PT C1-2010, PT C4-2010, PT C6-2010, PT C7-2010, PT C8-2010, PT
dISMETABOLISME 2010 TEZEddd
-
Upload
dima-parfeni -
Category
Documents
-
view
8 -
download
0
description
Transcript of dISMETABOLISME 2010 TEZEddd
DISMETABOLISME GENERALE
1. Dismetabolismele substanţelor nutritive2. Dismetabolismele hidro-electrolitice3. Dismetabolismele vitaminice4. Dismetabolismele oligoelementelor
1. DISMETABOLISMELE TIPICE A SUBSTANŢELOR NUTRITIVE
1. DEREGLĂRILE MOTIVAŢIEI ALIMENTARE: a. motivaţie (poftă) exageratăb. motivaţie (poftă) diminuată sau lipsac. motivaţie pervesă
2. DEREGLĂRILE CONSUMULUI:a. consum excesivb. inaniţiec. carenţa substanţelor esenţiale
3. DEREGLĂRILE DIGESTIEI:c. maldigestia absolutăd. maldigestia relativă
4. DEREGLĂRILE ABSORBŢIEI INTESTINALE: a. malabsorbţia
5. DISHOMEOSTAZII ÎN MEDIUL INTERN:a. creşterea concentraţieib. scăderea concentraţieic. modificarea spectrului nutrienţilor
6. DEREGLĂRILE EXCREŢIEI CATABOLIŢILOR: a. creşterea concentraţiei cataboliţilor
1
DISMETABOLISMELE GLUCIDICE
1. DISHOMEOSTAZIILE GLUCIDICE
MECANISMELE HOMEOSTAZIEI GLUCIDICE
Homeostazia calitativă:Substanţele glucidice în sângele portal – galactoza fructoza glucoza Substanţa glucidică în sângele sistemic – glucoza
Dishomeostazia calitativă (a spectrului glucidic în sânge): Galactozemia Fructozemia
Homeostazia cantitativă:Normoglicemia – 0,08 – 0,12%; 80 – 120 mg%; 80 – 120 mg/dL sânge; 4,5 – 6,5 mMol/L
Nivelele critice ale glicemiei: 0,05 -0,5% (2,7 – 27 mMol/L)
Factorii hipoglicemianţi: INSULINA: stimularea glicogenogenezei stimularea lipogenezei din glucoză
Factorii hiperglicemianţi: GLUCAGONUL: stimularea glicogenolizei CATECOLAMINELE: stimularea glicogenolizei HORMONII TOROIDIENI: stimularea glicogenolizei
SOMATOTROPINA: stimularea glicogenolizei GLUCOCORTICOIZII: stimularea gluconeogenezei
2
DISHOMEOSTAZIILE GLUCIDICE CANTITATIVE:
HIPOGLICEMIAGlicemia mai jos de 0,08% ( 4,5 mMol/L)
Cauzele hipoglicemiei: Aportul insuficient de glucide Utilizarea accelerată nerecuperată de aportul adecvat Hiperinsulinism; hiperdozarea insulinei Afecţiuni hepatice – incapacitatea de a depozita glicogenul Afecţiuni renale – glucozuria nefiziologică (cu normoglicemie) Hipoadrenalism Hipopituitarism Insuficienţa glucagonului
Hipopglicemia compensată: 0,08 – 0,05 %; 2,7 - 4,5 mMol/L
Mecanismele compensatorii în hipoglicemie: Inhibiţia secreţiei insulinei Stimularea secreţiei glucagonului Activarea simpatoadrenală Secreţia catecolaminelor Secreţia corticotropinei - glucocorticoizilor Intensificarea lipolizei: hiperlipidemia de transportConsecinţele hipoglicemiei:
glicogenoliza epuizarea glicogenului în ficat mobilizarea lipidelor din depozite infiltraţia grasă a organelor intensificarea cetogenezei intensificarea proteolizei gluconeogeneza echilibru negativ de azot
3
HIPOGLICEMIE
Inhibiţia secreţiei insulinei
Inhibiţia glicogenogenezei Inhibiţia lipogenezei din glucoză Stimularea secreţiei glucagonului
stimularea glicogenolizei stimularea lipolizei
hiperlipidemia de transport Activarea sistemului simpatoadrenal
Stimulrea secreţiei glucocorticoizilor
hipercatecolaminemiastimularea proteolizei stimularea glicogenolizeistimularea gluconeogenezei stimularea lipolizei
