Dialoguriscoalasfnicolae.info/wp-content/uploads/2016/05/revista-dialoguri-2017.pdf ·...
Transcript of Dialoguriscoalasfnicolae.info/wp-content/uploads/2016/05/revista-dialoguri-2017.pdf ·...
Şcoala Gimnazială nr. 3
structură a Şcolii Gimnaziale ,,Sfântul Nicolae”
Comuna Lieşti, judeţul Galaţi
Dialoguri Nr. 6, iunie 2017
ISSN: 2285- 2433
Sponsori: SC ȘERBĂNEȘTI - LIVADA SRL
prin domnul GEORGE SCARLAT
Colectivul de redacţie
Constantin Iulia, clasa a VI-a, redactor-şef Bujor Larisa, clasa a III-a, Ciorîţă Alexandra, clasa a VI-a, redactor -şef adjunct
Slotilă Marina, clasa a IV-a, Lupoaie Florin, clasa a VI-a, -selectat texte
Ene Elena, clasa a IV-a, Bujor Ana-Maria, clasa a V-a, -selectat desene
Mitu Nicoleta, clasa a IV-a, Stamate Tiberiu, clasa a V-a – Fotografii
Tudose Nicoleta, clasa a IV-a, Lupoaie Elena clasa a VI-a – activităţi
Scarlat Sara clasa a III-a, Costea Eduard clasa a V-a - divertisment
Lupoaiie Teodora clasa a VII-a -bibliotecă
Mitu Mihaela clasa a VII-a -Cercul filatelic
Colectivul didactic: colaboratori:
profesor pentru învăţământ primar Selena Costea,
profesor pentru învăţământ primar Marcela Stamate ,
profesor pentru învăţământ primar Geta Munteanu ,
învăţătoare Jenica Şogor
învăţătoare Daniela Ignat
prof. Artimiza Dorosan
Coordonator: prof. Mihaela Bulai
Tehnoredactare: prof. Mihaela Bulai
Mulţumim tuturor colaboratorilor pentru ajutorul acordat
la realizarea acestei reviste
Anotimpurile… din noi
Care e anotimpul nostru preferat? Probabil că cei mai mulți preferă vara, pentru că e cald,
e soare și… e vacanță. Unii vor spune iarna, pentru că le place covorul alb care se așterne, pentru
că străzile și casele sunt împodobite cu luminițe și… pentru că e Crăciunul. Cei mai nostalgici și
mai romantici admiră toamna, pentru că ea ne oferă cel mai frumos covor cromatic: numeroase
frunze, o varietate de culori calde și pătrunzătoare, sunetul ploii care ne răcorește simțurile după o
vară caniculară. Primăvara e anotimpul optimiștilor, care întrezăresc reînnoirea naturii, cărora le
plac schimbările și energia care vine odată cu primele raze mângâietoare de soare.
Indiferent de preferințele noastre, un aspect e
cert: dacă toate anotimpurile ar fi la fel, nu ar mai fi
creștere. Fără stratul protector de zăpadă, pământul nu ar
fi bine pregătit pentru producție. Fără ploile
primăvăratice, culturile nu ar crește, iar fără căldura
soarelui de vară, fructele și semințele nu ar mai da în
pârg, astfel încât să culegem toamna roadele coapte.
Dar natura nu ne oferă doar roade, ci și lecții. În
tăcerea sa, natura ne învață despre creștere, despre etape
și, în definitiv, despre evoluția noastră, ca oameni.
Pentru că aceleași anotimpuri le trăim și în interiorul
nostru, nu doar ca pe o experiență din mediul
înconjurător. Primăvara vieții noastre este primul
anotimp, care cuprinde copilăria și adolescența. Este
perioada în care creștem, în care familia, școala și
societatea în ansamblul ei presară „semințele” omului în
devenire: ne învață despre supraviețuire, despre bunele
maniere, despre viața în comunitate, ne cultivă valori și
o direcție de creștere. Urmează vara, perioada adultului
tânăr: la 20-30 de ani, suntem la apogeu– suntem puternici, sănătoși, hiperactivi, capabili de a
înțelege lucrurile în esență. Este, totodată, perioada în care ne definim identitatea și ne alegem
căile pe care le vom străbate. În definitiv, e perioada în care, precum un fruct, ne „coacem” ca
indivizi. Toamna vieții noastre e perioada în care culegem roadele „muncii”: perioada stabilității
financiare, a stabilității în plan familial, profesional și social. Suntem la cel mai înalt nivel al
productivității și al maturității noastre, grație experienței acumulate în anotimpurile anterioare. Și
experiența ne învață să ne pregătim „cămara” cu merindele pentru anotimpul care stă să apară –
iarna. Acesta din urmă e anotimpul înțelepciunii, al meditației și al darurilor. Așa cum semințele
scuturate iarna vor pregăti următoarele culturi din anul viitor, așa sfaturile înțelepte, experiența de
viață dăruite celor mai tineri vor pregăti un teren fertil pentru evoluția generațiilor din urmă.
Să parcurgem, așadar, cu plăcere fiecare etapă, căci viața e o frumoasă colecție de
anotimpuri care ne învață, în definitiv, o singură lecție: cu toții suntem parte a procesului de
transmitere a roadelor de la o generație la alta – cu toții primim și cu toții avem bucuria de a da
mai departe.
Anotimpuri frumoase să aveți!
Director,
prof. înv. primar, Selena Costea
Druţă Simona, clasa a IV-a
Vara
Zână Vara, eşti preferata mea!
Pe bolta cerească se zăreşte cu uşurinţă mingea de aur ce se
joacă cu rândunelele. Ciripitul păsărelelor răsună prin împrejurimi.
Mireasma salcâmilor şi a teilor în floare te îmbată şi te fac să te
gândeşti din ce în ce mai mult la cea mai mare bucurie pe care
Zâna Vara o ţine ascunsă între petalele florilor prinse în coroniţele
premianţilor - VACANŢA MARE!
Anul şcolar s-a terminat, iar copii aşteaptă să plece la bunici,
la munte sau la mare. Fluturii viu coloraţi aleargă din floare în
floare. Livezile scăldate-n aur, ne aşteaptă pe toţi cu roade din
belsug. Şoapta pădurilor şi surâsul mării ne mângâie auzul. Soarele
aruncă sclipiri de platină peste întreaga natură care joacă în codri,
păduri si luminişuri. Animalele încep să îşi strângă hrana. Albinele
zboară dintr-o floare în alta să adune polen. Blânda adiere de vânt
ia toate florile parfumate la un vals vie-nez.
Zâna Vara a sosit pe meleagurile noastre în caleaşca ei de raze de
soare, trasă de doi fluturi coloraţi. Ea poartă o rochie ţesută cu fir
de aur. Vrea să poposească la noi ceva timp. Roua dimineţii se
aşează delicat pe florile înmiresmate. Pe nisipul fin şi auriu, pe
lângă marea cea nesfârşită şi înspumată, se plimbă copii. Glasul
păsărilor se amestecă cu glasul copiilor care se joacă cu natura pe
uliţele satelor, apoi formează o melodie fermecătoare.
Natura este în mare sărbătoare, a întins o masă mare şi
lungă, plină de fructe şi legume din belşug.
Zâna Vara a îmbrăcat toată natura în culorile ei preferate. Îi
mulţumesc verii că este o Zână mândră din poveste!
Zână Vara, eşti preferata mea!
Înv. Marcela Stamate
Anotimpuri în soare, veselie şi culoare
Deşi Zâna Vară domneşte cu bucurie, unii dintre copii au ales să-şi petreacă timpul şi
în incinta şcolii.
