Disciplina_Optionala 2_4 - Educatie Financiara

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE

AMPOSDRU

Fondul Social European POSDRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007-2013

OIPOSDRU UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

Pag. 1/35

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Investeşte în

OAMENI

ROMÂNIA UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR

Str. Mihail Kogălniceanu, nr. 1, 400084 Cluj-Napoca Tel.: (00) 40 - 740 - 077521 Fax: (00) 40 - 364 - 815679

E-mail: [email protected] Web: www.educatieeconomica.ro

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului „Perfecţionarea cadrelor didactice, din învăţământul liceal, care predau discipline economice” Contract POSDRU/87/1.3/S/63908

Suport curs

EDUCAȚIE FINANCIARĂ



AMPOSDRU




Pag. 2/35


Investeşte în

OAMENI





CUPRINS CONŢINUTURI ............................................................................................................. 3 Capitolul I: IMPORTANȚA EDUCAŢIEI FINANCIARE ............................................................ 4

I.1. Importanța educației financiare pentru indivizi ..................................................... 4

I.2 Importanța educației financiare pentru comunitate ................................................ 5

Capitolul II. EDUCAȚIA FINANCIARĂ ÎN ȘCOALĂ ............................................................... 8 II.1. Principiile educației financiare ........................................................................... 8

II.2 Programe de educație financiară în școală ......................................................... 10

II.2.1 Educaţia financiară în curriculum-ul la decizia școlii .......................................... 11

II.2.2 Programe de educație financiară realizate de bănci și organizații non-guvernamentale ................................................................................................... 16

Capitolul III. CUNOȘTINȚELE FINANCIARE DE BAZĂ ........................................................ 18 III.1. Bugetul ...................................................................................................... 19

III.2. Veniturile .................................................................................................... 20

III.3 Cheltuielile de consum ................................................................................... 24

III.4. Plăţile ........................................................................................................ 28

III.4.1 Plățile numerar .......................................................................................... 28

III.4.2 Plățile cu cecuri .......................................................................................... 29

III.4.3 Plățile cu cardul ......................................................................................... 29

III.4.4 Internet Banking ........................................................................................ 30

III.5 Economiile ................................................................................................... 30

Resurse de educație financiară oferite prin proiectul Dolceta, ..................................... 34

Bibliografie ............................................................................................................. 35



AMPOSDRU




Pag. 3/35


Investeşte în

OAMENI





COMPETENŢE GENERALE: analizarea şi să interpretarea faptelor şi acţiunilor economico-financiare pe baza

conceptelor specifice educației financiare;

utilizarea deprinderilor de gândire economică (evaluarea costurilor şi beneficiilor implicate de decizii, alegerea alternativelor, identificarea motivaţiei şi consecinţelor comportamentelor umane etc.) în analiza alternativelor de consum și economisire;

construirea de situaţii de învăţare pentru formarea şi dezvoltarea modului economic de gândire, a atitudinilor şi comportamentelor economico-financiare;

sprijinirea elevilor în adoptarea unor decizii privind gestionarea finanțelor personale;

încurajarea participării elevilor la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor financiare ale comunităţii;

utilizarea metodelor şi strategiilor active de predare-învăţare în educația financiară a elevilor.

CONŢINUTURI

1. Unităţi tematice: Nr. crt.

Unitatea tematică Nr. ore teorie

Nr. ore aplicaţii

Nr. ore evaluare

Total ore

Importanța educației financiare 1 h 2 h 20 min 3 h şi 20

min Educaţia financiară în școală 1 h 2,5 20 min 3 h şi 50

min Cunoștințele financiare de

bază 2 h 2 h 20 min 3 h şi 50 min

Evaluare finală 0,5 h 0,5 h TOTAL 4 h 6,5 1 h 12 h Modalităţi de evaluare - Evaluare pe parcursul activităților de instruire prin:

aprecierea cu calificative a activității finalizate prin studiu individual aprecierea cu calificative a sarcinilor de lucru în grup autoevaluarea realizată de către cursant.



AMPOSDRU




Pag. 4/35


Investeşte în

OAMENI





Capitolul I: IMPORTANȚA EDUCAŢIEI FINANCIARE

Obiectivele unităţii de învăţare: - să identifice și să descrie beneficiile educației financiare; - să justifice necesitatea și utilitatea cunoștințelor financiare de bază în acțiunile cotidiene,

prezente și viitoare, ale elevilor; - să motiveze elevii pentru o pregătire financiară de calitate și să dezvolte la aceștia atitudini

pozitive privind educația financiară. Educaţia a fost dintotdeauna un fenomen care a contribuit la dezvoltarea profesională şi

personală a individului, precum şi o modalitate de obţinere a recunoașterii şi aprecierii celorlalţi.1 În esenţă, educaţia se bazează pe implementarea unor concepte care să ajute individul să adopte cele mai bune decizii în viaţa de zi cu zi, astfel încât caracterul ei practic nu poate fi neglijat. Poate tocmai datorită acestor aspecte, este necesar ca individul să posede cunoştinţe minime despre aspectele financiare şi economice ale mediului în care îşi desfăşoară activitatea.

I.1. Importanța educației financiare pentru indivizi

Educația financiară a devenit necesară pentru orice familie cu un venit mediu care trebuie să decidă în legătură cu utilizarea venitului său, cu acoperirea cheltuielilor legate de locuință sau de educația copiilor și, nu în ultimul rând, cu asigurarea unei pensii. Desigur, oamenii au fost dintotdeauna responsabili de gestionarea banilor personali. Ei au fost puși mereu în situația de a decide cât de mulți bani vor cheltui, respectiv vor economisi sau cât de mulți bani vor aloca pentru cheltuielile curente, pentru petrecerea vacanțelor, respectiv pentru achiziționarea unor bunuri de folosință îndelungată precum mobilă sau aparatura electrocasnică. Dar, evoluțiile recente au făcut ca educația financiară să devină deosebit de importantă pentru bunăstarea fiecăruia.

Pe piețe financiare cu o complexitate crescândă, consumatorul nu este solicitat doar să aleagă între două bănci care acordă rate diferite ale dobânzilor atunci când are nevoie de un împrumut sau când își face planuri de economisire, ci este obiectul unei oferte variate de instrumente financiare de creditare și economisire complexe. În plus, a crescut responsabilitatea indivizilor față de deciziile financiare cu impact asupra viitorului lor și, implicit, riscul asumat de aceștia, pe măsură ce a scăzut responsabilitatea și riscul asumate de angajatori și stat. Pe măsură ce durată medie a vieții crește, problema pensiei devine deosebit de importantă în condițiile în care indivizii se vor bucura pe pensii o perioada mai mare de timp.

Indivizii nu vor fi capabili să adopte decizii corecte de consum și economisire sau de investiții ori să estimeze corect riscul de fraudă dacă nu vor fi alfabetizați financiar. Dimpotrivă, dacă vor dispune de pregătire financiară adecvată, indivizii vor fi dispuși să economisească și vor provoca furnizorii de servicii financiare să dezvolte produse care să corespundă cu adevărat nevoilor lor. Astfel, educația financiară poate avea efecte pozitive atât asupra nivelului de investiții, cât și asupra creșterii economice.

În prezent indivizilor li se cere, într-o măsură tot mai mare, să-și asume responsabilitatea unor decizii și acțiuni care altă dată erau împărțite cel puțin cu statul sau cu

1 Lăcătuş, Maria Liana, Învăţământ preuniversitar şi educaţia economică, editura ASE, Bucureşti, 2009



AMPOSDRU




Pag. 5/35


Investeşte în

OAMENI





angajatorii: decizii privind asigurarea pensiei sau a educației copiilor lor. Dar cum ne putem aștepta ca lucrătorii sau părinții să fie capabili să cântărească riscurile și să facă alegeri responsabile în condițiile în care piețele financiare devin tot mai complexe? Această întrebare se pune atât în țări în care consumatorii sunt familiarizați cu instrumentele financiare precum cărțile de credit, creditele ipotecare și, probabil, cu fondurile private de pensii, cât și în țări cu economii emergente în care consumatorii au o experiență limitată referitor la serviciile financiare.

I.2 Importanța educației financiare pentru comunitate

În țările cu economii emergente, existența unor consumatori educați financiar poate reprezenta garanția că sectorul financiar își aduce o contribuiți efectivă la creșterea economică și la reducerea sărăciei. În țările dezvoltate, alfabetizarea financiară îi ajută pe consumatori să economisească suficient de mult pentru a ajunge la un venit corespunzător la bătrânețe și, totodată, la evitarea unui grad de îndatorare prea mare, care poate conduce la insolvabilitatea indivizilor.

Informațiile disponibile despre nivelul de alfabetizare financiară a consumatorilor sunt îngrijorătoare. S-a constatat, pe de-o parte că, în general, lipsesc cunoștințele de bază, iar, pe de altă parte, până în prezent, s-a crezut că oamenii sunt mai pregătiți din punct de vedere financiar decât sunt ei în realitate. Utilizarea cardurilor de credit a condus la o creștere alarmantă a gradului de îndatorare:

- In anul 2003, în țările OECD, 1 din 10 gospodării a ajuns în imposibilitate de plată; - În Austria, rata de insolvabilitate ajunsese la 11% în sectorul privat. - Coreea s-a confruntat și ea cu creșterea datoriilor consumatorilor. - Germania s-a confruntat cu creșterea insolvabilității persoanelor fizice.

Îngrijorător se consideră și faptul că un număr mare de consumatori nu au cont bancar. În țările OECD, numărul acestora ajunge la 3%-10% din populație. Acest lucru este interpretat drept o lipsă a cunoștințelor financiare elementare, care conduce la izolare financiară într-o lume în care tranzacțiile sunt derulate, într-o măsură tot mai mare, electronic.

Criza economică recentă a arătat cât de important este ca indivizii și familiile să dețină informații, competențe și instrumentele necesare pentru a lua decizii financiare bune, într-un sistem financiar din ce în ce mai complex. Criza a arătat că bunăstarea financiară a indivizilor este fundamentală pentru stabilitatea financiară la nivel național și că lipsa educației financiare este unul dintre motivele care conduc la scăderea nivelului de trai și prosperitate.

În lipsa educației financiare participarea informată a indivizilor în economie este deosebit de problematică. Așa se explică faptul că educația financiară a devenit o prioritate la nivelul Uniunii Europene. În anul 2007, Comisia Europeană a emis Comunicarea COM(2007)808, care enumera principiile de bază pentru furnizarea unor programe de educație financiară de calitate.

De reţinut: Oamenii sunt responsabili de gestionarea banilor personali.. Responsabilitatea

indivizilor față de deciziile financiare cu impact asupra viitorului lor și, implicit, riscul asumat de aceștia, crește pe măsură ce scade responsabilitatea și riscul asumate de angajatori și stat.

Indivizii nu vor fi capabili să adopte decizii corecte de consum și economisire sau de investiții ori să estimeze corect riscul de fraudă dacă nu vor fi alfabetizați financiar..

Alfabetizarea financiară îi ajută pe consumatori să economisească suficient de mult pentru a ajunge la un venit corespunzător la bătrânețe și, totodată, la evitarea unui grad de îndatorare prea mare.



AMPOSDRU




Pag. 6/35


Investeşte în

OAMENI





1. În grup, discutați despre cazul FNI pe baza informațiilor din articolul de mai jos și apoi formulați minim 3 argumente pentru a susține nevoia de educație financiară.

Istoria FNI sau cum au luat ţeapă 300.000 de români Cristian Orgonas HotNews.ro, Joi, 21 ianuarie 2010, la http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6833815-istoria-fni-sau-cum-luat-teapa-300-000-romani.htm, accesat 15 mai 2011 Precedentul SAFI

Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri administrat de SAFI a fost înființat în noiembrie 1993, în decembrie fiind lansat şi Certificatul de Investitor de tip A, cu o valoare nominală de 50.000 de lei vechi. În aprilie 1996, valoarea acestui certificat era de 814,368 lei, ceea ce înseamnă că în mai puțin de doi ani şi jumătate, SAFI a reușit să multiplice investiţia inițială de 16.2 ori.

În acelaşi timp, randamentele spectaculoase generate de fond au atras aproximativ 220.000 de investitori, iar activul net a ajuns la 488.5 miliarde lei (168 milioane dolari).

