

5.2.3. Promovareareintegrșriideșinușilorteroriști

În cele mai multe cazuri, deținuții extremiști violenți vor fi eliberați la un moment dat și se vor întoarce în comunitate. Prin urmare, sprijinirea reintegrării de-ținuților extremiști violenți în comunitate ar trebui

(65) Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC). (2016). Manual pentru gestionarea deținuților extremiști violenți și prevenirea radicalizării violente în închisori. New York: United Nations Publication. Disponibil la adresa https://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/Handbook_on_VEPs.pdf

să fie un element cheie în orice strategie care are ca obiectiv prevenirea și combaterea extremismului violent (65). Reintegrarea socială a deținuților extre-miști violenți necesită o abordare holistică și mul-tidisciplinară, cu o bună coordonare între diferitele părți implicate, inclusiv CSO, instituții publice, sec-torul privat, ONG-uri, familii și comunități. Atunci când este cazul, consilierea psihologică și religioa-să, îndrumarea în găsirea unui loc de muncă și/sau sprijinirea familiilor ar trebui să continue. Pentru a crea un mediu primitor și favorabil care să reducă stigmatizarea, este necesară implicarea publicului în general, în încercarea de a sensibiliza opinia pu-blică și a combate prejudecățile privind foștii deți-nuți extremiști violenți.

Studiile au demonstrat deja că deținuții se confrun-tă cu dificultăți importante (de ordin economic, relațional și emoțional, printre altele) atunci când devin „cetățeni recalificați”, în urma eliberării din penitenciar. Persoanele condamnate de acte tero-riste se confruntă cu obstacole suplimentare. Există o formă specifică de stigmatizare asociată cu actele teroriste, iar în anumite contexte această etichetă negativă poate fi însușită ca un simbol al statutului în comunitățile marginalizate.

Stigmatizare. Deținuții stigmatizați se confruntă cu provocări în ceea ce privește accesarea sprijinului social și al oportunităților de reintegrare, inclusiv ocuparea unui loc de muncă sau oportunități din domeniul educației. Profesioniștii care lucrează cu VETO trebuie să se concentreze pe oferirea de sprijin deținuților în eforturilor acestora de reinte-grare. Deținuții care simt că sunt discriminați pot impune bariere și consolida o identitate de opoziție și radicalizată.

Încredere. Este esențial ca profesioniștii să urmă-rească stabilirea și menținerii încrederii în rândul deținuților dar și a comunității și publicului care joacă un rol în procesul de reabilitare a deținutului. Serviciile de probațiune ale statelor membre (sau echivalentul acestora) pot beneficia din stabilirea de relații puternice cu organizațiile comunitare. Acest lucru garantează că mai multe sectoare din societa-te vor maximiza oportunitățile de care deținuții pot beneficia după eliberare.

Condițiile de eliberare. Condițiile pot fi extrem de dure pentru acești deținuți, mai mult decât pentru alte tipuri de deținuți. Acest lucru impune obsta-cole suplimentare în calea reintegrării, de exemplu atunci când deținuții sunt reîncarcerați cu ușurință în cazul încălcării condițiilor de eliberare. Cu toa-te acestea, practicienii pot folosi aceste condiții în avantajul lor (deoarece presupun un contact mai

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 33

frecvent) și fructifica oportunitatea de a lucra îndea-proape cu deținuții și a aborda necesitățile acestora.

5.3. Bune practici generale

Alături de reintegrare, protecția publicului, reduce-rea riscurilor și promovarea dezangajării sunt consi-derate la fel de importante pentru VETO ca și pentru alte tipuri de deținuți. Personalul serviciilor de pro-bațiune ar trebui să utilizeze pe deplin acordurile de cooperare multipartită pentru a gestiona riscurile, a aborda eficient încălcările (inclusiv apelarea co-respunzătoare la readucerea în detenție) și pentru a asigura că restricțiile impuse sunt respectate în mod corespunzător. Este recunoscut faptul că con-dițiile foarte restrictive de eliberare pot compromite alte obiective precum încurajarea găsirii unui loc de muncă și restabilirea relațiilor familiale. În vederea gestionării riscului, personalul serviciilor de pro-bațiune ar trebui să dezvolte relații constructive cu deținuții eliberați și să îi motiveze să se implice în procesul de supraveghere.

Agenția de probațiune are de asemenea sarcina de a selecta și recruta personal suficient de cea mai înaltă calitate și să pună la dispoziția membrilor personalului o pregătire corespunzătoare și o dez-voltare profesională care să le permită să efectueze o supraveghere eficientă și corectă, să ofere îndru-mare și asistență suspecților și deținuților, care să sporească șansele acestora de integrare socială (de care depinde, de obicei, încetarea comportamentu-lui infracțional).

Agențiile de probațiune ar trebui să dispună de pro-priul program introductiv și avansat de formare a personalului. Pregătirea oferită trebuie să corespun-dă rolului și sarcinilor diferitelor categorii de perso-nal precum și obiectivelor și scopurilor activității lor. În mod ideal, agențiile de probațiune ar trebui să dețină propriile facilități de formare a personalului. Asigurarea pregătirii ar trebui să promoveze identi-tatea profesională și să dezvolte cultura organizați-ei, în acord cu misiunea generală a acesteia.

Acolo unde este cazul, ar trebui să existe posibilita-tea formării personalului serviciilor de probațiune împreună cu cel din alte agenții penale, pentru a încuraja astfel munca interdisciplinară și coopera-rea între agenții. O astfel de cooperare va promo-va obiectivele comune ale serviciilor respective, de ex. promovarea siguranței publice, a reabilitării și a reintegrării.

(66) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului. (2016). Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 119, 89-131. Disponibil la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016L0680&from=EN

(67) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN), (2018f). Problema resocializării. Abordarea problemei indivizilor radicalizați în timpul încarcerării și după aceasta. RAN P&P – RAN EXIT Document ex - post. Disponibil la adresa: https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_dealing_with_radicalised_individuals_06_112018_en.pdf

Ar trebui ca personalul de probațiune să aibă opor-tunitatea de a cunoaște natura muncii din peniten-ciare; de asemenea, personalul din penitenciare ar trebui să aibă oportunitatea să înțeleagă mai bine activitatea de probațiune.

Este recomandat ca planurile de formare ce vizează dezvoltarea personalului să fie revizuite și actuali-zate anual, în funcție de nevoile serviciilor peniten-ciare și de probațiune, și să se pună la dispoziție un număr suficient de instructori și resurse pentru ca aceste planuri să poată fi puse în practică.

De asemenea, Directiva UE 680/2016 (66) trebuie luată în considerare. Aceasta se concentrează pe „protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investi-gării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al exe-cutării pedepselor, inclusiv al protejării împotriva amenințărilor la adresa securității publice și al pre-venirii acestora ...” (L 119/90).

Recomandări cheie:bune practici (67)

• Planurile de relocare ca element al pro-gramelor de reintegrare trebuie să fie de-finite cât mai devreme în timpul executării sentinței. În particular, trebuie să se ia în considerare riscul mai ridicat de stigmati-zare și prejudiciere care poate compromite succesul reintegrării.