Aici, sub semnul cărţii şi al lecturii, au jucat jocuri amuzante în aer liber, au citit, au făcut
teatru de păpuşi, au desenat ori s-au plimbat. Alături le-au fost doamnele învăţătoare/
profesoare Geta Munteanu, Selena Costea, Marcela Stamate. Activităţile organizate în cadrul
proiectului Şcoala de vară au fost un succes şi au adus multă bucurie participanţilor.
S-au reîntâlnit cu bucurie şi cu Biblioteca şcolii, cu jucăriile de aici şi, bineînţeles, cu
personajele lor preferate din cărţi. Şi, pentru că organizatoarele proiectului au hotărât să
meargă şi în vizită la Biblioteca Municipală ,,Ştefan Petică” din Tecuci, copiii s-au gândit să
deseneze semne de carte pe care să le dăruiască micilor cititori tecuceni.
Au vizitat apoi Muzeul de Istorie din Tecuci, s-au plimbat prin parcul oraşului, au râs şi
au mâncat îngheţată.
A fost o zi de vacanţă perfectă! Cele mai convingătoare argumente sunt chiar impresiile
formulate de către participanţi:
Copiii participanţi la proiect şi-au exprimat dorinţa de a repeta această experientă şi în
vacanţele viitoare, venind chiar cu propuneri de atractive şi originale, pe placul lor
Rubrică realizată de Mitu Nicoleta, clasa a IV-a
Toamna Zâna Toamnă a sosit pe meleagurile
noastre. Copacii și-au pierdut veșmintele, iar
păsările călătoare se pregătesc să plece în țările
calde.
Vântul conduce balul frunzelor, care
freamătă pământul rece, într-un covor
multicolor. Șuierul acestuia, acompaniat de
foșnetul frunzelor, creează o adevărată
simfonie.
Necuvântătoarele din împrejurimi s-au
oprit pentru a se bucura de cântec. Brusc, șirul
de note armonioase este întrerupt de ciocănitul
îndelung într-un copac al unei păsări care își
caută hrana.
Din când în când, un grup de veverițe
zglobii își face apariția printre crengile golașe
ale copacilor, completând astfel tabloul de
toamnă.
Înserarea se apropie. Luna, perla cerului,
a apărut de nicăieri….
Toamna, pădurea nu poate fi descrisă în
cuvinte. Este atât de feerică, încât îți dorești să
vii aici iar…și iar…și iar…
Învățător: Șogor Jenica
Din nou la şcoală!
Învăţăm, ca în fiecare an, că, cel mai frumos drum, este drumul spre şcoală! Elevii clasei a
VIII-a i-au primit cu flori, baloane şi ecusoane pe piticii clasei I cu promisiunea că le vor fi
exemplu şi îndrumători în viaţa de şcolar. Deschiderea anului şcolar s-a desfăşurat, ca de obicei,
sub semnul bucuriei revederii cu colegii şi cu dascălii îndrăgiţi.
Cea mai aşteptată activitate de la începutul toamnei, este, fără îndoială, Târgul de
toamnă. Ediţia din acest an s-a desfăşurat în spaţiul oferit de Piaţa Agroalimentară din Lieşti cu
sprijinul şi participarea elevilor, cadrelor didactice –director, prof. Selena Costea, prof. Geta
Munteanu, prof. Mihaela Bulai, înv. Jeni Şogor, şi a reprezentanţilor Comitetului de părinţi din
şcoală- Alina Scarlat, Letiţia Başcoveanu, Daniela Bujor, Mihaela Mihalache, Constantin Aurora
Obiectivele declarate ale tradiţionalei activităţi sunt prezentarea roadelor toamnei, dezvoltarea
creativităţii tuturor celor implicaţi în proiect dar şi consolidarea spiritului de echipă şi
dezvoltarea spiritului civic. Standul Şcolii nr. 3 a cuprins trei secţiuni: gastronomie, artă
decorativă şi târg de carte.
18 noiembrie 2017, ziua în care elevii ciclului primar au vorbit, au desenat şi au cântat
pentru pace. ,,Mesagerii păcii în şcoală” s-a numit activitatea în cadrul căreia elevii de la clasele
I, a II-a, a III-a şi a IV-a au vizionat filuleţul ,,Mesagerii păcii”, au desenat ,,Pentru o viaţă
frumoasă”, au compus versuri pentru pace şi au scris citate despre pace. Toate aceste activităţi s-
au desfăşurat sub îndrumarea doamnelor învăţătoare Şogor Jenica, Marcela Stamate, Selena
Costea şi Geta Munteanu.
15-16-17 noiembrie 2017- Zilele Bibliotecii Nemira. Aflată deja la a treia ediţie,
manifestarea se înscrie în rândul activităţilor de promovare a lecturii şi a studiului cu cartea care
se desfăşoară la noi în şcoală. Ca şi la ediţiile anterioare, şi în acest an au avut loc diferite
concursuri de desene, de creaţie literară, de recitare, de scrisori toate răsplătite cu cărţi, jucării,
creioane colorate. Gazdele întâlnirilor sub semnul cărţii au fost, desigur, doamna bibliotecară,
prof. Mihaela Bulai dar şi prietenii noştri- Nică şi ursuleţul Nadia.
Oferta activităţilor Bibliotecii din acest an a fost bogată şi variată şi s-a adresat tuturor
vârstelor: Concursul ,,Aş vrea să fiu....pentru că...”–o călătorie în lumea poveştilor – cl I,
Concurs de creaţii literare:Poezii – clasa a IV-a, Compuneri – clasa a III-a, Ghicitori literare –
clasa a II-a
Momentul ,,Căţeluşi şi pisicuţe”- poezii dedicate celor mici recitate de cei...mari (clasa a V-
a), Concursul epistolar ,,Dragă Nadia” (elevilor de clasa a V-a), Concurs de desene pentru
clasele primare ,,Personajul meu preferat”, prezentările ppt ,,Copiii vin la Biblioteca Nemira” şi
,,Pagini culturale gălăţene”, Povestea Porcuşorului albastru – vizita elevilor de la Şcoala
Gimnazială ,,Sfântul Nicolae” şi nelipsitul Târg de carte
Participanţii la toate aceste activităţi s-au bucurat de premii în cărţi şi rechizite, ursuleţi de
pluş şi diplome dar şi de noile achiziţii ale Bibliotecii Nemira, volume din colecţii deja renumite:
Jurnalul unui puşti, Narnia, sau diferite enciclopedii.
Premiile concursului epistolar ,,Dragă Nadia” au fost oferite de către Teodora Lupoaie
din clasa a VII-a, poştaşul
Bibliotecii Nemira
Dragii mei cititori,
Sunt Teodora, poştaşul
Bibliotecii ,,Nemira”. Un lucru
destul de important, cred eu pentru
că în fiecare zi duc scrisori colegilor
mei. Azi vreau să vă povestec despre
o experienţă deosebită pe care am
trăit-o în viaţa mea de poştaş cu
ocazia activităţilor organizate în
cadrul Zilelor Bibliotecii ,,Nemira”. Ca în fiecare an, una dintre activităţile organizate atunci a fost concursul
de scrisori adresate Nadiei, prietena noastra din Bibliotecă. Singura deosebire faţă de ediţiile anterioare a fost
că, în acest an , concursul s-a adresat doar copiilor din clasa a V-a iar mie mi-a revenit sarcina de a citi
scrisorile şi de a le premia pe cele mai frumoase. În scrisorile lor, copiii trebuia să-i povestească Nadiei, o fetiţă
cunoscută în vacanţa de vară, despre cea mai frumoasă activitate desfăşurată în şcoala noastră. Am primit
plicul cu scrisori într-o vineri având la dispoziţie cele două zile din weekend ca să le corectez. Duminică, pe la
şase dimineaţa, mă tot zvârcoleam de
nerăbdare să mă apuc de corectat. Era ca
în vis, un vis în care eu eram profesoara
şi trebuia să corectez lucrările elevilor.
