DESPRE MINEIUL CU ÎNSEMNAREA DESPRE INCENDIUL DIN 1536 … Mineiul.pdf · CEEOL copyright 2019...

CEEOL copyright 2019


„Analele Putnei”, XIV, 2018, 1, p. 211–222.

ALEXANDRU PASCAL

DESPRE MINEIUL CU ÎNSEMNAREA DESPRE INCENDIUL DIN 1536 DE LA MĂNĂSTIREA PUTNA

Manuscrisul Mineiului pe lunile noiembrie–decembrie din fosta colecţie a Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi Ruse (nr. 337) a devenit cunoscut cercetătorilor după apariţia catalogului lui E. I. Sokolov în anul 19051. Tot Sokolov a fost acela care a publicat pentru prima oară textul însemnării de pe fila 187r a acestui manuscris, făcută de mâna unui călugăr anonim şi referitoare la un incendiu care a avut loc la Mănăstirea Putna în anul 1536, iar manuscrisul în sine a fost datat în acest catalog în secolul al XV-lea2.

Aceste date au fost folosite în 1960 de Emil Turdeanu, care a publicat traducerea în franceză a însemnării şi care, în baza datării lui E. I. Sokolov, a inclus acest Minei în lista monumentelor literare din epoca lui Ştefan cel Mare3.

În 1963, textul inscripţiei a făcut obiectul cercetării istoricului Alexandru Gonţa, care, în colaborare cu Veronica Gonţa, a publicat un articol special dedicat spitalului din secolul al XV-lea de la Mănăstirea Putna. Autorul a reprodus însemnarea despre incendiu în limba slavonă veche şi traducerea ei în limba română, folosind ca sursă transliterarea făcută şi oferită de istoricul sovietic F. Grecul4.

Alcătuitorii „Listei preliminare a cărţilor manuscrise slavo-ruse din secolul al XV-lea păstrate în URSS”, apărută în 19865, s-au ghidat după aceleaşi informaţii din catalogul lui Sokolov, după cum şi Radu Constantinescu, în lucrarea sa publicată în acelaşi an6.

1 Библиотека императорского общества истории и древностей российских, II

(Описание рукописей и бумаг, поступивших с 1846 по 1902 г. вкл.), editor Е. I. Sokolov, Moscova, 1905, p. 22–36, nr. 337.

2 Ibidem, p. 22. 3 Émile Turdeanu, L’activité littéraire en Moldavie à l’époque d’Etienne le Grand, în RER,

V–VI, 1960, p. 63–64; reluat în idem, Études de littérature roumaine et d’écrits slaves et grecs des Principautés Roumaines, Leiden, 1985, p. 155–156.

4 Veronica Gonţa, Alexandru I. Gonţa, Un spital de mănăstire la Putna în veacul al XV-lea, în MMS, XXXIX, 1963, 9–10, p. 592–601; reluat în Alexandru I. Gonţa, Studii de istorie medievală, texte selectate şi pregătite pentru tipar de Maria Magdalena Székely şi Ştefan S. Gorovei; cu un cuvânt introductiv de Ioan Caproşu, Iaşi, 1998, p. 251–252.

5 A. Turilov, Предварительный список славяно-русских рукописных книг XV в., хранящихся в СССР (Для Сводного каталога рукописных книг, хранящихся в СССР), Moscova, 1986, nr. 857, p. 116.

6 Radu Constantinescu, Manuscrise de origine românească din colecţii străine. Repertoriu, Bucureşti, 1986, p. 110, nr. 564.



ALEXANDRU PASCAL 212

Ulterior, manuscrisul a fost atribuit secolului al XV-lea şi de Maria Magdalena Székely, în lucrarea dedicată manuscriselor de la Mănăstirea Putna7, şi de Valentina Pelin, care a alcătuit un repertoriu al manuscriselor din epoca lui Ştefan cel Mare, publicat în 20088. Aceeaşi datare a intrat şi în descrierea manuscrisului din cunoscutul repertoriu general redactat de Virgil Cândea9.

În sfârşit, cercetătorul român Ştefan S. Gorovei, făcând trimitere la cercetările menţionate mai sus, publică şi el textul însemnării după transliterare, menţinând datarea manuscrisului în sine în secolul al XV-lea10.