• O bună gestionare a tranziției. Este nevoie de planuri timpurii care să adreseze problemele legate de casa sau de viața personală a deți-nuților. În mod similar, sunt necesare planuri care să faciliteze gestionarea unei tranziții line; perioadele de tranziție sunt asociate unui risc mai ridicat de recidivă.

• Evaluări individuale ale riscului și necesități-lor trebuie să fie desfășurate de către echipe multidisciplinare, astfel încât să fie recunos-cute potențialul deținutului de a contribui la societate, dar și eventualele riscuri.

• Pentru a asigura succesul acestei munci, este fundamental ca relația dintre agenții servici-ilor de probațiune și deținuți să fie bazată pe încredere și să fie menținută pe termen lung.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 34

• Colaborarea cu oricare altă persoană care are o influență asupra deținuților este cru-cială, de ex. prieteni, rude și parteneri de viață. O influență pozitivă o pot avea și fi-guri precum lideri religioși, profesori sau foști (formers).

• Este important să se construiască relații au-tentice, care să arate „grija” față de deținutul supravegheat, față de încetarea comporta-mentului lui infracțional și viitorul său, și nu interesul exclusiv privind monitorizarea și supravegherea acestuia.

• Este crucial să se înțeleagă cum se poate ajunge la încetarea comportamentului in-fracțional, inclusiv să se ia în considerare cum ar trebui gestionate recidive și încălcări.

• Trebuie de asemenea acordată atenție obsta-colelor practice relevante în calea încetării comportamentului infracțional, și nu doar problemelor de natură psihologică.

• Personalul calificat și căile de pregătire și dezvoltare profesională adecvate, de prefera-bil în asociere cu alte servicii precum poliția și penitenciarul, sunt o condiție prealabilă ce ține de bune practici generale.

• Cunoașterea resurselor serviciilor locale și accesul la acestea sunt esențiale, deoarece acestea pot ajuta eliberații să gestioneze ob-stacolele de natură practică.

5.4. Intervenții în perioada de probă specifice activității cu deținuții radicalizați și teroriști

Deținuții radicalizați și teroriști impun probleme specifice, iar serviciile de probațiune de pe teritoriul Europei au dezvoltat structuri și intervenții persona-lizate pentru a răspunde acestor provocări.

5.4.1. Organizareașicooperareaîntremaimultepșrși

Pe lângă formare, serviciile de probațiune din UE gestionează problema VETO prin adaptarea structu-rilor lor organizaționale și/sau a pozițiilor pe care le dețin în cadrul cooperării între mai multe părți. Pri-ma metodă (ajustarea structurilor organizaționale) este adoptată de către țările care au dezvoltat echi-pe specializate de profesioniști în sectorul serviciilor de probațiune care gestionează în exclusivitate sau în mare parte acești deținuți (de ex. Țările de Jos, Austria și Regatul Unit). Existența acestor echipe

(68) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (9 martie 2019). Echipa TER (Teroriști, Extremiști și Radicali). Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/node/11695_en

permite garantarea unei pregătiri a profesioniștilor la o calitate și un nivel adecvate. Ar putea de ase-menea contribui la colectarea informațiilor privind legăturile dintre VETO și mediul acestora.

Exemplu practic:Echipa TER (Teroriști, Extremiști și Radicali) (Țările de Jos) (68)

Prin intermediul echipei naționale TER, Servi-ciul olandez de probațiune contribuie la pre-venirea radicalizării (ulterioare) a deținuților olandezi eliberați. Acesta are ca obiectiv princi-pal dezangajarea musulmanilor radicalizați (în principal cetățeni) de mișcările radicale prin in-termediul unei abordări personalizate în timpul perioadei de probă, și influențarea comporta-mentului acestora. Factori de respingere (push) și atracție (pull) sunt folosiți pentru promovarea schimbării comportamentale și stimularea pro-cesului de reintegrare în societate. Principalele sarcini sunt gestionarea riscului și supraveghe-rea, desfășurate în strânsă colaborare cu parte-nerii (autorități judiciare, penitenciare, forțele de ordine sau autoritățile municipale). Echipa este sprijinită, de asemenea, de experți în psi-hologie și teologie.

Serviciul olandez de probațiune se ocupă de persoanele suspectate de sau condamnate pentru acte teroriste precum revolte, recru-tarea și finanțarea organizațiilor teroriste. In-divizii suspectați de sau condamnați pentru acte precum încercarea de a călători în zone de conflict sau a se întoarce din acestea, sau care pregătesc un atac, sunt îndrumați către echipa TER. Echipa TER este responsabilă și de persoanele suspectate de alte infracțiuni sau condamnate pentru acestea, despre care se știe însă că sunt asociate cu riscurile de radicaliza-re sau teroriste.

Echipa este alcătuită din 13 agenți de probațiu-ne pregătiți (la nivel internațional), specializați în domenii relevante. Aceștia folosesc metode obișnuite în activitatea de probațiune cu clien-ții în cadrul legislativ, precum și intervenții de natură cognitiv-comportamentală.

O altă măsură organizațională aplicată VETO este ca aceștia să fie puși în legătură cu doi profesioniști, în loc de doar unul.

Încrederea este o condiție prealabilă necesară și esențială pentru succesul activității de probațiune. Cu toate acestea, relația dintre agenții de probați-

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 35

une și deținuți poate fi subminată de problemele legate de confidențialitate. Aceasta este o proble-mă care persistă. O soluție practică ar fi aplicarea principiului „necesității cunoașterii”: în timp ce este importantă transmiterea informațiilor relevante ser-viciilor de informații și menținerea colaborării cu acestea, informația nu este transmisă în bloc sau în întregime. O dilemă similară apare și în activitatea cu alte grupuri vulnerabile care au un risc ridicat de recidivă, de ex. agresorii sexuali: ar putea exista un conflict între nevoia de a împărtăși informația și ne-voia de a menține o relație bazată pe încredere.

Exemplu practic:Germania (69)

În landul Saxonia inferioară, schimbul de in-formații între autoritățile judiciare este posibil doar în cadrul reuniunilor comune în prezența autorității competente care supraveghează desfășurarea din punct de vedere deontologic. Pentru un schimb de informații ulterior între serviciul de probațiune și poliție, este necesară aprobarea din partea deținuților eliberați. De-ținuții sunt informați cu privire la abordarea multidisciplinară și a fluxului continuu de in-formații dintre diferiții actori. Cu toate acestea, deținuții eliberați tind să fie foarte motivați și, de multe ori, avantajele care decurg din a avea o relație bazată pe încredere cu ofițerii de pro-bațiune, depășesc dezavantajele produse de schimbul de informații.

Dintr-un alt punct de vedere, adoptarea unei abordări care implică mai multe agenții poate preveni recidiva eliberaților: dacă prietenii și/sau rudele îi încurajează să recidiveze, aceștia își pot justifica refuzul explicând că sunt supuși unei supravegheri multiple.

