ROSAMUNDEPILCHER

Septembrie

rao international publishing company

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

PILCHER, ROSAMUNDESeptembrie / Rosamunde Pilcher; trad.: Carmen Ardelean. Ed. A 2-a, rev.— Bucureşti: RAO International, 2009ISBN 978-973-54-0065-1

I. Ardelean, Carmen (trad.) 821.111-31=135.1

RAO International Publishing CompanyGrupul Editorial RAO

Str. Turda nr. 117-119, Bucureşti, Româniawww.raobooks.com

www.rao.ro

ROSAMUNDE PILCHERSeptember

© Robin Pilcher, Fiona Pilcher,Mark Pilcher and Philippa Imrie , 1990

Toate drepturile rezervate

Traducere din limba englezăCARMEN ARDELEAN

© RAO International Publishing Company 2008

pentru versiunea în limba română

2009

ISBN 978-973-54-0065-1.

MAI

1Marţi, 3 mai La începutul lui mai a venit în sfârşit şi primăvara în Scoţia. Iarna nu se dăduse bătută,

se ţinuse cu ghearele, mult prea multă vreme, refuzând să-şi îmblânzească aprigastrânsoare. În tot cursul lunii aprilie, vântul aspru suflase dinspre nord-vest, retezândprimii boboci de brânduşe şi culcând la pământ corolele galbene ale primelor narcise.Zăpada îngheţase pe pantele dealurilor şi se aşternuse într-un strat gros peste vale, iarfermierii, renunţând să mai spere la iarbă proaspătă pentru vite, îşi secaseră pământurilede ultimele urme de rădăcini, în timp ce animalele rămâneau închise în adăposturile depiatră.

Chiar şi gâştele sălbatice, care plecau de obicei la sfârşitul lui martie, întârziauîntoarcerea în patria lor arctică. Ultimele dispăruseră la mijlocul lui aprilie, îndreptându-se spre nord, în necunoscut, într-un cor de ţipete, zburând atât de sus, încât formaţiile înformă de săgeată păreau doar fire de păianjeni duse de vânt.

Iar apoi, peste noapte, capricioasa climă din Highlands s-a îmblânzit. Vântul a făcutcale-ntoarsă spre sud, aducând cu sine brize parfumate şi vreme mai blândă, de carerestul ţării se bucurase de câteva săptămâni, şi mireasma pământului reavăn, a renaşterii.Ţinutul a căpătat culoarea dulce a verdelui proaspăt, cireşii albi sălbatici şi-au revenitdupă prigoană, s-au întremat şi şi-au întins ramurile încărcate de petale albe ca neaua.Dintr-odată, grădinile de lângă case au explodat într-un torent de culori – iasomiagalbenă de iarnă, şofranul purpuriu şi albastrul-închis al zambilelor. Păsările ciripeau, iarsoarele, pentru prima dată după toamna trecută, încălzea cu adevărat.

În fiecare dimineaţă a vieţii sale, fie ploaie, fie soare, Violet Aird se ducea în sat să ia

de la magazinul universal al doamnei Ishak două sticle de jumătate de litru de lapte,ziarul Times şi alte articole de băcănie şi alimente necesare pentru subzistenţa uneidoamne în vârstă care trăieşte singură. Doar uneori, în miezul iernii, când zăpada seaşternea în nămeţi cât casa şi gheaţa îţi juca feste, se eschiva de la acest exerciţiu, peprincipiul că prudenţa este mama înţelepciunii.

Drumul nu era uşor. Un kilometru de coborâş pe dealul abrupt, între câmpurile carealtădată făcuseră parte din parcul domeniului Croy, proprietatea lui Archie Balmerino,iar apoi drumul de întoarcere, aceeaşi chinuitoare jumătate de milă, în urcuş de astă dată.Avea maşină şi ar fi putut foarte bine să facă drumul cu ea, dar era convinsă, printre

altele, că atunci când te cuprinde bătrâneţea, din clipa în care începi să te foloseşti demaşină pentru drumuri scurte eşti în pericol să uiţi să te mai foloseşti de picioare.

În toate lunile lungi de iarnă fusese nevoită să se înfofolească în straturi peste straturide haine pentru această expediţie. Cizme groase, pulovere, haina impermeabilă, fular,mănuşi, o pălărie de lână trasă bine peste urechi. În dimineaţa aceea purta o fustă detweed şi un pulover încheiat cu nasturi, iar capul îi era descoperit. Soarele îi ridicamoralul şi o făcea să se simtă plină de energie şi din nou tânără, iar faptul că scăpase destrânsoarea veşmintelor atât de străine sieşi îi amintea de satisfacţia din copilărie, cândciorapii negri de lână erau abandonaţi şi simţea senzaţia plăcută, răcoritoare a aeruluiproaspăt pe picioarele goale.

În dimineaţa aceea, prăvălia din sat era plină şi a trebuit să aştepte puţintel ca să fieservită. N-o deranja, pentru că asta însemna să stai puţin la taifas cu alţi clienţi, toţiaceştia fiind feţe cunoscute; să te minunezi de vreme; să întrebi cum o mai duce mamacuiva; să priveşti cum un băieţel alege, cu multă chibzuială, un pachet de dulciuri pecare-l plăteşte mai apoi din banii proprii. Băieţelul nu se grăbea. Doamna Ishak, blândăşi răbdătoare, aştepta să se hotărască. Când a făcut, în sfârşit, acest lucru, i-a puspachetul de Dolly Mixtures într-o punguţă de hârtie şi i-a luat banii.

— Să nu le mănânci pe toate dintr-odată, altfel o să-ţi cadă toţi dinţii, îl avertiză ea.Bună dimineaţa, doamnă Aird.

— Bună dimineaţa, doamnă Ishak. Ce spuneţi, ce zi frumoasă!— Nu mi-a venit să cred când am văzut soarele strălucind.De obicei, doamna Ishak, exilată pe acest tărâm nordic din nemilosul soare malawian,

era înfofolită în pulovere şi ţinea un încălzitor cu parafină în spatele tejghelei,ghemuindu-se deasupra lui ori de câte ori avea un moment de linişte. Totuşi, în aceastădimineaţă părea mult mai fericită.

— Sper să nu se facă iarăşi frig.— Nu cred. A venit vara. Ah, mulţumesc, laptele şi ziarul meu. Iar Edie are nevoie de

nişte lac de mobilă şi de un sul de şerveţele de hârtie. Şi cred că n-ar strica să iau şi şaseouă.

— Dacă vi se pare coşul prea greu, pot să-l trimit pe domnul Ishak la dumneavoastră,cu maşina.

— Nu, mă descurc, mulţumesc foarte mult.— Aveţi mult de mers.Violet zâmbi.— Dar ia gândiţi-vă cât de bine îmi face.Încărcată, porni din nou spre casă, spre Pennyburn, de-a lungul drumului pavat, pe

lângă şirurile de căsuţe joase cu ferestrele sclipind în lumina soarelui şi uşile lăsatedeschise pentru a lăsa să intre aerul cald şi proaspăt, apoi, dincolo de porţile domeniului

Croy şi iarăşi în sus pe deal. Era un drum privat, dramul de acces în spatele vilei, iarPennyburn se afla la jumătatea sa, în lateral, înconjurat de câmpuri abrupte. Ajungeaiacolo urmând poteca îngrijită, străjuită de un gard din nuiele de fag împletite şi eraîntotdeauna o uşurare să ajungi la cotitură şi să ştii că nu mai ai de urcat.

Violet îşi schimbă coşul, devenit prea greu, de pe un braţ pe celălalt şi începu să-şi facăplanuri cum să-şi petreacă restul zilei. Era una dintre dimineţile în care Edie o ajuta peViolet, iar asta însemna că Violet poate lăsa casa, să-şi facă de lucru în grădină. În ultimavreme fusese prea frig pentru îngrijit grădina, chiar şi pentru Violet. Lăsase totul înparagină. Peluza părea cam obosită şi, după o iarnă aşa de lungă, fusese acoperită demuşchi. Poate că n-ar strica să afâneze pământul, să-l aerisească. După aceea se puteapune un strat gros de bălegar, din cel păstrat cu grijă, peste stratul cel nou de trandafiri.Gândul o umplu de satisfacţie şi bucurie. De-abia aştepta să se apuce de lucru.

Grăbi pasul. Dar chiar în aceeaşi clipă zări maşina necunoscută parcată în faţa uşii dela intrare şi înţelese că, pentru moment, grădina trebuia să mai aştepte. Un vizitator. Ceneplăcut! Cine venise oare în vizită? Cu cine trebuia să stea de vorbă Violet, în loc săpoată să-şi vadă de săpat?

Maşina era un Renault mic şi îngrijit care nu-şi trăda prin nimic proprietarul. Violetintră în casă pe uşa de la bucătărie şi acolo o găsi pe Edie care, lângă robinet, umpleaibricul.

Violet trânti coşul pe masă.— Cine e? şopti ea, arătând spre casă cu un deget.Edie îi răspunse, la rândul ei, în şoaptă.— Doamna Steynton. De la Corriehill.— A venit de mult?— Chiar acum. I-am spus să aştepte. E în sufragerie. Vrea „să staţi puţintel de vorbă“.

Edie reveni la tonul ei normal. Vă fac câte o cană de cafea. O aduc eu când e gata.Neavând nicio scuză sau portiţă de scăpare, Violet porni în întâmpinarea vizitatoarei

sale. Verena Steynton stătea în picioare, lângă fereastra sufrageriei scăldate în razelesoarelui, privind spre grădina lui Violet. Când Violet intră, se întoarse spre ea.

— Vai, Violet, îmi pare rău. Mă simt jenată. I-am spus lui Edie că pot veni altă dată, darea mi s-a jurat că vii îndată înapoi din sat.

Era o femeie înaltă şi zveltă, de vreo patruzeci de ani şi întotdeauna imaculată şistrălucind de eleganţă. Asta o deosebea categoric de celelalte doamne de prin partealocului, care, în cea mai mare parte, erau femei harnice de la ţară, neavând nici timp şinici înclinaţie pentru a pune prea mare preţ pe înfăţişarea lor. Verena şi soţul ei, Angus,veniseră de curând prin împrejurimi, locuiau la Corriehill de numai zece ani. Înainte deasta, Angus fusese agent de bursă la Londra, dar, după ce-şi făcuse plinul şi obosise decursa aceea nebună, cumpărase Corriehill, la cincisprezece kilometri distanţă de

Strathcroy, venise în nord cu soţia şi fiica lui, Katy, şi-şi găsise aici o altă ocupaţie, însperanţa că nu va fi la fel de grea. Până la urmă preluase o afacere, o fabrică de cheresteapărăsită şi, de-a lungul anilor, o transformase într-o activitate profitabilă şi prosperă.

Cât despre Verena, era şi ea, într-un fel, o femeie preocupată de carieră, fiind implicatăpână peste cap în activitatea unei companii de turism numită: Turul Ţinuturilor Scoţiene.În lunile de vară, această companie încărca autocare cu turişti americani şi-i ducea decolo-colo, le aranja cazarea, ca oaspeţi plătitori, în câteva case particulare, alese cu grijă.Isobel Balmerino fusese şi ea ademenită de această acţiune, şi zău că era o grămadă detreabă. Violet nu şi-ar fi putut imagina o modalitate mai epuizantă de a face bani.

Totuşi, din punct de vedere social, familia Steynton se dovedise a fi un mare câştigpentru comunitate, căci membrii ei se arătaseră prietenoşi şi fără pretenţii, generoşi şiospitalieri şi întotdeauna gata să-şi sacrifice timpul şi să facă un efort pentru organizareade petreceri, seri de dans şi tot felul de acţiuni pentru strângerea de fonduri.

Chiar şi-aşa, Violet nu reuşea să înţeleagă de ce se afla Verena acolo.— Mă bucur că ai rămas să mă aştepţi. Mi-ar fi părut rău să nu ne întâlnim. Edie ne

face chiar acum o ceaşcă de cafea.— Trebuia să fi telefonat, dar eram în drum spre Relkirk şi m-am gândit dintr-odată că

ar fi mult mai bine să risc să vin direct. O hotărâre de moment. Sper că nu te deranjează.— Câtuşi de puţin, minţi Violet fără să clipească. Vino şi ia loc. Îmi pare rău, dar focul

n-a fost încă aprins, însă…— Vai de mine, pentru numele lui Dumnezeu, dar cui îi trebuie foc într-o zi ca asta?

Nu-i aşa că e o binecuvântare să vezi soarele?Se aşeză în voie pe canapea, picior peste picior, etalându-şi frumuseţea şi eleganţa.

Violet se lăsă şi ea, mai puţin graţios, pe scaunul ei cu braţe late.Se hotărî să intre direct în subiect.— Edie mi-a spus că vrei să vorbeşti ceva cu mine.— Pur şi simplu, m-am gândit dintr-odată… că eşti cea mai potrivită să mă ajuţi.Violet se îngrozi, imaginându-şi cine ştie ce bazar, deschidere a vreunui parc sau

concert de caritate, pentru care urma să i se ceară să împletească feţele de masă pentruceai, sau să vândă bilete, sau să declare festivităţile deschise.

— Să te ajut? întrebă ea moale.— Nu. De fapt nu-i vorba de un ajutor, ci mai degrabă de un sfat. Vezi tu, mă gândeam

să organizez o seară dansantă.— O seară dansantă?— Da. Pentru Katy. Împlineşte douăzeci şi unu de ani.— Dar ce sfat aş putea să-ţi dau eu? Nici nu-mi mai aduc aminte de când n-am mai

făcut aşa ceva. Eu zic că ai face mult mai bine să rogi pe cineva care e mai în temă. PeggyFerguson-Crombie sau Isobel, de exemplu.

— Adevărul e că m-am gândit… că ai atâta experienţă. Locuieşti aici de mai multăvreme decât oricare dintre cunoştinţele mele. M-am gândit să te întreb ce părere ai.

Violet rămăsese fără replică. Încercând să-şi formuleze un răspuns, se bucură cândEdie apăru cu tava cu cafele. Edie o aşeză pe scaunul fără spătar de lângă cămin.

— Doriţi biscuiţi? întrebă ea.— Nu, Edie, e foarte bine aşa. Mulţumesc foarte mult.Edie ieşi. De îndată se auzi aspiratorul vuind în sus pe scări.Violet turnă cafeaua în ceşti.— Şi cam la ce te-ai gândit?— Ei, ştii şi tu. Dans, joc…Violet crezu că ştie.— Adică benzi stereo şi câteva perechi în holul cel mare?— Nu. Nu aşa. Un dans cu adevărat impunător. Care să aibă clasă. Cu un cort mare pe

peluză…— Sper că Angus e sigur pe bogăţia lui.Verena ignoră întreruperea.— … Şi o orchestră potrivită care să asigure muzica. O să folosim şi holul, bineînţeles,

dar pentru odihnă. Şi salonul la fel. Katy, mai mult ca sigur, o să vrea muzică discopentru prietenii ei de la Londra, mi se pare normal. Poate în sala de mese. Am putea s-otransformăm într-o tavernă sau o grotă…

Taverne şi grote, se gândi Violet. Verena se documentase serios, după toateaparenţele. Dar, la urma urmelor, era o foarte bună organizatoare. Violet rosti blajin:

— Ţi-ai făcut într-adevăr planuri.— Iar Katy îşi poate invita toţi prietenii din sud… Va trebui, bineînţeles, să le facem

rost de un loc de dormit…— Cu Katy ai vorbit despre ideea ta?— Nu, numai cu tine. Eşti prima care află.— Poate nici nu vrea o seară dansantă.— Ba o să vrea, cum să nu. Totdeauna i-au plăcut petrecerile.Violet, ştiind-o pe Katy, se gândi că probabil era adevărat.— Şi când vrei s-o faci?— M-am gândit s-o fac în septembrie. E timpul cel mai potrivit. Mulţi vin la vânătoare

pe-aici şi toată lumea e încă în vacanţă. Poate că ar fi bine pe 16, pentru că majoritateacopiilor mai mici vor pleca la internate înainte.

— De-abia suntem în mai. E mult până în septembrie.— Ştiu, dar niciodată nu-i prea devreme pentru a fixa o dată şi a începe să organizezi

ceva. Va trebui să închiriez cortul, să rezolv cu aprovizionarea şi să dau invitaţiile latipărit…

Îi veni o nouă idee plăcută.— Şi, Violet, nu-i aşa că ar fi drăguţ să punem lampioane de-a lungul dramului până la

vilă?Părea un proiect îngrozitor de ambiţios.— O să ai foarte mult de lucru.— Nu chiar. Invazia americană se va încheia până atunci, pentru că oaspeţii plătitori

nu mai vin după sfârşitul lui august. Am să pot să mă concentrez. Trebuie să recunoşti,Violet, că e o idee bună. Şi gândeşte-te numai la toţi cei pe care am să-i tai de pe lista meade obligaţii sociale. Putem să-i tăiem pe toţi, dintr-o singură trăsătură de condei. Inclusiv,adăugă ea, pe familia Barwell.

— Nu cred că-i cunosc.— Nu, nici n-ai cum. Sunt colegi de afaceri de-ai lui Angus. Am luat de două ori masa

cu ei. Două seri de plictiseală, să nu-ţi poţi ţine căscatul, nu alta. Şi nu i-am invitatniciodată să vină la noi în schimb, pur şi simplu pentru că nu-mi puteam imagina pecineva care să reziste o seară întreagă într-o companie atât de plicticoasă. Şi mai sunt şialţii, îşi rememoră ea cu plăcere. Când o să-i amintesc lui Angus de ei n-o să protesteze înniciun fel la semnarea câtorva cecuri.

Lui Violet îi părea puţin rău pentru Angus.— Pe cine mai chemi?— A, pe toată lumea. Familiile Millburn şi Ferguson-Crombie şi Buchanan-Wright şi

bătrâna Lady Westerdale şi familia Brandon. Şi Stafford. Toţi copiii lor au crescut întretimp, aşa că pot fi invitaţi şi ei. Iar familia Middleton ar trebui să vină de la Hampshire,iar Luard din Gloucestershire. O să facem o listă. Am să pun o foaie de hârtie pe panouldin bucătărie şi de fiecare dată când îmi vine în minte un nume nou, am să-l trec acolo. Şitu, Violet, bineînţeles. Şi Edmund, şi Virginia, şi Alexa. Şi familia Balmerino. Isobel va daun dineu în onoarea mea, sunt sigură de asta…

Dintr-odată, totul începu să i se pară amuzant. Violet se pierdu cu gândul în trecut,către ocazii uitate pe care şi le amintea acum. De la una la alta. Spuse, fără să reflecteze:

— Ar trebui să-i trimiţi Pandorei o invitaţie.Şi imediat după aceea nu-şi putu explica de ce cedase impulsului de a propune aşa

ceva.— Pandora?— Sora lui Archie Balmerino. Când te gândeşti la petreceri, te gândeşti automat şi la

Pandora. Dar bineînţeles că n-ai cunoscut-o.— Dar am auzit despre ea. Nu ştiu de ce, dar mereu se vorbeşte despre ea la dineuri.

Crezi că ar veni? E adevărat că n-a mai venit acasă de mai mult de douăzeci de ani?— E adevărat. A fost un gând prostesc. Dar de ce să nu încerci? Ar fi o bombă pentru

bietul Archie. Şi dacă există ceva care s-o atragă pe fiinţa aceea rătăcitoare înapoi la Croy,

atunci numai ispita unui bairam pe cinste ar putea s-o facă.— Deci eşti de partea mea, Violet? Crezi că ar fi bine să merg mai departe şi să fac

petrecerea?— Da, aşa cred. Dacă ai energia şi mijloacele necesare, cred că e o idee minunată şi

generoasă. Va fi un prilej splendid pe care să-l aşteptăm cu nerăbdare.— Să nu spui nimănui nimic până ce nu-l îmbrobodesc pe Angus.— Niciun cuvinţel.Verena zâmbi mulţumită. Şi apoi îi mai veni un gând minunat.— Asta va fi o scuză foarte bună, spuse ea, să mă duc şi să-mi cumpăr o rochie nouă.Violet însă nu avea astfel de probleme.— Eu am să-mi pun rochia de catifea neagră, îi spuse Verenei.

2Joi, 12 mai Noaptea a fost scurtă şi el nu izbutise să doarmă. În curând aveau să se ivească zorii.Crezuse că, măcar o dată, va putea dormi, mai ales că era obosit, epuizat. Stors de

puteri după trei zile într-un New York cu o vreme neobişnuit de caldă; trei zile înţesatepână la refuz cu întâlniri de afaceri dimineaţa, prânzuri de afaceri, lungi după-amiezi deargumentări şi discuţii; prea multă coca-cola şi cafea neagră, prea multe recepţii şi seritârzii şi o lipsă cumplită de mişcare şi de aer proaspăt.

În fine, reuşise pe deplin, deşi nu fusese uşor. Harvey Klein era cam greu de cap şifusese necesar un oarecare efort pentru a-l convinge că acesta era cel mai bun – şi de faptsingurul mod de a pătrunde pe piaţa englezească. Compania de publicitate, adusă deNoel la New York, împreună cu un program, materiale şi fotografii, toate fuseserăacceptate şi parafate. Având acum contractul la mână, Noel se putea întoarce la Londra.Putea să-şi facă bagajele, să dea un telefon de ultimul moment, să-şi umple servietadiplomat cu documente şi cu calculatorul, să răspundă la un alt telefon (de la HarveyKlein, care-i ura un voiaj plăcut), să coboare la recepţie, să plătească, să facă semn unuitaxi galben şi să se îndrepte spre aeroportul Kennedy.

În lumina serii, Manha anul părea, ca întotdeauna, miraculos – turnuri de luminăprofilându-se în înaltul cerului incandescent, iar pe şosele, râuri de faruri în mişcare. Iatăoraşul care-ţi putea oferi, în felul său teribil şi altruist, toate încântările la care ai fi pututvisa.

Altădată, în vizitele de până acum, profitase din plin de toată distracţia, dar de dataasta nu avusese nicio posibilitate de a accepta măcar una dintre invitaţiile primite şisimţea o strângere de inimă şi regretul că pleca neîmplinit, ca şi cum ar fi fost alungat dela o petrecere fabuloasă cu mult înainte de a începe să se simtă în largul lui.

Ajuns la aeroportul Kennedy, taxiul îl lăsă în faţa intrării pentru cursa British Airways.Se aşeză plictisit la rând, îşi prezentă biletul, scăpă de sacul de voiaj, se aşeză din nou larând pentru control şi, în cele din urmă, se îndreptă spre sala de plecare. Îşi cumpără osticlă de whisky scoţian din duty-free, apoi două reviste, Newsweek şi Advertising Age, dela standul de ziare. Găsi un scaun şi se aşeză, doborât de oboseală, aşteptând să seanunţe zborul său.

Prin amabilitatea firmei Wenborn & Weinburg călătorea la clasa club, aşa că avea celpuţin loc să-şi întindă picioarele, şi ceruse un loc lângă geam. Îşi scoase haina şi se aşeză

cu gândul la un pahar de băutură. Îi trecu prin minte că ar fi fost un mare noroc dacă nus-ar fi aşezat nimeni lângă el, dar speranţa aceasta i se risipi aproape imediat, când un tipbine căptuşit, îmbrăcat cu un costum albastru cu dungi fine de culoare crem, preluăscaunul, îşi înghesui tot felul de sacoşe şi pungi pe suportul de deasupra capului şi seprăbuşi, în fine, revărsându-se în scaunul de alături.

Bărbatul ocupa foarte mult loc. În avion era răcoare, dar bărbatul acesta era încălzit.Îşi scoase o batistă de mătase şi-şi tamponă fruntea, se aşeză mai bine, se aplecă puţin,îşi căută centura de siguranţă şi reuşi să-l lovească pe Noel, destul de tare, cu cotul.

— Iertaţi-mă. S-ar părea că avionul e plin ochi în seara asta.Noel n-avea chef să vorbească. Zâmbi şi dădu din cap şi-şi deschise ostentativ numărul

din Newsweek.Au decolat. S-au servit cocteiluri şi apoi masa de seară. Nu-i era foame, dar a mâncat

ce i s-a dat, pentru că era un mod de a-ţi petrece timpul şi n-avea altceva de făcut.Imensul 747 zumzăia mai departe, continuându-şi drumul peste Atlantic. S-a strâns masaşi a început un film. Noel îl văzuse deja, la Londra, aşa că îi ceru stewardesei să-i aducăun whisky cu sifon, pe care îl bău încet, legănând paharul în mână, prelungind plăcereacât mai mult. Luminile din cabină se stinseră şi pasagerii îşi luară pernele şi păturile.Bărbatul cel gras îşi încrucişă braţele peste burtă şi începu imediat să sforăie. Îi trecuprin minte că de trei luni lucra cu motoarele în plin şi nici acum nu părea să aibă parte delinişte. Şansa de a da totul uitării se risipise.

Se întreba de ce nu se simţea triumfător, când reuşise să câştige un preţios profit şi seîntorcea acasă cu afacerea croită. O metaforă potrivită pentru Saddlebags. „Saddle bags“.Era unul dintre acele cuvinte care, cu cât le rosteai mai mult, cu atât sunau mai ridicol.Dar nu era ridicol. Avea o importanţă uriaşă, nu numai pentru Noel Keeling, ci şi pentruWenborn & Weinburg.

Saddlebags. Companie cu originea în Colorado, unde începuse afacerea cu câţiva aniîn urmă; fabricau obiecte din piele de cea mai bună calitate pentru comunitateafermierilor. Şei, frâie, curele, hamuri şi cizme de călărie, toate purtând marca prestigioasăa unei copite în interiorul căreia se afla litera S.

După acest modest început, faima şi vânzările companiei crescuseră la nivel naţional,depăşind orice rival. Valize, genţi de voiaj, accesorii de modă, pantofi şi cizme. Toate dinpielea cea mai fină, cusute şi finisate manual. Emblema companiei Saddlebags deveniseun simbol al unui statut special, la concurenţă cu Gucci sau Ferragamo, având şi un preţpe măsură. Reputaţia lor s-a extins, astfel încât turiştii veniţi în Statele Unite, care doreausă se întoarcă acasă cu o marfa cu adevărat impresionantă, alegeau o geantă sau o cureacu cataramă aurie fabricate manual şi purtând marca Saddlebags.

Şi apoi se răspândise zvonul că Saddlebags intenţionează să pătrundă pe piaţabritanică, vânzându-şi produsele printr-unul sau două magazine londoneze bine alese.

Charles Weinburg, preşedintele firmei la care lucra Noel, aflase despre asta prinzând dinzbor o remarcă făcută în cursul unui dineu londonez. A doua zi de dimineaţă, Noel,prim-vicepreşedinte al firmei şi director de creaţie, a fost chemat pentru a i se comunicadespre ce era vorba.

— Vreau afacerea asta, Noel. În momentul de faţă, numai o mână de oameni din ţaraasta au auzit de Saddlebags şi e sigur că vor avea nevoie de o campanie de primă clasă.Avem prima şansă şi, dacă reuşim, ne putem descurca, aşa că am sunat la New Yorkaseară şi am vorbit cu preşedintele de la Saddlebags, Harvey Klein. A acceptat cuamabilitate o întâlnire, dar doreşte o prezentare totală… materiale, prezentarea în mass-media, titluri de reclamă, tot tacâmul. Materiale de cea mai bună calitate, reclame colorpe o pagină întreagă de revistă. Ai două săptămâni. Dă-le de lucru celor de la secţiaartistică şi încearcă să găseşti o soluţie. Şi, pentru numele lui Dumnezeu, găseşte-mi unfotograf care să ştie să facă un manechin masculin să arate ca un bărbat, nu ca o păpuşăde vitrină. Dacă e nevoie, fă rost de un jucător de polo adevărat. Dacă-şi face treaba bine,nu-mi pasă cât trebuie să-l plătim…

Se împlineau nouă ani de când Noel Keeling începuse să lucreze cu firma Wenborn &

Weinberg. Nouă ani înseamnă mult în publicitate, dacă lucrezi la aceeaşi firmă şi,câteodată, se mira el însuşi de progresul său neîntrerupt. Alţii, de seama lui, careîncepuseră odată cu el, se mutaseră la alte companii sau chiar îşi deschiseseră propriileagenţii. Dar Noel rămăsese aici.

Motivele constanţei lui Noel îşi aveau rădăcinile în primul rând în viaţa personală.Într-adevăr, după ce-şi petrecuse un an sau doi la firmă, se gândise serios la posibilitateade a pleca. Era un tip agitat, nemulţumit şi nici măcar nu-l pasiona în mod deosebitaceastă muncă. Visurile sale erau mai roze: să pună pe picioare o afacere proprie,renunţând complet la publicitate şi trecând pe proprietăţi sau bunuri de larg consum.Visa să ajungă milionar, dar ştia că numai lipsa capitalului necesar îl împiedica să-şirealizeze acest vis. N-avea niciun fel de capital şi frustrările ocaziilor pierdute îladuseseră aproape de disperare.

Şi în acel moment, cu patru ani în urmă, lucrurile se schimbaseră radical. Avea treizecide ani, era celibatar şi reuşea încă să se descurce fără probleme cu un întreg şir deprietene, fără să-i treacă prin gând că această stare de lucruri nu putea dura o veşnicie.Dar mama lui a murit pe neaşteptate şi, pentru prima dată în viaţa lui, Noel s-a trezitposesorul unei averi bunicele.

Moartea ei fusese aşa de neaşteptată, încât, pentru o vreme, din cauza şocului, i-a fostaproape imposibil să se obişnuiască cu gândul că n-o va mai vedea niciodată. Ţinuseîntotdeauna la ea, într-un mod detaşat şi lipsit de sentimentalisme, dar în principiu oconsiderase drept principala sa sursă de mâncare, băutură, haine curate, aşternuturi

calde şi, atunci când solicita acest lucru, de suport moral. În egală măsură respectaseindependenţa spiritului ei şi faptul că nu se amestecase niciodată în niciun fel în viaţaprivată de adult a lui Noel. Ce-i drept, în bună parte, comportamentul ei ciudat îl adusesela exasperare. Lucrul cel mai rău era că se înconjurase de o armată de sărăntoci şinevoiaşi. Toţi erau prietenii ei. Ea îi numea pe toţi prieteni. Noel îi numea lingăinenorociţi. Ea ignora atitudinea lui cinică şi continua să atragă lângă ea domnişoarebătrâne scăpătate, văduve singuratice, artişti fără un chior şi actori şomeri, molii atrasede flacăra lumânării. Generozitatea ei faţă de toţi, fără excepţie, era, după părerea lui, odovadă de prostie şi de egoism, pentru că niciodată nu părea să aibă bani de dat pentrulucrurile pe care Noel le considera de primă importanţă.

Când a murit, testamentul ei a reflectat această mărinimie prostească. O sumăzdravănă lăsată prin testament unui tânăr… fără nicio legătură cu familia… pe care-lluase sub aripa ei protectoare şi pe care, dintr-un motiv sau altul, dorea să-l ajute.

Pentru Noel, aceasta a fost o lovitură dureroasă. Sentimentele – şi buzunarul – fiindu-igrav rănite, s-a lăsat pradă unui resentiment izvorât dintr-o totală neputinţă. N-avea senssă se înfurie, pentru că ea murise. Nu putea pune lucrurile la punct cu ea, s-o acuze delipsă de loialitate sau să-i pretindă să-l lămurească ce dracu’ avea de gând. Maică-sa ieşisedin raza lui de acţiune. Şi-o imagina, la adăpost de furia lui, dincolo de genuni sau ape pecare nu le puteai trece, înconjurată de soare, câmpuri, copaci, care-o fi fost părerea eidespre rai. În felul ei blând, râdea probabil de fiul ei, cu o căutătură răutăcioasă şiamuzată strălucind în colţul ochilor, indiferentă, ca de obicei, la cererile şi reproşurile lui.

Spre părerea de rău a nimănui altcuiva în afara celor două surori ale sale, el întoarsespatele familiei şi, în schimb, se concentră asupra singurului element stabil din viaţa sa –slujba. Oarecum spre surprinderea sa şi spre mirarea superiorilor săi, a descoperit, chiarla timp, că nu era numai interesat de publicitate, dar şi foarte bun în acest domeniu. Pânăsă se clarifice treburile cu moşia mamei sale şi înainte ca partea sa din bănet să fiedepusă în siguranţă la bancă, fanteziile tinereşti despre pariuri enorme şi câştigurirapide dispăruseră pentru totdeauna. Noel înţelesese că a face bani pe seama averiiipotetice a unei alte persoane era de fapt cu totul altceva decât să te desparţi de propriata avere. Se simţea obligat să-şi protejeze contul din bancă, de parcă ar fi fost vorba de uncopil a cărui siguranţă nu-şi putea permite să o pună în pericol. În loc de asta, şi cu multmai multă modestie, şi-a cumpărat o maşină nouă şi a început, mai întâi ca o simplăîncercare, să-şi întindă antenele pentru a-şi găsi o nouă locuinţă…

Viaţa mergea mai departe. Dar tinereţea trecuse şi era o viaţă dificilă. Puţin câte puţin,Noel se obişnui cu ea şi, în acelaşi timp, descoperi că era incapabil să ţină supărarea laadresa mamei sale. Era prea complicat să nutreşti un resentiment inutil. Iar la sfârşitulzilei, nu putea să nu constate că nu ieşise chiar aşa de rău. În plus, îi era dor de ea. Înultimii ani o văzuse rar, aşa retrasă cum era, în adâncul comitatului Gloucestershire, dar

fusese mereu prezentă la celălalt capăt al unui telefon sau la sfârşitul unui drum lung cumaşina, când ţi se părea că nu mai poţi suporta nicio clipă străzile încinse de varalondoneză. Nu conta dacă mergeai acolo singur sau luai cu tine o jumătate de duzină deprieteni pentru weekend. Era întotdeauna loc destul, o primire relaxată, mâncaredelicioasă, totul sau nimic de făcut. Focul licărind în vatră, flori frumos mirositoare, băifierbinţi; paturi calde şi comode, vinuri fine şi conversaţie de salon. Nu mai rămăsesenimic din toate astea. Casa şi grădina fuseseră vândute unor străini. Pierise mirosul caldal bucătăriei ei şi sentimentul plăcut că altcineva se ocupă de toate şi tu nu eşti obligat săiei nici măcar o singură decizie. Şi dusă era singura persoană din lume faţă de careniciodată n-ai fost obligat să faci pe nebunul sau să te prefaci. Viaţa fără ea, aşaexasperantă şi capricioasă cum fusese, era ca şi cum ai fi fost silit să trăieşti în zdrenţe şiaveai nevoie de ceva timp să te obişnuieşti.

O ă. Parcă totul s-ar fi întâmplat cu mult timp în urmă. Într-o altă lume. Îşi terminasepaharul cu whisky şi rămase cu privirile aţintite în întuneric. Îşi amintea de vremea încare avea patru ani şi făcuse pojar, când nopţile de boală păreau să dureze o veşnicie,fiecare minut era cât o oră, iar de venirea zorilor îl despărţea o eternitate.

Acum, treizeci de ani mai târziu, privea ivirea zorilor. Cerul se lumina, iar soarele îşifăcea apariţia din spatele perdelei de nori; totul în jur căpăta o tentă rozalie, iar lumina teorbea. Privi răsăritul prin hublou şi se simţi recunoscător, pentru că alungase noaptea,iar acum era o nouă zi şi nu mai era nevoit să încerce să doarmă. În jurul lui, oameniiîncepeau să se mişte. Membrii echipajului sosiră cu suc de portocale şi şerveţele pentrufaţă. Se şterse şi îşi simţi barba nerasă. Alţii îşi veneau în fire, îşi căutau trusele şi seduceau la toaletă să se bărbierească. Noel rămase pe locul său. Putea să se bărbierească şicând avea să ajungă acasă.

Ceea ce chiar făcu, trei ore mai târziu. Obosit, murdar şi dezordonat, se târî afară dintaxi şi îi plăti şoferului ce-i datora. Aerul dimineţii era răcoros, o binecuvântare dupăNew York; ploua mărunt, o burniţă mustoasă. În grădinile Pembroke, copacii începeau săînverzească, aleile erau ude. Trase în piept aerul proaspăt şi, pe când taxiul pleca, se oprio clipă, gândindu-se să-şi petreacă singur această zi, să se refacă. Dar n-avea nicio şansă.Avea de lucru. Biroul şi directorul îl aşteptau. Noel îşi ridică valiza şi servieta, coborî celecâteva trepte şi deschise poarta casei sale.

Locuinţa sa putea fi numită un apartament cu grădină căci, în spatele clădirii, uşa cugeamuri dădea spre o micuţă curte interioară, partea sa dintr-o curte mai mare, careaparţinea întregii case. După-amiaza, grădina era luminată de razele soarelui, dar la oraaceasta matinală era cuprinsă de umbre, iar pisica de sus se instalase confortabil într-unul din şezlongurile sale – cu siguranţă că-şi petrecuse noaptea acolo.

Apartamentul nu era mare, dar camerele erau spaţioase. O sufragerie şi un dormitor, obucătărie micuţă şi o baie. Musafirii ce rămâneau peste noapte erau nevoiţi să doarmă pe

sofa, o piesă de mobilier care oferea tot felul de surprize fiindcă, dacă ştiai cum, se puteatransforma într-un al doilea pat dublu. Doamna Muspra , care-i făcea curăţenia, trecusepe-acolo în lipsa lui şi totul era aranjat şi curat, dar aerul era închis şi stătut.

Deschise ferestrele şi alungă pisica. Ajuns în dormitor, deschise fermoarul valizei şi-şiscoase trusa de toaletă. Se dezbrăcă şi-şi aruncă pe jos hainele murdare şi şifonate. Înbaie îşi perie dinţii, făcu un duş fierbinte şi se bărbieri. Deja simţea nevoia, mai multdecât orice, să bea o cafea. În halat de baie şi cu picioarele goale, intră în bucătărie,umplu cafetiera şi-o puse în funcţiune, apoi puse câteva linguriţe de cafea. Miroseadelicios şi parcă te punea pe picioare. După ce-şi făcu cafeaua, îşi luă corespondenţa, seaşeză la masa din bucătărie şi se uită peste plicuri. Nimic nu părea prea urgent. Săreatotuşi în ochi o vedere din Gibraltar. O întoarse. Fusese trimisă din Londra de către soţialui Hugh Pennington, un vechi prieten din şcoală al lui Noel, care locuia în Chelsea.

Noel, am încercat să te sun, dar nu mi-ai răspuns. Dacă nu intervine ceva, te aşteptăm la cină pe treisprezece.

Vino la şapte şi jumătate – masa e la opt. Nu-i nevoie să te îmbraci elegant.Cu drag, Delia.

O ă. Chiar în acea seară. Dacă nu intervine ceva. Da, dar pe urmă s-ar putea să se

răzgândească. Şi ar fi mai amuzant decât să se uite la televizor. Lăsă vederea pe masă, seridică în picioare şi se duse să-şi toarne cafea în ceaşcă.

Închis în birou, în discuţii de afaceri pe aproape tot parcursul zilei, Noel uită de tot ce

se petrecea dincolo de uşă. Când în sfârşit ieşi şi porni cu maşina spre casă, la ora cu ceamai mare aglomeraţie, când maşinile nu mai mergeau, ci se târau ca nişte şerpi bolnavide artrită, constată că ploaia de dimineaţă fusese risipită de vânt şi că era o frumoasăseară de mai. Între timp ajunsese în acea fază în care îţi depăşeşti limita de epuizare şicând totul pare luminos şi clar şi lipsit, în mod bizar, de substanţialitate, iar somnul, lafel de îndepărtat ca şi moartea. În loc de asta, un nou duş, alte haine şi ceva de băut. N-osă mai ia maşina, o să meargă pe jos până în Chelsea. Aerul proaspăt şi mişcarea în aerliber o să-i facă po ă de mâncare pentru bunătăţile pe care spera să le primească. Nici numai ţinea bine minte de când nu mai mâncase şi altceva decât un sandvici.

Mersul pe jos fusese o idee foarte bună. Pornise pe străzi lăturalnice, pline de

verdeaţă, terase rezidenţiale şi grădini cu magnolii înflorite şi glicine ce acopereaufaţadele caselor londoneze de lux. Ieşind în strada Brompton, traversă pe lângă clădireaMichelin şi coti pe strada Walton. Aici încetini pasul, oprindu-se să privească vitrineleminunate, decoraţiunile interioare şi galeria de artă unde se vindeau postere cu subiectesportive, scene de vânătoare şi picturi în ulei cu labradori credincioşi, adulmecând prinzăpadă, cu fazani în bot. Îi plăcu mai cu seamă o pictură de Thorburn. Rămase acolo maimult decât intenţionase, numai ca s-o privească. Poate că a doua zi avea să sune la galerie

şi să întrebe ce preţ are. După o vreme, porni mai departe.Când ajunse în dreptul străzii Ovington era opt fără douăzeci şi cinci. Locuitorii

caselor din zonă îşi înşiraseră maşinile pe pavaj şi câţiva copii mai mari mergeau pebicicletă pe mijlocul străzii, în susul şi în josul acesteia. Locuinţa familiei Pennington seafla cam la jumătatea rândului de case. Pe când se apropia, o fată apăru pe trotuar,venind spre el. Ţinea în lesă un mic terrier alb din Highlands şi părea să se îndrepte sprecutia poştală, căci ţinea în mână o scrisoare. O privi. Purta blugi şi un tricou flauşat gri,iar părul ei avea culoarea celui mai rafinat sortiment de marmeladă; nu era nici înaltă şinici prea subţire. De fapt, era departe de genul care-i plăcea lui Noel. Şi totuşi, când trecupe lângă el, o mai privi o dată, pentru că i se părea vag cunoscută şi-i era greu să segândească unde s-ar fi putut întâlni, la un moment dat. Poate la vreo petrecere. Culoareapărului era ieşită din comun…

Plimbarea îl istovise şi se trezi că-şi doreşte cu disperare ceva de băut. Având altelucruri mai importante la care să se gândească, îşi scoase fata din minte, urcă treptele şiapăsă vitejeşte soneria. Apăsă pe clanţă, gata să deschidă uşa, cu salutul gata pregătit.Bună Delia, eu sunt. Am sosit.

Dar nu se întâmplă nimic din toate acestea. Uşa rămase bine închisă, ceea ce era ciudatşi neobişnuit. Ştiind că el se află pe drum, Delia ar fi trebuit s-o lase descuiată. Sună dinnou. Şi aşteptă.

Din nou tăcere. Îşi spuse că nu era posibil să nu fie acasă, dar simţea deja oribilacertitudine că nimeni n-avea să-i răspundă şi că familia Pennington, dracu’ s-o ia, nu eraacasă.

— Salut.Se întoarse, lăsând în spate uşa neospitalieră. Jos, pe trotuar, se afla fata scundă şi

îndesată şi câinele ei, reveniţi după ce puseseră scrisoarea la cutie.— Salut.— Îi cauţi pe soţii Pennington?— Urma să iau cina cu ei.— Au ieşit în oraş. I-am văzut plecând cu maşina.Noel digeră, într-o tăcere rău prevestitoare, această neplăcută confirmare a ceea ce

deja ştia. Dezamăgit şi rămas cu buzele umflate, se simţea foarte pornit împotriva fetei,aşa cum se întâmplă de obicei când altcineva îţi spune un lucru neplăcut. Îi trecu prinminte că n-o fi fost prea nostim să fii un mesager medieval. Aveai toate şansele să rămâifără cap sau să fii folosit drept carne de tun pentru vreo catapultă monstruoasă.

Aşteptă ca fata să plece. Nici gând. „Fir-ar a dracului“, se gândi. Apoi, resemnat, îşibăgă mâinile în buzunare şi coborî treptele până la ea.

Fata îşi muşcă buzele.— Ce neplăcut. E groaznic să ţi se întâmple aşa ceva.

— Nu-nţeleg ce s-a întâmplat.— Mai rău e, spuse ea pe tonul cuiva care e hotărât să ia partea bună a lucrurilor, mai

rău e când greşeşti seara şi nu eşti aşteptat. Mi s-a întâmplat şi mie o dată şi a fost teribilde jenant, încurcasem datele.

Nu-i era de niciun ajutor.— Probabil credeţi că şi eu am încurcat datele.— Se mai întâmplă.— Nu de data asta. Am primit vederea chiar în dimineaţa asta. Pe treisprezece.— Dar azi e în doisprezece, spuse ea.— Nu, nu-i adevărat. Tonul lui era categoric. E în treisprezece.— Îmi pare teribil de rău, dar e în doisprezece. Joi, doisprezece mai.Părea să se scuze din adâncul inimii, ca şi cum încurcătura fusese din vina ei.— Mâine e treisprezece.Încet, mintea înceţoşată de punci rumegă această informaţie. Marţi, miercuri… dracu’

s-o ia, cu ochii ei cu tot, avea dreptate. Zilele se contopiseră unele într-altele şi, undeva, lepierduse şirul. Se simţi ruşinat de prostia lui şi, din cauza asta, începu imediat să-şi cautescuze pentru propria lui idioţenie.

— Am avut de lucru. Am mers cu avionul. Am fost la New York. M-am întors azi-dimineaţă. Efectele zborului cu avionul asupra creierului sunt dezgustătoare.

Fata îl privi cu înţelegere. Câinele îi adulmeca pantalonii şi el se dădu într-o parte,nedorind să se trezească cu pantalonii uzi. În lumina asfinţitului, părul ei căpătase onuanţă uimitoare. Avea ochii verzi-cenuşii şi pielea de lăptăreasă, de piersică pârguită.

O ştia de undeva – dar de unde?— Ne-am mai întâlnit? se încruntă el.Ea zâmbi.— Ei, da, aşa este, într-adevăr. Acum vreo şase luni! La un cocteil la familia Hathaway,

în strada Lincoln. Dar erau cam un milion de oameni pe-acolo, aşa că nu văd de cetrebuia să-ţi aminteşti.

Nu, n-avea de ce să-şi amintească. Pentru că nu era genul de fată pe care s-o ţinăminte, cu care să vrea să-şi petreacă timpul sau chiar să vorbească. În plus, la petrecereaaceea fusese cu Vanessa şi-şi pierduse vremea, în cea mai mare parte, încercând s-o ţinăsub ochi şi s-o împiedice să-şi găsească vreun alt bărbat cu care să ia masa.

— Extraordinar, spuse. Îmi pare rău. Şi ce memorie ai, să-ţi aminteşti de mine.— De fapt, ne-am mai întâlnit o dată.Îl luă cu ameţeală, de groază să nu fi făcut iar vreo gafă în public.— Lucrezi la Wenborn & Weinburg, nu? Am pregătit o masă de prânz pentru

conducerea firmei, acum vreo şase săptămâni. Dar n-aveai cum să observi, pentru căeram îmbrăcată într-un halat alb şi serveam platourile cu mâncare. Nimeni nu se uită

niciodată la bucătărese şi la chelneriţe. Asta îţi dă un sentiment ciudat, de parcă ai fiinvizibilă.

El îşi dădu seama că fata avea dreptate. Având de-acum sentimente mai amicale faţăde ea, o întrebă cum o cheamă.

— Alexa Aird.— Eu sunt Noel Keeling.— Ştiu. Mi-am amintit de la petrecerea familiei Hathaway şi, pe urmă, la prânzul acela

a trebuit să stabilesc şi locurile la mese şi să scriu numele pe cartonaşe.Noel încercă să revadă acea zi în memorie şi reuşi să-şi aducă aminte, cu suficiente

amănunte, meniul pe care-l oferise ea. Somon afumat, un muşchi file la grătar, perfectfăcut, salată de creson şi şerbet de lămâie. Numai gândul la aceste delicii îl făcea să-i lasegura apă. Iar asta îi aduse aminte că-i era o foame de lup.

— Pentru cine lucrezi?— Pentru mine însămi. Sunt independentă.Fata spuse toate astea cu mândrie. Noel spera că n-avea de gând să înceapă să-i

povestească despre cariera ei. Nu se simţea suficient de puternic, ca să stea şi să asculteaşa ceva. Avea nevoie de mâncare, dar, mai important, avea chef să bea ceva. Trebuia săse scuze cumva, să-şi ia tălpăşiţa şi să scape de ea. Deschise gura chiar pentru asta, dar eavorbi prima.

— Presupun că nu ţi-ar face plăcere să vii să bem ceva, nu?Invitaţia era atât de neaşteptată, încât nu-i răspunse imediat.Se uita la ea şi-i întâlni privirea temătoare şi astfel înţelese că, de fapt, era foarte

timidă şi, ca să vină cu o asemenea propunere, avusese nevoie de un anume curaj. Totuşinu era sigur dacă îl invita în cel mai apropiat local sau în vreo mansardă întunecoasă,înţesată de colegele cu care o împărţea, dintre care precis era vreuna care de-abia sespălase pe cap.