Cu toate acestea, în problema datării, studiul direct al acestui Minei demonstrează că manuscrisul a fost creat de fapt nu mai devreme de ultimul deceniu al secolului al XIV-lea, după cum rezultă din cele patru tipuri de filigrane depistate: „corăbioara” (f. 2, 3, 5, 8, 9, 10, 12, 14, 27, 29, 31, 120, 121, 127, 129–132, 137, 140, 142–143, 148, 150–154, 157–158, 166, 173–176, 177, 179–180)11, „ţapul” (f. 20, 21–23, 32, 34, 37–38, 40–41, 43, 45, 47, 50–51, 53, 56, 89, 92, 94–95, 100, 102–104, 108, 110–112, 178)12, „scoica” (f. 60, 62–63, 64, 66–67, 69, 72–74, 76, 78, 82–84, 88, 161–162, 164)13, „arcul cu săgeată” (f. 115–116, 119, 123, 125)14. Filigranele primei şi ultimei file de forzaţ mobil (foi de gardă) din faţa copertelor reprezintă un scut heraldic încărcat cu un stup de albine15.

7 Maria Magdalena Székely, Manuscrise răzleţite din scriptoriul şi biblioteca Mănăstirii

Putna, în AP, III, 2007, 1, p. 157, 165, Cat. 6. 8 Valentina Pelin, Manuscrise din domnia lui Ştefan cel Mare (II), în AP, IV, 2008, 2,

p. 315, nr. 70. 9 Virgil Cândea, Mărturii româneşti peste hotare. Creaţii româneşti şi izvoare despre

români în colecţii din străinătate, serie nouă, III, editori coordonatori: Ioana Feodorov şi Andrei Timotin, Bucureşti, 2012, p. 204, nr. 460.

10 Ştefan S. Gorovei, Egumenii Putnei (secolele XV–XVII). Capcane false, controverse inutile, în AP, VIII, 2012, 1, p. 117–118. Autorul remarcă, pe bună dreptate, diferenţele de transliterare a textului însemnării în publicaţiile enumerate.

11 Foarte apropiat de filigranul, datat în anul 1376, din colecţia Piccard Online, codul de referinţă NL1650-PO-156030, https://www.wasserzeichen-online.de/wzis/struktur.php?ref=NL1650 -PO-156030 (informaţie prezentă şi la https://www.piccard-online.de/detailansicht.php?klassi=020.& ordnr=156030), accesată la 19 martie 2019.

12 Filigran cu două varietăţi, foarte apropiate, la Vladimir A. Mǒsin, Seid M. Traljić, Vodeni znakovi XIII. i XIV. vijeka, Zagreb, 1957, nr. 1662 (anul 1383) şi la Charles-Moïse Briquet, Les filigranes [Texte imprimé]: dictionnaire historique des marques du papier dès leur apparition vers 1282 jusqu'en 1600; a facsimile of the 1907 edition with supplementary material contributed by a number of scholars, edited by Allan Stevenson. New jubilee edition with supplementary material, general editor J. S. G. Simmons, [Reprod. en facsim.], Amsterdam, 1968, nr. 2836 (anii 1375, 1379).

13 Filigranul este foarte apropiat de Charles-Moïse Briquet, op. cit., nr. 4499 (anul 1375). 14 Filigran cu două varietăţi, foarte apropiate, la Vladimir A. Mǒsin, Seid M. Traljić,

op. cit., nr. 412 (anii 1375–1376) şi nr. 428 (anii 1375–1390). 15 De tipul N. P. Lihachev, Палеографическое значение бумажных водяных знаков, I,

Sankt Petersburg, 1899, p. 421, nr. 3607 (anul 1815), p. 421–422, nr. 3612 (anul 1813).



DESPRE MINEIUL CU ÎNSEMNAREA DESPRE INCENDIUL DIN 1536 213

Astfel, această datare exclude manuscrisul din cercul de monumente originale create în timpul voievodul Ştefan cel Mare şi, cu atât mai mult, datarea creării sale în timpul existenţei Mănăstirii Putna, fondate de acest domn.