5.4.2. Instrumentedeevaluareariscului

Tot mai des serviciile de probațiune de pe teritoriul Europei utilizează instrumente specializate de eva-luare a riscului pentru a-și îmbunătăți judecata pro-fesională cu privire la nivelul de risc al actelor cri-minale extremiste și la circumstanțele care sporesc sau micșorează acest risc. În ansamblu, instrumente similare sunt utilizate în cadrul penitenciarelor și al serviciilor de probațiune, precum VERA 2R sau ERG 22+. În anumite jurisdicții (de ex. Olanda), profesi-oniștii din domeniul probațiunii efectuează aceste evaluări ale riscului înaintea condamnării și le in-clud în rapoartele depuse în fața curții.

(69) https://www.gesetze-im-internet.de/ - art. 203 din Codul penal german „Încălcarea secretelor private”

(70) Confederația Europeană de Probațiune (CEP). (2018). Raport cu privire la a treia reuniune a experților privind extremismul violent. Paris, Franța. Disponibil la adresa https://www.cep-probation.org/wp-content/uploads/2018/12/Report-meeting-final-paris-radicalisation.pdf

Instrumentele de evaluare a riscului trebuie să fie folosite în cadrul unei abordări multi-disciplinare, și nu ca proceduri independente standardizate: acest lucru garantează faptul că opiniile prezentate se vor baza pe o imagine de ansamblu a deținuți-lor, cu informații puse la dispoziție de actorii din mai multe agenții. Clasificarea bazată pe o evalu-are solidă a riscului oferă de asemenea o direcție personalului de probațiune. Cu privire la asigura-rea siguranței personalului, agenții trebuie pre-gătiți în vederea identificării riscurilor și evaluării „riscului acceptabil”.

Exemplu practic:Programul DARR (Belgia) (70)

Începând cu anul 2016, Palatul de Justiție de la Bruxelles a coordonat programul „Analiza dina-mică a riscurilor și resurselor” (DARR). Lansarea programului DARR este strâns legată de atacu-rile de la Bruxelles și Paris și de numărul crescut de condamnări pentru extremism violent.

Acest program are două obiective majore: rein-tegrarea și evitarea recidivei deținuților impli-cați în extremism violent.

Aceste două obiective sunt urmărite prin patru linii principale de intervenție:

• schimbul de informații între agenții

• activitatea de sprijin

• activitatea de supraveghere

• managementul informației.

Aceste patru tipuri de intervenție sunt im-plementate în timpul perioadei de deten-ție, continuă în timpul măsurilor comuni-tare și se încheie după sfârșitul perioadei de supraveghere.

5.4.3. Programeșiintervenșii

Câteva state membre (de ex. Franța, Olanda și Re-gatul Unit) au dezvoltat programe (benevole) și intervenții personalizate pentru deținuții VETO eliberați condiționat.

Deținuții necesită sprijin permanent, de la peniten-ciar la eliberare. În primele câteva săptămâni după eliberare, gradul de vulnerabilitate a deținuților eli-berați este cel mai ridicat. Ajustarea poate fi difici-

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 36

lă atât pentru foștii deținuți cât și pentru familiile acestora. Un mijloc de a garanta această continu-itate este oferirea unui acord de mentorat sau fa-cilitare pentru deținuți, atât înainte cât și după eli-berare. Aceeași persoană care lucrează cu deținutul pe perioada executării sentinței ar trebui să rămână un punct de contact și sprijin după eliberare. În Ger-mania, de exemplu, acest lucru se desfășoară prin intermediul serviciilor de consiliere ale Rețelei de Prevenire a Violenței.

Exemplu practic:Prevenirea și deradicalizarea în penitenciare și probațiune (Germania) (71)

Programul de „Prevenire și deradicalizare în penitenciar și probațiune” al Rețelei de pre-venire a violenței (VPN) își propune ca tinerii condamnați pentru acte de violență motivate ideologic (extremiști de dreapta sau islamiști radicali) să conducă o viață responsabilă și lipsită de violență și să se distanțeze de ideo-logiile inumane.

Formatorii lucrează cu stagiari pentru a atinge următoarele obiective:

• să dezvolte aptitudini sociale, empatie, stimă de sine și capacitatea de auto-reflecție;

• să se detașeze de ideologiile de ură inumane;

• să își înțeleagă mai bine și să își corecteze comportamentul violent;

• să accepte dreptul fundamental al fiecărei persoane la libertate și la integritate corporală;

• să învețe cum să gestioneze pașnic conflictele;

• să își asume responsabilitatea pentru faptele proprii;

• să joace un rol activ în planificarea propriu-lui viitor.

Această abordare implică formarea în vederea deradicalizării, educație civică, pregătire în grup pe termen lung și îndrumare pentru stabilizare în urma eliberării. Elemente cheie ale pregătirii sunt realizarea distincției dintre infracțiune și infractor și confruntarea ideologiei, a strate-giilor de justificare și a infracțiunii. Formatorii și cei instruiți trebuie să aibă o relație solidă

(71) Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (9 martie 2019). Asumarea responsabilității - Detașarea de ură și violență - Educarea spre responsabilitate (Verantwortungspädagogik®). Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/node/7422_en

(72) Spalek, B. (2016). Radicalisation, de-radicalisation and counter-radicalisation in relation to families: Key challenges for research, policy and practice. Security Journal, 29(1), 39-52. Disponibil la adresa https://link.springer.com/article/10.1057/sj.2015.43

bazată pe încredere și respect. Participarea este voluntară.

Pregătirea profesională a personalului din peni-tenciar este prevăzută în program.

Satisfacerea nevoii de sprijin material și social a VETO. Cooperarea structurată cu furnizori de ser-vicii precum agențiile pentru locuințe, agențiile pentru ocuparea forței de muncă, instituțiile de în-vățământ, furnizorii de servicii medicale și serviciile sociale sunt esențiale pentru succesul reintegrării foștilor deținuți și a reconstruirii vieții acestora în urma eliberării. Această cooperare trebuie pregăti-tă și inclusă în planurile de relocare înainte de mo-mentul eliberării. Pentru reintegrarea pașnică în so-cietate sunt importante, de asemenea, construirea și menținerea relațiilor, dezvoltarea legăturilor sociale pozitive, sprijinirea și stimularea aptitudinilor și cali-tăților personale, încurajarea și oferirea de consiliere religioasă și spirituală. Formele exacte în care va fi oferit sprijinul vor depinde de necesitățile interne și externe ale deținutului. Din cauza stigmei asociate cu actele teroriste, oferirea unui astfel de sprijin se poate dovedi cu atât mai dificilă în cazul VETO.