M-am ridicat brusc din pat, am scos din
mapă plicul cu scrisorile, am luat un pix
roşu şi, separând lucrările fete şi băieţi,
m-am apucat de treabă. Am început cu
cele ale băieţilor pentru că erau mai
multe. Am corectat cu magnificul pix
roşu, simţindu-mă foarte importantă de
câte ori puneam pixul pe hârtie. Când
întâlneam o scrisoare care mi se părea
mai deosebită faţă de celelalte, o puneam
alături, puneam pe ea un postit pe care scriam, în funcţie de conţinut:,,frumos”, ,,foarte frumos” sau ,,m-a
impresionat!” Apoi, dintre cele însemnate aşa, am ales cele două premii I, unul pentru fete şi unul pentru
băieţi, şi premiile doi şi trei. Am simţit nevoia să ofer şi o menţiune, un fel de premiu de consolare pentru că nu
mă puteam hotărî să las nepremiată o scrisoare deosebită. După ce am terminat, am pus frumos înapoi în plic
toate scrisorile pe care lipisem noi postituri cu premiile oferite şi le-am pregătit să le duc luni doamnei
bibliotecare.
A fost o experienţă minunată! Aş dori tuturor copiilor să treacă printr-o astfel de experienţă! E minunat
să corectezi lucrări dar, cu siguranţă nu mi-ar plăcea să fac asta prea mult timp!!! ☺Ştiţi şi voi cum e când
vrem unele lucruri, cât de mult le dorim şi apoi, când le avem, parcă nu ne mai plac aşa de mult! Presupun că li
se întâmplă asta uneori şi doamnelor profesoare!☺☺De aceea, tot respectul meu pentru dascălii noştri şi
pentru răbdarea pe care o au corectând toată viaţa lucrările elevilor !
La premiere a fost frumos: copiii premiaţi au primit câte un ursuleţ de pluş ca amintire, de la Nadia (ştiţi că şi
ea este tot un ursuleţ!), iar eu am primit o păpuşă de porţelan pe care am adăugat-o colecţiei mele. Până să
ajung cu ea acasă însă, a suferit un accident – un coleg i-a rupt un picior – dar, am reparat-o şi acum îmi
aminteşte de la locul ei, de pe dulap, de această frumoasă experienţă de corector. Şi, ca să vă împărtăşesc şi
vouă buvcuria mea, vă invit să citiţi câteva dintre scrisorile premiate.
Închei cu drag scrisoarea mea urându-vă lectură plăcută.
Teodora Lupoaie, poştaşul de serviciu
Premiul I a fost acordat elevei Bujor Ana-Maria din clasa a V-a pentru următoarea scrisoare:
,,Lieşti, 11 noiembrie 2016
Dragă Nadia,
Ştiu că nu am mai vorbit de mult timp. Astăzi m-am hotărât să-ţi scriu despre activităţile
din şcoala mea. Sper că nu ai uitat ce ţi-am scris în acea vară...În caz că ai uitat, o să-ţi
reamintesc: îţi scrisesem despre colegii mei de clasă, despre doamnele profesoare care ne arată
drumul spre un adevărat paradis numit Cartea. Ei bine, lăsând amintirile la o parte, am să-ţi
povestesc acum despre o vizită pe care am făcut-o în Biblioteca Municipală ,,Ştefan Petică” din
Tecuci unde am fost invitaţi să mergem de către doamna profesoară de limba română. Cred că
îţi închipui ce bucurie a fost pe capul meu la aflarea acestei veşti! Când am ajuns acolo, am văzut
teancuri mari, mari, mari de cărţi care ne aşteptau cuminţi să fie răsfoite. A fost ceva uimitor!
Doamna bibliotecară ne-a zis că va trebui să citim compunerile noastre în faţa unui public
numeros. Îţi zic sincer că nici n-o să mă crezi cât de emoţionată am fost. Iubita mea Nadia, te
iubesc şi de-abia aştept să-mi scrii despre tine şi despre şcoala ta. Până atunci, nu uita că ai o
prietenă pe care poţi să te bazezi mereu!
Cu drag, Anuţa”
Emoţii de toamnă
Toamna
de Bujor Larisa, cl. a III.a
A sosit toamna bogată
Şi livada-i plină toată,
Strugurii s-au copt în vii
Hai să-i adunăm, copii!
Prin grădină gospodina
Harnică e ca albina,
Şi legume ea adună
În borcane să le pună.
Tufănele, crizanteme,
Noi ne bucurăm de ele.
Toamna este generoasă
Şi-a venit la noi acasă.
Iarna
Frumoasă iarna şi-a făcut apariţia în mantia sa argintie. Pe întreaga
suprafaţă a ţării s-a aşezat un covor alb de nea.
Ramurile copacilor s-au împodobit cu ghirlande ca bezeaua.
Privit de sus, satul pare o
câmpie cu mici denivelări lăsate de
viscol. Casele adormite, mai dau
din când în când un semn de viaţă
prin fumul hornurilor ce se înalţă
mândru în văzduh. Natura
amorţită, se trezeşte la viaţa de
glasurile vesele ale copiilor. Câte o
pasăre rămasă rătăcită zboară în
căutarea unui cuib mai călduros. La
ferestrele caselor luminiţe
multicolore amintesc de sărbători.
Se lasă seara… Pârtia satului
devine din ce în ce mai
nerăbdătoare, în aşteptarea săniilor
frumos colorate. Zarva copiilor mai
înmoaie gerul nemilos. Copiii au
întâmpinat-o cu mare veselie.
Împărăteasa zăpezii nu vrea
să mai părăsească tărâmul nostru desprins dintr-o carte de poveşti. Ce frumoasă
este iarna !!!!!!
Prof. înv. Primar Munteanu Geta
Dima Simona, cl a II-a
Dima Simona, cl aII-a
Lupoaie Roman Alexie,
Iarna
de Georgiana Ghintuială
Fulgii cad peste pământ
Un covor alb ei formând.
Este un covor pufos,
Alb, moale şi luminos.
Bradul este-mpodobit
Şi Moş Crăciun a sosit.
Multe daruri am primit
De la moşul cel iubit
Mă joc cu zăpada moale,
Albă şi strălucitoare.
Iarna-i preferata mea
Că mă pot juca cu nea.
Iarna
de Mitu Nicoleta, cl a IV-a
Afară ninge-ncetişor
Şi nu e de mirare
Că iarna a venit în sat
Cu zăpadă şi ninsoare.
Toţi din sat s-au bucurat
Mai ales copiii
Că vine iarăşi Moşul drag
Cu daruri şi veselie.
Şi, dacă iarna e frumoasă
Hai să ne bucurăm
Cu zăpadă s-aruncăm
Că asta este iarna!
Borşan Roxana , cl I
Cristina Mitu, cl. I
David Milea, cl I
Tablou de iarnă
de Bujor Larisa, cl a III-a
Afară ninge ca-n poveşti
Cu fulgi zglobii şi jucăuşi
Iar copiii cei cuminţi
Privesc pe geam
încremeniţi.
Zăpada se aşterne-ncet
Ca un covor alb de cristal,
Copiii îl aşteaptă pe Moş
Crăciun
În seara sfântă de Ajun.
Miroase-a brad şi
cozonaci
În casă-i sărbătoare ,
Colindători apar la geam
Visând la o zi mare!
Iarna
de Simona Druţă
Zâna Iarnă a sosit
Mulţi fulgi ea ne-a dăruit
Şi-i împarte bucuroasă
Peste toată ţara noastră.
Este tare friguroasă
Câteodată arţăgoasă
Crivăţul când va afla
Zăpada va-mprăştia.
Iarna-i anotimpul minunat
Ce pe toţi ne-a fermecat!