Cum a fost posibilă obținerea unor astfel de randamente? Profitând de lipsa de reglementare a pieței fondurilor mutuale, SAFI a inclus în activul fondului şi randamentele viitoare ce urmau a fi obținute din investițiile curente, ceea ce a dus la umflarea artificială a valorii unităţii de fond, situaţie de care au beneficiat cei care şi-au retras banii înainte ca FMOA să se prăbușească.

În momentul în care autorităţile au interzis această practică, valoarea Certificatului de investitor de tip A a scăzut cu 45.11% iar activul fondului a scăzut de la 488.5 la 281.1 mld lei, ceea ce înseamnă că într-o singură zi, s-au “evaporat” 71 de milioane de dolari. Restul este istorie. Cum a ajuns FNI la 300.000 de investitori

În perioada în care FMOA-SAFI se prăbușea spectaculos, o alta “stea” se pregătea să răsară – Fondul National de Investiții. Când discutam despre FNI, trebuie spus de la bun început că aceasta afacere a fost pornită doar pentru a trage în piept cat mai mulți investitori, acest lucru rezultând din tot ceea ce managementul acestui fond de investiții a făcut timp de aproape 5 ani.

FNI s-a lansat in 19 octombrie 1995, iar prima cotație a unităţii de fond a fost de 10.000 de lei vechi. In aprilie 2000, respectiv in momentul in care FNI a intrat în colaps, valoarea unităţii de fond era de 99.700 lei, asta după ce în septembrie 1999, fiecare unitate de fond a fost splitată în 10, ceea ce înseamnă că în patru ani şi jumătate, FNI a reușit să multiplice de 99.7 ori banii investitorilor. Calculat în dolari, cine a investit $1000 în noiembrie 1995, avea ~$12.500 in aprilie 2000, deşi între timp, leul s-a devalorizat cu 700%.

Să ținem cont şi de faptul că FNI a obţinut randamentele respective cu toate ca deținea permanent între 40 si 45% din active sub forma de cash (pană la urmă, această informaţie s-a dovedit a fi falsă).

Ce efect au avut aceste performanţe în rândul populației? Lăcomia şi lipsa de educaţie financiară au determinat creșterea exponențiala a numărului de investitori, astfel ca doar in ultimii doi ani şi jumătate de funcționare, activele au crescut de 11 ori, iar numărul investitorilor de aproape 8 ori, click pe graficul alăturat pentru detalii.

APLICAŢII PRACTICE



AMPOSDRU




Pag. 7/35


Investeşte în

OAMENI





Pe de alta parte, succesul FNI s-a datorat si celebrei campanii publicitare “Dormi liniștit, FNI veghează…” iar garanția oferită de CEC i-a adormit şi pe cei mai suspicioși dintre români. Pentru a înțelege ce au însemnat 300.000 de investitori pentru industria fondurilor mutuale, sa spunem ca la sfârșitul anului trecut, numărul total al investitorilor a fost de 164.000, adică jumătate din cat aduna FNI singur în anul 2000. Cum s-au “furat” banii de la FNI

Toata lumea se întreabă “unde sunt banii”, însă trebuie spus că o parte din bani nu au existat niciodată din cauză că randamentele false anunţate de FNI au determinat o creştere a averii investitorilor doar pe hârtie. Dacă discutăm însă despre banii care au existat, aceștia au fost “sifonata” prin doua metode: 1. Prin răscumpărarea unitarilor de fond la o valoare care nu avea nicio legătura cu realitatea. Pe toata durata sa de funcționare, FNI a raportat randamente false, determinând astfel creșterea artificiala a unităţii de fond. Aceasta creștere artificiala a făcut ca valoarea oficiala a activului sa nu mai aibă suport real, astfel ca cei care îşi lichidau investițiile la FNI, erau de fapt plătiți nu din banii produși de fond (care nu existau) ci din banii aduși de noii investitori, FNI fiind de fapt un veritabil joc piramidal. În momentul în care noii veniți nu au mai putut acoperi retragerile realizate de “băieţii deştepţi” care știau ce va urma, fondul s-a prăbușit. Cum a fost umflat artificial activul fondului?

a. Prin raportarea unui număr al unităţilor de fond mai mic decât în realitate – oficial, în momentul prăbușirii, existau în circulaţie 34 de milioane de unităţi de fond însă în realitate, cifra era de 74 de milioane. Ce înseamnă asta?. Înseamnă că în loc ca activul total să se împartă la 74 de milioane, s-a împărţit doar la 34 de milioane, astfel că valoarea unității de fond comunicată oficial, era dublă faţă de cea reală.

b. Prin cumpărarea de către FNI la suprapreț a unor companii necotate. Mai pe înţelesul tuturor: eu dețin o companie care valorează 1 milion de dolari, dar o vând FNI cu 3 milioane, diferența reprezentând un câştig pentru mine şi o pierdere pentru fond. Mai departe, compania intră în activul fondului la valoarea de achiziție, astfel că activul creşte cu 3 milioane de dolari, deşi creşterea ar trebui să fie de doar 1 milion. Ajungem astfel la a doua modalitate de scoatere a banilor din FNI: 2. Vânzarea către FNI la suprapreț a unor companii. Sorin Ovidiu Vantu a vândut atât personal, cât şi prin interpuși, mai multe companii Fondului National de Investiții, prețul acestora fiind mult umflat. În momentul în care FNI s-a prăbușit, s-a descoperit că peste 90% din bani erau investiți în companii necotate, multe dintre acestea prinse în activ la valori ireale. Cum a putut avea loc o asemenea escrocherie. În mod clar, această escrocherie nu ar fi putut avea loc fără ajutorul instituțiilor statului. De ce spun asta:

1. Randamentele anuale comunicate de fond insultau bunul simt, mai ales ținând cont de faptul ca erau realizate deși FNI declara ca are tot timpul 40- 45% din active sub forma de cash. S-a sesizat cineva din CNVM? Nici vorbă.

2. Ponderea investițiilor în acțiuni necotate (comunicată oficial) a fost permanent în jurul a 40% din activ, mult peste limita legală de 10%. CNVM a trimis către FNI câteva scrisori de genul “vă rugam să intrați în legalitate”, însă nu s-a întâmplat nimic.

3. FNI a comunicat tot timpul date false în ceea ce privește randamentele, numărul unităţilor de fond aflate în circulație, ponderea investițiilor în acțiuni necotate şi multe altele, însă cele câteva controale ale CNVM nu au descoperit nimic ilegal.



AMPOSDRU




Pag. 8/35


Investeşte în

OAMENI





Concluzie

Sorin Ovidiu Vantu a avut anul trecut o replica celebra: “întăriţi-vă statul!”. Cu alte cuvinte, un stat român slab şi corupt a permis existenţa unei afaceri gen FNI dar şi a altora asemănătoare, iar dacă discutăm despre vinovaţi, spre cine ar trebui să îndreptăm degetul: spre SOV & co, respectiv spre cei care au reuşit să se îmbogățească speculând slăbiciunile statului, sau spre autorităţi, care nu au reușit să oprească această escrocherie? Cât despre banii de la FNI…să fie primiți. Nu îi vom mai vedea înapoi niciodată.

1. Studiați programa școlară pentru disciplina „Educație financiară” și redactați un text de

max. 1 pagină în care să argumentați în favoarea introducerii educației financiare în școală.

Capitolul II. EDUCAȚIA FINANCIARĂ ÎN ȘCOALĂ

Obiectivele unităţii de învăţare: - să aplice principiile educației financiare la clasă; - să analizeze din perspectivă economică educația financiară asigurată de sistemul nostru de

învățământ; - să trateze elevul drept un consumator rațional de educație (financiară).

II.1. Principiile educației financiare

Pe baza examinării programelor de educație financiară existente deja în UE, Comisia a formulat mai multe principii care ar putea ajuta autoritățile publice, prestatorii de servicii financiare, organizațiile de consumatori, angajatorii și alți factori interesați să desfășoare programe de educație financiară la nivel național sau local. Respectivele principii sunt în acord cu abordările și metodelor diverse aplicate în prezent pentru dezvoltarea unei strategii de succes de educație financiară.

Principiul 1: Educația financiară trebuie să fie disponibilă și promovată în mod activ pe tot parcursul vieții, fără întrerupere.

Educația financiară trebuie să permită persoanelor vizate să răspundă provocărilor

financiare care reprezintă evenimente reale din viața lor, de la cele trăite de tineri, la cele experimentate de pensionari. Programele trebuie să poată fi adaptate situației financiare a cetățenilor și nivelului de pregătire financiară al acestora.

Principiul 2: Programele de educație financiară trebuie să fie îndreptate în mod clar către nevoile persoanelor.

Atingerea acestui obiectiv este condiționată de realizarea unor cercetări orientate spre

stabilirea nivelului actual de cunoștințe financiare ale indivizilor și a identifica acele concepte, probleme și chestiuni care necesită o abordare imediată. Programele trebuie să fie disponibile

STUDIU INDIVIDUAL



AMPOSDRU




Pag. 9/35


Investeşte în

OAMENI





în timp util și accesibile. Educația financiară trebuie să vizeze persoane aflate în situații specifice și având, prin urmare, nevoi specifice; de exemplu, persoanele care intră pentru prima data pe piața muncii, șomerii, cuplurile care doresc să întemeieze o familie, tinerii, persoanele cu datorii etc. Accesibilitatea informației este deosebit de importantă pentru a facilita accesul tuturor persoanelor din categoriile sus-menționate. De asemenea, formatul în care este prezentat conținutul trebuie să fie accesibil și adaptat nevoilor utilizatorului. Educația financiară se poate desfășura în școli sau în afara școlii; poate fi parte din sistemul formal de educație sau non-formal. Iar, dacă ne referim la educația financiară a adulților aceasta se poate realiza și în colaborare cu angajatorii; ea poate fi furnizată la locul de muncă și poate conține și mai multe aspecte legate de sistemele de pensii ocupaționale.

Principiul 3: Consumatorii trebuie sa beneficieze de o educație economică și financiară cât mai curând posibil, încă din școală.

Educația financiară trebuie să fie realizată în școală; ea trebuie să fie parte a

curriculumului școlar. Dobândirea cunoștințelor economice și financiare de bază începând cu școala primară este deosebit de importantă. Comisia Europeană a publicat deja o recomandare privind competențele-cheie pentru formarea continuă (2006/962/CE), care sprijină dezvoltarea unor competențe de bază, printre care capacitatea de a aplica gândirea matematică în situații cotidiene, o înțelegere mai ampla a mecanismelor economice și capacitatea unei persoane de a-și planifica și organiza viața. O asemenea recomandare vizează, în mod explicit, educația economică și financiară și implicarea autorităților educaționale naționale în sprijinirea și promovarea ei.

Principiul 4: Programele de educație financiară trebuie să cuprindă instrumente generale care să atragă atenția asupra necesității de a îmbunătăți cunoștințele financiare în materie de chestiuni și riscuri financiare.

Consumatorii nu sunt întotdeauna conștienți de lipsa lor de cunoștințe privind

chestiunile și riscurile financiare; conștientizarea lor reprezintă primul pas în motivarea pozitivă pentru pregătirea financiară. Instrumente de tipul chestionarelor de auto-evaluare, precum și campaniilor publicitare privind importanță cunoștințelor financiare pot contribui la creșterea nivelului de conștientizare a populației. Publicul avizat poate fi orientat apoi spre teme și probleme specifice de educație financiară.

Principiul 5: Educație financiară trebuie sa fie echilibrată, transparentă și obiectivă. Interesele consumatorului trebuie să fie întotdeauna avute în vedere.

Este necesar ca, în urma consultării cu reprezentanții consumatorilor sau ai

investitorilor, sectorul serviciilor financiare să fie încurajat sa ia inițiative pentru a contribui la realizarea educației financiare și pentru a pune competențele specialiștilor la dispoziția publicului. Prestatorii de servicii de educație financiară trebuie să facă distincție clară între educația financiara generala, informațiile privind fiecare produs în parte și consilierea oferita unui client specific cu privire la un anumit produs sau serviciu. Trebuie sa se acorde o atenție deosebita modului de prezentare a materialelor de educație financiară pentru a evita orice eventuala ambiguitate în acest sens.

Principiul 6: Formatorii din domeniul financiar trebuie sa beneficieze de resursele și de formarea corespunzătoare pentru a putea desfășura programe de educație financiară eficace și fiabile.



