Doctrinele economice în antichitate

5/17/2018 Doctrinele economice n antichitate - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/doctrinele-economice-in-antichitate 1/19

DOCTRINELE ECONOMICE ÎNANTICHITATE

CURS 2



INTRODUCERE Antichitatea- sursa iniŃială a ideilor

şi doctrinelor economice. Ideile economice fundamentale se

concentrau asupra economieicasnice, adică asupra buneiadministrări a patrimoniuluiparticular.

Oikos şi nomos



Idei, teorii şi doctrine

economice în Grecia antică

Doctrina proporŃionalităŃii-Legile lui Solon dinAtena (635 - 559 î. Hr.) Au consfinŃit atât dreptul celor bogaŃi de a promulga şi

de a aplica legile, cât şi dreptul de a avea o putereproporŃională cu contribuŃia lor la serviciul public, înprincipal, cu plata taxelor şi a cheltuielilor de război; auanulat datoriile, eliberând persoanele şi bunurile,deoarece împrumutul era de multe ori garantat de împrumutat cu propria persoană; le-au dat dreptulsăracilor, care deşi nu plăteau taxe şi nu aveau acces lafuncŃii publice, de a alege şi de a revoca magistraŃii dinstraturile sociale superioare lor; au consacrat dreptuloamenilor de a decide singuri în privinŃa guvernării.

Emanciparea umana si sociala este determinataeconomic – legea scuturării sarcinii

BogaŃii primeau o putere proporŃională cuaverea lor



Doctrina egalităŃii protecŃiei, promovata de

Pericle (490-429 Î. Ch.) susŃinea distribuirea puterii cât mai echitabil în

scopul asigurării unei protecŃii egale pentru toŃioamenii

combina criteriile politice cu cele economice şi

sociale, între altele această doctrină promova:acordarea dreptului de cetăŃenie doar atenienilor dintată-n fiu; orice cetăŃean care neglija să participe latreburile publice aducea un prejudiciu comunităŃii;plata săracilor pentru participarea la afacerile

publice din fondurile statului, evitându-seexcluziunea din cauza săraciei. scotea in evidenta avantajele democratiei tratament nediscriminatoriu faŃă de independenŃa

forŃei de muncă şi faŃă de protecŃia proprietăŃii

protejarea bogaŃilor de invidie şi a săracilor deoprimare împiedicarea unui grup unit de interese să obŃină

puterea



Promotorii ideilor economice - filosofii

Scrierile filosofilor conŃin opinii fragmentare asupra unorchestiuni economice particulare dintr-o perspectivă etică, dereformare socială.

Platon şi Aristotel au formulat doctrine elitiste

în imaginarea unei cetăŃi ideale Principalele idei ale doctrinei economice din antichitatea elenă

sunt cuprinse în :

Republica şi Legile (Platon)

Politica (Aristotel)



Ideile economice

Platon şi Aristotel, au formulat planul unei cetăŃi (al unui stat),mai mult sau mai puŃin ideale, fondată pe doctrina justiŃieicomutative şi distributive, aşezată pe egalitateaproporŃională, pe deosebirile dintre indivizi şi pe un scopclar al acŃiunii oamenilor: „binele şi cel mai mare bine”.

Cetatea ideală Activitatea economică ideală Agricultura Diviziunea muncii Bani, credit şi comerŃ Proprietatea privată RepartiŃia bogăŃiei IntervenŃia statului



Cetatea ideală Atât Platon, cât şi Aristotel identifică în "cetate"

locul interesului comun sau comunitatea. Regimul politic aplicabil cetăŃii era democraŃia

(cu sclavi) Scopul constituirii cetăŃii nu era numai

asigurarea trebuinŃelor vitale ale oamenilor, cişi atingerea stării de fericire a indivizilor Administrarea şi apărarea cetăŃii, reveneau

oamenilor liberi – înŃelepŃii, magistraŃii şi

militarii - care nu trebuiau să fie deturnaŃispre nici o altă preocupare



Activitatea economică ideală

Economia ideală : restrânsă şi modestă, cuo producŃie mediocră, cu puŃină circulaŃie, cuschimb puŃin şi cu puŃină bogăŃie, moderaŃia