NORMOGLICEMIE
4
Hipoglicemia critică (decompensată) - 2,7 mMol/L
Glucokinaza neuronală nu captează glucoza din sânge
Hiponutriţia neuronului
Hipoenergogeneza
Penuria energetică a neuronului
Sistarea funcţionării pompelor ionice
Anihilarea potenţialului de repaus
Inhibiţia depolarizantă
Coma hipoglicemică
Sistarea funcţiei centrelor vitale
Moartea
HIPERGLICEMIAGlicemia mai sus de 120 mg% (6,6 mMol/L)
Cauzele hiperglicemiei: Aportul excesiv de glucide Activarea sistemului simpatoadrenal Hipercatecolaminemie Hipoinsulinism (diabet zaharat tip I) Insulinorezistenţa (diabet zaharat tip II) Hipertiroidism Hipercorticism Acromegalia
Hiperglicemia compensată: 120 – 180 mg% (6,6 – 10 mMol/L):
5
HIPERGLICEMIA
Stimularea secreţiei insulinei Inhibiţia secreţiei glucagonului
stimularea glicogenogenezei inhibiţia glicogenolizeistimularea lipogenezei inhibiţia lipolizei
NORMOGLICEMIA
Glucozuria (Mai sus de 10 mMol/L )
CONSECINŢELE FINALE ALE HIPERGLICEMIEI: Suprasoliicitarea celulelor beta pancreatice
Hipersecreţia insulinei
Intensificarea lipogenezei Obezitate alimentară
Epuizarea celulelor beta-pancreatice
Diabet zahart
Hiperglicemia critică: peste 500 mg% ( 27 mMol/L)
Hiperosmolaritatea umorilor
Exicoza celulară - moartea celulelor
Coma hiperosmolară (non-cetodiabetică)
6
2. UTILIZAREA GLUCOZEI
Transportul transmembranar:
Receptorii pentru glucoză:
GluT- 1 – endoteliocitele barierei hemato-encefalice – din sânge în celuleGluT-2 - din celule în sânge – enterocite – absorbţia glucozei din intestin nefrocite – reabsorbţia glucozei din urină hepatocite – lansarea glucozei din ficat în sînge GluT-3 – neuroni; cu afinitate mare pentru glucozăGluT-4– muşchistriaţi, miocardiocite, muşchii netezi, adipocite– Insulindependenţi GluT-5 - intestine
DEREGLAREA UTILIZĂRII GLUCOZEI:
Insuficienţa insulinei – inactivarea receptorilor GluT-4 (miocite, adipocite, leucocite) membrana celulară impermeabilă pentru glucoză; miocitele nu consumă glucoza;
afdipocitele nu utilizaeză glucoza pentru lipogeneză;
glucoza sângelui nu este solicitată; hiperglicemia persistentă
Insulinorezistenţa: prereceptorie – anomaliile moleculei insulinei proinsulina nu se transformă în insulină anticorpi antiinsulinici receptorie - anomalii de receptori antagonismul hormonal antagoniştii nehormonali (acizii graşi, TNF) anticorpi antireceptorici blocada receptorilor insulinici postreceptorie:defectele cascadei de mesageri intracelulari
Consecinţe generale: insulinorezistenţa suprasolicitarea celulelor beta - pancreatice hiperinsulinism epuizarea celulelor beta – pancreatice diabet tip II
7
METABOLISMUL GLUCIDELOR ÎN DIABETUL ZAHARAT I
INSUFICIENŢA INSULINEI – 1. EXCESUL GLUCAGONULUI 2. EXCESUL CATECOLAMINELOR 3. EXCESUL GLUCOCORTICOIZILOR1. INSUFICIENŢA INSULINEI:
Receptorii glucozei GluT-4 – inactivi:
miocite – nu utilizează glucoza adipocite – nu utilizează glucoza diminuarea lipogenezei - hiperglicemie fibroblaşti – diminuarea proceselor mezenchimale; inflamaţie hipoergică leucocite – deficienţa fagocitozei;
Glucokinaza ficatului – inactivă – diminuarea glicogenogenezei - hiperglicemie