N-avea rost să-şi creeze obligaţii. Mai bine să fie prudent.— Unde?— Locuiesc la două case mai jos de familia Pennington. Şi dumneata pari să ai nevoie

de ceva de băut.Renunţă la prudenţă.— S-ar putea.— Nu-i nimic mai rău decât să ajungi acolo unde nu trebuie, atunci când nu trebuie şi

să mai şi ştii că e din vina ta.Ar fi putut să fie mai diplomată. Dar era plină de bunătate.— Eşti foarte amabilă. Se hotărâse. Mi-ar face plăcere.

3Casa era identică cu cea a familiei Pennington, doar că uşa de la intrare nu era neagră,

ci albastră, şi lângă ea se afla un ciubăr cu un dafin în el. Fata porni înaintea lui, deschiseuşa cu cheia, iar el o urmă înăuntru. Ea închise uşa în urma lui şi se opri să dezlege lesacăţelului. Acesta se repezi imediat să bea apă pe săturate dintr-o farfurioară rotundăaşezată la-ndemână, la baza scărilor. Pe farfurioară stătea scris „CÂINE“, cu majuscule.

— Totdeauna face aşa când intră în casă, spuse ea. Pare să creadă că a făcut o plimbarefoarte, foarte lungă.

— Cum îl cheamă?— Larry.Căţelul bea cu lăcomie, zgomotos, umplând tăcerea căci, pentru prima dată în viaţa

lui, Noel Keeling nu-şi găsea cuvintele. Căzuse în propria cursă. Nu prea ştia la ce seaşteptase, dar era sigur că nu la aşa ceva – impresia imediată a unei opulenţe primitoare,cu nenumărate dovezi de bogăţie şi bun-gust. Asta era o casă londoneză de mare lux, darla o scară miniaturală. Observă holişorul strâmt, scara abruptă, balustrada lustruită.Mochetă de culoarea mierii, groasă, până la perete; o măsuţă de epocă, pe care eraaşezată o azalee cu flori roz; o oglindă ovală, cu rama bogat ornamentată. Dar ceea ce-limpresiona cel mai mult era mirosul casei. Chinuitor de familiar. Ceară de parchet, mere,o undă de cafea proaspătă. Un amestec, poate, şi flori de vară. Mirosul nostalgiei, altinereţii. Mirosul caselor pe care mama lui le aranjase pentru copiii ei.

Cine era de vină pentru acest asalt al memoriei? Şi cine era Alexa Aird? Avea acumocazia să revină la conversaţie, dar Noel nu era deloc în stare să rostească niciun cuvânt.Poate că era mai bine aşa. Rămase pe loc, aşteptând să vadă ce va mai urma, sigur că va fidus sus pe scări, undeva intr-un dormitor închiriat sau în vreun minuscul apartament dela mansardă. Dar ea aşeză lesa căţelului pe masă şi-i spuse, ca o gazdă primitoare: „Intrăte rog“, şi-l conduse în camera care se afla dincolo de uşa deschisă.

Casa era parcă geamănă cu cea a familiei Pennington, dar de vreo mie de ori maiimpunătoare. Lungă şi strâmtă, această cameră se întindea dintr-o parte în alta a casei.Spre stradă se afla sufrageria – prea grandioasă ca să-i spună cameră de zi –, iar la celălaltcapăt era amenajat salonul. De aici, prin fereastra cu uşă, se putea ieşi într-un balcon dinfier forjat plin de panseluţe ce străluceau în ghivecele lor de teracotă.

Totul era auriu şi roz. Draperiile, dublate ca nişte plăpumi de puf, cădeau în falduriadânci. Canapelele şi fotoliile erau acoperite uşor cu creton de cea mai bună calitate, iardeasupra erau aşezate la întâmplare câteva perniţe brodate cu acul. În nişele din pereţi se

aflau porţelanuri în alb şi albastru-deschis, iar un birou masiv, bomb, stătea deschis, plinde hârtie de scris şi de plicuri ce trădau un proprietar sârguincios.

Totul era foarte elegant şi de clasă şi nu se potrivea de fel cu această fată cam oarecareşi nu prea atrăgătoare, cu blugii şi tricoul ei flauşat.

Noel îşi drese vocea.— Ce cameră încântătoare.— Da, e drăguţă, nu? Cred că eşti mort de oboseală.Acum, când se afla în siguranţă, pe teritoriul său, nu mai părea aşa de sfioasă.— Efectul călătoriei cu avionul e teribil. Când tata vine de la New York călătoreşte cu

Concorde, pentru că urăşte zborurile astea de noapte.— Nu-ţi face griji.— Ce doreşti să bei?— Ai cumva whisky?— Bineînţeles. Grouse sau Haig’s?Nu-i venea să creadă într-un aşa noroc.— Grouse?— Vrei şi gheaţă?— Dacă ai.— Mă duc jos în bucătărie să aduc. Dacă doreşti să te serveşti… sunt pahare… ai de

toate acolo. Vin imediat…Îl lăsă singur. O auzi vorbindu-i căţelului, apoi îi auzi paşii uşori, în jos pe scări, spre

demisol. Apoi tăcere. Probabil căţelul mersese cu ea. Un pahar de băutură. Se îndreptăspre capătul camerei, unde se afla bufetul ispititor, cu sticle şi carafe din belşug.

Aici, pe pereţi erau agăţate minunate picturi în ulei, naturi moarte şi scene rurale. Îşimută privirea de la unul la altul evaluând, observă fazanul din argint aflat în centrulmesei ovale, splendidele tăviţe georgiene din argint. Se îndreptă spre fereastră şi privi înjos, spre grădină – o curte mică, pavată, cu trandafiri ce urcau pe zidul de cărămidă şi unstrat înalt de micsandre târzii. Se mai vedea o masă albă, din fier forjat, cu patru scauneasortate, invocând imaginea unor gustări în aer liber, supeuri şi petreceri în serile devară, cu vin de la gheaţă.

Ceva de băut. Pe bufet se aflau şase pahare mari, fără picior, aşezate în ordine. Luăsticla de Grouse, îşi turnă o doză, completă cu sifon şi apoi reveni în celălalt capăt alcamerei. Singur şi curios în continuare, dădea târcoale peste tot, ca o pisică. Ridicădraperiile fine, aranjate cu grijă şi privi spre stradă, apoi se apropie de ra urile de cărţi,aruncând o privire asupra titlurilor, încercând să găsească o cheie a personalităţiiproprietarului acestei case adorabile. Romane, biografii, o carte de grădinărit, o altadespre creşterea florilor.

Se opri să mediteze asupra acestor lucruri. Punând firele cap la cap, ajunse la

concluzia evidentă. Casa din strada Ovington aparţinea părinţilor Alexei. Tatăl eraprobabil un om de afaceri, suficient de prestigios ca să călătorească în mod obişnuit cuConcorde şi, mai mult, să-şi ia şi nevasta cu el. Hotărî că se aflau, pentru moment, la NewYork. După toate probabilităţile, după ce avea să-şi sfârşească travaliul şi să pună capătdiscuţiilor de afaceri, aveau să facă un drum cu avionul, până în Barbados sau InsuleleVirgine, pentru o săptămână de refacere la soare. Totul se potrivea de minune.

Cât despre Alexa, ea avea grijă de casă în lipsa lor, punând hoţii pe fugă. Asta explicade ce era singură şi-şi putea permite să fie generoasă cu whisky-ul tatălui ei. Când aveausă revină, bronzaţi şi cu braţele pline de cadouri, ea avea să se întoarcă în proprialocuinţă. Un apartament împărţit cu altcineva sau o căsuţă plină de verdeaţă, înWandsworth sau Clapham.

Odată toate astea orânduite în minte, Noel se simţi mai bine şi suficient de puternicpentru a-şi continua circuitul investigaţiilor sale. Porţelanul alb şi bleu era de Dresda. Pepodea, lângă unul din fotolii, se afla un coş plin ochi cu fire strălucitoare de lână şitapiserii pe jumătate terminate. Deasupra biroului se aflau câteva fotografii. Oameni carese căsătoreau, care ţineau bebeluşi în braţe, la un picnic cu termosuri şi câini. Nimenicunoscut. O fotografie îi atrase atenţia şi o ridică de pe masă să o privească mai bine. Unconac impunător, în stil edwardian, destul de masiv, acoperit cu viţă sălbatică. O serăieşea în relief într-o parte; casa avea ferestre care se ridicau în sus, iar pe acoperiş sezărea un rând de lucarne. Câteva trepte duceau spre uşile deschise de la intrare, iar lacapătul scării stăteau doi prepelicari maiestuoşi, cuminte aşezaţi. În fundal se zăreaubrazi, o turlă de biserică şi coama unui deal.

Casa de la ţară a familiei.Fata se întorcea. Îi auzi paşii moi în susul scării, aşeză fotografia la loc cu grijă şi se

întoarse s-o întâmpine. Ea intră pe uşă, ţinând în mâini o tavă pe care se afla un suport degheaţă, un pahar de vin, o sticlă destupată de vin alb şi o cupă cu alune americane.

— Bun, ţi-ai luat de băut.Aşeză tava pe masa din spatele canapelei, dând la o parte nişte reviste ca să-i facă loc.

Micuţul terrier, ce părea să-i fie foarte devotat, o adulmeca pe la călcâie.— N-am găsit decât nişte alune, din păcate…— Pentru moment, zise el ridicând paharul, asta e chiar tot ce-mi trebuie.— Săracul de tine! Luă o mână de cuburi de gheaţă şi i le puse în pahar.— Am stat aici şi am ajuns la concluzia că m-am făcut de râs, în adevăratul sens al

cuvântului, spuse el.— Ei, nu exagera. Îşi turnă un pahar de vin. Ar fi putut să i se întâmple oricui. Şi

gândeşte-te numai, poţi aştepta cu nerăbdare seara de mâine. Iar în seara asta ai să teodihneşti pe săturate şi mâine ai să fii în cea mai bună formă. De ce nu stai jos? Fotoliulăsta e cel mai bun, e mare şi comod…

Chiar aşa şi era. Doamne, ce binecuvântare să scapi de durerea de picioare, îngropatprintre perne moi şi cu un pahar de băutură în mână. Alexa se aşeză în celălalt fotoliu, înfaţa lui şi cu spatele la fereastră. Căţelul îi sări de îndată în poală, îşi făcu loc şi adormi.

— Cât ai stat la New York?— Trei zile.— Îţi place să mergi acolo?— De obicei, da. Întoarcerea e obositoare.— Ce-ai făcut acolo?Îi spuse. Îi explică despre Saddlebags şi Harvey Klein. Ea se arătă impresionată.— Am şi eu o curea Saddlebags. Mi-a adus-o tata anul trecut. E frumoasă. Foarte

groasă şi moale şi arătoasă.— Ei bine, în curând ai să poţi să-ţi cumperi una de la Londra. Asta dacă nu te

deranjează să-ţi vinzi şi sufletul pentru ea.— Cine face campania publicitară?— Eu. Asta-i meseria mea. Sunt director de creaţie.— Sună groaznic de important. Probabil că te pricepi foarte bine la asta. Îţi place?Noel reflectă înainte de a-i răspunde.— Dacă nu mi-ar fi plăcut, nu m-aş fi descurcat aşa de bine.— Asta e perfect adevărat. Nu ştiu să fie ceva mai rău decât să trebuiască să faci o

muncă pe care o urăşti.— Îţi place să găteşti?— Da, îmi place la nebunie. Asta-i foarte bine pentru că e cam singurul lucru pe care

sunt în stare să-l fac. Am fost groaznic de slabă la şcoală. N-am reuşit să iau decât treinote de trecere. Tata mă bătea la cap să fac o şcoală de secretariat sau un curs de design,dar până la urmă a fost de acord că ar fi o totală pierdere de vreme şi de bani şi m-a lăsatsă mă fac bucătar.

— Ai urmat vreun curs?— Da, sigur. Mă pricep să fac tot felul de mâncăruri exotice.— Ai lucrat întotdeauna singură?— Nu. Am început printr-o agenţie. Apoi, lucram câte doi. Dar e mai amuzant să fii pe

picioarele tale. Mi-am făcut un nume destul de bun. Nu fac numai mese pentru directori,ci şi dineuri private şi mese de nuntă sau doar aprovizionare pentru frigidereleoamenilor. Am o furgonetă Mini. Transport totul cu ea, oriunde e nevoie.

— Găteşti aici?— În cea mai mare parte. Dineurile private sunt ceva mai complicate, pentru că

trebuie să lucrezi în bucătăriile altora. Iar bucătăriile altora sunt întotdeauna o enigmătotală. Îmi iau mereu cu mine cuţitele mele ascuţite.

— Sună cam sângeros.

— Tai legumele cu ele, nu omor gazda, râse ea. Nu mai ai nimic în pahar. Mai doreştisă bei ceva?

Noel îşi dădu seama că terminase de băut şi-i spuse că ar mai dori puţin, dar înainte cael să se poată mişca, Alexa era deja în picioare, răsturnând căţeluşul pe podea. Îi luăpaharul din mână şi dispăru în spatele lui. Clinchete plăcute îi ajunseră la urechi. Unstrop de sifon. Totul era foarte paşnic. Adierea vântului de seară, pătrunzând prinfereastra deschisă, mişca uşor draperiile perfect aşezate. Afară, o maşină porni motorulşi se îndepărtă, dar copiii care se jucau cu bicicletele fuseseră, se pare, chemaţi acasă şitrimişi la culcare. Cina ratată încetase să mai aibă vreo importanţă, iar Noel se simţea caunul care, după ce se târăşte printr-un deşert fără urmă de viaţă, se trezeşte în faţa uneioaze luxuriante, umbrite de palmieri.

Fata îi strecură din nou paharul în mână.— Totdeauna am fost de părere că asta e una dintre cele mai frumoase străzi din

Londra, spuse el.Alexa reveni în fotoliul ei, îndoindu-şi picioarele sub ea.— Unde locuieşti?— Lângă grădinile Pembroke.— A, dar şi acolo e minunat. Locuieşti singur?Fusese luat prin surprindere, dar era şi amuzat de francheţea ei. Îşi aducea probabil

aminte de petrecerea de la Hathaway şi de felul în care se ţinuse, ca un căţeluş, dupăsenzaţionala Vannesa. Zâmbi.

— În cea mai mare parte a timpului.Răspunsul lui ocolit trecu pe lângă ea, neobservat.— Ai un apartament acolo?— Da. Într-un demisol, aşa că nu e prea mult soare. Totuşi nu-mi petrec prea mult

timp acolo, aşa că de fapt nu contează. Şi de obicei reuşesc să evit să-mi petrec sfârşitulde săptămână la Londra.

— Te duci acasă?— Nu. Dar am prieteni convenabili.— Ai fraţi sau surori?— Două surori. Una stă la Londra şi una la Gloucestershire.— Înţeleg că mergi să stai la ea.— Nu, dacă asta depinde de mine.Destul. Răspunsese la suficient de multe întrebări. Era timpul să se schimbe rolurile.— Dar tu? Pleci acasă la sfârşit de săptămână?— Nu. Adeseori lucrez. Oamenii au obiceiul să dea petreceri sâmbăta seara sau

duminica la prânz. În plus, nu prea merită să mergi în Scoţia numai pentru un sfârşit desăptămână.

Scoţia.— Vrei să spui că… locuieşti în Scoţia?— Nu. Locuiesc aici. Dar casa familiei mele e în Relkirkshire.Locuiesc aici.— Dar eu credeam că tatăl tău…Se opri, fiindcă tot ce gândise fuseseră simple ipoteze. Era posibil să fi mers pe un

dram complet greşit?— … Iartă-mă, dar am avut impresia…— Lucrează la Edinburgh. La Sanford Cubben. E directorul filialei lor în Scoţia.Sanford Cubben, vasta corporaţie internaţională. Noel corectă mental câteva lucruri.— Aşa deci. Ce prost sunt. Am crezut că stă la Londra.— A, din cauza chestiei cu New Yorkul. Asta nu-i nimic. Zboară în toată lumea. Tokyo,

Hong Kong. Nu stă prea mult în ţară.— Deci nu-l vezi prea des?— Câteodată, când trece prin Londra. Nu stă aici, pentru că există un apartament al

firmei, dar de obicei dă un telefon şi, dacă are timp, mă invită la cină la Connaught sau laClaridge’s. Se mănâncă grozav acolo. Eu fur tot felul de idei culinare.

— Cred că şi ăsta poate fi un foarte bun motiv ca să mergi la Claridge’s. Dar… El nustă aici… a cui e casa asta?

Alexa zâmbi, cu deplină inocenţă.— A mea, îi spuse.— Ah…Era imposibil să-şi ascundă neîncrederea. Câinele revenise în poala ei. Ea îşi trecu uşor

palma peste căpşorul lui, jucându-se cu urechile lui flocoase, ciulite.— De când locuieşti aici?— De vreo cinci ani. A fost casa bunicii mele. Mama mamei mele. Am fost întotdeauna

foarte apropiate. Obişnuiam să-mi petrec o parte din vacanţele mele şcolare cu ea. Cândam venit la Londra pentru cursul de artă culinară era deja văduvă şi singură. Aşa că amvenit să stau cu ea. Pe urmă, anul trecut a murit şi mi-a lăsat mie casa.

— Cred că te-a iubit foarte mult.— Eu o iubeam teribil. Toată familia a fost puţin supărată din cauza asta. Adică din

cauză că am venit să stau cu ea. Tata nu era deloc mulţumit de idee. El o iubea foartemult, dar era de părere că ar trebui să fiu mai independentă. Să-mi fac prieteni de vârstamea, să mă mut într-un apartament cu o altă fată. Dar eu nu prea voiam aşa ceva. Suntgroaznic de leneşă la lucruri dintr-astea, iar bunica Cheriton…

Se opri brusc. Peste spaţiul care-i despărţea, ochii lor se întâlniră. Noel nu spuse nimicşi, după o pauză, ea continuă, vorbind degajat, ca şi cum n-ar fi avut nicio importanţă:

— … îmbătrânea. N-ar fi fost frumos s-o părăsesc.

Din nou tăcere. Apoi, Noel spuse:— Cheriton?— Da, oftă Alexa. După ton, ai fi zis că recunoaşte cine ştie ce crimă odioasă.— Un nume neobişnuit.— Da.— Şi foarte cunoscut.— Da.— Sir Rodney Cheriton?— A fost bunicul meu. N-am vrut să-ţi spun. Mi-a scăpat, pur şi simplu.Deci asta era. Misterul se lămurise. Asta era explicaţia banilor, a luxului, obiectelor

preţioase. Sir Rodney Cheriton, acum decedat, fondator al unui imperiu financiar care seîntindea în întreaga lume şi care, în anii ’60 şi ’70, fusese legat de atâtea licitaţii depreluare şi de atâtea consorţii, încât rareori era zi să nu-i fie menţionat numele înFinancial Times. Această casă fusese căminul lui Lady Cheriton, iar micuţa bucătăreasă cufaţa dulce, nesofisticată, care stătea ghemuită în fotoliu ca o şcolăriţă era nepoata ei.

Era uluit.— Ei, cine s-ar fi gândit?— De obicei nu spun asta nimănui, pentru că nu sunt chiar aşa de mândră.— Ar trebui să fii. A fost un mare om.— Nu pot să zic că nu mi-a plăcut. Se purta întotdeauna foarte frumos cu mine. Pur şi

simplu nu sunt tocmai de acord cu preluările masive şi companiile care devin din ce în cemai mari. Mie-mi plac magazinele de la colţul străzii şi măcelăriile unde e câte un omcumsecade care-ţi ştie numele. Nu-mi place ideea că oamenii pot fi înghiţiţi sau pierduţisau pot deveni inutili.

— E greu să ne mai întoarcem înapoi.— Ştiu. Asta-mi tot spune şi tata. Dar mă doare sufletul să văd că un şir de case e

demolat, iar în locul lui nu apare decât încă un bloc oribil pentru birouri, cu ferestrelenegre, ca o ouătoare mecanică. De asta iubesc Scoţia. Strathcroy, satul în care locuim noi,e neschimbat de-o veşnicie. Doar că doamna McTaggart, proprietara standului de ziare, adecis că picioarele ei nu mai rezistă şi s-a pensionat, iar magazinul ei a fost cumpărat denişte pakistanezi. Le zice Ishak şi sunt teribil de drăguţi, iar femeile poartă haine dinacelea din mătase în culori strălucitoare, minunate. Ai fost vreodată în Scoţia?

— Am fost în Sutherland, să pescuiesc pe Oykel.— Vrei să vezi o poză cu casa noastră?El nu scoase nicio vorbă despre faptul că o privise deja cu atenţie.— Mi-ar face mare plăcere.Încă o dată, Alexa alungă căţelul pe podea şi se ridică în picioare. Căţelul, plictisit de

această activitate, se aşeză pe preşul din faţa căminului şi le aruncă o privire sastisită. Ea

aduse fotografia şi i-o dădu lui Noel.După tăcerea de rigoare, el comentă.— Pare foarte confortabilă.— E minunată. Ăştia sunt câinii tatălui meu.— Cum se numeşte tatăl tău?— Edmund. Edmund Aird.Plecă să pună fotografia la loc. Când se întoarse, zări ceasul mare, de aur, aşezat chiar

la mijlocul poliţei de deasupra căminului.— E aproape opt şi jumătate, spuse ea.— Doamne Dumnezeule, rosti el, verificând pe ceasul său de mână. Chiar aşa e.

Trebuie să plec.— Nu-i nevoie. Vreau să spun, ţi-aş putea pregăti eu ceva, să-ţi ofer o cină.Propunerea era aşa de minunată şi de tentantă, încât Noel se simţi obligat să mormăie

un refuz timid.— Eşti prea amabilă, dar…— Sunt sigură că n-ai nimic de mâncare în Pembroke. Doar de-abia te-ai întors de la

New York. Şi nu-i nicio problemă. Mi-ar face plăcere.Văzu pe faţa ei că-şi dorea ca el să rămână. De ce nu, doar era mort de foame.— Am nişte cotlete de miel.La asta nu mai putea rezista.— Mâncarea mea preferată.Faţa Alexei se lumină. Puteai să citeşti în sufletul ei ca într-o carte deschisă.— Perfect. M-aş fi considerat o gazdă foarte proastă dacă te-aş fi lăsat să pleci cu

stomacul gol. Vrei să stai aici sau vii jos în bucătărie să vezi ce fac?Dacă rămânea în fotoliu, adormea precis. În plus, voia să vadă casa mai bine. Făcu un

efort şi se ridică.— Vin să văd ce faci. Bucătăria Alexei era exact aşa cum şi-o imaginase, deloc modernă, dar foarte simplă şi

nesofisticată, de parcă nimic n-ar fi fost stabilit dinainte şi lucrurile ar fi fost adunate, laîntâmplare, de-a lungul anilor. Podeaua era acoperită cu plăci de gresie şi vreo douăcarpete puse în grabă; dulapurile erau din lemn de pin. O chiuvetă adâncă, din ceramică,se afla chiar sub fereastră, dincolo de care se zărea spaţiul mic, cu treptele care duceau înstradă. Peretele de la chiuvetă era acoperit cu faianţă olandeză în alb şi albastru, la fel şipereţii dintre dulapuri. Ustensilele specifice meseriei ei erau puse la vedere – un suportgros de lemn, un şir de tigăi de cupru, o placă de marmură pentru aluaturi. Poliţe pentruierburi şi legături de ceapă şi pătrunjel într-un vas. Fata luă un şorţ ca de măcelar,albastru cu alb, şi şi-l legă în jurul taliei. Pus pe deasupra tricoului gros, o făcea şi mai

diformă şi-i scotea în evidenţă fundul rotund în blugi.Noel o întrebă dacă putea s-o ajute cu ceva.— Nu, n-ai cu ce. Pornise deja la treabă, aprinzând cuptorul, deschizând sertare. Doar

dacă vrei să deschizi o sticlă de vin. Doreşti nişte vin?— Unde găsesc o sticlă?— E un rastel pe-acolo… Îi făcu un semn cu capul, căci avea mâinile ocupate. Pe

podea. N-am pivniţă şi acolo e cel mai rece loc din toată casa.Noel se duse să caute. În spatele bucătăriei, trecând printr-un hol boltit, ajunse în ceea

ce fusese probabil, pe vremuri, un oficiu pentru spălat vesela. Podeaua era şi aiciacoperită cu gresie şi camera era ocupată de câteva aparate electrice strălucitor de albe. Omaşină de spălat vase, una pentru rufe, un frigider înalt şi un congelator imens. Lacelălalt capăt al camerei, o uşă cu geam până la jumătate ducea direct în grădina micuţă.Lângă uşă erau aşezate, cum se obişnuieşte la ţară, o pereche de cizme de cauciuc şi unsuport de lemn pentru unelte de grădinărit. O manta de ploaie veche de când lumea şi opălărie de fetru uzată atârnau într-un cui.

Găsi rastelul cu vinuri în spatele congelatorului. Lăsându-se pe vine, cercetă câtevasticle. Fata avea o selecţie excelentă. Alese un Beaujolais şi se întoarse în bucătărie.

— Ce părere ai de ăsta?Ea se uită la sticlă.— Perfect. A fost un an bun. Tirbuşonul e în sertarul acela. Dacă destupi sticla acum,

are timp să respire.Găsi tirbuşonul şi scoase dopul uşor, fără să lase urme de plută, apoi puse sticla pe

masă. Neavând nimic altceva de făcut, îşi trase un scaun şi se aşeză la masă, savurândultimele picături de whisky din pahar.

Ea scosese cotletele din frigider, pusese deoparte ingredientele pentru salată, scosesela iveală o pâine lunguiaţă, franţuzească. Acum aşeza cotletele pe grătar, întinzând mânadupă rozmarin. Gesturile ei erau îndemânatice, fără nici cel mai mic efort, şi Noel îşidădu seama că lucrând, devenise mai sigură pe ea şi încrezătoare, probabil pentru căfăcea acel unic lucru la care ea era cu adevărat pricepută.

— Pari o adevărată profesionistă, spuse el.— Aşa şi sunt.— Te ocupi şi de grădinărit?— De ce mă-ntrebi?— După plantele de lângă uşa din spate, aşa s-ar zice.— Aşa deci. Da, mă ocup şi de grădină, dar e aşa de mică, încât nu se poate numi

grădinărit adevărat. La Balnaid, grădina e enormă şi tot timpul se găseşte câte ceva defăcut.

— Balnaid?

— Aşa se numeşte casa noastră din Scoţia.— Mama mea era maniacă la grădinărit. După ce rostise aceste cuvinte, Noel nu reuşi

să-şi explice de ce adusese vorba despre asta. Nu vorbea de obicei despre mama lui decâtdacă i se punea vreo întrebare directă. Toată ziua săpa sau căra munţi de bălegar de colo-colo.

— Nu se mai ocupă de grădinărit?— A murit. A murit acum patru ani.— Ah, îmi pare rău. Şi unde era grădina asta?— În Gloucestershire. A cumpărat o casă cu câteva pogoane de teren sălbatic. Când a

murit, a lăsat în urmă un loc complet schimbat în ceva foarte special. Înţelegi ce vreau săspun… genul acela de grădină prin care te plimbi după masa de prânz.

Alexa zâmbi.— Pare să semene foarte mult cu cealaltă bunică a mea, Vi. Locuieşte în Strathcroy. O

cheamă Violet Aird, dar noi îi spunem Vi.Cotletele erau aproape gata, pâinea fusese pusă la încălzit, farfuriile la fel.— Şi mama mea a murit. A pierit într-un accident de maşină când aveam şase ani.— E rândul meu să spun că-mi pare rău.— Mi-o amintesc, bineînţeles, dar nu prea bine. Îmi aduc aminte mai ales de serile în

care venea să-mi spună noapte bună înainte să plece la vreun dineu. Purta nişte rochiiminunate, diafane, şi blănuri şi mirosea a parfum.

— Nu-i drept să-ţi pierzi mama la şase ani.— N-a fost chiar aşa de rău cum ar fi putut să fie. Aveam o doică minunată, pe care-o

chema Edie Findhorn. Şi după ce-a murit mama, am plecat cu toţii înapoi în Scoţia şi amlocuit cu Vi, la Balnaid. Aşa că am avut mai mult noroc decât alţii.

— Tatăl tău s-a recăsătorit?— Da. Acum zece ani. O cheamă Virginia. E mult mai tânără decât el.— O mamă vitregă?— Nu. E drăgălaşă. Mi-e oarecum ca o soră. E teribil de drăguţă. Şi am şi un frăţior

vitreg pe care-l cheamă Henry. Are aproape opt ani.Acum făcea salata. Tăia şi toca legumele cu un cuţit ascuţit. Roşii şi ţelină, ciuperci

mici şi proaspete. Avea mâinile arse de soare şi îndemânatice, cu unghii scurte, nelăcuite.Priveliştea aceasta îl liniştea. Încercă să-şi aducă aminte de când nu mai stătuse în felulacesta, uşor ameţit de foame şi băutură, să privească o femeie care pregăteşte masapentru el. Nu reuşi.

Problema era că niciodată nu-i plăcuseră femeile cu apucături domestice. Prietenelelui erau de obicei modele sau actriţe tinere şi pline de speranţe, cu ambiţii imense şiminte puţină. Tot ce aveau în comun era imaginea generală, căci îi plăceau cele foartetinere şi foarte slabe, cu sânii mici şi picioare lungi, fine. Ceea ce pentru amuzamentul şi

satisfacţia sa era grozav, dar de prea puţin folos când era vorba să se priceapă la ceva princasă. Pe lângă asta, aproape toate… oricât de slăbănoage ar fi fost… toate ţineau câte unregim şi, cu toate că se descurcau de minune cu mesele bine garnisite şi scumpe de larestaurant, nu se arătau interesate să gătească nici cea mai simplă dintre gustări înintimitatea apartamentului lor sau al lui Noel. „Vai, dragă, e aşa o plictiseală. În plus, nicinu mi-e foame. Ia un măr.“

Din când în când, în viaţa lui Noel apăruse câte o fată aşa de prostuţă, că nu-şi doreaaltceva decât să-şi petreacă restul vieţii alături de el. Atunci se făceau eforturi mari –poate chiar prea mari. Masa în doi, seara, lângă căminul cu butuci aprinşi cu gaz, invitaţiila ţară şi weekenduri care nu se mai sfârşeau. Dar Noel, speriat de obligaţii, dăduseînapoi, iar fetele în chestiune, după o perioadă dureroasă de telefoane fără rezultat şiacuzaţii bine udate cu lacrimi, îşi găsiseră alţi bărbaţi şi se căsătoriseră cu ei. Aşa că elajunsese la treizeci şi patru de ani şi era încă celibatar. Meditând lângă paharul gol dewhisky, Noel nu era sigur dacă se simţea triumfător sau învins.

— Buuun.Salata era gata. Acum începea să facă sosul, dintr-un minunat ulei de măsline verzi şi

oţet din vin alb. Au urmat diferite arome şi condimente, iar mirosul lor îl ameţea; îi lăsagura apă. Odată totul terminat, ea se apucă să aranjeze masa. O faţă de masă cadrilată,alb cu roşu, pahare de vin, câte o mică râşniţă de lemn cu sare şi piper, o tăviţă deceramică pentru unt. Luă furculiţe şi cuţite dintr-un sertar şi i le dădu lui Noel, care leaşeză pentru două persoane. Părea să fie un bun moment ca să toarne vinul în pahare şichiar aşa şi făcu, apoi întinse un pahar spre Alexa.

Ea luă paharul. Cu şorţul şi tricoul acela umflat şi obrajii strălucind de la călduragrătarului, rosti:

— Pentru Saddlebags.Se simţi impresionat, fără să ştie de ce.— Şi pentru tine, Alexa. Şi mulţumesc. A fost o masă simplă, dar minunată, la înălţimea tuturor aşteptărilor po iciosului

Noel. Cotletele fragede, salata crocantă; pâine rumenă pentru şters sucul de la friptură şisalată şi toate astea spălate cu vinul minunat. După o vreme, stomacul lui a încetat să semai vaite şi s-a simţit infinit mai bine.

— Nici nu-mi mai aduc aminte de când n-am mai gustat ceva atât de bun.— Nu e nimic prea deosebit.— Dar e perfect. Îşi mai puse nişte salată. Dacă ai vreodată nevoie de o recomandare,

să mă anunţi.— Tu nu-ţi găteşti niciodată?— Nu. Ştiu să-mi fac ochiuri cu şuncă, dar pot fi convins să-mi cumpăr bunătăţi de la

Marks & Spencer şi să mi le încălzesc. Din când în când, dacă sunt disperat, îmi petreccâte o seară la Olivia, sora mea londoneză, dar e la fel de nepricepută la bucătărie ca şimine, aşa că de obicei sfârşim prin a mânca ceva exotic, gen ouă de prepeliţă sau caviar.Minunat, dar nu te prea saturi din asta.

— E măritată?— Nu. E o femeie preocupată de carieră.— Ce face?— E redactor-şef la revista Venus.— Dumnezeule, zâmbi ea. S-ar părea că amândoi avem nişte rude ilustre.După ce tot ce se afla pe masă fusese devorat, Noel parcă nu era pe de-a-ntregul sătul,

aşa că Alexa aduse nişte brânză şi nişte struguri albi, fără sâmburi. Odată cu aceştiaterminară şi vinul. Alexa propuse să bea o cafea.

Se lăsa deja întunericul. Afară, pe strada scăldată în lumina albăstrie a amurgului, seaprinseseră luminile. Strălucirea lor se reflecta în bucătăria de la demisol, străpungândumbrele. Dintr-odată, Noel se trezi căscând monstruos, fără să se poată abţine.Revenindu-şi, îşi ceru scuze.

— Îmi pare rău. Chiar că trebuie să plec acasă.— Bea mai întâi nişte cafea. O să te ţină treaz până ajungi în pat. Uite ce zic eu – ce-ar

fi să te duci sus şi să te relaxezi, iar eu am să-ţi aduc cafeaua. Pe urmă am să-ţi chem untaxi.

Propunerea părea foarte rezonabilă.— De-acord.Dar chiar şi rostirea cuvintelor cerea un prea mare efort de luciditate. Era conştient că

trebuie să-şi forţeze buzele şi limba să rostească sunetele potrivite şi ştia că e ori beat, oripe punctul de a cădea răpus de extenuare. Cafeaua era o idee excelentă. Îşi puse palmelepe masă şi se ridică în picioare. Urcă treptele dinspre demisol şi se îndreptă spresufragerie; încă un efort cumplit. La jumătatea drumului se împiedică, dar reuşi,Dumnezeu ştie cum, să-şi menţină echilibrul şi să nu cadă în nas, întinzându-se cât erade lung.

Sus, camera goală era în aşteptare, tăcută, sub semnul înmiresmat al crepusculului.Era luminată doar de razele palide ale becurilor de pe stradă şi acestea reflectate degrătarul de alamă al căminului şi de faţetele de cristal ale candelabrului agăţat înmijlocul tavanului. Era păcat să risipească umbrele paşnice ale înserării aprinzândlumina, aşa că renunţă. Căţelul dormea pe fotoliul unde stătuse Noel mai înainte, aşa căse lăsă pe un colţ al canapelei. Căţelul, deranjat, îşi ridică uşor capul şi privi spre Noel.Acesta îi întoarse privirea. Dintr-un căţel se făcură doi. Era beat. Nu dormise de-oveşnicie. Doar n-avea să adoarmă acum. Nu dormea.

Moţăia. Adormea şi se trezea în aceeaşi clipă. Era în 747, zburând înapoi peste

Atlantic, cu vecinul cel gras care sforăia lângă el. Şeful îi spunea să se ducă la Edinburgh,să vândă produsele Saddlebags unui tip pe nume Edmund Aird. Se auzeau voci, strigăteşi ţipete; copiii care se jucau în stradă cu bicicletele. Nu, nu erau în stradă, erau afară,într-o grădină. El era într-o cameră strâmtă, cu tavanul într-o parte, aruncând câte oprivire printr-o ferestruică. Frunze de trifoi pătrundeau prin fereastră. Vechea lui cameră,în casa mamei lui din Gloucestershire. Afară, pe gazon, un joc era în plină desfăşurare.Copii şi adulţi jucau crichet. Sau poate oină? Sau baseball? Şi-au ridicat privirile şi l-auvăzut prin geam. „Vino jos, i-au spus. Vino să te joci cu noi.“ I-a făcut plăcere că s-augândit la el. Ce bine era acasă. A ieşit din cameră şi a coborât, a ieşit afară în grădină, darjocul de crichet se terminase şi ei toţi dispăruseră. Nu l-a deranjat acest lucru. S-a întinspe iarbă să privească spre cerul strălucitor; totul era perfect. Niciunul din lucrurile relenu se întâmplase de fapt şi nimic nu se schimbase. Era singur, dar în curând avea să vinăcineva. Putea să aştepte.

Alt sunet. Ticăitul unui ceas. Deschise ochii. Becurile de pe stradă nu mai luminau, iarîntunericul se risipise. Nu era grădina mamei sale, nici casa mamei sale, ci o camerăstrăină. Habar n-avea unde se află. Stătea întins pe spate pe o canapea, acoperit cu opătură. Ciucurii îl gâdilau pe obraz şi-i dădu la o parte. Privind în sus, văzu picăturilestrălucitoare ale candelabrului şi atunci îşi aminti. Întorcând capul, zări fotoliul, cuspătarul spre fereastră; fata era acolo, cu părul ei strălucitor profilat pe fundalul luminiide dimineaţă ce se zărea dincolo de ferestrele fără draperii. Se mişcă puţin. Ea nu scoaseniciun sunet. O strigă:

— Alexa?— Da.Era trează.— Cât e ceasul?— Şapte şi un pic.— Şapte dimineaţa?— Da.— Am stat aici toată noaptea. Se întinse, dezmorţindu-şi picioarele. Am adormit.— Dormeai deja când am venit cu cafeaua. M-am gândit să te trezesc, dar pe urmă m-

am răzgândit.El clipi, alungându-şi somnul de sub gene. Observă că nu mai era îmbrăcată în blugi şi

tricou, ci într-un halat alb de prosop, legat strâns pe lângă corp. Se înfăşurase într-opătură, dar picioarele goale îi ieşeau afară.

— Ai stat aici toată noaptea?— Da.— Ar fi trebuit să mergi la culcare.— N-am vrut să te las singur. N-am vrut să te trezeşti şi să te gândeşti că trebuie să

pleci şi să nu poţi găsi un taxi în plină noapte. Mi-am făcut patul celălalt, dar pe urmă m-am gândit – ce rost are? Aşa că te-am lăsat, pur şi simplu, să dormi.

Prinse din zbor ultimul fir al visului, înainte să se piardă în uitare. Stătea întins îngrădina mamei sale din Gloucestershire şi ştia că trebuie să vină cineva. Dar nu mamalui. Penelope murise. Altcineva. Apoi, visul pieri definitiv, lăsându-l cu Alexa.

Surprinzător, se simţea extraordinar de bine, plin de energie şi întremat. Capabil să iao hotărâre.

— Trebuie să plec acasă.— Să-ţi chem un taxi?— Nu. Am să merg pe jos. O să-mi facă bine.— E o dimineaţă minunată. Vrei să mănânci ceva înainte să pleci?— Nu, mi-e bine aşa. Dădu pătura la o parte şi se ridică, netezindu-şi părul şi

trecându-şi mâna peste obrazul ţepos. Trebuie să plec.Se ridică în picioare.Alexa nu făcu niciun efort să-l convingă să mai rămână, ci doar veni cu el până în hol,

deschise uşa de la intrare, înspre dimineaţa perlată a unui mai din alte vremuri. Seauzeau deja în depărtare zgomotele circulaţiei, deşi o pasăre cânta dintr-un copac şi aerulera proaspăt. Era aproape convins că simte mirosul de liliac.

— La revedere, Noel.El se întoarse spre ea.— Am să te sun.— Nu-i nevoie.— Aşa crezi tu?— Nu-mi datorezi nimic.— Eşti foarte drăguţă.Se aplecă şi o sărută pe obrazul cu pielea ca de piersică.— Mulţumesc.— Mi-a făcut plăcere.O lăsă în urmă. Coborî treptele şi porni în josul străzii la pas. La capătul străzii se

întoarse şi privi înapoi. Ea dispăruse, iar uşa albastră de la intrare era închisă. Dar luiNoel i se părea că acea casă cu dafin avea în ea ceva special.

Zâmbi pentru sine şi-şi văzu de drum.

IUNIE

4Marţi, 17 iunie La volanul miniautocarului său, Isobel Balmerino străbătea cei cincisprezece kilometri

până la Corriehill. Era aproape patru după-amiaza şi începutul lunii iunie, dar, deşicopacii erau grei de frunze, iar câmpurile verzi de holde, încă nu avuseseră într-adevărparte de vară. Nu era chiar frig, doar umezeală şi burniţă, şi Isobel lăsase ştergătoarelede parbriz în funcţiune tot drumul de la Croy. Nori grei se lăsau ameninţători pestedealuri şi totul era cenuşiu. Îi părea rău pentru turiştii străini care făcuseră atâta drum săvadă toată fala Scoţiei, şi în loc de asta o găsiseră cufundată în întuneric, aproapeinvizibilă.

Nici vorbă să-şi facă probleme din asta. Străbătuse drumul acela complicat de-a lungulşi de-a latul ţării şi mersese pe drumuri lăturalnice de-atâtea ori, încât se gândeacâteodată că dacă ar trimite maşina singură s-ar descurca destul de bine, ar fi în stare sămeargă până la Corriehill şi înapoi fără ajutorul vreunui om; puteai avea încredere în eaca într-un cal credincios.

Ajunsese acum la răspântia atât de cunoscută şi nu mai avea mult de mers. Schimbăîntr-a-ntâia şi intră pe drumul strâmt, îngrădit cu lemn de păducel. Cărarea urca în sus pedeal şi, pe drum, ceaţa părea din ce în ce mai deasă; prudentă, aprinse farurile. Zări îndreapta zidul înalt de piatră, care marca hotarul domeniului Corriehill. Încă jumătate dekilometru şi a ajuns la porţile mari de intrare, cu cele două gherete. În dreptul lor coti şimaşina porni hurducându-se mai departe pe drumul desfundat, străjuit de fagi de-ovârstă cu lumea şi bordurat cu iarbă sălbatică, din cea care primăvara se aurea de narcise.Narcisele se trecuseră de mult şi căpşoarele lor ofilite şi frunzele uscate erau tot ce mairămăsese din gloria lor de odinioară. Cândva, într-o bună zi, meşterul care lucra laVerena avea să taie iarba cu tractorul lui de grădină şi gata cu narcisele. Până înprimăvara viitoare.

Pentru a nu ştiu câta oară se gândi cu tristeţe că pe măsură ce îmbătrâneşti îţi faci maimult de lucru, iar timpul trece din ce în ce mai repede, lunile îşi dau brânci una alteia îngoana lor, iar anii se strecoară prin calendar, dispărând în trecut. Pe vremuri avea timpdestul. Timp să stea în picioare, să stea jos şi să privească pur şi simplu narcisele. Sau sălase deoparte dereticatul, într-un imbold de-o clipă, să iasă din casă pe uşa din spate şi s-o pornească în sus pe dealul pustiu când, în dimineţile de vară, nu se auzea decât trilulprivighetorilor. Sau să-şi facă de cap o zi întreagă în Relkirk, cumpărând tot felul de

fleacuri, întâlnindu-se cu vreo prietenă, să-şi ia împreună gustarea de prânz, în berăriaplină de căldură omenească şi animată de conversaţie, mirosind a cafea şi genul acela demâncăruri pe care nu ţi le găteşti niciodată singur.

Tot felul de răsfăţuri pe care, din diverse motive, nu ţi le mai permiteai acum.Urcuşul se terminase. Sub roţile maşinii, pietrişul scârţâia. Casa se profila înaintea ei

prin ceaţă. Nu se vedeau alte maşini, ceea ce însemna că, după toate probabilităţile, toatecelelalte gazde veniseră, îşi culeseseră oaspeţii şi plecaseră. Precis că Verena o aştepta.Isobel spera să nu-şi fi pierdut răbdarea.

Parcă, opri motorul şi ieşi în aerul catifelat, bătut de ploaia măruntă. Uşa de la intrareera deschisă şi dădea spre o verandă mare, pardosită, cu un glasvand spre interiorulcasei. Pe verandă erau adunate o grămadă de bagaje de lux. Isobel ezită, căci păreau multmai somptuoase decât de obicei. Lăzi de haine (imense), valize de mână, genţi de voiaj,saci de golf, cutii, pachete şi sacoşe cu emblema familiară a marilor magazine (era clar căfăcuseră cumpărături). Toate bagajele aveau pe ele eticheta distinctivă, galbenă, pe carescria: TURUL ŢINUTURILOR SCOŢIENE.

Amuzată, se opri să citească numele de pe etichete. Domnul Joe Hardwicke. DomnulArnold Franco. Doamna Myra Hardwicke. Doamna Susan Franco. Valizele purtaumonograme grele, iar sacii de golf aveau atârnate de mânere etichetele unor cluburiprestigioase.

Oftă. Iar o luăm de la capăt. Deschise uşa dinspre interior.— Verena!Holul de la Corriehill era imens, cu o scară interioară de stejar sculptat, care urca spre

etajele superioare, şi nenumărate lambriuri. Pe podea erau întinse tot felul de covoare,unele destul de obişnuite şi altele, probabil, fabulos de scumpe, iar în mijloc se afla omasă cu obiecte din cele mai felurite: un ghiveci cu muşcate, lesa unui câine, o tăviţă dealamă pentru scrisori şi o carte de oaspeţi cu copertele din piele.

— Verena?În depărtare, o uşă – închisă. Se auziră paşi dinspre holul ce ducea la bucătărie. Verena

Steynton îşi făcu apariţia în aceeaşi clipă, neschimbată, înaltă, zveltă, nesofisticată şiperfect aranjată, ca de obicei. Era una dintre acele femei care te înnebuneau cu felul lorde a fi întotdeauna puse la punct, ca şi cum şi-ar fi pierdut zilnic o bună bucată de vremealegând şi combinându-şi hainele între ele. La fusta asta, bluza asta; la puloverul ăsta decaşmir, pantofii ăştia. Nici chiar vremea aceea umedă, care făcea praf coafura celor maimulte dintre femeile cu mintea întreagă, n-avea nicio şansă cu pieptănătura Verenei, carenu se pleoştea nici în condiţiile cele mai vitrege şi părea întotdeauna aşa de perfectă şi destrălucitoare, încât aveai impresia că tocmai ieşise de sub cască. Isobel nu-şi făcea iluziidespre înfăţişarea ei. Dar văzând-o pe Verena, îşi dorea dintr-odată să-şi fi făcut timp să-şi schimbe pantalonii de catifea reiată şi vesta de lână în culori pământii, cea mai veche

prietenă a sa.— Isobel.— Sper că n-am întârziat.— Nu. Eşti ultima, dar n-ai întârziat. Oaspeţii tăi sunt gata şi te aşteaptă în salon.

Domnul şi doamna Hardwicke şi domnul şi doamna Franco. După cât se pare, puţin maizdraveni decât genul de clienţi pe care-i avem de obicei.

Isobel se simţi oarecum uşurată. Poate că bărbaţii îşi puteau duce sacii de golf înspinare.

— Unde e Archie? Eşti singură?— A trebuit să se ducă la o întrunire, la biserica din Balnaid.— Te descurci?— Bineînţeles.— Bine, dar fii atentă, înainte să-i conduci, a intervenit o uşoară schimbare de

program. Am să-ţi explic. Mai bine mergem în bibliotecă.Ascultătoare, Isobel porni după ea, gata să primească ordinele. Biblioteca de la

Corriehill era o încăpere plăcută, mai mică decât majoritatea celorlalte camere şi sesimţea aici un iz de confort masculin – de fum de pipă şi ţigară de foi, de cărţi vechi şicâini bătrâni. Mirosul de câine venea de la labradorul vârstnic care moţăia pe perna lui delângă vatra cu focul stins. Îşi ridică uşor capul, le privi pe cele două femei, clipi cusuperioritate şi adormi la loc.

— Problema este că… începu Verena şi îndată telefonul de pe birou începu să sune.Lua-l-ar dracu’, spuse ea. Scuză-mă, vin imediat. Se duse să răspundă. Alo, VerenaSteynton… da. Îşi schimbă vocea. Domnule Abberley. Vă mulţumesc că m-aţi sunat.

Îşi trase scaunul de lângă birou şi se aşeză, întinzând mâna după un pix şi o foaie dehârtie. Părea să se fi angajat într-o discuţie de durată, şi Isobel se îngrozi, pentru că voiasă ajungă acasă.

— Da. Ah, minunat. Acum cred că vom avea nevoie de cel mai mare cort pe care-l aveţişi vă propun să folosiţi materiale în galben pal şi alb. Şi o platformă de dans.

Isobel ciuli urechile, îşi uită nerăbdarea şi trase cu urechea fără să-i fie ruşine.— Pe ce dată? Ne-am gândit la 16 septembrie. E într-o vineri. Da. Cred că ar fi mai bine

să veniţi şi să vorbiţi cu mine, rezolvăm noi totul. Săptămâna viitoare e foarte bine.Miercuri dimineaţă. Bun. Ne vedem atunci. La revedere, domnule Abberley.

