Şcoala Gimnazială nr. 3

structură a Şcolii Gimnaziale ,,Sfântul Nicolae”

Comuna Lieşti, judeţul Galaţi

Dialoguri Nr. 6, iunie 2017

ISSN: 2285- 2433

Sponsori: SC ȘERBĂNEȘTI - LIVADA SRL

prin domnul GEORGE SCARLAT

Colectivul de redacţie

Constantin Iulia, clasa a VI-a, redactor-şef Bujor Larisa, clasa a III-a, Ciorîţă Alexandra, clasa a VI-a, redactor -şef adjunct

Slotilă Marina, clasa a IV-a, Lupoaie Florin, clasa a VI-a, -selectat texte

Ene Elena, clasa a IV-a, Bujor Ana-Maria, clasa a V-a, -selectat desene

Mitu Nicoleta, clasa a IV-a, Stamate Tiberiu, clasa a V-a – Fotografii

Tudose Nicoleta, clasa a IV-a, Lupoaie Elena clasa a VI-a – activităţi

Scarlat Sara clasa a III-a, Costea Eduard clasa a V-a - divertisment

Lupoaiie Teodora clasa a VII-a -bibliotecă

Mitu Mihaela clasa a VII-a -Cercul filatelic

Colectivul didactic: colaboratori:

profesor pentru învăţământ primar Selena Costea,

profesor pentru învăţământ primar Marcela Stamate ,

profesor pentru învăţământ primar Geta Munteanu ,

învăţătoare Jenica Şogor

învăţătoare Daniela Ignat

prof. Artimiza Dorosan

Coordonator: prof. Mihaela Bulai

Tehnoredactare: prof. Mihaela Bulai

Mulţumim tuturor colaboratorilor pentru ajutorul acordat

la realizarea acestei reviste

Anotimpurile… din noi

Care e anotimpul nostru preferat? Probabil că cei mai mulți preferă vara, pentru că e cald,

e soare și… e vacanță. Unii vor spune iarna, pentru că le place covorul alb care se așterne, pentru

că străzile și casele sunt împodobite cu luminițe și… pentru că e Crăciunul. Cei mai nostalgici și

mai romantici admiră toamna, pentru că ea ne oferă cel mai frumos covor cromatic: numeroase

frunze, o varietate de culori calde și pătrunzătoare, sunetul ploii care ne răcorește simțurile după o

vară caniculară. Primăvara e anotimpul optimiștilor, care întrezăresc reînnoirea naturii, cărora le

plac schimbările și energia care vine odată cu primele raze mângâietoare de soare.

Indiferent de preferințele noastre, un aspect e

cert: dacă toate anotimpurile ar fi la fel, nu ar mai fi

creștere. Fără stratul protector de zăpadă, pământul nu ar

fi bine pregătit pentru producție. Fără ploile

primăvăratice, culturile nu ar crește, iar fără căldura

soarelui de vară, fructele și semințele nu ar mai da în

pârg, astfel încât să culegem toamna roadele coapte.

Dar natura nu ne oferă doar roade, ci și lecții. În

tăcerea sa, natura ne învață despre creștere, despre etape

și, în definitiv, despre evoluția noastră, ca oameni.

Pentru că aceleași anotimpuri le trăim și în interiorul

nostru, nu doar ca pe o experiență din mediul

înconjurător. Primăvara vieții noastre este primul

anotimp, care cuprinde copilăria și adolescența. Este

perioada în care creștem, în care familia, școala și

societatea în ansamblul ei presară „semințele” omului în

devenire: ne învață despre supraviețuire, despre bunele

maniere, despre viața în comunitate, ne cultivă valori și

o direcție de creștere. Urmează vara, perioada adultului

tânăr: la 20-30 de ani, suntem la apogeu– suntem puternici, sănătoși, hiperactivi, capabili de a

înțelege lucrurile în esență. Este, totodată, perioada în care ne definim identitatea și ne alegem

căile pe care le vom străbate. În definitiv, e perioada în care, precum un fruct, ne „coacem” ca

indivizi. Toamna vieții noastre e perioada în care culegem roadele „muncii”: perioada stabilității

financiare, a stabilității în plan familial, profesional și social. Suntem la cel mai înalt nivel al

productivității și al maturității noastre, grație experienței acumulate în anotimpurile anterioare. Și

experiența ne învață să ne pregătim „cămara” cu merindele pentru anotimpul care stă să apară –

iarna. Acesta din urmă e anotimpul înțelepciunii, al meditației și al darurilor. Așa cum semințele

scuturate iarna vor pregăti următoarele culturi din anul viitor, așa sfaturile înțelepte, experiența de

viață dăruite celor mai tineri vor pregăti un teren fertil pentru evoluția generațiilor din urmă.

Să parcurgem, așadar, cu plăcere fiecare etapă, căci viața e o frumoasă colecție de

anotimpuri care ne învață, în definitiv, o singură lecție: cu toții suntem parte a procesului de

transmitere a roadelor de la o generație la alta – cu toții primim și cu toții avem bucuria de a da

mai departe.

Anotimpuri frumoase să aveți!

Director,

prof. înv. primar, Selena Costea

Druţă Simona, clasa a IV-a

Vara

Zână Vara, eşti preferata mea!

Pe bolta cerească se zăreşte cu uşurinţă mingea de aur ce se

joacă cu rândunelele. Ciripitul păsărelelor răsună prin împrejurimi.

Mireasma salcâmilor şi a teilor în floare te îmbată şi te fac să te

gândeşti din ce în ce mai mult la cea mai mare bucurie pe care

Zâna Vara o ţine ascunsă între petalele florilor prinse în coroniţele

premianţilor - VACANŢA MARE!

Anul şcolar s-a terminat, iar copii aşteaptă să plece la bunici,

la munte sau la mare. Fluturii viu coloraţi aleargă din floare în

floare. Livezile scăldate-n aur, ne aşteaptă pe toţi cu roade din

belsug. Şoapta pădurilor şi surâsul mării ne mângâie auzul. Soarele

aruncă sclipiri de platină peste întreaga natură care joacă în codri,

păduri si luminişuri. Animalele încep să îşi strângă hrana. Albinele

zboară dintr-o floare în alta să adune polen. Blânda adiere de vânt

ia toate florile parfumate la un vals vie-nez.

Zâna Vara a sosit pe meleagurile noastre în caleaşca ei de raze de

soare, trasă de doi fluturi coloraţi. Ea poartă o rochie ţesută cu fir

de aur. Vrea să poposească la noi ceva timp. Roua dimineţii se

aşează delicat pe florile înmiresmate. Pe nisipul fin şi auriu, pe

lângă marea cea nesfârşită şi înspumată, se plimbă copii. Glasul

păsărilor se amestecă cu glasul copiilor care se joacă cu natura pe

uliţele satelor, apoi formează o melodie fermecătoare.

Natura este în mare sărbătoare, a întins o masă mare şi

lungă, plină de fructe şi legume din belşug.

Zâna Vara a îmbrăcat toată natura în culorile ei preferate. Îi

mulţumesc verii că este o Zână mândră din poveste!

Zână Vara, eşti preferata mea!

Înv. Marcela Stamate

Anotimpuri în soare, veselie şi culoare

Deşi Zâna Vară domneşte cu bucurie, unii dintre copii au ales să-şi petreacă timpul şi

în incinta şcolii.

Aici, sub semnul cărţii şi al lecturii, au jucat jocuri amuzante în aer liber, au citit, au făcut

teatru de păpuşi, au desenat ori s-au plimbat. Alături le-au fost doamnele învăţătoare/

profesoare Geta Munteanu, Selena Costea, Marcela Stamate. Activităţile organizate în cadrul

proiectului Şcoala de vară au fost un succes şi au adus multă bucurie participanţilor.