În acelaşi timp, însemnările păstrate în carte mărturisesc indubitabil doar faptul că manuscrisul s-a aflat într-adevăr la Mănăstirea Putna în perioada 1536–1722. Este vorba despre însemnarea de la fila 187r, deja menţionată, realizată cu scriere cursivă în cerneală:

V] l{t(o) z$ i m@d m({)s(è)‘a martïa i$ dn] v] dni bl(a)goc(e)stivag(o) i H(ri)s(t)olübivag(o) G(o)s(podi)na Íò Petra voivod(a) g(os)p(o)d(a)r{ Zemli Moldavskoi i prï arhimandrita Siloana popoùweníem(]) B(o)jïem(]) ili za na;i gr{h\ pogor{ monastirski Put(e)nsk\ belmi zl{ i pogor{;e domove g(o)sp(o)d(a)r]sk\ trapezarïi òbe dv{ i magerni‘a i volni‘a i magìpïa s] v]s{m(]) bra;iom(]) eliko b{;e v] nei i neòsta nictoje tokmo necto malo bra;na ish\tihom(]) o(t) ogi{.

În anul 7000 şi 44 <1536>, luna martie, ziua a 8-a, în zilele preacredinciosului şi de Hristos iubitorului domn Ioan Petru voievod, domn al Ţării Moldovei, şi pe timpul arhimandritului Siluan, cu îngăduinţa lui Dumnezeu sau pentru păcatele noastre a ars Mănăstirea Putnei foarte rău. Şi au ars casele domneşti, amândouă trapezele şi bucătăria, şi bolniţa, şi brutăria cu toată făina (de secară) care era în ea. Şi nu a rămas nimic. Doar puţină făină a fost salvată de la foc.

Pe aceeaşi filă 187r, dar mai jos, apare o altă însemnare cu altă scriere cursivă, de asemenea în cerneală:

Síi mine(i) sveza i ponovi ermonah Misail egumen vá dni bl(a)gocistivago Iòn Mihai Rákoví‘? voevod(a) i pri episkop({) Kalistru Rado(v)ski v] let z$.s.l$. m(a)r(t) l$ dni.

Acest Minei a fost legat şi înnoit de ieromonahul Misail egumenul16, în zilele preacredinciosului Io Mihai Racoviţă voievod şi pe timpul episcopului Calistru de Rădăuţi, în anul 7230 <1722>, martie 30 zile.

Pe fila 187v apare o însemnare în cerneală cu scriere cursivă de secol XVIII:

Smirenii monah] Ioil] ot Dragamirino(i) (?)

16 Misail Chisăliţă ar fi fost egumen în 1703–1705, apoi în 1716–1724, cf. Ştefan S.

Gorovei, Ion Neculce şi tradiţiile Putnei, în AP, I, 2005, 2, p. 55–72.




Smeritul monah Ioil de la Dragomirna (?).

Mai jos, pe aceeaşi filă, se observă o însemnare indescifrabilă cu cerneală şi apoi alte două inscripţii, de asemenea în cerneală, cu altă scriere cursivă de secol XVI–XVII:

Sm{renii metaníi erodïàkon … `Filo~qei ot Putna monastira Cu smerită metanie ierodiacon … [Filo?]17tei de la Mănăstirea Putna.

Şi mai jos:

M(i)l(o)stíü B(o)jïà g(o)sp(o)d(a)r] Zemli Moldavskoi. Cu mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei.

Este posibil ca aflarea Mineiului între zidurile sfântului locaş să aibă şi o istorie mai timpurie, dar manuscrisul în sine nu ne oferă vreo dovadă sigură în acest sens.

Soarta de mai departe a cărţii devine cunoscută abia din anul 1846, când aceasta a fost dăruită de negustorul Afanasii Kuzmici Kociuev din oraşul Hvalînsk18 bibliotecii Societăţii de Istorie şi Antichităţi Ruse din Moscova. Faptul se confirmă prin inscripţia sa de proprietate, scrisă cu litere cursive pe câmpul de jos al filelor 1–4 ale manuscrisului: „Изъ книгъ хвалынскаго купца А. Кочуева” („Din cărţile negustorului din Hvalînsk A. Kociuev”), dar şi prin inscripţia de donaţie făcută cu scriere cursivă în cerneală pe partea interioară a coperţii anterioare: „Въ библiотеку Императорскаго Общества Исторiи и Древностей Россiискихъ при Московскомъ Университете от Аф. К. Кочуева. Москва. Секретарь О. Бодянский” („Pentru biblioteca Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi Ruse de pe lângă Universitatea din Moscova, de la Af. K. Kociuev”).