AMPOSDRU




Pag. 10/35


Investeşte în

OAMENI





Pentru o educație financiara eficace este necesar sa se asigure ca persoanele care furnizează formarea dispun de cunoștințele necesare: „formarea profesorilor”. Acest lucru vizează nu numai cadrele didactice din școli, ci și asistenții sociali, angajații băncilor, voluntarii și celelalte persoane din sectorul educațional, a căror formare trebuie să aducă cele mai mari avantaje publicului destinatar. Aceasta va necesita elaborarea unor materiale și a unor programe de formare adaptate.

Principiul 7: Trebuie sa se promoveze coordonarea la nivel național între părțile interesate pentru a obține o definire clara a rolurilor, pentru a facilita schimbul de experiențe și pentru a raționaliza și crea o ierarhie a resurselor. Cooperarea internaționala între furnizorii de educație financiara trebuie întărita pentru a facilita schimbul celor mai bune practici. Educația financiară nu este apanajul unei singure entități educaționale. La realizarea ei

conlucrează, pe lângă școală, prestatorii de servicii financiare, grupurile de consumatori, familia și alte parți interesate Acest lucru permite definirea mai clara a obiectivelor, acoperirea mai bună a diferitelor grupuri ținta, raționalizarea și ierarhizarea resurselor, precum și promovarea învățării prin experiență. De asemenea, la nivel internațional, cooperarea și crearea de rețele între furnizorii de educație financiara ar permite evidențierea acelor domenii care necesita o atenție sporită, precum și facilitarea schimbului de cele mai bune practici.

Principiul 8: Furnizorii de educație financiară trebuie să evalueze în mod regulat și, dacă este necesar, să actualizeze programele pe care le gestionează pentru ca acestea să fie conforme cu cele mai bune practici din acest domeniu.

Furnizorii de educație financiară ar trebui să includă, în cadrul programelor lor,

evaluarea cu regularitate a progreselor înregistrate și a respectării obiectivelor. În cazul în care aceste obiective nu sunt atinse, furnizorii trebuie să aibă în vedere anumite modificări ale programelor lor pentru a le alinia la standardele celor mai buni prestatori din sector. Informația corectă nu numai că protejează consumatorii, dar poate face ca acele segmente de piață ineficiente să lucreze în interesul consumatorilor. Consumatorii trebuie sa aibă acces la educație specializată, bazată pe nevoile specifice, care să îi ghideze în complexitatea și diversitatea serviciilor financiare. Fără acest acces, riscul ca mulți consumatori de servicii financiare să intre în impas financiar este mare, existând posibilitatea apariției cazurilor de supra-îndatorare sau de intrare în imposibilitate de a achita ratele.

II.2 Programe de educație financiară în școală

De ani de zile se discută despre necesitatea unei educaţii economice şi financiare care să-i ajute pe tineri să îşi gestioneze, într-un mod cât mai bun, propriile resurse băneşti. Tinerii care au deprins un mod economic de gândire au mai multă încredere în sine, sunt mai capabili să adopte decizii privind finanţele personale sau cariera pe care o vor urma şi să acţioneze ca autentici cetăţeni informaţi. Educația financiară trebuie să se adreseze elevilor din toate ciclurile de învățământ - primar, gimnazial și liceal, în egală măsură - desigur în forme şi modalităţi diferite, în funcţie de specificul vârstei, al capacităţilor dezvoltate şi al experienţelor trăite la fiecare vârstă. Şcoala trebuie să ofere elevilor o educaţie adecvată, să îi ajute să înţeleagă şi să acţioneze eficient în lumea în care trăim. Fundamentarea educaţiei financiare pe conceptele economice de bază şi pe modul economic de gândire este elementul distinctiv al unui program coerent de „alfabetizare” financiară. Însuşirea conceptelor economice



AMPOSDRU




Pag. 11/35


Investeşte în

OAMENI





fundamentale şi a modului economic de gândire reprezintă traseul de bază pe care trebuie să îl urmeze o persoană care are de-a face cu problemele financiare.

II.2.1 Educaţia financiară în curriculum-ul la decizia școlii

În acest sens, a fost propusă şi aprobată la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului o nouă disciplină, intitulată „Educaţie financiară”, atât pentru ciclu gimnazial, cât şi pentru ciclul liceal. A fost concepută ca o disciplină de curriculum la decizia școlii. Ideea pe care se bazează introducerea acestei discipline în curriculumul școlar este că, la nivelul Uniunii Europene incluziunea şi educaţia financiară, reprezintă o prioritate, în vederea creării unei pieţe a serviciilor financiare care să fie accesibilă pentru toţi cetăţenii statelor membre. Prin introducerea educației financiare în școală, încă din ciclul gimnazial, şi continuarea acesteia şi în ciclul liceal, se urmărește: pregătirea elevilor pentru asumarea calităţii de consumator,

raportarea elevilor la mediul financiar cu care aceştia vin în contact în viaţa de zi cu zi, precum şi

implementarea unor decizii raţionale referitoare la consum.

De asemenea, un aspect important al acestei discipline opţionale, este acela că ea este propusă la recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC), prin care ar trebui să se dezvolte competenţe multiple ale elevilor, precum: spirit de iniţiativă, competenţe sociale şi civice sau competența de a învăţa să înveţi. Cele două programe presupun existenţa unei continuităţi între învăţământul gimnazial şi cel liceal, în primul ciclu – cel gimnazial -, dobândindu-se în acest sens, conceptele de bază, în timp ce în al doilea, elevul îşi dezvoltă receptibilitatea pentru domeniul economico-financiar, prin promovarea unor comportamente, deprinderi, atitudini şi valori care permit asumarea rolurilor şi a responsabilităţilor zilnice.

Educația financiară este disciplină din curriculum la decizia școlii. Ea poate fi realizată și

prin abordări interdisciplinare în cadrul Educației/Culturii civice sau altor discipline socio-umane, respectiv din aria curriculară științe. Ea se va preda, respectiv învăța, efectiv, începând cu anul şcolar 2011-2012, dat fiind faptul că ea a fost recent aprobată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Existenţei unei discipline care să abordeze caracteristicile consumului şi legătura dintre

consumator şi piaţă este extrem de utilă, dat fiind faptul că România este una din ţările Uniunii Europene în care consumul este exagerat de mare. Deseori, acest aspect a fost evidenţiat în perioada de boom economic, când creşterea economică a României a fost fundamentată în principal pe consum şi pe creşterea sectorului imobiliar, nefiind sustenabilă. Realizarea educației financiare în școală conduce la dezvoltarea de competențe precum:

Deprinderea principalelor noţiuni legate de consum, precum şi de comportamentul consumatorului

Capacitatea de gestionare raţională a resurselor băneşti Capacitate de administrare corectă a bugetului personal sau a bugetului familiei

din care elevul provine Dezvoltarea unui comportament social activ şi responsabil, adaptat unei economii

de tranziţie, aflată în permanentă schimbare



AMPOSDRU




Pag. 12/35


Investeşte în

OAMENI





Dezvoltarea spiritului de economisire, în sensul că elevii ar evita un comportament bazat pe consum excesiv deoarece ar dispune de anumite abilităţi prin care să poată face diferenţa între ceea ce este necesar şi ceea ce este suplimentar

Cooperarea cu ceilalţi, în vederea rezolvării unor probleme de interes economic, social, cu caracter teoretic sau practic ce pot apărea în cadrul comunităţii sau în cadrul diverselor grupuri în care individul îţi desfăşoară activitatea.

Prin urmare, educația financiară ar determina crearea unui comportament raţional şi avizat al consumatorilor prin raportarea la caracteristicile economice ale mediului în care aceştia locuiesc. Educația financiară se axează atât pe recunoaşterea calităţii de consumator de bunuri şi servicii, pe capacitatea de întocmire a unui bilanţ personal, pe alocarea eficientă a resurselor financiare, cât şi pe alegerea unor produse bancare adecvate stilului de viaţă şi pe dezvoltarea unor deprinderi de analiză si utilizarea a diferitelor produse şi servicii bancare. Pe de altă parte, aceste competenţe sunt necesare deoarece creditul neguvernamental a cunoscut o amplă dezvoltare în ultima perioadă, dar şi numărul persoanelor intrate în incapacitate de plată a crescut semnificativ mai ales o dată cu declanşarea crizei economice mondiale.

Datorită acestor aspecte, se consideră că deţinerea unor astfel de cunoştinţe este esenţială în înţelegerea modului în care individul acţionează asupra economiei şi a relaţiei de interdependenţă care se creează între comportamentul individual şi economia luată în ansamblul său.

Programele de educație financiară sunt dezvoltate în jurul unor concepte economice fundamentale precum: banii, veniturile, consumul și economiile. Ele oferă informații și, totodată, urmăresc dezvoltarea unor competențe și deprinderi cheie, precum adoptarea deciziilor de către consumatori, respectiv deponenți informați (Tabelele 1 și 2) . Tabelul 1: Competențe și conținuturi în programa de Educație financiară pentru gimnaziu Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Utilizarea corectă a termenilor specifici educaţiei financiare 1.2. Recunoaşterea calităţii de consumator de bunuri şi servicii 2.1. Explicarea principalelor drepturi de care beneficiază consumatorul 3.1. Exersarea, prin lucru în echipă, a demersurilor necesar a fi urmate de către orice consumator, în situaţia încălcării drepturilor sale 3.2. Întocmirea, prin lucru în echipă, a unui buget lunar al familiei/personal în scopul exersării bunei gestionări a veniturilor familiei/personale

Consumatorul, bugetul familiei/bugetul personal � Calitatea de consumator a elevului de gimnaziu; drepturi ale consumatorului şi instituţii care apără aceste drepturi � Bugetul familiei/bugetul personal - venituri ale familiei/venituri personale - cheltuieli ale familiei/cheltuieli personale

1.3. Identificarea unor modalităţi de economisire a banilor 2.2. Exemplificarea rolului banilor în bugetul personal 3.3. Exersarea, prin lucru în echipă, a alocării resurselor financiare pentru satisfacerea nevoilor 4.1. Manifestarea unei atitudini responsabile

Administrarea bugetului personal � Alocarea resurselor financiare: nevoi care trebuie satisfăcute imediat/ce pot fi amânate/la care se poate renunţa � Rolul banilor în bugetul personal - forme actuale ale banilor - utilitatea banilor � Modalităţi de economisire a banilor şi de



AMPOSDRU




Pag. 13/35


Investeşte în

OAMENI





faţă de administrarea bugetului personal 5.1. Întocmirea responsabilă a bugetului personal

reducere a risipei de resurse băneşti

2.3. Alegerea unor produse de economisire şi creditare destinate părinţilor şi copiilor 2.4. Aplicarea cunoştinţelor cu privire la produsele bancare în constituirea unui depozit sau în rezolvarea unor situaţii de împrumut 3.4. Exersarea, prin lucru în echipă, a utilizării corecte şi eficiente (cu instrumente digitale) a mijloacelor de plată în ţară şi în spaţiul Uniunii Europene 4.2. Dezvoltarea unor deprinderi de analiză/ comparare responsabilă a avantajelor şi riscurilor consumatorilor în raport cu banca

Relaţia consumatorului cu băncile � Ofertele bancare - analiza ofertelor de pe piaţă, alegerea ofertei bancare - modul de deschidere/închidere a unui cont curent � Economiile şi realizarea proiectelor familiei - mijloace moderne de economisire - instrumente de economisire pentru copii (contul de economii pentru copii) –beneficiari, drepturi de operare � Creditul de consum � Mijloace de plată - plata în numerar în România şi în alte ţări ale Uniunii Europene - plata prin card bancar în România şi în alte ţări ale Uniunii Europene � Avantaje şi riscuri în relaţia consumatorului

Sursa: MECTS, 2010 Tabelul 2: Competențe și conținuturi în programa de Educație financiară pentru liceu, Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Utilizarea corectă a termenilor specifici educaţiei financiare 1.2. Identificarea nevoilor personale şi a nevoilor familiilor 2.1. Explicarea structurii bugetului personal şi a bugetului de familie 2.2. Exersarea elaborării de proiecte personale/de familie, precum şi a deciziei în situaţii de alegere şi renunţare 3.1. Întocmirea, prin lucru în echipă, a unui buget lunar personal/al familiei în scopul exersării

Nevoi şi proiecte ale persoanelor şi familiilor � Nevoi ale persoanelor/familiilor şi modalităţi de acoperire a acestora � Surse de venituri şi obiective de cheltuieli; bugetul personal şi bugetul de familie � Proiecte ale persoanelor şi ale familiilor – alegere şi renunţare