Intervenții în cooperarea cu rețelele sociale ale deținuților. Studiile privind încetarea comporta-mentului infracțional au demonstrat importanța le-găturilor sociale strânse. Implicarea în intervenții a rețelei sociale a foștilor deținuți, în special familiile (72) oferă un sprijin crucial în procesele de încetare a comportamentului infracțional. Acest lucru poate însemna implicarea rudelor în procesul de luare a deciziilor de către profesioniști în privința deținuți-lor, încredințându-le acestora sarcini sau responsa-bilități prin care să îi ajute pe deținuți, și formarea acestora pentru a-i pregăti să se ocupe de cei dragi după încheierea intervenției. Nu ar trebui implica-te persoanele care au o influență negativă asupra deținuților, dar ar trebui acordată o grijă deosebi-tă atunci când astfel de influențe sunt identificate. Practici promițătoare din acest domeniu pot fi inspi-rate de abordarea „plasei de beneficii sociale” (social net of benefits) aplicată în cazul infractorilor juvenili în arest preventiv sau aproape de eliberare, a căror rețea de parteneri este organizată, îi înconjoară și îi sprijină. Toate părțile semnează un contract care este încheiat în acord cu deținuții. Acest contract cu caracter obligatoriu plasează responsabilitatea pe rețeaua deținuților, care funcționează precum o rețea de siguranță socială. Această abordare este ex-perimentată în Austria.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 37

Intervențiile teologice și sprijinul din partea co-munităților religioase. Astfel de intervenții specia-lizate pot fi oferite în penitenciare și după eliberare. Comunitățile religioase (inclusiv voluntari și imami) joacă un rol important în sprijinirea deținuților după eliberare; în lipsa sprijinului social și spiritual vul-nerabilitatea poate crește în această perioadă. Deți-nuții pot beneficia de pe urma consilierii religioase generale sau de pe urma intervențiilor religioase și teologice personalizate. Intervențiile specializate se pot baza fie pe o abordare teologică, unde scopul este combaterea convingerilor ideologice specifice, fie pe o abordare cognitiv-comportamentală. Perso-nalul de probațiune nu trebuie să se implice în dis-cuții de natură ideologică sau motivațională cu de-ținuții, ci ar trebui mai degrabă să se concentreze pe chestiunile legate de relocare. Practicienii ar trebui să încerce să introducă resursele din comunitate în rețeaua de sprijin care ajută foștii deținuți în deme-rsul lor de încetare a comportamentului infracțional și de reintegrare. Ca și în cazul programelor de men-torat și în activitatea cu membrii familiei, trebuie să fie efectuată o evaluare corespunzătoare a riscurilor pentru persoanele implicate.

Programele de mentorat. Câteva state membre ale UE (de ex. Danemarca și Regatul Unit) au elaborat un sistem de mentorat pentru indivizii radicalizați care doresc să se retragă din extremismul violent (73). Acești mentori care au un rol de model și ghid în interiorul societății, pot proveni și din rândul vo-luntarilor cu pregătire. Câțiva pot fi foști (formers), cu un trecut de extremism violent și experiență în retragerea din arena extremismului (74). Aceștia sunt familiarizați cu circumstanțele cu care se confruntă VETO și le pot oferi îndrumare cu privire la moda-litățile de abandonare a extremismului precum și exemple de moduri de viață alternative. Implicarea foștilor deținuți poate fi utilă, dar tensiunea politică cu privire la acest grup de deținuți este mai ridica-tă decât față de orice alte grupuri. Alți mentori pot proveni din organizații religioase sau din comuni-tate, și pot sprijini deținutul din diferite puncte de vedere, inclusiv cu îndrumare în viața de zi cu zi (de ex. pentru căutarea unui loc de muncă). Pentru asi-gurarea succesului este fundamental să se efectue-ze o verificare a mentorilor pentru a se garanta că aceștia nu au obiective ascunse și că există o bună compatibilitate între mentori și deținuți.

Serviciile pentru sănătatea mintală. Din ce în ce mai mult, informațiile și experiența indică existența unei legături între deținuții radicalizați (și indivizii radicalizați în general) și prezența unor boli minta-

(73) Spalek, B., & Davies, L. (2012). Mentoring in relation to violent extremism: A study of role, purpose, and outcomes. Studies in Conflict & Terrorism, 35(5), 354-368. Disponibil la adresa https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/1057610X.2012.666820

(74) Forumul mondial pentru combaterea terorismului. (2012). Memorandul de la Roma pentru bune practici în reabilitarea și reintegrarea deținuților extremiști violenți. Disponibil la adresa https://www.thegctf.org/Portals/1/Documents/Framework%20Documents/A/GCTF-Rome-Memorandum-ENG.pdf ).

(75) Concluziile Reuniunii de experți privind extremismul violent în Confederația Europeană de Probațiune - (CEP) - 2018 (raport intern)

le. Pentru a asigura că deținuții primesc sprijinul de care au nevoie atât în închisoare cât și după elibera-re, sunt necesare servicii pentru sănătatea mintală și evaluări ale acesteia.

Exemplu practic:Programul de sprijin individualizat pentru reafilierea socială (PAIRS) (Franța)

Programul francez PAIRS este un program in-dividualizat multidisciplinar pentru persoanele radicalizate sau pe cale să se radicalizeze, cu obiectivul reintegrării în comunitate prin inter-mediul dezvoltării de abilități care să le permită să trăiască în mod independent și prin constru-irea de rețele eficiente de sprijin. Participanții sunt indivizi acuzați de sau condamnați pentru terorism și deținuți care ar putea fi radicalizați. Sprijinul primit de participanți poate avea trei niveluri de intensitate: 3 ore, 10 ore sau 20 de ore pe săptămână. Participanții beneficiază de sprijinul unei echipe multidisciplinare, printre care un mediator intercultural (inclusiv un ghid spiritual din penitenciar), un psiholog și psihia-tru și asistenți sociali.

Recomandări cheie:activitatea de probațiune cu deținuții radicalizați și teroriști (75)

• Ar trebui respectat principiul proporționali-tății - nivelul de control și supraveghere tre-buie stabilit în funcție de nivelul de risc.

• Principiile generale legate de „ce funcționea-ză” și „încetarea comportamentului infracțio-nal” sunt aplicabile în acest context.

• Calitatea relațiilor cu VETO este cruci-ală și acesteia trebuie să i se acorde o atenție deosebită.

• Personalul de probațiune va fi responsabil pentru coordonarea și / sau furnizarea servi-ciilor pentru VETO. Cu toate acestea, impli-carea actorilor externi precum mentori, asis-tenți sociali și experți religioși este o bună practică. Implicarea acestora va spori cel mai probabil nivelul de legitimitate și încredere.

• Atunci când sunt implicați actori externi, tre-buie să existe practici privind o bună recru-

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 38

tare și selecție precum și pregătire a aces-tora. Este important ca aspectele ce țin de siguranță să fie luate în considerare. Actorii externi trebuie să beneficieze de sprijin prac-tic și eficient și mecanisme de monitorizare.

• Intervențiile trebuie să implice o cooperare între mai multe părți. Această cooperare tre-buie să se bazeze pe protocoale și mecanis-me clare. Transmiterea informațiilor trebuie să fie definită și convenită clar.

• Intervențiile ar trebui să fie holistice, aco-perind educația, pregătirea profesională, consilierea psihologică și spirituală, serviciile de ocupare a forței de muncă, îndrumarea privind locuințele, servicii privind abuzul de substanțe, practici de meditație, etc.

• Intervențiile trebuie să ia în considerare tre-cutul traumatic și consecințele acestuia.

• Toate intervențiile ar trebui să se bazeze pe instrumente standardizate și validate de eva-luare a riscurilor și necesităților atunci când actele sunt cauzate de motivații ideologice. Indivizii care au acționat din considerente ce țin de oportunism sau loialitate față de familie, fără o motivație ideologică specifică, nu necesită utilizarea acestor instrumente de evaluare a riscului.