Puse receptorul în furcă şi se lăsă pe spate în scaun, cu acea expresie satisfăcută a celuicare şi-a făcut bine treaba.

— Deci s-a aranjat.— Ce Dumnezeu mai pui la cale acum?— Ei bine, eu şi Angus am discutat de multă vreme despre asta şi până la urmă am

hotărât să riscăm. Katy împlineşte douăzeci şi unu de ani anul ăsta şi o să organizăm o

serată dansantă pentru ea.— Dumnezeule mare, o să vă coste o avere.— Nu, nu chiar, dar e într-adevăr un eveniment şi cum trebuie să răspundem

ospitalităţii vreunui milion de persoane, ne-am gândit să scăpăm de toţi dintr-o lovitură.— Dar mai e o veşnicie până în septembrie; de-abia e începutul lui iunie.— Ştiu, dar niciodată nu-i prea devreme să începi pregătirile. Ştii cum e în septembrie.Isobel ştia. Era plin sezon în Scoţia, când se producea un adevărat exod al locuitorilor

din sud către nord, pentru vânătoarea de potârnichi. În fiecare conac mai mare aveau locpetreceri, seri de dans, meciuri de crichet, jocuri din Highlands şi tot felul de activităţisociale care culminau cu o săptămână de oină.

— Ne trebuie un cort pentru că în casă chiar n-avem destul spaţiu pentru dans, darKaty insistă să aranjăm pe undeva un colţ gen club de noapte, pentru ca toţi aceşti„yuppie“ ai lor din Londra să-şi poată vedea de micile lor pupături. Pe urmă o sătrebuiască să găsesc o orchestră care într-adevăr să se priceapă la dansuri scoţiene şi unfurnizor competent. Dar cel puţin am aranjat treaba cu cortul. Cu toţii veţi primi invitaţii,bineînţeles. O privi pe Isobel drept în ochi. Sper că Lucilla va fi aici.

Era greu să nu fii puţin invidioasă pe Verena, cum stătea şi plănuia o seară de danspentru fiica ei, ştiind că acea fiică avea s-o ajute şi s-o asculte şi să se bucure de fiecareclipă a acelei seri. Lucilla a ei şi Katy Steynton fuseseră colege de şcoală şi prietene, oprietenie fără fasoane, ca între copiii care ajung să se lege între ei datorită părinţilor. CăciLucilla era cu doi ani mai mică decât Katy şi avea o personalitate cu totul diferită; îndatăce lăsaseră şcoala în urma lor, drumurile li se despărţiseră.

Katy, visul oricărei mame, se conformase cu supunere tuturor cerinţelor. Un an înElveţia, apoi un curs de secretariat la Londra. După absolvire, îşi găsise o slujbămeritorie… ceva legat de fundaţiile de caritate… şi împărţea o casă în Wandsworth cutrei prietene remarcabil de potrivite. Nu peste multă vreme avea, desigur, să selogodească cu vreun tânăr minunat cu numele de Nigel, Jeremy sau Cristopher, figura eiimaculată avea să apară pe prima pagină a revistei Viaţa la ţară şi se putea bănui că nuntaavea să se desfăşoare în stil tradiţional, cu o rochie albă, un mare număr de domnişoarede onoare mititele şi totul în acordurile imnului Binecuvântat fii, sufletul meu, împ ărat alCerurilor.

Isobel nu voia ca Lucilla să semene cu Katy, dar câteodată, ca acum, de pildă, nu seputea abţine să nu-şi dorească să vadă că draga, visătoarea ei fiică se poartă şi ea ca toatălumea. Dar încă de când era un copil, Lucilla dovedise semne de personalitate şi o uşoarătendinţă protestatară. Înclinaţiile ei politice erau vizibil de stânga şi era gata să seimplice cât ai bate din palme, cu toată pasiunea, în orice cauză care-i atrăgea atenţia. Eraîmpotriva armelor nucleare, a vânătorii de vulpi, a sacrificării puilor de focă, a reduceriisubvenţiilor pentru studenţi şi a plantărilor de şiruri oribile de conifere numai pentru a

oferi vedetelor pop un venit scutit de impozite. În acelaşi timp, se arăta foarte îngrijoratăde soarta celor lipsiţi de adăpost, a celor fără speranţă, a drogaţilor şi a sărmanilornefericiţi care erau sortiţi să piară de SIDA.

Încă de foarte tânără fusese deosebit de talentată pe plan creator şi artistic şi, după cestătuse şase luni la Paris cu o familie pe care o ajutase cu gospodăria pentru a-şi asiguraîntreţinerea, fusese admisă Ia Colegiul de Artă din Edinburgh. Acolo se împrietenise cutot felul de oameni, care mai de care mai bizari şi pe care-i aducea din când în când săstea la Croy. Erau o gaşcă nostimă, dar cu nimic mai ciudaţi decât Lucilla, care se îmbrăcade la magazinele de caritate şi nu se jena să poarte o rochie de seară din dantelă cu ojachetă de tweed şi cizme edwardiene cu şireturi până sus.

După şcoala de artă rămăsese în Edinburgh, dar nu reuşise în niciun chip să găseascăo modalitate de a-şi câştiga existenţa. Nimeni nu părea înclinat să-i cumpere picturile deneînţeles şi nicio galerie nu dorea să i le expună. Locuia într-o mansardă în strada Indiaşi reuşise să reziste făcând curăţenie prin casele altora. Treaba asta se dovedise uimitorde profitabilă şi, îndată ce a reuşit să strângă destul ca să-şi plătească un bilet pânădincolo de Canalul Mânecii, a pornit spre Franţa, cu un rucsac în spinare şi trusa depictură. Ultimele veşti pe care le avea de la ea erau din Paris, unde stătea cu o pereche cucare se întâlnise pe drum. Totul era teribil de îngrijorător.

Ar fi venit acasă? Isobel putea, bineînţeles, să-i scrie la adresa de la post-restant pecare fiică-sa i-o dăduse. „Dragă Lucilla, să vii acasă în septembrie pentru că ai fostinvitată la petrecerea dansantă a lui Katy Steynton.“ Dar era greu de crezut că Lucilla arda prea multă atenţie unei astfel de scrisori. Niciodată nu-i plăcuseră petrecerile formaleşi nu era în stare să vorbească nimic cu bărbaţii pe care-i întâlnea acolo. „Mami, toţi suntcumplit de plicticoşi. Şi toţi au părul lânos.“

Era imposibilă. Dar mai era şi drăgălaşă, bună, amuzantă şi plină de dragoste. LuiIsobel îi era cumplit de dor de ea.

Oftă şi spuse:— Nu ştiu. Nu prea cred.— Vai de mine. Verena era plină de înţelegere, dar asta n-o ajuta prea mult. Ei, nu-i

nimic, am să-i trimit o invitaţie. Katy ar fi aşa de fericită s-o revadă.În sinea ei, Isobel se îndoia de asta. Totuşi spuse:— Petrecerea e un secret, sau pot să vorbesc despre ea?— Nu, sigur că nu-i un secret. Cu cât sunt mai mulţi cei care ştiu, cu atât mai bine.

Poate că şi ei o să ne invite la dineu.— Vă invit eu la dineu.— Eşti o sfântă.Erau în stare să stea aşa şi să facă planuri la nesfârşit dacă Verena nu şi-ar fi amintit

dintr-odată de treaba pe care o aveau de rezolvat.

— Doamne Dumnezeule, am uitat de săracii americanii ăia. Precis se întreabă ce s-aîntâmplat cu noi. Uite… treaba e că… Răscoli lucrurile de pe birou şi scoase la ivealănişte instrucţiuni bătute la maşină pe o foaie de hârtie… cei doi bărbaţi şi-au petrecut ceamai mare parte a timpului jucând golf şi vor să joace şi mâine, aşa că o să lipsească laexcursia programată spre Glamis. În loc de asta, am aranjat să vină o maşină să-i ia de laCroy, mâine-dimineaţă la nouă, să-i ducă la Gleneagles. Aceeaşi maşină o să-i aducăînapoi cândva, în timpul după-amiezii, după ce-şi termină jocul. Dar doamnele vor sămeargă la Glamis, aşa că dacă le-ai putea aduce înapoi aici pe la zece, ar putea merge cuceilalţi cu autocarul.

Isobel dădu aprobativ din cap, sperând că nu va uita nimic din toate astea. Verena eraatât de eficientă şi, din toate punctele de vedere, şefa lui Isobel. Compania TurulŢinuturilor Scoţiene era dirijată dintr-un birou central din Edinburgh, dar Verena eraagentul coordonator local. Verena era aceea care-i telefona în fiecare săptămână s-oanunţe câţi oaspeţi putea primi (limita era de şase, pentru că nu avea loc pentru maimulţi) şi să-i destăinuiască micile idiosincrazii sau probleme de personalitate aleoaspeţilor săi.

Excursiile începeau în mai şi continuau până la sfârşitul lui august. Fiecare dura osăptămână şi urma un program regulat. Grupul sosit de la New York îşi începea şedereala Edinburgh, unde îşi petrecea două zile vizitând zona de hotar şi chiar oraşul. Marţi,autocarul îi aducea la Relkirk, unde tropăiau îndesat de jur împrejurul bisericii vechi, acastelului din localitate şi a grădinii aflate în custodia Trustului Naţional. Apoi erautransportaţi la Corriehill, pentru a fi întâmpinaţi şi repartizaţi de Verena. De la Corriehillerau preluaţi de diferite gazde. Miercuri era ziua excursiei la castelul Glamis şi, aşa cumse indica în reclamele publicitare, la Pitlochry, în zona lacurilor, iar joi plecau din nou cuautocarul pentru un tur prin Highlands şi o vizită în Deeside şi Inverness. Vineri seîntorceau la Edinburgh, iar sâmbătă plecau acasă cu avionul, spre aeroportul Kennedy şispre toate punctele terminus din vest.

Isobel putea să jure că ajungeau acasă într-o stare de epuizare totală.Verena fusese cea care, cu cinci ani înainte, o convinsese să se asocieze în afacere. I-a

explicat despre ce era vorba şi i-a dat să citească nota informativă din partea firmei. Eraimpresionantă.

Fiţi oaspeţii unei case particulare. Veţi trăi experienţa ospitalităţii şi grandorii istorice a unora dintre cele mai

minunate case din Scoţia şi veţi întâlni, ca prieteni, vechile familii care le locuiesc… O asemenea hiperbolă lăsa totuşi oarecum de dorit.— Noi nu suntem o familie veche, îi atrăsese atenţia Verenei.— Suficient de veche.— Iar Croy nu e propriu-zis un loc istoric.

— Părţi din el sunt. Şi aveţi multe dormitoare. Asta contează de fapt. Şi gândeşte-te şila toţi bănişorii care-o să iasă din asta…

Acesta fusese argumentul hotărâtor pentru Isobel. Propunerea Verenei venea într-unmoment în care averea familiei Balmerino, ca şi norocul său, se afla în impas. Tatăl luiArchie, cel de al doilea Lord Balmerino şi cel mai şarmant şi lipsit de simţ practic dintrebărbaţi, murise, lăsându-şi domeniul oarecum în paragină. Dispariţia sa neaşteptatăfusese, pentru el şi pentru cei mai mulţi, o surpriză şi din această cauză obligaţiileimpresionante legate de înmormântare consumaseră cea mai mare parte din avereamoştenită de familie. Cu cei doi copii, Lucilla şi Hamish, şi cu eforturile pe care trebuiasă le facă pentru educaţia lor, cu casa mare şi incomodă pe care o avea de întreţinut şi cupământurile pe care trebuia să le menţină cât de cât în ordine, tânăra pereche Balmerinos-a văzut confruntată cu anumite probleme. La vremea respectivă, Archie era încă soldatîn armata regulată. Dar devenise unul dintre cavalerii scoţieni ai reginei la nouăsprezeceani doar pentru că nu găsise nimic altceva să-i placă mai mult şi, deşi trăise din plinbucuriile vieţii de regiment de-a lungul anilor, nu era hărăzit cu ambiţia care l-ar fi pututpropulsa spre succes şi ştia că nu va ajunge niciodată general-maior.

Peste noapte, îngrijirea domeniului Croy, traiul aici, fie ploaie, fie soare, au devenitpentru ei prioritatea numărul unu. Optimişti, făcuseră planuri. Archie avea să se retragădin armată şi, pentru că era încă destul de tânăr, putea să-şi găsească o slujbă oarecare.Dar înainte de asta era obligat să facă un ultim tur prin ţară împreună cu regimentul, aşacă au plecat în Irlanda de Nord.

Regimentul a revenit acasă patru luni mai târziu, dar au trecut opt luni până ce Archiese întoarse la Croy, iar lui Isobel i-au trebuit cam opt zile să-şi dea seama că, în ciudafaptului că-şi revenise, nici nu se putea pune pentru moment problema vreunei slujbe.Ajunsă aproape la disperare, după îndelungi nopţi fără somn, ea a trebuit să modificeplanurile.

Dar aveau prieteni. Mai ales pe Edmund Aird. Înţelegând gravitatea situaţiei, Edmunda venit la ei şi a luat frâiele în mâini. Edmund a fost cel care a găsit un chiriaş pentrufermă şi tot Edmund, cel care şi-a asumat responsabilitatea terenurilor de vânătoarepentru prepeliţe. Împreună cu Gordon Gillock, paznicul, el avusese grijă să ardă iarba-neagră şi menţinuse puştile în bună stare şi apoi lăsase totul în seama unui întregsindicat de oameni de afaceri din sud, păstrând o singură puşcă pentru el însuşi şi unapentru Archie.

Cât despre Isobel, faptul că fusese uşurată măcar de o parte din griji era formidabil,dar venitul rămăsese o problemă îngrijorătoare. Mai aveau ceva capital din moştenire,dar acesta era blocat în acţiuni şi bilete de bancă şi era tot ce le putea lăsa Archie copiilorsăi. Isobel avea nişte bani ai ei, dar aceştia, chiar adunaţi cu pensia pe care o primeaArchie de la armată şi cu pensia de şaizeci la sută pentru invaliditate, nu reprezentau

prea mult. Cheltuielile zilnice cu casa şi întreţinerea familiei rămâneau o permanentăsursă de îngrijorare, astfel că propunerea Verenei, care la început o speriase, îi apăru defapt drept răspunsul la o rugăciune.

— Hai, zău, Isobel. Poţi să te descurci şi dacă stai în cap.Iar Isobel îşi dădu seama că putea. La urma urmelor, era obişnuită să se ocupe de

treburile unei case atât de mari şi să primească musafiri peste noapte. Când trăia tatăl luiArchie, în casă se făceau mereu petreceri în sezonul de vânătoare sau seri de dans înseptembrie. În vacanţele de vară, Croy se umplea de prietenii copiilor, iar Crăciunul şiPastele nu treceau niciodată fără ca familii întregi să participe la festivităţi.

În comparaţie cu toate astea, propunerea Verenei nu părea nici pe departe să-i creezevreo dificultate. I-ar fi luat doar două zile pe săptămână, pe tot parcursul celor patru lunide vară. N-avea cum să fie prea greu. Şi… ce gând plăcut… avea să fie stimulativ pentruArchie, cu atâţia oameni care să vină şi să plece. Posibilitatea de a contribui la buna lordispoziţie avea să-i trezească interesul şi să-i ridice moralul care, din păcate, avea marenevoie de un impuls.

Lucrul la care nu se gândise şi pe care, cu regret, a trebuit să-l înveţe a fost că primireaunor oaspeţi plătitori era cu totul altă mâncare de peşte decât să-ţi primeşti acasăprietenii. Nu-i puteai contrazice şi nici nu puteai să-i deranjezi cu prezenţa ta, chiartăcută. Nici nu le puteai permite să aterizeze în bucătărie ca să-şi cureţe o oală de cartofisau să-şi pregătească o salată. Necazul era că plăteau. Asta punea ospitalitatea pe un plancu totul diferit, pentru că însemna că totul trebuia să fie perfect. Excursia nu era ie inăşi, aşa cum Verena insistase categoric, clienţii aveau tot dreptul să primească tot cedoreau în schimbul dolarilor lor.

Existau şi câteva principii de bază, tipărite pe o foaie specială cu instrucţiuni pentrugazdă. Fiecare dormitor trebuie să aibă baia proprie, de preferat alăturată. Paturiletrebuie să fie prevăzute cu pături electrice şi camerele trebuie să aibă încălzire centrală.De asemenea, dacă este posibil, trebuie să existe şi posibilităţi de încălziresuplimentară… de preferat un cămin adevărat, dar, dacă nu există aşa ceva, atunci unîncălzitor electric sau cu gaz. Trebuie să se pună flori proaspete în fiecare dormitor.

(Citind toate astea, Isobel simţise un sâmbure de nemulţumire. Cine se credeau ei?Niciodată nu-şi primise un oaspete fără să se îngrijească să-i pună flori proaspete pemasa de toaletă.)

Pe urmă mai erau şi alte reguli cu privire la micul dejun şi la cină. Micul dejun trebuiesă fie complet şi din belşug; suc de portocale, cafea şi ceai, toate aflate la dispoziţiaclientului. Seara se oferă un cocteil, plus vin la cină. Această masă trebuia servită dupătoate regulile de protocol – cu lumânări, pahare de cristal şi tacâmuri de argint şi constaîn cel puţin trei feluri de mâncare, urmate de cafea şi conversaţie. Alte forme dedistracţie, oricât de surprinzătoare, puteau de asemenea să fie oferite. Puţină muzică…

poate muzică de cimpoi…? Vizitatorii de peste ocean le aşteptau în salonul Verenei. Verena deschise uşa larg.— Îmi cer scuze că a durat atât de mult. Mai erau câteva amănunte care trebuiau puse

la punct, le spuse ea cu cel mai seducător ton al său de la întrunirile diverselor comitete,care nu admitea niciun fel de întrebare sau protest. Iată-ne! Dânsa este gazdadumneavoastră pentru următoarele două zile. Lady Balmerino. În timp ce-şi dădeaumâna, Isobel înţelese ce voia să spună Verena când vorbea despre oaspeţii din aceastăsăptămână, descriindu-i drept mai zdraveni decât de obicei. Cine ştie de ce, TurulŢinuturilor Scoţiene părea să atragă clienţi de vârste extrem de avansate şi, uneori, nuerau numai geriatrici, dar chiar într-o foarte proastă stare de sănătate, cu respiraţia tăiatăşi nesiguri pe picioare. Aceste două perechi de-abia dacă treceau de vârsta mijlocie. Cupărul sur, desigur, dar părând plini de energie şi toţi bronzaţi, lucru pentru care îi invidiadin toată inima. Cei doi Franco erau mici de statură, iar domnul Franco era foarte chel;cei doi Hardwicke erau înalţi şi musculoşi şi zvelţi şi arătau de parcă şi-ar fi petrecutîntreaga viaţă în aer liber şi exerciţiu.

— Mă tem că am întârziat puţin, se trezi spunând Isobel, deşi ştia perfect de bine cănu era adevărat. Dar putem pleca îndată ce sunteţi gata.

Erau gata chiar atunci. Doamnele îşi luară poşetele şi splendidele impermeabileBurberry nou-nouţe, apoi micul grup porni la drum, străbătând holul şi ieşind peverandă. Isobel se duse să deschidă uşile din spate ale microbuzului; imediat, cei doibărbaţi începură să care lăzile cele mari pe aleea pietruită, ajutând-o să le urce în maşină.(Şi asta era ceva nou. De obicei, ea şi Verena făceau singure treaba.) Când totul a fostîncărcat în maşină, în siguranţă, ea închise uşile şi le blocă. Familia Hardwicke şi familiaFranco îşi luau rămas-bun de la Verena.

— Dar, doamnelor, noi ne vedem mâine, spuse Verena. Şi sper să aveţi o zi bunăpentru golf. Sunt sigură că o să vă placă la Gleneagles.

Se deschiseră portierele şi urcară cu toţii. Isobel îşi luă locul la volan, îşi fixă centurade siguranţă, întoarse cheia în contact şi porniră la drum.

— Îmi pare într-adevăr rău că aveţi parte de aşa o vreme. Încă n-am avut nicio zi de

vară.— Vai, dar nu ne-a deranjat câtuşi de puţin. Ne pare doar rău că a trebuit să veniţi

după noi într-o astfel de zi. Sper că nu v-aţi deranjat prea mult.— Nu, n-a fost niciun deranj. Asta-i munca mea.— E mult de mers până la locuinţa dumneavoastră, Lady Balmerino?— Vreo cincisprezece kilometri. Şi vă rog să-mi spuneţi Isobel.— Vai, mulţumim, aşa vom face. Iar eu sunt Susan, soţul meu este Arnold, iar soţii

Hardwicke sunt Joe şi Myra.— Cincisprezece kilometri, spuse unul din bărbaţi. E ceva de mers.— Da. De fapt, de obicei vine şi soţul meu împreună cu mine. Dar a trebuit să meargă

la o întrunire. Va sosi totuşi acasă la ceai, aşa că vă veţi întâlni atunci.— Lordul Balmerino lucrează în afaceri?— Nu. Nu, nu e o întâlnire de afaceri. E o întrunire la casa parohială. La biserica din

sat. Trebuie să strângem nişte bani. Suntem pe muchie de cuţit. Dar biserica a fostconstruită de bunicul soţului meu, aşa că e, într-un fel, o responsabilitate de familie.

Începuse iarăşi să plouă. Ştergătoarele de parbriz zvâcneau într-o parte şi într-alta.Poate că un pic de conversaţie avea să le distragă atenţia de la toată atmosfera astadezolantă.

— E prima dată când veniţi în vizită în Scoţia?Îi răspunseră cele două doamne, completându-se una pe cealaltă, ca într-un duet

armonios. Bărbaţii mai fuseseră pe-acolo şi înainte, să joace golf, dar era pentru primadată când soţiile îi însoţeau. Şi erau încântate de fiecare pas şi înnebuniseră de plăcere înmagazinele din „Edinburrow“. Plouase, bineînţeles, dar asta nu-i deranjase deloc. Puteausă poarte impermeabilele cele noi şi amândouă au căzut de acord că ploaia dădeaoraşului „Edinburrow“ acel aer aşa de istoric şi de romantic, încât şi-o puteau imagina peregina Mary cu al ei Bothwell, călărind unul lângă celălalt pe Royal Mile.

După ce terminară, Isobel le întrebă din ce parte a Statelor Unite veneau.— Statul New York. Rye.— E undeva pe lângă ocean?— Ah, desigur. Copiii noştri fac iahting în fiecare weekend.Isobel era convinsă de asta. Şi-i imagina pe copiii aceia, bronzaţi şi bătuţi de vânt,

plesnind de sănătate şi vitamine şi suc proaspăt de portocale, navigând pe apele de unalbastru intens, aşezaţi în spatele aripii arcuite a velei mari, albă ca zăpada. Şi mult soare.Cer albastru şi soare. Zi de zi, ca să poţi juca tenis şi să mergi la picnic şi seara să serveştigrătare în aer liber şi să ştii precis că n-o să plouă.

Cam aşa erau verile, din câte îşi mai aducea aminte. Verile nesfârşite, fără ţintă, alecopilăriei. Ce se întâmplase oare cu acele zile lungi, luminoase, parfumate cu mireasmadulce a trandafirilor, când intrai în casă numai ca să mănânci, şi uneori nici atunci? Înotaiîn râu, trândăveai în grădină, jucai tenis, serveai ceaiul la umbra vreunui copac, pentru căoriunde în altă parte era prea cald. Îşi amintea de picnicurile prin tufărişul sclipind însoare, când iarba-neagră era prea uscată ca să poţi aprinde un foc de tabără şi cândprivighetorile zburau la mare înălţime. Ce se întâmplase cu lumea ei? Ce dezastru cosmictransformase acele zile însorite în săptămâni după săptămâni de obscuritate umedă şideprimantă?

Nu era numai vremea, mai era şi faptul că timpul înrăutăţea atât de mult lucrurile.

Plus că Archie se lăsase împuşcat în picior şi acum trebuia să se poarte frumos cu oamenipe care nu-i cunoştea, pentru că-i plăteau ca să doarmă în dormitoarele ei libere. Şi toatăoboseala asta continuă, fără să-ţi poţi cumpăra haine noi vreodată, şi grija pentru taxeleşcolare ale lui Hamish şi dorul de Lucilla.

Se auzi spunând destul de categoric:— E singurul lucru oribil pentru cine trăieşte în Scoţia.Pentru o clipă, poate surprinşi de ieşirea ei, nu făcură niciun comentariu asupra

acestei informaţii. Apoi se auzi glasul uneia dintre doamne:— Ce-aţi spus?— Iertaţi-mă. Mă refeream la ploaie. Pe noi ne oboseşte foarte tare ploaia asta. Mă

refeream la verile astea oribile.

4În Strathcroy, clădirea bisericii prezbiteriene – cultul oficial în Scoţia – se ridica

impunătoare, străveche şi venerabilă, pe malul sudic al râului Croy. Ajungeai acolo pestrada principală, care străbătea satul, trecând peste podul arcuit de piatră; ambianţa eracu adevărat pastorală. Pământurile bogate coborau în pantă până în buza apelor, păşunicu iarbă deasă unde, în fiecare septembrie, se desfăşurau jocurile din Strathcroy.Cimitirul, la umbra unui fag imens, era plin de pietre mortuare, roase de vreme şiaplecate într-o parte, pe ambele laturi ale unei cărări de iarbă care ducea până la poartacasei parohiale. Aceasta era şi ea solidă şi impunătoare, ridicată să încapă acolo familiilenumeroase ale parohilor de altă dată şi expunând o mândreţe de grădină, în careîncepuseră deja să îmbobocească pomii fructiferi, cu trunchiuri noduroase, dar bune derod sau trandafirii demodaţi, căci înfloreau în spatele unui zid înalt de piatră. Toateastea, atât de armonios aşezate, iradiau o senzaţie de atemporalitate, siguranţă domesticăşi pioasă frică de Dumnezeu.

Prin contrast, mica biserică episcopală, asemenea unei rude sărace, stătea ghemuităchiar dincolo de pod, pusă în întregime în umbră, atât la propriu cât şi la figurat, de cătrerivala sa. Drumul principal trecea prin apropiere, iar între biserică şi drum se afla oporţiune de iarbă pe care însuşi parohul, abatele Julian Gloxby, o tăia în fiecaresăptămână. O potecă micuţă în pantă ducea în spatele bisericii şi spre prezbiteriul aflatchiar în spatele ei. Ambele erau de dimensiuni modeste şi vopsite în alb. Biserica avea oturlă micuţă cu un singur clopot; o verandă din lemn împrejmuia intrarea principală.Interiorul era la fel de modest. Nu tu bănci frumos împodobite, nu tu dale de pardoseală,nu tu relicve istorice. Un preş uzat ducea spre altar şi un armoniu pricăjit ţinea loc deorgă. Se simţea în permanenţă un iz de umezeală.

Atât biserica, cât şi prezbiteriul fuseseră ridicate la începutul secolului de către primulLord Balmerino şi oferite diocezei împreună cu un mic venit pentru întreţinere. Acesta seredusese demult la o sumă derizorie, comunitatea era mică, iar membrii adunăriiparohiale, încercând sa găsească o rezolvare, se trezeau în permanenţă strâmtoraţi, înlipsă de bani lichizi.

Când s-a descoperit că reţeaua electrică era nu numai defectuoasă, dar şi teribil depericuloasă, aproape că a fost ultima picătură. Dar Archie Balmerino a strâns din nourândurile, cam subţiate, a organizat comitete, l-a vizitat pe episcop şi a reuşit să-i smulgăo subvenţie. Chiar şi-aşa, mai era nevoie să strângă şi alte fonduri. S-au făcut diferitepropuneri, s-au discutat şi până la urmă s-a renunţat la ele. În cele din urmă, s-a decis să

se revină la acel vechi şi bun obicei al târgului de mărfuri organizat de biserică. Acestaurma să aibă loc în iulie, în sala de întruniri din sat. Urma să se aranjeze un stand cudiferite lucruri pentru vânzare, unul pentru plante şi zarzavaturi, unul pentru obiectelucrate de mână şi, bineînţeles, un bufet.

S-a numit un comitet, aşa cum se cuvine, iar membrii săi s-au întrunit, în acea după-amiază cenuşie şi umedă de iunie, în jurul mesei din salonul de la Balnaid, casa luiEdmund şi a Virginiei Aird. Către patru şi jumătate discuţiile s-au terminat, lucrurile aufost puse la punct în mod satisfăcător şi s-au făcut planuri modeste. Printre acestea senumărau tipărirea unor postere care să stârnească interesul, împrumutarea câtorva mesedin trestie împletită şi organizarea unei tombole.

Parohul, împreună cu doamna Gloxby şi cu Toddy Buchanan, proprietarul de laStrathcroy Arms, plecaseră deja, fiecare cu maşina lui. Dermot Honeycombe, ocupatpână peste cap cu magazinul său de obiecte de artă, nu putuse să vină. În absenţă, fusesenumit responsabil cu organizarea standului cu obiecte donate pentru vânzare.

Acum mai rămăseseră doar trei persoane. Virginia şi Violet, soacra ei, stăteau la uncapăt al mesei lungi de mahon, iar Archie Balmerino la celălalt. Îndată după plecareacelorlalţi, Virginia dispăruse în bucătărie să pregătească ceaiul, aducându-l apoi pe otavă, fără ceremonie. Trei ceşti, un ceainic maroniu, o cană cu lapte şi un bol pentruzahăr. Ceaiul era răcoritor şi bine-venit şi era plăcut să te relaxezi după tensiuneadiscuţiilor de după-amiază şi să poţi să stai la taifas fără restricţii, în atmosfera apropiatăde familie şi prieteni vechi.

Încă se mai gândeau la târgul de mărfuri.— Sper din suflet ca Dermot să nu se supere când i se va spune că trebuie să se ocupe

de standul cu obiecte donate. Poate că ar trebui să-l sun şi să-i dau posibilitatea să-mispună că nu vrea să se bage.

Archie era întotdeauna grijuliu cu sentimentele altora, înspăimântat că s-ar puteacrede despre el că încearcă să le impună voinţa lui.

Violet pufni în râs, alungând ideea.— Bineînţeles că n-o să facă aşa ceva. Dragul de el, nu se supără niciodată când poate

să-şi bage nasul. Probabil că s-ar simţi mult mai jignit dacă am pune pe altcineva să facătreaba. La urma urmelor, el ştie cât preţuieşte fiecare obiect…

Era o femeie înaltă, de aproape optzeci de ani, foarte masivă, îmbrăcată într-o jachetăşi o fustă destul de uzate şi încălţată cu nişte ghete pe potrivă. Avea părul sur şi aspru,prins cu ace groase într-un mic coc la spate; cu buza de sus prelungă şi ochii depărtaţi,aducea cu o oaie blândă. Şi totuşi nu era nici urâtă, nici demodată. Cu o ţinutăimpecabilă, se impunea celor din jur, iar ochii aceia erau şi jucăuşi şi inteligenţi,alungând orice impresie de aroganţă. Acum clipeau amuzaţi.

— … chiar şi căţeluşii din ceramică, fiecare cu câte un os în gură, sau lămpile de birou

făcute din sticle vechi de whisky acoperite cu scoici.— Găseşte el vreun chilipir grozav de douăzeci şi cinci de pence, pe care să-l vândă a

doua zi la un preţ incredibil în magazinul său, râse Victoria.Se lăsă pe spate în scaun şi se întinse, ca o fetiţă leneşă. Virginia Aird era blondă şi la

fel de zveltă ca-n ziua în care se măritase cu Edmund. Astăzi, fără să facă nicio concesieprotocolului cerut în asemenea ocazii, purta hainele sale obişnuite: o pereche de blugi,un tricou flauşat Guernsey albastru intens şi mocasini din piele lucioasă. Era drăguţă, odrăgălăşenie deschisă şi felină, care era ridicată la rang de frumuseţe de ochii săi imenşi,strălucitori, de un albastru de safir. Avea o piele minunată, oacheşă, care nu cunoscuseniciodată fardul. Câteva riduri uşoare, care se desfăceau la colţurile ochilor, erau singurulsemn care-i trăda vârsta.

Acum îşi îndoia degetele lungi, cuprinzându-şi încheietura mâinii, ca şi cum ar fiexersat ceva.

— Iar Isobel se va ocupa de ceai. Se îndreptă. Archie, de ce n-a venit Isobel astăzi?— Ţi-am spus… sau poate că nu erai în cameră. A trebuit să meargă la Corriehill să ia

grupul de turişti de săptămâna asta.— Da, desigur, ce uitucă simt. Iartă-mă…— Ah, să nu uit, spuse Violet, întinzând ceaşca. Mai pune-mi puţin ceai, te rog, draga

mea. Aş putea să beau aşa până mi se-apleacă… Ieri m-am întâlnit cu Verena Steynton înRelkirk şi mi-a spus că nu mai trebuie să ţin secretul. Ea şi Angus au de gând săorganizeze o petrecere pentru Katy în septembrie.

— Cum adică să ţii secretul? se încruntă Virginia.— Păi, mi s-a destăinuit acum câteva săptămâni, dar mi-a spus că nu trebuie să suflu o

vorbă până ce vorbeşte cu Angus despre asta. Se pare că până la urmă l-a convins.— Dumnezeule, ce spirit întreprinzător! Ceva simplu sau cum scrie la carte?— Ei, cum scrie la carte. Cu corturi în curte, cu lampioane şi invitaţii aurite şi cu toată

lumea îmbrăcată la patru ace.— Ce distracţie! Virginia era cuprinsă de entuziasm, aşa cum prevăzuse Violet. E

minunat când se organizează petreceri de familie, pentru că nu-i nevoie să-ţi plăteştibiletul. În loc de asta, am un motiv foarte bun ca să-mi cumpăr o rochie nouă. O sătrebuiască să ne facem luntre şi punte şi să cazăm musafirii. Trebuie să fiu sigură căEdmund n-are de gând să plece la Tokyo în acea săptămână.

— Acum unde este? întrebă mama lui Edmund.— Ah, în Edinburgh. Se întoarce pe la şase.— Dar Henry? Ce-i cu Henry? N-ar fi trebuit să se întoarcă de la şcoală?— Nu. S-a oprit la Edie la ceai.— Asta o s-o înveselească.Virginia se încruntă, uimită pe bună dreptate. Lucrurile stăteau de obicei pe dos şi

Edie era cea care se ocupa de înveselirea celorlalţi.— Ce s-a întâmplat?Violet schimbă o privire cu Archie.— Ţi-aduci aminte de verişoara aceea a lui Edie, Lo ie Carstairs? Era cameristă la

Strathcroy în anul în care te-ai însurat cu Isobel.— Dacă-mi mai amintesc de ea? I se citea oroarea în priviri. Ce femeie oribilă. Nebună

de legat. A spart aproape tot serviciul de ceai Rockingham şi toată ziua se strecura decolo-colo, de te trezeai cu ea tocmai unde te aşteptai mai puţin. Niciodată n-am înţeles ce-a apucat-o pe maică-mea s-o angajeze.

— Cred că era un caz disperat. A fost o vară foarte plină şi avea nevoie disperată deajutor. Oricum, Lottie n-a rezistat decât vreo patru luni, după care s-a întors la Tullochardsă stea cu bătrânii ei părinţi. Nu s-a măritat niciodată…

— Asta nu mă miră.— … iar acum, bineînţeles, au murit şi ea a rămas singură. Se pare că se purta din ce în

ce mai ciudat. Până când, într-o zi, a luat-o razna de tot şi a ajuns în cel mai apropiatspital de nebuni. Edie e ruda ei cea mai apropiată. De-atunci, a vizitat-o în fiecaresăptămână. Iar acum, doctorii zic că s-a refăcut suficient şi pot să-i dea drumul, darbineînţeles că nu poate să mai stea singură. Cel puţin, nu deocamdată.

— Să nu-mi spui că o ia Edie la ea?— Ea zice că n-are încotro. N-are cine, în afară de ea. Şi ştii cum e Edie… totdeauna a

pus mare preţ pe respectarea îndatoririlor de familie. Sângele apă nu se face – şi alteprostii de felul ăsta.

— E mai rău decât mi-am imaginat, comentă Archie sec. Lo ie Carstairs. Nu-mi potimagina ceva mai rău. Când va fi asta?

— Nu ştiu, spuse Violet, ridicând din umeri. Poate luna viitoare. Sau în august.Violet era scandalizată.— Doar n-o să-mi spuneţi că are de gând să locuiască la Edie?— Să sperăm că nu. Să sperăm că e doar o situaţie temporară.— Şi unde Dumnezeu s-o ţină Edie? N-are decât două camere în amărâta aia de căsuţă.— N-am întrebat-o.— Când ţi-a spus toate astea?— Azi-dimineaţă. Când dădea cu aspiratorul pe covorul meu din sufragerie. Mi s-a

părut mie că e cam bosumflată, aşa că am întrebat-o ce s-a întâmplat. Am aflat totul la oceaşcă de cafea.

— Vai, săraca Edie. Mi-e milă de ea…— Edie e o sfântă, spuse Archie.— Chiar aşa. Violet îşi sorbi ultima înghiţitură de ceai, aruncă o privire spre ceas şi

începu să-şi adune lucrurile: geanta imensă, hârtiile, ochelarii. A fost grozav, draga mea.

O plăcere. Iar acum trebuie să pornesc spre casă.— Şi eu, spuse Archie. Înapoi la Croy, să mai beau nişte ceai cu americanii.— O să faci broaşte în burtă. Pe cine aveţi săptămâna asta?— N-am idee. Sper doar să nu fie prea bătrâni. Săptămâna trecută am crezut că unul

din băieţi moare de angină acolo, pe loc, la supă. Baptişti cu Biblia legată de gât. Tone desuc de portocale şi conversaţie de doi bani. Eşti cu maşina, Vi, sau vrei să te duc acasă?

— Am venit pe jos, dar aş prefera să mă duci până sus pe deal.— Atunci vii cu mine.Îşi adună şi el hârtiile şi se ridică în picioare. Se opri o clipă şi, după ce-şi regăsi

echilibrul, porni, trecând printre ele, spre celălalt capăt al camerei a cărei podea eraacoperită cu covoare groase. Şchiopăta foarte uşor şi ăsta era un miracol, pentru că, înafară de o bucată rămasă din coapsă, tot piciorul lui drept era făcut din aluminiu.

În acea zi, venise la întâlnire direct din grădină şi se scuzase pentru îmbrăcăminte, darnimeni nu se sesizase, pentru că arăta cam la fel mai mereu. Pantaloni de catifea reiatăfără nicio formă, o cămaşă în carouri, cu platcă, şi o jachetă veche, roasă, pe care el onumea haină de grădinărit, deşi, de fapt, niciun grădinar care se respectă n-ar fi purtataşa ceva nici mort.

Virginia îşi împinse scaunul în spate şi se ridică, Violet făcu şi ea acelaşi lucru, darmult mai încet, în ton cu mersul chinuit al lui Archie. Nu se grăbea defel să plece, dar,chiar dacă s-ar fi grăbit, în niciun caz n-ar fi arătat-o, pentru că-i înţelegea suferinţa şi-lproteja cu înverşunare. La urma urmelor, îl ştia de-o viaţă. Îl ţinea minte de mic copil,apoi de pe vremea când era un tânăr neîmblânzit, apoi ca soldat. Mereu râzând şi cu unentuziasm – aproape o patimă pentru viaţă – care era la fel de molipsitor ca şi pojarul. Şi-lamintea mereu activ, fără odihnă: jucând tenis; dansând la balul regimentului, ameţindu-şi aproape complet partenerele; în fruntea unui şir de vânători, pe dealul din spateledomeniului Croy, călcând iarba-neagră cu picioarele lui lungi, cu paşi aşa de iuţi, că-i lăsacu uşurinţă în urmă pe toţi ceilalţi.

Pe-atunci era Archie Blair. Acum era Lordul Balmerino. Lord şi moşier. Minunatetitluri pentru un om subţire ca un băţ, cu un picior de tinichea într-o gheată. Părul negruîi era acum înspicat cu fire albe, pielea feţei brăzdată de riduri, ochii negri mai adânciţi înorbite şi umbriţi de sprâncenele stufoase.

Archie ajunse lângă ea şi-i zâmbi.— Eşti gata, Vi?— Gata de drum.— Atunci să mergem… Deodată se opri, cu un picior în aer. Dumnezeule, bine că mi-

am amintit. Virginia, nu ţi-a lăsat Edmund un plic pentru mine? L-am sunat aseară. Efoarte urgent. Nu ştiu ce document de la comisia silvică.

Violet deveni brusc suspicioasă.

— Doar n-ai de gând să te-apuci să plantezi conifere?— Nu, e vorba de nu ştiu ce drum de acces pe care vor să-l construiască la marginea

terenului de vânătoare.Virginia clătină din cap.— Nu mi-a spus nimic despre asta. Poate c-a uitat. Hai să ne uităm pe biroul lui din

bibliotecă. Probabil că e pe-acolo…— Bun. Aş vrea să-l iau cu mine, dacă se poate.Au ieşit încet, încet din sufragerie, spre hol. Holul era şi mai mare, lambrisat în lemn

de pin şi o scară masivă, cu balustrada solidă, urca în trei grupuri mici de trepte sprepalierul de la etaj. Din loc în loc erau aşezate diverse obiecte de mobilier, care nu sedistingeau prea bine. Un scrin din stejar sculptat, o masă cu tăblia demontabilă şi unşezlong care trăise şi zile mai bune. Locul acesta era adesea ocupat de câini, dar pentrumoment era gol.

— Eu nu vin să caut documente de la comisia silvică, anunţă Violet. Am să stau aicipână le găsiţi.

Şi se aşeză maiestuos pe scaunul câinilor să-i aştepte. Ei au lăsat-o şi au plecat.— Venim imediat.I-a privit îndepărtându-se prin holişorul boltit care ducea spre bibliotecă şi apoi spre

salon şi pe urmă, printr-un glasvand, spre serele cu acoperişuri ascuţite.Rămasă singură, Violet îşi savura momentul de solitudine, cu toată această casă numai

pentru ea. O ştia aşa de bine, aproape că nu-şi mai aducea aminte de când. Era aşa deplăcut să ştii că niciun colţişor nu-ţi mai ascunde vreun secret. Ştia fiecare scârţâit alscărilor, recunoştea mireasma fiecărui lucru. În hol era un pic de curent, dar n-avea de cesă se teamă de asta. Nu mai era casa lui Violet, ci a Virginiei. Şi totuşi era, în bună parte,la fel ca pe vremuri, deşi de-a lungul anilor căpătase o forţă de caracter proprie. Poatepentru că se-ntâmplaseră atâtea lucruri aici. Pentru că fusese refugiul şi piatra de hotar aunei singure familii.

Asta nu însemna că Balnaid era o casă prea veche. De fapt era mai tânără decât Violetcu câţiva ani şi fusese construită de tatăl ei, Sir Hector Akenside, pe-atunci, om cuposibilităţi materiale considerabile. Avusese întotdeauna impresia că Balnaid seamănăpuţin cu Sir Hector. Masivă, blândă, generoasă şi totuşi fără nicio urmă de orgoliu. Într-ovreme în care bărbaţii deveniţi de curând bogaţi îşi construiau pentru ei înşişi imensemonumente de vanitate, şocant de hidoase, cu turle care se străduiau să le facă săsemene cu nişte castele, Sir Hector îşi concentrase mintea abilă asupra unor trăsături maipuţin spectaculoase, dar infinit mai importante.

Încălzire centrală, instalaţii sanitare eficiente, nenumărate băi şi bucătării însorite, înaşa fel încât servitorii (şi erau o grămadă) să muncească într-o atmosferă plăcută. Şi dinclipa în care a fost gata, Balnaid parcă ar fi fost acolo de când lumea. Construită din

piatră luată de prin partea locului, de pe versantul sudic al domeniului Croy, aşezată cuspatele spre sat şi spre râu, faţada casei întâmpina cu bucurie o panoramă care era înacelaşi timp domestică şi magnifică.

Grădina era întinsă, plină de boschete şi de copaci în toată puterea cuvântului.Pasionat, Sir Hector o proiectase şi o aranjase cu mâinile lui, astfel că pajiştile, întreţinutedupă toate regulile, se pierdeau în cascade de ierburi necunoscute, narcise galbene şiclopoţei. Azalee portocalii şi galbene creşteau în straturi îmbătătoare, iar potecile cuiarba cosită şerpuiau spre depărtări, ispitindu-te să le urmezi şi să te pierzi printrerododendronii înalţi, plini de flori roz şi stacojii.

Dincolo de grădină şi separat de ea de un mic gard abrupt, era un pogon de terenamenajat ca parc, unde veneau la păscut poneii de pe deal; mai departe se întindeaucâmpurile îngrădite în piatră ale fermei de oi din vecinătate. Pe urmă, în zare, dealurile.Se înălţau, îngemănându-se cu cerul, cu dramatismul unei căderi de cortină. Mereuaceleaşi şi totuşi mereu în schimbare, aşa cum se schimbau anotimpurile şi flacăralumânării: acum acoperite de zăpadă, acum înroşite de iarba-neagră, înverzite de ferigilede primăvară sau dezgolite de furtuni… de fiecare dată altceva. N-avea importanţă, eraufrumoase întotdeauna.

Fuseseră întotdeauna frumoase.Violet ştia toate astea pentru că Balnaid fusese casa copilăriei ei şi deci lumea ei.

Crescuse între aceste ziduri, jucase jocuri singuratice în acea grădină magică, se chinuisesă prindă păstrăvi în râu, călărise pe poneiul ei îndesat de Shetland prin sat şi până sus,pe dealurile singuratice din Croy. La vârsta de douăzeci şi doi de ani se măritase şiplecase de la Balnaid.

Se vedea parcurgând mica distanţă până la biserica episcopală pe bancheta din spate aRolls-Royce-ului impunător al tatălui ei, şi Sir Hector, cu jobenul pe cap, alături. Rollsulfusese decorat pentru ocazia respectivă cu panglici albe de mătase. Parcă-i reduceaupuţin din demnitate şi îl făceau să pară aproape la fel de nepotrivit cum se simţea şiViolet, cu trena amplă de dantelă peste rochia albă de satin, în care se simţea groaznic,plus că voalul din dantelă de Limerick, moştenit de la bunici, îi acoperea trăsăturile cucare era obişnuită. Îşi amintea cum se întorsese la Balnaid în acelaşi vehicul luxos, dar peacel drum chiar şi strânsoarea chinuitoare a corsetului încetase să mai aibă vreoimportanţă pentru că era, în sfârşit, triumfătoarea soţie a lui Geordie Aird.

De-atunci venise şi plecase mereu de la Balnaid şi nu se mutase definitiv decât cu zeceani în urmă, când Edmund se căsătorise cu Virginia. O adusese pe Virginia la Balnaid casă locuiască acolo şi Violet înţelesese că venise vremea ca ea să-şi facă bagajele şi să lasevechiul cămin să-şi primească în linişte noua şi tânăra stăpână. I-a predat proprietatea luiEdmund, iar ea a cumpărat de la Archie Balmerino căsuţa cam dărăpănată a unuigrădinar. Casa se numea Pennyburn şi acolo, între zidurile domeniului Croy, îşi făcuse

un nou cămin. Refacerea şi remobilarea căsuţei o făcuseră fericită timp de un an şi încănu terminase de aranjat grădina.

„Sunt o femeie norocoasă“, îşi spuse.Cum stătea în şezlongul care mirosea a câine, Violet privi în jurul ei. Văzu covorul

turcesc ros de vreme, mobila veche pe care o ştia de-o viaţă. Era plăcut când lucrurile nuse schimbau prea mult. Când spusese adio vilei Balnaid, Violet nu-şi imaginase defel căatât de puţine lucruri aveau să se schimbe. Noua soţie a lui Edmund, hotărâse ea, avea săfacă precis curăţenie, să şteargă cu buretele toată vechea tradiţie prăfuită şi fusese într-adevăr curioasă să vadă ce avea să rezolve Virginia – tânără şi plină de viaţă, ca o gură deaer proaspăt. Dar în afară de schimbarea completă a dormitorului mare, deîmprospătarea salonului cu un strat de vopsea şi de transformarea vechii cămări într-ocameră de serviciu care gemea pur şi simplu de congelatoare, maşini de spălat, uscătoareşi alte bunuri de lux pentru folosul personalului, Virginia nu făcuse nimic. Violet aacceptat toate astea, deşi i se părea ciudat. La urma urmelor, nu duceau lipsă de bani şiera uimitor că Virginia se mulţumea să trăiască în continuare cu covoarele roase şidraperiile de catifea uzate şi vechiul tapet edwardian.