1.3. Identificarea unor modalităţi de economisire a banilor 2.3. Aplicarea cunoştinţelor specifice educaţiei financiare, în scopul raportării responsabile la produsele financiar-bancare 3.2. Exersarea, în cadrul grupului de lucru, a deprinderilor de luare a deciziilor cu privire la diferitele opţiuni de economisire şi creditare 4.1. Dezvoltarea unor deprinderi legate de utilizarea, în deplină siguranţă, a unor mijloace diverse de plată 4.2. Dezvoltarea unor deprinderi de analiză a

Administrarea banilor cu ajutorul băncilor � Surplusul de bani - economisirea si rolul ei în bugetul personal - opţiuni posibile de utilizare - depozite bancare - titluri de valoare � Minusul de bani - opţiuni de acoperire - împrumutul (creditul) bancar – credit de consum, credit ipotecar, credit pentru nevoi personale



AMPOSDRU




Pag. 14/35


Investeşte în

OAMENI





avantajelor şi a riscurilor consumatorilor în raport cu banca 5.1. Participarea responsabilă la solicitarea unui credit, prin asumarea riscurilor

- costul banilor împrumutaţi � Cardul bancar şi utilizarea lui – tipuri de carduri � Modalităţi de prevenire a riscurilor în ceea ce priveşte administrarea banilor cu ajutorul băncilor

2.4. Aplicarea cunoştinţelor specifice educaţiei financiare în scopul raportării responsabile la serviciile financiar-bancare 3.3. Exersarea, în cadrul grupului de lucru, a utilizării serviciilor bancare 4.3. Dezvoltarea unor deprinderi legate de utilizarea, în deplină siguranţă, a serviciilor bancare 5.2. Participarea responsabilă

Servicii bancare pentru populaţie � Tipuri de servicii bancare – plata facturilor, servicii on-line, internet-banking � Bancomatul şi utilizarea lui � Servicii de asigurare - riscuri şi asigurarea persoanei contra riscurilor - tipuri de asigurări obligatorii şi facultative: de viaţă, de sănătate, de pensie, de educaţie a copiilor, de călătorii, de bunuri aflate în proprietate � Modalităţi de prevenire a riscurilor în ceea ce priveşte utilizarea serviciilor bancare

2.5. Explicarea rolului şi a atribuţiilor principale ale Băncii Naţionale a României 2.6. Explicarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească România în vederea trecerii la moneda unică europeană

Banca Naţională a României şi sistemul financiar bancar � Sistemul financiar-bancar din România: instituţii financiar-bancare – oferte financiar-bancare � Banca Naţională a României – Banca Centrală, de Emisiune: - istoric - rol în raport cu statul, cu instituţii financiar bancare, cu cetăţeanul - principalele atribuţii � Banca Naţională a României şi moneda Euro – condiţiile trecerii României la moneda unică europeană

Sursa: MECTS, 2010

Astfel, în primul rând, se observă o continuitate a conceptelor dobândite şi o aprofundare mai detaliată a acestora pe măsura trecerii de la ciclul gimnazial la cel liceal. Acest aspect îşi găseşte justificarea nu numai în stăpânirea conceptelor de bază în învăţământul liceal, dar şi într-o capacitate mai mare de analiză şi percepere a fenomenelor studiate şi de implementarea acestora în viaţa de zi cu zi. În acest sens, principalele conţinuturi pentru învăţământul gimnazial se bazează pe conceptul de consumator, pe cel de buget de familie, pe modalitatea în care nevoile financiare pot fi satisfăcute imediat sau amânate prin intermediul mijloacelor de economisire sau prin contractarea unui credit bancar, precum şi pe avantajele şi riscurile ce apar în relaţia consumator-instituţie financiară. La acestea, se adaugă alte conţinuturi, în cea de-a două etapă de aprofundare a materiei respective, dintre cele mai importante fiind modalitatea de a folosi serviciile bancare (depozit, credit, card bancar, serviciile electronice de plată a facturilor), conştientizarea importanţei asigurării personale şi a bunurilor aflate în proprietate, precum şi aspecte legate de rolul Băncii Naţionale şi de condiţiile trecerii României la Moneda Euro.



AMPOSDRU




Pag. 15/35


Investeşte în

OAMENI





Educația financiară este considerată de mulți profesori de economie un tip de educație economică „mai slabă”, în sensul că se rezumă doar la câteva concepte economice fundamentale prezentate sumar și la un nivel minimal de analiză. Se apelează mult la termeni din vorbirea curentă și, pe cât posibil, se limitează utilizarea limbajului de specialitate. În cele ce urmează, dăm câteva exemple de prezentări de conținuturi specifice educației.



AMPOSDRU




Pag. 16/35


Investeşte în

OAMENI





II.2.2 Programe de educație financiară realizate de bănci și organizații non-guvernamentale

În aspectele prezentate anterior, s-au concretizat caracteristici destul de teoretice ale disciplinei de educaţie financiară. Cu toate acestea, nu numai la nivel de învăţământ gimnazial şi liceal această abordare există, şi ea este concretizată şi în diferite programe implementate de societăţi bancare sau de societăţi de asigurare. În acest sens, amintim de politica de CSR a acestor instituţii, prin care se urmăreşte informarea cetăţenilor despre anumite caracteristici. În acest sens, amintim de Proiectul MoneySense, realizat de către Royal Bank of Scotland (RBS), cu ajutorul căruia oricine îşi poate administra mult mai bine finanţele personale, care oferă idei despre realizarea unui buget personal, precum şi despre diferite servicii şi produse bancare. Acesta a fost implementat încă din 1994, în cadrul grupului RBS sub denumirea „ Faţă în faţă cu finanţarea.” În prezent, acesta se adresează tinerilor din universităţi şi licee, în încercarea de a-i sprijini în gestionarea resurselor financiare şi în asimilarea caracteristicilor produselor şi serviciilor bancare. De asemenea, programul oferă consultanţă oricărei persoane doritoare să afle de modul în care se poate realiza un buget sau cum trebuie să folosească anumite instrumente bancare.2

Un alt program implementat de către o societate bancară este „ Proiectul tău – Viitorul”, creat de către ING Asigurări de Viaţă şi Junior Achievement România. Proiectul se adresează persoanelor cu vârstă între 18 şi 26 de ani înregistraţi într-o formă de învăţământ universitar sau postuniversitar şi îşi propune să ofere o sursă obiectivă de informare despre domeniul asigurărilor de viaţă şi despre cel al planificării financiare. Scopul acestui program este ca fiecare persoană să fie capabilă să alcătuiască un buget corect şi să aleagă un produs financiar în concordanţă cu resursele disponibile.3

Un altfel de program de o importanţă deosebită este „Economy Works”, realizat de către Asociaţia Societatea pentru Libertate Individuală, adresat elevilor de liceu. În cadrul acestuia se va derula o campanie de e-learning despre principiile economice solide. Este un proiect organizat în 3 module, care prezintă elevilor noţiuni de bază de economie şi de economie politică, având ca scop dezvoltarea spiritului analitic şi o mai bună înţelegere a mecanismelor unei pieţe şi societăţi libere. De asemenea, prin acest proiect, se va crea o bază de date cuprinzătoare de texte, videoclipuri, benzi desenate, materiale audio care tratează subiecte economice importante şi se va acorda şansa tuturor tinerilor să se implice într-un proiect naţional prin care se completează cunoştinţele oferite de stat.4

De altfel, deşi nu există structuri clasice de educaţie financiară în România şi problema fundamentală este cine ar trebui să o realizeze, se remarcă diferite programe prin care elevii sunt încurajaţi de cunoaşterea anumitor aspecte legate de acest domeniu. Ca urmare, consider că programul Şcoala de Bani susţinut de către BCR este relevant în acest sens. Scopul proiectului este să dezvolte responsabilitate cu privire la gestionarea propriilor bani. Programul a fost realizat în colaborare cu Săptămâna Financiară şi Financiarul, s-a bazat pe existenţa unor cursuri, urmat de un concurs în care cei care stăpânesc informaţiile financiare cele mai corecte au fost recompensaţi cu bani şi alte premii acordate.5

La nivel naţional, există un amplu program de educaţie financiară, intitulat Bugetul Familiei, care se desfăşoară sub patronajul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) şi este derulat în parteneriat cu Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România şi Junior Achievement România, sprijinit de către Provident. Aşa cum putem observa, există numeroase aspecte legate de educaţie financiară care sunt 2 www.rbs.ro 3www.ing.ro 4 România Pozitivă “ Altfel de cursuri de economie pentru elevii de liceu, februarie, 2011 5 www.scoaladebani.ro



AMPOSDRU




Pag. 17/35


Investeşte în

OAMENI





urmărite, dintre acestea cele mai importante fiind consolidarea programelor care oferă educaţie financiară, precum şi identificarea şi promovarea practicilor eficiente. Scopul acestui program de a furniza aspecte legate de bugetul personal, calitatea asigurării, modalitatea de contractarea a unui împrumut şi modul de rambursare a acestuia, ideea fiind dezvoltarea acestui domeniu pe o perioadă de cinci ani cel puţin. În cadrul acestui proiect, se remarcă deja colaborarea cu Colegiul Economic AD Xenopol, Colegiul Petru Rareş, Colegiul Economic Virgil Magearu, cu diferite fundaţii şi organizaţii neguvernamentale.

Totodată, ceea ce se remarcă la aceste proiecte este că numeroase dintre ele sunt constituite sub forma gratuităţii şi că acestea se desfăşoară şi în format electronic pentru ca grupul persoanelor cărora se adresează să fie cât mai cuprinzător. În acest sens, amintim de site-ul www.educaţiefinanciară.com, care consideră că independenţa financiară trebuie să fie o prioritate pentru fiecare individ, în vederea evitării stresului creat de lipsa acestora. Cursul se bazează pe gratuitatea serviciilor oferite şi urmăreşte modalitatea de gestionare a resurselor financiare, putând fi accesat de către oricine care are constituită o adresă de email6.

6 http://www.educatiefinanciara.com/

De reţinut: Educația financiară are la bază principii precum: promovarea activă pe tot parcursul vieții, orientarea către nevoile persoanelor, realizarea cât mai curând posibil, încă din școală, vizarea cunoștințelor de bază în materie de chestiuni și riscuri financiare. Respectivele principii sunt în acord cu abordările și metodele diverse aplicate în prezent pentru dezvoltarea unei strategii de succes de educație financiară.

Educația financiară este o disciplină din curriculumul la decizia școlii. MECTS a aprobat o programă de educație financiară pe care o recomandă tuturor școlilor interesate să ofere elevilor lor pregătire financiară de bază.

Băncile sunt interesate să contribuie la educarae financiară a populației. Ele acordă sprijin școlilor care oferă programe de educație financiară elevilor lor și, în plus, oferă, la rândul lor, programe proprii de alfabetizare financiară.



AMPOSDRU




Pag. 18/35


Investeşte în

OAMENI





1. În grup, proiectați o activitate de predare-învățare care să fie conform unuia dintre principiile educației financiare.

2. În grup, întocmiți planificarea calendaristică, anuală și semestrială, pentru disciplina educație financiară în liceu. Folosiți în acest scop programa școlară avizată de MECTS.

1. La alegere, documentați-vă în legătură cu un program de educație financiară pentru

elevi dezvoltat de o bancă sau un ONG. Întocmiți o prezentare a acestui program, menționând: - Obiectivele programului - Activități specifice - Resurse informaționale/educaționale dezvoltate în cadrul acestui program Evaluați programul respectiv din perspectiva aplicabilității lui la clasă, explicând:

- de ce l-ați aplica la clasă/de ce nu l-ați aplica la clasă; - dacă l-ați aplica la clasă, care sunt elementele de valoare adăugată

pentru elevii dvs. ale programului în comparație cu pregătirea economico-financiară pe care o furnizați prin activitățile de instruire desfășurate în cadrul curriculumului nucleu;

- dacă nu l-ați aplica la clasă, care sunt modificările majore care ar trebui aduse pentru a deveni un program educațional valoros pentru elevii dvs.

Capitolul III. CUNOȘTINȚELE FINANCIARE DE BAZĂ

Obiectivele unității de învățare

să identifice conținuturi, deprinderi, atitudini și comportamente financiare care trebuie dezvoltate elevilor;

să ofere modele de activități de analiză economică recomandate în activitățile cu elevii; să construiască situaţii de învăţare pentru formarea şi dezvoltarea modului economic de

gândire, a atitudinilor şi comportamentelor economico-financiare eficiente; să aleagă metoda de predare-învățare adecvată conținutului vizat și clasei de elevi la

care predă.