Bujor Larisa, cl. a III-a
Bujor Iuliana, cl. I
Mitu Nicoleta, cl a IV-a
Iarna
În sfârşit, a venit iarna,
anotimpul în care natura
este imaculată, lucitoare şi
albă. Nemărginitul
templu de gheaţă cuprinde
tot satul care pare adormit
în liniştea nopţii. La ivirea
zorilor, primele semne de
frig sunt fumurile groase
ce se ridică precum nişte
coloane, din hornurile
caselor adormite. Norii
au început să cearnă
fluturi de cristal ce plutesc
pe aripile nevăzute ale
vântului. Zăpada albă şi
pufoasă acoperă copacii
făcându-i să pară de
zahăr.
Pentru mine, iarna este
cel mai frumos anotimp.
Bujor Larisa, cl. a III-a
Iarna pe strada mea
S-au aşternut pe strada
mea
Mulţi fulgi pufoşi de nea
Troiene mari s-au înălţat
E semn că iarna e în sat.
Pe stradă nimeni nu-i
acum
Doar un lătrat de câine
Se mai aude când şi când
Prin crivăţ, dintr-o curte.
La gura sobei ne-aşezăm
Cu drag citim poveşti.
Aşa e iarna, ce să faci?!
Te bucuri când citeşti!
Când viscolul va înceta
La săniuş ne-om înhăma
Şi până seara vom zburda
Pe strada mea.
Prof. Geta Munteanu
Sărbătorile iernii
Cu siguranţă, cea mai frumoasă, cea mai aşteptată, cea mai pregătită zi din tot anul
şcolar este ziua serbării de Crăciun. Atunci suntem cuminţi, învăţăm să cântăm, să dansăm, să
spunem poezii şi Pluguşorul pentru că, dacă suntem cuminţi, sigur Moş Crăciun va avea ceva
bun şi frumos în sacul său şi pentru noi.
Îmbrăcaţi în frumoase costume, emoţionaţi dar plini de nerăbdare, elevii ciclului primar
din şaoala noastră au pregătit una dintre cele mai frumoase serbări de Crăciun, în aşteptarea
Moşului iubit. Costumele în alb şi roşu, cântecele şi poeziile, frumoasa scenetă interpretată de
elevii claselor a III-a şi a IV-a, toate au adus bucuria sărbătorilor dar şi a vacanţei mult
aşteptate. Le-au fost alături doamnele învăţătoare - Şogor Jenica, Marcela Stamate, Selena
Costea şi Geta Munteanu- în culise, dar şi părinţii, fraţii şi surorile mai mari şi bunicii- în sală.
15 ianuarie 2017
În dor de Eminescu
Elevii clasei a II-a, îndrumaţi de doamna învăţătoare Marcela Stamate au
participat la proiectul educaţional dedicat aniversării poetului Mihai Eminescu,
în parteneriat cu Biblioteca Nemira a Şcolii Gimnaziale nr.3, Lieşti. Copiii au
confecţionat semne de carte, au făcut desene inspirate de versuri eminesciene.
Pentru munca lor, elevii au primit Premiul I, obţinând 95 de puncte şi o trăistuţă
cu cărţi de poveşti pentru fiecare participant.
Primavara Nu poţi să nu zâmbeşti şi să nu
te gândeşti că nu eşti prea original atunci când spui
că primăvara este cel mai aşteptat anotimp. Mă
întreb de multe ori de ce oare este aşa de aşteptată?
Oare de ce toţi oamenii suspină după prospeţimea
înmireasmată a Primăverii şi tânjesc după fiorul ei
întreaga iarnă?
Deşi, fizic, pe la sfârşitul lui februarie încă
mai poţi călca zăpada sub picioare, undeva, într-un
ungher al inimii, simţi deja zbor diafan de fluturi
deasupra ghioceilor bucuriei; şi tot pe-acolo
încolţeşte speranţa, aşteptarea, că primăvara va topi
zăpada şi va transforma totul într-o grădină cu
multe lalele albe.
Doar auzind zvon despre sosirea ei, un
zâmbet larg îţi inundă faţa. Apoi te trezeşti zâmbind fără vreun motiv anume din ce în ce mai
des.
Când primăvara vine, mai întâi ascunde soarele şi-l pune în inimile oamenilor, făcând
să-nmugurească în fiecare "fiori şi dor de rămurea". Întregul suflet se întinde pe sub piele sub
formă de rămurele înmugurite care, în sfârşit, izbucnesc sub mângâierea caldă a soarelui şi a
zâmbetului senin al oamenilor care-l înconjoară.
Când primăvara vine, îngheţul se topeşte, streşinile curg, şi ploaia,"darul cerului
preasfântul", nu spală doar ultimele urme de zăpadă murdară, ci toată murdăria, durerea şi
urâţenia întregii lumi.
Când primăvara vine, porneşte să adie cald vântul dinspre miazăzi. Pluteşte peste văi şi
lunci, zvântă orice urmă de noroi şi suflă prin frunza ce-a căzut în toamnă, descoperind sfioşii
ghiocei şi toporaşi care prind a binevesti cu parfumul lor sfârşitul îndelungii aşteptări. Acum e
timpul când soarele renaşte din inimile noastre ale tuturor, din dorurile noastre, din iubirile
noastre, şi ziua prinde puteri să domine noaptea prea mult stăpână peste cerul albastru. Valuri de
lumină şi căldură inundă grădinile, "toate-ncep o viaţă nouă, câmpu-n flori se-mpodobeşte
","înverzesc şi văi şi dealuri, făcând rai din tot pământul", "parcă simţi şi vezi Natura cum
tresare şi învie… Inima-şi deschide poarta" (cuvinte săpate în inima mea de poetul Traian Dorz,
întemniţat vreme de 17 ani în perioada comunistă pentru dorul după adevărata Primăvară.)
Primăvara a venit! E vremea ivirilor, îmbobocirilor, parfumurilor, trilurilor, cuiburilor,
însămânţărilor, înseninărilor, visărilor, planurilor, zâmbirilor, trăirilor, îmbrăţişărilor,
împăcărilor…, e vremea tuturor "-irilor".
E mai ales vremea pregătirilor: primăvara îşi pune strai de sărbătoare iar ţie îţi pune
mărţişor în piept, flori în mână şi-o lacrimă de drag pentru mama, şi mucenici cu nucă în trăistuţă
pentru un pelerinaj de taină spre… Sărbătoarea Sărbătorilor. Călătoria începe cu Buna şi
Minunata Vestire, sărbătoarea de după echinocţiul de primăvară, care vine ca un praznic al
bucuriei pentru biruinţa luminii asupra întunericului. Spre mare uimire ţi se nalţă făptura când
vezi că primăvara, apropiindu-se de Sărbătoarea Floriilor, toate florile pământului şi toate
crenguţele înverzite le pune la picioarele Împăratului săracilor şi-I cântă cântare voioasă: Osana!
Osana!
Acum îţi dai seama că aştepţi Primăvara pentru Paşti?…dar şi Paştele pentru Primăvară...
Toţi oamenii aşteaptă prospeţimea înmireasmată a Primăverii şi fiorul nepământesc din Noaptea
Învierii. Primăvara se face instrumentul prin care Frumuseţea lui Dumnezeu se prelinge până în
inima oamenilor. Niciodată frumuseţea din natură nu are valoare în sine. Nu există frumuseţe
decât în persoană. Toate însuşirile Primăverii aşteaptă să fie personalizate de fiecare din noi.