• Familiile ar trebui să joace un rol important în monitorizarea și sprijinirea VETO. Din acest punct de vedere, familiile vor fi spriji-nite și pregătite să primească VETO. Ajutor financiar și practic va fi pus la dispoziția fa-miliilor pentru a evita ca acestea să apeleze la rețele radicale pentru un astfel de sprijin.

• Serviciile de probațiune trebuie să promo-veze proiecte de regenerare comunitară și urbană care să țintească discriminarea, in-cluziunea și justiția socială.

• Serviciile de probațiune trebuie să se impli-ce în elaborarea de contra-narațiuni la nivel

național sau regional care să promoveze di-versitatea și justiția socială. Este importantă colaborarea cu mass-media în vederea redu-cerii stigmei asociate acestui grup.

• Serviciile de probațiune ar trebui să încura-jeze evaluarea și cercetarea în vederea unei mai bune înțelegeri a impactului intervenții-lor de reintegrare.

• Serviciul de probațiune ar trebui să sprijine inițiativele de consolidare a municipalități-lor locale în activitatea de incluziune, astfel încât oricine să poată participa și împărtăși propriile experiențe. În acest sens, rețelele de asociere la nivel local sunt cruciale.

• Este important să se promoveze factorii de reducere a riscurilor: cele mai multe studii teoretice și empirice privind radicalizarea și extremismul violent se concentrează în general doar pe factorii de risc. Factorii de risc prezic evoluțiile nocive sau indezirabile; reintegrarea ar trebui să ia în considerare importanța factorilor care pot promova spo-rirea bunăstării și consolidarea rezilienței individuale și la nivel de societate.

• Personalul implicat în intervențiile privind deradicalizarea, dezangajarea și reintegrarea ar trebui să dispună de pregătire specială și sprijin în timpul activității lor.

• Unitățile naționale de pregătire a persona-lului de probațiune ar trebui să coopereze la nivelul Uniunii în cadrul Confederației Eu-ropene de Probațiune (CEP) și, în particular, în contextul proiectului co-finanțat de UE (programul Justiție) „PONT” desfășurat în principal de CEP.

• Pentru ca serviciile de probațiune să își poată desfășura sarcinile în mod eficient, ar trebui puse la dispoziție resurse adecvate în ceea ce privește timp, personal, mobilitate, etc.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 39

6. Concluzii

(76) Silke, A., & Veldhuis, T. (2017). Countering Violent Extremism in Prisons: A Review of Key Recent Research and Critical Research Gaps. Perspectives on Terrorism, 11(5), 2-11. Disponibil la adresa https://www.researchgate.net/publication/320757052_Countering_Violent_Extremism_in_Prisons_A_review_of_key_recent_research_and_critical_research_gaps

Provocările cu care se confruntă practicienii din serviciile penitenciare și de probațiune care lu-crează cu VETO cresc și se schimbă permanent. Având în vedere numărul tot mai mare de persoa-ne încarcerate pentru acte teroriste, necesitatea de a răspunde în mod adecvat nevoilor și riscurilor acestor persoane și de a folosi resursele disponi-bile pentru a le pregăti în vederea unei eliberări pașnice în societate este tot mai mare.

Statele membre vor trebui să aloce resursele dis-ponibile astfel încât să beneficieze de ele atât in-stituțiile penitenciare în general, cât și intervenți-ile mai specializate îndreptate spre monitorizarea și gestionarea riscurilor, prevenirea radicalizării și contribuirea la reabilitarea și relocarea VETO. Aceste decizii sunt influențate ulterior de numărul de indivizi care prezintă un risc și de tipul de radi-calizare care este luat în considerare.

În ceea ce privește practica cotidiană și lecțiile învățate, practicienii din statele membre UE do-bândesc tot mai multă încredere și competență în gestionarea acestor provocări. Este recunoscut că investițiile în interacțiuni cotidiene de înaltă cali-tate între personal și deținuți și aplicarea abordării dinamice a siguranței sunt fundamentale în redu-cerea la minim a riscurilor de radicalizare. Cu toa-te acestea, deoarece țările trebuie să gestioneze un nivel diferit de risc, câteva nu reușesc să nor-malizeze VETO din cauza riscului pe care aceștia îl reprezintă pentru ceilalți deținuți și/sau public.

Deocamdată există puține analize empirice pri-vind dinamicele sociale și psihologice care stau la baza radicalizării deținuților (76). Câteva studii și-au propus să identifice factorii care ar putea duce la radicalizare (de ex. super-aglomerarea, dinami-cele de grup și prezența liderilor extremiști caris-matici). Deși sunt utile, astfel de studii nu reușesc să explice de ce doar anumite persoane sunt radi-calizate și altele nu, deși toate sunt încarcerate în aceleași condiții. Pentru a identifica în mod efici-ent indivizii cu grad ridicat de risc, sunt necesare studii empirice care să clarifice mecanismele soci-ale și psihologice prin intermediul cărora condiți-ile conjuncturale pot conduce anumiți indivizi la radicalizare iar pe alții nu.

În prezent sunt testate evaluări ale riscurilor și in-tervenții specializate și sunt folosite într-un mod dinamic pentru a evalua nevoile și riscurile deți-nuților. Bunele practici în acest domeniu sunt per-sonalizate și răspund nevoilor deținuților. Cu toate

acestea, un grad superior de precizie este necesar. Evaluările de risc trebuie să se supună unei evalu-ări empirice robuste și să fie comparate cu majo-ritatea practicilor de evaluare a riscurilor pentru a se identifica care sunt cele mai eficiente metode și abordări.

Astfel de practici suferă modificări continue pe teritoriul statelor UE, ceea ce îngreunează semni-ficativ identificarea țărilor care utilizează practici specifice. Justificarea deciziilor în virtutea cărora sunt adoptate anumite politici și practici trebuie să fie mai transparentă și transmisă într-o bază de cunoștințe generale pentru bune practici. Proce-sul decizional este rareori bazat pe probe. Cerceta-rea trebuie implicată în practică încă de timpuriu.

Este necesară o abordare cu un grad mai ridicat de coordonare a cercetării, pentru a înțelege mai bine contextele în care radicalizarea are succes, în care riscurile sunt reduse și ce tip de sprijin aduce cele mai multe beneficii pentru deținuții reintegrați în societate. Pregătirea personalului trebuie evaluată de asemenea din perspectiva îmbunătățirii relații-lor dintre personal și deținuți, împreună cu abili-tatea de a gestiona riscurile legate de radicalizare.

Pentru anul 2019, grupul de lucru RAN P&P va tre-bui să prioritizeze aceste provocări multiple și să le abordeze prin intermediul cunoștințelor și ex-perienței de care dispun practicienii din serviciile penitenciare și de probațiune.

Obiectivele principale pentru acest an vor fi urmă-toarele aspecte.

• Reabilitarea VETO-urilor. Provocările actuale și practicile în organizarea acestui proces vor fi formulate într-un manual, din perspectiva siguranței dar și a reintegrării.