Glicoliza dependentă de insulină – diminuarea glicolizei - hiperglicemie deficitul de piruvat şi oxalacetat; inhibiţia ciclului Krebs
Ciclul pentozofosforic: inhibiţie - deficitul donatorilor de protoni (NADP.H2); inhibiţia lipogenezei din Acetil CoA
Lipogeneza diminuată – scăderea rezervelor lipidiceLipoproteinlipaza – insulindependentă - inhibiţia lipoproteinlipazei - hiperlipidemia de retenţie hiperchilomicronemie
Proteosinteza - diminuată; atrofierea organelor; hiporegenerare
2. EXCESUL DE GLUCAGON, CATECOLAMINE Glicogenoliza intensificată - hiperglicemia devastarea ficatului de glicogen
Lipoliza intensificată - hiperlipidemia de transport (acizi graşi liberi) - infiltraţia grasă a ficatului – sinteza VLDL (LP cu densitate foarte mică) hiperlipidemia cu VLDL Sinteza predecesorilor HDL (LP cu densitate mare)– diminuată - scăderea HDL – prevalenţa VLDL – aterogeneza Intensificarea oxidării acizilor graşi - surplusul de Acetil-CoA - cetogeneza - cetoacidoza
8
3. EXCESUL DE GLUCOCORTICOIZI
Proteoliza intensificată – atrofierea organelor procese hiporegenerative hiperaminoacidemia – aminoacidurie – echilibru negativ de azot
Gluconeogeneza - intensificată - hiperglicemie
4. EFECTE COMPLEXE
Toleranţa scăzută la glucoză
Hiperglicemia:
Glucozuria
Deshidratare
Hipercolesterolemia cu fracţiile VLDL şi LDL– aterogeneza
Microangiopatii; macroangiopatii Hiperosmolaritatea sângelui - coma hiperosmolară Hiperlipidemia – infiltraţia grasă a organelor (ficatului) Hipercetonemia – coma cetoacidotică
Echilibru negativ de azot
Imunodeficienţă
9
DISMETABOLISMELE LIPIDICE 1. Consumul: excesiv – dispepsie glucidică
carenţa acizilor graşi polinesaturaţi
2. MALDIGESTIA: relativă – consumul excesiv absolută- lipsa enzimelor lipolitice
lipsa bilei 3. MALABSORBŢIA: maldigestia
lipsa acizilor biliari afecţiuni intestinale 4. DISHOMEOSTAZII LIPIDICE
10
NORMOLIPIDEMIA. LIPOPROTEINELE SERICE
Clasa de LP Densitatea(g/ml)
Sursa Funcţia Diametrul(nm)
C o m p o z i ţ i a (%)TAG Colesterol Esterii
colesteroluluFosfolipide Proteine
Chilomicroni 0,92- 0,96 Intestinul Transp. Lipidelor exogene
500 90 2 2 6 B48, E, CI-III, AI-II
VLDL 0,95-1,006 Ficatul Transp. Lipidelor endoogene
43 55 5 12 15 B100, E, CI-III
LDL 1,006- 1,063
Catabolismul VLDL
Transp. Colesterolului spre organe
22 8 9 38 22 B100
HDL 1,063-1,125
Ficat, intestin,Catabolismul VLDL şi chilomicronilor
Transp. Excesului de colesterol de la organe
8 8 7 23 29 AI-IV, CI-III, D,F
VHDL adipocitul Transportul AGN din depozite
albumine
Apo- B48 – apoproteina chilomicronilor; se sintetizează în enterocit; ligand pentru receptorii celulariApo- B100 – apoproteina VLDL; se sintetizează în hepatocit; ligand pentru receptorii celulariApo-E - ligand pentru receptorii celulari Apo- C - activatorul lipoproteinlipazeiApo-A - activatorul lecitincolesterolaciltransferazei (LCAT); LCAT serică esterifică colesterolul cu acizii graşi; încarcă cu cholesterol şi stabilizează HDL (HDL3-HDL2
11
TRANSPORTUL ŞI METABOLISMUL LIPIDELORINTESTINUL CHILOMICRONI
PLĂMÂNI ENDOTELIUL VASCULAR
FICAT VLDL
IDL MUSCHI
MIOCARD
LDL ADIPOCITE
FICAT pre- HDL HDL
TAG – 90%
COLEST. 4 %FOSFOLIP. 6%B48, A, C, E
TAG – 55%
COLEST. 17 %FOSFOLIP. 15%B100, C, E
TAG –30%
COLEST. 40 %FOSFOLIP. 14%B100, C, E