Lumina, prospeţimea, mireasma, seninul întregii creaţii din anotimpul înnoirii, se vor înscrise pe
chipul meu, în faptele mele, în cuvintele mele. Ele numai în om îşi împlinesc rostul, numai în om
cântă fericite, numai de aici se întorc cu bucurie spre Izvorul lor nesecat. Prospeţimea Primăverii
care înnoieşte întreaga lume, îşi împlineşte rostul numai dacă înfiripă în mine dorul după
adevărata Primăvară. Explozia vieţii din surâsul anotimpului frumos profeţeşte cu tainic înţeles
despre cel care este „Învierea şi Viaţa”. Lumina şi prospeţimea dimineţilor curate îmi povestesc
despre „Lumina lumii”;„toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pământul şi cele de desupt”
când Cel Înviat a restituit întregii creaţii şi nouă tuturor adevărata Primăvară.
Primăvara îşi arată semnele, Învierea bate la uşi…Deschide-ţi inima la şoaptele şi sclipirile
ei cele de taină!
Învăţătoare Daniela Ignat
Emoţii de primăvară
Primavara
de prof.Artimiza Dorosan
Primăvara mult dorită
Pe uliţă vii smerită
Iată! Iese -un ghiocel
Mititel şi vai de el ?
Nicidecum nu-i mititel
Plin de sevă şi speranţă
El răzbate prin zăpadă
Gingaş ca un clopoţel.
Dă de veste c-a trecut
Iarna plină de zăpadă
Soarele-i acum un scut
Pentru lumea în zăbavă.
Muguri veseli se trezesc,
Şi în şoaptă tot plesnesc.
Ei, acum am înviat !
Greu a fost, dar am uitat!
Sub o streaşină-n vechită
A ajuns cu greu în ţară
Mult dorită rândunică
L -a ei casa de-asta vara.
Sub un fir de iarbă verde
Un gândac are speranţă
C-ar găsi puţină hrană
Să mai prinda-un pic putere.
Ce mai forfot prin grădini !
Stau la vorbă doi vecini.
Pun la cale-n mare grabă
Multe lucruri de ispravă.
Primăvară mult dorită,
Mult ai fost tu oropsită
Iată, vremea a venit
Şi sperăm la un bun sfârşit.
Primăvara
de Bujor Larisa, cl a III-
a
Primăvara a sosit,
Natura la viaţă s-a trezit,
Ghioceii-au răsărit
Şi păsările au venit.
Elevii clasei a VIII/a lucrând la proiectul Florile prieteniei
Consiliul elevilor
Scopul Consiliului Elevilor este dezvoltarea gradului de asociativitate şi responsabilizare socială în
rândul elevilor prin introducerea acestora în viaţa civică
Obiectivele Consiliului Elevilor:
-asumarea de către elev a rolurilor şi responsabilităţilor prin exersarea propriului sistem de
valori
cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană şi valorile moral şi civice
Ce aşteptăm de la Consiliul Elevilor:
să promoveze cooperarea, munca în echipă
să iniţieze, să organizeze şi să desfăşoare activităţi extraşcolare dar şi în cadrul şcolii
Rolul profesorului consilier al Consiliului Elevilor este de facilitator, de a asigura cadrul optim
în care membrii grupului îşi desfăşoară activitatea, de a ajuta în stabilirea obiectivelor şi organizarea
evenimentelor.
Program de activităţi
Să îi alegem pe cei mai buni! (alegerea Consiliului Elevilor)
Săptămâna educaţiei globale (elevii au donat fructe şi legume unor bătrâni din comună)
Ziua şcolii – Dar din dar, de la suflet pentru suflet pentru colegii noştri (elevii şcolii au făcut
daruri colegilor care nu au o situaţie materială bună)
Clasa cea mai curată
1Martie (confecţionăm felicitări şi mărtişoare şi le oferim batrânelor singure şi fostelor
doamne profesoare ale şcolii)
Să ştii mai multe, să fii mai bun (concurs de dans şi întreceri sportive)
1Iunie, sărbătoarea copiilor (ieşire la o plimbare prin pădure)
Profesor consilier, Geta Munteanu
Campionii au cuvântul !
Pledoarie pentru artele marțiale
Astăzi, artele marțiale au, în general, origine orientală și presupun căutarea de către
practicanți a unui sens mai adânc decât simpla pregătire pentru o confruntare fizică. Practicarea
artelor marțiale înseamnă, în principal, dezvoltarea unei conștiințe superioare, în armonie cu mediul
înconjurator și autocontrol, realizat prin exerciții fizice și mentale.
Acum 7 ani am intrat și eu în marea familie Akikai, a practicanților de karate. Fiind un copil
energic și foarte curios, am dorit cu ardoare să practic acest sport. În cadrul acestei școli nu
beneficiem de vacanță: fie iarnă grea cu troiene mari, fie vară caniculară,
noi ne antrenăm continuu de trei ori pe săptămână. Suntem cu toții
conștienți că rezultatele foarte bune se obțin doar cu efort susținut și cu
sacrificii. De-a lungul timpului am participat la multe competiții naționale,
de unde m-am întors, în general, triumfător.
Am învățat că artele marțiale implică nu doar forma fizică, ci şi
exerciţiul minţii şi forţa spiritului. Ele oferă echilibrul, armonia şi
autocontrolul și, bineînţeles, calitatea de a lupta, până la ultima secundă, pentru victorie. Prin
intermediul acestui sport, am câștigat mulți prieteni și mi-am depășit limitele. Colegi de școala ce
practică și ei acest sport sunt: Iftenie Melissa (a VII-a), Bujor Larisa, Tăbăcaru Robert și Bujor Nicușor
(toți trei din clasa a III-a).
Prin intermediul clubului am avut posibilitatea să vizităm locuri necunoscute, să ne
cunoaștem mai bine între noi și să ne autodescoperim. Le mulțumim antrenorilor pentru tot ceea ce
ne învață, pentru insuflarea unor principii de viață: corectitudine, disciplină, muncă și respect.
Costea Eduard- Mihai, cl. a V-a
De vorbă cu un campion
Să stai de vorbă cu un campion, este un privilegiu,
eu aşa cred. Pentru că acel campion are ceva în plus,
ceva ce tu, simplu muritor, nu poţi decât să apreciezi şi
să admiri. Şi, când acel campion este un copil, ascuns
parcă la vedere printre ceilalţi copii, obişnuiţi, din
şcoală, momentul este cu atât mai emoţionant. Melissa
Iftenie este un astfel de Campion. Elevă în clasa a VII-a,
în banca a IV-a din al doilea rând de la uşă, parcă s-ar
ascunde, parcă ar vrea să treacă neobservată, neştiută de
nimeni. Privind-o, am înţeles de ce se spune că apele
liniştite ascund multe în adâncuri! De aceea am vrut să
aflu mai multe despre campioana noastră.
Reporter:- Dragă Melissa, mulţumesc pentru că mi-ai dat ocazia să stau de vorbă cu un
campion şi că ai acceptat să vorbeşti pentru cititorii noştri, colegii tăi, despre ceea ce faci tu,
despre sportul în care ai ajuns să ai rezultate atât de frumoase. Aşadar, să ne lămurim despre
ce rezultate este vorba?
Melissa: - Din 2013 până în prezent, am obţinut multe premii iar cel mai recent este cel de
Multiplă campioană naţională la Arte marţiale demonstrative.
Reporter: Poate părea cam abrupt începutul discuţiei noastre dar aş vrea să te întreb ce
simţi când eşti acolo, sus, pe podium şi, uneori, în funcţie de concursul la care participi, se
întâmplă să ţi se cânte imnul ţării?
Melissa:- Atunci când obţin locul I într-o competiţie, mă simt foarte motivată să merg mai
departe. Sigur, astfel de momente, când eşti pe podium, sunt foarte emoţionante, mai ales
când eşti înconjurat de străini , pentru că am concurat cu români dar şi cu italieni, americani,
ruşi, englezi. De obicei, competiţia e foarte strânsă, deoarece poţi câştiga sau poţi pierde într-o
fracţiune de secundă, o secundă de neatenţie.