Scopul pe care îl urmăreau era să găsească oformă de organizare socială care să lasecetăŃenilor mult timp liber, pe care aceştiasă-l folosească pentru activităŃi politice şipentru studiu dezinteresat



Agricultura Proprietatea agricolă - temeiul pentru

activitatea economică esenŃială Atât Platon, cât şi Aristotel arătau un dispreŃ

făŃiş faŃă de agricultori şi meşteşugari şiostilitate faŃă de comercianŃi

Proslăvesc munca agricolă şi virtuŃile ei, dar nuşi pe muncitorii agricoli.



Bani, credit şi comerŃ Platon şi Aristotel priveau cu reŃinere comerŃul,

creditul şi navigaŃia, considerându-le dăunătoare

pentru activitatea cetăŃii. Căile îmbogăŃirii: îmbogaŃirea de la natura şi

chrematistica - cuprindea diferite forme de comerŃpână la forma socotită de el cea mai condamnabilă –comerŃul cu bani şi opusă celei dintâi şi, de aceea,condamnabilă

Imprumutul cu dobânda - cea mai dispretuiŃăocupaŃie Pentru Platon, împrumutul nu este decât un serviciu

prietenesc, aşadar gratuit Pentru Aristotel banii au doar rolul de mijloc de

schimb



Proprietatea privată Xenofon: lăsând subtil să se înŃeleagă că este o

opinie împărtăşită de toŃi cei care se pricep înprobleme legate de economie, consideră proprietateaderivată din gospodărie şi o identifică cu posesia

Platon: dorea suprimarea proprietăŃii pentru caindividul să nu fie mânat de interesul personal într-

un sens contrar interesului general => comunizareabunurilor => cea mai veche formă de comunism – acomunismului elitist – care să asigure eliteiindependenŃa economică, dar în Legile previzioneazăsacralitatea şi inviolabilitatea proprietăŃii

Aristotel: proprietatea este o parte a gospodăriei;arta dobândirii de bunuri este o parte a gospodăririi,dar şi un instrument



RepartiŃia bogăŃiei Problema repartiŃiei bogăŃiei este abordată într-un spirit

social-ierarhic atât din perspectivă economică, cât şi din

perspectivă morală şi politică potrivit justiŃiei comutative şidistributive. Platon

Introduce un criteriu economic – venitul – corectândierarhia socială, pentru că de data asta identifică patruclase reversibile (primi, scunzi, terŃi şi cvaterni)

Scopul societăŃii era subordonarea individuluicomunităŃii, individ care se apropia, prin modul său deviaŃă, de ascet , deschide calea doctrinelor redistributive

RepariŃia începea cu împărŃirea pământului astfel încât,fiecare cetăŃean primea numai o bucată (mică) depământ

Aristotel Aristotel, este şi el adept al împărŃirii în caste, al

menŃinerii aproprierii comunitare pe o parte apământului şi a insituŃiilor care făceau să domneascăuniformitatea şi moderaŃia.



IntervenŃia statului intervenŃia statului era admisă fără

să fie controlată şi fără să aibă vreolimită

drepturile individului sacrificate în

favoarea colectivităŃii Aristotel: "existenŃa totului este

anterioară şi superioară celei a

părŃilor"



OmnipotenŃa statului este foarte bine redată de celebrul

principiu aristotelic după care "în mod necesar întregul esteanterior părŃii

În contradicŃie cu spiritul lor liber, dar şi cu cultivarea libertăŃiidrept cea mai mare virtute, filosofii greci imaginau statulantic intens reglementat, de la căsătorie (după caz, celibat),serviciul militar, comerŃ, manifestări publice până lamobilitatea individuală, într-un cuvânt, toate instituŃiile caredădeau consistenŃa totului.