TAG –8%
COLEST. 47 %FOSFOLIP. 22%A, C, E
TAG –8%
COLEST. 30 %FOSFOLIP. 29%A,C, E
12
METABOLISMUL COLESTEROLULUI
INTESTINUL CHILOMICR. CAPTARE CAPTARE SPECIFICĂ NESPECIFICĂ
VASUL
FICAT VLDL
EXCESUL DE COLESTEROL ENDOTELIOCITELE MACROFAGI IDL CELULELE PARENCHIMATOASE LDL COLESTEROLUIL NESOLICITAT ATEROM
FICAT Pre-HDL HDL
COLEST. 4 %
TAG – 90%FOSFOLIP. 6%B48,A,C, E
COLEST. 17 %
TAG – 55%FOSFOLIP. 15%B100, C, E
COLEST. 40 %
TAG –30%FOSFOLIP. 14%B100, C, E
COLEST. 47 %
TAG –8%FOSFOLIP. 22%A, C, E
COLEST. 30 %
TAG –8%FOSFOLIP. 29%A,C, E
INTIMA
MIOCITE
13
PATOGENIA ATEROMATOZEI
1. EXCES ALIMENTAR DE COLESTEROL Colesterol - Saturaţia celulelor 2. HIPERGLICEMIA Glicozilarea apo-proteinelor - Blocul captării receptorilor ApoProt specifice LDL 3. STRES OXIDATIV Peroxidarea apo-proteinelor - Blocul captării receptorilor ApoProt specifice LDL4. PROCESE Blocarea cu anticorpi AUTOIMUNE apo-proteinelor - Blocul captării LDL receptorilor ApoProt speciifice LDL CAPTAREA NESPECIFICĂ: MACROFAGI5. MUTAŢII Anomaliile MIOCITE Apo-proteinelor LDLm VASCULARE receptorilor ApoProt RECEPTORI m - Blocul captării specifice LDLm
6. DIMINUAREA HDL ANTIATEROGENE: HDL - Blocul retrotransportului ( HDL ApoI > HDL Apo I, II) colesterolului spre ficat
7. LPa - LIPOPROTEINE SUPERATEROGENE ASOCIEREA LA colegen, fibrină, fibronectină 8. LEZIUNI PRIMARE ENDOTELIALE INFILTRAREA INTIMEI CU LP
ATEROM
14
DISMETABOLISMELE PROTEICE DISHOMEOSTAZIILE PROTEICE
1. Consumul: excesiv – dispepsie proteică carenţa acizilor aminaţi esenţiali
2. MALDIGESTIA: relativă – consumul excesiv absolută- lipsa enzimelor proteolitice
3. MALABSORBŢIA: maldigestia afecţiuni intestinale
4. DISHOMEOSTAZII PROTEICE
NORMOPROTEINEMIAConţinutul total de proteine în sânge: cca 75 g/L Spectrul proteic sanguin: albumine – cca 60% α 1, α2, β, γ – globuline – cca 35% proteinele sistemului coagulant proteinele sistemului complementului şi a.
HIPOPROTEINEMIACauzele: aportul insuficent sinteza insuficientă - afecţiuni hepatice catabolismul sporit – inaniţie stres cronic hipercorticism hipertiroidism pierderea excesivă de proteine – proteinuria inflamaţie exsuadtivă cronică
Consecinţele hipoproteinemiei: hipoonchia – filtraţia renală crescută filtraţia transcapilară crescută edeme, hidropizia deshidratare diminuarea rezistenţei nespecifice
HIPERPROTEINEMIACauzele: deshidratare – hipoproteinemie relativăConsecinţele: hiperonchie - filtraţia transcapilară diminuată filtraţia renală diminuată vâscozitatea sângelui crescută
HIPERAMINOACIDEMIA
Cauzele: catabolismul proteic intens – hipercortizolism stres hipertiroidism inaniţie insuficienţa hepatică – diminuarea funcţiei proteosintetice diminuarea transaminării aminoacizilor
Consecinţele: aminoaciduria bilanţul negativ de azot
HIPERAMONIEMIA
Cauzele: dimnuarea funcţiei ureosintetice a ficatului intensificarea sintezei de uree de către microflora intestinală diminuarea funcţiei de detoxicare a ficatuluiConsecinţele: alcaloza metabolică hiperventilaţie pulmonară alcaloza respiratorie
CONSECINŢELE GENERALE ALE DEREGLĂRILOR METABOLISMULUI PROTEIC: dereglarea proceselor regenerative celulare, tisulare, de organ distrofia celulară atrofia
16