S-au reîntâlnit cu bucurie şi cu Biblioteca şcolii, cu jucăriile de aici şi, bineînţeles, cu

personajele lor preferate din cărţi. Şi, pentru că organizatoarele proiectului au hotărât să

meargă şi în vizită la Biblioteca Municipală ,,Ştefan Petică” din Tecuci, copiii s-au gândit să

deseneze semne de carte pe care să le dăruiască micilor cititori tecuceni.

Au vizitat apoi Muzeul de Istorie din Tecuci, s-au plimbat prin parcul oraşului, au râs şi

au mâncat îngheţată.

A fost o zi de vacanţă perfectă! Cele mai convingătoare argumente sunt chiar impresiile

formulate de către participanţi:

Copiii participanţi la proiect şi-au exprimat dorinţa de a repeta această experientă şi în

vacanţele viitoare, venind chiar cu propuneri de atractive şi originale, pe placul lor

Rubrică realizată de Mitu Nicoleta, clasa a IV-a

Toamna Zâna Toamnă a sosit pe meleagurile

noastre. Copacii și-au pierdut veșmintele, iar

păsările călătoare se pregătesc să plece în țările

calde.

Vântul conduce balul frunzelor, care

freamătă pământul rece, într-un covor

multicolor. Șuierul acestuia, acompaniat de

foșnetul frunzelor, creează o adevărată

simfonie.

Necuvântătoarele din împrejurimi s-au

oprit pentru a se bucura de cântec. Brusc, șirul

de note armonioase este întrerupt de ciocănitul

îndelung într-un copac al unei păsări care își

caută hrana.

Din când în când, un grup de veverițe

zglobii își face apariția printre crengile golașe

ale copacilor, completând astfel tabloul de

toamnă.

Înserarea se apropie. Luna, perla cerului,

a apărut de nicăieri….

Toamna, pădurea nu poate fi descrisă în

cuvinte. Este atât de feerică, încât îți dorești să

vii aici iar…și iar…și iar…

Învățător: Șogor Jenica

Din nou la şcoală!

Învăţăm, ca în fiecare an, că, cel mai frumos drum, este drumul spre şcoală! Elevii clasei a

VIII-a i-au primit cu flori, baloane şi ecusoane pe piticii clasei I cu promisiunea că le vor fi

exemplu şi îndrumători în viaţa de şcolar. Deschiderea anului şcolar s-a desfăşurat, ca de obicei,

sub semnul bucuriei revederii cu colegii şi cu dascălii îndrăgiţi.

Cea mai aşteptată activitate de la începutul toamnei, este, fără îndoială, Târgul de

toamnă. Ediţia din acest an s-a desfăşurat în spaţiul oferit de Piaţa Agroalimentară din Lieşti cu

sprijinul şi participarea elevilor, cadrelor didactice –director, prof. Selena Costea, prof. Geta

Munteanu, prof. Mihaela Bulai, înv. Jeni Şogor, şi a reprezentanţilor Comitetului de părinţi din

şcoală- Alina Scarlat, Letiţia Başcoveanu, Daniela Bujor, Mihaela Mihalache, Constantin Aurora

Obiectivele declarate ale tradiţionalei activităţi sunt prezentarea roadelor toamnei, dezvoltarea

creativităţii tuturor celor implicaţi în proiect dar şi consolidarea spiritului de echipă şi

dezvoltarea spiritului civic. Standul Şcolii nr. 3 a cuprins trei secţiuni: gastronomie, artă

decorativă şi târg de carte.

18 noiembrie 2017, ziua în care elevii ciclului primar au vorbit, au desenat şi au cântat

pentru pace. ,,Mesagerii păcii în şcoală” s-a numit activitatea în cadrul căreia elevii de la clasele

I, a II-a, a III-a şi a IV-a au vizionat filuleţul ,,Mesagerii păcii”, au desenat ,,Pentru o viaţă

frumoasă”, au compus versuri pentru pace şi au scris citate despre pace. Toate aceste activităţi s-

au desfăşurat sub îndrumarea doamnelor învăţătoare Şogor Jenica, Marcela Stamate, Selena

Costea şi Geta Munteanu.

15-16-17 noiembrie 2017- Zilele Bibliotecii Nemira. Aflată deja la a treia ediţie,

manifestarea se înscrie în rândul activităţilor de promovare a lecturii şi a studiului cu cartea care

se desfăşoară la noi în şcoală. Ca şi la ediţiile anterioare, şi în acest an au avut loc diferite

concursuri de desene, de creaţie literară, de recitare, de scrisori toate răsplătite cu cărţi, jucării,

creioane colorate. Gazdele întâlnirilor sub semnul cărţii au fost, desigur, doamna bibliotecară,

prof. Mihaela Bulai dar şi prietenii noştri- Nică şi ursuleţul Nadia.

Oferta activităţilor Bibliotecii din acest an a fost bogată şi variată şi s-a adresat tuturor

vârstelor: Concursul ,,Aş vrea să fiu....pentru că...”–o călătorie în lumea poveştilor – cl I,

Concurs de creaţii literare:Poezii – clasa a IV-a, Compuneri – clasa a III-a, Ghicitori literare –

clasa a II-a

Momentul ,,Căţeluşi şi pisicuţe”- poezii dedicate celor mici recitate de cei...mari (clasa a V-

a), Concursul epistolar ,,Dragă Nadia” (elevilor de clasa a V-a), Concurs de desene pentru

clasele primare ,,Personajul meu preferat”, prezentările ppt ,,Copiii vin la Biblioteca Nemira” şi

,,Pagini culturale gălăţene”, Povestea Porcuşorului albastru – vizita elevilor de la Şcoala

Gimnazială ,,Sfântul Nicolae” şi nelipsitul Târg de carte

Participanţii la toate aceste activităţi s-au bucurat de premii în cărţi şi rechizite, ursuleţi de

pluş şi diplome dar şi de noile achiziţii ale Bibliotecii Nemira, volume din colecţii deja renumite:

Jurnalul unui puşti, Narnia, sau diferite enciclopedii.

Premiile concursului epistolar ,,Dragă Nadia” au fost oferite de către Teodora Lupoaie

din clasa a VII-a, poştaşul

Bibliotecii Nemira

Dragii mei cititori,

Sunt Teodora, poştaşul

Bibliotecii ,,Nemira”. Un lucru

destul de important, cred eu pentru

că în fiecare zi duc scrisori colegilor

mei. Azi vreau să vă povestec despre

o experienţă deosebită pe care am

trăit-o în viaţa mea de poştaş cu

ocazia activităţilor organizate în

cadrul Zilelor Bibliotecii ,,Nemira”. Ca în fiecare an, una dintre activităţile organizate atunci a fost concursul

de scrisori adresate Nadiei, prietena noastra din Bibliotecă. Singura deosebire faţă de ediţiile anterioare a fost

că, în acest an , concursul s-a adresat doar copiilor din clasa a V-a iar mie mi-a revenit sarcina de a citi

scrisorile şi de a le premia pe cele mai frumoase. În scrisorile lor, copiii trebuia să-i povestească Nadiei, o fetiţă

cunoscută în vacanţa de vară, despre cea mai frumoasă activitate desfăşurată în şcoala noastră. Am primit

plicul cu scrisori într-o vineri având la dispoziţie cele două zile din weekend ca să le corectez. Duminică, pe la

şase dimineaţa, mă tot zvârcoleam de

nerăbdare să mă apuc de corectat. Era ca

în vis, un vis în care eu eram profesoara

şi trebuia să corectez lucrările elevilor.