APLICAŢII PRACTICE

STUDIU INDIVIDUAL



AMPOSDRU




Pag. 19/35


Investeşte în

OAMENI





III.1. Bugetul

Bugetul reprezintă totalitatea veniturilor și cheltuielilor efectuate de o persoană, familie/

gospodărie sau o organizație economică oarecare.

Bugetul de familie şi cel personal pune în balanţă veniturile şi cheltuielile unei familii, respectiv ale unei persoane. Pentru a întocmi un buget, trebuie identificate veniturile ce urmează a fi utilizate pe a acoperi diversele categorii de cheltuieli pe care le are, în mod obligatoriu, orice gospodărie.

Veniturile familiei

venituri din salarii rente venituri din profituri venituri din dobânzii venituri din dividende

Cheltuielile familiei

cheltuieli pentru produse alimentare cheltuieli cu locuinţa şi confort cheltuieli cu îmbrăcăminte,

încălţăminte şi accesorii cheltuieli de transport cheltuieli cu servicii medicale,

educaţionale şi culturale cheltuieli legate de petrecerea timpului

liber Bugetul poate fi:

echilibrat atunci când veniturile şi cheltuielile sunt egale; deficitar atunci când cheltuielile depăşesc veniturile; excedentar când veniturile depăşesc cheltuielile.

Câteva reguli pentru un buget sănătos:

Concentrează-te asupra lucrurilor care contează într-adevăr pentru tine şi familia ta! Atunci când planifici investiţii pentru viitor, limitează-te la un obiectiv major, realizabil,

care poate fi măsurat! Ai grijă ce perioadă de timp iei în considerare – timpul trebuie să fie prietenul, şi nu

duşmanul tău! Nu împrumuta bani de la bancă pentru ceva care nu durează! Începe chiar de acum să calculezi ceea ce-ţi permiţi! Păstrează pe lista de priorităţi cheltuielile mici, în general zilnice, care îi fac fericiţi pe

toţi membrii familiei! (Sursa: Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor)



AMPOSDRU




Pag. 20/35


Investeşte în

OAMENI





III.2. Veniturile

Principalele surse de venit sunt: Venitul din muncă Venitul din acumulări şi investiţii

Într-o economie de piață, majoritatea persoanelor au statut de salariaţi şi realizează

venituri din muncă (salarii). Persoanele care și-au asumat riscurile unor afaceri sunt întreprinzători. Întreprinzătorii realizează venituri atât din munca proprie (își sunt proprii angajați), cât din câștigurile firmei (profitul calculat ca diferență între încasările firmei și cheltuielile acesteia); întreprinzătorii sunt persoane care muncesc pentru ele însele.

Acumulările sau averea reprezintă bunuri materiale aflate în proprietate, plus conturile bancare şi investiţiile în acţiuni la bursă. Valoarea netă a averii se constituie din ceea ce deţine o persoană după ce îşi plăteşte datoriile şi face plăţile aferente bunurilor deţinute, de exemplu impozitele pe casă. Folosite în diferite moduri, proprietăţile pot aduce venituri. De exemplu, un automobil sau o locuință date în folosinţă în schimbul unei sume de bani aduc deținătorilor lor venituri numite rente. Averea sub forma banilor, împrumutaţi sau depozitaţi într-un cont, produce dobândă. Dobânda reprezintă venitul care se obţine ca urmare a cedării dreptului de folosință a capitalului bănesc.

Renta şi dobânda sunt venituri obţinute din averea deţinută. Averile se acumulează prin economii. Sumele economisite depind de numeroşi factori, printre care mărimea venitului, așteptărilor privind evoluția venitului, dobânzile oferite de bănci sau nivelul impozitelor, precum şi cât de prudentă este persoana respectivă. Pe măsură ce venitul creşte, cresc şi economiile. Relaţia dintre modificarea venitului şi modificarea consumului (şi implicit, modificarea economiilor) a fost formulată de celebrul economist britanic John Maynard Keynes, care a arătat că „odată cu creşterea venitului, oamenii în general îşi măresc consumul, dar nu în aceeași măsură ca și venitul”; de fapt, consumul crește mai puțin. Aplicând la nivel de individ, am putea da următorul exemplu: o persoană al cărei venit crește cu 500 de lei mai va cheltui mai mult, dar va și economisi mai mult.

Gospodăriile realizează venituri primare de două tipuri: venituri băneşti. Acestea reprezintă forma cea mai răspândită sub care se prezintă

veniturile gospodăriilor. Fie că este vorba despre salarii, profituri, dobânzi sau rente, toate aceste venituri reprezintă sume de bani pe care le obţin membrii gospodăriilor în calitate de ofertanţi de resurse (factori) de producţie. Salariile sunt plătite posesorilor factorului muncă, rentele compensează proprietatea asupra resurselor naturale, iar profitul şi dobânzile revin proprietarilor de capital.

venituri în natură. Veniturile în natură constau, în principal, în bunurile şi serviciile produse pentru consumul propriu (autoconsum). Asemenea venituri realizează, în mod frecvent, gospodăriile ţărăneşti care au grădini de legume sau păsări şi alte animale domestice crescute pentru consum. De asemenea, sunt venituri în natură şi bunurile sau serviciile precum maşina, telefonul mobil, locuinţele deserviciu, casele de odihnă, bazele sportive alte facilităţi social-culturale pe care unele firme le oferă anagajaţilor ca pachet salarial.

Salariile, profitul, renta şi dobânda reprezintă veniturile obţinute de gospodării în funcţie

de factorii de producţie pe care îi oferă.



AMPOSDRU




Pag. 21/35


Investeşte în

OAMENI





De regulă, salariile reprezintă cea mai mare parte din veniturile gospodăriilor. Chiar şi

patronii obţin, pe lângă profit, şi un salariu care reprezintă remuneraţia muncii depuse pentru bunul mers al afacerii. Unele gospodării obţin venituri din închirierea unor clădiri, a terenurilor sau a altor resurse naturale; acestea sunt rentele. Multe gospodării deţin depozite bancare, acţiuni sau obligaţiuni care le aduc dobânzi şi dividende. Veniturile proprietarilor de resurse sunt, de fapt combinaţii de salarii, profituri, rente şi dobânzi.

BUNURI DE CAPITAL

MUNCĂ

CAPITAL BĂNESC

PĂMÂNT PROFIT RENTĂ

SALARIU

DOBÂNDĂ

Impozitul pe venit este un impozit direct. El se percepe ca o cotă parte din venitul realizat. In cazul impozitului progresiv cota de impozitare creşte odată cu creştere venitului, astfel încât veniturile mai mari sunt impozitate cu un procent mai mare. În cazul cotei unice de impozitare, indiferent de mărimea venitului, procentul care se aplică pe venit este acelaşi; întrucât baza de impozitare este diferită, în mărime absolută, impozitele plătite vor fi diferite. La noi în ţară, pe venituri, se aplică o cota unică de impozitare de 16%. Impozitele reprezintă surse importante de venit la bugetul statului.



AMPOSDRU




Pag. 22/35


Investeşte în

OAMENI





Veniturile primare sunt inegal distribuite între gospodării. Factorii care contribuie la diferenţierea veniturilor ţin, în primul rând, de nivelul de educaţie pe care îl au membrii gospodăriilor şi, îndeosebi, capul gospodăriei, de competenţele lor, de statutul ocupaţional şi socio-profesional. Venituri mari obţin, în general, persoanele care au absolvit o instituţie de învăţământ superior, sunt calificate pentru exercitarea unei profesii şi sunt competente în domeniul lor de activitate. De asemenea, realizează venituri mari şi proprietarii unor bunuri de capital ori terenuri. Spre deosebire de aceştia, lucrătorii necalificaţi obţin, în general, venituri mici.

Veniturile gospodăriilor diferă şi în funcţie de numărul membrilor lor şi, mai ales, de numărul persoanelor care aduc venit în gospodărie. La venituri egale, o gospodărie formată dintr-o singură persoană nu are aceeaşi situaţie cu una formată din două sau mai multe persoane. Relevant devine, în acest caz, venitul pe membru de familie dintr-o gospodărie şi nu venitul total al gospodăriei.

O modalitate de a studia inegalitatea veniturilor este gruparea gospodăriilor pe decile de venit. O decilă reprezintă a zecea parte din totalul gospodăriilor (10%). Prin împărţirea în decile se formează 10 grupe de gospodării în ordonate crescător în funcţie de mărimea veniturilor realizate (venitul mediu lunar pe o persoană). Decila 1 cuprinde gospodăriile cu veniturile cele mai mici. Decila 2 este formată din menaje cu venituri imediat superioare ş.a.m.d. Ultima decilă, a zecea, cuprinde gospodăriile cu veniturile cele mai mari.

Distribuţia gospodăriilor pe decile în anul 2004

Decila de venit

pe o persoană

Venituri totale (lunar pe persoană)

Total gospodării

Gospodării de:

salariaţi

(100)

agricultori

(100)

şomeri

(100)

pensionari

(100)

Decila 1 până la 87,30* lei

563,19 lei 10 1,4 37,2 29,0 7,3

Decila 2 87,31 – 128,89 lei

657,08 lei 10 4,2 19,7 15,0 11,6

Decila 3 128,90 – 165,42 lei

746,44 lei 10 5,5 11,7 12,9 12,7

Decila 4 164,45 – 202,35 lei

843,70 lei 10 7,2 8,9 9,8 12,4

Decila 5 202,37 – 243,92 lei

894,58 lei 10 8,8 6,9 9,7 11,9

Decila 6 243,93 – 288,68 lei

933,64 lei 10 9,6 4,5 6,7 12,5

Decila 7 288,69 – 343,59 lei

1 040, 23 lei 10 10,9 3,5 5,1 11,6

Decila 8 343,60 – 424,41 lei

1 206,46 lei 10 13,9 3 5,3 9,4

Decila 9 424,23 – 580,20 lei

1 534,87 lei 10 17,2 2,5 3,7 6,9

Decila 10 peste 580,22 lei

2 437,37 lei 10 21,3 2,1 2,7 3,7

[* Sursa: Anuarul statistic al României, 2005; valori denominate]



AMPOSDRU




Pag. 23/35


Investeşte în

OAMENI





Veniturile cele mai mari se obţin din salarii, iar cele mai mici din agricultură. Prin urmare, gospodăriile din mediul urban, de salariaţi, au venituri mai mari decât gospodăriile agricultorilor, din mediul rural. Datele statistice înregistrate indică o concentrare a veniturilor la un număr mic de gospodării care cumulează o mare parte din veniturile realizate în economie, în timp ce marea majoritate a gospodăriilor trebuie să se mulţumească doar cu o mică parte din venitul naţional.

Pentru a ameliora situaţia economică a gospodăriilor cu venituri mici şi, totodată, pentru a remedia anumite aspecte de injustiţie socială şi a susţine consumul, statul intervine şi redistribuie veniturile primare. Concret, statul preia o parte din veniturile realizate de gospodării, prin obligarea acestora la plata unor taxe şi impozite, şi le orientează către nevoile existente în diferite domenii de interes public sau individual, cum ar fi combaterea bolilor, accesul copiilor la educaţie, combaterea efectele şomajului, plata unor pensii etc. Cu cât impozitele şi taxele preluate la bugetul statului sunt mai mari, cu atât venitul care rămâne la dispoziţia gospodăriei este mai mic şi invers, cu cât impozitele sunt mai mari, cu atât veniturile gospodăriilor sunt mai mici. Veniturile rămase după plata impozitului pe venit reprezintă venituri nete ale gospodăriilor.

Statul reîmparte veniturile colectate la buget către gospodării, în principal sub forma alocaţiilor (familiale, pentru copii, pentru maternitate, pentru mamele cu mai mulţi copii, pentru persoanele cu handicap şi invalizii de război), burselor şi pensiilor. Acestea sunt orientate către gospodăriile defavorizate, care realizează venituri mici. Alocaţiile, bursele şi pensiile reprezintă o parte importantă din veniturile gospodăriilor. Prin adăugarea lor la veniturile nete se formează veniturile disponibile ale gospodăriilor.

La veniturile gospodăriilor se mai adaugă şi bunurile şi serviciile furnizate de către stat, fie în mod gratuit (bunurile publice), fie la preţuri mici, subvenţionate. Printre alte asemenea servicii se numără şi învăţământul, serviciile de sănătate, loisirul cultural, sportul etc. Ele reprezintă venituri extinse ale gospodăriilor.