Poate că se putea găsi o explicaţie în venirea pe lume a lui Henry. Pentru că, dupănaşterea lui Henry, Virginia îşi abandonase toate celelalte interese, dedicându-se întotalitate micuţului ei fiu. Toate bune, dar fusese un şoc pentru Violet. Habar n-avea cănora ei avea să se dovedească o mamă atât de devotată. Cu Edmund atât de des plecat şimama cu fiul ei rămaşi singuri, Violet n-avea niciun fel de rezerve cu privire la aceastădevoţiune copleşitoare şi faptul că, în ciuda creşterii sale, Henry devenise un băieţeladorabil, era pentru ea un motiv de permanentă mirare. Poate puţin prea dependent demama lui, dar, oricum, un copil minunat şi deloc răsfăţat. Poate că…

— Iartă-ne, Vi, că te-am făcut să ne aştepţi atâta…Tresări, surprinsă. Se întoarse şi-l văzu pe Archie, venind spre ea alături de Virginia.

Archie ţinea triumfător în mână un plic lung, galben, de parcă ar fi câştigat steagulduşmanului după lupte grele.

— … a durat ceva până să-l găsim. Hai să mergem, te duc eu cu maşina până acasă.

6Henry Aird, în vârstă de opt ani, bătea, dându-şi oarecare importanţă, la uşa de la

intrarea casei lui Edie Findhorn, folosindu-se de ciocănaşul de alamă în formă despiriduş. Casa făcea parte dintr-un rând de clădiri identice, cu un singur cat, aflate de-alungul străzii principale din Strathcroy, dar aceasta în care stătea Edie era mai drăguţădecât oricare alta, pentru că avea acoperişul mătăsos, din paie, iar pe micuţa porţiune deteren dintre trotuar şi perete creşteau tufe de nu-mă-uita. Aşteptând, îi auzi paşii; eatrase zăvorul şi dădu uşa de perete.

— Ia te uită, ai apărut şi tu, ca martie în post.Era întotdeauna veselă. O adora, iar când îl întreba cineva cine sunt cei mai buni

prieteni ai săi, Edie era în fruntea listei. Nu era numai simpatică, ci şi grăsuţă, cu părulalb şi roşie în obraji, apetisantă ca o plăcintă pufoasă, proaspăt scoasă din cuptor.

— Ai avut o zi bună?Mereu îl întreba acelaşi lucru, în ciuda faptului că-l vedea în fiecare zi la amiază,

pentru că ea era bucătăreasa şcolii şi le servea masa de prânz. Pentru el era convenabil caEdie să fie cea care se ocupa de masă, pentru că îi reducea porţia la lucrurile care nu-iplăceau defel, carne tocată şi curry sau plăcintă cu cremă groasă, de exemplu, dar eradarnică în ce privea piureul şi batoanele de ciocolată.

— Da, toate bune. Intră în camera de zi, îşi aruncă hanoracul şi geanta de şcoală pecanapea. Am avut desenul. A trebuit să desenăm ceva.

— Ce-aţi avut de desenat?— Ne-a pus să desenăm un cântec. Începu să deschidă cataramele genţii. Avea o

problemă şi se gândea că poate Edie avea să-l ajute şi s-o rezolve în locul lui. Am cântatBarca cea frumoasă care zboară ca pasărea peste valuri, spre cer şi ne-a pus s-o desenăm. Şitoţi au desenat bărci cu vâsle şi insule, iar eu am desenat asta.

Scoase foaia de desen din geantă, cam mototolită după contactul cu pantofii de sportşi cu penarul.

— Iar domnul McLintock a râs şi nu ştiu de ce.— A râs? Edie luă desenul din mâna lui, plecă să-şi caute ochelarii şi-i puse pe nas. Şi

nu ţi-a spus de ce-a râs?— Nu. A sunat şi cu asta s-a terminat ora.Edie se aşeză pe canapea, iar el se aşeză lângă ea. Priviră amândoi desenul în tăcere. El

era de părere că e unul dintre cele mai bune pe care le făcuse. O splendidă barcă cumotor despica valurile, lăsând să picure stropi de apă la proră şi o cascadă de spumă

pufoasă în urmă. Pescăruşi se zăreau pe cer, iar în faţă, pe punte, stătea un copilaş învelitîntr-un şal. Copilul fusese cel mai greu de desenat, pentru că bebeluşii au feţe aşa denostime. Nici tu nas, nici tu bărbie. În plus, copilaşul acesta părea să stea cam nesigur, deparcă ar fi riscat în orice moment să alunece de pe punte, în mare. Şi totuşi, stătea acolo.

Edie nu spuse nimic. Henry îi explica:— E o vedetă rapidă. Iar ăsta e băiatul care s-a născut.— Da, am văzut.— Dar de ce-a râs domnul McLintock? Nu-i de râs.— Nu, nu-i de râs. E un desen minunat. Numai că… vezi tu… dacă barca zboară nu-

nseamnă că e o vedetă rapidă. Înseamnă că pluteşte foarte repede pe valuri, dar n-aremotor. Iar copilaşul născut pentru a fi rege e drăgălaşul prinţ Charlie, iar pe-atunci eradeja om mare.

Acum se explica totul.— Ah, spuse Henry, aşa deci.Ea îi dădu desenul înapoi.— E totuşi un desen bun şi cred că domnului McLintock ar trebui să-i fie ruşine că a

râs. Pune-l în geantă şi du-l acasă să-l vadă şi mama, iar Edie o să-ţi facă îndată un ceai.În vreme ce el făcea ce i se spusese, Edie se ridică greoi în picioare, puse ochelarii la

loc pe poliţa căminului şi ieşi din cameră prin uşa din spate, care ducea spre bucătărie şibaie. Astea erau adaosuri moderne, căci pe vremea când Edie era copilă, căsuţa n-aveadecât cele două camere: camera de zi, care ţinea şi de bucătărie, şi dormitorul. O locuinţămodestă, cum se spune. Fără apă curentă şi cu un WC din lemn la capătul curţii. Maisurprinzător era faptul că Edie fusese unul dintre cei cinci copii ai casei, aşa că aicilocuiseră odată şapte persoane. Părinţii dormeau într-un pat cu tăblii, aşezat în bucătărie,iar deasupra capului se afla un suport pentru cel mic, în timp ce restul copiilor fuseserăînghesuiţi în cealaltă cameră. Cât despre apă, doamna Findhorn făcea în fiecare zi oplimbare lungă până la pompa din sat, iar baia era un lux pe care şi-l permiteau o dată pesăptămână, într-o cadă de tablă, aşezată în faţa căminului.

— Dar cum reuşeaţi să intraţi toţi cinci în dormitor, Edie? obişnuia s-o întrebe Henry,fascinat de logistica spaţiului atât de strâmt.

Chiar şi-aşa, când aici nu se mai aflau decât patul lui Edie şi dulapul, tot păreaexagerat de mic.

— Ei, stai puţin, nu stăteam toţi deodată în acelaşi loc. Când s-a născut cel mic, fratelemeu cel mai mare plecase să lucreze la câmp şi stătea într-o baracă, la un loc cu celelalteajutoare de la fermă. Şi pe urmă, când fetele au crescut suficient, au plecat să lucreze încâte o casă mare. Era o tragedie când cineva trebuia să plece, cu lacrimi şi bocete, dar n-aveam loc toţi aici şi erau prea multe guri de hrănit, iar mama avea nevoie de banii pecare-i câştigam.

I-a mai spus şi alte lucruri. Cum, în serile de iarnă, înteţeau focul cu coji de cartofi şi seaşezau în jurul lui, ascultându-l pe tatăl lor, care le citea cu voce tare din Rudyard Kiplingsau din Procesiunea Pelerinilor. Fetiţele îşi vedeau de împletituri, căci făceau şosete pentrubărbaţi. Iar când ajungeau la călcâi, şoseta trecea în mâinile surorilor mai mari sau în alemamei, pentru că acea parte a lucrului era prea complicată pentru ele.

Din povestiri reieşea că duseseră o viaţă foarte modestă, dar, într-un fel, şi foartetihnită. Privind în jurul său, Henry constată că era greu să-şi imagineze căsuţa lui Edieaşa cum fusese în vremurile de demult. Căci acum era cât se poate de luminoasă şi deveselă, fără patul cu tăblii şi cu tot felul de carpete noduroase pe podea. Focul vechi dinbucătărie dispăruse şi el, în locul lui stătea acum un frumos cămin acoperit cu plăci verzide ceramică şi la geamuri erau draperii înflorate şi erau şi un televizor şi tot felul debibelouri de porţelan.

După ce puse desenul la un loc sigur, închise geanta. Barca cea frumoasă care zboarăpeste valuri. Înţelesese greşit. Mereu înţelegea greşit câte ceva. Mai era încă un cântec pecare-l învăţaseră la şcoală. Se numea Haide-hai, micuţa mea cu pielea măslinie. Henry,cântând cât îl ţinea gura, într-un glas cu restul clasei, îşi imagina fetiţa. O pakistanezămicuţă, ca şi Kedejyh Ishak, cu pielea ei întunecată şi părul strălucitor strâns în coadă decal, alergând nebuneşte prin vântul de la marginea lacului.

Maică-sa trebuise să-i explice despre ce era vorba.Dar şi alte cuvinte îl nedumereau. I se spuneau diferite lucruri şi el le auzea, dar le

auzea exact aşa cum i se spuneau. Iar cuvântul sau imaginea creată de el rămânea înminte. Cei mari mergeau în vacanţă în „My Yorker“ sau „Portjiggal“. Sau în „Grease“.Acesta, ultimul, suna groaznic – auzi colo, „grăsime“! Odată, Edie i-a povestit despre ocucoană, „ruptă“ de supărare fiindcă fiică-sa se măritase cu un fluture de noapte, care nuera destul de bun pentru ea. Sărmana doamnă, ruptă în bucăţi, îi bântuise visurilesăptămâni întregi.

Dar cel mai rău fusese când nu înţelesese ce-i spusese bunica, fapt care ar fi putut să-iîndepărteze pentru totdeauna şi să creeze o prăpastie de netrecut dacă mama lui Henryn-ar fi descoperit până la urmă ce-i stătea pe suflet şi n-ar fi dres lucrurile. Se dusese laPennyburn într-o zi, după şcoală, ca să-şi bea ceaiul cu bunica Vi. Era furtună şi vântul seauzea şuierând afară. Stând lângă foc, Vi scosese deodată o exclamaţie de nemulţumire,se ridicase în picioare şi adusese de undeva un paravan pliant, pe care l-a pus în faţa uşiicu geam care dădea în grădină. Henry a întrebat-o de ce face asta şi când i-a spus a fostatât de îngrozit, încât de-abia dacă a mai scos o vorbă tot restul după-amiezii. Când avenit maică-sa să-l ia acasă, a fost fericit ca niciodată şi nu mai avea răbdare să se îmbracepe fugă cu hanoracul şi s-o ia la picior, gata să uite să-i mulţumească bunicii Vi pentruceai.

A fost cumplit. Îşi dorea să nu se mai întoarcă niciodată la Pennyburn şi totuşi ştia că

trebuie s-o facă, măcar ca s-o protejeze pe Vi. De fiecare dată când mama îi propunea să-imai facă vreo vizită, îşi găsea câte o scuză sau spunea că preferă să meargă la Edie. Pânăla urmă, într-o seară, când făcea baie, maică-sa a venit şi s-a aşezat pe scaunul de toaletăşi a stat de vorbă cu el… a adus vorba cu blândeţe despre subiectul acela dureros şi, înfine, l-a întrebat pe şleau dacă există vreun motiv pentru care nu mai vrea să meargă laVi.

— Îţi plăcea aşa de mult! S-a întâmplat ceva?Era o uşurare să poată în sfârşit să vorbească despre asta.— Mi-e frică de ea.— Dragul meu, de cine ţi-e frică?— Vine din grădină şi intră în salon. Vi a pus un paravan, dar ar putea să-l dea jos

foarte uşor. Ar putea s-o rănească. Nu cred că ar mai trebui să locuiască acolo.— Dumnezeule mare! Cine intră acolo?— O girafă oribilă.Maică-sa era zăpăcită.— Henry, ţi-ai pierdut minţile? Girafele trăiesc în Africa sau la grădina zoologică. Nu-i

nicio girafă la Strathcroy.— Ba da! strigă el, revoltat de prostia ei. Aşa a zis ea. A spus că vine o girafa

îngrozitoare din grădină, trece prin uşă şi intră în salon. Mi-a spus chiar ea.A urmat o tăcere prelungă. O privea fix pe maică-sa, iar ea îl privea la rândul ei, cu

ochii ei albaştri şi strălucitori, în care nu se zărea nicio urmă de zâmbet. În cele din urmă,i-a spus:

— Nu ţi-a spus nimic de nicio girafa, Henry. Ţi-a spus că e curent. Înţelegi ce vreau săspun, un curent teribil, care-ţi dă fiori.

Curent. Nicio girafa, un simplu curent. Toată tevatura asta pentru un curent stupid. Sefăcuse de râs, dar răsuflă uşurat că bunica era la adăpost de orice monştri, aşa că nu maiconta.

— Să nu spui nimănui, se rugase el.— Va trebui să-i explic lui Vi. Dar ea n-o să sufle o vorbă.— De acord. Poţi să-i spui lui Vi. Dar nimănui altcuiva.Iar maică-sa îi promisese şi el sărise afară din baie, ud leoarcă, şi fusese îmbrăţişat

într-un prosop pufos şi braţele mamei, iar ea îl alintase şi-i spusese că-i vine să-l mănâncede drag ce-i este şi cântaseră Cursele de la Camptown şi aveau macaroane cu brânză lacină.

Edie pregătise cârnăciori pentru ceai şi făcuse gogoşi de cartofi; mai desfăcuse şi o

conservă de fasole. Pe când el, aşezat la masa din bucătărie, încerca să se descurce cutoate astea, Edie stătea în faţa lui, sorbindu-şi cana de ceai. Cât despre masa ei, avea s-o

mănânce mai târziu.În timp ce mesteca, îşi dădu deodată seama că era mai multă linişte decât de obicei. În

mod normal, în astfel de ocazii nu conteneau să vorbească, iar el de-abia aştepta să afletoate bârfele din vale. Cine mai murise şi ce lăsase drept moştenire; cine-şi abandonasetatăl la fermă, tulind-o la Relkirk să lucreze într-un garaj; cine era pe cale să facă un copilşi era vai de capul ei, aşa cum merita. Dar astăzi nici vorbă s-audă astfel de crâmpeie deinformaţii. În loc de asta, Edie se proptise cu coatele grăsuţe pe masă şi privea pefereastră, spre grădina lungă, strâmtă, din spatele casei.

— Aş da orice să ştiu ce gândeşti, Edie, spuse el, fiindcă asta îi zicea şi ea ori de câteori avea ceva pe suflet.

Ea oftă din rărunchi.— Of, Henry, nu ştiu, pe cuvântul meu.Asta nu-l lămurea cu nimic. Totuşi, la insistenţele lui, i-a explicat situaţia grea în care

se afla. Avea o verişoară care locuise în Tullochard. Se numea Lo ie Carstairs şi nufusese niciodată prea deşteaptă. Nu se măritase niciodată. Intrase servitoare undeva, darse dovedise la fel de nepricepută şi la asta. Locuise cu mama şi tatăl ei până ce bătrâniimuriseră, iar apoi devenise foarte ciudată şi a trebuit să fie dusă la spital. Edie zicea căfusese o criză nervoasă. Dar acum se simţea mai bine. Într-o zi avea să iasă din spital şiurma să vină să stea cu Edie, pentru că, sărmana de ea, n-avea unde să se ducă.

Henry se gândi că era o idee îngrozitoare. Îi plăcea s-o aibă pe Edie numai pentru el.— Dar n-ai nicio cameră în plus.— Va trebui să stea în dormitorul meu.— Dar tu unde o să dormi? întrebă el, indignat.— Pe patul pliant din sufragerie.Era prea grasă pentru patul pliant.— De ce nu poate să doarmă Dotty acolo?— Pentru că e musafira mea şi o cheamă Lottie.— Stă mult?— O să vedem noi.Henry reflectă la toate astea.— Ai să ne găteşti mai departe masa de seară şi ai s-o mai ajuţi pe mami şi ai s-o ajuţi

pe Vi la Pennyburn?— Pentru numele lui Dumnezeu, Henry, Lottie nu-i debilă.— O să-mi placă de ea?Asta era ceva important.Edie nu ştia ce să-i răspundă.— Of, Henry, nu ştiu. E o fiinţă tristă. Sărită de pe fix, cum zicea taică-meu. Ţipa ca din

gură de şarpe dacă vreun bărbat îşi băga capul pe uşă, şi mai era şi neîndemânatică! Cu

ani în urmă, lucrase scurt timp pentru Lady Balmerino, la Croy, dar spărsese atâteaporţelanuri, că au trebuit s-o dea afară. N-a mai lucrat niciodată după aceea.

Henry era îngrozit.— Nu trebuie s-o laşi să spele vasele, altfel o să-ţi spargă toate lucrurile astea

frumoase.— N-o să-mi spargă numai porţelanurile… prezise Edie posomorâtă, dar înainte ca

Henry să poată continua acest interesant subiect de conversaţie femeia îşi reveni, arborăun aer mai vesel şi schimbă subiectul.

— Mai vrei o gogoaşă sau eşti gata să-ţi primeşti ciocolata?

7Ieşind cu Archie şi cu Virginia pe poarta din faţa casei de la Balnaid şi coborând

treptele spre aleea pietruită, Violet observă că ploaia se oprise. Se mai simţea umezeala,dar acum era mult mai cald şi, ridicând capul, simţi pe obraz adierea vântului careîncepuse să bată dinspre vest. Norii joşi se risipeau încet, lăsând să se vadă, ici şi colo,câte un petic de cer albastru sau câte o rază de soare, care străpungea negura, ca în cărţilesfinte de odinioară. Se pregătea o frumoasă seară de vară – prea târziu ca să mai fie defolos cuiva.

Vechiul Land Rover al lui Archie îi aştepta. Şi-au luat rămas-bun de la Virginia, Violetcu un sărut uşor pe obrazul nurorii sale.

— Transmite-i complimente lui Edmund.— Am să-i spun.S-au urcat amândoi, cu oarecare efort, în Land Rover, Violet pentru că era bătrână, iar

Archie din cauza piciorului său metalic. S-au închis uşile, Archie a pornit motorul şi aupornit. Mai întâi pe drumul şerpuit până la poartă, apoi mai departe, pe drumul strâmtcare trecea pe lângă biserica prezbiteriană şi peste pod. Ajuns pe strada principală,Archie încetini, dar nu trecea nicio maşină, aşa că zvâcni şi se înscrise pe strada caretraversa Strathcroy, străbătându-l de la un capăt la celălalt.

Mica biserică episcopală le apăru în faţa ochilor, strivită şi umilă, cu domnul Gloxbycare cosea iarba de pe peluza din faţă.

— Munceşte aşa de mult, comentă Archie. Sper din toată inima să putem strânge osumă serioasă prin vânzarea de obiecte. A fost drăguţ din partea ta să vii astăzi, Vi. Suntsigur că ai fi preferat să te ocupi de grădină.

— N-aveam niciun chef de nimic, cu vremea asta. Nu mă trăgea deloc inima să măapuc de buruieni, spuse Vi. Nu strică să mai facem şi câte ceva util din când în când.Reflectă asupra celor spuse. E ca şi cum ai fi îngrijorat la culme din cauza unui copil saunepot, fără să poţi să-l ajuţi cu nimic, şi nu-ţi mai rămâne decât să te-apuci să freci binepodelele din bucătărie. La sfârşitul zilei eşti la fel de îngrijorat, dar măcar ai o bucătăriecurată.

— Doar nu vrei să spui că eşti îngrijorată din cauza familiei, Vi? Ce motive ai avea?— Nu există femeie care să nu-şi facă griji pentru familia ei, îi răspunse Vi sec.Land Roverul îşi văzu de drum, pe lângă staţia de benzină, care pe vremuri ţinuse de

atelier de tâmplărie şi apoi pe lângă supermarketul familiei Ishak. Dincolo de acesta seaflau porţile deschise prin care se intra pe drumul lăturalnic de la Croy. Archie schimbă

viteza şi trecu dincolo de poartă, luând-o numaidecât la deal. Odată – şi asta nu de mult –toate pământurile din jur fuseseră numai parcuri, păşuni cu iarbă verde şi moale pe carepăşteau cirezi de soi, dar acum fuseseră toate arate pentru cereale, orz şi rapiţă. Mairămăseseră numai câţiva copaci cu frunze mari, martori ai splendorii unor vremuritrecute.

— De ce eşti îngrijorată?Violet ezită. Ştia că poate vorbi cu Archie. Îi era apropiat ca un fiu şi, deşi era cu cinci

ani mai tânăr decât Edmund, cei doi tineri fuseseră crescuţi împreună, îşi petrecuseră tottimpul împreună şi deveniseră cei mai buni prieteni.

Dacă Edmund nu era la Croy, Archie venea la Balnaid; iar dacă nu se aflau nici colo,nici dincolo, atunci precis erau pe dealuri, cu puşca-n spate şi ogarii alături, la vânătoarede iepuri, sau ajutându-l pe Gordon Gillock să ardă iarba-neagră sau să repare ţintele.Alteori erau cu barca pe lac, sau la pescuit de păstrăvi în bălţile de la Croy, sau jucautenis, sau patinau pe apele îngheţate. Inseparabili, spunea toată lumea. Ca fraţii.

Dar nu erau fraţi şi se despărţiseră. Edmund era strălucitor. De două ori mai deşteptdecât oricare din părinţii lui, care nu erau nici ei nişte proşti. Archie, pe de altă parte, eratotal lipsit de profunzime.

Edmund, trecând cu brio prin universitate, venise de la Cambridge, laureat îneconomie şi fusese imediat angajat de o prestigioasă bancă comercială din City.

Archie, temându-se de plictiseala unei slujbe în City, hotărâse să-şi încerce norocul înarmată. Se prezentase, la timpul cuvenit, în faţa Biroului Comisiei de înrolare şiDumnezeu ştie cum reuşise să-i păcălească la interviu, căci cei patru ofiţeri superioriconsideraseră, după cât se pare, că rezultatele modeste la învăţătură erau contracarate depersonalitatea încrezătoare şi prietenoasă a lui Archie şi de neţărmuritul său entuziasmîn viaţă.

A absolvit Sandhurst, apoi a intrat în Regimentul Scoţian al Reginei şi a fost trimis înGermania. Edmund a rămas la Londra. Fără ca asta să constituie vreo surpriză pentrucineva, avusese un succes extraordinar şi în mai puţin de cinci ani reuşise să-i facă pe ceide la Sanford Cubben să alerge după el, ca să-i ofere un post de conducere. La împlinireacelor cinci ani se însurase şi chiar şi acest eveniment romantic adăugase un plus destrălucire imaginii sale. Violet îşi amintea cum păşise în lunga strană a capelei SfinteiMargareta de la Westminster, braţ la braţ cu Sir Rodney Cheriton, găsindu-şi timp săspere, în adâncul inimii sale, că Edmund se însura cu Caroline pentru că o iubea cuadevărat şi nu pentru că ar fi fost sedus de aura de bogăţie care o înconjura.

Iar acum, timpul trecuse şi amândoi bărbaţii reveniseră la Strathcroy. Archie la Croy,iar Edmund la Balnaid. Bărbaţi în toată puterea cuvântului, tot prieteni, dar nu la fel deintimi. Prea multe li se întâmplaseră amândurora – şi nu numai lucruri bune. Prea mulţiani irosiţi, ca apele unui torent. Erau atât de diferiţi: unul, om de afaceri foarte bogat,

celălalt mereu în pană de bani şi într-o veşnică luptă pentru a o scoate la capăt. Dar nuacesta era motivul pentru care între ei se instalase un anume formalism, un exces depoliteţe.

Nu mai erau apropiaţi ca fraţii.Violet oftă din rărunchi. Archie zâmbi.— Haide, Vi, nu se poate să fie chiar aşa de rău.— Bineînţeles că nu. Archie avea şi-aşa destule griji. N-avea rost să-l chinuie cu ale

ei… Dar mă cam îngrijorează Alexa, pentru că am impresia că e tare singură. Ştiu că-iplace munca pe care o face şi că are casa aceea drăguţă în oraş, unde să stea. LadyCheriton i-a lăsat destul ca să trăiască liniştită toată viaţa. Dar mă tem că viaţa ei socială edezastruoasă. După părerea mea, are impresia că e urâtă şi plicticoasă şi delocatrăgătoare pentru bărbaţi. N-are niciun pic de încredere în ea. Când a plecat la Londra,am sperat atât de mult că o sa-şi trăiască viaţa, că o să-şi facă prieteni de vârsta ei. Dar n-afăcut decât să stea cu bunica ei în strada Ovington, ca un fel de doamnă de companie. Cebine ar fi să-ntâlnească un băiat bun, care să vrea să se însoare cu ea. I-ar trebui unbărbat de care să aibă grijă – şi copii. Alexa e făcută să crească copii.

Archie asculta toate astea cu înţelegere. Ţinea la fel de mult la Alexa, ca şi toţi ceilalţi.Îi răspunse:

— Faptul că şi-a pierdut mama când era aşa de mică… poate că asta a fost o experienţămai traumatizantă decât ne-am dat noi seama. Poate că a făcut-o să se simtă altfel decâtalte fetiţe. Infirmă, într-un fel.

Violet reflectă la acest lucru.— Da. Poate. Numai că nici Caroline n-a fost o mamă prea convingătoare sau prea

iubitoare. Niciodată nu şi-a petrecut prea mult timp cu Alexa. Edie era cel care-i dăruiaAlexei afecţiune şi sentimentul de siguranţă. Iar Edie nu se dezlipea de ea nicio clipă.

— Dar ţi-a plăcut Caroline.— A, da, mi-a plăcut. Nu se putea să nu-ţi placă. Ne-am înţeles bine şi cred că i-a fost o

soţie bună lui Edmund. Dar era ciudat de rezervată. Mergeam câteodată în sud să petreccâteva zile cu ei la Londra. Caroline mă invita, draga de ea, pentru că ştia că-mi faceplăcere să mă întâlnesc cu Alexa şi cu Edie. Şi bineînţeles că aşa şi era, dar nu m-amsimţit niciodată cu adevărat ca acasă. Oricum, urăsc atmosfera de oraş. Străzile şi caseleşi circulaţia mă fac să mă simt sub asediu. Claustrată. Dar, chiar lăsând toate astea la oparte, Caroline n-a fost niciodată o gazdă relaxată. Întotdeauna aveam sentimentul că lecam stau în drum, iar cu ea nu puteai întreţine o conversaţie. Când rămâneam singuretrebuia uneori să fac un efort ca să găsesc subiecte de discuţie şi ştii şi tu foarte bine că,dacă sunt obligată, scot apă şi din piatră seacă. Dar până la urmă nu mai ştiam ce săspun, iar tăcerile acelea nu erau deloc încurajatoare. Şi eu încercam să le umplu,văzându-mi furioasă de broderiile mele. Îşi întoarse privirea spre Archie. Ţi se pare

ridicol sau înţelegi ce vreau să spun?— Da, înţeleg. Eu n-am prea cunoscut-o pe Caroline, dar de cele câteva ori când am

întâlnit-o m-am simţit de fiecare dată ca un extraterestru.Dar nici această timidă încercare de glumă nu-i smulse Violetei nici măcar un zâmbet,

căci era prea preocupată de problemele Alexei. Rămase tăcută, gândindu-se la nepoatasa.

Între timp ajunseseră la jumătatea urcuşului care ducea la Croy şi se apropiau decotitura spre Pennyburn. Nu existau porţi, numai o deschizătură în gardul din stângadrumului. Land Roverul o luă pe acolo şi Archie parcurse cei o sută şi ceva de metri dedrum asfaltat cu grijă şi mărginit, de-o parte şi de alta, de straturi de iarbă cosită şi ungard din crengi de fag. La capătul acestui drum se deschidea o curte destul de mare, cucăsuţa cea albă într-o parte şi un garaj dublu în partea cealaltă. Uşile garajului eraudeschise, lăsând să se vadă maşina lui Violet, dar şi roaba, maşina de tăiat iarba şi unnumăr impresionant de unelte de grădinărit. Uscătorul era undeva între garaj şi gardulviu. Violet spălase în dimineaţa aceea, şi un rând de rufe stăteau la uscat, tremurând învântul care părea să se înteţească. Lădiţe de lemn cu hortensii de culoarea rozalie asugativei flancau intrarea, iar tufe de levănţică creşteau chiar lângă zid.

Archie merse până în faţa casei şi acolo opri motorul, dar Violet nu dădu niciun semncă ar vrea să coboare. Odată ce începuse această discuţie, n-avea de gând s-o întrerupăînainte de a termina ce-avea de spus.

— Aşa că nu cred într-adevăr că faptul că şi-a pierdut mama aşa de devreme e motivulprofund al lipsei de încredere pe care-o arată Alexa. Şi nici faptul că Edmund s-a însuratdin nou şi i-a pus pe tavă o mamă vitregă. Nimeni n-ar fi putut fi mai drăguţă şi maiînţelegătoare decât Virginia, iar venirea pe lume a lui Henry n-a adus decât bucurie.

Rostind numele lui Henry, Violet îşi aminti de un alt chinuitor motiv de îngrijorare.— Iar acum mă frământ pentru Henry. Pentru că mi-e teamă că Edmund o să vrea

neapărat să-l trimită la Templehall ca intern. Iar eu cred că încă nu-i pregătit pentru asta.Şi dacă totuşi va merge acolo, îmi fac griji pentru Virginia, pentru că Henry e viaţa ei şidacă i-l smulg de lângă ea împotriva voinţei ei, mă tem că ea şi Edmund s-ar putea răciunul faţă de celălalt. El e aşa de mult plecat. Uneori stă la Edinburgh câte o săptămânăîntreagă, alteori e la celălalt capăt al lumii. Nu-i bine pentru o căsnicie.

— Dar când Virginia s-a măritat cu Edmund, ştia ce-o aşteaptă. Nu te monta prea multpentru asta, Vi. Templehall e o şcoală bună, iar Colin Henderson un director înţelegător.Am mare încredere în locul acela. Lui Hamish i-a plăcut acolo, din prima până în ultimaclipă.

— Da, dar Hamish al tău e cu totul altfel decât Henry. La opt ani, Hamish era în bunămăsură capabil să se descurce de unul singur.

— Da. Archie nu putea să nege acest lucru şi se simţea foarte mândru. E foarte sigur

pe el, şmecherul.Violet tresări, răscolită de încă un gând înspăimântător.— Archie, sper că nu-i bat pe micuţi, nu? Îi bat?— Dumnezeule, sigur că nu. Cea mai grea pedeapsă este să fie trimişi să stea pe banca

de lemn din hol. Nu se ştie de ce, dar asta îi bagă frica-n sân şi celui mai recalcitrantdintre copii.

— Ei, presupun că trebuie să ne mulţumim cu asta. E aşa o barbarie să baţi copiii. Şiaşa de stupid. Dacă eşti lovit de cineva care nu-ţi place, ajungi să-l urăşti şi să te temi deel. Dacă cel care te trimite să stai pe banca aceea dură este un om pe care-l respecţi, sau lacare ţii, e mult mai eficient.

— Hamish şi-a petrecut cea mai mare parte a primului său an acolo, stând pe bancă.— Ce băiat rău! Vai de mine, nici nu mă pot gândi la asta! Şi de Lo ie ce să mai zic!

Acum îmi mai fac griji şi pentru Edie – cum s-a mai înhămat cu verişoara aceea nebună,să te-ngrozeşti, nu alta. Ne-am bazat cu toţii pe Edie atâţia ani şi am uitat că nu mai etânără. Sper din suflet să nu fie un efort prea mare pentru ea.

— Mă rog, încă n-a venit momentul. Poate că nici n-o să vină vreodată.— Dar nici nu-i putem dori moartea bietei Lo ie Carstairs, deşi zău că asta ar fi cea

mai bună soluţie.Se uită spre Archie şi constată, oarecum spre surprinderea sa, că era gata să

izbucnească în râs.— Ştii ceva, Vi? Mă deprimă ceea ce-mi spui tu.— Ah, îmi pare rău. Îl bătu prieteneşte pe picior. Ce babă proastă mai sunt şi eu. Nu

lua seama la mine. Spune-mi, ce mai ştiţi de Lucilla?— Ultima dată când am primit veşti de la ea, zicea că s-a aciuat într-o mansardă.— Toată lumea zice că e o bucurie să ai copii. Dar îţi dau câteodată cele mai cumplite

dureri de cap. Acum cred că e timpul să te las să pleci acasă şi să nu te mai ţin la palavre.Precis că Isobel te aşteaptă.

— Nu vrei să te-ntorci la Croy şi să mai bei un ceai? Archie părea puţin trist. Să ne-ajuţi să-i distrăm pe americani?

Violet se îngrozi la gândul unei asemenea perspective.— Archie, nu cred să am destulă putere pentru aşa ceva. Crezi că sunt prea egoistă?— Câtuşi de puţin. A fost doar o idee. Câteodată mă descurajează toată ploconeala

asta. Dar ce simt eu nu-i nimic în comparaţie cu ce trebuie să facă biata Isobel.— Nici că se poate o muncă mai grea. Să stai toată ziua să duci şi să aduci tot felul de

lucruri şi să găteşti, pe urmă să pui masa şi să faci paturile. În plus, mai trebuie să faci şiconversaţie. Ştiu că-i vorba numai de două nopţi în fiecare săptămână, dar n-aţi putealăsa totul baltă şi să vă gândiţi la o altă modalitate de a face rost de bani?

— Ai tu vreo idee?

— Acum nu. Dar m-aş bucura ca lucrurile să se schimbe în bine pentru voi amândoi.Ştiu că nu se poate întoarce timpul, dar câteodată mă gândesc ce bine ar fi fost dacă nu s-ar fi schimbat nimic la Croy. Dacă dragii voştri părinţi ar mai fi iar în viaţă şi voi toţi, încăo dată tineri. Un du-te-vino continuu, maşini sosind şi plecând, voci peste voci. Şi râsete.

Se întoarse spre Archie, dar el îşi feri privirea. Se uita spre uscătorul ei, de parcăşerveţelele pentru ceai şi feţele de pernă sau sutienul ei masiv ori ciorapii de mătase eraupriveliştea cea mai interesantă din lume.

Se gândi: „Iar tu şi cu Edmund eraţi cei mai buni prieteni“, dar nu-i spuse nimic dintoate astea.

— Mai era şi Pandora. Drăguţ copil, dar aşa de năzbâtios! Mereu aveam impresia că iatoată veselia cu ea când pleacă.

Archie rămase tăcut. Şi-apoi, într-un târziu, spuse „Da“ şi nimic mai mult.Între ei plana o uşoară tensiune. Ca s-o risipească, Violet îşi făcu de lucru, strângându-

şi catrafusele.— Nu te mai ţin. Deschise uşa şi coborî din vehiculul vechi şi masiv.— Mulţumesc că m-ai adus, Archie.— A fost plăcerea mea, Vi.— Transmite-i toată dragostea mea lui Isobel.— N-ai nicio grijă. Ne vedem în curând.Violet aşteptă până când el întoarse Land Roverul şi-l privi cum se îndepărtează în

lungul drumului şi-apoi în sus pe deal. Se simţea vinovată, pentru că ar fi trebuit sămeargă cu el, să-şi bea ceaiul cu Isobel şi să întreţină o conversaţie politicoasă cuamericanii aceia necunoscuţi. Dar acum era prea târziu, pentru că el plecase. Scotocidupă cheie în geantă şi intră în casă.

Rămas singur, Archie îşi văzu de drum. Panta era din ce în ce mai abruptă. Acum

apăruseră şi copacii în faţa ochilor, pini scoţieni şi fagi înalţi. Dincolo de ei şi deasupralor, peretele dealului se ridica în înalturi – stânci de roci şi grohotiş, tufişuri şi ferigi abiaînmugurite şi puieţii de mesteceni albi, decişi să nu se dea bătuţi. Ajunse în dreptulcopacilor; drumul, după ce urcase atât cât se putuse, cotea acum spre stânga şi rămâneala acelaşi nivel. Înaintea lui, drumul străjuit de mesteceni ducea până în faţa casei. Un firde apă se rostogolea dinspre dealuri, într-o serie de vârtejuri şi cascade şi apoi se revărsala poalele dealurilor, pe sub podul arcuit din piatră. Acesta era râul Pennyburn, care,coborând mai departe, îşi făcea drum prin grădina casei lui Violet Aird.

Drumul printre mesteceni era umbros, lumina difuză, străvezie şi verzuie. Ramurileînfrunzite se arcuiau greoaie deasupra capului şi-ţi dădeau impresia că mergi cu maşinaprin strana unei enorme catedrale. Apoi, brusc, aleea largă rămase în urma lui şi zări casapătrată, aşezată pe buza dealului, cu întreaga panoramă a văii la picioarele sale. Boarea

uşoară a serii îşi făcuse datoria, risipind norii în fire subţiri, ridicând ceaţa. În zare,dealurile şi terenurile paşnice ale fermei erau scăldate în raze aurii.

Dintr-odată, simţi nevoia imperioasă de a rămâne singur cu gândurile sale câtevaclipe. Era egoist. Întârziase deja şi Isobel îl aştepta, având nevoie de suportul lui moral.Dar îşi alungă din minte sentimentul de vinovăţie, trase maşina suficient de departe ca sănu poată fi auzit dinspre casă şi opri motorul.

Liniştea era atotcuprinzătoare; nu se auzea decât foşnetul vântului printre copaci sauciripitul vreunei păsări. Archie ciuli urechea şi prinse, din depărtare, un behăit de oi. Şivocea lui Violet: Voi toţi, încă o dată tineri. Un du-te-vino continuu… Mai era şi Pandora…

N-ar fi trebuit să spună asta. Nimeni nu trebuia să-i răscolească amintirile. Nu doreasă fie chinuit de nostalgie, să tânjească după vremurile trecute.

Voi toţi, încă o dată tineri.Se gândi la Croy, aşa cum fusese odată. Cum venea acasă pe când era şcolar, apoi tânăr

soldat în permisie. Chiuind în sus pe deal, în maşina sa încărcată până la refuz, cu capotalăsată şi vântul arzându-i obrajii. Ştiind, cu siguranţa tinereţii, că totul avea să fie mereuaşa cum era. Oprind în faţa casei, cu un scrâşnet de frâne; câinii familiei se repezeauatunci afară din casă, lătrând, venind să-l întâmpine şi toată lumea din casă intra în alertăde-atâta larmă, aşa că până să intre în casă îi ieşeau cu toţii înainte. Mama şi tatăl său,Harris, majordomul, şi doamna Harris, bucătăreasa şi oricare altă cameristă sau femeiechemată cu ziua, care se întâmpla să ajute prin casă în acel moment.

— Archie! Ah, scumpule, bine-ai venit acasă!Iar apoi, Pandora. Mereu aveam impresia că ia toată veselia cu ea când pleacă. Sora lui cea

mică. În amintire, avea vreo treisprezece ani şi era deja frumoasă. O vedea cum zbura, cupicioarele ei lungi, pe scări în jos, ca să sară în braţele sale deschise larg pentru a oîmbrăţişa. O vedea, cu gura ei plină, frumos arcuită, şi cu privirea aceea provocatoare,feminină, a ochilor ei migdalaţi. Îi simţea trupul uşor când o învârtea de jur împrejur,fără ca picioarele ei să atingă podeaua. Îi auzea vocea.

— Te-ai întors, nemernicule, şi mai ai şi o maşină nouă! Am văzut-o pe geam. Ia-mă laplimbare, Archie! Hai să mergem cu o sută cincizeci de kilometri pe oră!

Pandora. Se trezi zâmbind. Totdeauna, încă de pe vremea când era copil, fusese unizvor de viaţă, o sursă de vitalitate şi veselie chiar şi în situaţiile în care atmosfera erafoarte rigidă. Nu-şi putuse da seama niciodată de unde moştenise această fire. Era o Blairpână în vârful unghiilor şi totuşi atât de diferită din toate punctele de vedere de restulfamiliei, încât ai fi zis că adevărata Pandora fusese răpită de zâne, iar această fată fuseselăsată în locul ei.

Şi-o amintea când de-abia se născuse, mai apoi copilă şi o delicioasă adolescentă cupicioare lungi, căci nu avusese niciodată probleme cu grăsimea în anii pubertăţii sau cuacneea sau cu lipsa de încredere în ea însăşi. La şaisprezece ani, arăta de douăzeci.

Fiecare dintre prietenii pe care-i aducea în casă fusese dacă nu îndrăgostit de ea, atunci înmod sigur vrăjit.

Viaţa era plină de evenimente pentru tinerele lăstare ale familiei Blair. Petreceri acasă,partide de vânătoare, vara – tenis, în august – picnicuri pe dealurile scăldate de soare şiînroşite de tufele de iarbă-neagră. Îşi amintea de un picnic la care ea, Pandora,plângându-se de căldură, îşi scosese toate hainele şi sărise goală în lac, fără să segândească măcar o clipă la spectatorii uimiţi. Îşi amintea de serile de dans şi de rochia deșifon alb pe care o purta Pandora, cu umerii ei bronzaţi dezgoliţi, învârtindu-se de la unbărbat la altul, în acordurile Sălciei desfrunzite sau ale Ducelui din Perth.

Plecase. Plecase de peste douăzeci de ani. La optsprezece ani, la câteva luni dupănunta lui Archie, fugise cu un american, bărbatul alteia, pe care-l întâlnise în Scoţia înacea vară. Luaseră împreună avionul spre California şi, la timpul potrivit, îi devenisesoţie. Valuri de oroare şi de indignare străbătuseră de-a lungul şi de-a latul întreguluiţinut, dar familia Balmerino era atât de iubită şi de respectată, încât au fost trataţi cumultă înţelegere şi simpatie. „Poate că o să se întoarcă“, spuneau oamenii, plini desperanţe. Dar Pandora nu s-a mai întors. Nu s-a întors nici pentru funeraliile părinţilorei. Dimpotrivă, nestăpânită ca întotdeauna, se arunca din braţele unui bărbat într-alealtuia, ca într-un dans nesfârşit – relaţii care mai de care mai dezastruoase. Divorţată desoţul ei american, se mutase la New York, iar mai târziu în Franţa, unde a locuit câţivaani la Paris. Ţinea legătura cu Archie prin rare şi sporadice cărţi poştale, trimiţându-i câteo adresă mâzgălită, câte o frântură de informaţie şi, din când în când, câte o cruce imensăpe post de sărutări. Acum se părea că ajunsese într-o vilă din Mallorca. Dumnezeu ştie cuce bărbat era de data asta.

Archie şi Isobel renunţaseră de multă vreme să-şi mai facă speranţe în privinţa ei şitotuşi, din când în când, Archie îi simţea lipsa, mai mult decât oricui pe lume. Căcitinereţea se încheiase, iar cei ai casei, din vremea tatălui său, se risipiseră în cele patruvânturi. Harris şi doamna Harris ieşiseră de mult la pensie, iar ajutoarele domesticefuseseră reduse doar la Agnes Cooper care de două ori pe săptămână urca dealul, veninddin sat să-i dea lui Isobel o mână de ajutor la bucătărie.

Cât despre domeniu, cu greu puteai spune că lucrurile mergeau mai bine. GordonGillock, paznicul, se afla încă la locul lui, în căsuţa mică de piatră în spatele căreia seaflau vizuinile animalelor sălbatice, dar terenul de vânătoare fusese cedat unui sindicat,iar Edmund Aird era cel care-i plătea salariul. Ferma se dusese şi ea, iar parcul fusesearat pentru cereale. Vechiul grădinar – un bărbat slab şi ofilit, parte importantă acopilăriei lui Archie – murise până la urmă şi nu fusese înlocuit. Din preţioasa sa grădinăînconjurată de ziduri nu mai rămăsese decât iarba, iar rododendronii, care nu maifuseseră de mult curăţaţi de uscături, crescuseră imenşi – fără să mai vorbim de faptul căpe zgura terenului său de tenis crescuse muşchi. Archie se ocupa acum oficial de

grădină, asistat sporadic de Willy Snoddy, care locuia într-o căsuţă amărâtă de la capătulsatului, prindea iepuri de câmp şi somon şi era bucuros să câştige din când în cândniscaiva bani de băutură.

Dar el? Archie cântări lucrurile cu grijă. Ex-locotenent-colonel în Regimentul Scoţian alReginei, ajuns invalid, cu un picior de tinichea, o pensie de invaliditate de şaizeci la sutăşi mult prea multe coşmaruri. Totuşi, datorită lui Isobel, se mai afla încă în posesiamoştenirii sale. Croy era încă a lui şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, avea să fie a lui Hamish.Infirm, luptându-se să supravieţuiască, era totuşi Lordul Balmerino de la Croy.

Dintr-odată, se simţi amuzat. Lordul Balmerino de la Croy. Aşa un titlu răsunătorpentru o situaţie atât de absurdă. N-avea sens să încerce să-nţeleagă care era motivulpentru care ieşiseră toate aşa de prost, pentru că oricum n-avea ce face. Gata cuîntoarcerile în trecut. Era chemat la datorie, iar Lady Balmerino îl aştepta.

Din cine ştie ce motiv obscur se simţi mai vesel. Porni motorul şi parcurse scurtadistanţă de drum pietruit până în faţa casei.

8Plouase mărunt aproape toată ziua, dar acum era frumos, aşa că după ceai Henry ieşi

cu Edie în grădină. Aceasta se întindea până la râu, şi Edie prinsese o sfoară pentru rufeîntre doi meri. Henry o ajută să strângă rufele şi să le pună într-un coş împletit, apoi leîmpăturiră împreună, scuturându-le bine ca să nu facă nicio cută. Când totul a fost gata,s-au întors în casă şi Edie a aşezat scândura de călcat şi a început să-şi calce feţele depernă şi faţa de masă şi o bluză. Henry o privea, trăgând în nări mirosul acela plăcut şiadmirând felul în care fierul fierbinte făcea să dispară orice cută, iar rufele deveneaunetede, strălucitoare, pline de prospeţime.

— Te pricepi la călcat, îi spuse el.— Cred şi eu, după atâţia ani de exerciţiu!— Câţi ani, Edie?— Păi… Lăsă fierul deoparte şi împături faţa de pernă cu mâinile sale roşii şi grăsuţe.

Acum am şaizeci şi opt de ani şi aveam optsprezece când am început să lucrez pentrudoamna Aird. Fă şi tu socoteala.

Chiar şi Henry putea socoti atâta lucru.— Cincizeci de ani.— Dacă te gândeşti, cincizeci de ani înseamnă foarte mult, dar dacă priveşti înapoi,

nici nu ştii când au trecut. Asta te face să te întrebi ce-nseamnă viaţa.— Vorbeşte-mi despre Alexa şi despre Londra.Henry nu fusese niciodată la Londra, dar Edie locuise acolo într-o vreme.— Vai, Henry. Ţi-am spus poveştile astea de-o mie de ori.— Mi-ar plăcea să le mai aud din nou.— Aşa deci… Apăsă cu fierul de călcat o cută ascuţită, ca muchia unui cuţit. Când tatăl

tău era mult mai tânăr, era însurat cu o doamnă pe care o chema Caroline. S-au căsătoritîn Londra, la capela Sfintei Margareta de la Westminster şi ne-am dus cu toţii acolopentru ceremonie; am stat într-un hotel care se numea Berkeley. Şi ce nuntă grozavă afost! Zece domnişoare de onoare minunate, toate în rochii albe, ca un stol de lebede. Iardupă ceremonie, am mers cu toţii la un alt hotel, foarte luxos, cu numele de Ritz, iar acoloerau chelneri în frac şi atât de eleganţi, încât ai fi zis că sunt invitaţi la nuntă, nu alta! Şiaveau şampanie şi atât de multe feluri de mâncare, că nu ştiai cu ce să-ncepi.

— Aveau şi jeleuri?— Jeleuri de toate culorile. Galbene, şi roşii, şi verzi. Pe urmă, mai era şi somon rece şi

sandviciuri mititele, de te lingeai pe degete, struguri glasaţi, de străluceau bobiţele de

zahăr deasupra. Iar Caroline purta o superbă rochie de mătase şi o trenă lungă, bogată,iar pe cap avea o diademă cu diamante pe care i-o dăruise tatăl ei drept cadou de nuntă –şi arăta ca o regină.