M-am ridicat brusc din pat, am scos din

mapă plicul cu scrisorile, am luat un pix

roşu şi, separând lucrările fete şi băieţi,

m-am apucat de treabă. Am început cu

cele ale băieţilor pentru că erau mai

multe. Am corectat cu magnificul pix

roşu, simţindu-mă foarte importantă de

câte ori puneam pixul pe hârtie. Când

întâlneam o scrisoare care mi se părea

mai deosebită faţă de celelalte, o puneam

alături, puneam pe ea un postit pe care scriam, în funcţie de conţinut:,,frumos”, ,,foarte frumos” sau ,,m-a

impresionat!” Apoi, dintre cele însemnate aşa, am ales cele două premii I, unul pentru fete şi unul pentru

băieţi, şi premiile doi şi trei. Am simţit nevoia să ofer şi o menţiune, un fel de premiu de consolare pentru că nu

mă puteam hotărî să las nepremiată o scrisoare deosebită. După ce am terminat, am pus frumos înapoi în plic

toate scrisorile pe care lipisem noi postituri cu premiile oferite şi le-am pregătit să le duc luni doamnei

bibliotecare.

A fost o experienţă minunată! Aş dori tuturor copiilor să treacă printr-o astfel de experienţă! E minunat

să corectezi lucrări dar, cu siguranţă nu mi-ar plăcea să fac asta prea mult timp!!! ☺Ştiţi şi voi cum e când

vrem unele lucruri, cât de mult le dorim şi apoi, când le avem, parcă nu ne mai plac aşa de mult! Presupun că li

se întâmplă asta uneori şi doamnelor profesoare!☺☺De aceea, tot respectul meu pentru dascălii noştri şi

pentru răbdarea pe care o au corectând toată viaţa lucrările elevilor !

La premiere a fost frumos: copiii premiaţi au primit câte un ursuleţ de pluş ca amintire, de la Nadia (ştiţi că şi

ea este tot un ursuleţ!), iar eu am primit o păpuşă de porţelan pe care am adăugat-o colecţiei mele. Până să

ajung cu ea acasă însă, a suferit un accident – un coleg i-a rupt un picior – dar, am reparat-o şi acum îmi

aminteşte de la locul ei, de pe dulap, de această frumoasă experienţă de corector. Şi, ca să vă împărtăşesc şi

vouă buvcuria mea, vă invit să citiţi câteva dintre scrisorile premiate.

Închei cu drag scrisoarea mea urându-vă lectură plăcută.

Teodora Lupoaie, poştaşul de serviciu

Premiul I a fost acordat elevei Bujor Ana-Maria din clasa a V-a pentru următoarea scrisoare:

,,Lieşti, 11 noiembrie 2016

Dragă Nadia,

Ştiu că nu am mai vorbit de mult timp. Astăzi m-am hotărât să-ţi scriu despre activităţile

din şcoala mea. Sper că nu ai uitat ce ţi-am scris în acea vară...În caz că ai uitat, o să-ţi

reamintesc: îţi scrisesem despre colegii mei de clasă, despre doamnele profesoare care ne arată

drumul spre un adevărat paradis numit Cartea. Ei bine, lăsând amintirile la o parte, am să-ţi

povestesc acum despre o vizită pe care am făcut-o în Biblioteca Municipală ,,Ştefan Petică” din

Tecuci unde am fost invitaţi să mergem de către doamna profesoară de limba română. Cred că

îţi închipui ce bucurie a fost pe capul meu la aflarea acestei veşti! Când am ajuns acolo, am văzut

teancuri mari, mari, mari de cărţi care ne aşteptau cuminţi să fie răsfoite. A fost ceva uimitor!

Doamna bibliotecară ne-a zis că va trebui să citim compunerile noastre în faţa unui public

numeros. Îţi zic sincer că nici n-o să mă crezi cât de emoţionată am fost. Iubita mea Nadia, te

iubesc şi de-abia aştept să-mi scrii despre tine şi despre şcoala ta. Până atunci, nu uita că ai o

prietenă pe care poţi să te bazezi mereu!

Cu drag, Anuţa”

Emoţii de toamnă

Toamna

de Bujor Larisa, cl. a III.a

A sosit toamna bogată

Şi livada-i plină toată,

Strugurii s-au copt în vii

Hai să-i adunăm, copii!

Prin grădină gospodina

Harnică e ca albina,

Şi legume ea adună

În borcane să le pună.

Tufănele, crizanteme,

Noi ne bucurăm de ele.

Toamna este generoasă

Şi-a venit la noi acasă.

Iarna

Frumoasă iarna şi-a făcut apariţia în mantia sa argintie. Pe întreaga

suprafaţă a ţării s-a aşezat un covor alb de nea.

Ramurile copacilor s-au împodobit cu ghirlande ca bezeaua.

Privit de sus, satul pare o

câmpie cu mici denivelări lăsate de

viscol. Casele adormite, mai dau

din când în când un semn de viaţă

prin fumul hornurilor ce se înalţă

mândru în văzduh. Natura

amorţită, se trezeşte la viaţa de

glasurile vesele ale copiilor. Câte o

pasăre rămasă rătăcită zboară în

căutarea unui cuib mai călduros. La

ferestrele caselor luminiţe

multicolore amintesc de sărbători.

Se lasă seara… Pârtia satului

devine din ce în ce mai

nerăbdătoare, în aşteptarea săniilor

frumos colorate. Zarva copiilor mai

înmoaie gerul nemilos. Copiii au

întâmpinat-o cu mare veselie.

Împărăteasa zăpezii nu vrea

să mai părăsească tărâmul nostru desprins dintr-o carte de poveşti. Ce frumoasă

este iarna !!!!!!

Prof. înv. Primar Munteanu Geta

Dima Simona, cl a II-a

Dima Simona, cl aII-a

Lupoaie Roman Alexie,

Iarna

de Georgiana Ghintuială

Fulgii cad peste pământ

Un covor alb ei formând.

Este un covor pufos,

Alb, moale şi luminos.

Bradul este-mpodobit

Şi Moş Crăciun a sosit.

Multe daruri am primit

De la moşul cel iubit

Mă joc cu zăpada moale,

Albă şi strălucitoare.

Iarna-i preferata mea

Că mă pot juca cu nea.

Iarna

de Mitu Nicoleta, cl a IV-a

Afară ninge-ncetişor

Şi nu e de mirare

Că iarna a venit în sat

Cu zăpadă şi ninsoare.

Toţi din sat s-au bucurat

Mai ales copiii

Că vine iarăşi Moşul drag

Cu daruri şi veselie.

Şi, dacă iarna e frumoasă

Hai să ne bucurăm

Cu zăpadă s-aruncăm

Că asta este iarna!

Borşan Roxana , cl I

Cristina Mitu, cl. I

David Milea, cl I

Tablou de iarnă

de Bujor Larisa, cl a III-a

Afară ninge ca-n poveşti

Cu fulgi zglobii şi jucăuşi

Iar copiii cei cuminţi

Privesc pe geam

încremeniţi.

Zăpada se aşterne-ncet

Ca un covor alb de cristal,

Copiii îl aşteaptă pe Moş

Crăciun

În seara sfântă de Ajun.

Miroase-a brad şi

cozonaci

În casă-i sărbătoare ,

Colindători apar la geam

Visând la o zi mare!

Iarna

de Simona Druţă

Zâna Iarnă a sosit

Mulţi fulgi ea ne-a dăruit

Şi-i împarte bucuroasă

Peste toată ţara noastră.

Este tare friguroasă

Câteodată arţăgoasă

Crivăţul când va afla

Zăpada va-mprăştia.

Iarna-i anotimpul minunat

Ce pe toţi ne-a fermecat!