Gospodăriile mari, cu mulţi membrii au nevoie de spaţiu mai mare, atât de spaţiu de locuit, cât şi de anexe – curte, grădină etc. Gospodăriile familiilor cu copii au nevoie de asistenţă medicală, de supraveghere şi educaţie, locuri de joacă etc.

Gospodăriile tinerilor au nevoi materiale: locuinţă, mobilier, aparate electrocasnice, maşină etc. Gospodăriile din mediu urban au nevoie mai mare de securitate, în timp ce gospodăriile din mediul rural au nevoie mai mare de spaţii de depozitare a unor mijloace de producţie sau chiar a bunurilor produse în gospodărie.

Familia care deţine o locuinţă nu mai are nevoia de a o cumpăra sau de a plăti chirie.



AMPOSDRU




Pag. 24/35


Investeşte în

OAMENI





Redistribuirea veniturilor

Redistribuirea se realizează atât pe verticală, de la gospodăriile cu venituri mari către

cele cu venituri mai mici, cât şi pe orizontală, de la persoane active către persoane inactive, de la persoane sănătoase către persoane bolnave, de la familiile fără copii către familiile cu copii.

III.3 Cheltuielile de consum

Consumul constă în utilizarea bunurilor şi serviciilor în vederea satisfacerii trebuinţelor. Prin consum se mai înţelege şi ansamblul cheltuielilor efectuate de populaţie în vederea satisfacerii trebuinţelor; acesta este numit consum personal, pentru a putea fi deosebit de consumul public, guvernamental.

Menajele reprezintă o categorie principală de agenţi economici care adoptă decizii importante într-o economie. La nivelul unei ţări, numărul lor este de ordinul milioanelor. Un menaj se defineşte drept un ansamblu de persoane care trăiesc în interiorul unei locuinţe ce reprezintă locul lor de reşedinţă sau domiciliu.

Menajul este o unitate economică, dar si o unitate de convieţuire. Ca unitate de convieţuire, menajul reprezintă, de regulă, o familie. Ca unitate economică, menajul este o gospodărie care:

deţine resurse de producţie – muncă, pământ şi/sau capital, realizează venituri ca urmare a utilizării, în producţia de bunuri şi servicii, a

respectivelor resurse, plăteşte impozite, consumă bunuri şi servicii, realizează economii.

VENITURI SECUNDARE

Finanţarea de către stat a:

- învăţământului - culturii - sănătăţii

Protecţie socială

Prestaţii în bani

Prestaţii în natură

Asigurări sociale

Transferuri în bani

Asistenţă socială



AMPOSDRU




Pag. 25/35


Investeşte în

OAMENI





Cele mai importante elemente de diferenţiere a menajelor sau gospodăriilor sunt: dimensiunea sau numărul persoanelor care le compun - gospodării cu 1 persoană, cu 2

persoane (un cuplu), cu 3 persoane (un cuplu, cu 1 copil), cu 4 persoane (un cuplu, cu 2 copii), cu 5 persoane (un cuplu cu 3 copii), cu 6 persoane (un cuplu cu 4 şi mai mulţi copii). La nivelul acestora se mai fac diferenţieri între gospodăriile cuplurilor fără copii şi cel ale cuplurilor cu copii minori, ale familiilor nucleare (formate din părinţi şi copii minori) şi ale familiilor extinse (cupluri cu copii în vârstă de peste 18 ani, familii formate din părinţi, copii şi bunici sau adulţi ce locuiesc împreună cu fraţi sau/şi cu unchi/mătuşi, cumnaţi/cumnate etc.).

statutul ocupaţional – gospodării de salariaţi, de patroni, de agricultori (gospodăriile ţărăneşti), de şomeri, de pensionari;

locul de reşedinţă – gospodării urbane sau rurale; veniturile – gospodării cu venituri mari, mijlocii şi mici; nivelul de instruire – gospodării ai căror membrii au o educaţie de nivel primar,

secundar sau terţiar (universitar). Aceste elemente de diferenţiere ne permit să înţelegem caracteristicile majore ale

principalelor tipuri de gospodării. Gospodăriile de tip urban sunt, în mare parte, unităţi de consum. Gospodăriile rurale, pe lângă faptul că sunt unităţi de consum, sunt şi unităţi de producţie; au anexe de producţie destinată autoconsumului şi/sau pieţei.

Situaţia materială a unei gospodării depinde în mod direct de mărimea veniturilor realizate de către membrii ei. În funcţie de acestea, membrii unei gospodării îşi vor putea satisface nevoile într-o măsură mai mare sau mai mică, vor avea un standard de viaţă mai ridicat sau mai scăzut.

Gospodăriile au o multitudine de nevoi:

nevoi materiale şi sociale, nevoi individuale şi colective, nevoie elementare și complexe.

Ele au nevoie de alimente, îmbrăcăminte, locuinţă, asistenţă medicală, securitate, educaţie, comunicare etc. Nevoile au o importanţă diferită. Unele sunt nevoi elementare legate de supravieţuirea membrilor gospodăriei (hrană, apă, aer, odihnă etc.), altele sunt nevoi complexe, determinate de exigenţele vieţii în societate, de dorinţe şi aspiraţii (confort, statut social, apreciere, afirmare etc.). Membrii unei gospodării folosesc în comun (consum colectiv) locuinţa, mobila şi decoraţiunile interioare, aparatele electrocasnice, maşina, spaţiile anexe ale locuinţei destinate recreerii. În consumul individual al membrilor unei familii rămân bunurile personale (obiecte de îmbrăcăminte şi de igienă personală). Nevoile sunt diferenţiate în funcţie de tipul de menaj. Deşi, în principiu, toate gospodăriile se confruntă cu nevoi elementare, de natură materială sau cu nevoi sociale, de statut, apreciere, securitate etc., totuşi există numeroşi factori de variaţie, care provin din caracteristicile fiecărui tip de gospodărie. Nevoile actuale sunt diferite şi în funcţie de bunurile acumulate în perioadele anterioare. Configuraţia nevoilor variază şi în funcţie de mediu. Nevoile într-un mediu de viaţă tradiţional (de exemplu, rural) sunt diferite de cele dintr-un mediu de viaţă modern (de exemplu, urban); acestea din urmă nu pot fi satisfăcute decât utilizând resurse financiare. Diferenţele dintre sat şi oraş trebuie înţelese şi din punctul de vedere ale nevoilor. Viaţa într-un oraş impune nevoi minimale pe care locuitorii unei comunităţi săteşti probabil că nu le au: transport zilnic, apă, canalizare, termoficare, chirie/rată pentru cumpărarea unei locuinţe. În general, viaţa într-o comunitate urbană implică un nivel mai mare al nevoilor, chiar al celor elementare.



AMPOSDRU




Pag. 26/35


Investeşte în

OAMENI





Gospodăriile, nici chiar cele mai înstărite, nu îşi pot satisface toate trebuinţele. Ele se confruntă cu problema rarităţii resurselor şi, prin urmare, trebuie să aleagă între trebuinţele pe care le vor satisface, la un moment dat, cu resursele limitate de care dispun.

Pentru unele gospodării, satisfacerea trebuinţelor materiale este prioritară. Acest lucru se întâmplă frecvent, în cazul gospodăriilor sărace. Depăşirea unui anumit nivel al veniturilor în gospodărie, permite satisfacerea la un nivel decent a trebuinţelor materiale şi determină creşterea importanţei pe care membrii gospodăriei o acordă altor categorii de nevoi, cum ar fi nevoile de statut social, de educaţie, de recreere şi petrecere a timpului liber.

Nevoile gospodăriile şi ale membrilor lor se modifică, pe măsură ce se produc schimbări, pe de-o parte, în statutul acestora şi, pe de altă parte, la nivelul întregii economii. De exemplu, naşterea unui copil într-o familie determină nevoia de spaţiu mai mare, de asistenţă şi de servicii medicale specializate, după cum reducerea săptămânii de muncă la cinci zile este însoţită de o nevoie sporită de modalităţi de recreere şi petrecere a timpului liber.

Pe măsură ce anumite trebuinţe ale gospodăriilor sunt satisfăcute, apar altele noi. La aceasta contribuie sporirea şi diversificarea ofertei de bunuri şi servicii, modificarea preferinţelor consumatorilor şi, în zilele noastre, reclama făcută produselor noi.

În consumul gospodăriilor întră consumul marfar şi consumul non-marfar. Prin consum marfar se înţelege consumul bunurilor şi serviciilor cumpărate de pe piaţă. Într-o economie de piaţă, acesta reprezintă cea mai mare parte a consumului unei gospodării.

Prin consum non-marfar se înţelege consumul unor bunuri şi servicii pe care gospodăriile nu le cumpără de pe piaţă. Asemenea bunuri sunt:

bunuri din producţia proprie (autoconsum); bunuri furnizate, gratuit sau în schimbul altor servicii, de întreprinderi sau de persoane particulare; bunuri libere, date de natură; bunuri şi servicii publice furnizate gratuit de stat.

Gospodăriile consumă o mare diversitate de bunuri şi servicii, de la alimente, îmbrăcăminte, locuinţă, televizor, telefon, calculator, automobil până la servicii medicale, educaţionale şi culturale.

Cheltuielile lor de consum pot fi grupate în funcţie de tipul de bunuri achiziţionate în:

cheltuielile pentru bunuri alimentare şi cheltuielile pentru bunuri nealimentare; cheltuielile pentru bunuri de folosinţă curentă şi cheltuielile pentru bunuri de folosinţă

îndelungată (durabile); cheltuielile pentru bunuri şi cheltuielile pentru servicii.

În anul 2004, cheltuielile pentru produse alimentare au reprezentat aproape jumătate din totalul cheltuielilor de consum ale gospodăriilor populaţiei.

În secolul al XIX-lea, cheltuielile pentru alimente acopereau, pentru cea mai mare parte a populaţiei, cvasi-totalitatea consumului. Cheltuielile cu locuinţa şi confortul personal erau reduse la minim. După două sute de ani de dezvoltare a agriculturii şi a economiei, alimentele continuă să înghită o parte semnificativă din cheltuielile gospodăriilor, chiar dacă, între timp, s-a ajuns la o creştere şi diversificare semnificativă a consumului



AMPOSDRU




Pag. 27/35


Investeşte în

OAMENI





49%

22.80%

27.60%

Produse alimentare

Produse nealimentare

Servicii

Sursa: Anuarul statistic al României, 2005

Ponderea fiecărei categorii de cheltuieli în totalul cheltuielilor reprezintă un indicator relevant pentru gradul de bunăstare al gospodăriei. Astfel, se consideră că familiile care cheltuiesc mai mult de jumătate din venitul realizat pentru asigurarea bunurilor alimentare necesare se confruntă cu sărăcia. La noi în ţară, cheltuielile cu produsele alimentare au o pondere mare. Gospodăriile din clasa de mijloc cheltuie considerabil mai mult pentru bunuri nealimentare, îşi permit achiziţionarea unor bunuri de folosinţă îndelungată, fără ca prin acest fapt să-şi diminueze consumul curent, solicită şi plătesc diferite servicii. În plus, în normal, pot face economii şi îşi constituie rezerve.

În timp, pe măsură ce economia se dezvoltă, se constată modificarea structurii consumului în sensul creşterii gradului de satisfacere a nevoilor diversificate ale unei gospodării. Principalele tendinţe evidenţiate de cercetarea pe bugetele de familie sunt:

reducerea ponderii cheltuielilor cu produse alimentare, paralel cu diversificarea consumului; reducerea ponderii cheltuielilor cu îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii; creşterea ponderii cheltuielilor cu serviciile, inclusiv cu locuinţa şi confort. Cresc, îndeosebi,

cheltuielile cu transport, cu servicii educaţionale şi culturale.

Aplicaţii

1. Lucrând în grup, elaboraţi un buget personal. 2. Studiu individual:

Citiţi textul de mai jos şi apoi răspundeţi la întrebarea Cine sunt săracii? Mărimea gospodăriei şi sărăcia. Riscul de a fi sărace este mai mare pentru

gospodăriile mari. În 2002, rata sărăciei în rândul familiilor numeroase (alcătuite din 5 sau mai mulţi membri) a fost mai ridicată (49% rata sărăciei, faţă de 29% cât a fost media). Cu toate acestea, ele nu reprezentau decât 47% din totalul populaţiei sărace.