Reporter:- Cu siguranţă, diplomele şi medaliile pe care le- ai câştigat de-a lungul acestor
ani sunt rodul unei pregătiri intense. De fapt, cum a început pasiunea ta pentru Karate? Îţi
aminteşti prima dată când ai văzut şi ţi-ai spus, ,,asta îmi place, asta vreau să fac!”
Melissa:- La început nu a fost chiar o pasiune. Văzusem în filme, auzisem despre karate aşa,
ca toată lumea. Apoi am auzit că un coleg din şcoală merge la Tecuci la Clubul Akikai, la
antrenamente şi am fost curioasă să văd cum e, pe viu! Şi, într-adevăr, după primul
antrenament, aşa am zis: ,,asta îmi place, asta vreau să fac!”
Reporter:- Modul hotărât în care ai vorbit despre această decizie mă face să zâmbesc
pentru că nu te regăsesc în ea. Eu te-am văzut în clasă liniştită, foarte cuminte şi foarte
tăcută- (trebuie să recunosc, şi acum răspunsurile tale au fost destul de scurte şi la obiect.)
Aşa că, te rog să ne spui, dincolo de concursuri, de medalii şi de antrenamente, cine eşti tu,
Melissa Iftenie?
Melissa:- Dincolo de karate, eu mă consider un copil normal. Sunt în clasa a VII-a şi încep să
mă gândesc ce va fi după gimnaziu. În rest, sunt asemeni multor copii de vârsta mea doar că
în vacanţe, în loc de plimbări, eu am antrenamente. Fac asta din plăcere iar părinţii nu s-au
împotrivit niciodată.
Reporter: Hai să încercăm şi o pagină de...oracol, cum aveţi cu siguranţă, voi copiii. Deci:
muzica preferată?
Melissa:- Ascult aproape orice fel de muzică
Reporter:- Materia de la şcoală preferată?
Melissa:- Limba engleză
Reporter:- Mâncarea preferată?
Melissa: - Mănânc aproape orice dar cel mai mult îmi place pieptul de pui.
Reporter:- Culoarea preferată?
Melissa:- Roşul
Reporter: - Profesorul preferat?
Melissa:- Îmi plac mult domnişoara dirigintă Mirela Voicu şi doamna de română (chiar dacă
nu o arăt!
Reporter:- Cea mai bună prietenă ?
Melissa:- Prietena mea cea mai bună este Teodora, colega mea de la antrenament.
Reporter:- Animalul preferat?
Melissa:- Îmi plac foarte mult pisicile.
Reporter:- Poate că ţi-au împrumutat din agilitatea lor ! Ce planuri de viitor ai, Melissa? Te
apropii de clasa a VIII-a , moment decisiv pentru cariera ta viitoare. Include această carieră
viaţa de sportiv şi performanţa sau această activitate va rămâne în plan secundar, ca o
pasiune, iar profesiunea ta va fi cu totul alta?
Melissa:- Nu voi renunţa la artele marţiale, asta e sigur. Voi merge la liceu, deocamdată nu
ştiu la care, iar după terminarea liceului, voi pleca în Anglia pentru a urma cursuri de actorie
în artele marţiale. Cu ajutorul lui Dumnezeu
şi al părinţilor, voi reuşi.
Reporter:- Îi ai în faţă pe colegii tăi, copii
de vârsta ta, de 13-14 ani. Mulţi dintre ei
visează să fie vedete, fotbalişti de renume la
nu ştiu ce club dar nu fac pentru asta decât
să bată mingea pe maidan (de exemplu). Ce
le-ai spune lor? Ce înseamnă, de fapt, să fii
cel mai bun, să obţii performanţă într-un
sport?
Melissa:- Ca să faci performanţă nu este de
ajuns ,,să baţi mingea pe maidan”. Trebuie, în primul rând, să-ţi placă ceea ce faci şi să fii azi
mai bun ca ieri şi mâine mai bun ca azi. Nu în ultimul rând, trebuie să ştii să pierzi. Mulţi se
demoralizează şi renunţă când pierd.
Reporter:- Care este programul tău de antrenament?
Melissa:- Mă antrenez trei zile pe săptămână, în week-end. Zilnic, acasă, îmi mai repet
anumite mişcări atât cât îmi permite spaţiul şi cât să nu mă accidentez. Pare puţin
antrenamentul dar eu nu îl întrerup şi cred că asta este foarte important.
Reporter:- Am auzit frecvent sportivi vorbind despre sacrificiul făcut pentru obţinerea
performanţei. Sincer, mi se pare o ipocrizie pentru că atunci când faci ceva din pasiune, nu ai
sentimentul că sacrifici altceva. Tu consideri că sacrifici ceva pentru pasiunea ta? Îţi pare
rău că, făcând Karate nu ai timp să zicem pentru plimbări, vacanţe, discotecă sau televizor?
Melissa:- Nu am considerat niciodată că sacrific ceva pentru această pasiune. Cei care cred
asta, se pierd pe drumul către performanţă.
Reporter:- Ne apropiem de sfârşitul discuţiei noastre, aş mai fi vrut să te întreb mai multe
dar nu vreau să abuzez de timpul tău. O ultimă întrebare: Cum arată viitorul unei campioane
de 13 ani?
Melissa:- Viitorul mi-l văd departe de România, din păcate. Spun asta deoarece România nu
oferă nimic, nicio oportunitate sportivilor din acest domeniu.
Reporter:- Hai să încheiem într-o notă optimistă şi să spunem că, până vei ajunge în punctul
în care să-ţi alegi drumul în viaţă, să fii independentă, mai este ceva timp. Poate se va
schimba ceva în bine şi la noi, până atunci. Dacă nu, putem spera că te vei realiza în
străinătate şi te vei întoarce să-i înveţi pe copiii de la noi... Eu îţi mulţumesc, Melissa,
pentru timpul acordat şi îţi doresc să fii mereu la fel de puternică în spirit şi de optimistă. Să
ai o vacanţă frumoasă şi veselă!
Reporter, prof. Mihaela Bulai
Copiii au simţul
umorului !
Divertisment
Poveşti mici, de la cei...mici!
Şoarecele şi pisica de Mitu Nicoleta
Era odată un şoricel care
avea o rolă de caşcaval.
Când să se înfrupte şi el din
caşcaval, a venit pisica şi îl
întrebă:
-Şoricelule, îmi dai şi mie
jumătate din rola ta de
caşcaval?
-Eu ţi-aş da, dar nu ştiu
pentru ce, răspunse şorice-
lul.
-Păi, aş dori şi eu să
mănânc caşcaval, răspunse
pisica.
-OK! Îţi voi da doar un
sfert, bine? spuse şoricelul.
-E foarte bine, răspunse
pisica şi plecă cu sfertul de
caşcaval.
Ea a vrut caşcavalul pentru
a-i întinde o capcană
şoricelului. Acesta a
urmărit-o pe pisică şi a
văzut că ea vrea să-l prindă
în capcană. Apoi, şoricelul
a plecat acasă aşteptând-o
liniştit pe pisică. Într-un
târziu, iată şi pisica aducând cu ea capcana. Şoricelul ieşise
uşurel din casă şi se plimba nepăsător pe lângă capcană.
Nerăbdătoare, pisica băgă botul în capcană să vadă dacă a prins
ceva. Şi rămase cu nasul prins în capcană iar şoricelul cu burta
plină de caşcaval!
Găina şi vulpea de Ghintuială Georgiana
Într-o zi, o găină se întâlneşte cu vulpea. Găina îi zice vulpii:
-Ce faci, cumătră vulpe?
-Am venit să te vizitez, dar tu, ce faci?
-Îmi este cam foame, spuse găina necăjită.
-Dacă ţi-e foame, vino cu mine. La marginea drumului este un
lan de porumb.
-Bine, vin.
Când găina s-a apropiat de vulpe, aceasta a mâncat-o.