• Evaluarea riscului. Dacă în 2018 atenția a fost îndreptată asupra implementării evaluării ris-cului, în 2019 atenția va cădea asupra utilizării evaluării riscului la nivel individual și modului în care evaluatorii gestionează provocările de la caz la caz.

• Regimurile de încarcerare. Va fi efectuată o analiză mai aprofundată a diferitelor regimuri de încarcerare. Obiectivul este depășirea avan-tajelor și dezavantajelor regimurilor comune și de concentrare, și dezvoltarea de lecții con-textualizate, bazate pe experiența mai multor

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 40

state membre.

• Evaluarea programelor de ieșire. În colabo-rare cu grupul de lucru RAN Exit, un format

de evaluare va fi definit pentru a contribui la promovarea calității și eficienței programelor de ieșire.

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 41

Lista de acronimeALF Frontul de Eliberare a Animalelor

CEP Confederația Europeană de Probațiune

CEPOL Agenția Uniunii Europene pentru Pregătirea Forțelor de Ordine

CSO Organizația societății civile

CT Combaterea terorismului

CVE Combaterea extremismului violent

DAESH așa-numitul Stat Islamic (IS) (al-Dawla al-Islamiya fi al-Iraq wa al-Sham)

DAP Departamentul Italian al Administrației Penitenciarelor

DARR Analiza dinamică a riscurilor și resurselor

DGSI Directoratul General Francez pentru Securitate Internă (DGSI),

ELF Frontul de Eliberare a Pământului

ENAP L’école nationale d’administration pénitentiaire

EPR Regulile europene pentru penitenciare

EPTA Academiile Europene de Formare în Penitenciare

ERG Îndrumarea riscului extremist

ETA Pământul Basc și Libertate (Euskadi Ta Askatasuna)

FAIR Combaterea radicalizării deținuților

FTF Luptător terorist străin

HMPPS Serviciul Regal Penitenciar și de Probațiune (Regatul Unit)

ICSR Centrul Internațional de Studii privind Radicalizarea și Violența Politică

IRA Armata Republicană Irlandeză

IS (așa-numitul) Stat Islamic

ISF Fondul pentru Securitate Internă

NGO Organizație non-guvernamentală

ORT Formator expert la fața locului

P&P Servicii penitenciare și de probațiune

PAIRS Programul de sprijin individualizat pentru reafilierea socială

PKK Partidul Muncitorilor din Kurdistan (Partiya Karkerên Kurdistanê)

RAN Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 42

RRAP Evaluarea riscului de radicalizare în penitenciare

SNC Conferința privind rețeaua socială

TER Teroriști, Extremiști și Radicali

TE-SAT Raportul privind situația terorismului și evoluția acesteia

UCOII Uniunea comunităților și organizațiilor islamice din Italia (Unione delle Comunità e Organizzazioni Islamiche)

UK Regatul Unit al Marii Britanii

UNODC Biroul ONU pentru droguri și criminalitate

VERA 2R Evaluarea riscului de extremism violent 2 revizuit

VERA Evaluarea riscului de extremism violent

VETO Deținut extremist violent terorist

VPN Rețea de prevenire a violenței

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 43

Lista de referințeAwan, I., & Guru, S. (2017). Parents of foreign 'terrorist' fighters in Syria – will they report their young?. Ethnic and Racial Studies, 40(1), 24-42. Disponibil la adresa: https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/01419870.2016.1206588

Beckford, J., Joly, D., & Khosrokhavar, F. (2005). Muslims in prison: Change and challenge in Britain and France. Basingstoke, England & New York: Palgrae MacMillan. Disponibil la adresa https://www.palgrave.com/gb/book/9781403998316

Brandon, J. (2009). Unlocking al-Qaeda: Islamist extremism in British prisons. Londra: Quilliam Foundation, 284-306.

Calverley, A. (2012). Cultures of desistance: Rehabilitation, reintegration and ethnic minorities. Taylor & Francis. Disponibil la adresa https://www.taylorfrancis.com/books/9780415672610

Capano, F. (24 septembrie 2018). The endless terrorism debate: to de-radicalise or disengage [articol online]. Disponibil la adresa https://www.icf.com/blog/policy-and-regulation/terrorism-deradicalise-or-disengage

Comitetul de Miniștri, Consiliul Europei. (2017). Recomandarea Consiliului de Miniștri adresată statelor membre cu privire la normele europene privind sancțiunile și măsurile comunitare). CM/Rec (2017) 3. Disponibil la adresa https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectID=0900001680700a5a

Confederaţia Europeană de Probaţiune (CEP). (2018). Raport cu privire la a treia reuniune a experților privind extremismul violent. Paris, Franța. Disponibil la adresa https://www.cep-probation.org/wp-content/uploads/2018/12/Report-meeting-final-paris-radicalisation.pdf

Consiliul pentru Cooperarea Penologică (PC-CP). (2016). Manualul Consiliului Europei pentru servicii penitenciare și de probațiune privind radicalizarea și extremismul violent. PC-CP (2016) 2 rev 4. Disponibil la adresa https://rm.coe.int/16806f9aa9

Consiliul Uniunii Europene, decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 164, 22/06/2002 P. 0003–0007. Disponibil la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex:32002F0475

Consiliul Uniunii Europene. (2016). European Prison Rules. Council of Europe Publishing: Strasbourg. Disponibil la adresa https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016806f3d4f

Dean, C. (2014). The Healthy Identity Intervention: The UK's Development of a Psychologically Informed Intervention to Address Extremist Offending. In A. Silke (Ed.). Prisons, terrorism and extremism: Critical issues in management, radicalisation and reform. Londra: Routledge. Disponibil la adresa https://www.researchgate.net/publication/321914837_The_healthy_identity_intervention_the_UK's_development_of_a_psychologically_informed_intervention_to_address_extremist_offending

Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului. (2016). Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 119, 89-131. Disponibil la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016L0680&from=EN

Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului european și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului. 2017. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, OJ L 88, 6-21. Disponibil la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A32017L0541

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 44

Durnescu, I. (2012). What matters most in probation supervision: Staff characteristics, staff skills or programme?. Criminology & Criminal Justice, 12(2), 193-216. Disponibil la adresa https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1748895811428174

Comisia Europeană, Direcția Generală Justiție și Consumatori. (2015). Advice for training providers: European judicial training. Publications Office. Disponibil la adresa https://e-justice.europa.eu/fileDownload.do?id=9f252d82-8ef4-4f6e-b562-372f9fa50096

Europol. (2018). TE-SAT 2018: Raportul privind situația terorismului și evoluția acesteia. Agenția Uniunii Europene pentru Pregătirea Forțelor de Ordine. Haga: Uniunea Europeana, 2018. Disponibil la adresa https://www.europol.europa.eu/sites/default/files/documents/tesat_2018_1.pdf

EuroPris. (2016). Prison Chaplaincy and Deradicalisation. Organizația Europeană a Serviciilor Penitenciare și Corecționale. Disponibil la adresa https://www.europris.org/file/europris-expert-group-report-prison-chaplaincy-and-deradicalisation/

Farrall, S., & Calverley, A. (2005). Understanding desistance from crime: New theoretical directions in resettlement and rehabilitation. Maidenhead: Open University Press. Disponibil la adresa https://epdf.tips/understanding-desistance-from-crime-crime-and-justice.html

Fighting Against Inmates’ Radicalisation (FAIR). (n.d.). Collection of Inspiring Practices — Deliverable D21. Disponibil la adresa http://fair-project.eu/wp-admin/admin-ajax.php?juwpfisadmin=false&action=wpfd&task=file.download&wpfd_category_id=171&wpfd_file_id=855&token=02428583e1aa99b0e74777d840946c29&preview=1

Gilliat-Ray, S., Pattison, S., & Ali, M. (2013). Understanding Muslim Chaplaincy. Surrey, UK: Ashgate, 2013.