Numărul copiilor şi sărăcia. În România aproximativ jumătate din gospodării au copii. Dintre gospodăriile cu copii, 51% au un copil, 35% au doi copii, şi 14% au 3 sau mai mulţi copii. Deşi procentul familiilor cu mai mult de 3 copii, în totalul populaţiei sărace, nu este ridicat, două treimi dintre acestea sunt sărace. Riscul familiilor cu unul sau doi copii, de a fi sărace, creşte în cazul familiilor monoparentale. Deşi nu reprezintă decât 11% din totalul persoanelor sărace, riscul de a fi sărace este cu 30%-50% mai mare decât al familiilor în care sunt doi părinţi.



AMPOSDRU




Pag. 28/35


Investeşte în

OAMENI





Vârsta şi sărăcia. Copiii se confruntă cu cel mai ridicat risc de sărăcie. Faptul se datorează pe de-o parte ratei de dependenţă ridicate în cadrul acestei grupe şi pe de altă parte numărului mai mare de copii în familiile sărace. Din 1995, riscul relativ de sărăcie a scăzut pentru vârstnici, ca urmare a reformelor sistemului de pensii din perioada 2000-2002, iar pentru copii riscul a crescut constant.

Diferenţa de sex şi sărăcia. Gospodăriile al căror cap este femeie se confruntă cu un risc de sărăcie mai mare decât cele al căror cap este bărbat (34% faţă de 28%) datorită ponderii mai mari de gospodării monoparentale şi văduve cu pensii de urmaş mici din prima categorie. Per total, ponderea gospodăriilor al căror cap este femeie aflate în sărăcie este 21%. Gospodăriile al căror cap este femeie au o capacitate mai mică de ieşire din sărăcie. Cele mai vulnerabile categorii de gospodării al căror cap este femeia sunt cele din mediu rural şi cele în vârstă, cu un singur membru care nu poate lucra pământul şi nu primeşte nici un fel de sprijin. Nivelul de educaţie şi sărăcia. Riscul de a fi sărac este de 67% pentru o gospodărie al cărei cap nu are nici un fel de studii. Această categorie reprezintă 7% din totalul celor sărace şi 10% din al celor extrem de sărace. Majoritatea celor săraci este alcătuită din gospodării al căror cap este doar absolvent de gimnaziu sau şcoală profesională. Gospodăriile al căror cap este un absolvent de şcoală profesională o duc tot mai greu de la un an la altul datorită pregătirii care nu corespunde cerinţelor impuse de restructurarea industriei. Riscul de sărăcie a rămas constant pentru gospodăriile al căror cap are studii liceale sau universitare.

Ocupaţia capului gospodăriei şi sărăcia. Gospodăriile de patronii şi salariaţii au cea mai redusă rată a sărăciei. Pensionarii, în special cei cu pensie de asigurări sociale pe baza muncii prestate în economia formală, sunt pe locul trei în ordinea riscului de sărăcie. Gospodăriile al căror cap este şomer sau lucrează în economia informală – ca agricultor sau lucrător pe cont propriu în activităţi neagricole – se confruntă cu cel mai ridicat risc de sărăcie, între 50% şi 61%. În cadrul categoriei de pensionari, gospodăriile care se susţin cu pensii de urmaş din mediul urban, precum şi cele cu suprafeţe mici de teren din rural, se află mai frecvent printre cele sărace. Sărăcia şi mediul de rezidenţă. Atât rata sărăciei, cât şi numărul persoanelor sărace este mai mare în rural, unde locuieşte 46% din populaţie, decât în mediul urban. În mediul rural, riscul de sărăcie este de două ori mai mare decât în mediul urban (42% faţă de 18%). Săracii din rural reprezintă 67% din populaţia săracă.

Dimensiuni regionale ale sărăciei. Cel mai ridicat risc de sărăcie este localizat în regiunea nord-est unde este cu 47% peste media naţională. In această regiune locuieşte şi cel mai mare număr de persoane sărace (25% din populaţia săracă). Capitala Bucureşti are cel mai redus risc de sărăcie, aproximativ o treime din media pe întreaga ţară. ( Sursa: Raportul Băncii Mondiale referitor la situaţia sărăciei în România)

III.4. Plăţile

Plăţile pot fi: - în numerar (cash); - prin card de debit sau card de credit.

III.4.1 Plățile numerar

Dintre toate modalităţile de plată, plata cash este cea mai comună pentru cumpărăturile de zi cu zi. Această modalitate de plată este acceptată în mai toate locurile, de aceea este şi convenabilă de folosit, în special pentru sumele mici. Există şi alte forme de plată ”cash” care sunt folosite pentru sumele mai mari de bani dar care nu sunt la fel de rapide, precum cecurile.



AMPOSDRU




Pag. 29/35


Investeşte în

OAMENI





III.4.2 Plățile cu cecuri

Cecul este un instrument de plată de debit prin care un titular de cont (trăgător), în baza unui disponibil constituit în prealabil de acesta la o instituţie de credit (tras), dă un ordin necondiţionat acesteia să plătească, la prezentare, o sumă determinată unei terţe persoane (beneficiar). Cecurile trebuie să poarte menţiuni clare privind ziua, luna şi anul emiterii pentru a permite:

• calcularea de către bancă a termenului de prezentare la plată a cecului, termen după expirarea căruia posesorul decade din drepturile sale de regres;

• constatarea capacităţii legale a trăgătorului în momentul aplicării semnăturii sale pe instrument

Locul emiterii trebuie să figureze alături de data emiterii cecului. Pe cec se pot face şi alte menţiuni decât cele obligatorii, care să stipuleze clauze facultative, răspunzând unor necesităţi specifice raporturilor dintre cele trei părţi implicate (trăgător, tras, beneficiar). Menţiunile facultative fac obiectul înţelegerii dintre aceste părţi.

III.4.3 Plățile cu cardul

Cardurile permit utilizatorilor să realizeze plăţi pentru bunuri şi servicii oriunde în lume, uşor şi convenabil. Pot reprezenta o alternativă a cecurilor sau a plăţii cash.

Cardurile de debit sunt, de obicei preferate în cazul utilizării unei sume mari de bani care sunt astfel mai uşor „de transportat”. Sunt acceptate ca formă de plată în foarte multe unităţi şi pot fi anulate cu uşurinţă în caz de pierdere sau furt. Cardul de debit presupune constituirea în prealabil a unui depozit din care se vor face retragerile de numerar la fiecare utilizare a cardului. În general, card de debit este asociat unui cont curent; există însă şi cardului la contul de economii. Atunci când se foloseşte cardul de debit, banii cheltuiți sunt retraşi în mod automat din cont. Cardul de debit poate fi folosit pentru a cumpăra lucruri de la magazin, prin comandă telefonică sau prin intermediul internetului; de asemenea, pentru a retrage bani din cont la un bancomat (ATM). În funcţie de tipul de cont bancar existent, cardurile pot fi de tip: VISA sau MAESTRO. Fiecare tip de card însumează o serie de condiţii proprii fiecărei unităţi bancare emitente.

Cardurile de credit permit obţinerea de împrumuturi care pot fi accesate direct de la bancomate, plafonul maxim al creditelor fiind determinate de anumite condiţii de bonitate. Bonitatea unui client se măsoară în baza unui punctaj specific fiecărei bănci, însă depinde de mărimea veniturilor clientului şi ale soţului/soţiei, de tipul unităţii la care este angajat posesorul cardului (bugetarii sunt de obicei avantajaţi), de bunurile aflate în proprietatea clientului (vehicule, imobile), precum şi de numărul membrilor familiei acestuia. Un card de credit oferă posibilitatea realizării de plăţi chiar și atunci când nu există bani în cont, prin contractarea unui credit. Limita maximă a creditului este stabilită de banca emitentă a cardului de credit. Suma împrumutată va fi restituită, dar taxele şi condiţiile variază de la bancă la bancă. Majoritatea băncilor oferă o perioadă în care nu se plăteşte dobândă, aceasta cu condiţia ca suma împrumutată să fie înapoiată integral, lunar, înainte de ziua plăţii.



AMPOSDRU




Pag. 30/35


Investeşte în

OAMENI





III.4.4 Internet Banking

Internet banking este un serviciu ce se bucură de popularitate datorită uşurinţei cu care se pot realiza operaţiuni precum plata facturilor, transferului de bani. Majoritatea băncilor oferă servicii de internet banking, prin urmare banii pot fi transferați rapid și comod în alt cont folosind anumite date de identificare ale contului persoanei căreia i se efectuează plata. Prin internet, se pot plăti și cumpărăturile, oferind anumite detalii legate de card, fie că este de credit, de debit sau preplătit. Unii furnizori de carduri oferă caracteristici de securitate cerând o parolă aleasă de cumpărător cu rolul de a creşte siguranţa tranzacției. Siguranţa la cumpărături Câteva sfaturi despre ce trebui să faci pentru a fi în siguranţă fie atunci când realizezi cumpărături online sau direct din magazine, în special în condiţiile în care frauda de identitate este în creştere. Pentru a preveni frauda de identitate ar fi bine să fii atent cui îi oferi informaţii detaliate despre datele tale de identitate sau cardul de credit. Frauda de identitate sau furtul se întâmplă atunci când cineva se foloseşte de datele tale personale fără acordul tău pentru a obţine bani, bunuri sau servicii. Iată câteva sfaturi care te vor ajuta să eviţi astfel de situaţii neplăcute:

asigură-te că datele tale personale precum PIN-ul şi cardurile se află într-un loc sigur. NU spune nimănui PIN-ul şi NU îl nota nicăieri. Încearcă să îl ţii minte! Totuşi, poţi da numărul contului tău, persoanelor sau organizaţiilor în care ai încredere.

atunci când tastezi PIN-ul la ATM sau la magazin, foloseşte mâna liberă pe post de scut pentru a acoperi tastele

păstrează contractele şi declaraţiile cardurilor de credit într-un loc sigur şi rupe orice documente care conţin informaţii personale

atunci când faci cumpărături de pe internet: o asigură-te că computerul este protejat împotriva viruşilor o caută simbolul ”lacăt” în fereastra browserului o contactează serviciile de securitate suplimentare pentru cardul (Verified-Visa

şi/sau MasterCard SecureCode) băncile şi nici chiar poliţia nu au dreptul să îţi ceară PIN-ul sau parola card-ului nu răspunde la email-urile nesolicitate ce se pretind a fi de la banca şi care îţi cer datele

personale dacă eşti o victimă nevinovată a unei fraude vei primi banii înapoi nu folosi bancnote contrafăcute. Verifică-le pentru a nu fi contrafăcute atunci când le

primeşti.

III.5 Economiile

Veniturile se împart între consum şi economii. Economisind, oamenii fie că amână cheltuirea unor părţi din venit în viitor, fie că îşi constituie rezerve. Existenţa economiilor limitează, la modul absolut, consumul. De aceea, creşterea venitului nu este însoţită de o creştere proporţională a consumului. De regulă, atunci când cresc veniturile, consumul creşte mai puţin, în schimb cresc, într-o proporţie mai mare, economiile.

Economiile se corelează şi cu vârsta membrilor (capului) gospodăriei.

Până la 30 de ani, gospodăriile au capacitate de economisire. Între 30-45 de ani, capacitatea de economisire se reduce deoarece cresc

cheltuielile implicate de construcţia şi dotarea gospodăriei, de creşterea şi de educarea copiilor.



AMPOSDRU




Pag. 31/35


Investeşte în

OAMENI





După 45 de ani şi până la pensionare, capacitatea de economisire este foarte mare, în principal, datorită creşterii veniturilor (promovare, experienţă, vechime etc.) şi reducerii unor cheltuieli familiale.

După pensionare, nivelul şi rata economiilor se reduc puternic ca urmare a reducerii veniturilor.

Există un ciclu al economiilor care urmează ciclurile de viaţă.

În timp, banii se pot devaloriza, ceea ce înseamnă că aceeași sumă de bani va putea fi folosită la cumpărarea unei cantități mai mici de bunuri și servicii. Pentru a conserva valoarea banilor, se recomandă păstrarea lor la bancă. Băncile acordă dobânzi la sumele depuse. Rata dobânzii plătită de bancă la depozite trebuie să fie cel puţin egală cu rata inflaţiei, atât cea comunicată de Guvern, cât şi cea prognozată de Banca Naţională.

La bancă, banii pot fi depuși în conturi curente sau în depozite.

Conturile curente sunt conturi pentru încasări și plăți; ele nu sunt instrumente de economisire.

Pentru economisire există depozitele. De regulă, dobânzile sunt mai mari la depozite decât la conturi curente. O dobândă mai mare au depozitele la termen, care implică angajamentul deponenților că nu vor retrage banii înainte un termen stabilit; retragerea banilor înainte de termen conduce la pierderea dobânzii. Depozitele pot fi pe diferite termene, de la o lună la trei sau șase luni până la un an.