Bujor Larisa, cl. a III-a

Bujor Iuliana, cl. I

Mitu Nicoleta, cl a IV-a

Iarna

În sfârşit, a venit iarna,

anotimpul în care natura

este imaculată, lucitoare şi

albă. Nemărginitul

templu de gheaţă cuprinde

tot satul care pare adormit

în liniştea nopţii. La ivirea

zorilor, primele semne de

frig sunt fumurile groase

ce se ridică precum nişte

coloane, din hornurile

caselor adormite. Norii

au început să cearnă

fluturi de cristal ce plutesc

pe aripile nevăzute ale

vântului. Zăpada albă şi

pufoasă acoperă copacii

făcându-i să pară de

zahăr.

Pentru mine, iarna este

cel mai frumos anotimp.

Bujor Larisa, cl. a III-a

Iarna pe strada mea

S-au aşternut pe strada

mea

Mulţi fulgi pufoşi de nea

Troiene mari s-au înălţat

E semn că iarna e în sat.

Pe stradă nimeni nu-i

acum

Doar un lătrat de câine

Se mai aude când şi când

Prin crivăţ, dintr-o curte.

La gura sobei ne-aşezăm

Cu drag citim poveşti.

Aşa e iarna, ce să faci?!

Te bucuri când citeşti!

Când viscolul va înceta

La săniuş ne-om înhăma

Şi până seara vom zburda

Pe strada mea.

Prof. Geta Munteanu

Sărbătorile iernii

Cu siguranţă, cea mai frumoasă, cea mai aşteptată, cea mai pregătită zi din tot anul

şcolar este ziua serbării de Crăciun. Atunci suntem cuminţi, învăţăm să cântăm, să dansăm, să

spunem poezii şi Pluguşorul pentru că, dacă suntem cuminţi, sigur Moş Crăciun va avea ceva

bun şi frumos în sacul său şi pentru noi.

Îmbrăcaţi în frumoase costume, emoţionaţi dar plini de nerăbdare, elevii ciclului primar

din şaoala noastră au pregătit una dintre cele mai frumoase serbări de Crăciun, în aşteptarea

Moşului iubit. Costumele în alb şi roşu, cântecele şi poeziile, frumoasa scenetă interpretată de

elevii claselor a III-a şi a IV-a, toate au adus bucuria sărbătorilor dar şi a vacanţei mult

aşteptate. Le-au fost alături doamnele învăţătoare - Şogor Jenica, Marcela Stamate, Selena

Costea şi Geta Munteanu- în culise, dar şi părinţii, fraţii şi surorile mai mari şi bunicii- în sală.

15 ianuarie 2017

În dor de Eminescu

Elevii clasei a II-a, îndrumaţi de doamna învăţătoare Marcela Stamate au

participat la proiectul educaţional dedicat aniversării poetului Mihai Eminescu,

în parteneriat cu Biblioteca Nemira a Şcolii Gimnaziale nr.3, Lieşti. Copiii au

confecţionat semne de carte, au făcut desene inspirate de versuri eminesciene.

Pentru munca lor, elevii au primit Premiul I, obţinând 95 de puncte şi o trăistuţă

cu cărţi de poveşti pentru fiecare participant.

Primavara Nu poţi să nu zâmbeşti şi să nu

te gândeşti că nu eşti prea original atunci când spui

că primăvara este cel mai aşteptat anotimp. Mă

întreb de multe ori de ce oare este aşa de aşteptată?

Oare de ce toţi oamenii suspină după prospeţimea

înmireasmată a Primăverii şi tânjesc după fiorul ei

întreaga iarnă?

Deşi, fizic, pe la sfârşitul lui februarie încă

mai poţi călca zăpada sub picioare, undeva, într-un

ungher al inimii, simţi deja zbor diafan de fluturi

deasupra ghioceilor bucuriei; şi tot pe-acolo

încolţeşte speranţa, aşteptarea, că primăvara va topi

zăpada şi va transforma totul într-o grădină cu

multe lalele albe.

Doar auzind zvon despre sosirea ei, un

zâmbet larg îţi inundă faţa. Apoi te trezeşti zâmbind fără vreun motiv anume din ce în ce mai

des.

Când primăvara vine, mai întâi ascunde soarele şi-l pune în inimile oamenilor, făcând

să-nmugurească în fiecare "fiori şi dor de rămurea". Întregul suflet se întinde pe sub piele sub

formă de rămurele înmugurite care, în sfârşit, izbucnesc sub mângâierea caldă a soarelui şi a

zâmbetului senin al oamenilor care-l înconjoară.

Când primăvara vine, îngheţul se topeşte, streşinile curg, şi ploaia,"darul cerului

preasfântul", nu spală doar ultimele urme de zăpadă murdară, ci toată murdăria, durerea şi

urâţenia întregii lumi.

Când primăvara vine, porneşte să adie cald vântul dinspre miazăzi. Pluteşte peste văi şi

lunci, zvântă orice urmă de noroi şi suflă prin frunza ce-a căzut în toamnă, descoperind sfioşii

ghiocei şi toporaşi care prind a binevesti cu parfumul lor sfârşitul îndelungii aşteptări. Acum e

timpul când soarele renaşte din inimile noastre ale tuturor, din dorurile noastre, din iubirile

noastre, şi ziua prinde puteri să domine noaptea prea mult stăpână peste cerul albastru. Valuri de

lumină şi căldură inundă grădinile, "toate-ncep o viaţă nouă, câmpu-n flori se-mpodobeşte

","înverzesc şi văi şi dealuri, făcând rai din tot pământul", "parcă simţi şi vezi Natura cum

tresare şi învie… Inima-şi deschide poarta" (cuvinte săpate în inima mea de poetul Traian Dorz,

întemniţat vreme de 17 ani în perioada comunistă pentru dorul după adevărata Primăvară.)

Primăvara a venit! E vremea ivirilor, îmbobocirilor, parfumurilor, trilurilor, cuiburilor,

însămânţărilor, înseninărilor, visărilor, planurilor, zâmbirilor, trăirilor, îmbrăţişărilor,

împăcărilor…, e vremea tuturor "-irilor".

E mai ales vremea pregătirilor: primăvara îşi pune strai de sărbătoare iar ţie îţi pune

mărţişor în piept, flori în mână şi-o lacrimă de drag pentru mama, şi mucenici cu nucă în trăistuţă

pentru un pelerinaj de taină spre… Sărbătoarea Sărbătorilor. Călătoria începe cu Buna şi

Minunata Vestire, sărbătoarea de după echinocţiul de primăvară, care vine ca un praznic al

bucuriei pentru biruinţa luminii asupra întunericului. Spre mare uimire ţi se nalţă făptura când

vezi că primăvara, apropiindu-se de Sărbătoarea Floriilor, toate florile pământului şi toate

crenguţele înverzite le pune la picioarele Împăratului săracilor şi-I cântă cântare voioasă: Osana!

Osana!

Acum îţi dai seama că aştepţi Primăvara pentru Paşti?…dar şi Paştele pentru Primăvară...

Toţi oamenii aşteaptă prospeţimea înmireasmată a Primăverii şi fiorul nepământesc din Noaptea

Învierii. Primăvara se face instrumentul prin care Frumuseţea lui Dumnezeu se prelinge până în

inima oamenilor. Niciodată frumuseţea din natură nu are valoare în sine. Nu există frumuseţe

decât în persoană. Toate însuşirile Primăverii aşteaptă să fie personalizate de fiecare din noi.

Lumina, prospeţimea, mireasma, seninul întregii creaţii din anotimpul înnoirii, se vor înscrise pe

chipul meu, în faptele mele, în cuvintele mele. Ele numai în om îşi împlinesc rostul, numai în om

cântă fericite, numai de aici se întorc cu bucurie spre Izvorul lor nesecat. Prospeţimea Primăverii

care înnoieşte întreaga lume, îşi împlineşte rostul numai dacă înfiripă în mine dorul după

adevărata Primăvară. Explozia vieţii din surâsul anotimpului frumos profeţeşte cu tainic înţeles

despre cel care este „Învierea şi Viaţa”. Lumina şi prospeţimea dimineţilor curate îmi povestesc

despre „Lumina lumii”;„toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pământul şi cele de desupt”

când Cel Înviat a restituit întregii creaţii şi nouă tuturor adevărata Primăvară.