Global Centre on Cooperative Security; ICCT. (2017). Correcting the Course — Advancing Juvenile Justice Principles for Children Convicted of Violent Extremism Offenses. Disponibil la adresa https://icct.nl/wp-content/uploads/2017/09/Correcting-the-Course_Global-Center_ICCT.pdf

Forumul mondial pentru combaterea terorismului. (2012). Memorandul de la Roma pentru bune practici în reabilitarea și reintegrarea deținuților extremiști violenți. Disponibil la adresa https://www.thegctf.org/Portals/1/Documents/Framework%20Documents/A/GCTF-Rome-Memorandum-ENG.pdf

Forumul mondial pentru combaterea terorismului. (2015). Recomandări pentru managementul penitenciarelor privind combaterea și gestionarea radicalizării în penitenciare. Disponibil la adresa https://theiij.org/wp-content/uploads/Prison-Recommendations-FINAL-1.pdf

Goffman, E. (1961). Asylums: Essays on the social situation of mental patients and other inmates. Anchor Books Doubleday & Company, Inc. Garden City, New York. Disponibil la adresa https://books.google.co.uk/books?id=GKw0DwAAQBAJ&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q=total%20institution&f=false

Hamm, M. S. (2013). The spectacular few: Prisoner radicalization and the evolving terrorist threat. NYU Press. Disponibil la adresa https://nyupress.org/books/9780814725443/

Hannah, G., Clutterbuck, L., & Rubin, J. (2008). Radicalization or rehabilitation: Understanding the challenge of extremist and radicalized prisoners. Rand Corporation. Disponibil la adresa https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/technical_reports/2008/RAND_TR571.pdf

insideprison.com. (Aprilie 2006). Risk assessment: approaches and applications. Disponibil la adresa https://www.insideprison.com/risk-assessment.asp

Jesse, J., (2018). Interview: 'A model system for its sense of mission and high recruitment standards'. Justice trends magazine. Issue #2. Disponibil la adresa http://justice-trends.press/a-model-system-for-its-sense-of-mission-and-high-recruitment-standards/#

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 45

King, R. D., & Resodihardjo, S. L. (2010). To max or not to max: Dealing with high risk prisoners in the Netherlands and England and Wales. Punishment & Society, 12(1), 65-84. Disponibil la adresa https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1462474509349010

Neumann, P. (2010). Prisons and Terrorism: Radicalisation and De-Radicalisation in 15 Countries. The International Centre for the Study of Radicalisation and Political Violence (ICSR). Disponibil la adresa https://www.clingendael.org/sites/default/files/pdfs/Prisons-and-terrorism-15-countries.pdf

Outcomes of Expert meeting on violent extremism of Confederation for European Probation — (CEP) — 2018 (internal report)

Penal Reform International. (2017). Children and violent extremism: International standards and responses from criminal justice systems. Disponibil la adresa https://cdn.penalreform.org/wp-content/uploads/2017/03/PRI_Children_and_violentextremism_Briefing.pdf

Pressman, D. E., & Flockton, J. (2014). Violent extremist risk assessment: Issues and applications of the VERA-2 in a high-security correctional setting. In A. Silke (Ed.) Prisons, terrorism and extremism: Critical issues in management, radicalisation and reform (pp. 122-143). Londra: Routledge. Disponibil la adresa https://www.taylorfrancis.com/books/e/9781136657825/chapters/10.4324/9780203584323-9

R2PRIS. (n.d.). Radicalisation prevention in prisons. Disponibil la adresa http://www.r2pris.org/rrap-radicalisation-risk-assessment-in-prisons-toolset.html

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2015). Întâlnirea grupului de lucru - Studiu de caz Grupul Terorist în Vught. RAN P&P Document ex post, 26 noiembrie, Vught. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_visit_pi_vught_2611_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016a). Abordări ale infractorilor extremiști violenți și combaterea radicalizării în serviciile penitenciare și de probațiune. Document de lucru al practicienilor RAN P&P. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_approaches_to_violent_extremist_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016b). Programele pentru ieșire și intervențiile în serviciile penitenciare și de probațiune. RAN P&P Document ex post, 14-15 iunie, Berlin. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ex_post_paper_ran_p_and_p_14-15_06_2016_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016c). Cerințe metodologice minime privind intervențiile pentru ieșire. RAN EXIT Document ex post. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-exit/docs/ran_exit-ex_post_paper_london_15-16032016_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016d). Reuniunea plenară a Grupului de lucru RAN privind serviciile penitenciare și de probațiune. RAN P&P Document ex post, 14-15 decembrie, Riga. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_plenary_meeting_14-15122016_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016e). Vizită de studiu a Grupului de lucru RAN privind serviciile penitenciare și de probațiune. RAN P&P Document ex post, 26-27 octombrie, Veneția și Padova. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_study_visit_26_27102016_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2016f). Reuniunea grupului de lucru - Cooperarea multipartită. RAN P&P Document ex post, 24-25 februarie, Stockholm. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 46

network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_p-p_multiagency_cooperation_around_radicalised_offenders_stockholm_24-25022016_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2017a). Răspunsuri către repatriați: Luptători teroriști străini și familiile lor. RAN manual. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/ran_br_a4_m10_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2017b). Rolul religiei în programele pentru ieșire și consilierea religioasă în cadrul serviciilor penitenciare și de probațiune. RAN P&P & RAN EXIT Document ex post. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_role_of_religion_in_exit_programmes_10-11_10_2017_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018a). Ghid de abordări și practici. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/ran-best-practices/docs/ran_collection-approaches_and_practices_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018b). Gestionarea infractorilor extremiști violenți și teroriști în cadrul serviciilor penitenciare și de probațiune: Formalizarea cooperării între forțele de ordine, penitenciare, serviciile de probațiune și procuratură. Document RAN ex post eveniment privind politica și practica. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/ran-papers/docs/ran_pol_p-p_optimising_triple-p_cooperation_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018c). Dezvoltarea, implementarea și utilizarea evaluării riscului pentru deținuții extremiști violenți și teroriști. RAN P&P Document ex post. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_developing_implementing_using_risk_assessment_brussels_09-10_07_2018_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018d). Deținuții extremiști violenți minori și tineri (Juvenile and young violent extremist offenders). RAN Document ex post vizitei de studiu. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_study_visit_juvenile_young_violent_extremist_offenders_7-8_06_2018_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2018e). Rolul familiei și al rețelelor sociale în reabilitarea extremiștilor (violenți) și a teroriștilor. RAN P&P Document ex post. Disponibil la adresa https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_role_family_social_networks_rehabilitation_extremist_terrorist_offenders_06-07_03_2018_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN), (2018f). Problema resocializării. Abordarea problemei indivizilor radicalizați în timpul încarcerării și după aceasta. RAN P&P – RAN EXIT Document ex - post. Disponibil la adresa: https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/about-ran/ran-p-and-p/docs/ran_pp_dealing_with_radicalised_individuals_06_112018_en.pdf