Odată cu noua datare apare problema provenienţei acestui Minei manuscris şi a locului redactării lui. Chestiunea necesită un studiu special de sine stătător, deoarece slavistica de astăzi nu a elaborat încă nişte criterii general acceptate de atribuire a cărţilor manuscrise, după provenienţa lor, la teritoriul Ţării Moldovei, pentru epoca dinainte de începuturile activităţii cunoscutului caligraf şi scriitor Gavriil Uric de la Mănăstirea Neamţ (1413–1450) , de numele căruia este legată

17 Literele sunt şterse şi nu pot fi citite. Autorul a păstrat lectura lui E. I. Sokolov. 18 Oraşul Hvalînsk (până în 1780, satul Sosnovîi Ostrov), regiunea Saratov, Federaţia Rusă,

se află pe malul drept al râului Volga şi a fost întemeiat în 1556 pe insuliţa Sosnovîi de pe râu ca post de gardă rusesc. Era administrat de chelarul Mănăstirii Ciudov (Minunea Sfântului Arhanghel Mihail) de la Moscova. Până în 1917, oraşul era cunoscut ca unul din centrele importante ale credincioşilor ruşi de rit vechi, care, fugind din regiunile centrale ale Imperiului Rus, au populat de fapt aceste ţinuturi [n. tr.].



DESPRE MINEIUL CU ÎNSEMNAREA DESPRE INCENDIUL DIN 1536 215

apariţia şi dominaţia ulterioară a ortografiei de Târnovo (medio-bulgară) în tradiţia manuscrisă a Ţării Moldovei19.

A fost oare folosit acest Minei la Mănăstirea Putna în calitate de model sau de sursă pentru copierea textelor mineielor pe noiembrie şi decembrie? Cel mai probabil nu, deoarece nu cunoaştem vreun minei pe noiembrie–decembrie copiat cu certitudine la Mănăstirea Putna în secolele XV–XVI20.

Sau poate a fost folosit acest Minei la Mănăstirea Putna ca parte a ciclului liturgic în lunile noiembrie şi decembrie? Probabil, dar numai parţial, pentru luna decembrie, căci de multă vreme se cunoaşte Mineiul pe noiembrie, scris în 1467, din porunca lui Ştefan cel Mare, de Casian monahul la Mănăstirea Neamţ, pentru Mănăstirea Putna21.

Aceste fapte ne permit să presupunem că manuscrisul nostru a făcut parte din setul complet de mineie, pentru întregul anul liturgic, constituit în vremea creării Mănăstirii Putna de domnul Ştefan cel Mare, dar această presupunere necesită totuşi căutarea unor argumente mai solide.

Nu se cunoaşte nici dacă egumenul Misail Chisăliţă ştia că acest manuscris pe hârtie era cel mai vechi din colecţia de carte a mănăstirii atunci când s-a ocupat de legarea şi reînnoirea lui. Atitudinea sa atât de grijulie faţă de mineiul dat poate fi în sine o mărturie că manuscrisul comporta pentru el o valoare personală aparte, legată fie de provenienţă, fie de locul scrierii, fie de numele copistului, fie de numele ctitorului22.

*

Minei pe lunile noiembrie–decembrie

Mărimea: manuscris in folio (27,1 × 20,0 cm).

Suportul: hârtie, 186 f.; s-au păstrat la început o filă şi la sfârşit două file de hârtie de forzaţ mobil (foi de gardă) în faţa copertelor.

Copistul: neidentificat; scriere semiuncială rapidă, ortografie medio-bulgară cu urme de original sârb, text accentuat.