Primăvara îşi arată semnele, Învierea bate la uşi…Deschide-ţi inima la şoaptele şi sclipirile

ei cele de taină!

Învăţătoare Daniela Ignat

Emoţii de primăvară

Primavara

de prof.Artimiza Dorosan

Primăvara mult dorită

Pe uliţă vii smerită

Iată! Iese -un ghiocel

Mititel şi vai de el ?

Nicidecum nu-i mititel

Plin de sevă şi speranţă

El răzbate prin zăpadă

Gingaş ca un clopoţel.

Dă de veste c-a trecut

Iarna plină de zăpadă

Soarele-i acum un scut

Pentru lumea în zăbavă.

Muguri veseli se trezesc,

Şi în şoaptă tot plesnesc.

Ei, acum am înviat !

Greu a fost, dar am uitat!

Sub o streaşină-n vechită

A ajuns cu greu în ţară

Mult dorită rândunică

L -a ei casa de-asta vara.

Sub un fir de iarbă verde

Un gândac are speranţă

C-ar găsi puţină hrană

Să mai prinda-un pic putere.

Ce mai forfot prin grădini !

Stau la vorbă doi vecini.

Pun la cale-n mare grabă

Multe lucruri de ispravă.

Primăvară mult dorită,

Mult ai fost tu oropsită

Iată, vremea a venit

Şi sperăm la un bun sfârşit.

Primăvara

de Bujor Larisa, cl a III-

a

Primăvara a sosit,

Natura la viaţă s-a trezit,

Ghioceii-au răsărit

Şi păsările au venit.

Elevii clasei a VIII/a lucrând la proiectul Florile prieteniei

Consiliul elevilor

Scopul Consiliului Elevilor este dezvoltarea gradului de asociativitate şi responsabilizare socială în

rândul elevilor prin introducerea acestora în viaţa civică

Obiectivele Consiliului Elevilor:

-asumarea de către elev a rolurilor şi responsabilităţilor prin exersarea propriului sistem de

valori

cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană şi valorile moral şi civice

Ce aşteptăm de la Consiliul Elevilor:

să promoveze cooperarea, munca în echipă

să iniţieze, să organizeze şi să desfăşoare activităţi extraşcolare dar şi în cadrul şcolii

Rolul profesorului consilier al Consiliului Elevilor este de facilitator, de a asigura cadrul optim

în care membrii grupului îşi desfăşoară activitatea, de a ajuta în stabilirea obiectivelor şi organizarea

evenimentelor.

Program de activităţi

Să îi alegem pe cei mai buni! (alegerea Consiliului Elevilor)

Săptămâna educaţiei globale (elevii au donat fructe şi legume unor bătrâni din comună)

Ziua şcolii – Dar din dar, de la suflet pentru suflet pentru colegii noştri (elevii şcolii au făcut

daruri colegilor care nu au o situaţie materială bună)

Clasa cea mai curată

1Martie (confecţionăm felicitări şi mărtişoare şi le oferim batrânelor singure şi fostelor

doamne profesoare ale şcolii)

Să ştii mai multe, să fii mai bun (concurs de dans şi întreceri sportive)

1Iunie, sărbătoarea copiilor (ieşire la o plimbare prin pădure)

Profesor consilier, Geta Munteanu

Campionii au cuvântul !

Pledoarie pentru artele marțiale

Astăzi, artele marțiale au, în general, origine orientală și presupun căutarea de către

practicanți a unui sens mai adânc decât simpla pregătire pentru o confruntare fizică. Practicarea

artelor marțiale înseamnă, în principal, dezvoltarea unei conștiințe superioare, în armonie cu mediul

înconjurator și autocontrol, realizat prin exerciții fizice și mentale.

Acum 7 ani am intrat și eu în marea familie Akikai, a practicanților de karate. Fiind un copil

energic și foarte curios, am dorit cu ardoare să practic acest sport. În cadrul acestei școli nu

beneficiem de vacanță: fie iarnă grea cu troiene mari, fie vară caniculară,

noi ne antrenăm continuu de trei ori pe săptămână. Suntem cu toții

conștienți că rezultatele foarte bune se obțin doar cu efort susținut și cu

sacrificii. De-a lungul timpului am participat la multe competiții naționale,

de unde m-am întors, în general, triumfător.

Am învățat că artele marțiale implică nu doar forma fizică, ci şi

exerciţiul minţii şi forţa spiritului. Ele oferă echilibrul, armonia şi

autocontrolul și, bineînţeles, calitatea de a lupta, până la ultima secundă, pentru victorie. Prin

intermediul acestui sport, am câștigat mulți prieteni și mi-am depășit limitele. Colegi de școala ce

practică și ei acest sport sunt: Iftenie Melissa (a VII-a), Bujor Larisa, Tăbăcaru Robert și Bujor Nicușor

(toți trei din clasa a III-a).

Prin intermediul clubului am avut posibilitatea să vizităm locuri necunoscute, să ne

cunoaștem mai bine între noi și să ne autodescoperim. Le mulțumim antrenorilor pentru tot ceea ce

ne învață, pentru insuflarea unor principii de viață: corectitudine, disciplină, muncă și respect.

Costea Eduard- Mihai, cl. a V-a

De vorbă cu un campion

Să stai de vorbă cu un campion, este un privilegiu,

eu aşa cred. Pentru că acel campion are ceva în plus,

ceva ce tu, simplu muritor, nu poţi decât să apreciezi şi

să admiri. Şi, când acel campion este un copil, ascuns

parcă la vedere printre ceilalţi copii, obişnuiţi, din

şcoală, momentul este cu atât mai emoţionant. Melissa

Iftenie este un astfel de Campion. Elevă în clasa a VII-a,

în banca a IV-a din al doilea rând de la uşă, parcă s-ar

ascunde, parcă ar vrea să treacă neobservată, neştiută de

nimeni. Privind-o, am înţeles de ce se spune că apele

liniştite ascund multe în adâncuri! De aceea am vrut să

aflu mai multe despre campioana noastră.

Reporter:- Dragă Melissa, mulţumesc pentru că mi-ai dat ocazia să stau de vorbă cu un

campion şi că ai acceptat să vorbeşti pentru cititorii noştri, colegii tăi, despre ceea ce faci tu,

despre sportul în care ai ajuns să ai rezultate atât de frumoase. Aşadar, să ne lămurim despre

ce rezultate este vorba?

Melissa: - Din 2013 până în prezent, am obţinut multe premii iar cel mai recent este cel de

Multiplă campioană naţională la Arte marţiale demonstrative.

Reporter: Poate părea cam abrupt începutul discuţiei noastre dar aş vrea să te întreb ce

simţi când eşti acolo, sus, pe podium şi, uneori, în funcţie de concursul la care participi, se

întâmplă să ţi se cânte imnul ţării?

Melissa:- Atunci când obţin locul I într-o competiţie, mă simt foarte motivată să merg mai

departe. Sigur, astfel de momente, când eşti pe podium, sunt foarte emoţionante, mai ales

când eşti înconjurat de străini , pentru că am concurat cu români dar şi cu italieni, americani,

ruşi, englezi. De obicei, competiţia e foarte strânsă, deoarece poţi câştiga sau poţi pierde într-o

fracţiune de secundă, o secundă de neatenţie.

Reporter:- Cu siguranţă, diplomele şi medaliile pe care le- ai câştigat de-a lungul acestor

ani sunt rodul unei pregătiri intense. De fapt, cum a început pasiunea ta pentru Karate? Îţi

aminteşti prima dată când ai văzut şi ţi-ai spus, ,,asta îmi place, asta vreau să fac!”