— Era frumoasă?— Of, Henry, toate miresele sunt frumoase.— Era la fel de frumoasă ca mama?Dar Edie nu se lăsă păcălită.— Era arătoasă, dar cu totul altfel. Era foarte înaltă, draga de ea, şi-avea un păr negru

minunat.— Îţi plăcea?— Bineînţeles că-mi plăcea. N-aş fi mers la Londra să am grijă de Alexa dacă nu mi-ar

fi plăcut.— Povesteşte-mi partea asta.Edie dădu la o parte feţele de pernă şi se apucă de faţa de masă cadrilată, albastru cu

alb.— Ei bine, asta s-a întâmplat chiar după moartea bunicului tău Geordie. Eu locuiam

încă la Balnaid şi lucram pentru bunica Vi. Nu eram decât noi două în casă şi ne ţineamuna alteia de urât. Ştiam că Alexa e pe drum, pentru că Edmund venise la înmormântareatatălui lui şi ne spusese atunci. „Caroline va avea un copil“, aşa ne-a zis şi vestea a fost demare ajutor pentru bunica Vi, să ştie că deşi nu-l mai avea pe Geordie lângă ea, o nouăviaţă avea să se nască. Pe urmă am auzit că părinţii caută o dădacă pentru bebeluş.Bunica Vi a fost la înălţime. Adevărul era că nu putea suporta gândul că nu ştiu cematahală nepricepută urma să aibă grijă de nepoata ei, să-i umple căpşorul cu tot felul deidei greşite şi să nu-şi găsească timp să-i vorbească micuţei sau să-i citească. Nu m-amgândit nicio clipă să merg până ce nu m-a rugat bunica Vi. Nu voiam să plec de la Balnaidşi din Strathcroy. Dar… am studiat problema pe toate feţele şi până la urmă am decis căn-aveam altă soluţie. Aşa că m-am dus la Londra…

— Precis că tata s-a bucurat să te vadă.— Ah, da, chiar că s-a bucurat. Şi până la urmă, a fost o binecuvântare că m-am dus.

Alexa s-a născut sănătoasă şi voinică, dar după naşterea copilului, Caroline s-aîmbolnăvit foarte, foarte rău.

— Avea pojar?— Nu, nu era pojar.— Tuse măgărească?— Nu. Nu era o boală dintr-asta. Era mai mult în legătură cu nervii. I se spune

depresie post-natală şi e ceva groaznic. A trebuit să meargă la spital pentru tratament şi,când a putut să vină acasă, chiar că nu mai era în stare de nimic, darămite să mai aibăgrijă de un copil. Dar până la urmă şi-a mai revenit niţel, iar mama ei, Lady Cheriton, a

luat-o într-o croazieră pe o insulă minunată, care se cheamă Madeira. Iar după o lună saudouă de stat acolo, s-a făcut iarăşi mai bine.

— Şi tu ai rămas singură la Londra?— Nu chiar singură. Mai era o doamnă foarte drăguţă care venea în fiecare zi să facă

ordine în casă şi pe urmă era şi tatăl tău, care venea şi pleca.— De ce nu te-ai întors în Scoţia să stai cu Vi?— Într-o vreme ne-am gândit şi la asta. Doar pentru o vizită. Era săptămâna în care s-

au căsătorit Lordul şi Lady Balmerino… numai că, bineînţeles, pe atunci el era numaiArchie Blair, un tânăr ofiţer aşa de frumos. Caroline era încă în Madeira, iar Edmund azis să venim cu toţii în nord pentru această ceremonie şi să stăm la Balnaid. Bunica Vi afost aşa de entuziasmată când a auzit vestea că venim în vizită. A luat leagănul din pod şia primenit păturile pentru copil şi a curăţat de praf căruţul cel vechi. Şi pe urmă Alexeiau început să-i iasă dinţii… era aşa de micuţă şi se chinuia aşa de rău! Plângea toatănoaptea şi nu-i puteam fi nici de cel mai neînsemnat ajutor, ca s-o liniştesc. Cred că adus-o aşa vreo două săptămâni, fără să poată dormi ca lumea noaptea, şi până la urmăEdmund a zis că, după părerea lui, călătoria aceea lungă până în nord ar fi fost un efortprea mare pentru noi două. Avea dreptate, bineînţeles, dar îmi venea să plâng dedezamăgită ce eram.

— Cred că şi Vi a fost dezamăgită.— Da, aşa cred şi eu.— Dar tata a venit la nuntă?— A, sigur că a venit. El şi Archie erau prieteni foarte, foarte vechi. Nu se putea să nu

vină. Dar a venit singur.Terminase faţa de masă. Acum se apucase de bluza ei cea mai bună şi pusese vârful

fierului de călcat în cusătura de la umăr. Asta părea să fie şi mai greu decât să calci feţede pernă.

— Vorbeşte-mi despre casa din Londra.— Vai, Henry, chiar nu te plictiseşti de poveştile astea vechi?— Îmi place să te-ascult vorbind despre casă.— Bine. Era aşezată în Kensington, una dintr-un şir de case. Foarte înaltă şi nu prea

lată, dar ce construcţie! Bucătăriile erau la subsol, iar camerele copiilor la ultimul nivel alcasei. Aveam impresia că nu se mai termină niciodată scările alea; sus-jos, sus-jos, toatăziulica. Dar era o casă frumoasă, plină de obiecte de mare valoare. Şi întotdeauna seîntâmpla câte ceva; venea lume în vizită, se făceau petreceri seara, iar musafirii intrau peuşa din faţă, îmbrăcaţi cu hainele lor elegante. Eu şi Alexa stăteam de obicei la cotulscărilor şi priveam totul prin balustradă.

— Dar nu vă vedea nimeni.— Nu. Parcă ne-am fi jucat de-a v-aţi ascunselea.

— Şi mai mergeaţi şi la Palatul Buckingham…— Da, ca să vedem schimbarea gărzii. Şi câteodată luam un taxi până la grădina

zoologică din parcul Regent şi ne uitam la lei. Iar când Alexa a crescut, o duceam laşcoală şi la lecţiile de dans. Printre copii mai erau şi mici lorzi şi domnişoare din familiinobile, şi să fi văzut ce înfumurate erau dădacele lor!

Lorzi micuţi şi domnişoare nobile şi o casă plină de lucruri valoroase. Edie avuseseparte de nişte experienţe minunate, decise Henry.

— Ţi-a părut rău să pleci din Londra?— Of, Henry, mi-a părut rău pentru că a fost un moment de tristeţe şi motivul pentru

care am plecat a fost foarte trist. O tragedie cumplită. Gândeşte-te numai, un tipconducea prea repede şi fără să se gândească la nimeni altcineva de pe drum şi, într-oclipă, Edmund şi-a pierdut soţia, iar Alexa mama. Iar sărmana Lady Cheriton şi-a pierdutsingurul copil, singura fiică. Murise. Murise. Era un cuvânt teribil. Ca şi zvâcnetulfoarfecii pe un fir de aţă, tăindu-l în două; iar tu ştiai că nicicum, niciodată nu mai puteais-o faci la loc cum a fost.

— Alexei i-a părut rău?— Nu se spune „i-a părut rău“ pentru o pierdere atât de grea.— Dar a însemnat că te-ai putut întoarce în Scoţia.— Da. Edie o ă şi împături bluza. Da, ne-am întors. Cu toţii. Tatăl tău ca să lucreze la

Edinburgh, iar eu şi Alexa, ca să stăm la Balnaid. Iar lucrurile s-au îmbunătăţit, puţin câtepuţin. Durerea e un lucru ciudat, pentru că nu trebuie să o porţi cu tine o viaţă întreagă.După o vreme, o laşi în drum şi nu te mai gândeşti la ea. Cât despre Alexa, începea onouă viaţă. S-a dus la şcoala primară din Strathcroy, la fel ca tine, şi s-a împrietenit cucopiii din sat. Iar bunica Vi i-a dat o bicicletă şi un ponei de Shetland mititel. N-a trecutmult timp şi nici nu mai ziceai că trăise vreodată la Londra. Şi totuşi, în fiecare vacanţă,după ce a crescut destul ca să poată călători singură, se ducea înapoi să stea puţin cuLady Cheriton. Era singurul lucru pe care-l puteam face noi pentru sărmana doamnă.

Terminase de călcat. Scoase fierul din priză şi-l lăsă pe grătar să se răcească, apoistrânse scândura de călcat. Dar Henry nu voia să încheie această conversaţie fascinantă.

— Înainte de Alexa, ai avut grijă de tata, nu?— Într-adevăr, aşa a fost. Exact până în ziua în care a împlinit opt ani şi a plecat la

şcoală ca intern.— Eu nu vreau să plec la şcoală ca intern, spuse Henry.— Ei, haide, zău aşa. Vocea lui Edie căpătase un ton energic. N-avea de gând să

accepte nişte smiorcăieli fără sens. Şi de ce nu? Sunt atâţia băieţi de vârsta ta şi joacăfotbal şi crichet şi sunt tot felul de petreceri.

— Dar n-am să ştiu pe nimeni. N-am să am niciun prieten. Şi n-o să-l pot lua pe Moocu mine.

Edie ştia totul despre Moo. Moo era o bucată de atlaz şi lână, tot ce mai rămăsese dinpăturica lui de copil. Stătea sub perna lui şi-l ajuta să doarmă noaptea. Fără Moo nuputea să doarmă. Moo era foarte important pentru el.

— Nu, recunoscu ea. N-o să-l poţi lua pe Moo, asta e sigur. Dar nimeni n-o să sesupere dacă iei cu tine un ursuleţ.

— Nu ţine cu ursuleţul. Iar Hamish Blair zice că numai bebeluşii îşi iau ursuleţii la ei.— Hamish Blair spune multe prostii.— Şi tu n-o să fii acolo ca să-mi dai de mâncare la cină.Edie se îmblânzi. Întinse mâna şi-l mângâie pe cap, zbârlindu-i părul.— Dragul meu omuleţ. Cu toţii trebuie să creştem, odată şi-odată. Să mergem mai

departe. Lumea s-ar opri în loc dacă am rămâne unde suntem. Uite ce e, spuse ea privindspre ceas, e timpul să mergi acasă. I-am promis mamei tale că te întorci acasă la şase. Tedescurci singur, sau vrei să vin cu tine o bucată de drum?

— Nu, îi răspunse el. Mă descurc singur.

9Edmund Aird avea aproape patruzeci de ani când s-a căsătorit pentru a doua oară, iar

cea de a doua soţie a sa, Virginia, avea douăzeci şi trei. Ea nu se trăgea din Scoţia, ci dinDevon, fiind fiica unui ofiţer din Regimentul Devon şi Dorset, care se retrăsese dinarmată pentru a se ocupa de ferma pe care o moştenise, o bucată importantă de terenaflată între Dartmoor şi mare. Fiica lui fusese crescută în Devon, dar mama ei eraamericancă şi, în fiecare vară, traversa Atlanticul împreună cu Virginia pentru a-şipetrece lunile calde de vară, iulie şi august, la vechea sa reşedinţă de familie. Aceasta seafla la Leesport, în Long Island, pe malul său sudic, un sătuc ce dădea spre apele albastreale Marelui Golf de Sud şi dunele Insulei Focului.

Casa bunicilor era veche, din şindrilă, mare şi aerisită. Briza mării împrospăta aerul,înfiorând perdelele vaporoase şi aducând în casă miresmele grădinii. Această grădină erafoarte întinsă, separată fiind de strada liniştită, străjuită de copaci umbroşi, printr-opalisadă vopsită în alb. În grădină găseai platforme din lemn, amenajate pentrupetrecerea timpului în aer liber, şi foişoare spaţioase cu storuri de pânză, care să păstrezerăcoarea şi să nu lase nicio gânganie înăuntru. Dar farmecul său cel mai deplin era adusde clubul local aflat chiar alături, acel templu de activitate socială, cu restaurantele şibarurile sale, cu terenurile de golf şi de tenis şi cu imensul său bazin de înot îmbrăcat îngresie turcoaz.

O lume întreagă despărţea acest loc de umedul şi ceţosul Devon, şi această experienţă,repetată în fiecare an, i-a oferit tinerei Virginia rafinamentul şi aerul sofisticat care odeosebeau de contemporanii săi englezi. Hainele sale, alese în îndelungi escapade lacumpărături pe Fi h Avenue, erau de foarte bună calitate şi mereu la modă. Vocea eipăstra o urmă din adorabilul fel de a lungi silabele al mamei ei, iar când se întorcea laşcoală, cu părul ei blond perfect îngrijit şi picioarele sale lungi şi zvelte de americancă,întotdeauna atrăgea asupra ei priviri uimite şi pline de admiraţie şi, inevitabil, ca reversal medaliei, multă invidie.

A învăţat repede să facă faţă tuturor acestor lucruri.Nefiind în mod special pasionată de studiu, adora viaţa în aer liber şi orice formă de

activitate în natură. În Long Island juca tenis, mergea cu barca şi înota. În Devon mergeala călărie şi, în fiecare iarnă, la vânătoare de vulpi cu ogarii de prin partea locului, specialantrenaţi pentru asta. Cu trecerea anilor, tinerii au început să roiască în jurul ei, răniţifără leac de imaginea acesteia în costum de vânătoare, călare pe câte un cal demn deinvidiat, sau zburdând, cu mare talent, pe terenul de tenis într-o fustiţă albă care de-abia

o acoperea. La petrecerile dansante de la Crăciun se strângeau în jurul ei ca albinele lafagurii cu miere. Când stătea acasă, telefonul nu înceta să sune şi apelurile erau numaipentru ea. Tatăl său se plângea de asta, dar se bucura în secret. Cu timpul n-a maiprotestat şi a instalat încă un telefon.

Când a terminat şcoala, Virginia a plecat la Londra şi a învăţat cum se foloseşte omaşină de scris electrică. Era foarte plictisitor, dar, pentru că nu avea nicio ambiţie sauvreun talent mai special, acesta părea să fie singurul lucru pe care-l putea face. Locuiaîmpreună cu o colegă într-un apartament în Fulham şi-şi lua slujbe temporare, pentru căîn felul acesta era liberă să facă ce dorea atunci când primea câte o invitaţie plăcută.Bărbaţii erau mereu prezenţi, dar acum erau alţii: mai maturi, mai bogaţi şi, uneori,căsătoriţi cu alte femei. Accepta ca ei să cheltuiască sume enorme de bani cu ea, s-o invitela cină în oraş şi să-i facă tot felul de cadouri scumpe. Iar apoi, după ce-i aducea ladisperare, fără să dea satisfacţie nici poftelor, nici devoţiunii lor, dispărea din Londra fărăveste ca să-şi petreacă încă o vară binecuvântată cu bunicii săi, sau ca să se îndrepte spreIbiza pentru vreo petrecere, ori pentru o plimbare cu iahtul pe coasta vestică a Scoţiei, orica să-şi petreacă Crăciunul în Devon.

Într-una dintre aceste escapade impetuoase îl cunoscuse pe Edmund Aird. Era înseptembrie, la o petrecere ce avusese loc în Relkirkshire cu prilejul unei partide devânătoare; stătea cu familia unei fete care-i fusese colegă la şcoală. Înaintea baluluifusese organizat un dineu îmbelşugat şi toţi oaspeţii – cei care locuiau în vilă şi cei carefuseseră invitaţi – s-au strâns în imensa bibliotecă.

Virginia şi-a făcut apariţia ultima. Purta o rochie de un verde atât de pal, încât păreaaproape alb, fără bretele, dar prinsă pe un umăr cu o crenguţă de iederă ale cărei frunzeîntunecate erau făcute din atlaz strălucitor.

L-a zărit imediat. Stătea cu spatele spre cămin şi era un bărbat înalt. Ochii lor s-auîntâlnit la distanţă, iar el i-a susţinut privirea. Părul său negru era presărat cu fire albe, cablana de vulpe argintie. Era obişnuită cu mândrii scoţieni în toată splendoarea viucolorată a costumelor din Highland, dar niciodată nu văzuse pe cineva care să arate atâtde firesc şi atât de bine cu toate zorzoanele acelea, cu ciorapii cadrilaţi şi fusta de lână şicu jacheta rigidă, de un verde tare, ornată cu nasturi argintii.

— … Virginia, draga mea, te aşteptam. Erau cuvintele gazdei sale. Ei, ia să vedem pecine ştii şi pe cine nu?

Feţe necunoscute, nume noi. De-abia dacă le auzea. În sfârşit…— … iar acesta este Edmund Aird. Edmund, ea e Virginia, musafira noastră. Vine

tocmai din Devon şi stă la noi. Şi nu-i nevoie să vorbeşti cu ea acum pentru că v-amaşezat unul lângă altul la masă şi o să poţi discuta cu ea atunci…

Niciodată nu se mai îndrăgostise atât de brusc şi de complet până atunci. Avusese,bineînţeles, câţiva iubiţi, nebuniile ei din vremea clubului din Leesport, dar niciuna

dintre legăturile ei nu durase mai mult de câteva săptămâni. În seara aceasta, totul eraaltfel, iar Virginia ştia, fără putinţă de tăgadă, că întâlnise singurul bărbat cu care, pentruprima dată, dorea să-şi petreacă tot restul vieţii. Nu i-a trebuit mult timp să înţeleagă cămiracolul incredibil era pe cale să prindă contur şi că Edmund simţea exact acelaşi lucrupentru ea.

Lumea a devenit dintr-odată frumoasă şi strălucitoare. Nimic nu putea distrageaceastă magie. Ameţită de fericire, era gata să i se dăruiască lui Edmund, să renunţe laorice urmă de raţiune şi la principii obositoare. Să-i dăruiască viaţa ei. Să trăiască înumbra lumii, dacă era necesar; pe un vârf de munte; să păcătuiască în văzul lumii. Nuconta. Nimic nu avea importanţă.

Dar Edmund, deşi îşi pierduse inima, nu-şi pierduse şi capul. S-a străduit să-i expliceîn detaliu poziţia sa. Era, la urma urmelor, capul ramurii scoţiene a firmei SanfordCubben, un om cu o anumită poziţie şi pe care ziarele îl ţineau sub observaţie.Edinburgh era un oraş mic, şi el avea acolo mulţi prieteni şi colegi de afaceri pe al cărorrespect şi încredere punea mare bază. În condiţiile acestea, să faci un pas strâmb şi săsfârşeşti cu numele în fruntea articolelor de scandal din ziarele acelea care se ocupaunumai de bârfe ar fi fost nu numai o prostie, ci, foarte posibil, un adevărat dezastru.

În plus, trebuia să se gândească şi la familie.— Familie?— Da, familie. Am mai fost căsătorit.— M-aş fi mirat dacă mi-ai fi spus altceva.— Soţia mea a murit într-un accident de maşină. Dar o am pe Alexa. Are zece ani.

Locuieşte cu mama mea la Strathcroy.— Îmi plac fetiţele. Aş avea mare grijă de ea.Dar mai erau şi alte obstacole cărora trebuia să le facă faţă.— Virginia, sunt cu şaptesprezece ani mai mare ca tine. Nu ţi se pare că patruzeci de

ani e o vârstă cam înaintată?— Vârsta nu contează.— Ar trebui să locuieşti în sălbăticia din comitatul Relkirkshire.— O să mă îmbrac ca scoţienii şi am să-mi pun o pană la pălărie.El izbucni în râs, dar era un râs amar.— Din păcate, nu e mereu ca-n luna septembrie. Toţi prietenii noştri locuiesc la mulţi

kilometri depărtare, iar iernile sunt lungi şi întunecoase. Toată lumea hibernează. Mi-etare teamă că o să ţi se pară foarte plictisitor.

— Edmund, s-ar zice că te-ai răzgândit şi încerci să mă convingi să renunţ.— Nu-i vorba de asta. În niciun caz. Dar trebuie să cunoşti tot adevărul. Să nu-ţi faci

iluzii. Eşti aşa de tânără şi de frumoasă şi ai toată viaţa înaintea ta…— Ca să mi-o petrec alături de tine.

— Asta-i altă problemă despre care vreau să-ţi vorbesc. Munca mea e pretenţioasă.Sunt atât de mult timp plecat. Plec des în străinătate, uneori câte două sau treisăptămâni.

— Dar ai să te întorci la mine.Era de neînduplecat – şi el o adora. Oftă.— De dragul amândurora, mi-aş fi dorit ca lucrurile să stea cu totul altfel. Mi-aş fi dorit

să fiu iarăşi tânăr şi fără nicio responsabilitate. Liber să mă port aşa cum doresc. Atunciam fi putut trăi împreună şi am fi avut timp să ne cunoaştem unul pe celălalt. Şi să fimabsolut siguri.

— Eu sunt absolut sigură.Chiar aşa şi era. Fără nicio umbră de îndoială. El o luă în braţe şi-i spuse:— Atunci nu-i nimic de făcut. Va trebui să mă căsătoresc cu tine.— Sărmanul de tine!— Vei fi fericită? Doresc atât de mult să te fac fericită!— O, Edmund. Dragul meu Edmund. Cum aş putea fi altfel?S-au căsătorit două luni mai târziu, la sfârşitul lui noiembrie, în Devon. A fost o nuntă

liniştită, în biserica micuţă unde Virginia fusese botezată.Sfârşitul începutului. Niciun regret. Flirturile curente, fără importanţă, au luat sfârşit,

şi ea a pornit mai departe fără să se uite înapoi. Acum era doamna Edmund Aird.După luna de miere au plecat în nord, spre Balnaid, noua casă a Virginiei, la noua sa

familie, gata deja pentru ea: Violet, Edie şi Alexa. Viaţa în Scoţia era o experienţă foartediferită faţă de tot ceea ce văzuse Virginia până atunci, dar s-a străduit din răsputeri să seadapteze, chiar şi numai pentru faptul că vedea limpede că şi ceilalţi fac acelaşi lucru.Violet luase deja decizia categorică de a se muta şi plecase să locuiască la Pennyburn. S-adovedit un model de delicateţe, neintervenind cu nimic în viaţa lor. Edie era la fel deplină de tact. Venise timpul, i-a anunţat ea, să-i părăsească, la rându-i, şi să se aşeze lacăsuţa ei din sat, unde fusese crescută şi pe care o moştenise de la mama ei. Se hotărâsesă nu mai locuiască permanent la ei, dar avea să continue să vină la muncă în fiecare zi,împărţindu-şi timpul între Virginia şi Violet.

În acei primi ani, Edie era încă zdravănă, o sursă de sfaturi excelente şi un izvor

nesecat de bârfe nevinovate. Ea a fost cea care, de dragul Alexei, îi dăduse Virginieidetalii despre prima căsătorie a lui Edmund, dar după aceea nu mai adusese niciodatăvorba despre asta. Asta fusese, se terminase. Vremuri trecute. Virginia îi erarecunoscătoare. Edie, bătrâna servitoare care văzuse şi auzise totul, ar fi putut foarte binesă pună paie pe foc. În loc de asta, a devenit una dintre cele mai apropiate prietene aleVirginiei.

Cu Alexa a durat mai mult. Blândă prin natură şi introvertită, fetiţa era înclinată spre

timiditate şi izolare. Nu era un copil frumos, era cam grăsuţă şi avea părul roşcat-deschisşi pielea aceea albă obişnuită în astfel de cazuri, iar la început a fost cam nesigură depoziţia sa în cadrul familiei, deşi era înduioşător să vezi cât de mult se străduia să-i fie peplac. Virginia i-a răspuns cât de bine a putut. La urma urmelor, fetiţa aceasta era copilullui Edmund şi o parte importantă a căsniciei sale. N-avea cum să-i fie mamă, dar puteasă-i fie soră. Pe neobservate, a reuşit s-o facă pe Alexa să iasă din cochilia ei, vorbindu-i caşi cum ar fi fost de aceeaşi vârstă cu ea, cu mare grijă să nu atingă niciun punct sensibil.Se arăta interesată de poznele Alexei, de desenele şi de păpuşile ei şi făcea tot posibilul s-o includă în toate activităţile sale, indiferent de ocazie. Asta nu era întotdeaunaconvenabil, dar important era că Alexa nu trebuia în niciun chip să se simtă abandonată.

I-au trebuit cam şase luni, dar a meritat. A fost răsplătită de confidenţele spontane aleAlexei şi de o admiraţie şi un devotament mişcător.

Aşadar, avea o familie, dar avea şi prieteni. Plăcând-o pentru tinereţea ei, pentruafecţiunea sa faţă de Edmund, pentru faptul că Edmund o alesese drept mireasă, auprimit-o cu braţele deschise. Familia Balmerino, bineînţeles, dar şi alţii. Virginia era ofată sociabilă, căreia nu-i plăcea singurătatea, şi s-a trezit înconjurată de oameni carepăreau să se bucure de prezenţa ei. Când Edmund era plecat cu afaceri, ceea ce seîntâmpla de cele mai multe ori – şi asta de la bun început – toată lumea era teribil dedrăguţă şi de atentă, invitând-o chiar şi singură, telefonându-i mereu ca să fie siguri că nusuferă de singurătate şi că nu e nefericită.

Nici nu putea fi vorba de aşa ceva. În sinea ei, aproape că-i făceau plăcere absenţele luiEdmund pentru că, într-un fel destul de bizar, ele întăreau legătura dintre ei; era plecat,dar ea ştia că avea să se întoarcă la ea şi, de fiecare dată când revenea, faptul că-i era soţiepărea să fie o bucurie şi mai mare decât până atunci. Ocupată cu Alexa, cu casa ei ceanouă şi cu noii săi prieteni, îşi umplea zilele şi număra orele până când Edmund ajungeadin nou lângă ea. Din Hong Kong. Din Frankfurt. Odată o dusese cu el la New York, iardupă aceea îşi permisese un concediu de o săptămână. Petrecuseră acele zile la Leesport,considerându-le drept cele mai frumoase din întreaga ei viaţă.

Iar apoi, Henry.Henry schimbase totul, nu spre rău, ci spre bine, dacă se putea aşa ceva. După ce-a

apărut Henry, n-a mai vrut să plece nicăieri. Nu crezuse că ar putea fi în stare de oasemenea dragoste altruistă. Era altceva decât dragostea ei pentru Edmund, dar cu atâtmai preţioasă, pentru că era atât de neaşteptată. Niciodată nu se imaginase ca mamă, nuanalizase niciodată adevăratul sens al acestui cuvânt. Dar această fiinţă mică, aceastăviaţă micuţă fusese un miracol care nu înceta s-o uimească.

Au tachinat-o cu toţii, dar n-o deranja. Îl împărţea cu Violet şi Edie şi Alexa şi sebucura de asta pentru că, la sfârşitul zilei, Henry îi aparţinea numai ei. Îl urmărea cumcreşte şi savura fiecare clipă a devenirii lui. Se împiedica şi apoi mergea şi vorbea, iar ea

era vrăjită. Se juca cu el, îi desena, o privea pe Alexa cum îl plimbă în vechiul ei căruciorpentru păpuşi, pe peluza din curte. Stăteau pe iarbă şi se uitau la furnici, se plimbau de-alungul râului şi aruncau pietricele în apa tulbure, care curgea uşor la vale. Iarna seaşezau lângă foc şi-i citea poveşti din cărţile cu poze.

Avea doi ani. Apoi trei. Apoi ajunsese la cinci ani. A mers cu el în prima sa zi la şcoalaprimară din Strathcroy şi a rămas în faţa porţii, privindu-l cum se îndepărtează de ea, pedrumul spre intrarea în şcoală. Erau copii peste tot, dar niciunul nu-i dădea nicio atenţie.În acel moment părea teribil de mic şi foarte vulnerabil şi îndura cu greu momentulacestei despărţiri de el.

Trei ani mai târziu, era încă mic şi vulnerabil, iar ea simţea nevoia de a-l proteja, maimult decât oricând. Şi aceasta era cauza norului care apăruse şi care acum stătea,ameninţător, la orizontul propriei vieţi. Se temea de norul acesta.

Din când în când venise vorba şi despre viitorul lui Henry, dar ea evitase să-l discutecu Edmund. Însă el îi cunoştea părerea. În ultima vreme nu mai vorbiseră nimic despreasta. Ea era fericită aşa, pe principiul că era mai bine să nu răscoleşti lucrurile. Niciodatănu i se împotrivise, pentru că fusese întotdeauna fericită să lase deciziile importante înseama lui. La urma urmelor, era mai mare, mai înţelept şi infinit mai competent. Dar dedata asta era altceva. Era vorba de Henry.

Poate că dacă nu-i dă atenţie, dacă nu priveşte lucrurile în faţă, totul se va rezolva de lasine.

După ce Archie şi Violet au plecat, hurducându-se pe cărare în bătrânul Land Rover

prăpădit, Virginia a rămas unde se afla, în faţa casei, neavând nimic de făcut şi fiindnemulţumită din cauza asta, dorindu-şi din toată inima să-şi ocupe timpul cu ceva.Întâlnirea de la biserică îi mâncase o jumătate de zi – şi totuşi era prea devreme să intreîn casă şi să înceapă să se gândească la cină. Vremea părea să se fi ameliorat pentrumoment, iar soarele se pregătea să-şi facă apariţia. Poate că n-ar strica să se ocupe puţinde grădină. Reflectă la asta, dar apoi renunţă. Până la urmă intră în casă, strânse ceştilede ceai de pe masa din salon şi le duse în bucătărie. Cockerii lui Edmund moţăiau încoşuleţele lor de sub masă. Îndată ce-i auziră paşii, se treziră totuşi, se ridicară înpicioare, gata de plimbare.

— Am să pun astea în chiuvetă, le spuse ea, şi pe urmă o să ieşim puţin afară.Vorbea întotdeauna cu voce tare cu câinii şi uneori, ca acum, de exemplu, era plăcut să

audă sunetul propriei voci. Bătrânii nebuni vorbeau singuri. Câteodată nici nu era greusă înţelegi de ce.

În bucătăria din spate, cu câinii tropăind pe lângă ea, luă o haină veche dintr-un cui şi-şi trase cizmele de cauciuc în picioare. Apoi porniră la plimbare, câinii luând-o la fugăînainte, pe drumul de pădure ce se întindea pe malul sudic al râului. La trei kilometri

mai sus, un alt pod trecea peste ape, ducând înapoi spre drumul principal şi apoi spresat. Dar ea îl lăsă în urma ei, îndreptându-se spre locul în care pădurea dispărea, lăsândloc terenurilor de vânătoare, pământuri nedesţelenite, cât vedeai cu ochii numai iarbă-neagră, şi păşuni, şi ferigi, până departe, în buza dealului. În depărtare, oile păşteau. Nuse auzea decât susurul apei.

Ajunse la dig, acolo unde râul, săltând peste margine, îşi urma drumul, adunându-şiapele în iazul de dedesubt. Acesta era locul preferat de înot al lui Henry. Se aşeză pe mal,acolo unde vara veneau cu toţii la picnic. Câinii iubeau râul. Acum stăteau în apă până lagenunchi, sorbind de parcă n-ar mai fi văzut apă de luni de zile. După ce s-au săturat, auieşit şi s-au scuturat din răsputeri, stropii sărind pe hainele ei. Soarele după-amiezii îşitrimitea razele pline de căldură. Îşi scoase jacheta şi ar mai fi rămas multă vreme acolo,bucurându-se de căldura soarelui, dar, inevitabil, zeci de gângănii mititele îşi făcurăbrusc apariţia, ciupind-o de picioare, aşa că se ridică, îşi fluieră câinii şi porni spre casă.

Era în bucătărie, pregătind cina, când Edmund se întoarse. Aveau pui la frigare şifăcea crutoane de pâine prăjită pentru sos. Îi auzi maşina, privi surprinsă spre ceas şiconstată că era abia cinci şi jumătate. Ajunsese foarte devreme. Când venea de laEdinburgh cu maşina n-ajungea niciodată la Balnaid înainte de şapte, sau chiar maitârziu. Ce se întâmplase?

Căutând explicaţii, cu speranţa că nu se întâmplase nimic rău, îşi termină crutoanele şile aşeză în tigaie, punând deasupra laptele, ceapa şi câteva cuişoare. Începu să amestece.Îi auzi paşii de-a lungul coridorului ce venea dinspre intrare. Uşa se deschise, iar ea seîntoarse zâmbind, dar uşor îngrijorată.

— M-am întors, anunţă el, inutil.Ţinuta bărbătească a soţului ei o umplu, ca întotdeauna, de satisfacţie. Era îmbrăcat

într-un costum bleumarin cu dungi fine bej, o cămaşă bleu cu guler alb şi o cravată demătase Christian Dior pe care ea i-o dăruise de Crăciun. Ţinea servieta în mână şi păreapuţin şifonat, aşa cum era normal după o zi de muncă şi după drumul lung cu maşina,dar deloc obosit. Nu părea niciodată obosit şi niciodată nu se plângea de aşa ceva. Maică-sa putea să jure că nu fusese niciodată obosit.

— Cum de ai ajuns aşa de devreme? îl întrebă.— Am avut motive. Am să-ţi explic. Veni s-o sărute; privi spre tigaie. Ce bine miroase!

Sos cu crutoane. Ce mai e – pui la frigare?— Bineînţeles.Edmund îşi trânti servieta pe masa de bucătărie.— Unde e Henry?— Cu Edie. Nu vine înainte de şase. Ia ceaiul cu ea.— Bine.— De ce spui aşa? se încruntă ea.

— Vreau să vorbesc cu tine. Hai în bibliotecă. Lasă sosul, poţi să-l faci mai târziu…Se îndrepta deja spre hol. Uimită şi îngrijorată, Virginia puse tigaia deoparte şi agăţă

capacul pe suport. Apoi îl urmă. Îl găsi în bibliotecă, ghemuit lângă cămin, aprinzând cuchibritul un ziar şi punând focul.

Adoptase o atitudine uşor defensivă, ca şi cum ar fi fost vorba despre vreun reproş.— Edmund, aveam de gând să fac focul după ce terminam sosul şi curăţăm cartofii.

Dar a fost o zi ciudată. Ne-am petrecut toată după-amiaza în salon, cu întrunirea pentrubiserică. N-am intrat deloc aici…

— Nu-i nimic.Hârtia se aprinsese, focul fusese şi el pus, şi acum butucii trosneau. Se îndreptă de

spate, scuturându-şi palmele, apoi rămase în picioare, să privească flăcările. Pe figura sanu se putea citi nimic.

— Organizăm bazarul acela în iunie. Se aşeză pe braţul unui fotoliu. Eu am sarcina ceamai ingrată – să strâng tot felul de obiecte de la oameni. Iar Archie căuta nu ştiu cescrisoare de la Comisia Silvică… spunea că ştii despre ce e vorba. Am găsit-o pe biroultău.

— Da. Aşa este. Intenţionam să ţi-o dau.— … Ah, şi încă ceva grozav. Familia Steynton organizează o petrecere pentru Katy, în

septembrie…— Ştiu.— Ştii?— Am luat masa de prânz cu Angus Steynton la New Club. Atunci mi-a spus.— O să fie un chef în toată regula. Cu corturi şi orchestră şi mâncăruri comandate la

restaurant – de toate. Am de gând să-mi cumpăr o rochie de toată frumuseţea…El se întoarse şi o privi, iar cuvintele îi încremeniră pe buze. Se întreba dacă măcar o

ascultase. După o vreme îl întrebă:— Ce s-a întâmplat?— Am venit devreme pentru că n-am mai fost la birou după-amiază. Am mers până la

Templehall. M-am întâlnit cu Colin Henderson.Templehall. Colin Henderson. Inima începu să-i bată mai repede şi-şi simţi deodată

gura uscată.— De ce, Edmund?— Am vrut să discut totul cu el. Nu mă hotărâsem ce să fac cu Henry, dar acum sunt

sigur că e cea mai bună soluţie.— Ce anume?— Să-l trimit acolo în septembrie.— Ca intern?— Nu văd cum s-ar putea duce în fiecare zi.

Îngrijorarea dispăruse, înlocuită treptat de o furie mistuitoare.Niciodată nu simţise aşa ceva faţă de Edmund. Dar era şi şocată. Îl ştia categoric, chiar

dictatorial, dar niciodată nu umblase cu ascunzişuri. Acum, avea impresia că, fără să-ispună, o trădase. Se simţea trădată, fără apărare, distrusă înainte de a fi avut timp săriposteze.

— N-aveai niciun drept. Era vocea ei, dar nu era Virginia. Edmund, n-aveai niciun drept.El ridică din sprâncene.— Niciun drept?— Niciun drept să mergi fără mine. Niciun drept să mergi fără să-mi spui. Ar fi trebuit

să fiu acolo, să discutăm, cum zici tu. Henry este şi copilul meu, în egală măsură ca şi altău. Cum îndrăzneşti să te furişezi şi să pui totul la cale pe la spatele meu, fără să-mi spuimăcar un cuvânt?

— Nu m-am furişat, şi-ţi spun acum.— Da. Ca pe un fapt împlinit. Nu-mi place să fiu tratată ca o persoană oarecare, a cărei

părere nu contează, care n-are niciun cuvânt de zis. De ce trebuie să fii întotdeauna tu celcare ia orice hotărâre?

— Poate pentru că aşa s-a întâmplat întotdeauna.— Ai lucrat pe ascuns.Se ridică în picioare, cu braţele încrucişate strâns pe piept, ca şi cum singurul mod de

a-şi impune să nu-şi lovească soţul era să-şi ţină mâinile sub control. Fusese mereudocilă, dar acum era ca o tigroaică, luptându-se pentru puiul ei.

— Ştii doar, ştii de la bun început că nu vreau ca Henry să meargă la Templehall. Eprea mic. E prea tânăr. Ştiu că tu ai plecat la o şcoală cu internat când aveai opt ani şi ştiucă Hamish Blair e acolo, dar de ce să fim cu toţii obligaţi să urmăm o tradiţie rigidă? Earhaic, victorian, demodat să-ţi trimiţi copiii de-acasă la o vârstă aşa de fragedă. Şi mairău este că nici nu eşti obligat s-o faci. Henry poate foarte bine să stea la Strathcroy pânăla doisprezece ani. Pe urmă poate să meargă la internat. Dar nu înainte, Edmund. Nuacum.

O privi cu o uimire neprefăcută.— De ce vrei ca Henry să fie altfel decât alţi băieţi? De ce trebuie să fie marcat şi arătat

cu degetul ca o curiozitate, rămânând acasă până la doisprezece ani? Poate că-l confunzicu copiii americani, care dau impresia că dirijează întreaga familie până când ajungpractic adulţi…

Virginia se aprinse.— N-are nimic de-a face cu America. Cum poţi spune aşa ceva? E vorba de felul în care

orice mamă normală, rezonabilă îşi tratează copiii. Tu eşti cel care greşeşte, Edmund. Darn-ai accepta niciodată că s-ar putea să greşeşti. Te porţi ca un victorian. Demodat şi cappătrat şi şovin.

Ieşirea ei n-avu niciun efect. Expresia lui Edmund nu suferi nicio schimbare. Înasemenea ocazii, faţa lui rămânea inexpresivă, cu ochii adormiţi şi fără nicio umbră dezâmbet. Virginia se trezi că-şi doreşte ca el să se poarte firesc, să-şi piardă controlul, să seînfurie, să ridice vocea. Dar nu acesta era felul de-a fi al lui Edmund Aird. În afaceri, eracunoscut drept un om lucid şi rece. Nu se lăsa cuprins de emoţii, rămânea mereu subcontrol şi nu-l puteai provoca.

— Te gândeşti numai la tine, spuse el.— Mă gândesc la Henry.— Nu. Vrei să-l păstrezi lângă tine. Şi vrei să ai tu ultimul cuvânt. Viaţa a fost blândă

cu tine. Ai obţinut întotdeauna ce-ai vrut; răsfăţată de nişte părinţi care nu ştiau ce să-ţimai facă. Şi probabil că eu am continuat de-acolo de unde s-au oprit ei. Dar vine o vremecând fiecare dintre noi trebuie să se maturizeze. Eu zic că a venit acum vremea să tematurizezi şi tu. Henry nu e proprietatea ta şi trebuie să-l laşi să-şi vadă de viaţa lui.

Nu-i venea să-şi creadă urechilor la auzul vorbelor rostite de el.— Nu-l consider pe Henry drept proprietatea mea. Asta e cea mai insultătoare

acuzaţie. Ca om, are şi el drepturile lui, şi mie mi se datorează acest lucru. Dar are optani. De-abia a început să se pună pe picioare. Are nevoie de casa lui. Are nevoie de noi.Are nevoie de siguranţa atmosferei pe care o cunoaşte dintotdeauna şi are nevoie de Mooal lui sub pernă. Nu se poate să-l alungăm de-aici. Nu vreau să fie alungat.

— Ştiu.— E prea mic.— Deci e timpul să crească.— O să crească departe de mine.Edmund nu făcu niciun comentariu la aceste cuvinte. Furia care o îneca se risipise şi

acum se simţea doar îndurerată şi învinsă, gata să izbucnească în lacrimi. Ca să leascundă, se întoarse cu spatele spre soţul ei şi porni spre fereastră, rămânând acolo, cufruntea lipită de geamul rece. Privea spre grădină fără s-o vadă, cu ochii arzând.

Se lăsă o tăcere apăsătoare. Iar apoi, raţional ca de obicei, Edmund începu din nou săvorbească.

— Templehall e o şcoală bună, Virginia, iar Colin Henderson e un director minunat.Copiii nu sunt bruscaţi niciodată, ci învăţaţi să muncească. Viaţa va fi grea pentru Henry.Toţi tinerii ăştia o să aibă parte de o viaţă grea. Competitivă şi dură. Cu cât învaţă mairepede să se descurce şi să-şi netezească drumul, cu atât mai bine. Acceptă aceastăsituaţie. De dragul meu. Încearcă să vezi lucrurile aşa cum le văd şi eu. Henry depindeprea mult de tine.

— Sunt mama lui.— Îl sufoci.După ce rosti aceste cuvinte, ieşi calm din cameră.

10Henry se întorcea spre casă, pe drumul scăldat de razele aurii ale soarelui din amurg.

Era puţină lume, pentru că era aproape şase şi toată lumea era acasă, la ceai. Încercă să-şiimagineze o astfel de masă îndestulătoare. Poate puţină supă, apoi peşte sau antricoate,pe urmă prăjituri şi biscuiţi, toate udate cu ceaiul tare şi fierbinte. Se gândi cu plăcere căşi el era sătul, după atâţia cârnăciori. Dar poate că mai putea adăuga o cană de cacaoînainte de culcare.

Traversă podul arcuit care împărţea Croy printre cele două biserici. În punctul cel maiînalt se opri şi se aplecă peste parapetul vechi de piatră, să privească spre râu. Plouasemult, prea mult pentru munca la ferme, şi acum râul era adânc, purtând pe undele saletot felul de resturi adunate pe drum. Crengi şi fire de paie. Odată văzuse un biet mieluşelmort dus de curent pe sub pod. În josul văii, pământul devenea plat şi acolo râul setransforma, lărgindu-se şi şerpuind printre păşuni, printre câmpurile unde turmeleblânde veneau seara să bea din buza apei. Dar aici curgea abrupt în josul dealului, sărindşi alunecând peste stânci, într-o serie de cascade în miniatură şi iazuri adânci.

Şipotul râului Croy era una dintre primele amintiri ale lui Henry. Îl auzea seara, prinfereastra deschisă de la dormitorul său, şi se trezea în sunetele lui în fiecare dimineaţă.Mai sus, în amonte, se afla iazul, unde Alexa îl învăţase să înoate. Împreună cu prieteniilui de la şcoală inventase adesea multe jocuri pe malul mocirlos al apei, construise digurişi înălţase tabere.

În spatele lui, ceasul cel mare de pe turla bisericii prezbiteriene bătu ora, cu şasedangăte solemne de clopot. Se desprinse cu greu de parapet şi porni mai departe, pedrumul care străjuia malul sudic al râului. Ulmii înalţi se ridicau deasupra capului său,iar pe ramurile cele mai de sus se auzea croncănitul unei colonii de ciori.

Ajuns la poarta deschisă spre Balnaid şi nerăbdător să se vadă cât mai repede acasă, oluă la fugă, cu ghiozdanul bălăngănindu-se într-o parte. Ajuns în faţa casei, zări BMW-ulbleumarin al tatălui său parcat pe pietriş. Asta era grozav, o surpriză neaşteptată. Taică-său nu ajungea de obicei acasă decât după ce Henry pleca la culcare. Dar acum o să-igăsească în bucătărie, tăifăsuind pe-ndelete şi schimbând impresii din cursul zilei, pecând maică-sa pregătea cina, iar taică-său bea o ceaşcă de ceai.

Dar nu erau în bucătărie. Ştiu acest lucru din clipa în care intră pe uşă, pentru că leputea auzi glasurile din spatele uşii închise de la bibliotecă. Doar nişte voci şi uşaînchisă; şi-atunci de ce avea senzaţia asta că era ceva în neregulă, că nimic nu mergeacum ar fi trebuit?

Era speriat. Înaintă pe culoar în vârful picioarelor şi se opri în faţa uşii. Avusese într-adevăr intenţia să intre şi să-i surprindă, dar în loc de asta se trezi ascultând.

„… abia a început să se pună pe picioare. Are nevoie de casa lui. Are nevoie de noi.“Mama lui, vorbind cu un glas pe care nu-l mai auzise, ascuţit şi dând impresia că era gatasă izbucnească în lacrimi. „… nu se poate să-l alungăm de-aici. Nu vreau să fie alungat.“

„Ştiu.“Asta era vocea tatălui.„E prea mic.“„Deci e timpul să crească.“„O să crească departe de mine.“Se certau. Strigau unul la celălalt. De necrezut, dar asta se întâmplase: maică-sa şi

taică-său se certau. Henry aşteptă să vadă ce avea să urmeze. După o vreme, taică-săuvorbi din nou.

„Templehall e o şcoală bună, Virginia, iar Colin Henderson e un director minunat.Copiii nu sunt bruscaţi niciodată, ci învăţaţi să muncească. Viaţa va fi grea pentruHenry… “

Deci de asta se certau. Gândeau să-l trimită la Templehall. La şcoala cu internat.„… să înveţe să-şi netezească drumul, cu atât mai bine.“ Departe de prieteni, de

Strathcroy, de Balnaid, de Edie şi de Vi. Se gândi la Hamish Blair, aşa de mare, cu aerullui de superioritate, aşa de crud. Numai bebeluşii au ursuleţi.

„… Henry depinde prea mult de tine.“Nu mai suporta să asculte. Toate spaimele pe care le simţise vreodată se adunau acum,

copleşindu-l. Se îndepărtă de uşa bibliotecii şi apoi, regăsindu-şi siguranţa în hol, seîntoarse şi o luă la fugă. Străbătând holul, sus pe scări şi apoi pe palier, până în cameralui. Trânti uşa în urma lui, zvârli ghiozdanul cât colo şi se aruncă pe pat, ascunzându-sesub cuvertură. Întinse mâna sub pernă, căutându-l pe Moo.

Henry depinde prea mult de tine.Aşa că avea să fie trimis departe de casă.Cu degetul mare în gură, strângându-l pe Moo lângă obraz, se simţi pentru o clipă în

siguranţă. Era liniştit acum, n-avea de ce să plângă. Închise ochii.

11Salonul de la Croy, folosit numai pentru situaţii foarte oficiale, era enorm. Tavanul

înalt şi cornişele spiralate erau văruite în alb, pereţii erau tapetaţi cu damasc roşu pal,podeaua era acoperită cu un imens covor turcesc, rărit pe alocuri, dar cu culorile încă vii,calde. Erau acolo canapele şi fotolii, unele acoperite cu cuverturi, altele cu tapiseriaoriginală din catifea. Niciunul nu se potrivea cu celălalt. Din loc în loc erau aşezatemăsuţe joase, cu tot felul de cutiuţe sculptate de Ba ersea, fotografii în rame de argint şiteancuri de numere mai vechi ale revistei Country Life. Mai erau foarte multe picturi înulei, în tonuri închise, portrete şi aranjamente florale, iar pe masa din spatele canapeleiera aşezat un vas din porţelan chinezesc cu un rododendron înflorit şi parfumat.

În spatele unui fotoliu de piele, focul viu al buştenilor se zărea prin grătarul vetrei.Carpeta de lângă vatră era albă şi miţoasă, iar atunci când veneau şi câinii să se aşeze peea, mirosea puternic a oaie. Căminul era din marmură, cu o poliţă impunătoare şi peaceasta erau aşezate o pereche de sfeşnice aurii, emailate, două figurine din porţelan deDresda şi un ceas victorian bogat ornamentat.

Cu clinchetul său cristalin, ceasul acesta arăta acum ora unsprezece.Lucrul acesta îi luă pe toţi prin surprindere. Doamna Franco, elegantă, în pantaloni

negri de mătase şi într-o bluză din satin bej, anunţă că nu-i vine să creadă că este aşa detârziu. Vorbiseră cu toţii atât de mult, că timpul trecuse fără să-şi dea seama. Trebuia sămeargă la culcare, şi soţul ei la fel, dacă dorea să fie în formă şi gata pentru meciul său degolf de la Gleneagles. Cu aceste cuvinte, familia Franco strânse rândurile şi se ridică înpicioare. La fel şi doamna Hardwicke.

— A fost perfect, iar cina a fost aşa de elegantă… Vă mulţumim amândurora pentruospitalitate…

S-au rostit cuvinte de rămas-bun. Isobel, în rochia ei de mătase, veche de doi ani, ceamai bună pe care o avea, îi conduse afară din salon, ca să fie sigură că au ajuns cu bine încamerele de la etaj. Închise uşa în urma ei şi nu se mai întoarse. Archie rămase cu JoeHardwicke, care nu părea să aibă vreo intenţie să se retragă aşa de devreme. Se aşezasemai bine în fotoliu, lăsându-se pe spate, şi părea să mai aibă suficientă forţă pentru încăvreo două, trei ore.