Calul şi lupul de Bujor Larisa şi Scarlat Sara
A fost odată un cal care s-a
rătăcit într-o pădure.
Mergând el aşa, a auzit pe
cineva care striga după
ajutor. Calul s-a mirat când
a văzut un lup prins în
lanţuri.
-Dar ce faci, cumetre,
acolo? întrebă calul.
-Păi, uite, m-am agăţat în
lanţul ăsta, răspunse lupul.
-Ai nevoie de ajutor?
-Da, aş avea nevoie,
răspunse lupul viclean.
-Te ajut cu o condiţie,
spuse calul. Ajută-mă şi tu
să ies din pădure.
-Bine, o să te ajut răspunse
lupul.
Calul a ajutat lupul şi
porniră amândoi spre
marginea pădurii. Lupul,
de la bun început, avea de
gând să mănânce calul. Aşa
că, pe la mijlocul drumului,
i-a sărit la gât, voind să-l
mănânce. Dar calul i-a spus
să se dea jos de pe gâtul lui
şi să aştepte până ies din
pădure.
Când au ieşit din pădure,
calul i-a dat o copită
lupului drept în cap,
zicându-şi în sinea lui:,,
Lupul îşi schimbă părul
dar năravul ba!”
Şi-am încălecat pe-o şa,
şi v-am spus povestea aşa!
Şoarecele şi pisica de Ghintuială Cătălina
Într-o zi, pisica întrebă şoarecele:
-Ce faci, prietene?
-Bine, dar tu ce faci?
-Am venit să te întreb dacă vrei o bucată din caşcavalul meu.
-Da, aş vrea o bucăţică.
-Păi,vino mai aproape.
Şoarecele veni mai aproape de pisică iar aceasta îl mâncă!
Poveste cu personaje de Mitu Sebastian Ionuţ, cl. a IV-a
Într-o zi de toamnă, pe vremea când Mica Sirenă încă înota în
mări, Cenuşăreasa şi cu Frumoasa Adormită s-au întâlnit pe o
pajişte.
-O, tu eşti?! Chiar tu eşti? Tu eşti frumoasa prinţesă care a
dormit 100 de ani? întrebă Cenuşăreasa.
-O, da, chiar eu sunt! Tu cine eşti?
- Eu sunt Cenuşăreasa, acum sunt o regină dar în trecut am fost
o slujitoare a mamei mele vitrege.
-Îmi pare foarte rău de tine, zău, sărăcuţa de tine!
Şi în timp ce ele discutau pe pajişte, timpul trecea iar Mica
Sirenă avea picioare.
Animalele cele
adorabile de Denisa
Au fost odată două
animale foarte drăgălaşe.
Una era vaca şi cealaltă era
raţa. Într-o zi, când vaca nu
mai avea lapte, a început să
plângă. Raţa a spus:
-De ce plângi, dragă vacă?
-Nu mai am lapte, zise
vaca.
-Vino cu mine că-ţi dau eu
lapte care o să te ţină până
la Crăciun!
Şi astfel au devenit cele
mai bune prietene.
Ghici?
Cine căţeluşa a ajutat
Şi pomul l-a curăţat,
Fântâna a văruit
Şi cuptorul l-a lipit?
Cine-i oare, cine-i oare?
Întrebare-ntrebătoare!
Ghici?
Toate fetiţele ar vrea
Să aibă părul lung ca ea!
Hai, ghiceşte, nu mai sta,
Cine este ea?
Ghici?
Pe cărare tot mergând
A-ntâlnit lupul flămând
De sfatul mamei a uitat
Şi greşeala a costat!
Ghici?
Zâmbete la...lecţii
Soarta cărţii....
sub acţiunea forţelor
de prof. Artimiza Dorosan
Într-o casă plină, plină de
mişcare
Stă o carte sus, în aşteptare.
Nimeni n-o invită să-şi
pună-n valoare
Avuţia multă strânsă prin
sudoare.
Un impuls i-ar trebui
Şi îndată ar sări
Pe masă-ar ateriza.
Dar nu are cine-l da!
Uite, vine-ncetişor
Un elev mai ,,silitor”
Cu o mână cartea grea
În servietă arunca.
,,Oh! Ce viaţă chinuită!
Sunt împinsă, aruncată,
Mai că nu sunt şi călcată,
Şi-ntre cărţi eu stau
strivită.”
,,Ce te plângi aşa, surată?”
Strigă alta supărată.
,,Nu vezi, şi eu sunt presată
De-a tale coperţi rigide!
Nu am loc nici a mă-
ntinde!”
Nici nu terminară când,
Sub o mare lovitură
Cărţile se prăbuşiră
Şi scăpară din servietă
Lunecând pe o banchetă.
Multe forţe-acţionară
Peste cartea mea-comoară.
Doar elevul ştrengărel
N-a acţionat şi el!
Nică, prietenul şi gazda voastră în Biblioteca Nemira, vă propune
să dezlegaţi următorul rebus. Veţi constata ce multe poveşti
cunoaşteţi dar şi câtă matematică se ascunde în ele! Celor care
vor dezlega corect rebusul, Nică le promite o carte din traista lui
fermecată. Bineînţeles că vă aşteaptă în Bibliotecă!
Numerale în poveşti
1 N 2 U 3 M 4 E 5 R 6 A 7 L 8 E 9 Î 10 N 11 P 12 O 13 V 14 E 15 Ş 16 T 17 I DEFINIŢII1. Cu cinci.....s-au hrănit cei trei drumeţi; 2. Soacra
avea trei; 3. În toate basmele sunt câte trei.... şi mama lor; 4.
Unsprezece păsări-fraţi; 5. Au venit toţi trei de la răsărit. 6.
Orice împărat are trei...de măritat (la singular); 7. Trei harnici
constructori de case; 8.Amândoi aveau stea în frunte; 9. Locuiau
toţi şapte în căsuţa din pădure; 10. Puşculiţă găsită pe drum. 11.
Cel mai mare în grad din toate poveştile; 12. Toţi trei pleacă la
drum să prindă zmeii; 13. Croitoraş care a omorât ,,şapte dintr-o
lovitură”; 14. Sărmana cumătră, din trei a rămas doar cu unul; 15.
Ea avea trei nurori; 16. Aveau în frunte cei doi feţi; 17.
Economiile din punguţa cocoşului
Copiilor din şcoala noastră le place foarte mult să deseneze. Ei participă cu plăcere la
concursurile de desen organizate în şcoală cu lucrări originale deosebit de expresive.
În paginile acestui număr al revistei veţi putea admira cele mai frumoase desene ale
elevilor: Hîncu Iulia (cl. a II-a), Hahui Andreea (cl. a II.a), Bujor Larisa (cl. a III.a), Dima Simona
(cl.I), David Milea (cl. I),Hahui Larisa (cl.I), Mitu Nicoleta (cl. a IV-a), Ghintuială Cătălina (cl.aII-
a), Filimon Costel (cl.a II-a)
Ion Creangă este unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori de către copiii din şcoala noastră. Nu
întâmplător Nică este gazda tuturor întâlnirilor din Biblioteca Nemira. În fiecare an, pentru noi,
primăvara începe cu ,,mărţişorul” Nică pentru că nu uităm să sărbătorim naşterea marelui povestitor.
Cele mai frumoase desene, benzi desenate, ghicitori, poezii, serbări, îi sunt dedicate, desigur,
lui Nică. Iată câteva dintre cele mai frumoase materiale realizate de elevi din clasa a III-a
Ghici?
El e cel ce-a ascultat
Şi-n cuptor s-a furişat
Iar când mama a venit
Iute-n braţe i-a sărit!
Ghici, cine este?
A avut o coadă lungă,
Lungă, mare şi stufoasă
Şi o mai avea şi astăzi
Dacă nu se lăcomea
Să ia peşte mult cu ea!