Melissa:- La început nu a fost chiar o pasiune. Văzusem în filme, auzisem despre karate aşa,

ca toată lumea. Apoi am auzit că un coleg din şcoală merge la Tecuci la Clubul Akikai, la

antrenamente şi am fost curioasă să văd cum e, pe viu! Şi, într-adevăr, după primul

antrenament, aşa am zis: ,,asta îmi place, asta vreau să fac!”

Reporter:- Modul hotărât în care ai vorbit despre această decizie mă face să zâmbesc

pentru că nu te regăsesc în ea. Eu te-am văzut în clasă liniştită, foarte cuminte şi foarte

tăcută- (trebuie să recunosc, şi acum răspunsurile tale au fost destul de scurte şi la obiect.)

Aşa că, te rog să ne spui, dincolo de concursuri, de medalii şi de antrenamente, cine eşti tu,

Melissa Iftenie?

Melissa:- Dincolo de karate, eu mă consider un copil normal. Sunt în clasa a VII-a şi încep să

mă gândesc ce va fi după gimnaziu. În rest, sunt asemeni multor copii de vârsta mea doar că

în vacanţe, în loc de plimbări, eu am antrenamente. Fac asta din plăcere iar părinţii nu s-au

împotrivit niciodată.

Reporter: Hai să încercăm şi o pagină de...oracol, cum aveţi cu siguranţă, voi copiii. Deci:

muzica preferată?

Melissa:- Ascult aproape orice fel de muzică

Reporter:- Materia de la şcoală preferată?

Melissa:- Limba engleză

Reporter:- Mâncarea preferată?

Melissa: - Mănânc aproape orice dar cel mai mult îmi place pieptul de pui.

Reporter:- Culoarea preferată?

Melissa:- Roşul

Reporter: - Profesorul preferat?

Melissa:- Îmi plac mult domnişoara dirigintă Mirela Voicu şi doamna de română (chiar dacă

nu o arăt!

Reporter:- Cea mai bună prietenă ?

Melissa:- Prietena mea cea mai bună este Teodora, colega mea de la antrenament.

Reporter:- Animalul preferat?

Melissa:- Îmi plac foarte mult pisicile.

Reporter:- Poate că ţi-au împrumutat din agilitatea lor ! Ce planuri de viitor ai, Melissa? Te

apropii de clasa a VIII-a , moment decisiv pentru cariera ta viitoare. Include această carieră

viaţa de sportiv şi performanţa sau această activitate va rămâne în plan secundar, ca o

pasiune, iar profesiunea ta va fi cu totul alta?

Melissa:- Nu voi renunţa la artele marţiale, asta e sigur. Voi merge la liceu, deocamdată nu

ştiu la care, iar după terminarea liceului, voi pleca în Anglia pentru a urma cursuri de actorie

în artele marţiale. Cu ajutorul lui Dumnezeu

şi al părinţilor, voi reuşi.

Reporter:- Îi ai în faţă pe colegii tăi, copii

de vârsta ta, de 13-14 ani. Mulţi dintre ei

visează să fie vedete, fotbalişti de renume la

nu ştiu ce club dar nu fac pentru asta decât

să bată mingea pe maidan (de exemplu). Ce

le-ai spune lor? Ce înseamnă, de fapt, să fii

cel mai bun, să obţii performanţă într-un

sport?

Melissa:- Ca să faci performanţă nu este de

ajuns ,,să baţi mingea pe maidan”. Trebuie, în primul rând, să-ţi placă ceea ce faci şi să fii azi

mai bun ca ieri şi mâine mai bun ca azi. Nu în ultimul rând, trebuie să ştii să pierzi. Mulţi se

demoralizează şi renunţă când pierd.

Reporter:- Care este programul tău de antrenament?

Melissa:- Mă antrenez trei zile pe săptămână, în week-end. Zilnic, acasă, îmi mai repet

anumite mişcări atât cât îmi permite spaţiul şi cât să nu mă accidentez. Pare puţin

antrenamentul dar eu nu îl întrerup şi cred că asta este foarte important.

Reporter:- Am auzit frecvent sportivi vorbind despre sacrificiul făcut pentru obţinerea

performanţei. Sincer, mi se pare o ipocrizie pentru că atunci când faci ceva din pasiune, nu ai

sentimentul că sacrifici altceva. Tu consideri că sacrifici ceva pentru pasiunea ta? Îţi pare

rău că, făcând Karate nu ai timp să zicem pentru plimbări, vacanţe, discotecă sau televizor?

Melissa:- Nu am considerat niciodată că sacrific ceva pentru această pasiune. Cei care cred

asta, se pierd pe drumul către performanţă.

Reporter:- Ne apropiem de sfârşitul discuţiei noastre, aş mai fi vrut să te întreb mai multe

dar nu vreau să abuzez de timpul tău. O ultimă întrebare: Cum arată viitorul unei campioane

de 13 ani?

Melissa:- Viitorul mi-l văd departe de România, din păcate. Spun asta deoarece România nu

oferă nimic, nicio oportunitate sportivilor din acest domeniu.

Reporter:- Hai să încheiem într-o notă optimistă şi să spunem că, până vei ajunge în punctul

în care să-ţi alegi drumul în viaţă, să fii independentă, mai este ceva timp. Poate se va

schimba ceva în bine şi la noi, până atunci. Dacă nu, putem spera că te vei realiza în

străinătate şi te vei întoarce să-i înveţi pe copiii de la noi... Eu îţi mulţumesc, Melissa,

pentru timpul acordat şi îţi doresc să fii mereu la fel de puternică în spirit şi de optimistă. Să

ai o vacanţă frumoasă şi veselă!

Reporter, prof. Mihaela Bulai

Copiii au simţul

umorului !

Divertisment

Poveşti mici, de la cei...mici!

Şoarecele şi pisica de Mitu Nicoleta

Era odată un şoricel care

avea o rolă de caşcaval.

Când să se înfrupte şi el din

caşcaval, a venit pisica şi îl

întrebă:

-Şoricelule, îmi dai şi mie

jumătate din rola ta de

caşcaval?

-Eu ţi-aş da, dar nu ştiu

pentru ce, răspunse şorice-

lul.

-Păi, aş dori şi eu să

mănânc caşcaval, răspunse

pisica.

-OK! Îţi voi da doar un

sfert, bine? spuse şoricelul.

-E foarte bine, răspunse

pisica şi plecă cu sfertul de

caşcaval.

Ea a vrut caşcavalul pentru

a-i întinde o capcană

şoricelului. Acesta a

urmărit-o pe pisică şi a

văzut că ea vrea să-l prindă

în capcană. Apoi, şoricelul

a plecat acasă aşteptând-o

liniştit pe pisică. Într-un

târziu, iată şi pisica aducând cu ea capcana. Şoricelul ieşise

uşurel din casă şi se plimba nepăsător pe lângă capcană.

Nerăbdătoare, pisica băgă botul în capcană să vadă dacă a prins

ceva. Şi rămase cu nasul prins în capcană iar şoricelul cu burta

plină de caşcaval!

Găina şi vulpea de Ghintuială Georgiana

Într-o zi, o găină se întâlneşte cu vulpea. Găina îi zice vulpii:

-Ce faci, cumătră vulpe?

-Am venit să te vizitez, dar tu, ce faci?

-Îmi este cam foame, spuse găina necăjită.

-Dacă ţi-e foame, vino cu mine. La marginea drumului este un

lan de porumb.

-Bine, vin.

Când găina s-a apropiat de vulpe, aceasta a mâncat-o.

Calul şi lupul de Bujor Larisa şi Scarlat Sara

A fost odată un cal care s-a

rătăcit într-o pădure.