Pe Archie nu-l deranja acest lucru şi era bucuros să rămână în compania acestui om.Joe Hardwicke era unul dintre cei mai grozavi musafiri pe care-i avuseseră, un ominteligent cu vederi liberale şi de un umor cam negru. La masă… conversaţia camlâncezise… iar el îşi făcuse datoria ca s-o anime; le spusese, cam fără voia lui, una sau

două istorii teribil de amuzante şi se dovedise neaşteptat de expert în vinuri. Discuţiadespre pivniţa de vinuri moştenită de Archie durase aproape tot atât cât felul doi.

Acum, Archie îi turnă un ultim pahar, pe care americanul îl acceptă cu recunoştinţă.Apoi îşi umplu şi lui un pahar, mai puse vreo două lemne pe foc şi se aşeză bine înfotoliu, cu picioarele întinse pe carpeta din piele de oaie. Hardwicke începu să-l întrebede Croy. Locurile acestea vechi i se păreau fascinante. De când locuia familia lui aici?Cum primiseră titlul nobiliar? Care era povestea casei?

Nu era curiozitate, ci interes, iar Archie îi răspunse bucuros. Bunicul lui, primul LordBalmerino, fusese un industriaş de un oarecare renume, care făcuse avere în textile, stofede lână. Înnobilarea lui decursese de aici şi cumpărase Croy şi pământurile sale lasfârşitul secolului al XIX-lea.

— Pe atunci nu exista casa asta. Era numai un turn fortificat, care data din secolul XVI.Bunicul meu a construit casa, incluzând în ea turnul originar. Aşa că, deşi are şi părţifoarte vechi, casa e în principiu victoriană.

— Pare foarte mare.— Da. Se trăia pe picior mare în vremurile acelea…— Şi domeniul…?— În cea mai mare parte a fost închiriat. Terenul de vânătoare, unui sindicat al

vânătorilor de prepeliţe. Am un prieten, Edmund Aird. El este cel care-l conduce, dar amşi eu partea mea în sindicat şi mai merg cu ei când vin cu maşinile. Mi-am păstrat oporţiune, dar aceea e numai pentru prietenii mei. Ferma e închiriată. Zâmbi. Aşa că,vedeţi dumneavoastră, n-am nicio responsabilitate.

— Şi cu ce vă ocupaţi?— O ajut pe Isobel. Hrănesc câinii şi merg cu ei la plimbare când pot. Strâng lemne de

prin pădure, să avem pentru foc. Avem un fierăstrău circular într-una din clădirile-anexăşi din când în când vine un pungaş să mă ajute. Cosesc iarba.

Se opri. Nu era un răspuns prea grozav, dar nu-i mai venea nimic în minte.— Pescuiţi?— Da. Am un loc preferat pe râul Croy, cam la trei kilometri mai sus de sat şi mai e şi

un lac, sus pe deal. E grozav să mergi acolo seara. Să pleci cu barca. E un loc foarteliniştit. Iar iarna, când se întunecă de la ora patra, am un atelier, jos la subsol. Mereu ecâte ceva de reparat. Repar garduri, refac hotarele, fac dulapuri pentru Isobel, punra uri. Şi alte lucruri. Îmi place să lucrez lemnul. E o muncă primară, bună ca terapie.Poate că în loc să mă înrolez în armată, ar fi trebuit să mă fac tâmplar.

— Aţi fost într-un regiment scoţian?— Am fost soldat în Regimentul Scoţian al Reginei timp de cincisprezece ani. Doi

dintre ei i-am petrecut la Berlin, cu forţele americane…Conversaţia continuă de la Berlin spre blocul estic şi astfel spre politică şi probleme

internaţionale. Au mai luat un pahar, au pierdut noţiunea timpului. Când s-au hotărât, însfârşit, să-i pună capăt, trecuse de unu noaptea.

— V-am ţinut treaz până la ora asta.Tonul lui Joe Hardwicke implica o scuză.— Nu-i nimic. Archie luă paharele goale şi se duse să le pună pe tava aşezată pe

pianul masiv… Nu sunt genul de om care să doarmă prea mult. Cu cât e noaptea maiscurtă, cu atât mai bine.

— Eu… Joe ezită. Sper că nu mă veţi considera impertinent, dar am observat căşchiopătaţi. Aţi avut un accident?

— Nu. Am fost împuşcat în picior în Irlanda de Nord.— Aveţi o proteză?— Da. Din aluminiu. O chestie inginerească grozavă. Ei, ia spuneţi-mi, la ce oră doriţi

să serviţi micul dejun? E bine la opt şi un sfert? Aţi avea timp suficient până să vinămaşina care vă va duce la Gleneagles. Şi vreţi să vă scol dimineaţă?

— Dacă nu vă deranjează. Pe la opt. Cu aerul ăsta de munte dorm buştean.Archie se duse să deschidă uşa. Dar Joe Hardwicke se oferi să ducă tava cu băuturi. Se

putea s-o ducă el în bucătărie, în locul lui Archie? Archie îi era recunoscător, dar rămaseferm.

— Nu, vă rog. Astea sunt regulile casei. Sunteţi musafiri. N-aveţi voie să ridicaţi niciunpai.

Au ieşit în hol…— Mulţumesc, spuse Joe Hardwicke, oprindu-se lângă scară.— Eu vă mulţumesc. Noapte bună. Şi somn uşor.Rămase lângă scară până ce americanul dispăru şi se auzi uşa de la dormitorul său

deschizându-se şi apoi închizându-se. După aceea se întoarse în salon, domoli focul, pusegrătarul de protecţie, trase draperiile, verifică ivărelor ferestrelor. Afară, curtea erascăldată în lumina lunii. Auzi o bufniţă. Stinse lumina şi ieşi din cameră, lăsând tava cubăuturi aşa cum se afla. Traversă holul spre sufragerie. Pe masă nu mai rămăsese niciourmă a cinei şi totul era acum aranjat pentru micul dejun. Se simţi puţin vinovat, căciaceasta era, prin tradiţie, treaba lui, iar Isobel făcuse totul singură, în timp ce el stătusede vorbă.

Merse mai departe, spre bucătărie. Şi aici totul era curat şi pus în ordine. Cei doilabradori dormeau lângă aragaz, în coşurile lor. Deranjaţi, se treziră şi-şi ridicarăcapetele. Începură să dea din coadă.

— Aţi fost afară? îi întrebă el. V-a scos Isobel înainte să meargă la culcare?Fâş, fâș. Erau mulţumiţi şi veseli. Nu mai avea nimic de făcut.Patul. Dintr-odată se simţi foarte obosit. Urcă scara, stingând luminile pe drum. Ajuns

la toaletă, îşi scoase hainele. Smochingul, papionul, cămaşa albă cu butoni. Pantofii şi

ciorapii. Cu pantalonii era cel mai complicat, dar se învăţase până la urmă să-i dezbrace.Imaginea i se reflecta în oglinda înaltă a dulapului, dar făcea în aşa fel încât să nu se uitespre ea, pentru că ura să se vadă dezbrăcat; cu ciotul livid al coapsei, piciorul din metalstrălucitor, cu şuruburile şi articulaţiile lui, cu plăcile şi centurile care nu le lăsau să sedesfacă – totul dezgolit în întregime, fără ruşine şi parcă şi puţin obscen.

Îşi luă repede cămaşa de noapte şi şi-o trase pe el; era mai uşor de manevrat decât opijama. Intră în baia de alături, se uşură şi se spălă pe dinţi. În dormitorul mare, toateluminile erau stinse, dar razele lunii pătrundeau prin fereastra fără draperii. Pe partea eidin patul lat, dublu, Isobel dormea. Dar când el străbătu camera, clipi şi se trezi.

— Archie?El se aşeză pe partea lui de pat.— Da.— Cât e ceasul?— Cam unu şi douăzeci.Femeia rămase pe gânduri.— Aţi stat de vorbă?— Da. Îmi pare rău. Trebuia să te fi ajutat.— Nu-i nimic. Au fost drăguţi.El îşi desfăcea chingile, slăbind încet-încet suportul întărit din piele prins de ciot.

După ce-l scoase, se aplecă să aşeze oribila maşinărie pe podea, lângă pat, cu curelelearanjate în ordine, pentru ca a doua zi dimineaţă să le poată pune înapoi fără nici cel maimic inconvenient. Fără el se simţea strâmb şi parcă imponderabil, iar ciotul îl durea şi-lardea. Fusese o zi lungă.

Se întinse lângă Isobel şi-şi trase cearşaful răcoros până sub bărbie.— Totul e-n regulă?Vocea ei era somnoroasă.— Da.— Ştiai că Verena Steynton are de gând să facă o petrecere pentru Katy? În

septembrie.— Da. Mi-a spus Violet.— Va trebui să-mi cumpăr o rochie nouă.— Da.— N-am ce purta.Adormi din nou. Ştiuse de la început ce avea să se întâmple. Era mereu acelaşi lucru. Străzi pustii,

abandonate, cu ziduri pline de inscripţii. Cerul întunecat şi ploaie. Era îmbrăcat cu opufoaică militară şi se afla la volanul unui Land Rover blindat, dar ceva era în neregulă,

pentru că ar fi trebuit să aibă un însoţitor, şi totuşi era singur.Nu trebuia decât să ajungă cu bine la cazarmă. Cazarma se afla în clădirea

rechiziţionată a unei secţii de poliţie din Ulster; era fortificată pe de-a-ntregul şi plinăochi de armament. Dacă ajungea acolo fără ca ei să-l surprindă, era în siguranţă. Dar eierau acolo. Apăreau întotdeauna. Patru siluete, răspândite pe drumul din faţa lui, laadăpostul ploii. Feţele nu li se vedeau, erau acoperite cu glugi, şi puştile lor erauîndreptate spre el. Întinsese mâna spre armă, dar aceasta dispăruse. Maşina se oprise.Nu-şi amintea când oprise. Portiera era deschisă şi ei se năpustiseră asupra lui, trăgându-l afară. Poate că de data asta aveau să-l bată până aveau să-l omoare. Dar nu mai conta.Aveau o bombă. Arăta ca un pachet învelit în hârtie maronie, dar era o bombă şi ei auaşezat-o în spatele maşinii, iar el a stat şi i-a privit. Şi pe urmă se afla iar la volan şi de-abia acum începuse coşmarul. Asta fiindcă urma să intre cu maşina printre porţiledeschise ale cazărmii, şi bomba avea să explodeze şi să-i omoare pe toţi de-acolo.

Conducea ca un nebun şi ploaia cădea mai departe şi el nu vedea nimic, dar nu maiavea mult până acolo. Nu trebuia decât să treacă de porţi, să ducă vehiculul explozibilpână la depozitul de muniţii şi apoi să iasă cumva şi s-o ia la goană cu toată disperarea,înainte ca bomba să explodeze.

Panica îl năucea, iar sunetul propriei respiraţii îi bubuia în urechi. Porţile sedeschiseră larg, trecu mai departe, pe rampă, până la depozit. Pereţii de beton se ridicarăîn lături, alungând lumina. Trebuia să evadeze. Încercă mânerul uşii, dar era blocat. Nuputea s-o deschidă, era prins în cursă, bomba ticăia, ceas mortal şi criminal, iar el eraprins în cursă. Începu să ţipe. Nimeni nu ştia că e acolo. Ţipă iarăşi…

Se trezi, ţipând ca o femeie, cu gura deschisă, cu şiroaie de transpiraţie curgându-i pefaţă… Fu cuprins în braţe…

— Archie!Era acolo, ţinându-l în braţe. După o vreme, îl aşeză cu blândeţe la loc pe pernă. Îl

mângâia ca pe un copil, vorbindu-i în şoaptă. Îi săruta ochii.— Nu-i nimic. A fost un vis. Eşti aici. Lângă mine. Totul e-n regulă. S-a terminat. Te-ai

trezit.Inima îi bătea să-i spargă pieptul şi era leoarcă de sudoare. Rămase nemişcat în

îmbrăţişarea ei şi, încet-încet, respiraţia îi reveni la normal. Întinse mâna după paharulcu apă, dar ea ajunse acolo înaintea lui, ţinându-i să bea, punând paharul la loc pe masădupă ce se săturase.

După ce el se linişti, ea îi spuse, cu o umbră de zâmbet în voce:— Sper că n-ai trezit pe nimeni. O să spună că vreau să te omor.— Ştiu. Îmi pare rău.— A fost… la fel?— Da. De fiecare dată la fel. Ploaia, apoi glugile şi bomba şi nenorocitul ăla de depozit.

De ce naiba am coşmaruri cu ceva care nu mi s-a întâmplat niciodată?— Nu ştiu, Archie.— Vreau să se termine.— Ştiu.Archie întoarse capul, îngropându-şi faţa în umărul ei moale.— Ce n-aş da să se termine! Poate atunci aş mai putea să fac iarăşi dragoste cu ţine.

AUGUST

12Luni, 15 august Sosirea poştei de dimineaţă la Croy era o sărbătoare în toată regula. Tom Drystone,

poştaşul, la volanul camionetei sale roşii, acoperea zilnic o zonă foarte întinsă. Drumurilungi, strâmte, şerpuite, care duceau spre văi, spre stâne de oi rupte de lume şi miciferme aflate la mare distanţă una de cealaltă. Neveste tinere, izolate cu copilaşii lor, îipândeau sosirea în timp ce puneau rufele la uscat în vântul rece şi proaspăt. Bătrânii,care trăiau singuri, erau legaţi de el pentru că le aducea medicamentele de la farmacie, seoprea la taifas şi chiar se aşeza la o ceaşcă de ceai cu ei. Iarna schimba camioneta cu unLand Rover şi numai viscolul cel mai năprasnic îl putea împiedica să ajungă cumva ladestinaţie şi să aducă scrisoarea mult aşteptată din Australia sau vreo bluză nouă,comandată din catalogul Li lewoods, iar când rafalele vântului de nord-vest distrugeauliniile telefonice şi cablurile de electricitate, el era adesea singura sursă de comunicare culumea de-afară.

Din acest motiv, chiar de-ar fi fost vreun tip posac, zgârcit la vorbă şi cu limba ascuţită,apariţia zilnică a lui Tom tot ar fi fost bine-venită. Dar el era un tip vesel, născut şicrescut în Tullochard şi datorită acestui fapt nu se dădea bătut în faţa nici unui colţişor alnaturii sălbatice şi nici a elementelor naturii. În plus, când nu făcea pe poştaşul eraadmirat de toată lumea pentru talentul său de acordeonist şi era în centrul atenţiei lapetrecerile dansante locale când stătea pe podium cu un pahar de bere lângă picior,dirijând orchestra într-un şir nesfârşit de figuri şi de învârteli. Purta cu el peste totaceastă muzică atât de captivantă, pentru că, în timp ce dădea corespondenţa, fluiera câteo melodie.

Era mijlocul lui august. O zi de luni. Cu vânt şi cerul cam înnorat. Nu era cald, dar, cel

puţin, nici nu ploua. Isobel Balmerino, cu un şorţ legat în jurul taliei, stătea la un capăt almesei din bucătăria de la Croy şi jumulea de pene trei perechi de prepeliţe. Fuseserăvânate vineri şi le lăsase trei zile în cămara pentru vânat. Poate că ar fi trebuit să mai steaun pic, dar voia să scape mai repede de ce era mai greu şi să le pună bine în congelatorpână la sosirea următorului grup de americani.

Bucătăria era mare, în stil victorian, plină de nenumărate dovezi ale ocupaţiilor salezilnice. Un dulap plin cu oale şi cratiţe de metal, un panou cu vederi, adrese, mici notiţecu tot ce trebuia să-şi aducă aminte – de exemplu, că trebuie să cheme un instalator.

Coşurile pentru câini stăteau lângă aragazul Aga masiv şi buchete mari de flori uscateatârnau din tavan, prinse de cârligele pe care le foloseau altădată ca să pună vânatul lasărat. Deasupra aragazului era un suport pentru uscat rufe, acţionat cu un scripete, undepuneau rufele zvântate după o zi la aer sau cearşafurile călcate, care nu erau încă destulde uscate. Nu era un sistem pe deplin satisfăcător, pentru că dacă aveau peşte la miculdejun, feţele de pernă prindeau un uşor miros, dar Isobel n-avea o debara cu ventilaţie,aşa că n-avea ce face.

Odată, demult, pe când trăia bătrâna Lady Balmerino, suportul cu scripete fusese ţintamultor glume ale întregii familii. Doamna Harris, bucătăreasa, stătea pe-atuncipermanent la ei; era o bucătăreasă minunată, dar în niciun caz nu se formaliza în privinţaigienei, neavând niciun fel de prejudecăţi prosteşti. Avea obiceiul să ţină pe aragaz uncazan enorm de fier, negru, unde fierbea oase şi resturile de la tot felul de legume pe careconsidera de cuviinţă să le strângă de pe farfurii. Cu astea îşi făcea celebrele sale supe.Într-un an, un grup de prieteni care sosiseră în vizită au rămas la o partidă de vânătoare.Vremea a fost îngrozitoare, aşa că suportul de deasupra aragazului era plin ochi dejachete, pantaloni, pulovere şi şosete groase, toate ude leoarcă. În seara aceea, supa a fostşi mai bună, şi mai gustoasă. Musafirii se rugau de ea să le dea reţeta. „Cum faceţi,doamnă Harris? Ce gust delicios! Ce savoare!“ Dar doamna Harris s-a ţinut tare şi le-aşoptit doar că era un mic truc pe care-l prinsese de la maică-sa. Săptămâna s-a sfârşit şimusafirii au plecat, strecurând bacşişuri grase în mâna roşie şi arsă a doamnei Harris.După plecarea lor, cazanul a fost în sfârşit golit, pentru a fi curăţat. Pe fundul lui se afla oşosetă de vânătoare, departe de a fi prea curată.

Jumulise patru păsări – mai avea două. Pene şi fulgi pluteau peste tot. Isobel le strânsecu grijă, adunându-le într-un ziar şi punând pacheţelele într-un sac de plastic. Tocmaiaşeza pe masă un ziar nou şi se pregătea să se apuce de a cincea, când auzi pe cinevafluierând.

Uşa din spate se dădu de perete şi Tom Drystone dădu buzna înăuntru, vesel nevoiemare. Curentul ridică un nor de pene în aer. Isobel scoase un geamăt, iar el închiserepede uşa în urma lui.

— Văd că sunteţi ocupată cu păsările. Penele căzuseră la loc pe masă. Isobel strănută.Tom trânti un teanc de scrisori pe dulap. Nu-l puteţi lua pe micuţul Hamish să vă dea omână de ajutor?

— E plecat. S-a dus în Argyll o săptămână, cu un coleg de şcoală.— Cum s-a distrat lumea la Croy vineri?— Mă tem că au fost cam dezamăgiţi.— La Glenshandra au prins patruzeci şi trei de perechi.— Probabil că erau toate de-ale noastre, care zburaseră peste gard să-şi viziteze

prietenele. Nu serviţi o ceaşcă de cafea?

— Nu, azi nu, mulţumesc. Am o tolbă plină. Circulare de la consiliul districtual.Atunci, am plecat…

Şi dispăru, pornindu-se iarăşi pe fluierat încă înainte ca uşa să se închidă în urma lui.Isobel îşi văzu mai departe de treabă. Ar fi dorit să arunce o privire peste scrisori, să

vadă dacă nu e ceva special, dar se reţinu. Mai întâi trebuia să termine de jumulitpăsările. Pe urmă va strânge toate penele. Apoi se va spăla pe mâini şi se va uita lascrisori. După aceea putea să se apuce să spele păsările – neplăcută treabă.

Camionul poştal porni în viteză mai departe. Isobel auzi paşi dinspre culoarul carevenea din hol. Paşi grei, inegali. Unul câte unul, pe cele câteva trepte de piatră. Uşa sedeschise şi bărbatul ei intră în bucătărie.

— Cine-a fost? Tom?— Nu l-ai auzit fluierând?— Aştept o scrisoare de la Comisia Silvică.— Încă nu m-am uitat.— De ce nu mi-ai spus că te apuci de prepeliţele astea? Archie părea mai degrabă

acuzator decât vinovat. Aş fi venit să te ajut.— Nu vrei să le speli tu în locul meu?Archie se strâmbă. Se pricepea să vâneze păsări şi să prindă în laţ vânatul rănit. La o

adică, putea chiar să le jumulească. Dar nu se dădea deloc în vânt să le taie şi să le scoatămăruntaiele. Asta fusese întotdeauna un motiv de discuţii între el şi Isobel, aşa căschimbă repede subiectul. Aşa cum ştia şi ea că avea să facă.

— Unde sunt scrisorile?— Le-a pus pe dulap.Porni şchiopătând într-acolo, le luă şi le aduse până la celălalt capăt al mesei, departe

de toată mizeria aceea îngrozitoare. Se aşeză şi privi în treacăt fiecare plic în parte.— Fir-ar al dracului! Nu-i aici. N-ar strica să se grăbească. Dar e un plic de la Lucilla…— A, grozav, speram să primim veşti de la ea…— … şi un plic mare, gros, din hârtie tare, parc-ar fi o invitaţie din partea reginei.— Cu scrisul Verenei?— S-ar putea.— E invitaţia pentru noi.— Şi încă două, la fel, pe care să le transmiţi mai departe. Una pentru Lucilla şi alta

pentru… Ezită… pentru Pandora.Isobel nu tresări niciun pic. Se priviră în ochi peste masa lungă, plină de pene.— Pandora? Au chemat-o pe Pandora?— Aşa s-ar părea.— De necrezut. Verena nu mi-a spus că avea de gând s-o invite pe Pandora.— Nu văd de ce ar fi trebuit să-ţi spună.

— Va trebui să i-o trimitem. Deschide-o pe-a noastră, să vedem cum arată.Aşa şi făcu.— E impresionantă. Ridică din sprâncene. Tipărită în relief, poleită în arămiu şi cu

margini aurii. Pe şaisprezece septembrie. Verena a lăsat-o cam în ultima clipă, ce zici?Vreau să spun, nu mai e decât o lună până atunci.

— A fost un dezastru. S-a făcut o greşeală de tipărire. Primul lot de invitaţii a fosttipărit pe spatele hârtiei, aşa că le-au trimis pe toate înapoi şi a trebuit să le facă din nou.

— Cum şi-a dat seama că erau tipărite pe spate?— Verena se pricepe la lucruri dintr-astea. Vrea ca totul să fie perfect. Ce scrie?— Scrie aşa: Lord şi Lady Balmerino. Doamna Angus Steynton. La reşedinţa familiei.

Pentru Katy. Bla-bla-bla. Dansul la ora zece. Vă rugăm să ne confirmaţi participarea.Ridică invitaţia spre ea. Ce zici, nu-i grozavă?

Fără ochelari, Isobel îşi făcu ochii mici, chinuindu-se să vadă. Doamna Angus Steynton organizeazăLa reşedinţa familieiPentru KatyVineri, 16 septembrie 1988Seară de dans, ora 10 searaRugăm confirmaţi participarea.

Corriehill, Tullochard,Relkirkshire

— Sunt impresionată. O să arate grozav pe poliţa căminului. Americanii vor crede că

am fost invitaţi de casa regală la vreo petrecere. Acum citeşte-mi scrisoarea de la Lucilla.E mult mai importantă.

Archie decupă plicul subţire cu timbru şi ştampilă poştală din Franţa şi desfăcu douăfoi de hârtie ieftină, liniată şi foarte subţire.

— Parc-ar fi scris-o pe hârtie de toaletă.— Citeşte-o.— „Paris. 6 august. Dragă mamă şi tată. Iertaţi-mă că a trecut atât de mult timp până

să vă scriu. N-am vreme pentru noutăţi. E doar o scurtă notă ca să vă spun ce am de gând.Plec de aici în câteva zile, spre sud. Călătoresc cu un autocar, aşa că să nu vă faceţi griji;nu fac autostopul. Plec cu un băiat din Australia, pe care l-am cunoscut aici şi-l cheamăJeff Howland. Nu e student la Arte, ci crescător de oi în Queensland, şi şi-a luat un anliber ca să cutreiere Europa. Are prieteni în Ibiza, aşa că s-ar putea să mergem acolo. Nuştiu ce-o să facem când ajungem acolo, dar e posibil să plecăm în Mallorca. Vreţi să măduc s-o caut pe Pandora? Dacă da, trimiteţi-mi vă rog adresa ei pentru că am pierdut-o. Şinici bani nu prea mai am, aşa că v-aş ruga să-mi împrumutaţi ceva până la termenul lunarobişnuit. Trimiteţi totul pe adresa lui Hans Bergdorf, Căsuţa poştală 73, Ibiza. Parisul afost un vis, dar acum sunt numai turişti pe-aici. Toată lumea a dispărut pe plaje sau lamunte. Am văzut o minunată expoziţie Matisse zilele trecute. Vă sărut cu drag, scumpii

mei, şi NU VĂ FACEŢI GRIJI. Lucilla. P.S. Nu uitaţi de bani.“Împături scrisoarea şi o puse la loc în plic.— Un australian, spuse Isobel.— Crescător de oi.— Care cutreieră Europa.— Cel puţin călătoresc cu autocarul.— Mă rog, presupun că s-ar putea şi mai rău. Dar dacă mă gândesc că ar putea merge

s-o vadă pe Pandora… nu ţi se pare extraordinar? N-am vorbit de Pandora de luni întregişi deodată dăm peste tot de numele ei. E departe Ibiza de Mallorca?

— Nu foarte departe.— Ce n-aş da ca Lucilla să se-ntoarcă acasă.— Isobel, se distrează de minune.— Nu pot suporta ideea că n-are bani.— Am să-i trimit un cec.— Mi-e aşa de dor de ea.— Ştiu. Terminase de jumulit păsările, penele fuseseră strânse cu mare grijă şi puse în sacul

negru de plastic. Cele şase leşuri stăteau aşezate într-un şir patetic, cu capetele sucite şighearele întinse, ca nişte balerine. Isobel luă cuţitul ei bine ascuţit şi secţionă fără zăbavăprimul dintre trupurile acelea moi. Apoi lăsă cuţitul pe masă şi-şi băgă mâna în corpulpăsării. O scoase plină de sânge, cu un şir lung de măruntaie sidefate, cenuşii. Erausurprinzător de multe, aşa cum stăteau grămadă pe ziar. Mirosul te dădea gata.

Archie sări în picioare.— Mă duc să completez cecul. Adună scrisorile. Să nu uit.Şi porni spre birou, închizând bine uşa de la bucătărie în spatele lui, închizând acolo

amintirea micului carnaj domestic.La biroul său, ţinu câteva clipe în mâini plicul pentru Pandora. Se gândi să-i scrie. Să

strecoare o scrisoare de la el lângă invitaţia de la Verena. E o petrecere, i-ar putea spune.O să fie amuzant. De ce să nu vină acasă cu această ocazie şi să stea cu noi la Croy? Amdori aşa de mult s-o vedem. Te rugăm, Pandora. Te rugăm.

Dar mai scrisese şi altădată aceste lucruri şi de-abia dacă se obosise să le răspundă. N-avea niciun sens. O ă şi puse noua adresă pe scrisoare. Puse câteva timbre, atât câttrebuia pentru distanţa respectivă şi adăugă şi o emblemă „Par Avion“, apoi îl pusedeoparte.

Completă un cec pe numele Lucilla Blair, pentru o sută cincizeci de lire. Apoi începu oscrisoare către fiica lui.

Croy, 15 august

Draga mea Lucilla,Îţi mulţumesc pentru nota pe care am primit-o în această dimineaţă. Sper că vei ajunge cu bine în sudul

Franţei şi vei putea să strângi destui bani ca să mergi la Ibiza, pentru că-ţi trimit acest cec acolo, aşa cum m-airugat. Cât despre Pandora, sunt sigur că va fi încântată să te vadă, dar îţi sugerez să-i dai un telefon înainte de aface vreun plan, s-o anunţi că ai de gând să-i faci o vizită.

Adresa ei este Casa Rosa, Puerto del Fuego, Mallorca. N-am telefonul ei, dar sunt sigur că-l vei găsi în cartea detelefon din Palma de Mallorca.

Îţi mai trimit şi o invitaţie pentru o petrecere organizată de familia Steynton pentru Katy. Mai e doar o lunăpână atunci şi e posibil să ai alte lucruri mai bune de făcut, dar ştiu că mama ta ar fi foarte fericită dacă ai puteaveni.

Am avut o zi bună pe 12. Vânătorii erau cu maşinile, aşa că am mers şi eu cu ei, dar numai de dimineaţă.Toată lumea a fost drăguţă şi m-au lăsat să trag ultima serie. Hamish a venit cu mine să-mi ţină puşca şi sacul devânătoare şi să-l ajute pe bătrânul său tată să urce dealul. Edmund Aird a tras excepţional, dar la sfârşitul zileiaveam în tolbă doar douăzeci şi una de perechi şi jumătate, plus doi iepuri. Hamish a plecat ieri să-şi petreacă osăptămână la Argyll, cu un coleg de şcoală.

Şi-a luat şi undiţa pentru păstrăvi, dar speră să pescuiască la mare. Scumpul meu copil, îţi trimit toatădragostea mea. Tata. Reciti scrisoarea de la un capăt la celălalt, apoi o împături cu grijă. Găsi un plic mare,

maroniu şi puse acolo scrisoarea, cecul şi invitaţia de la Verena. Lipi plicul, apoi timbreleşi scrise numele Lucillei lângă adresa din Ibiza pe care le-o trimisese. Duse amândouăscrisorile în hol şi le lăsă pe scrinul de lângă uşă. La primul drum spre sat, unul din eiavea să le pună la poştă.

SEPTEMBRIE

13Invitaţia de la familia Steynton a fost adusă în strada Ovington în ziua de miercuri a

aceleiaşi săptămâni. Era în primele ore ale dimineţii. Alexa, în picioarele goale şiînfăşurată în halatul de baie, se afla în bucătărie, aşteptând să fiarbă apa din ibric. Uşaspre grădină era deschisă, iar Larry era acolo, adulmecând, ca de obicei, de jur împrejur.Uneori descoperea urme de pisică şi asta îl incita foarte tare. Era o dimineaţă cenuşie.Poate că mai târziu avea să apară soarele, să risipească aburii ceţii. Auzi ţăcănitul de lacutia poştală şi, ridicându-şi ochii spre fereastră, zări picioarele poştaşului, care pornisemai departe.

Pregăti o tăviţă şi puse plicurile de ceai în ceainic. Apa din ibric fierbea şi-şi făcuceaiul, apoi, lăsând câinele să-şi vadă de treburile lui, luă tava şi porni în sus pe scările ceduceau în casă dinspre subsol. Scrisorile erau pe covoraşul de lângă uşă. Jonglând cutava, se opri să le strângă şi le puse în buzunarul foarte încăpător al halatului. Porni maideparte, în sus pe scări, simţind covorul gros şi moale sub picioarele goale. Uşadormitorului său era deschisă, iar draperiile fuseseră deja date deoparte. Camera nu eraprea mare, iar patul pe care Alexa îl moştenise de la bunica ei o ocupa aproape pe de-a-ntregul. Patul era somptuos, lat şi nu prea înalt, cu tăblii înalte de alamă la ambelecapete. Puse tava jos şi se furişă din nou sub aşternuturi.

— Te-ai trezit? spuse ea. Ţi-am adus o ceaşcă de ceai.Persoana care stătea ghemuită sub cearşaf la celălalt capăt al patului nu răspunse

imediat apelului. Apoi mormăi şi se ridică în capul oaselor. Un braţ gol, bronzat apăru desub aşternut şi Noel se întoarse cu faţa spre ea.

— Cât e ceasul? Părul lui negru, ieşind în evidenţă pe albul feţei de pernă, era zbârlit,şi ţepi scurţi şi aspri îi răsăriseră în barbă.

— Opt fără un sfert.Noel mormăi din nou, îşi trecu apoi degetele prin păr.— Bună dimineaţa, îi spuse ea şi se aplecă să-l sărute pe obrazul nebărbierit. El o

cuprinse cu mâna pe după ceafă şi o ţinu lângă el.— Miroşi grozav, îi şopti.— Şampon de lămâie.— Nu. Nu-i vorba de şamponul de lămâie. De tine vorbesc.Îşi luă mâna. Eliberată, ea îl sărută din nou şi apoi se întoarse la treburile sale

domestice, turnându-i ceaiul. El aranjă pernele şi se ridică puţin, sprijinindu-se de ele.Era gol, iar pieptul său bronzat dădea impresia că abia se întorsese dintr-o vacanţă la

tropice. Ea îi întinse ceaşca din porţelan de Wedgwood, cu ceaiul aburind.Noel bău încet, în tăcere. Îi trebuia mult timp să-şi revină la realitate dimineaţa şi

rareori scotea vreun cuvânt înainte de micul dejun. Acesta era unul dintre lucrurile pecare Alexa le descoperise despre el, unul dintre micile tabieturi ale existenţei sale. Ca şifelul în care făcea cafeaua, sau îşi curăţa pantofii, sau îşi pregătea un Martini sec. Seara îşigolea buzunarele, lăsând conţinutul lor în ordine, pe noptieră – mereu în aceeaşi ordine.Portofelul, cărţile de credit, cuţitaşul de ascuţit creioane, mărunţişul cu monedele pusecu grijă una peste cealaltă. Cel mai grozav era să stea întinsă în pat şi să-l privească; apoi,să-l privească dezbrăcându-se, să-l aştepte până când e gata să vină la ea.

Afla ceva nou în fiecare dimineaţă; fiecare seară aducea cu ea câte un amănunt nou,proaspăt. Toate lucrurile bune se adunau, unul după altul, aşa că fiecare clipă, fiecare orăera mai bună decât clipa şi ora dinainte. Viaţa alături de Noel, faptul că împărţea cu elacest binecuvântat amestec de pasiune şi trai domestic, o făcea să înţeleagă pentru primadată de ce doreau oamenii să se căsătorească unii cu ceilalţi. Era atât de bine, încât îşidorea să nu se mai sfârşească niciodată.

Şi odată… cu numai trei luni în urmă… crezuse că e pe deplin mulţumită. Singură încasă, numai cu Larry care să-i ţină companie, ocupată cu munca ei, cu micile ei tabieturi,câte o seară petrecută în oraş sau câte o vizită pe la prieteni. Doar o jumătate de viaţă –nimic mai mult. Cum de suportase aşa ceva?

Nu-ţi lipseşte niciodată ceea ce n-ai avut niciodată. Vocea lui Edie, răspicată şi clară.Gândindu-se la Edie, Alexa zâmbi. Îşi turnă ceai, puse ceaşca lângă ea şi apoi duse mânaspre buzunar, după scrisori. Le scoase şi le împrăştie pe cuvertură. O chitanţă de la PeterJones, o reclamă pentru geamuri duble, o carte poştală de la o femeie care locuia înBarnes şi dorea să facă o comandă pentru diverse alimente pentru congelat şi, în sfârşit,plicul acela imens, din hârtie albă, tare.

Îl privi cu atenţie. Timbrul era din Scoţia. O invitaţie? La vreo nuntă, poate…Rupse marginea plicului cu degetul mare şi scoase invitaţia.— Dumnezeule mare! rosti.— Ce s-a întâmplat?— E o invitaţie la bal. „Vei merge la bal“, i-a spus Zâna cea Bună Cenuşăresei.Noel întinse mâna şi luă invitaţia.— Cine e doamna Angus Steynton?— Locuieşte cu toată familia în Scoţia, aproape de noi. Cam la vreo cincisprezece

kilometri distanţă.— Şi Katy cine e?— Fiica lor, bineînţeles. Lucrează la Londra. Poate că ai cunoscut-o… Alexa reflectă

puţin la asta şi apoi alungă acest gând. Nu. Nu cred că ai fi avut cum. Preferă să seafişeze cu tinerii din Garda Regală… merge la curse mereu.

— În 16 septembrie. Ai de gând să te duci?— Nu prea cred.— De ce nu?— Pentru că n-aş vrea să merg fără tine.— Eu n-am fost invitat.— Ştiu.— Ce-ai să le spui, „vin dacă pot să-mi aduc iubitul cu mine“?— Nimeni nu ştie că am un iubit.— Încă nu le-ai spus alor tăi că m-am mutat la tine?— Încă nu.— Ai vreun motiv special?— Of, Noel… Nu ştiu.Dar ştia. Dorea să-l păstreze numai pentru ea. Trăia cu Noel într-o lume secretă,

magică, de dragoste şi căutări şi se temea că dacă ar pătrunde altcineva dinafară, totul s-ar risipi şi, într-un fel, s-ar strica.

În plus… iar asta era o recunoaştere patetică… n-avea niciun fel de curaj moral. Aveadouăzeci şi unu de ani, dar asta nu-i era de niciun folos pentru că, în sinea ei, se simţeaîncă de cincisprezece şi dorea la fel de mult ca atunci să le facă celorlalţi pe voie. Gândulla posibila reacţie a familiei o umplea de disperare, o obseda. Îşi imagina dezaprobareatatălui său. Şi-o imagina pe Vi, uimită şi îngrozită, apoi îngrijorarea Virginiei. Pe urmă,întrebările.

Dar el cine e? Unde l-ai cunoscut? Aţi trăit împreună? În strada Ovington? Dar cum,de-abia acum ne spui şi nouă? Ce face? Cum îl cheamă?

Şi Edie. Precis că Lady Cheriton se răsuceşte în mormânt.Nu-i vorba că n-ar fi înţeles. Nu-i vorba că erau prea rigizi sau că ar fi avut vreo urmă

de ipocrizie. Nici nu se putea spune că n-o iubeau pe Alexa, doar că ea nu putea suporta,pur şi simplu, să supere pe vreunul dintre ei.

Bău puţin ceai.— Nu mai eşti o fetiţă, îi spuse Noel.— Ştiu asta. Sunt matură. Dar mi-aş dori să nu fiu aşa de fricoasă, cât sunt eu de

matură.— Ţi-e ruşine că trăim împreună în păcat?— Nu mi-e ruşine de nimic. E vorba numai… de familie. Nu-mi place să-i rănesc.— Scumpa mea, ai să-i răneşti mai mult dacă vor afla despre noi de la alţii, înainte să

te hotărăşti să le spui chiar tu.Alexa ştia că Noel are dreptate.— Dar cum ar putea afla? îl întrebă.— Asta-i Londra. Toată lumea vorbeşte. Mă mir că taică-tău n-a prins nimic din zbor

până acum. Ascultă sfatul meu şi ia-ţi inima în dinţi.Îi dădu ceaşca goală şi o sărută uşor pe obraz. Întinzând mâna spre halatul de baie, îşi

coborî picioarele la marginea patului.— Şi pe urmă ai putea să-i scrii doamnei Stiffden, sau cum naiba o mai cheamă, să-i

spui că da, eşti încântată să vii la bal, dar că-l vei aduce pe Făt-Frumos cu tine.Fără voia ei, Alexa zâmbi.— Ţi-ar plăcea să vii?— Probabil că nu. Dansurile tribale nu sunt chiar pe gustul meu.Spunând acestea, porni spre baie. Îndată după aceea, Alexa auzi zgomotul apei de la

duş.Şi, la urma urmelor, ce atâta tevatură? Alexa luă din nou invitaţia şi îi aruncă o privire

încruntată. „Ce bine ar fi fost dacă n-ai fi venit deloc, îi spuse. Mi-ai făcut numainecazuri.“

14Luni, 22 august Luna august adusese de această dată un neobişnuit val de căldură. Căldura începea de

dimineaţă, şi până la prânz, temperatura urca până la valori insuportabile, făcându-i petoţi cei care aveau puţină minte să stea acasă după-amiaza, tolăniţi pe pat, cu respiraţiatăiată, sau dormind pe câte o terasă mai umbrită. Vechiul oraş, aflat pe dealuri, liniştit şizdrobit, picotea şi el, făcându-şi siesta. Străzile erau pustii, iar magazinele închise.

Dar jos în port era cu totul altceva. Prea multă aglomeraţie şi prea mulţi bani în joc, casă se mai poată ţine seama de acest obicei respectabil. Turiştilor nu le păsa de siestă. Nudoreau să piardă nicio clipă din vacanţele lor costisitoare dormind. Iar în timpul zilei,vizitatorii n-aveau unde să se ducă. Aşa că, se înghesuiau, cu feţele roşii şi transpirate, lamesele de pe trotuar ale cafenelelor; sau porneau la plimbare fără o ţintă anume, pe subarcadele pasajelor pentru magazine, dotate cu aer condiţionat. Plaja era pătată deumbrelele din frunze de palmier şi trupurile pe jumătate goale, scoase la prăjit, iardebarcaderul era înţesat de iahturi de toate felurile, gata să pornească spre larg. Posesoriide bărci păreau să fie singurii care-şi cunoşteau interesul. Iahturile şi şalupele cu motor,altădată în plină activitate, se legănau leneş pe marea uleioasă, iar la umbra apărătoarelordin pânză, trupuri întinse leneş, brune ca mahonul, zăceau ici-colo pe punţi, ca niştecadavre.

Pandora se trezi târziu. Se chinuise toată noaptea şi, în fine, la patru dimineaţa, luase

un somnifer şi se adâncise într-un somn greu, chinuită de vise. Ar mai fi dormit, darzgomotele pe care le făcea Seraphina în bucătărie o treziseră. Ţăcănitul îi alungase visulşi, după o vreme, deschise ochii fără nicio plăcere.

În vis îi apăruseră ploaia şi râuri întunecate şi parfumuri răcoroase şi umede şi şuierulvântului. Lacuri adânci şi dealuri umbroase, cu poteci pierdute, care duceau spre culmileacoperite de zăpadă. Dar cea mai importantă era ploaia. Picăturile nu cădeau vertical, nuera o ploaie cu tunete, tropicală, ca aici, ci blândă şi ceţoasă. Înfăşurându-se printre nori,înşelătoare, ca şi ceaţa…

Se mişcă uşor. Imaginile se dizolvaseră, dispăruseră. De ce să viseze Scoţia? Cum,după atâţia ani, amintirile acelea vechi şi răscolitoare reveneau, trăgând-o de mânecă?Poate că de vină era arşiţa acestui august necruţător, cu nesfârşitele sale zile cu soarenemilos, cu praful, uscăciunea, umbrele dure ale amiezii. Ţi se făcea dor de ceaţa aceea

uşoară, parfumată.Întoarse capul pe pernă şi zări, dincolo de glasvandul care rămânea deschis larg peste

noapte, balustrada terasei, strălucirea orbitoare a muşcatelor, cerul. Cerul albastru, fărăniciun nor, încins deja, fără să-i pese de nimic.

Se ridică într-un cot şi întinse mâna peste patul larg, gol, spre măsuţa de alături, undese afla ceasul. Ora nouă. Alte zgomote dinspre bucătărie. Sunetul maşinii de spălat vase.Seraphina îşi făcea simţită prezenţa. Iar dacă era acolo, asta însemna că Mario – soţulacesteia şi grădinarul Pandorei – se apucase deja de lucru în grădină, cu foarfecele luiarhaice. Asta excludea orice şansă să stea puţin la soare. Mario şi Seraphina locuiau înoraşul vechi şi veneau la lucru în fiecare dimineaţă, urcând dealul cu motorul în plin.Mario stătea la bordul motocicletei cam prăpădite şi gălăgioase, iar Seraphina se cocoţaîn spatele lui, modest, într-o parte, cu braţele ei puternice şi bronzate strânse în jurultaliei lui. Era de mirare că zdrăngănitul asurzitor, care se repeta în fiecare zi, anunţându-le sosirea, n-o trezise pe Pandora mai devreme, însă era adevărat că somniferele eraufoarte puternice.

Era prea cald ca să mai zăbovească în patul şifonat, cu aşternuturile răscolite. Stătusedestul. Pandora dădu deoparte cearşaful subţire şi, în picioarele goale şi fără nimic pe ea,traversă podeaua largă de marmură şi intră în baie. Luă o pereche de bikini – nimicaltceva decât două bucăţele de pânză încreţită, cât o batistă – îi puse pe ea şi apoistrăbătu dormitorul, ieşi pe terasă şi coborî treptele care duceau spre piscină.

Sări în apă. Era destul de rece, dar nu suficient ca s-o răcorească pe deplin. Începu săînoate. Îşi aminti cum sărea în lacul de la Croy şi apoi ieşea la suprafaţă ţipând cudisperare, pentru că frigul pătrundea dureros prin fiecare por al trapului său; o năucea,tăindu-i respiraţia. Cum putea înota în apa aceea ca de gheaţă? Cum putea, cu Archie şitoţi ceilalţi, să se lase pradă unor astfel de plăceri masochiste? Dar ce bine se distrau! Şipe urmă ieşeau pe mal şi se luptau să-şi pună puloverele calde, aşa uzi cum erau şi peurmă făceau un foc pe malul pietros al lacului şi frigeau cei mai buni păstrăvi din lumepe cărbunii fumegând. Niciodată de-atunci nu mai avusese păstrăvul un gust atât de bunca în vremea acelor focuri de tabără neprevăzute.

Înotă mai departe. De la un capăt la celălalt, în susul şi-n josul piscinei mari. Astea numai erau vise, ci amintiri conştiente. Iarăşi Scoţia. Şi ce dacă? Lăsă amintirile să revină. S-o poarte departe de lac, de-a lungul drumului greu de pe lângă pârâul care, săltând pestepietre, îşi revărsa apele pe deal în jos, ajungând în cele din urmă la Croy. Un fir de apăbrună şi spumoasă, ca berea, aruncându-se peste stânci şi clipocind în iazuri adânci,unde păstrăvii se ascundeau în umbră. De-a lungul secolelor, apele îşi tăiaseră o micăvale, cu malurile pline de verdeaţă şi strălucind de flori sălbatice, protejate de vântul denord. Degetariţă şi iarbă deasă, ferigi cu frunze verzi pline de sevă şi scaieţi înalţi, cumăciuliile purpurii. Un loc anume avea un farmec special. I se spunea Corrie şi acolo

venea lumea la un picnic, primăvara şi iarna, când vântul de la nord era prea rece să sepoată face focul lângă lac.

Corrie. Nu-şi lăsă amintirile să zăbovească acolo, ci porni, grăbită, mai departe.Cărarea devenea mai abruptă, şerpuind printre imense formaţiuni de roci, stânci degranit mai bătrâne decât lumea. O ultimă cotitură şi valea se deschidea dedesubt,departe, scăldată de soarele umbrit, din când în când, de rotocoale de nori, dezvăluindu-se privirii în toată splendoarea ei pastorală. Croy se zărea ca un fir strălucitor, cu celedouă poduri arcuite de-abia iţindu-se printre arbori; distanţa mare până la el făcea casatul să pară o jucărie de copil, aşezată pe covorul din camera de joacă.

O mică pauză pentru a contempla priveliştea şi apoi din nou la drum. Cărarea reveneala orizontală. Se vedea gardul cu poarta înaltă. Apăruseră şi primii copaci. Pini scoţieni şi,dincolo de ei, verdele fagilor. Apoi casa lui Gordon Gillock, cu rufele doamnei Gillockfluturând pe sârmă, şi câinii de vânătoare, înverşunaţi, explodând într-o cascadă delătrături dinspre cuştile lor.

Mai era puţin până acasă. Acum se afla pe un drum adevărat, asfaltat, care făcealegătura între ferme, clădirile de piatră, şoproane şi staule de vite. Mirosea a cirezi şi abălegar. Încă o poartă, şi apoi drumul pe lângă ferma cu grădina în culori vii şi zidul depiatră acoperit de cârcei de trifoi alb. Grilajul pentru vite. Drumul străjuit derododendroni…

Croy.Destul. Pandora îşi domoli amintirile, ca pe nişte copii năzbâtioşi. N-avea niciun chef

să meargă mai departe. Prea mult răsfăţ. Destul cu Scoţia. Mai făcu un tur de bazin şiapoi urcă cele câteva trepte, ieşind afară. Pietrele de sub picioarele ei goale ardeau deja.Şiroind de apă, reveni în casă. Ajunsă în baie, făcu un duş, îşi spălă părul, îşi puse orochie curată, largă şi fără mâneci, cea mai răcoroasă pe care o avea. Ieşi din dormitor,traversă holul şi intră în bucătărie.

— Seraphina!Seraphina se întoarse spre ea; era ocupată să spele bine o mână de stridii la chiuvetă.

Era o femeie scundă, îndesată, tuciurie, cu picioarele groase, goale, peste care încălţase opereche de espadrile; părul negru era strâns într-un coc la ceafă. Purta numai haine negrepentru că mereu era în doliu. De-abia apuca să-şi schimbe hainele de la moartea vreunuibunic sau a vreunei rude îndepărtate, că altcineva din clan dădea ortul popii şi iar intra îndoliu. Rochiile ei negre erau toate la fel, dar, ca pentru a le mai atenua aerul de tristeţe,toate şorţurile ei, lungi sau scurte, erau invariabil în culori vii şi modele aiurite.