SancŃiunile pentru încălcarea legilor combinau amenda,

sechestrul, privarea de liberate, ostracizarea, deportarea pediverse durate şi nu excludeau, pentru delicte considerategrave, pedeapsa cu moartea.

Sursele veniturilor statului erau în principal impozitele, detot felul, dar nu erau excluse nici altele precum, ofrandeleaduse zeilor, prăzile de război, taxele pentru diferiteactivităŃi (tranport, depozit, judecată, etc.).

DestinaŃia cheltuielilor viza întreŃinerea instituŃiilorpublice (palestre, băi publice, altare şi temple, forturi, mese

comune, închinări aduse zeilor, armatei, finanŃării războiului, justiŃiei, plăŃii funcŃionarilor publici, etc.).



FuncŃionarii publici (perceptorii, vistiernicii, inspectorii,

contabilii, picherii, avocaŃii publici, arhonŃii, polemarhul, etc.)erau aleşi prin tragere la sorŃi, la fel şi magistraŃii; filosofii, deşiadmit că alegerea este un principiu care scoate interesul publicde sub incidenŃa interesului privat, nu exclud apariŃia delictelor(furt, delapidare) care atacă averea publică sau a corupŃieimagistraŃilor. Dacă autorităŃile dovedeau că „vreun funcŃionar

public că s-a făcut vinovat de furtul banilor publici, îl deferătribunalului care îl condamnă să plătească înzecit suma înstrăinată”; dacă în urma unui denunŃ şi dacă tribunaluldovedea că „un funcŃionar a primit mită”, acesta eracondamnat să plătească o amendă egală cu înzecitul mitei;dacă se constata că un funcŃionar a făcut o cheltuială

neconformă legii, „îl condamnă pentru cheltuieli nelegale, şi-lamendează să plătească suma cu care a întrecut statelealocate”.

DemocraŃia este opusă regimurilor tiranice şi oligarhice şi dinaceastă perspectivă, a capacităŃii ei de a diminua corupŃia, „căci un colegiu restrâns se poate influenŃa şi mitui mai uşordecât poporul întreg”.

Statul pe care îl conturau filosofii era deopotrivă poliŃienesc, justiŃiar, asistenŃial, paternalist, inducând îndoiala că un astfel

de stat poate garanta regimul democratic.



IdeileIdeile econeconomiceomice î în Roman Romaanticăantică

Romanii au favorizat activitatea economică, dezvoltând căi decomunicaŃie(scop politic şi militar).

Varron, Cato cel Bătrân, Columella şi Cicero au tratat înscrierile lor problemele agricole.

ContribuŃia semnificativă a gânditorilor romani s-a realizat prin

intermediul dreptului(sistemul contractelor) =>regimeconomic complex, cu afirmarea proprietăŃii

individuale =>bazele sistemului capitalist de maitârziu



Scriptores de re rustica

Roma antică, caracterizată printr-o puternică

organizare rurală, printr-un regim almicilor proprietari liberi, care îşi cultivaupropriul pământ, a avut câŃiva autori de texteeconomice, teoreticieni ai vieŃii rurale, din

scrierile cărora nu lipseau accentele morale şisociale: Cicero, Seneca, Horatius, Vergilus, Pliniu.



Micul producător autonomMicul producător autonom

AgriculturaAgricultura –– singura activitate demnăsingura activitate demnă

Condamnarea creditului cu dobândăCondamnarea creditului cu dobândă

Economia ruralăEconomia rurală

Idei promovate deScriptores de re rustica



ConcluziiConcluzii

Cele mai importante idei ale gândirii

greco-romane despre ordineaeconomică înfăŃişează două tradiŃiicare au fost transmise de-a lungul

timpului: traditradiŃŃia socialistăia socialistă a socraticilor (unde

primează comunitatea şi statul)

traditradiŃŃia individualistăia individualistă a juriştilor latini(unde primează legea şi drepturileindividului).

Doctrinele economice în antichitate

Documents

Transcript of Doctrinele economice în antichitate