Digestia la animale- este prelucrarea hranei, mecanic, fizic şi mai ales chimic prin hidroliză (descompunere în care la fiecare legătură adaugă o moleculă de apă).- momentul culminant este absorbţia.- digestia este: - intracelulară - la protozoare , spongieri, celenterate - particulele nutritive sunt inglobate prin fago / pinocitoză în vacuole digestivecu lizozomi şi incepe hidroliza - particulele rezultate sunt absorbite in citoplasmă, iar resturile expulzate de vacuole pulsatile - la animalele superioare nu are rol de hrănire ci de remaniere structurală ex - în metamorfoză se distrug ţesuturile la omizi, coada la mormoloc

- se reciclează materialul distrus pt construcţia noilor structuri - este mecanism de imunitate - extracelulară - se face in tubul digestiv cu ajutorul enzimelor produse de glande digestive (sucurile digestive = enzime + mucus + apă + ioni)

- glandele sunt - microscopice - din pereţii stomacului, intestinului

- macroscopice - vecine tubului, comunicare prin canale

- aparatul digestiv are tub digestiv şi glande anexe- peretele digestiv are 4 straturi: * mucoasă – epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat în cavitatea bucală, faringe, esofag

* submucoasă – ţesut conjunctiv lax, cu vase, nervi, glande, * musculară - striată până în 1/3 medie a esofagului, netedă în rest, tunica - cu fibre longitudinale (ext) şi circulare (int) - cu sfinctere - netede: esofagian, cardial, piloric, Oddi, ileocecal, anal intern

- striat : anal extern

* externă - laxă în jurul faringelui esofagului şi rectului - densă în rest = peritoneul

Cavitatea bucală- e segment de recepţie la mamifere, cu vestibul şi cavitate propriu-zisă - are dinţi - in alveole / la alte vertebrate sunt sudaţi pe maxilar - mai mobili deci mai eficienţi - diferenţiaţi după sarcinile mecanice : - incisivii taie prin forfecare / la rozătoare cresc continuu - caninii sfâşie / la carnivore - trec unul pe lângă altul - reţin prada - premolarii şi molarii mărunţesc la rozătoare şi erbivore au zimţi şi funcţionează prin pilire la carnivore au creste inalte şi funcţionează prin forfecare la omnivore – om, porc – au relief rotunjit, strivesc - sunt de lapte şi definitivi la mamifere - au şi rol de apărare- limba - este muşchi cu mişcări variate pt - prinderea hranei la rumegătoare - masticaţie şi deglutiţie - e organ de simţ pt tact, gust, temperatură, durere - mărunţirea cu ajutorul limbii şi dinţilor e superficială la carnivore şi temeinică la ierbivore

Faringele are - muşchi striat cu rol in deglutiţie - are etajele: nasofaringe, bucofaringe, laringofaringe

Esofagul este tub flexibil intre faringe şi stomacStomacul- este vecin diafragmului- are dimensiuni corespunzătoare regimului alimentar: mare la fitofage / ierbivore (hrana cu puţine nutrimente) şi prădătoare (care găsesc hrana ocazional) mai mic la omnivore, ce au hrana la indemână- este unicameral la majoritatea speciilor şi tetracameral la rumegătoare

- sucul gastric conţine apă, mucus, ioni, acid clorhidric, enzime: pepsina, labfermentul, lipaza....- rumegătoarele - inghit hrana intreagă, care ajunge in ierbarul cu bacterii simbionte care descompun peretele celulozic - in ciur se formează mici cocoloaşe care revin in gură pt mestecare - reinghiţită, hrana ajunge in foios, apoi cheag (stomacul propriu zis)

- surplusul de bacterii este digerat de animal - pot utiliza celuloza, deşi nu au enzime pt celuloză (cu ajut. bacteriilor)