Seraphina făcea parte integrantă din Casa Rosa. Înainte, lucrase cincisprezece anipentru cuplul englez care construise vila. Când, cu doi ani în urmă, din cauza presiunilorde familie şi a unei stări precare de sănătate, fuseseră nevoiţi să se întoarcă în Anglia,fără prea mare tragere de inimă, Pandora, care căuta un loc unde să se stabilească,

cumpărase de la ei această proprietate. Atunci aflase că-i moştenise în acest fel şi peSeraphina şi pe Mario. La început, Seraphina nu fusese sigură dacă era de acord sălucreze pentru Pandora, iar Pandora avusese dubiile ei cu privire la Seraphina. Nu eraprea simpatică, iar uneori era chiar ţâfnoasă. Dar s-au hotărât pentru o lună de probă, iarapoi aceasta se prelungise cu încă două, apoi până la un an şi angajamentul s-a realizat,din fericire, de la sine, fără ca de fapt să se rostească vreun cuvânt în privinţa asta.

— Se ora. Buenos dias. V-aţi trezit.După cincisprezece ani cu vechii stăpâni, Seraphina învăţase destul de bine

englezeşte. Pandora îi era recunoscătoare pentru această mică binecuvântare. Ea vorbeafranceza fluent, dar nu ştia o boabă de spaniolă. Lumea zicea că e uşor, pentru că se făcealatină la şcoală, dar educaţia Pandorei nu inclusese şi latina şi n-avea de gând să se maiapuce acum.

— E gata micul dejun?— E pe masă. Aduc şi cafeaua.Masa era pusă pe terasa care dădea spre şosea. Aici era mai multă umbră şi se simţea

şi briza răcoroasă a mării. Traversând salonul, privirile Pandorei fură atrase de o carteaşezată pe măsuţa de cafea. Wainwright în Scoţia. Era un volum mare, cu coperte lustruite,cadou de la Archie de ziua ei. Ştia de ce i-o trimisese. Nu renunţa nicio clipă, în felul luisimplu şi neprefăcut, s-o convingă să se întoarcă acasă. Din cauza asta nici nu odeschisese. Dar acum se opri, curioasă. Wainwright în Scoţia. Iarăşi Scoţia. Chiar trebuiasă-şi strice toată ziua cu nostalgii? Zâmbi, gândindu-se la sine, la această slăbiciune ce-oapucase dintr-odată. De ce nu? Se aplecă şi ridică albumul, luându-l cu ea pe terasă.Desfăcând o portocală, îl puse pe masă şi începu să-l răsfoiască.

Era într-adevăr bun pentru măsuţa de cafea; puteai să-l răsfoieşti pe-ndelete. Deseneîn peniţă şi tuş, hărţi foarte bine executate şi un text simplu. Fotografii colorate pe fiecarepagină. Nisipurile argintii de la Morar. Ben Vorlich. Cascada de la Dochart. Numele vechiaveau o vibraţie plăcută, ca un ropot de tobe.

Începu să-şi mănânce portocala. Sucul picura pe paginile volumului şi încercă să-lşteargă cu un gest al mâinii, lăsând în urmă câte o pată. Seraphina îi aduse cafeaua, darea nu-i aruncă nicio privire, într-atât era de concentrată.

*

„În acest loc, râul, la capătul călătoriei sale lungi şi liniştite, erupe într-un clocot furios,revărsându-se într-o cascadă tumultuoasă de spumă albă, prin viroagele largi, stâncoase,de şuvoaie impresionante. Cursul ei iute este oprit de insule de lemn, dintre care una afost locul de îngropăciune al clanului MacNab, iar un umbrar de arbori minunaţi creeazăo imagine de o neasemuită frumuseţe…“

Îşi turnă cafea, întoarse pagina şi citi mai departe. Îşi petrecu toată ziua cu Wainwright

în Scoţia. De la masa unde îşi luase micul dejun îl duse pe şezlongul de lângă bazin şiapoi, după prânz, luase albumul cu ea în pat. Până la cinci după-amiaza îl citise dinscoarţă-n scoarţă. Închizându-l, în sfârşit, îl lăsă să cadă pe podea.

Acum era mai răcoare, dar era pentru prima dată când căldura n-o deranjase preamult. Se ridică din pat şi ieşi să mai înoate puţin, apoi îşi puse o pereche de pantalonialbi de bumbac şi o bluză albastru cu alb. Îşi aranjă părul, se machie, îşi găsi cerceii,brăţara de aur. Sandale albe. Îşi dădu cu puţin parfum; sticla era pe terminate. Trebuiasă-şi cumpere una nouă. Ideea acestei mici achiziţii de lux o umplu de plăcere.

Îşi luă rămas-bun de la Seraphina şi ieşi pe uşa principală, coborând cele câteva treptepână la garajul unde-şi ţinea maşina. Se urcă şi porni în josul dealului, pe drumul înserpentine, apoi intră pe şoseaua care ducea spre port. Îşi parcă maşina în curtea poşteişi intră să-şi ia corespondenţa. Puse scrisorile în coşuleţul din curele de piele, apoiînchise maşina şi porni pe jos pe străzile încă aglomerate, oprindu-se să privească în câteo vitrină, să cântărească din ochi câte o rochie sau vreun minunat şal de dantelă. Intră înparfumerie şi-şi cumpără o sticluţă de Poison, apoi merse mai departe, mereu spre mare.Ajunse în sfârşit pe bulevardul larg, străjuit de palmieri cu frunzele lor dantelate, caremergea paralel cu plaja. La sfârşitul zilei părea la fel de aglomerat ca de obicei, nisipurileerau pline de lume şi în mare se mai zăreau înotători. În depărtare, pânzele de windsurfprofitau de briza serii, fluturând ca nişte aripi de păsări la suprafaţa apei.

Ajunse în dreptul unei cafenele micuţe cu câteva mese goale pe trotuar. Veni şi unospătar, iar ea comandă o cafea şi un pahar de coniac. Apoi, lăsându-se pe spate înscaunul incomod de fier şi ridicându-şi ochelarii pe creştetul capului, scoase scrisoriledin coşuleţ. Una era de la Paris. Una de la avocatul ei din New York. O vedere de laVeneţia. O întoarse. Era de la Emily Richter, care mai locuia încă la Cipriani. Un plicmare, din hârtie albă, tare, trimis la Croy şi retrimis apoi – cu scrisul lui Archie. Îldeschise şi citi, fără să-şi creadă ochilor, apoi oarecum amuzată, invitaţia VereneiSteynton.

La reşedinţa familieiPentru Katy.

Extraordinar. Parc-ar fi primit o invitaţie dintr-un alt timp, dintr-o altă lume. Şi totuşi,

o lume în care, printr-o stranie coincidenţă, trăise de-a lungul întregii zile. Simţi un fel denesiguranţă. Era oare o prevestire? Trebuia să dea socoteală? Iar dacă era o prevestire,credea ea oare în aşa ceva?

La reşedinţa familiei. Pentru Katy. Îşi amintea de alte invitaţii, „scorţoase“, cum lenumeau ea şi Archie, puse la vedere pe poliţa căminului din biblioteca de la Croy.Invitaţii la petreceri în aer liber, la meciuri de crichet, la dans. Seri dansante cu toptanul.Într-un septembrie fusese o săptămână în care de-abia dacă avuseseră timp să doarmă,

reuşind să reziste cu câte un somn scurt, pe furate, sau aţipind la soare în vreme ceceilalţi jucau tenis. Îşi amintea de dulapul plin de rochii de bal şi de felul în care i seplângea întruna maică-sii că n-are ce pune pe ea. Toată lumea îi văzuse rochia din satinalbăstriu ca gheaţa, pentru că o purtase la petrecerile din nord şi, oricum, nu-ştiu-ce tipvărsase şampanie peste ea şi pata nu ieşea la spălat. Iar rochia roz? Tivul era rupt, iar unadin bretele se descususe. La care maică-sa, cea mai indulgentă şi răbdătoare dintre femei,în loc să-i propună să caute un ac cu aţă şi să dreagă rochia roz, o luase în maşină şiplecaseră la Relkirk sau la Edinburgh, unde trebuise să suporte chinul toanelorschimbătoare ale Pandorei, care o purtase din magazin în magazin până ce au găsit ceamai frumoasă şi, inevitabil, cea mai scumpă rochie de pe pământ.

Ce răsfăţată fusese Pandora, adorată şi dorită de toată lumea! Şi în schimb…Lăsă deoparte cartonul invitaţiei şi privi spre mare. Chelnerul sosi cu cafeaua şi

coniacul pe o tăviţă. Îi mulţumi şi plăti. Sorbind din cafeaua amară, neagră, fierbinte,Pandora urmări plutirea surfiştilor şi mersul agale al trecătorilor. Soarele serii seîndrepta spre asfinţit şi marea părea o masă de aur topit.

Nu se întorsese niciodată. Fusese hotărârea ei. A nimănui altcuiva. Nu veniseră dupăea, dar păstraseră legătura. Numai prin scrisori, dar toate pline încă de dragoste. Dupămoartea părinţilor ei, se gândise că scrisorile aveau să înceteze, dar nu s-a întâmplat aşa,pentru că Archie a preluat iniţiativa. Descrieri detaliate ale partidelor de vânătoare,noutăţi despre copiii lui, câte o bârfă din sat. Toate se încheiau la fel. „Ne e dor de tine.De ce nu vii să stai la noi câteva zile? E prea mult de când nu ne-am văzut.“

Un iaht plecă de la debarcader cu motorul duduind uşor până când depăşi plaja şipână ce pânzele sale se umflară de vânt. Pandora îl urmări încet cu privirea. Îl vedea, darochiul ei interior era plin de imagini de la Croy. Gândurile ei o luară iarăşi razna şi dedata asta nu le mai opri, lăsându-le în voia lor. Ajunsese în faţa casei. Apoi sus, pe trepte,până la uşa de la intrare. Uşa era deschisă. Nimic n-o putea opri. Putea să intre…

Puse ceaşca de cafea pe masă puţin cam brutal. Ce rost avea? Trecutul aveaîntotdeauna o aură strălucitoare, pentru că nu-ţi aduceai aminte decât de lucrurilefrumoase. Dar partea întunecată a memoriei? Lucrurile trebuiau să rămână acolo unde seaflau, închise, ca suvenirele adunate într-un cufăr cu capacul închis şi cheia răsucită înbroască. În plus, trecutul însemna oameni, nu locuri. Locurile fără oameni erau ca o garăfără trenuri. Am treizeci şi nouă de ani. Nostalgia risipeşte toată energia prezentului, iareu sunt prea bătrână pentru nostalgii.

Întinse mâna după paharul de coniac. Chiar atunci, o umbră se interpuse între ea şisoare, alungindu-se pe masa ei. Surprinsă, ridică ochii şi privi figura bărbatului carestătea în picioare lângă ea. El se aplecă uşor.

— Pandora.— Ah, Carlos! Ce te-a apucat să mă sperii aşa?

— Am fost la Casa Rosa, dar n-am găsit pe nimeni. Vezi, dacă nu vii tu la mine, trebuiesă vin eu.

— Zău, îmi pare rău.— Aşa că am încercat în port. M-am gândit eu că ar trebui să te găsesc pe undeva pe-

aici.— Am fost la cumpărături.— Pot să iau loc?— Bineînţeles.Bărbatul îşi trase un scaun şi se aşeză în faţa ei. Era un tip înalt, de vreo patruzeci şi

cinci de ani, îmbrăcat la patru ace, cu cămaşă şi cravată şi o jachetă uşoară. Avea părulnegru, ca şi ochii; chiar şi într-o seară înăbuşitoare ca aceasta era ca scos din cutie.Vorbea engleza impecabil şi, după părerea Pandorei, arăta ca un francez. De fapt eraspaniol.

Mai era şi teribil de atrăgător. Îi zâmbi.— Dă-mi voie să-ţi ofer un brandy, îi spuse.

15Miercuri, 24 august Virginia Aird împinse cu umărul uşa batantă de la Harrods şi ieşi în stradă. În

magazin, căldura şi îmbulzeala deveniseră insuportabile. Nici afară nu era prea grozav.Era o zi umedă, aerul era greu de la benzină şi te simţeai împresurat de mulţimea deoameni grăbiţi. Traficul pe Brompton Road era imposibil, iar pe trotuar se prelingea omare de oameni, deloc grăbiţi. Uitase că străzile puteau fi aşa de pline. Precis că o partedin ei erau din Londra şi-şi vedeau de treburile lor zilnice, dar impresia generală eraaceea a unei imigraţii generale din toate colţurile lumii. Turişti şi vizitatori. Mai mulţidecât ţi-ai fi putut imagina. Studenţi înalţi şi blonzi cu rucsacuri puse pe un umăr.Familii întregi de italieni, sau poate spanioli; două femei indiene înfăşurate în sari înculori vii. Şi, bineînţeles, americani. Conaţionalii mei, gândi Virginia cu amărăciune. Îirecunoşteai imediat după îmbrăcăminte şi după aparatele de fotografiat de tot felul pecare le ţineau atârnate pe după gât. Un bărbat solid purta chiar pălărie de cowboy.

Era patru după-amiază. Umblase prin magazine toată ziua şi acum era încărcată cupachete, cutii şi pungi de plastic. O dureau picioarele. Mai zăbovi totuşi puţin, pentru cănu se hotărâse încă ce să facă mai departe.

Avea două posibilităţi.Fie să se întoarcă direct, cu orice mijloc de transport pe care-l putea găsi, la Cadgwith

Mews, unde ar fi stat în condiţii foarte luxoase cu prietena ei Felicity Crowe. Aceasta îidăduse o cheie, aşa că, indiferent dacă era sau nu cineva acasă – Felicia putea fi lacumpărături, sau cu ogarul la o tură de plimbare prin parc – Virginia putea intra să-şiscoată pantofii, să-şi facă o ceaşcă de ceai şi să cadă, epuizată complet, pe pat. Perspectivaera foarte tentantă.

Sau putea merge în strada Ovington, riscând să descopere că Alexa e plecată. Asta erace ar fi trebuit să facă. Nu se poate spune că-i era gândul chiar la Alexa, dar era exclus săse întoarcă în Scoţia fără să fi luat legătura cu fiica ei vitregă. Mai făcuse deja o încercare,telefonându-i cu o seară înainte de la Felicity de-acasă, dar nu-i răspunsese nimeni şipână la urmă pusese receptorul la loc în furcă, ajungând la concluzia că, de data asta,Alexa se hotărâse să iasă în oraş la vreo petrecere. Mai încercase şi de dimineaţă, apoi laprânz şi din nou, de la coafor, cu capul sub casca încinsă. Tot nu primise niciun răspuns.Poate că Alexa plecase din Londra?

În clipa aceea, un japonez mititel, care căsca gura într-altă parte, dădu peste ea şi unul

dintre pachete căzu pe jos. Omul nu mai contenea acum cu scuzele, cu politeţea aceeatipic japoneză, ridică pachetul, îl şterse de praf, i-l înapoie, făcu o plecăciune, zâmbi, îşiridică pălăria şi plecă mai departe. Gata cu toate astea. Un taxi se opri şi pasageriicoborâră, iar Virginia îl reţinu imediat, înainte ca altcineva să apuce să facă acelaşi lucru.

— Unde să te duc, drăguţă?Se hotărâse.— Strada Ovington.Dacă n-o găsea pe Alexa, putea păstra taxiul ca să meargă acasă la Felicity. Decizia

odată luată, se simţi mai bine. Deschise fereastra, se lăsă pe spate, gândindu-se ce-ar fisă-şi scoată pantofii.

Drumul dură puţin. Când taxiul intră pe strada Ovington, Virginia se aplecă puţin,uitându-se după maşina Alexei. Dacă maşina era acolo, atunci era aproape sigur că Alexaera acasă. Maşina era acolo – o camionetă Mini cu o dungă roşie era parcată pe pavajuldin faţa uşii vopsite în albastru. Se simţi uşurată. Spuse şoferului unde să meargă, iaracesta opri în mijlocul străzii.

— Puteţi aştepta o clipă? Vreau să fiu sigură că e cineva acasă.— Sigur, drăguţă.Îşi adună cumpărăturile şi le scoase pe toate afară, urcă treptele şi apăsă pe sonerie. Îl

auzi pe Larry lătrând şi vocea Alexei care-i spunea să se potolească. Trânti pachetele peprag şi, deschizându-şi poşeta, plecă să plătească taxiul.

Alexa era în bucătărie, ocupându-se cu toată seriozitatea de ce mai rămăsese după o zi

de muncă, adică de tot ce adusese înapoi de la Chiswick, în spatele camionetei. Tigăi,containere de plastic, boluri de lemn pentru salate, cuţite, un tel şi un carton pentrusticle de vin în care pusese paharele murdare. După ce avea să cureţe totul se gândea sămeargă sus, să-şi scoată bluza şi fusta de bumbac, cam mototolite, să facă un duş şi peurmă să-şi pună nişte haine curate. Pe urmă, să-şi facă un ceai… chinezesc, cu o felie delămâie… şi mai apoi să-l ducă pe Larry la o mică plimbare, după care putea să-nceapă săse gândească la cină. Pe drumul dinspre Chiswick se oprise la un magazin de peşte şicumpărase nişte păstrăvi aurii, mâncarea preferată a lui Noel. La grătar, cu migdale. Şipoate…

Auzi taxiul apropiindu-se încet în josul străzii. De-acolo, de la chiuvetă, vizibilitateaera limitată. Taxiul se opri. Vocea unei femei. Paşi pe tocuri înalte se auzeau pe pavaj.Alexa, clătind un pahar de vin sub jetul de apă, asculta, aşteptând. Apoi se auzi soneria.

Larry ura soneria şi izbucni într-o cascadă de lătrături. Iar Alexa, cu treburi până pestecap, era nemulţumită de întrerupere şi n-avea nici ea mai mult entuziasm. Cine naibaputea fi? „Mai taci şi tu, prostule.“ Puse paharul jos, îşi desfăcu şorţul şi urcă să vadă cineera. Spera să nu fie nimic important. Deschise uşa şi dădu peste o grămadă de pachete ce

păreau să conţină obiecte de lux. Taxiul întoarse şi se îndepărtă. Şi…Rămase cu gura căscată. Mama ei vitregă. Îmbrăcată ca pentru Londra, dar la fel de

uşor de recunoscut. Avea o rochie neagră şi o jachetă stacojie cu pantofi asortaţi, iarpărul, proaspăt scos din mâinile pricepute ale vreunui expert de casă mare, era aranjataltfel decât de obicei, dat pe spate şi strâns într-o imensă fundă neagră de catifea.

Mama ei vitregă. Arăta fantastic, dar venise fără s-o anunţe şi complet pe neaşteptate.Implicaţiile acestui fapt făceau ca orice alt gând, cu excepţia unuia singur, să piară dinmintea Alexei.

Noel.— Virginia!— Sper să nu ţi se facă rău din cauza surprizei. Am lăsat taxiul să mă aştepte pentru că

m-am gândit că ai putea fi plecată. O sărută pe Alexa. Am fost la cumpărături, îi explicăinutil şi se aplecă să adune pachetele.

Alexa îşi reveni cu greu şi o ajută.— Dar nici n-am ştiut că eşti la Londra.— Doar pentru o zi, două.Aşezară pachetele pe masa din hol.— Şi să nu mă-ntrebi de ce nu te-am sunat, pentru că am încercat întruna. Am crezut

că eşti plecată din oraş.— Nu. Alexa închise uşa. Ne-am… m-am dus să mănânc în oraş aseară; iar azi am fost

toată ziua cu treabă. Tocmai spălam vasele. De asta arăt în halul ăsta…— Arăţi grozav. Virginia o privi atent. Ai mai slăbit?— Nu ştiu. Nu mă cântăresc niciodată.— Ce-ai avut de lucru?— Ei, un prânz pentru un bătrân care împlinea nouăzeci de ani. În Chiswick. O casă

minunată, chiar pe malul râului. Douăzeci de musafiri, toţi rude. Doi strănepoţi.— Ce le-ai făcut?— Somon rece şi şampanie. Asta au dorit. Şi un tort de aniversare. Dar de ce nu mi-ai

spus că vii…?— Ei, nu ştiu. M-am hotărât pe moment. Am vrut, pur şi simplu, să scap pentru o zi

sau două. Azi am umblat toată ziua prin magazine.— Se vede. Şi-mi place la nebunie cum te-ai coafat. Cred că eşti epuizată. Mai bine ţi-ai

scoate pantofii…— Nici nu-mi doresc altceva…Scoţându-şi jacheta, Virginia intră pe uşa deschisă, puse jacheta deoparte şi se

îndreptă spre fotoliul cel mare, prăbuşindu-se în el, îşi aruncă pantofii cât colo şi-şi pusepicioarele pe un scăunel.

— Mă simt ca-n rai!

Alexa, în picioare, o privea. Cât avea de gând să stea? De ce…? „De ce n-ai venit să staila mine?“ Slavă cerului că n-o făcuse, dar era, evident, întrebarea cea mai firească.

— Sigur, m-aş fi invitat eu la tine, dar i-am promis lui Felicity Crowe că prima datăcând vin la Londra am să stau cu ea. Ştii, e prietena mea din copilărie. Ar fi fostdomnişoara mea de onoare la cununie dacă aş fi avut domnişoare de onoare. Şi nu nevedem prea des, iar atunci când reuşim, stăm la taclale şi glumim de toate alea întruna.

Deci de-acolo, niciun pericol.— Unde locuieşte?— Are o căsuţă minunată în Cadgwith Mews. Dar trebuie să recunosc că nu-i ca asta.— Ce-ar fi… ce-ar fi să bem o ceaşcă de ceai?— Nu, nu te deranja. Mi-ajunge ceva răcoritor.— Am o cutie de coca-cola în frigider.— Perfect.— Eu… mă duc s-o aduc.O lăsă pe Virginia şi coborî spre bucătărie. Deschise frigiderul şi scoase cutia de coca-

cola. Virginia venise şi ea, trebuia să-şi păstreze sângele-rece şi obiectivitatea. Dar acestanu era talentul cel mai mare al Alexei. La parter, urmele existenţei lui Noel erauneînsemnate. O jachetă şi o şapcă de tweed agăţate în cuierul toaletei de la parter. Unnumăr din Financial Times în salon. Cam asta era tot. Dar la etaj era altceva. Lucrurile luierau împrăştiate peste tot, iar patul era vizibil aranjat pentru două persoane. Nu sepunea problema să-ncerce să ascundă toate astea. Dacă Virginia urca la etaj… Nu ştia cesă facă, iar această nesiguranţă o copleşea. Pe de-o parte, era poate cel mai bun mod de adescurca lucrurile. Nu avusese niciun plan, dar aşa se întâmplase: Virginia era aici. Maimult, Virginia era tânără şi nici măcar nu-i era rudă de sânge, la drept vorbind. Era deaşteptat să înţeleagă, poate chiar să fie de acord. La urma urmelor, avusese şi eanenumăraţi prieteni înainte să se mărite cu tata. Virginia putea fi avocatul Alexei, cea maiîndreptăţită să le explice celorlalţi cu blândeţe că timida şi grăsuţa Alexa nu numai că-şigăsise un bărbat al ei şi numai al ei, dar chiar îl primise în inima şi în casa ei şi trăiadeschis cu el.

Pe de altă parte, în felul acesta, secretul ar fi aflat şi toţi ar fi aşteptat să-l cunoască peNoel. Să vorbească despre el şi să le permită să-l întâlnească. Şi-l imagina pe tatăl eivenind la Londra şi dându-le un telefon. „Vă invit pe amândoi la cină la Claridge’s.“Ideea asta o făcu să-i tremure picioarele, dar, până la urmă, ştia că se putea descurca într-o astfel de situaţie. Întrebarea care se punea era – cum ar fi reacţionat Noel la aşa ceva?Poate că ar fi avut senzaţia că se fac presiuni de un fel sau altul asupra lui? Asta ar fi fostun dezastru pentru că, după trei luni de trai cu el, în care învăţase toate ciudăţeniile şicapriciile unei alte persoane, Alexa ştia că Noel ar fi suportat orice altceva, dar asta nu.

Disperată, neştiind ce să facă, Alexa făcu un efort imens, încercând să rămână

raţională. „N-ai ce face“, îşi spuse, iar în urechi îi răsună, ca un ecou, vocea lui Edie.„Trebuie să iei lucrurile aşa cum sunt.“ Gândul la Edie îi mai dădu putere. Închise uşafrigiderului, luă un pahar şi reveni în salon.

— Iartă-mă că a durat atât de mult. Virginia fuma. Am crezut că te-ai lăsat de fumat.— M-am lăsat, dar m-am apucat din nou. Să nu-i spui lui taică-tău.Alexa deschise cutia şi turnă în pahar, apoi i-l dădu Virginiei.— A, minunat. E delicioasă. Credeam că am să mor de sete. De ce e aşa de cald în

magazine? De ce e aşa de multă lume peste tot?Alexa se ghemui într-un colţ al canapelei.— Sunt mulţi turişti. Mi-au trebuit ore întregi să ajung de la Chiswick până aici. Iar tu

nu ţi-ai ales pantofii potriviţi pentru cumpărături. Ar trebui să porţi adidaşi.— Ştiu. E o aiureală, nu? Să te îmbraci elegant pentru Londra. Obişnuinţa, presupun.— Ce-ai cumpărat?— Haine. În primul rând ceva pentru petrecerea de la familia Steynton. Văd că ai

primit şi tu invitaţia.— Încă nu le-am răspuns.— Dar sper că vii, nu?— Păi… nu ştiu… sunt cam ocupată în perioada aceea.— Nici nu se pune problema, trebuie să vii. Contăm pe tine…Alexa încercă să schimbe subiectul.— Ce rochie ţi-ai luat?— E un vis. Un fel de voal, alb, în straturi, cu buline negre peste tot. Bretele foarte

subţiri. Va trebui să fac ceva ca să mă bronzez mai repede.— Unde-ai găsit-o?— La Caroline Charles. Am să ţi-o arăt înainte să plec. Dar te rog, Alexa, fă tot

posibilul să vii. E în septembrie, aşa că toată lumea o să fie acolo şi o să iasă o petreceregrozavă.

— Am să văd. Ce mai face tata?— E bine.Virginia se întoarse să-şi stingă ţigara în scrumieră. Alexa aşteptă mai multe

amănunte, dar Virginia nu mai adăugă nimic.— Dar Henry?— Şi Henry e foarte bine.— Sunt acasă amândoi?— Nu. Edmund stă în apartamentul lui de Edinburgh săptămâna asta, iar Henry şi-a

luat catrafusele şi a plecat la Pennyburn să stea cu Vi. L-am dus la Devon în vacanţa devară. Am stat trei săptămâni şi a fost grozav. L-am dus la călărie pentru prima dată înviaţa lui şi i-au plăcut toate animalele de la fermă şi s-a dus la pescuit cu tata.

Încă o pauză; plutea ceva în aer, sau era numai imaginaţia Alexei? Apoi, Virginiacontinuă:

— De fapt am vrut să-l duc în State. Mi s-a făcut dintr-odată dor de Leesport şi de LongIsland. Dar bunicul şi bunica au plecat în croazieră pentru mai multă vreme, aşa că nuprea avea rost să mergem.

— Nu, presupun că nu.Se auzi o maşină pornind şi plecând în viteză în josul străzii.— Ce mai e pe-acasă?— Ei, nimic special. Cum ştii. Am organizat bazarul pentru biserică în iulie, să

încercăm să strângem bani pentru instalaţia electrică. Nici nu-ţi închipui cât a fost degreu, dar până la urmă am strâns vreo patru sute de lire. După mine, nu merita efortulpentru atâta lucru, dar Archie şi preotul paroh au fost destul de mulţumiţi. Henry acâştigat o sticlă de vin de plante la tombolă. Are de gând să i-o dea lui Vi de ziua ei.

— Ce noroc pe Vi! Ea ce mai face? Dar Edie?— Of, Edie. Ea e adevărata problemă. N-ai aflat?Tonul părea rău prevestitor.— Ce să aflu?— A sosit verişoara aceea îngrozitoare a ei să stea la ea. A venit săptămâna trecută şi

Edie e deja disperată.Imaginea unei Edie disperate era suficientă, pentru ca pe Alexa s-o treacă fiori.— Care verişoară îngrozitoare?Virginia îi spuse cu unele amănunte povestea lui Lottie Carstairs. Alexa era îngrozită.— Mi-aduc aminte de familia Carstairs. Erau foarte bătrâni şi locuiau într-o casă

prăpădită, sus pe deal, dincolo de Tullochard. Şi câteodată, duminica, veneau laStrathcroy să ia masa cu Edie.

— Aşa este.— Veneau cu o maşină micuţă, hodorogită. Bătrâneii stăteau în faţă, iar fiica lor, o fată

umflată şi urâtă, în spate.— Ei, cei doi bătrânei au murit între timp, iar fiica umflată şi-a pierdut minţile. Şi încă

sunt prea blândă.Alexa era indignată.— Dar ce i-a trebuit lui Edie să aibă grijă de ea? Edie are şi-aşa destule pe cap fără o

asemenea responsabilitate.— Aşa i-am spus şi noi, dar nici n-a vrut să audă. Zice că sărmana fiinţă nu mai are pe

nimeni altcineva pe lume. În orice caz, a adus-o o ambulanţă săptămâna trecută şi deatunci e la Edie.

— Sper că nu pentru totdeauna! Poate că o să plece şi ea la casa ei, până la urmă.— Să sperăm că aşa va fi.

— Ai văzut-o?— Dac-am văzut-o? Umblă lela prin sat şi vorbeşte cu toată lumea. Şi nu numai în sat.

Am fost cu câinii la plimbare până la baraj zilele trecute şi, cum stăteam pe mal, am avutdintr-odată o senzaţie ciudată şi m-am uitat împrejur, iar Lo ie stătea la pândă în spatelemeu.

— Ce mojicie!— Chiar mojicie. Edie nu poate ţine pasul cu ea. Şi asta nu-i tot. Mai iese din casă şi

noaptea şi umblă de colo-colo. Presupun că e inofensivă, dar numai gândul că ar putea săvină să tragă cu ochiul pe fereastră e suficient ca să înspăimânte pe oricine.

— Cum arată?— Nu pare nebună. Doar puţin ciudată. Cu pielea foarte albă şi ochii căscaţi. Şi

zâmbeşte tot timpul, iar asta o face şi mai înspăimântătoare. Insinuantă. Cred că ăsta ecuvântul. Edmund şi Archie Balmerino zic că aşa a fost întotdeauna. A lucrat un an laCroy ca menajeră. Cred că Lady Balmerino n-a găsit pe altcineva. Vi spune că asta a fostîn anul în care Archie s-a însurat cu Isobel. Archie jură că de fiecare dată când deschideauşa, Lo ie se furişa pe după ea. Şi pe urmă a spart atâtea porţelanuri, încât LadyBalmerino a dat-o afară. Aşa că, în concluzie, îţi dai şi tu seama că e o problemă destul degravă.

Se auzi telefonul.— Of, alta acum.Alexa, atentă la dramele ce se petreceau la Strathcroy, era nemulţumită de întrerupere.

Se ridică fără chef şi se îndreptă spre comodă, să răspundă.— Alo?— Alexa Aird?— La telefon.— Nu cred că vă mai aduceţi aminte de mine – Moira Bradford mă numesc – dar am

fost invitată la dineul de la familia Thomson, de săptămâna trecută, şi mă întrebamdacă…

Afaceri. Alexa se aşeză, îşi luă caietul de notiţe, agenda, pixul.— … nu înainte de luna octombrie, dar m-am gândit că e mai bine să aranjez de pe-

acum…Patru feluri, pentru douăsprezece persoane. Poate, sugeră doamna Bradford cu

delicateţe, Alexa i-ar putea da o idee despre cât ar costa?Alexa asculta, răspundea la întrebări, îşi lua notiţe. Simţi dintr-odată că, în spatele ei,

Virginia se ridicase şi se îndrepta spre uşă. Îşi ridică privirea. Virginia îi făcu nişte semne,murmură „Mă duc la toaletă…“ şi înainte ca Alexa să aibă timp să-i spună să-l foloseascăpe cel de la parter şi să nu se ducă la etaj, dispăruse.

— … bineînţeles, soţul meu se va ocupa de vinuri…

— Ce-aţi spus?— Am spus că soţul meu se va ocupa de vinuri.— … Ah, da, desigur… nu vă supăraţi, pot să vă sun eu altă dată?— Dar n-ar fi mai bine să hotărâm totul acum? Prefer aşa. Mai e ceva – serviciul. Aveţi

vreo colegă, sau vă ocupaţi dumneavoastră de serviciu?Virginia pornise spre etaj. O să vadă totul, o să tragă concluziile de rigoare, o să

ghicească adevărul. Ciudat, Alexa se simţea resemnată, dar şi uşurată. Nici n-avea de cesă se simtă altfel, căci era prea târziu ca să mai facă ceva.

Respiră adânc. Apoi răspunse cu o voce foarte sigură:— Nu, n-am nicio colegă. Dar n-aveţi de ce să vă faceţi griji, pentru că mă descurc

foarte bine singură. Virginia, numai în ciorapi, urcă scara, gândindu-se, cum făcea de fiecare dată, că asta

era una dintre cele mai drăguţe case din Londra. Atât de proaspătă, cu tapetul şizugrăveala ei albă, strălucitoare. Şi atât de confortabilă, cu covoare groase şi draperiibogate, aproape extravagante. La etaj, uşa dormitorului şi cea dinspre baie erau deschise.Intră în baie şi observă că Alexa pusese perdele noi din creton matlasat, cu frunze şipăsări. Admirându-le, se uită împrejur, în căutarea altor semne de înnoire.

Nu mai găsi niciunul, dar alte obiecte neaşteptate îi atraseră atenţia şi implicaţia lor ofăcu să uite de orice altceva. Două periuţe de dinţi în pahar; pastă de ras pe policioară, unbol de lemn pentru săpun şi un pămătuf. O sticlă de a ershave – Antaeus de la Chanel –acelaşi pe care-l folosea şi Edmund. Lângă cadă se afla un imens burete turcesc, iar debaterie era legat un săpun rotund. Pe cuierele din spatele uşii erau atârnate două halatede baie, unul mare, în dungi albastru cu alb, celălalt mai mic şi alb.

Uitase complet de motivul pentru care urcase la etaj. Ieşi din baie pe palier. Jos eralinişte. După toate aparenţele, Alexa încheiase convorbirea, căci nu i se mai auzea vocea.Privi spre uşa dormitorului, apoi întinse mâna, o deschise larg şi intră. Văzu patul, cucâte două perne pe fiecare parte; cămaşa de noapte a Alexei era împăturită cu grijădeasupra unora dintre ele, iar pe celelalte stătea o pijama bărbătească bleu ciel. Pemăsuţa de lângă pat, un ceas de călătorie cu capac din piele de porc ticăia uşor. Ceasulacela nu era al Alexei. Privi de jur împrejur. Perii cu mâner de argint pe masa de toaletă,cravate de mătase atârnate de oglindă. Câteva perechi de pantofi bărbăteşti. Una dinuşile de la dulap, poate defectă, era deschisă. Văzu mai multe costume atârnate peumeraşe, iar pe raft, un teanc de cămăşi perfect călcate.

Se auziră paşi pe scară, în spatele ei. Se întoarse. Alexa, în hainele mototolite debumbac, părea aproape la fel ca-ntotdeauna. Şi totuşi altfel. „Ai slăbit?“ o întrebaseVirginia, dar acum ştia că niciun regim nu era responsabil pentru acea iradiere indefinităpe care o observase la Alexa din clipa în care o văzuse.

Privirile li se întâlniră, iar Alexa nici nu clipi. Nu se ferea. N-avea niciun sentiment devinovăţie, nici nu-i era ruşine, iar Virginia se bucură pentru ea. Alexa avea douăzeci şiunu de ani. Durase destul de mult, dar se părea că acum, în sfârşit, se maturizase.

Îşi aminti de Alexa pe când era copil, aşa cum o cunoscuse, atât de timidă, de nesigură,dorindu-şi atât de mult să placă. Atunci, proaspăt căsătorita Virginia umblase cu cea maimare grijă, îşi alesese cuvintele, dureros de conştientă cât de grav ar fi fost să facă sau săspună pe negândite ce nu trebuia.

Acum era la fel.Până la urmă, Alexa a fost cea care a rupt tăcerea.— Voiam să-ţi spun să foloseşti toaleta de la parter, rosti ea.— Îmi pare rău. N-am vrut să-mi bag nasul unde nu trebuia.— Nici nu era nevoie. E destul de limpede.— Te deranjează că am aflat?— Nu. Tot ai fi aflat până la urmă.— Vrei să vorbim despre asta?— Dacă doreşti.Virginia ieşi din dormitor şi închise uşa în urmă.— Hai jos şi am să-ţi spun acolo, spuse Alexa.— Încă n-am fost la toaletă.Şi izbucniră amândouă în râs.— Îl cheamă Noel Keeling. L-am întâlnit pe stradă. Venise la cină la nişte tipi pe care-i

cheamă Pennington – stau cu vreo două case mai încolo – dar greşise data, aşa că era înîncurcătură.

— Era prima dată când îl vedeai?— A, nu, ne-am mai întâlnit, dar deloc memorabil. La nu ştiu ce petrecere, iar apoi am

pregătit un prânz pentru firma lui.— Cu ce se ocupă?— Lucrează în publicitate. La Wenborn & Weinburg.— Câţi ani are?— Treizeci şi patru. Figura Alexei deveni visătoare, imaginea fidelă a oricărei fete care

poate, în sfârşit, să vorbească despre bărbatul pe care-l iubeşte. E… ah, nu pot să-ldescriu. N-am fost niciodată bună să vorbesc despre oameni.

Se lăsă tăcerea. Virginia aştepta. Apoi, într-un efort de a o readuce pe Alexa la obiect,spuse:

— Deci, venise la cină în strada Ovington şi greşise data.— Da. Şi era mort de oboseală. Se vedea pe el. De-abia sosise de la New York şi nu

dormise deloc, şi era aşa de necăjit, încât l-am invitat la mine. Şi am băut ceva, apoi amfăcut ceva de mâncare. Grătar. Pe urmă a adormit pe canapea.

— N-ai fost o gazdă prea bună.— Ah, Virginia, ţi-am spus doar! Era obosit.— Iartă-mă. Spune mai departe.— Şi pe urmă, în seara următoare trebuia să se ducă la cină la familia Pennington, aşa

că a trecut mai întâi pe-aici şi mi-a adus un imens buchet de trandafiri. Ca mulţumire. Peurmă, câteva seri mai târziu, am ieşit la masă în oraş. Şi… mă rog, de-aici încolo totul s-aprecipitat.

Virginia se întreba dacă „precipitat“ era, în condiţiile de faţă, cel mai bun cuvânt. Nurosti însă decât „Aha“.

— Iar într-un sfârşit de săptămână m-a luat şi am plecat la ţară pentru o zi. Era o zifrumoasă, cu cerul senin şi l-am luat pe Larry şi ne-am plimbat peste câmp kilometriîntregi, am cinat pe drum spre Londra şi pe urmă ne-am dus la el pentru o cafea. Şi peurmă… în fine… era groaznic de târziu… şi…

— Ţi-ai petrecut noaptea cu el.— Da.Virginia întinse mâna după altă ţigară şi o aprinse. Închizând capacul brichetei, spuse:— Iar a doua zi de dimineaţă n-ai regretat nimic?— Nu. Niciun fel de regret.— A fost… prima dată? Pentru tine.— Da. Dar nu-i frumos să mă-ntrebi aşa ceva.— Ah, draga mea, te cunosc foarte bine.— La început a fost puţin cam jenant. Pentru că nu puteam să-l las să afle singur. Nu

puteam să fac pe nebuna. Ar fi fost ca şi cum m-aş fi lăudat că ştiu să înot foarte bine şipe urmă m-aş fi aruncat în mare şi m-aş fi înecat. Nu voiam să mă înec. Aşa că i-am spus.Am fost sigură că o să zică de mine că mă port ca o şcolăriţă prostuţă. Dar ştii ce mi-aspus? A spus că se simţea de parcă ar fi primit un cadou minunat şi neaşteptat. Iar adoua zi de dimineaţă m-a trezit deschizând o sticlă de şampanie cu un pocnet zdravăn,de-a zburat dopul cât colo. Şi am stat în pat şi am băut-o împreună. Iar după aceea…

Făcu o pauză, rămasă parcă fără aer, dar şi fără cuvinte.— Altă „precipitaţie“…?— Ei, ştii ce vreau să zic. Eram tot timpul împreună, adică atunci când nu eram la

lucra. Şi după o vreme ni s-a părut absurd ca, la sfârşitul zilei, să plecăm fiecare în altădirecţie sau să trebuiască să ne împrumutăm unul altuia periuţa de dinţi. Aşa că am statde vorbă. El are un apartament foarte drăguţ în Pembroke Gardens şi aş fi fost fericită sămerg acolo, dar nu puteam lăsa casa singură, când sunt atâtea lucruri de valoare de labunica Cheriton. Şi din acelaşi motiv nu mi s-a părut o idee prea grozavă nici să-lînchiriez. A fost o dilemă într-un fel, dar Noel s-a întâlnit cu nişte prieteni care tocmai secăsătoriseră şi care doreau să închirieze ceva până ce o să-şi găsească o casă. Aşa că i-a

lăsat la el, iar el s-a mutat la mine.— De când stă aici?— Cam de două luni.— Şi n-ai spus nimic.— Nu fiindcă mi-ar fi fost ruşine sau aş fi vrut să ascund adevărul. Pur şi simplu a fost

totul aşa de minunat, încât am vrut să ţinem secretul numai pentru noi. Şi asta făceaparte din mister.

— Are familie?— Părinţii lui au murit, dar are două surori. Una e măritată şi stă undeva în

Gloucestershire. Cealaltă locuieşte la Londra.— Te-ai întâlnit cu ea?— Nu şi nici nu vreau, de fapt. E mult mai mare decât Noel şi mă cam sperie. E

redactor-şef la revista Venus şi am impresia că e puternică şi arogantă.— Deci vrei să le spun şi celorlalţi adevărul, când ajung acasă?— Tu hotărăşti.Virginia reflectă.— Sunt sigură că e mai bine să-i spun lui Edmund, înainte să afle de la altcineva. Vine

des la Londra şi ştii şi tu cum vorbesc oamenii. Mai ales bărbaţii.— Aşa zice şi Noel. Te-ar deranja să-i spui tatei? Şi lui Vi? Crezi că va fi greu să le

spui?— Deloc. Vi e uimitoare. Ia totul în modul cel mai firesc. Cât despre tatăl tău, pentru

moment nu-mi pasă ce-am să-i spun.— Cum adică? se încruntă Alexa.Virginia ridică din umeri. Era încruntată. Când se încrunta, toate micile riduri de pe

faţa ei se adânceau şi nu mai părea chiar aşa de tânără.— Mai bine să-ţi spun. Nu suntem chiar în cele mai bune relaţii în clipa de faţă. Ne-am

certat… nu s-au spus cuvinte grele, dar ne purtăm rece şi politicos unul faţă de celălalt.— Dar…Noel fu uitat într-o clipă şi Alexa îşi arătă îngrijorarea. Niciodată n-o auzise pe

Virginia vorbind despre tatăl ei cu un asemenea ton şi nu-şi amintea să-i fi auzit vreodatăcertându-se. Virginia îl adora, era de acord cu orice plan al său, accepta tot ce propuneael. Între ei nu existase niciodată altceva decât un acord perfect, din dragoste, alături detoate dovezile unei legături pline de tandreţe – vorbe dulci şi veselie, ori de câte ori erauîmpreună. Niciodată nu păreau să-şi fi epuizat subiectele de discuţie, iar stabilitateacăsniciei lor era unul dintre motivele care o făceau pe Alexa să revină la Balnaid defiecare dată când putea să-şi ia câteva zile libere. Îi plăcea să stea cu ei. Numai gândul căs-ar fi putut produce o ruptură, că nu vorbeau, că nu se mai iubeau era insuportabil. Dardacă n-aveau să se mai iubească niciodată? Dacă divorţau…

— Nu pot să suport aşa ceva. Ce s-a întâmplat?Văzând cum toată fericirea de pe faţa Alexei dispare, Virginia se simţi vinovată şi simţi

că vorbise prea mult. Pur şi simplu, discutând despre Noel, uitase că Alexa era fiica eivitregă şi-şi permisese să vorbească, rece şi direct, despre problemele ei, de parcă s-ar ficonfesat unei prietene vechi, intime. Uneia de vârsta ei. Dar Alexa nu era de vârsta ei.Reluă repede:

— Nu fi aşa de disperată. Nu-i chiar aşa de rău. Nimic altceva decât că Edmund insistăsă-l trimită pe Henry la o şcoală cu internat, iar eu nu vreau să-l las să plece. Are doar optani şi eu cred că e prea mic. Edmund a ştiut întotdeauna care e părerea mea, dar a luataceastă hotărâre fără să mă-ntrebe şi asta m-a durut foarte tare. Am ajuns la un punctcând nu mai putem vorbi despre asta. Subiectul nu e niciodată adus în discuţie. Amândoiam zis ce-am avut de zis şi cu asta, basta. Ăsta e de fapt unul dintre motivele pentru carel-am luat pe Henry în Devon. Ştie că trebuie să plece la şcoală şi ştie că suntem supăraţi.De dragul lui încerc să fiu veselă şi să mă port cu el ca-ntotdeauna. Şi nici prin gând nu-mi trece să-i spun ceva care să fie împotriva părerii lui Edmund. Ştii cât îşi adoră tatăl.Dar nu-i uşor.

— Vai, sărăcuţul de Henry!— Ştiu. M-am gândit că o zi, două cu Vi ar putea să mai dreagă lucrurile. Ştii cât ţin

unul la celălalt. Aşa că am pretextat că trebuie să-mi cumpăr o rochie nouă şi să te văd şiam venit la Londra câteva zile. Nu pot spune că-mi trebuia într-adevăr o rochie nouă, darte-am văzut şi, după cum au decurs lucrurile, cred că a meritat.

— Dar tot trebuie să pleci acasă, la Balnaid.— Da. Dar poate că lucrurile vor merge mai bine.— Îmi pare rău. Dar înţeleg. Ştiu cum e cu tata când îi intră ceva în cap. E ca o stâncă.

Aşa e şi la serviciu. Cred că e unul dintre motivele pentru care are atât de mult succes.Dar nu-i uşor dacă te afli de cealaltă parte şi ai şi tu un punct de vedere al tău.

— Aşa e. Câteodată mă gândesc că ar fi mai uman dacă, măcar o dată în viaţă, ar facetărăboi pentru ceva. Atunci ar putea accepta posibilitatea unei greşeli. Dar niciodată nus-a întâmplat aşa ceva şi nu admite vreodată că ar putea greşi.

Total de acord, se priviră una pe cealaltă cu tristeţe. Apoi, cu multă convingere, Alexarosti:

— Poate lui Henry o să-i placă la şcoală, după ce ajunge acolo.— Ah, sper atât de mult să fie aşa. Pentru noi toţi. Mai ales pentru Henry. Dar tare mă

tem că o s-o urască.— Dar tu?… Ah, Virginia, nici nu mi te pot imagina fără Henry.— Asta-i problema. Nici eu.Luă o ţigară, şi Alexa decise că era timpul să facă ceva mai plăcut.— Hai să bem ceva, spuse ea. După toate astea, cred că nu ne-ar strica. Ce doreşti? Un

scotch?Virginia îşi privi ceasul.— Ar trebui să plec. Felicity mă aşteaptă la cină.— Mai e destul timp până atunci. Şi trebuie să rămâi să-l cunoşti pe Noel. Trebuie să

apară. Acum, pentru că ştii de el, te rog, nu pleca. Şi o să-ţi fie mult mai uşor să-i spuitatei dacă-l vezi, şi poţi să spui cât de mult ţi-a plăcut.

Virginia zâmbi. Alexa avea douăzeci şi unu de ani şi era acum o femeie cu oarecareexperienţă, dar încă uimitor de naivă.

— De acord. Dar nu-mi da ceva prea tare. Noel cumpărase florile de la o tarabă din apropierea biroului său. Garoafe şi sângele

voinicului şi un fir de rozmarin. N-avusese de gând să cumpere flori, dar le văzuse întrecere, se gândise la Alexa şi revenise să se uite mai bine. Florăreasa se grăbea să pleceacasă şi i-a dat două buchete la preţul unuia singur. Cele două buchete arătau foarte bineîmpreună.

Acum, de când locuia în strada Ovington, venea acasă pe jos în fiecare seară. Aveaastfel şansa să facă puţină mişcare şi nici nu era un drum prea lung, care să-l obosească lacapătul unei zile de muncă. Era grozav să dea colţul spre stradă şi să ştie că acesta eraacum căminul lui.