Mergând el aşa, a auzit pe

cineva care striga după

ajutor. Calul s-a mirat când

a văzut un lup prins în

lanţuri.

-Dar ce faci, cumetre,

acolo? întrebă calul.

-Păi, uite, m-am agăţat în

lanţul ăsta, răspunse lupul.

-Ai nevoie de ajutor?

-Da, aş avea nevoie,

răspunse lupul viclean.

-Te ajut cu o condiţie,

spuse calul. Ajută-mă şi tu

să ies din pădure.

-Bine, o să te ajut răspunse

lupul.

Calul a ajutat lupul şi

porniră amândoi spre

marginea pădurii. Lupul,

de la bun început, avea de

gând să mănânce calul. Aşa

că, pe la mijlocul drumului,

i-a sărit la gât, voind să-l

mănânce. Dar calul i-a spus

să se dea jos de pe gâtul lui

şi să aştepte până ies din

pădure.

Când au ieşit din pădure,

calul i-a dat o copită

lupului drept în cap,

zicându-şi în sinea lui:,,

Lupul îşi schimbă părul

dar năravul ba!”

Şi-am încălecat pe-o şa,

şi v-am spus povestea aşa!

Şoarecele şi pisica de Ghintuială Cătălina

Într-o zi, pisica întrebă şoarecele:

-Ce faci, prietene?

-Bine, dar tu ce faci?

-Am venit să te întreb dacă vrei o bucată din caşcavalul meu.

-Da, aş vrea o bucăţică.

-Păi,vino mai aproape.

Şoarecele veni mai aproape de pisică iar aceasta îl mâncă!

Poveste cu personaje de Mitu Sebastian Ionuţ, cl. a IV-a

Într-o zi de toamnă, pe vremea când Mica Sirenă încă înota în

mări, Cenuşăreasa şi cu Frumoasa Adormită s-au întâlnit pe o

pajişte.

-O, tu eşti?! Chiar tu eşti? Tu eşti frumoasa prinţesă care a

dormit 100 de ani? întrebă Cenuşăreasa.

-O, da, chiar eu sunt! Tu cine eşti?

- Eu sunt Cenuşăreasa, acum sunt o regină dar în trecut am fost

o slujitoare a mamei mele vitrege.

-Îmi pare foarte rău de tine, zău, sărăcuţa de tine!

Şi în timp ce ele discutau pe pajişte, timpul trecea iar Mica

Sirenă avea picioare.

Animalele cele

adorabile de Denisa

Au fost odată două

animale foarte drăgălaşe.

Una era vaca şi cealaltă era

raţa. Într-o zi, când vaca nu

mai avea lapte, a început să

plângă. Raţa a spus:

-De ce plângi, dragă vacă?

-Nu mai am lapte, zise

vaca.

-Vino cu mine că-ţi dau eu

lapte care o să te ţină până

la Crăciun!

Şi astfel au devenit cele

mai bune prietene.

Ghici?

Cine căţeluşa a ajutat

Şi pomul l-a curăţat,

Fântâna a văruit

Şi cuptorul l-a lipit?

Cine-i oare, cine-i oare?

Întrebare-ntrebătoare!

Ghici?

Toate fetiţele ar vrea

Să aibă părul lung ca ea!

Hai, ghiceşte, nu mai sta,

Cine este ea?

Ghici?

Pe cărare tot mergând

A-ntâlnit lupul flămând

De sfatul mamei a uitat

Şi greşeala a costat!

Ghici?

Zâmbete la...lecţii

Soarta cărţii....

sub acţiunea forţelor

de prof. Artimiza Dorosan

Într-o casă plină, plină de

mişcare

Stă o carte sus, în aşteptare.

Nimeni n-o invită să-şi

pună-n valoare

Avuţia multă strânsă prin

sudoare.

Un impuls i-ar trebui

Şi îndată ar sări

Pe masă-ar ateriza.

Dar nu are cine-l da!

Uite, vine-ncetişor

Un elev mai ,,silitor”

Cu o mână cartea grea

În servietă arunca.

,,Oh! Ce viaţă chinuită!

Sunt împinsă, aruncată,

Mai că nu sunt şi călcată,

Şi-ntre cărţi eu stau

strivită.”

,,Ce te plângi aşa, surată?”

Strigă alta supărată.

,,Nu vezi, şi eu sunt presată

De-a tale coperţi rigide!

Nu am loc nici a mă-

ntinde!”

Nici nu terminară când,

Sub o mare lovitură

Cărţile se prăbuşiră

Şi scăpară din servietă

Lunecând pe o banchetă.

Multe forţe-acţionară

Peste cartea mea-comoară.

Doar elevul ştrengărel

N-a acţionat şi el!

Nică, prietenul şi gazda voastră în Biblioteca Nemira, vă propune

să dezlegaţi următorul rebus. Veţi constata ce multe poveşti

cunoaşteţi dar şi câtă matematică se ascunde în ele! Celor care

vor dezlega corect rebusul, Nică le promite o carte din traista lui

fermecată. Bineînţeles că vă aşteaptă în Bibliotecă!

Numerale în poveşti

1 N 2 U 3 M 4 E 5 R 6 A 7 L 8 E 9 Î 10 N 11 P 12 O 13 V 14 E 15 Ş 16 T 17 I DEFINIŢII1. Cu cinci.....s-au hrănit cei trei drumeţi; 2. Soacra

avea trei; 3. În toate basmele sunt câte trei.... şi mama lor; 4.

Unsprezece păsări-fraţi; 5. Au venit toţi trei de la răsărit. 6.

Orice împărat are trei...de măritat (la singular); 7. Trei harnici

constructori de case; 8.Amândoi aveau stea în frunte; 9. Locuiau

toţi şapte în căsuţa din pădure; 10. Puşculiţă găsită pe drum. 11.

Cel mai mare în grad din toate poveştile; 12. Toţi trei pleacă la

drum să prindă zmeii; 13. Croitoraş care a omorât ,,şapte dintr-o

lovitură”; 14. Sărmana cumătră, din trei a rămas doar cu unul; 15.

Ea avea trei nurori; 16. Aveau în frunte cei doi feţi; 17.

Economiile din punguţa cocoşului

Copiilor din şcoala noastră le place foarte mult să deseneze. Ei participă cu plăcere la

concursurile de desen organizate în şcoală cu lucrări originale deosebit de expresive.

În paginile acestui număr al revistei veţi putea admira cele mai frumoase desene ale

elevilor: Hîncu Iulia (cl. a II-a), Hahui Andreea (cl. a II.a), Bujor Larisa (cl. a III.a), Dima Simona

(cl.I), David Milea (cl. I),Hahui Larisa (cl.I), Mitu Nicoleta (cl. a IV-a), Ghintuială Cătălina (cl.aII-

a), Filimon Costel (cl.a II-a)

Ion Creangă este unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori de către copiii din şcoala noastră. Nu

întâmplător Nică este gazda tuturor întâlnirilor din Biblioteca Nemira. În fiecare an, pentru noi,

primăvara începe cu ,,mărţişorul” Nică pentru că nu uităm să sărbătorim naşterea marelui povestitor.

Cele mai frumoase desene, benzi desenate, ghicitori, poezii, serbări, îi sunt dedicate, desigur,

lui Nică. Iată câteva dintre cele mai frumoase materiale realizate de elevi din clasa a III-a

Ghici?

El e cel ce-a ascultat

Şi-n cuptor s-a furişat

Iar când mama a venit

Iute-n braţe i-a sărit!

Ghici, cine este?

A avut o coadă lungă,

Lungă, mare şi stufoasă

Şi o mai avea şi astăzi

Dacă nu se lăcomea

Să ia peşte mult cu ea!