Dobânda se calculează ca procent din suma depusă. Ea se poate capitalizare, ceea ce înseamnă că la expirarea termenului pentru care s-a realizat depozitul, dobânda plătită de bancă se adaugă la suma aflată în depozit şi, dacă deponentul nu dispune altfel, întreaga sumă va fi păstrată într-un nou depozit până la următorul termen şi tot aşa, în continuare. Dacă dobânda nu se capitalizează, la expirarea termenului, ea poate fi retrasă de deponent sau, în caz contrar, va fi păstrată de bancă într-un cont curent.

Valoarea viitoare a economiilor capitalizate se poate calcula cu formula următoare:

Sn = S x (1+d’)n Unde S = suma depusă inițial în depozit, d’ = rata dobânzii, n = durata depozitului, Sn = valoarea depozitului la finalul perioadei de depozitare.



AMPOSDRU




Pag. 32/35


Investeşte în

OAMENI





De exemplu, o sumă de 1.000 lei plasată la bancă:

- într-un depozit, cu dobândă 10%, după 1 an, va aduce titularului suma de 1.000 lei (suma iniţială) + 1.000 x 10% (dobânda anuală) = 1.000 + 1000 = 1.100;

- în depozit, cu capitalizarea dobânzii, va aduce în anul următor, în depozit suma de 1.100 (1.000 suma depusă inițial + 100 dobânda la aceasta suma), iar dacă rata dobânzii rămâne aceeaşi, la sfârşitul lui, suma va fi 1.100 (suma de la sfârşitul primului an) + 1.100 x 10% (dobânda în anul al doilea) = 1.100 + 110 = 1.210.

-

Depozitele bancare reprezintă principalul instrument de economisire la care apelează populaţia.

Alternativa depozitării banilor la bancă este plasarea lor în titluri de valoare, precum acțiuni sau obligațiuni.

- Cele mai sigure plasamente sunt cele în titluri de stat (garantate în totalitate). Ele sunt emise de Trezoreria Statului care se obligă să le răscumpere după o perioadă de timp specificată, cu o sumă mai mare. Prin emisiunile de titluri de valoare, statul se împrumută de la populație pentru a-și putea acoperi cheltuielile proprii.

- Acţiunile atestă dreptul de proprietate asupra unei părţi dintr-o societate comercială, mai exact din capitalul ei. Ele aduc deținătorilor dividende. Acţiunile se vând şi se cumpără la bursă; variaţiile de preţ pot aduce câştig deţinătorului (dacă le-a vândut cu un preţ mai mare decât cel de cumpărare) dar şi pierderi. De ce creşte preţul unei acţiuni? Din diferite motive, dar în special pentru că a crescut interesul investitorilor pentru acea firmă, pentru că se aşteaptă să facă afaceri foarte bune.

- Obligaţiuni ale companiilor. Obligaţiunile sunt documente emise de companii atunci când au nevoie de un împrumut pe termen lung, documente care se oferă la vânzare.

Regula lui 72

Pentru a afla în cât timp se va dubla o sumă de bani depusă la bancă, se împarte numărul 72 la rata dobânzii. - Dacă se depune suma de

1000 de lei cu o dobândă anuală de 10%, peste şapte ani vei avea 2000 de lei.

- Dacă se depune 1000 de lei cu 7,2% dobândă, vei avea 2000 de lei în 10 ani.

Rata dobânzii plătită de bancă pentru banii depuşi trebuie să fie cel puţin egală cu rata inflaţiei.

La risc mic, câştiguri mici. Câştigurile cresc pe măsură ce se investesc sume mai mari şi se asumă riscuri mai mari.

Titlurile financiare se cumpără de pe pieţe reglementate de autorităţi, ceea ce nu înseamnă că investiţiile sunt garantate în vreun fel. Regula de aur a investiţiilor este să fie diversificate pentru a împărţi riscurile.



AMPOSDRU




Pag. 33/35


Investeşte în

OAMENI





Deţinătorii de astfel de obligaţiuni primesc dobândă pentru investiţia financiară făcută. Obligaţiunile pot fi cotate la bursă, la un preţ care poate să fluctueze. De asemenea, există riscul ca emitentul obligaţiunilor să dea faliment şi astfel investitorul în obligaţiuni (de fapt creditorul firmei) poate recupera foarte greu sau chiar deloc banii.

- Fonduri mutuale. Administratorul unui fond mutual strânge banii pe care mai mulţi investitori doresc să îi investească. Investitorii primesc în schimb titluri de fond, cu speranţa că aceste titluri îşi vor creşte valoarea în timp. Fondul are posibilitatea de a investi banii respectivi (să plaseze bani în bănci, să cumpere obligaţiuni, acţiuni) si astfel să-şi diminueze riscurile. Este foarte importantă, însă, abilitatea şi corectitudinea administratorului. Există trei tipuri de fonduri, în funcţie de gradul de risc asumat de fiecare investitor.

- Fondurile monetare. Acestea folosesc banii investitorilor şi-i plasează în depozite bancare (cu dobânzi mai avantajoase decât dacă ai investi individual) sau cumpără titluri de stat (care sunt, în general, mai puţin accesibile marelui public). Astfel, fondurile monetare plătesc, în general, o rată a profitului mai mare decât depozitele bancare sau obligaţiunile. Au un grad relativ mic de risc dar investiţiile în aceste fonduri nu sunt garantate, precum la bănci.

- Fonduri de investiţii în acţiuni. Acestea sunt fonduri mutuale care plasează banii investitorilor în acţiunile firmelor din ţară sau din alte state. Valoarea unui astfel de fond poate creşte sau scădea rapid pe perioade scurte de timp, dar, în general, aceste fonduri dau câştiguri importante, peste nivelul inflaţiei, de-a lungul timpului. Fondurile de mai sus se mai numesc şi fonduri deschise, investitorii putând să cumpere titluri şi să retragă liber.

- Mai există şi aşa-numitele fonduri închise, care, în general sunt mijloace de investiţii de risc mare.

-

De reţinut:

Cunoștințele financiare de bază se referă la buget, venituri, cheltuieli și economii. Veniturile se împart între consum şi economii. Nivelul venitului influențează, în mod

direct, nivelul cheltuielilor (consumului) și economiilor. Creșterea venitului determină creșterea atât a cheltuielilor, cât și a economiilor pe care le realizează o persoană; de regulă, economiile cresc mai mult.

Depozitele bancare reprezintă principalul instrument de economisire la care apelează populaţia.



AMPOSDRU




Pag. 34/35


Investeşte în

OAMENI





APLICAȚII

1. Care este modalitatea frecventă de plată pe care o folosiți. Justificați-o. 2. În grup, întocmiți o listă cu motivele pentru care realizați economii. Estimați

(procentual) cât de mult economisiți în raport cu venitul pe care îl realizați (rata economiilor). Ce modificări credeți că se vor produce dacă venitul dvs. va crește cu 15% (în nivelul consumului și al economiilor, precum și în motivația de a economisi în continuare)?

STUDIU INDIVIDUAL

1. Documentați-vă în legătură cu dobânzile la depozite pe care le plătesc principalele bănci

din localitatea dvs. și condițiile de depozitare. Alegeți cel mai bun plasament pentru suma 25 000 lei. Justificați alegerea.

Anexa

Resurse de educație financiară oferite prin proiectul Dolceta,

la http://www.dolceta.eu/romana , accesat 15 mai 2011

Alternative şi decizii financiare pentru construirea carierei

În:: Lecţii Cheltuieli Lecţia 3 - Alternative şi decizii financiare pentru construirea carierei - învăţământ liceal Categoria: Buget Titlul: Alternative şi decizii financiare pentru construirea carierei Aria curriculară: Matematică şi ştiinţe Om şi societate Consiliere si orientare Grupa de vârstă: tineri/elevi, învăţământ liceal Scurtă descriere: proiectul introduce noţiunile de bază privind elaborarea responsabilă a bugetului personal şi formarea capacităţii de previziuni în legătură cu administrarea resurselor financiare proprii.

Elevi învăţământul liceal , Matematică , Lecţii , Om şi societate , Consiliere şi orientare

"La shoping cu cardul"

În:: Lecţii Cheltuieli Lecţia 6 - La shoping cu cardul - învăţământ liceal Categoria: Plata cu ajutorul cardului Titlul: La „shoping” cu cardul Aria curriculară: Matematică şi ştiinţe Om şi societate Tehnologii Consiliere şi orientare Grupa de vârstă: tineri/elevi, învăţământ liceal Scurtă descriere:Se prezintă tipurile importante de carduri şi modalităţile de plată cu ajutorul lor pentru a uşura unui tânăr alegerea şi utilizarea lui la cumpărături.

Elevi învăţământul liceal , Matematică , Lecţii , Om şi societate , Consiliere şi orientare

"Împrumut pentru nevoi educaţionale"

În:: Lecţii Împrumuturi Lecţia 3 - Împrumut pentru nevoi educaţionale - învăţământ liceal Categoria: Împrumuturi pentru studenţi Titlul: Împrumut pentru nevoi educaţionale Aria curriculară: Matematică şi ştiinţe, Om şi societate, - Tehnologii, Consiliere Grupa de vârstă: tineri/elevi, învăţământ liceal Scurtă descriere: Se prezintă modalitatea prin care se poate face un împrumut bancar pentru nevoi educaţionale

Elevi învăţământul liceal , Lecţii



AMPOSDRU




Pag. 35/35


Investeşte în

OAMENI





Investesc, deci câştig?

În:: Lecţii Economisire/Investiţii Lecţia 3 - Investesc, deci câştig ? - învăţământ liceal Categoria: Fonduri de investiţii Titlul: Investesc, deci câştig? Aria curriculară: Om şi societate, Tehnologii, Consiliere Grupa de vârstă: tineri/elevi, învăţământ liceal Scurtă descriere: Se prezintă tipurile importante de fonduri de investiţii şi modalităţile de investire a banilor pentru a uşura unui tânăr alegerea şi urmărirea investiţiei lui.

Elevi învăţământul liceal , Lecţii , Om şi societate , Consiliere şi orientare , Tehnologii

Coşul zilnic

În:: Lecţii Economisire/Investiţii Lecţia 6 - Coşul zilnic - învăţământ liceal Categoria: Inflaţia Titlul: Coşul zilnic Aria curriculară: Om şi societate, Tehnologii, Consiliere Grupa de vârstă: tineri/elevi, învăţământ liceal Scurtă descriere: Se prezintă modalitatea cum inflaţia poate influenţa valoarea coşului zilnic.

Elevi învăţământul liceal , Lecţii , Om şi societate , Consiliere şi orientare , Tehnologii

Sunt mopedist şi mă asigur

În:: Lecţii Protejare/Asigurare Lecţia 3 - Sunt mopedist şi mă asigur - învăţământ liceal Categoria: Asigurări Titlul: Sunt mopedist şi mă asigur! Aria curriculară: Om şi societate, Consiliere Grupa de vârstă: tineri/elevi, învăţământ liceal Scurtă descriere: Se prezintă câteva informaţii asupra legislaţiei în vigoare referitoare la mopede, circulaţia lor pe drumurile publice şi posibilităţile de asigurare prin diversele tipuri de poliţe.

Elevi învăţământul liceal , Lecţii , Om şi societate , Consiliere şi orientare

Bibliografie

1. Lăcătuş, Maria Liana, Învăţământ preuniversitar şi educaţia economică, editura ASE, Bucureşti, 2009

2. Programa şcolară pentru disciplina opţională- Educaţie Financiară- curriculum la decizia şcolii pentru liceu, MECTS 2010, la www.edu.ro

3. Programa şcolară pentru disciplina opţională- Educaţie Financiară- curriculum la decizia şcolii pentru gimnaziu, MECTS 2010, la www.edu.ro

* * *

1. România Pozitivă “ Altfel de cursuri de economie pentru elevii de liceu, februarie,

2011 2. ***www.bcr.ro 3. ***www.ing.ro 4. ***www.rbs.ro 5. ***www.scoaladebani.ro 6. ***http://www.educatiefinanciara.com/ 7. ***http://www.dolceta.eu/romana 8. *** www.oecd.org/edu/eag2010

Disciplina_Optionala 2_4 - Educatie Financiara

Documents

Transcript of Disciplina_Optionala 2_4 - Educatie Financiara