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2019a, 9 martie). Înapoi pe drumul cel bun. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/node/7411_en

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2019b, 9 martie). Instrumentul pentru evaluarea riscului în contextul serviciilor penitenciare din Spania. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/content/risk-assessment-instrument-spanish-prison-context_en

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2019c, 9 martie). Conferința privind rețeaua socială. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/node/11694_en

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 47

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2019d, 9 martie). Asumarea responsabilității - Detașarea de ură și violență - Educarea spre responsabilitate (Verantwortungspädagogik®). Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/node/7422_en

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2019e, 9 martie). Echipa TER (Teroriști, Extremiști și Radicali). Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/node/11695_en

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2019f, 9 martie). Formarea practicienilor din prima linie. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/content/risk-assessment-instrument-spanish-prison-context_en

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2019g, 9 aprilie). CoPPRa. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/node/7424_en

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2019h, 9 aprilie). Formare pentru sectorul penitenciar. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/content/training-prison-sector_en

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2019i, 9 aprilie). Predarea cursurilor privind radicalizarea violentă și prozelitismul în penitenciare. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/content/training-courses-violent-radicalisation-and-proselytism-prison_en

Rețeaua de Conștientizare a Radicalizării (RAN). (2019j, 9 aprilie). Pregătirea formatorilor experți la fața locului (ORT) cu privire la conștientizarea radicalizării islamiste violente în penitenciare. Extras din Ghidul de recomandări practice al RAN: https://ec.europa.eu/home-affairs/content/training-site-referee-trainers-ort-violent-islamist-radicalisation-awareness-detention_en

Robert, D. (2005). Actuarial Justice. In M. Bosworth (Ed.) "Encyclopedia of Prisons and Correctional Facilities". Thousand Oaks, California: Sage Publications, Inc. preluat din http://www.encyclopedias.biz/dw/Encyclopedia%20of%20Prisons%20and%20Correctional%20Facilities.pdf

Schulenberg, S. (2018). Extremistische Gefangene im Strafvollzug. Disponibil la adresa https://www.reso-infoportal.de/images/Publikationen/FS-2-18-kurz.pdf

Silke, A., & Veldhuis, T. (2017). Countering Violent Extremism in Prisons: A Review of Key Recent Research and Critical Research Gaps. Perspectives on Terrorism, 11(5), 2-11. Disponibil la adresa https://www.researchgate.net/publication/320757052_Countering_Violent_Extremism_in_Prisons_A_review_of_key_recent_research_and_critical_research_gaps

Spalek, B. (2016). Radicalisation, de-radicalisation and counter-radicalisation in relation to families: Key challenges for research, policy and practice. Security Journal, 29(1), 39-52. Disponibil la adresa https://link.springer.com/article/10.1057/sj.2015.43

Spalek, B., & Davies, L. (2012). Mentoring in relation to violent extremism: A study of role, purpose, and outcomes. Studies in Conflict & Terrorism, 35(5), 354-368. Disponibil la adresa https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/1057610X.2012.666820

Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC). (2016). Manual pentru gestionarea deținuților extremiști violenți și prevenirea radicalizării violente în închisori. New York: United Nations Publication. Disponibil la adresa https://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/Handbook_on_VEPs.pdf

Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC). (2017). Manual privind copiii recrutați și exploatați de către grupurile extremiste violente și teroriste: Rolul sistemului de justiție, Biroul ONU pentru droguri și criminalitate, Viena. Disponibil la adresa https://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/Child-Victims/Handbook_on_Children_Recruited_and_Exploited_by_Terrorist_and_Violent_Extremist_Groups_the_Role_of_the_Justice_System.E.pdf

DOCUMENT DE LUCRU AL PRACTICIENILOR RAN P&P 48

Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, (2014). Rezoluția 2178. Amenințările la adresa păcii și securității internaționale cauzate de terorismul în toate formele și manifestările sale. (S/RES/2178 (2014)). Disponibil la adresa http://unscr.com/en/resolutions/doc/2178

Useem, B., & Clayton, O. (2009). Radicalization of U.S. prisoners. Criminology & Public Policy, 8(3), 561-592. Disponibil la adresa https://onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.1111/j.1745-9133.2009.00574.x

van der Heide, L., Entenmann E. (2016). Juvenile Violent Extremist Offenders: Peer Pressure or Seasoned Soldiers?. Disponibil pe pagina de internet a Centrului Internațional pentru Combaterea Terorismului - Haga: https://icct.nl/publication/juvenile-violent-extremist-offenders-peer-pressure-or-seasoned-soldiers/

Violent Extremist Risk Assessment (VERA). (n.d.). Violent Extremist Risk Assessment 2 Revised (VERA-2R). Disponibil la adresa https://www.vera-2r.nl/

Walsh, F. (2012). Family resilience. In F. Walsh (Ed.) Normal family processes: Growing diversity and complexity. New York: Guilford Press.

Williams, R. J., & Liebling, A. (2016). Faith Provision, Institutional Power, and Meaning among Muslim Prisoners in Two English High-Security Prisons. In K. Kerley (Ed.) Religion in Prison: Research, Theory, and Policy. Santa Barbara, CA: Praeger. Disponibil la adresa https://espace.library.uq.edu.au/data/UQ_f5654eb/Religious_provision.pdf?Expires=1554850934&Signature=bcpXYE4zrq331qdWmKlbMZjBJs8DTLNtopLTejOklXwpcSc4U0QFWXRpP-gWiztwP7LpMfMTIIntsjqwTpJnR0n-d73AtBYKHsZidCUJSDzkMPVd-v7ZMcuNyHsFtHL-y3tNxk3KHNykqZ3sjBkT1uB5IKRr~0VaAuDgA6KSgRjasw4Dvjb6sFSjm0C3jSV5vAl5WpsxmfCCxTC7JMpnW5IxTIwBswseYdANazeoxHCBkMxecbwyQbeY~o6JPCr1Gr8KHHj3Ju3Ty~nGST5YRKmfMnZZigtpAvpvf4bsg7j99JJDc0EFo85Hc2D6HoJ~VegvBghQ0-oyy7bZY29yghg__&Key-Pair-Id=APKAJKNBJ4MJBJNC6NLQ

Winter, C. (2015). Women of the Islamic State: a manifesto on women by the Al-Khanssaa Brigade. Quilliam Foundation. Disponibil la adresa https://therinjfoundation.files.wordpress.com/2015/01/women-of-the-islamic-state3.pdf

Winter, C. (2018). ISIS, Women and Jihad: Breaking with Convention. Disponibil pe pagina de internet a Institutului pentru schimbare globală Tony Blair https://institute.global/insight/co-existence/isis-women-and-jihad-breaking-convention