- stomacul are ca principală funcţie depozitarea hranei şi evacuarea ei lentă şi fracţionată- principala transformare chimică din stomac este hidroliza parţială a proteinelorIntestinul subţire: cu duoden, jejun, ileon- are traseu sinuos în cavitatea abdominală- prima porţiune (duoden)este ancorată de organele vecine, - restul (jejun + ileon) este liber şi are numeroase anse- lungimea diferă după regimul de hrană: scurt la carnivore, mediu la omnivore, lung la ierbivore- cea mai importantă structură este mucoasa, cu structură pliată- cu trei tipuri de pliuri ale mucoasei: mari = valvule conivente, mici = vilozităţi intestinale (0,5-1 mm înălţime, cu reţea bogată de capilare de sânge şi vas limfatic central),

- la polul apical al celulelor intestinale sunt microvilozităţi cu rol în absorbţie - mucoasa are în profunzime glande microscopice care produc suc intestinal Intestinul gros cu cecum, colon, rect- la trecerea din intestinul subţire în cel gros se află un sfincter şi o valvulă => circulaţie unidirecţională- cecumul se află sub valvulă, foarte voluminos la cal şi iepure- la iepure cecumul are bacterii simbionte ce digeră celuloza- datorită bacteriilor din cecum, iepurele reintroduce in circuitul digestiv materialul prelucrat de bacterii, ca şi rumegătoarele- la om cecumul este redus şi are o prelungire – apendicele vermiform- colonul - începe deasupra valvulei – partea cea mai lungă, - cu segmentele – ascendent, transvers, descendent, sigmoid - rectul se află în apropierea anusului = o porţiune mai bogată în fibre musculare ce prepară materialele nedigerate pt eliminare- intestinele sunt ancorate de peretele abdominal prin pliuri subţiri de peritoneu (“prapor”), cu vase de sângeFicatul - este în dreapta stomacului, sub diafragm, unul din cele mai mari organe- are hilul pe faţa opusă diafragmului- are parenchim cu lobi, segmente, lobuli- are vascularizaţie dublă - funcţională - vena portă aduce sânge de la intestin, pancreas, splină pentru prelucrarea nutrimentelor - nutritivă, cu nutrimente şi oxigen, de la inimă, prin artera hepatică, pentru hrănirea ficatului - cele 2 se unesc in centrul lobulilor- roluri: multiple, printre care producerea bilei cu rol digestiv, care se acumulează şi se concentrază in vezica biliară intre mese, apoi ajunge in duoden in timpul meselor

Pancreasul este glandă mixtă - exocrină

– produce sucul pancreatic; este acinos ca şi glandele salivare - endocrină – produce hormonii insulină şi glucagon, din insulele Langerhans La vertebrate

Ciclostomii- nu au maxilare, au gura rotunda, cu dinţi cornoşi- gura funcţionează ca ventuză pt fizare de cadavre sau organisme vii- limba funcţionează ca un piston şi hrana este suptă- lipseşte stomacul Peştii- maxilarele permit prinderea hranei- gura nu este delimitată de faringe- la prădători cavitatea buco – faringiană are dinţi sudaţi cu oasele capului- cei care se hrănesc cu plancton nu au dinţi- nu au salivare- răpitorii care inghit hrana intreagă au stomacul voluminosAmfibienii - au cavitate buco – faringiană largă- unii au limba foarte mobilă – prind hrana- intestinul gros se termină in cloacăReptilele - au delimitată cavitatea cucală, nazală şi faringiană- gura are diferite tipuri de dinţi la şerpi, şopârle, crocodili şi margini cornoase la ţestoase- mandibula este articulată incât permite inghiţirea unei prăzi voluminoase la şerpi- la şerpi stomacul este extensibil- există o mai netă diferenţiere intre intestinul subţire şi cel gros, care se deschide in cloacăPăsări - gura are cioc cornos adaptat la diferite moduri de hrănire- esofagul are guşă ce stochează şi inmoaie hrana- stomacul are 2 compartimente: glandular, ce produce suc gastric şi pipota musculară, ce mărunţeşte hrana- pipota este căptuşită de o membrană cornoasă şi are grăunţe de nisip- la limita dintre intestinul subţire şi gros există 2 cecumuri cu bacterii simbionte - intestinul gros este scurt şi se termină in cloacă