Precum vulpea l-a-nvăţat!

Cine să fie oare? Ghici?

De ziua lui, Nică i-a aşteptat pe toţi copiii din şcoală, acasă la el, în bibliotecă, unde i-a

servit cu bomboane, le-a povestit din poznele lui şi au râs împreună. Încântaţi, copiii au spus

ghicitori şi i-au cântat La mulţi ani şi Cântecul lui Nică.

La bibliotecă de Bujor Larisa, cl a III-a

La bibliotecă am plecat

Şi doamna învăţătoare m-a încurajat,

Aici, cărţi multe am găsit

Şi eu pe toate le-am citit!

Apoi, colegilor le-am spus

Că iubesc cărţile nespus,

Şi de aceea m-am gândit

Să citesc necontenit.

Lumea basmelor de Ene Elena, cl a IV-a

În Lumea basmelor noi am intrat

Cu Albă-ca-Zăpada ne-am jucat

Şi cu Cenuşăreasa am vorbit

Cuvinte magice ea ne-a şoptit.

Motanul Încălţat era şi el,

Bunica şi Scufiţa Roşie, la fel!

Alice, Pinocchio şi Apolodor

Erau cu noi în Lumea basmelor!

Recunostinta ... Din când în când, copiii simt nevoia să -şi arate

dragostea către cele ce, cu răbdare, le veghează ceasurile învăţării la şcoală. Iată câteva

gânduri adresate doamnelor învăţătoare...

Elevii clasei a IV-a îi

mulţumesc doamnei învă-

ţătoare Geta Munteanu:

,, Azi, în plină sărbătoare

Toţi trandafirii îi doresc

Scumpei mele învăţătoare

Şi din suflet îi mulţumesc.

Eu am fost o mică floare

Dumneaei, un mândru

soare,

Care mi-a trimis lumină.

Dânsa-i dulce,

Este cea mai scumpă

doamnă.

Cu dragoste ne-a pregătit,

Cinci ani ce au venit,

Azi ne înclinăm în faţa

dânsei,

Mii de flori îi dăruim

Scumpei noastre

învăţătoare

Şi cu drag îi mulţumim.

(Simona)

Doamna învăţătoare

Steaua noastră mare

Sunteţi răbdătoare

Chiar şi când greşim!

(Elena Ene)

Dragă doamne-nvăţătoare, sunteţi o fiinţă-nţelegătoare

Când ne e greu, ne ajutaţi, când greşim, ne corectaţi.

Din păcate, timpul s-a scurs, dar mai avem ceva de spus:

Noi nu vă vom uita, şi vă vom iubi din toată inima.

Ea te-ajită să înveţi, te ajută să citeşti,

Este ca a doua mamă, înţeleaptă şi frumoasă

Este o stea strălucitoare şi o zână uimitoare.

Cine este oare? este doamna învăţătoare,

Hărnicuţă şi frumoasă, câteodată misterioasă”

(Marina Slotilă)

Dragii mei elevi de clasa a IV/a,

Ne-a fost greu în ultimele zile de școală și mai ales în ultimele două în

care am făcut numărătoarea inversă a orelor rămase de petrecut împreună: 10

ore, 9 ore, 8 .... Ne-a fost greu să ne supunem principiului pe care l-am analizat

pe toate părțile în ultima săptămână: ,,să râzi când îți vine să plângi și să plângi

doar când îi vezi pe alții plângând,,. A venit apoi serbarea de final cu lacrimile

de rigoare în meniu.

Sunt mândru de voi: ați rezistat militărește aproape două ore pe scenă, în

picioare și ați recitat și cântat atât de fermecător încât un curcubeu ne-a

acompaniat serbarea.

Ați dovedit că sunteți maturi. Nu a fost nevoie nici măcar să vă dau tonul

vreodată.

Realizez cât de mari

sunteți, cât de încredere

sunteți și tocmai acum

ne despărțim când mă

pot baza pe voi pe

deplin... Aceasta era

poate și misiunea celor

4 ani: să fiu cu voi doar

până ce veți deveni

mari și responsabili. Ați

devenit. Doar până la

această haltă a vieții

voastre am avut bilet ca să vă însoțesc. Acum trebuie să cobor și din toamnă să

urc în trenul vieții altora care, firesc, la început îmi vor părea niștre străini.

Măcar o vreme însă, cu bune și cu rele, vă voi mai apare în visurile voastre și

voi în ale mele...

N-o să vă spun că mi-au dat iar lacrimile. Mai bine să schimb vorba și tonul. În

largul meu sunt doar când îmi intru în pielea de învățător exigent și când vă

reamintesc că în septembrie vă aștept cu temele făcute. Știți că nu glumesc cu

lucrurile acestea.

Îmi vine inima la loc când mă gândesc că măcar prin pauze ne vom vedea des și

că mă voi interesa des la profesorii voștri dacă mă faceți sau nu de râs.

Primiți de la cel care v-a fost învățător mulțumirile că i-ați fost elevi.

Să aveți o vară frumoasă și o viață împlinită!

Cu bine! înv., Geta Munteanu

Absolvenţii, promoţia 2017!

Cel mai frumos drum

A fost drumul spre şcoală...

Ca un fuior argintiu de

peteală

mi-a purtat paşii zi de zi

către un tărâm fermecat

unde ce înseamnă să fii om

am învăţat,

să fac alegeri şi cu răbdare

să aştept,

s-ascult freamătul

frunzelor

şi al profesoarei cuvânt,

şi cearta, şi dojana s-o

primesc

venită -n orice clipă

ca un cuvânt părintesc.

Acum, o clipă m-am oprit

Şi, cu soarele în ochi,

Privesc nedumerit:

încotro s-o apuc?!

În urmă, minunat se întinde,

lucind în soare,

Cel mai frumos drum,

Drumul spre şcoală.

Înainte,

zeci de cărări se deschid

Şi, mirat mă întreb, pe care

să o cuprind,

Să o fac a mea, drumul meu

Să-mi deschidă noi

orizonturi,

de acum, mereu...

Promoţia 2017

Bâdiliţă Tania-Maria

Bocăneală Andreea-Alexandra

Ciobotaru Nicoleta

Ciorâţă Adrian

Dănilă Mihai

Hodorogea Andrei

Iordache Marius -Iulian

Iordache Cristi-Teodor

Mitu Cătălin-Costel

Munteanu Andreea-Maria

Neamţu Gabriel -Andrei

Panfile Alin-Cosmin

Păcuraru Gabriel

Pământ Cosmin-Iulian

Petrea Valerica

Slotilă Diana-Adina

Vătămanu Ionuţ

Oferim, cu drag,

Florile prieteniei

La revedre,

Copilărie !

Cuprins

Argument .....................................................................pg.1

Vara...............................................................................pg.2

Toamna.........................................................................pg.6

Iarna.............................................................................pg.13

Primăvara.....................................................................pg.18

Consiliul elevilor .........................................................pg.22

Campionii au cuvântul .................................................pg.23

Divertisment .................................................................pg.27

Absolvenţii.....................................................................pg.33

Revenire Prof. Dorosan Artimiza

Plecat-aţi voi departe

Şi cu nădejdi deşarte

Vă rog, veniţi în ţară

Măcar la primăvară!

Veniţi cu toţi acasă

Mai este loc la masă

Şi pâinea se-nmulţeşte

Şi via-nmugureşte!

La noi e soare blând

Ce cântă în amurg

La noi sunt rândunele

Ce duc doruri cu ele

Avem şi câmpuri bune

Şi dealuri roditoare

Avem izvoare sfinte

Şi turme de mioare

Avem şi oameni harnici

Şi preoţi ce se roagă

În zori, în fapt de seară

S-avem de toate-n ţară.

Vă rog, veniţi acasă,

Mai este loc la masă...