Precum vulpea l-a-nvăţat!
Cine să fie oare? Ghici?
De ziua lui, Nică i-a aşteptat pe toţi copiii din şcoală, acasă la el, în bibliotecă, unde i-a
servit cu bomboane, le-a povestit din poznele lui şi au râs împreună. Încântaţi, copiii au spus
ghicitori şi i-au cântat La mulţi ani şi Cântecul lui Nică.
La bibliotecă de Bujor Larisa, cl a III-a
La bibliotecă am plecat
Şi doamna învăţătoare m-a încurajat,
Aici, cărţi multe am găsit
Şi eu pe toate le-am citit!
Apoi, colegilor le-am spus
Că iubesc cărţile nespus,
Şi de aceea m-am gândit
Să citesc necontenit.
Lumea basmelor de Ene Elena, cl a IV-a
În Lumea basmelor noi am intrat
Cu Albă-ca-Zăpada ne-am jucat
Şi cu Cenuşăreasa am vorbit
Cuvinte magice ea ne-a şoptit.
Motanul Încălţat era şi el,
Bunica şi Scufiţa Roşie, la fel!
Alice, Pinocchio şi Apolodor
Erau cu noi în Lumea basmelor!
Recunostinta ... Din când în când, copiii simt nevoia să -şi arate
dragostea către cele ce, cu răbdare, le veghează ceasurile învăţării la şcoală. Iată câteva
gânduri adresate doamnelor învăţătoare...
Elevii clasei a IV-a îi
mulţumesc doamnei învă-
ţătoare Geta Munteanu:
,, Azi, în plină sărbătoare
Toţi trandafirii îi doresc
Scumpei mele învăţătoare
Şi din suflet îi mulţumesc.
Eu am fost o mică floare
Dumneaei, un mândru
soare,
Care mi-a trimis lumină.
Dânsa-i dulce,
Este cea mai scumpă
doamnă.
Cu dragoste ne-a pregătit,
Cinci ani ce au venit,
Azi ne înclinăm în faţa
dânsei,
Mii de flori îi dăruim
Scumpei noastre
învăţătoare
Şi cu drag îi mulţumim.
(Simona)
Doamna învăţătoare
Steaua noastră mare
Sunteţi răbdătoare
Chiar şi când greşim!
(Elena Ene)
Dragă doamne-nvăţătoare, sunteţi o fiinţă-nţelegătoare
Când ne e greu, ne ajutaţi, când greşim, ne corectaţi.
Din păcate, timpul s-a scurs, dar mai avem ceva de spus:
Noi nu vă vom uita, şi vă vom iubi din toată inima.
Ea te-ajită să înveţi, te ajută să citeşti,
Este ca a doua mamă, înţeleaptă şi frumoasă
Este o stea strălucitoare şi o zână uimitoare.
Cine este oare? este doamna învăţătoare,
Hărnicuţă şi frumoasă, câteodată misterioasă”
(Marina Slotilă)
Dragii mei elevi de clasa a IV/a,
Ne-a fost greu în ultimele zile de școală și mai ales în ultimele două în
care am făcut numărătoarea inversă a orelor rămase de petrecut împreună: 10
ore, 9 ore, 8 .... Ne-a fost greu să ne supunem principiului pe care l-am analizat
pe toate părțile în ultima săptămână: ,,să râzi când îți vine să plângi și să plângi
doar când îi vezi pe alții plângând,,. A venit apoi serbarea de final cu lacrimile
de rigoare în meniu.
Sunt mândru de voi: ați rezistat militărește aproape două ore pe scenă, în
picioare și ați recitat și cântat atât de fermecător încât un curcubeu ne-a
acompaniat serbarea.
Ați dovedit că sunteți maturi. Nu a fost nevoie nici măcar să vă dau tonul
vreodată.
Realizez cât de mari
sunteți, cât de încredere
sunteți și tocmai acum
ne despărțim când mă
pot baza pe voi pe
deplin... Aceasta era
poate și misiunea celor
4 ani: să fiu cu voi doar
până ce veți deveni
mari și responsabili. Ați
devenit. Doar până la
această haltă a vieții
voastre am avut bilet ca să vă însoțesc. Acum trebuie să cobor și din toamnă să
urc în trenul vieții altora care, firesc, la început îmi vor părea niștre străini.
Măcar o vreme însă, cu bune și cu rele, vă voi mai apare în visurile voastre și
voi în ale mele...
N-o să vă spun că mi-au dat iar lacrimile. Mai bine să schimb vorba și tonul. În
largul meu sunt doar când îmi intru în pielea de învățător exigent și când vă
reamintesc că în septembrie vă aștept cu temele făcute. Știți că nu glumesc cu
lucrurile acestea.
Îmi vine inima la loc când mă gândesc că măcar prin pauze ne vom vedea des și
că mă voi interesa des la profesorii voștri dacă mă faceți sau nu de râs.
Primiți de la cel care v-a fost învățător mulțumirile că i-ați fost elevi.
Să aveți o vară frumoasă și o viață împlinită!
Cu bine! înv., Geta Munteanu
Absolvenţii, promoţia 2017!
Cel mai frumos drum
A fost drumul spre şcoală...
Ca un fuior argintiu de
peteală
mi-a purtat paşii zi de zi
către un tărâm fermecat
unde ce înseamnă să fii om
am învăţat,
să fac alegeri şi cu răbdare
să aştept,
s-ascult freamătul
frunzelor
şi al profesoarei cuvânt,
şi cearta, şi dojana s-o
primesc
venită -n orice clipă
ca un cuvânt părintesc.
Acum, o clipă m-am oprit
Şi, cu soarele în ochi,
Privesc nedumerit:
încotro s-o apuc?!
În urmă, minunat se întinde,
lucind în soare,
Cel mai frumos drum,
Drumul spre şcoală.
Înainte,
zeci de cărări se deschid
Şi, mirat mă întreb, pe care
să o cuprind,
Să o fac a mea, drumul meu
Să-mi deschidă noi
orizonturi,
de acum, mereu...
Promoţia 2017
Bâdiliţă Tania-Maria
Bocăneală Andreea-Alexandra
Ciobotaru Nicoleta
Ciorâţă Adrian
Dănilă Mihai
Hodorogea Andrei
Iordache Marius -Iulian
Iordache Cristi-Teodor
Mitu Cătălin-Costel
Munteanu Andreea-Maria
Neamţu Gabriel -Andrei
Panfile Alin-Cosmin
Păcuraru Gabriel
Pământ Cosmin-Iulian
Petrea Valerica
Slotilă Diana-Adina
Vătămanu Ionuţ
Oferim, cu drag,
Florile prieteniei
La revedre,
Copilărie !
Cuprins
Argument .....................................................................pg.1
Vara...............................................................................pg.2
Toamna.........................................................................pg.6
Iarna.............................................................................pg.13
Primăvara.....................................................................pg.18
Consiliul elevilor .........................................................pg.22
Campionii au cuvântul .................................................pg.23
Divertisment .................................................................pg.27
Absolvenţii.....................................................................pg.33
Revenire Prof. Dorosan Artimiza
Plecat-aţi voi departe
Şi cu nădejdi deşarte
Vă rog, veniţi în ţară
Măcar la primăvară!
Veniţi cu toţi acasă
Mai este loc la masă
Şi pâinea se-nmulţeşte
Şi via-nmugureşte!
La noi e soare blând
Ce cântă în amurg
La noi sunt rândunele
Ce duc doruri cu ele
Avem şi câmpuri bune
Şi dealuri roditoare
Avem izvoare sfinte
Şi turme de mioare
Avem şi oameni harnici
Şi preoţi ce se roagă
În zori, în fapt de seară
S-avem de toate-n ţară.
Vă rog, veniţi acasă,
Mai este loc la masă...