19 V., mai detaliat, la: A. A. Turilov, Критерии определения славяно-молдавских

рукописей XV-XVI вв., în „Хризограф”, 2005, 2, p. 139–140. 20 Autorul cunoaşte doar următoarele mineie liturgice manuscrise create la Putna: Minei pe

aprilie, 1467 (Rusia, Moscova, Biblioteca de Stat a Rusiei, Colecţia V. M. Undolski, fond 310, nr. 81); Minei pe martie, 1504 (România, Bucureşti, BAR, nr. 547); Minei pe februarie, 1530 (Rusia, Moscova, Biblioteca de Stat a Rusiei, Colecţia V. M. Undolski, fond 310, nr. 79); Minei pe mai, anii ’60 ai secolului al XVI-lea (Rusia, Biblioteca Naţională a Rusiei, Colecţia M. P. Pogodin, fond 588, nr. 550); Minei pe februarie, sfârşitul anilor ’70 ai secolului al XVI-lea (Rusia, Sankt Petersburg, Biblioteca Publică de Stat, nr. F. I. 398); Minei pe februarie, 1596 (Rusia, Moscova, Biblioteca de Stat a Rusiei, Colecţia E. E. Egorov, fond 98, nr. 3).

21 Manuscrisul se păstrează în biblioteca Mănăstirii Putna, inv. 557.III; Catalog, nr. 564. 22 Aceste date s-ar fi putut afla la sfârşitul manuscrisului, în colofonul de pe ultima filă, care

din păcate nu s-a păstrat.




Decorurile: ligatură în chinovar în titluri (filele 1, 100), iniţiale fine în chinovar cu lăstari ornamentali, iniţiale mici desenate în chinovar.

Starea de conservare: manuscrisul poartă urmele a cel puţin două restaurări23, anume lipitură la forzaţ şi la marginile filelor; o parte din file cad din bloc, filele 176–186 au pierderi jos în partea dreaptă, la sfârşitul manuscrisului sunt pierdute şase file; o parte din file au fost umezite şi păstrează pete de ceară şi de murdărie; s-a păstrat numerotarea iniţială a caietelor (compuse din opt foi fiecare), făcută de mâna copistului cu litere chirilice pe prima filă a caietului, pe câmpul de jos în mijloc.

Legătura: coperte de lemn, îmbrăcate în piele imprimată, cu urme de restaurare: lipitură la forzaţ şi la marginile filelor; s-au păstrat o încuietoare de piele şi un nit de aramă.

Traducere din limba rusă de Silviu Andrieş-Tabac.

On the Menaion which bears the Note about the 1536 Fire from Putna Monastery

(Abstract) The present study analyzes the No. 337 November-December Menaion

from the collection of the former Russian Imperial Society of History and Antiquities, preserved in the Manuscript Section of the Russian State Library and celebrated for the note on folio 187 about the 1536 fire from Putna Monastery. This note made most of the researches date the manuscript to the 15th century, during the reign of Stephen the Great.

Through an analysis of its watermarks, the author was able to date the manuscript to the last decade of the 14th century.

Keywords: Menaion, November, December, Putna Monastery, fire, dating, Stephen the Great.

23 Prima restaurare s-a făcut în secolul al XVI-lea, în timpul căreia la restaurarea filei 1 a

fost utilizată o hârtie din care s-a păstrat un fragment cu filigranul „cap de taur”. Despre cea de-a doua restaurare a manuscrisului, în 1722, a se vedea însemnarea ieromonahului Misail, reprodusă mai sus.



217DESPRE MINEIUL CU ÎNSEMNAREA DESPRE INCENDIUL DIN 1536

Fig. 1. Fila 1r



218 ALEXANDRU PASCAL

Fig. 2. Fila 126r




Fig. 3. Fila 138r



220 ALEXANDRU PASCAL

Fig. 4. Fila 187r




Fig. 5. Fila 187v

DESPRE MINEIUL CU ÎNSEMNAREA DESPRE INCENDIUL DIN 1536 … Mineiul.pdf · CEEOL copyright 2019...

Documents

Transcript of DESPRE MINEIUL CU ÎNSEMNAREA DESPRE INCENDIUL DIN 1536 … Mineiul.pdf · CEEOL copyright 2019...