Descoperise că viaţa domestică alături de Alexa prezenta multe avantaje, pentru că sedovedise a fi nu numai o iubită adorabilă, îngăduitoare, ci şi cea mai înţelegătoareprietenă cu putinţă. La început, Noel se temuse că ar putea deveni posesivă şi geloasăpentru toate clipele pe care le petrecea fără ea. Mai trecuse şi altă dată prin asta şi până laurmă ajunsese să aibă impresia că are o piatră de moară legată de gât. Dar Alexa eraaltfel, generoasă şi înţeleaptă şi nu-i spunea nimic când trebuia să invite la cină în oraş pecâte unul dintre clienţii săi sau când se ducea, de două ori pe săptămână, să joace squashla clubul său.

Acum ştia că în momentul când va deschide uşa albastră de la intrare, ea va fi acolo,aşteptând să audă zgomotul cheii lui răsucindu-se în broască, alergând în sus pe scări,dinspre bucătărie, ca să-l întâmpine. O să se relaxeze cu un pahar de băutură, apoi unduş şi o masă copioasă; mai târziu, poate că aveau să asculte ştirile sau nişte muzică. Şi,în sfârşit, o va duce pe Alexa la culcare.

Încetini pasul. Urcă scările dintr-o săritură, jonglând cu buchetul de flori într-o mână,în timp ce cu cealaltă îşi căuta cheia în buzunarul de la pantaloni. Uşa, bine unsă, sedeschise fără un zgomot şi imediat auzi glasurile din spatele uşii care dădea spre salon.Alexa părea să aibă o vizită. Asta era ceva neobişnuit, pentru că de când se mutase Noelîn strada Ovington, fusese foarte categorică şi nu mai primise pe nimeni.

— „… Mi-ar face plăcere să stai la cină“, spunea ea. Noel închise uşa cu grijă să nu facă

vreun zgomot. „Nu poţi s-o suni pe Felicity şi să te scuzi cumva?“Masa din hol era plină de cumpărăturile cuiva; vizibil lucruri scumpe. Îşi puse servieta

pe podea.— „Nu, n-ar fi politicos“.O femeie. Se opri o clipă să-şi aranjeze ţinuta în faţa oglinzii ovale, trase puţin de

pantaloni la genunchi şi-şi netezi părul cu mâna.— „Avem păstrăv la grătar cu migdale…“Intră pe uşa deschisă. Alexa stătea pe canapea, cu spatele la el, dar vizitatoarea îl văzu

imediat şi ochii li se întâlniră. Avea cei mai uimitori ochi albaştri pe care-i văzusevreodată, iar strălucirea lor era rece, ca o provocare.

— Salut, îi spuse.Alexa, alarmată, sări în picioare.— Noel. Nu te-am auzit când ai intrat.Era roşie în obraji şi puţin ameţită, dar foarte drăguţă. Îi oferi florile şi se aplecă s-o

sărute în vârful capului.— Vorbeaţi prea tare, îi spuse şi se întoarse spre vizitatoare, care se ridicase în picioare

– o blondă înaltă şi uimitor de frumoasă, îmbrăcată într-o rochie neagră mulată şipurtând o fundă neagră de catifea la ceafa.

— Bună ziua. Eu sunt Noel Keeling.— Virginia Aird.Îi strânse mâna ferm şi prietenos şi, gândi Noel, altfel decât păreau să arate ochii aceia

strălucitori. Înţelese în aceeaşi clipă că Alexa îi făcuse confidenţe şi că această fiinţăsplendidă era perfect la curent cu întreaga situaţie. Era rândul lui să arunce mingea.

— Iar dumneavoastră sunteţi…?— Mama mea vitregă, Noel. Alexa rosti aceste cuvinte repede, iar asta însemna că era

puţin agitată şi că dădea mai multă importanţă acestei întâlniri… Tocmai a sosit dinScoţia, să facă nişte cumpărături. A apărut din senin. A fost o surpriză minunată. Ah, ceflori frumoase! Eşti grozav! Îşi băgă nasul cu totul în buchet şi trase adânc în pieptparfumul florilor. De ce oare garoafele mă fac întotdeauna să mă gândesc la sos cucrutoane?

Noel zâmbi spre Virginia.— Are o idee fixă. Mâncarea.— Mă duc repede să le pun în apă. Noi am băut câte un pahar, Noel.— Văd.— Doreşti şi tu ceva?— Da, bineînţeles, dar nu-ţi face griji. Îmi iau eu.Alexa îi lăsă singuri şi, cu buchetul în mână, porni spre bucătărie. Rămas singur cu

Virginia, Noel se întoarse spre ea.

— Vă rog să luaţi loc. N-am vrut să vă deranjez. Femeia se conformă, aşezându-şipicioarele lungi cu multă graţie. Spuneţi-mi, când aţi sosit la Londra? Şi cât rămâneţi înoraş?

Virginia îi explică. Fusese o decizie de moment, o invitaţie de la o veche prietenă. Aveao voce gravă, cu o urmă de accent american, care-o făcea şi mai atrăgătoare. Încercase sădea de Alexa la telefon, dar nu reuşise. Până la urmă, venise direct şi o luase pe Alexaprin surprindere.

În timp ce-i explica toate astea, Noel îşi pregătea paharul de băutură. Reveni apoilângă ea şi se aşeză pe scaunul din faţa ei. Constată că avea nişte picioare superbe.

— Şi când plecaţi înapoi spre Scoţia?— A, poate chiar mâine. Sau poimâine.— Am auzit-o pe Alexa invitându-vă la cină. Mi-ar face plăcere să rămâneţi la noi.— Drăguţ din partea dumitale, dar am deja un program. Va trebui să plec în curând,

dar Alexa a vrut să fiu aici când soseşti.Ochii ei străluceau ca două safire şi nici nu clipea.— Dorea să te întâlnesc.Era grozav că-i vorbea atât de direct, fără ascunzişuri. Se hotărî să primească

provocarea.— Presupun că v-a explicat care este situaţia.— Da, aşa este. Mi-a spus tot ce trebuia să ştiu.— Mă bucur. Asta va simplifica lucrurile pentru toată lumea.— Au fost complicate?— Deloc. Dar cred că avea probleme de conştiinţă.— Întotdeauna şi-a făcut probleme de conştiinţă.— A fost puţin îngrijorată de reacţia familiei ei.— Familia înseamnă mult pentru ea. A fost crescută într-un mod puţin cam ciudat. În

unele privinţe e foarte matură, iar în altele e încă prea copilăroasă.Noel se miră că-i spune aşa ceva. Nu se poate să nu-şi fi dat seama că descoperise,

deja, el însuşi toate astea.— Nu vrea să rănească pe nimeni, spuse.— M-a rugat să-i vorbesc tatălui ei.— Cred că e o idee grozavă. Am tot rugat-o să facă singură lucru ăsta. Zâmbi. Credeţi

că o să apară la uşă cu biciul?— Mă-ndoiesc. Virginia îşi luă poşeta, scoase o ţigară şi o aprinse cu o brichetă de aur.

Nu e genul de om care să-şi arate emoţiile. Dar cred că ar trebui să-l cunoşti cât maicurând cu putinţă.

— Nu eu am fost cel care s-a ferit.Ea îl privi prin fumul de ţigară.

— Cred că cel mai bine ar fi să veniţi la Balnaid. Am fi cu toţii în jurul vostru, iar Alexaar avea un sprijin moral.

Noel îşi dădu seama că era invitat să rămână acolo, în casa aceea solidă, ridicată pevremea regelui Edward, cu câinii şi serele şi toate pământurile ei. Alexa îi vorbise, cumare entuziasm şi cu destule amănunte, despre minunile de la Balnaid. Grădina,picnicurile, frăţiorul ei, bunica, bătrâna dădacă. Arătase un interes politicos, dar nimicmai mult. Nu părea genul deloc unde s-ar putea întâmpla lucruri amuzante, iar Noelavea oroare să se simtă prins în cursă, ca oaspete într-o casă unde să se plictisească demoarte.

Acum însă, faţă în faţă cu Virginia Aird, constată că toate prejudecăţile lui despreBalnaid sufereau o schimbare radicală. Căci nu-şi putea imagina că această femeieelegantă şi sofisticată, cu ochii ei fascinanţi şi adorabila aluzie a unui accent transatlantic,ar fi putut să fie plicticoasă. Avea destul instinct ca să te lase singur cu The Times, dacăasta doreai, dar era genul de gazdă care, pe moment, putea să inventeze cine ştie ce şotienouă şi amuzantă sau să cheme nişte prieteni simpatici la un pahar, pe nepusă masă.Imaginaţia lui merse mai departe, spre alte delicii. Se putea merge, probabil, la pescuit.Şi la vânătoare, desigur. Deşi asta n-ar fi fost de prea mare ajutor pentru Noel, pentru cănu ştia să tragă cu puşca. Totuşi…

— Sunteţi foarte amabilă, îi spuse.— Ar fi cel mai bine dacă ar fi o vizită amicală, fără pretenţii… deşi oricum ai fi venit.

Se gândi puţin şi faţa începu să-i strălucească, căci îi venise o idee grozavă… Sigur că da.Petrecerea dansantă de la familia Steynton. Ce-ar putea fi mai natural decât asta? Ştiu căAlexa e nehotărâtă, dar…

— A spus că nu merge fără mine şi bineînţeles că eu n-am invitaţie.— Asta nu-i o problemă. Am să vorbesc cu Verena Steynton. Nu sunt niciodată destui

bărbaţi la petrecerile astea. O să fie încântată.— Va trebui s-o convingeţi pe Alexa.Chiar atunci, Alexa reveni în cameră, ţinând în mâini un vas roz cu alb în care aranjase

ofranda lui Noel.— Vorbiţi despre mine în spatele meu?Puse vasul pe masa din spatele canapelei.— Nu-i aşa că arată drăguţ? Eşti grozav, Noel. Mă faci să mă simt minunat când îmi

aduci flori. Îşi făcu de lucru cu o garoafă care nu stătea bine, apoi renunţă şi reveni lalocul ei din marginea canapelei. Ce s-o convingă pe Alexa?

— Să vii la petrecerea familiei Steynton, spuse Virginia, şi să-l aduci şi pe Noel. Am săaranjez să primească o invitaţie. Şi să stea la noi la Balnaid.

— Dar poate că Noel nu vrea să vină.— N-am spus niciodată că nu vreau să vin.

— Ba da! Alexa era indignată. În dimineaţa în care a sosit invitaţia ai spus că nu te daiîn vânt după dansurile tribale. Am crezut că asta a pus capăt discuţiei.

— Dar n-am avut niciodată o adevărată discuţie despre asta.— Vrei să spui că ţi-ar plăcea să vii?— Dacă tu vrei să vin, bineînţeles.Alexa îşi scutură capul, nevenindu-i să creadă.— Dar, Noel, o să fie într-adevăr dansuri tribale. Cu învârtite şi tot restul. Ai putea

suporta? Nu-i deloc amuzant, dacă nu te pricepi.— Nu sunt chiar aşa de lipsit de experienţă. În anul în care am fost la pescuit în

Sutherland, s-a făcut într-o seară un chef la hotel şi am ţopăit cu toţii ca nebunii şi, dincâte-mi amintesc, am luat lecţii de la maeştri. Vreo două porţii de whisky şi gata cu toateinhibiţiile.

Virginia izbucni în râs.— Ei, dacă se satură bietul băiat, sunt sigură că se găseşte vreun club de noapte sau o

discotecă unde să se poată duce să danseze acolo. Îşi stinse ţigara. Ce zici, Alexa?— Nu prea mai am ce să zic. Aţi pus totul la cale între voi.— Vasăzică, dilema s-a rezolvat.— Ce dilemă?— Cum să-l întâlnească pe Edmund fără protocol.— A, aşa deci.— Nu fi aşa de tristă. E un plan perfect. Se uită la ceas şi lăsă paharul pe masă. Trebuie

să plec.Noel se ridică în picioare.— Pot să vă duc undeva cu maşina?— Nu. Eşti foarte amabil, dar dacă mi-ai chema un taxi, ar fi grozav.După plecarea lui Noel, Virginia îşi puse pantofii, îşi verifică pieptănătura minunată

şi-şi luă jacheta. Încheindu-şi nasturii, întâlni privirea îngrijorată a Alexei şi-i zâmbiîncurajator.

— Nu-ţi face griji pentru nimic. Am să aranjez totul înainte să pui piciorul în casă.— Dar tu şi tata… Sper că n-o să vă certaţi, nu? N-aş suporta o atmosferă încărcată şi

supărarea dintre voi.— Nu, bineînţeles că nu. Uită de asta. Oricum n-ar fi trebuit să-ţi spun. O să ne

distrăm grozav. Şi faptul că vei fi acolo mă va mai însenina după plecarea sărăcuţuluiHenry la şcoală.

— Sărăcuţul de el. Nici nu pot să mă gândesc la asta.— Cum ţi-am spus, nici eu. Se sărutară. Mulţumesc pentru trataţie.— Mulţumesc că ai venit. Şi că te-ai purtat atât de frumos cu mine. Îţi… îţi place,

Virginia, nu-i aşa?

— Cred că e grozav. Acum vei răspunde invitaţiei?— Bineînţeles.— Şi, Alexa, cumpără-ţi o rochie nouă, să moară toţi de invidie!

16Joi, 25 august Edmund Aird îşi îndreptă BMW-ul spre parcarea aeroportului Edinburgh chiar în clipa

în care cursa de ora opt dinspre Londra îşi făcea apariţia din stratul de nori, pregătindu-se de aterizare. Fără să se grăbească, îşi găsi un loc de parcare, ieşi din maşină şi închiseportiera, atent la avionul care tocmai ateriza. Calculase totul la minut şi era foartemulţumit de asta. Aşteptarea, indiferent că era vorba de ceva sau de cineva, îi sporeanerăbdarea. Fiecare clipă era preţioasă şi cinci minute de stat degeaba îl afectau cumplit,ca un supliciu.

Ieşi din parcare, traversă şi intră în aeroport. Avionul, cu Virginia la bordul său,aterizase. Câteva persoane îşi aşteptau prietenii sau rudele. Un grup eterogen, care într-ostare de nerăbdare fără margini, care total indiferenţi. O mamă tânără, cu trei copii micicare i se tot încurcau printre picioare, îşi pierdu răbdarea şi-l pălmui pe unul dintre ei.Copilul, furios, începu să urle. Caruselul se puse în mişcare. Edmund zornăia niştemărunţiş în buzunarul de la pantaloni.

— Edmund!Se întoarse şi dădu cu ochii de omul cu care se întâlnea aproape în fiecare zi când

prânzea la New Club.— Salut!— Pe cine aştepţi?— Pe Virginia.— Eu am venit s-o aştept pe fiica mea şi pe cei doi copii ai ei. Vin pentru o săptămână.

E nu ştiu ce nuntă, iar cea mică e domnişoară de onoare. Cel puţin, n-are întârziereavionul. Săptămâna trecută am plecat de la Heathrow; am prins cursa de ora trei şi ampornit abia la cinci şi jumătate.

— Ştiu. E groaznic, nu?Uşa avionului fusese deschisă şi primii pasageri apărură, coborând scările. Unii se

uitau după cei care veniseră să-i întâmpine; alţii păreau pierduţi şi năuciţi, încărcaţi cuprea multe bagaje. Mai era şi grupul obişnuit de oameni de afaceri care se întorceau de laconferinţele şi întrunirile pe care le avuseseră la Londra, cu tot tacâmul – servietediplomat, umbrele şi ziarul împăturit. Unul dintre ei ţinea în mână, fără emfază, unbuchet de trandafiri roşii.

Edmund îi urmări cu privirea, în aşteptarea Virginiei. În ţinuta acestui bărbat înalt,

elegant îmbrăcat, în purtarea lui sau pe figura cu pleoape grele nu se ghicea nimic – şi unstrăin care l-ar fi observat n-ar fi sesizat nimic din frământările sale interioare. Căciadevărul este că Edmund nu era sigur nici de felul în care o va întâmpina pe Virginia şinici de reacţia ei în clipa în care îl va vedea acolo.

Încă din seara în care o anunţase de planurile sale de a-l trimite pe Hemy la şcoală,relaţia dintre ei fusese foarte încordată. Niciodată nu se mai certaseră până atunci, nuavuseseră nicio discuţie în contradictoriu măcar şi, deşi era genul de om care putea foartebine să-şi vadă de treabă fără să ceară aprobarea cuiva, se săturase de toată situaţia asta,voia un armistiţiu şi voia ca această politeţe rece care trona între ei să înceteze şi sădispară complet.

Nu-şi făcea iluzii. De îndată ce şcoala primară din Strathcroy intrase în vacanţa devară, Virginia făcuse bagajele lui Henry şi plecase cu el în Devon, să stea cu părinţii ei treisăptămâni, care i s-au părut foarte lungi. Edmund sperase ca această despărţireîndelungată să vindece rănile cumva şi să pună capăt îmbufnării Virginiei, dar vacanţapetrecută alături de copilul ei iubit nu făcuse, se pare, decât s-o înverşuneze şi seîntorsese acasă, la Balnaid, la fel de rece şi rezervată.

Edmund putea face faţă acestei stări pentru o perioadă limitată, dar ştia că aceaatmosferă îngheţată care domnea între el şi Virginia nu putea trece neobservată deHenry. Copilul devenise mai tăcut, gata să izbucnească imediat în lacrimi şi maidependent ca oricând de preţiosul său Moo. Edmund îl ura pe Moo. I se părea revoltătorcă fiul său nu era încă în stare să doarmă fără bucăţica aceea dezgustătoare din păturicalui de când era mic. De câteva luni îi sugerase Virginiei să-l dezveţe pe Henry de Moo,dar, din câte observase, Virginia îi ignorase complet sfatul. Acum, cu numai treisăptămâni înainte de plecarea lui Henry spre Templeton, lăsase totul baltă.

După fuga lor la Devon, în vacanţă, şi din ce în ce mai frustrat de tăcerea categoricămenţinută de Virginia, Edmund fusese pe punctul de a provoca o nouă discuţie cu tânărasa soţie, ca să se termine odată. Dar apoi ajunsese la concluzia că n-ar fi făcut decât săînrăutăţească lucrurile. În starea de spirit în care se afla, Virginia putea foarte bine să-şifacă bagajele şi s-o întindă la Leesport, Long Island, la bunicii ei devotaţi, care între timpse întorseseră din croazieră. Acolo ar fi fost răsfăţată şi alinată ca-ntotdeauna şiasigurată, foarte categoric, că are dreptate şi că Edmund e un monstru lipsit de inimădacă se gândeşte măcar să-l trimită pe micul Henry departe de ea.

Aşa că Edmund şi-a menţinut hotărârea şi a decis să pună capăt acestei furtunisentimentale. La urma urmelor, n-avea de gând să renunţe sau să facă vreun compromis.Până la urmă, totul depindea de Virginia.

Când l-a anunţat că intenţionează să se ducă singură la Londra câteva zile, Edmund aprimit ştirea cu uşurare. Dacă după câteva zile de distracţii şi cumpărături nu-şi schimbaîn bine starea de spirit, nimic nu mai putea să i-o schimbe. Henry, îl anunţase ea, va sta

cu Vi. El n-avea decât să facă ce doreşte. Aşa că lăsase câinii la Gordon Gillock, închiseseBalnaid şi-şi petrecuse săptămâna în apartamentul din Moray Place.

Timpul în sine nu-l îngrijora. Îşi scosese, pur şi simplu, din minte toate problemeledomestice, permiţându-şi să se cufunde în munca sa şi să se bucure că poate să stea maimult – şi cu mai mult folos – la birou. În plus, mersese vestea că Edmund Aird e în oraşşi că e singur. Un surplus de bărbaţi atrăgători era oricând de dorit şi invitaţiile la cinăveniseră cu toptanul. Cât lipsise Virginia, nu-şi petrecuse nici măcar o seară înapartament.

Dar adevărul adevărat era că o iubea pe Virginia şi în adâncul său nu mai puteasuporta această constrângere atât de îndelungată, ca pe un leş ce zăcea între ei. Acum,aşteptând-o să apară, spera din suflet ca timpul petrecut la Londra s-o fi readus larealitate.

De dragul Virginiei. Pentru el n-avea de gând să mai suporte nicio zi sub acest nor dereproşuri şi de umbre şi se hotărâse deja să rămână la Edinburgh şi să nu se mai întoarcăla Balnaid dacă nu renunţa şi ea la această încrâncenare.

Virginia apăru printre ultimii pasageri. Ieşi din avion şi coborî scările. O zări imediat.Îşi schimbase pieptănătura şi era îmbrăcată cu nişte lucruri pe care nu le cunoştea, vizibilnou-nouţe. Pantaloni negri şi o bluză bleu, de culoarea safirului şi un pardesiu incredibilde lung, care-i ajungea aproape până la glezne. Pe lângă bagajul de mână, mai avea ogroază de pachete şi pacheţele strălucitoare şi extravagante – imaginea vie a unei femeielegante, proaspăt sosite după o tură de cumpărături masive. Nu numai atât, dar arătaabsolut splendid şi părea cu zece ani mai tânără.

Şi era soţia lui. În ciuda tuturor celor întâmplate, înţelese dintr-odată cât de mult îisimţise lipsa. Nu făcu nicio mişcare, dar îşi simţea bătăile inimii.

Ea îl zări şi se opri. Privirile li se întâlniră. Ochii aceia albaştri, strălucitori. Rămaserăaşa îndelung, privindu-se, pur şi simplu, unul pe celălalt. Apoi ea zâmbi, pornind maideparte spre el.

Edmund respiră adânc, cu un amestec de uşurare, bucurie şi un profund sentiment detinereţe şi mulţumire pe care nu şi-l putea explica. Aparent, Londra avusese efectulscontat. Totul avea să fie bine. Simţi cum faţa i se deschide într-un zâmbet larg, derăspuns, pe care nu-l putea opri şi porni în întâmpinarea ei.

Zece minute mai târziu, erau amândoi în maşină, pachetele stăteau în ordine în

portbagaj, închiseseră uşile şi-şi legaseră centurile de siguranţă. Erau singuri şiîmpreună.

Edmund scoase cheile de contact din buzunar, jucându-se cu ele.— Unde vrei să mergem? o întrebă.— Ce propui?

— Putem merge direct la Balnaid. Sau la apartament. Sau putem lua cina în Edinburghşi pe urmă să plecăm cu maşina la Balnaid. Henry mai rămâne şi în seara asta la Vi, aşa căsuntem complet liberi.

— Mi-ar plăcea să mâncăm în oraş şi pe urmă să mergem acasă.— Atunci aşa o să facem.Cuplă cheia şi porni motorul.— Am rezervat o masă la Rafaelli’s.Reuşi să iasă din parcarea aglomerată, se îndreptă spre poartă, plăti taxa. Apoi ieşiră în

şosea.— Cum a fost la Londra?— Cald şi aglomerat. Dar distractiv. Am văzut o grămadă de oameni, am fost la vreo

patru petreceri şi am fost cu Felicity la operă. Am cheltuit atâţia bani, că o să ţi se facărău când ai să primeşti notele de plată.

— Ţi-ai cumpărat ceva pentru petrecerea de la familia Steynton?— Da. De la Caroline Charles. O rochie de vis, nu altceva. Şi mi-am făcut şi părul.— Am observat.— Îţi place?— E o coafură foarte elegantă. Şi haina e nouă.— Mă simţeam ca o ţărăncuţă când am ajuns la Londra, aşa că n-am putut să mă

stăpânesc. E italienească. Recunosc, n-o să-mi fie de prea mare folos la Strathcroy, dar n-am putut rezista. Izbucni în râs.

Virginia lui cea blândă. Simţea o mulţumire plină de recunoştinţă şi-şi jură să-şiamintească de asta când avea să primească inevitabilul aviz de la American Express.

— Văd că ar trebui să merg mai des la Londra, spuse ea.— Te-ai întâlnit cu Alexa?— Da, şi am o mulţime de lucruri să-ţi povestesc, dar le las pentru când ajungem la

masă. Ce mai face Henry?— L-am sunat acum vreo două seri. Ca de obicei, se distrează de minune. Vi a chemat-

o pe Kedejah Ishak la ceai la Pennyburn şi, împreună cu Henry, a făcut un dig pe râuleţ şiau lansat bărcuţe de hârtie. A fost foarte fericit să mai rămână încă o noapte cu Vi.

— Şi tu? Ce-ai făcut?— Am muncit. Am ieşit seara în oraş. Am avut o săptămână plină de activităţi sociale.— Nici nu mă-ndoiesc, se strâmbă ea, fără răutate.Intrară în Edinburgh pe vechiul drum dinspre Glasgow şi, pe măsură ce se apropiau,

oraşul părea din ce în ce mai impresionant, profilat, ca o gravură romantică, pe fundalulnesfârşit al cerului de oţel. Străzile largi erau străjuite de copaci înverziţi, iar orizontulera străpuns de turle şi turnuri; castelul, sus pe stâncă, trona peste întregul oraş, custeagul fluturând în vârful catargului. Ajunşi în oraşul nou, intrară pe străzile graţios

proporţionate ale teraselor georgiene, cu intrări spaţioase. Toate clădirile fuseserăcurăţate de curând şi acum, în lumina serii, cu ferestrele lor clasice, cu porticurile şiventilatoarele în formă de evantai, căpătaseră culoarea mierii.

Cotind pe o stradă cu sens unic, Edmund intră într-un labirint de intrânduri ascunsevederii şi ieşi, în sfârşit, într-o stradă pietruită, strâmtă, oprind în faţa restaurantuluiitalian. Pe partea cealaltă a străzii se afla una dintre acele minunate bisericuţe dinEdinburgh. Sus, pe turlă, deasupra porţilor masive, arcuite, acele unui ceas aurit seîndreptau spre ora nouă şi, când ieşiră din maşină, dangătele lui răsunară deasupraacoperişurilor, anunţând ora exactă. Zeci de porumbei, deranjaţi din somnul lor, îşi luarăzborul în înălţimi. După ultimul dangăt, reveniră la locurile lor, pe prag şi pe parapet,uguind şi înfășurându-și aripile de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, parcă ruşinaţi deagitaţia lor prostească.

— Ai fi zis că s-au obişnuit cu gălăgia, spuse Virginia. Că s-au blazat.— N-am văzut niciodată un porumbel blazat. Dar tu?— Dacă mă gândesc bine, nu.O luă de braţ şi traversară strada pietruită, apoi intrară în restaurant. Localul era

micuţ, slab luminat şi mirosea a cafea proaspătă şi a usturoi, dar şi a delicioasemâncăruri mediteraneene. Era destulă lume şi majoritatea meselor erau ocupate, însăşeful de personal îi zări imediat şi-şi făcu loc, dinspre celălalt capăt al camerei, să-iîntâmpine.

— Bună seara, domnule Aird. Bună seara, doamnă.— Bună seara, Luigi.— Masa dumneavoastră e pregătită.Edmund ceruse în mod special această masă; aşezată într-un colţ, chiar sub fereastră.

O faţă de masă roz, scrobită, din damasc, şervete din damasc roz, un singur trandafirîntr-un vas cu gâtul subţire. Adorabil, intim, seducător. Ambianţa perfectă pentruîncheierea unui dispute.

— E perfect, Luigi. Mulţumesc. Dar sticla de Moët Chandon?— Nu vă faceţi griji, domnule Aird. E la gheaţă.Au băut şampania rece. Virginia l-a pus la curent cu detaliile vieţii londoneze, cu

expoziţiile pe care le vizitase şi cu concertul de la sala Wigmore.Au mâncat fără grabă. S-au abţinut să mănânce ravioli sau tăieţei, în schimb au ales

pat de raţă şi somon rece.— Ce rost mai are să te aduc la un restaurant italienesc, când somon poţi mânca şi

acasă?— Are, pentru că nu-i nimic mai bun pe lume, şi după escapada la Londra s-ar părea

că mi-am făcut plinul cu mâncăruri specifice.— N-am să te-ntreb cu cine ai luat masa.

— Nici eu, zâmbi ea.Fără să se grăbească, s-au bucurat amândoi de această masă perfectă, care s-a încheiat

cu zmeură proaspătă cu frişcă şi o porţie de brânză Brie, uscată exact atât cât trebuie. Eai-a povestit despre expoziţia de la Burlington House, de planurile prietenei sale FelicityCrowe de a cumpăra o casă de ţară în Dorset şi a încercat să-i explice, cu multe amănunteconfuze, acţiunea musicalului Fantoma de la Operă. Edmund, care ştia oricum acţiunea, aascultat-o cu mare interes, pur şi simplu pentru că era minunat să fie din nou lângă ea,să-i audă vocea, să vadă cum îi împărtăşeşte toate bucuriile ei.

În cele din urmă, chelnerul a strâns farfuriile şi a adus cafeaua, neagră şi parfumată,aburind în cănile micuţe şi o farfurie cu bucăţi de ciocolată umplute cu cremă de mentă,subţiri şi aromate.

Între timp, majoritatea meselor se goliseră, clienţii plecaseră acasă. Mai era numai unsingur cuplu, asemenea lor, la un pahar de coniac. Bărbatul fuma o ţigară de foi.

Sticla de şampanie se terminase şi stătea uitată în frapieră.— Doreşti un coniac? întrebă Edmund.— Nu. Nu mai doresc absolut nimic.— Eu aş bea unul, dar trebuie să conduc maşina.— Aş putea conduce eu.El clătină din cap.— N-am nevoie de coniac. Se lăsă pe spate în scaun. Mi-ai spus tot, dar încă niciun

cuvânt despre Alexa.— Am păstrat asta la urmă.— Înseamnă că e vorba de vreo veste bună?— Eu cred că da. Nu sunt sigură ce-ai să zici tu.— Să auzim.— Sper că n-ai să devii prea moralist, nu?— Nu cred că se poate spune aşa ceva despre mine.— Pentru că Alexa şi-a găsit un bărbat. S-a mutat la ea. Trăiesc împreună în casa din

strada Ovington.Edmund nu răspunse imediat. Apoi o întrebă, destul de calm:— Când s-a întâmplat asta?— Cred că în iunie. Nu ne-a spus pentru că i-a fost teamă că ne supărăm sau că nu

suntem de acord.— Crede cumva că n-o să ne placă?— Nu. Cred că e convinsă că o să-ţi placă foarte mult. Doar că nu era sigură cum vei

reacţiona. Aşa că m-a lăsat pe mine să mă ocup de asta.— L-ai întâlnit?— Da. Numai pentru puţină vreme. Am băut un pahar împreună. Nu era timp destul

pentru mai mult.— Ţie ţi-a plăcut?— Da. Mi-a plăcut. Arată foarte bine, e fermecător. Se numeşte Noel Keeling.Ceaşca lui Edmund era goală. Îi aruncă o privire lui Luigi şi-l rugă să i-o umple din

nou. Apoi amestecă, dus pe gânduri, cu ochii plecaţi, nelăsând să se vadă nimic petrăsăturile fine ale feţei lui.

— Ce crezi? întrebă Virginia.Îşi ridică privirea spre ea şi zâmbi.— Cred că mă gândeam că nu mă mai aşteptam să se întâmple.— Dar te bucuri că s-a întâmplat?— Mă bucur că Alexa şi-a găsit pe cineva, care să ţină suficient de mult la ea, încât să

dorească să-şi petreacă mult timp alături de ea. Ar fi fost mai uşor pentru toată lumeadacă lucrurile n-ar fi luat un curs atât de dramatic, dar presupun că în zilele noastre einevitabil ca un cuplu să stea împreună şi să încerce cum e, înainte de a lua o deciziepripită. Luă o gură din cafeaua fierbinte, apoi aşeză ceaşca înapoi pe masă. Mă gândesccă e un copil extraordinar de naiv.

— Nu mai e copil, Edmund.— E greu să mi-o imaginez pe Alexa şi altfel.— Va trebui s-o facem.— Îmi dau seama.— Avea mari emoţii şi nu se hotăra dacă să-ţi spun sau nu. M-a rugat să-ţi spun, dar

ştiu, oricât ţi s-ar părea de ciudat, că-i era groază că i se va afla secretul.— Ce crezi că ar trebui să fac?— Nu trebuie să faci nimic. O să-l aducă la Balnaid în septembrie, în weekendul cu

petrecerea de la familia Steynton. Şi va trebui să ne purtăm cât se poate de normal… ca şicând ar fi un vechi prieten din copilărie sau un coleg de şcoală. Nu cred că putem facemai mult. După aceea, depinde de ei.

— A fost ideea ta sau a Alexei?— A mea, spuse Virginia cu oarecare mândrie.— Ce fată deşteaptă eşti!— I-am mai spus şi alte lucruri, Edmund. I-am spus că în ultimele săptămâni n-am

fost chiar cei mai buni prieteni.Îl fixă cu ochii ei strălucitori.— Nu mi-am schimbat hotărârea, îi spuse. Nu mi-am schimbat atitudinea. Nu vreau

ca Henry să plece şi cred că e prea mic; şi mai cred că faci o mare greşeală. Dar ştiu căHenry a fost necăjit de toate resentimentele astea, şi am ajuns la concluzia că nu trebuiesă ne mai gândim la noi, ci în primul rând la copii. La Henry şi la Alexa. Alexa mi-a spuscă dacă ne mai încruntăm unul la altul nu mai vine cu Noel, pentru că nu suportă ideea

că ar putea exista o atmosferă încărcată între noi.Făcu o pauză, aşteptând ca Edmund să comenteze într-un fel sau altul aceste cuvinte.

Dar Edmund nu spuse nimic, aşa că reluă:— M-am gândit la asta. Mi-am imaginat cum ar fi să mă întorc la Leesport şi să-i găsesc

pe bunici luându-se de păr, dar era de neînchipuit; şi noi trebuie să facem acelaşi lucrupentru Henry şi Alexa. Nu renunţ, Edmund. N-am să reuşesc niciodată să-ţi înţeleg felulde a gândi. Dar dacă nu pot să găsesc o soluţie, va trebui să îndur. Mi-a fost dor de tine.Adevărul este că nu-mi place să fiu singură. Cât am stat la Londra am regretat că nu eştişi tu acolo.

Îşi sprijini coatele pe masă şi-şi luă faţa în mâini.— De fapt, te iubesc.După câteva clipe de tăcere, Edmund rosti:— Îmi pare rău.— Îţi pare rău că te iubesc?El clătină din cap.— Nu. Îmi pare rău că am plecat la Templeton şi am aranjat totul cu Colin Henderson

fără să-ţi cer părerea. Ar fi trebuit să fiu mai chibzuit. M-am purtat ca un tiran.— Nu te-am mai auzit recunoscând că ai greşit.— Sper că nici n-o să se mai întâmple. E dureros. Întinse mâna şi i-o luă pe-a ei.

Atunci, facem armistiţiu?— Cu o condiţie?— Care ar fi aceea?— Ca atunci când va veni ziua aceea groaznică şi Henry va trebui să plece la

Templehall, să nu mă obligi şi să nu te aştepţi să-l duc eu acolo. Pentru că, fizic vorbind,nu cred că am să fiu în stare. Poate mai târziu sau poate atunci când mă voi mai obişnuicu lipsa lui. Dar nu de prima dată.

— Am să fiu şi eu acolo, spuse Edmund. Am să-l duc eu.Era târziu. Cealaltă pereche plecase, iar chelnerii se foiau în jurul lor, încercând să nu

arate că de-abia aşteaptă ca Edmund şi Virginia să plece, ca să poată închide restaurantul.Edmund ceru nota de plată şi, în aşteptarea ei, se lăsă pe spate în scaun, căută înbuzunarul hainei şi scoase un pacheţel învelit în hârtie albă, groasă şi lipit cu ceară roşie.

— Pentru tine. Puse pacheţelul pe masă. Un cadou de bun venit.

17Dacă nu se putea să stea acasă, atunci următorul loc preferat de Henry era să stea cu

Vi. La Pennyburn avea dormitorul său, o cameră micuţă deasupra a ceea ce odinioarăfusese uşa de la intrare, cu o fereastră strâmtă, care dădea spre grădină şi spre valeastrăjuită de dealuri. De la această fereastră, dacă-şi întindea un pic gâtul, putea chiar săvadă Balnaid, pe jumătate ascuns între copaci, aflat dincolo de râu şi de sat. Iardimineaţa, când se scula şi se ridica în capul oaselor, putea zări soarele la răsărit,aruncându-şi degetele lungi de lumină peste câmpuri şi putea asculta trilul mierlei, care-şi făcuse cuib în ramurile cele mai de sus ale socului de lângă pârâu. Lui Vi nu-i plăceausocii, dar pe acesta îl lăsase în pace, pentru că era bun de căţărat pentru Henry. Aşadescoperise el cuibul mierlei.

Camera era aşa de mică, încât aveai impresia că dormi într-o casă de păpuşi sau într-un dulap, dar aceasta făcea parte din farmecul ei. Era loc pentru pat şi pentru un dulăpiorcu oglinda atârnată deasupra, dar nu mai mult. Câteva cuiere pe spatele uşii ţineau loc dedulap şi o lampă micuţă, cu lumina destul de puternică, stătea deasupra patului, aşa căputea citi în pat dacă dorea. Covorul era albastru, iar pereţii erau văruiţi în alb. Mai era şiun tablou drăguţ cu un câmp de clopoţei, iar perdelele erau albe, cu bucheţele de flori decâmp pictate din loc în loc.

Era ultima seară pe care o petrecea cu Vi. A doua zi, maică-sa avea să vină să-l ia acasă.Se simţise ciudat în aceste zile, pentru că şcoala primară din Strathcroy îşi începuse dejaprimul semestru şi toţi prietenii lui se întorseseră la lecţii. Aşa că Henry, a cărui soartăera să se ducă la Templeton, n-avea pe nimeni să se joace. Dar, într-un fel, n-avusese nicioimportanţă. Edie fusese cu ei aproape în fiecare dimineaţă, şi Vi era plină de idei grozavepentru distracţia şi amuzamentul unui băieţaş. Lucraseră împreună în grădină şi-lînvăţase să facă prăjiturele, iar seara adusese un imens tablou din bucăţele, pe care sestrăduiseră să-l reconstituie împreună. Într-o după-amiază venise şi Kedejah Ishak laceai, după şcoală, iar Henry construise, împreună cu ea un dig lângă pârâu, udându-sedin cap până-n picioare. Într-o altă zi luase prânzul, împreună cu Vi, pe malul lacului,unde adunase douăzeci şi patru de feluri diferite de flori sălbatice. Vi îi arătase cum să lepreseze şi să le lase să se usuce între bucăţi de sugativă, cu câte o carte groasă deasupra,şi când au fost gata, s-a gândit să le lipească într-un caiet vechi, cu bucăţi de scoci.

Mâncase de seară şi făcuse şi baie, iar acum stătea în pat şi citea cartea lui dinbibliotecă, Cinci oameni celebri, de Enid Blyton. Auzi pendula din hol bătând de opt şi apoisunetul paşilor lui Vi, urcând greoi treptele, ceea ce însemna că venea la el să-i spună

„noapte bună“.Uşa camerei lui era deschisă. Lăsă cartea deoparte, aşteptând-o să apară. Ea se ivi în

dreptul uşii, înaltă, lată în şolduri şi solidă, apoi veni să se aşeze, relaxată, la picioarelepatului. Arcurile scârţâiră. Henry se simţea minunat în sacul său de dormit, dar ea maipusese şi un pled deasupra lui, iar acum se gândea ce grozav e să stea cineva pe patultău, să-ţi ţină pătura strâns peste picioare. Asta îl făcea să se simtă într-adevăr însiguranţă.

Vi purta o bluză de mătase şi o broşă cu camee la gât; deasupra avea un jerseu cunasturi albaştri-movulii şi-şi adusese şi ochelarii, ceea ce însemna că era pregătită, dacă eldorea, să-i citească cu voce tare un capitol sau două din Cinci oameni celebri.

— Mâine pe vremea asta, îi spuse ea, ai să fii iarăşi în patul tău. Totuşi ne-am distratbine, nu?

— Da.Henry se gândi la cât de bine se distraseră. Poate că nu era frumos să se bucure că

pleacă şi o lasă singură, dar cel puţin ştia că e în siguranţă şi fericită în căsuţa ei. Ar fivrut să poată spune acelaşi lucru şi despre Edie.

În ultima vreme, Henry nu mai trecuse pe la Edie, pentru că-i era frică de Lo ie. Aveaceva drăcesc în ea, cu ochii aceia negri şi ciudaţi, care nu clipeau niciodată, şi mişcările eibruşte, neaşteptate şi vorbăria ei necontenită, prea dezlânată ca să poată fi numităconversaţie. Henry nu-nţelegea mai deloc despre ce vorbea şi ştia că Edie este epuizată.Edie îi spusese să se poarte frumos cu Lo ie şi el făcuse tot posibilul, dar adevărul era căo ura şi nu putea suporta gândul că Edie era închisă acolo alături de înfricoşătoarea eiverişoară, fiind nevoită să se descurce cu ea zi şi noapte.

Văzuse uneori titlurile din ziare, în care se vorbea despre oameni care fuseseră ucişi cutoporul sau cuţite de bucătărie, şi era sigur că, dacă cineva ar fi contrazis-o sau i-ar fi statîmpotrivă, Lo ie era perfect capabilă s-o atace pe draga de Edie – poate seara târziu,după lăsarea întunericului – şi apoi s-o lase aşa, moartă şi plină de sânge, pe podeaua dinbucătărie.

Gândul îl înfioră. Vi îi observă tremurul.— Te îngrijorează ceva? Te-a trecut un fior, ca de moarte.Observaţia era departe de a-l linişti.— Mă gândeam la verişoara lui Edie. Nu-mi place.— Vai, Henry.— Nu cred că Edie e în siguranţă lângă ea.Vi se strâmbă.— Ca să fiu sinceră, Henry, nici pe mine nu mă încântă. Dar cred că e numai o

încercare foarte grea pentru Edie. Vorbim în fiecare dimineaţă despre verişoara ei, lacafea. E cert că Lo ie e o cucoană foarte agasantă, dar în afară de faptul că o aduce pe

Edie la disperare cu felul ei de-a fi, nu cred că Edie e într-adevăr în pericol. În niciun cazaşa cum îţi imaginezi tu.

El nu-i spusese ce-şi închipuise, dar ea ştia. Vi ştia întotdeauna lucrurile astea.— Ai să ai grijă de ea, nu-i aşa, Vi? N-ai să laşi să păţească nimic rău, bine?— Sigur că n-am să las să se întâmple ceva. Şi am să fac în aşa fel încât s-o vizitez în

fiecare zi şi să ţin situaţia sub control. Şi am s-o chem pe Lo ie la ceai într-o zi, în felulăsta o să mai respire şi Edie puţin.

— Când crezi că o să plece Lottie?— Nu ştiu. Când o să-i fie mai bine. Lucrurile astea cer timp.— Edie era aşa de fericită singură. Iar acum nu mai e fericită deloc. Şi trebuie să

doarmă pe patul pliant. Cred că e groaznic să nu poată dormi în camera ei.— Edie e foarte bună la suflet. Mai bună decât cei mai mulţi dintre noi. Se sacrifică

pentru verişoara ei.Henry se gândi la Avraam şi Isac.— Sper că Lottie n-o s-o sacrifice.— Te laşi furat de imaginaţie, râse Violet. Dormi liniştit, nu te mai îngrijora pentru

Edie. Gândeşte-te că o vei revedea pe mama mâine.Aşa era mult mai bine.— Da. La ce oră crezi că vine?— Ei, mâine ai o zi plină, doar mergi cu Willy Snoddy la vânătoare de dihori. Cred că

pe la cină. Când ai să te-ntorci, ea va fi aici.— Crezi că o să-mi aducă un cadou de la Londra?— Sunt sigură.— Poate că o să-ţi aducă şi ţie un cadou.— A, eu nu aştept niciun cadou. Pe lângă asta, vine ziua mea în curând, aşa că o să-mi

aducă atunci un cadou. Întotdeauna îmi aduce câte ceva deosebit, de care niciodată nu-mi dau seama cât de mult îmi lipsea.

— Când e ziua ta?Henry uitase.— Pe cincisprezece septembrie. Ziua dinaintea petrecerii de la familia Steynton.— Ai să faci un picnic?Vi organiza întotdeauna un picnic de ziua ei. Venea toată lumea şi se întâlneau cu toţii

la lac, făceau un foc şi prăjeau cârnăciori, iar Vi aducea tortul aniversar într-o cutie mareşi când îl tăia, ceilalţi stăteau împrejur şi-i cântau „La mulţi ani“. Uneori era tort deciocolată, alteori de portocale. Anul trecut avuseseră tort de portocale.

Îşi aminti de acea zi. Vremea rece, vântul aspru şi ploaia sporadică stricaseră chefultuturor. Anul trecut îi dăduse lui Vi un tablou pe care-l desenase el însuşi, în culori, şi pecare maică-sa îl dăduse la înrămat şi montat, exact ca un tablou adevărat. Vi şi-l pusese în

dormitor. Anul acesta voia să-i dea sticla de vin de plante pe care o câştigase la tombolade la bazarul pentru biserică.

Anul acesta…— Anul acesta, rosti el cu voce tare, n-am să fiu aici.— Nu. Ai să fii la şcoală, la internat.— N-ai putea să-ţi faci ziua mai devreme, să pot să fiu şi eu aici?— Of, Henry, nu se face aşa cu zilele de naştere. Dar n-o să fie acelaşi lucru fără tine.— Ai să-mi scrii o scrisoare, să-mi povesteşti cum a fost?— Bineînţeles, aşa am să fac. Şi să-mi scrii şi tu. Vor fi multe lucruri pe care aş dori să

le aflu.— Nu vreau să plec, spuse el.— Nu. Sunt sigură că nu vrei. Dar tatăl tău crede că aşa trebuie, iar el ştie aproape

întotdeauna ce e mai bine.— Nici mama nu vrea să plec.— Asta pentru că te iubeşte aşa de mult. Ştie că-i va fi dor de tine.Henry îşi dădu seama că era pentru prima dată când vorbea cu Vi despre plecarea lui.

Asta pentru că Henry nici nu voia să se gândească la plecare şi cu atât mai mult săvorbească despre ea, iar Vi nu deschisese niciodată subiectul. Dar acum, că începuseră sădiscute, descoperi că se simţea mai uşurat. Ştia că poate să-i spună orice şi că Vi n-ar fispus nimănui niciun cuvânt.

— S-au certat, spuse el. În ultima vreme sunt supăraţi.— Da, spuse Vi. Ştiu.— De unde ştii, Vi?— Oi fi eu bătrână, dar nu sunt proastă. Iar tatăl tău e fiul meu. Mamele ştiu multe

lucruri despre fiii lor. Şi lucrurile bune şi lucrurile mai puţin bune. Asta nu le face să nu-imai iubească, ci le ajută să-i înţeleagă mai bine.

— A fost groaznic să se poarte aşa unul cu altul.— Sunt convinsă.— Nu vreau să plec la şcoală, dar urăsc să-i văd supăraţi. Pur şi simplu urăsc să-i văd

aşa. Te doare capul, te îmbolnăveşti în casă în condiţiile astea.— Henry, dacă vrei să ştii părerea mea, o ă Vi, eu cred că au fost amândoi egoişti şi nu

s-au gândit decât la ei. Dar n-am putut să le spun nimic, pentru că nu-i treaba mea.Mamele nu trebuie să facă niciodată aşa ceva. N-au voie să se amestece.

— Vreau într-adevăr să merg mâine acasă, dar…O privi cu coada ochiului, lăsând fraza neterminată, pentru că de fapt nici nu ştia ce

vrea să spună.Vi zâmbi. Când zâmbea, îi răsăreau o mie de riduri pe faţă. Îşi puse mâna peste mâna

lui. Era caldă şi uscată, aspră după atâta grădinărit.

— E o veche zicală, îi spuse ea. Despărţirile fac împăcarea mai frumoasă. Părinţii tăi n-au stat niciodată departe unul de celălalt mai multe zile, în aşa fel încât fiecare, singur, săaibă timp să reflecteze. Sunt sigură că au înţeles amândoi cât de mult au greşit. Vezi tu,te iubesc foarte mult şi, dacă iubeşti pe cineva, simţi nevoia să fii alături de el, aproape.Ai nevoie să i te poţi destăinui, să râzi împreună cu el. E aproape la fel de important caaerul. Până acum, sunt sigură că au descoperit acest lucru. Şi sunt la fel de sigură că totulva fi iarăşi ca până acum.

— Chiar eşti sigură, Vi?— Foarte sigură.Părea atât de convinsă, încât Henry simţi şi el acest lucru. Era o uşurare. Ca şi cum

scăpase de o imensă greutate de pe umerii săi. Se simţea mult mai bine. Chiar şiperspectiva de a fi trimis ca intern la Templehall nu mai părea atât de înfricoşătoare.Nimic nu putea fi mai rău decât să ştie că acasă nu va mai fi aceeaşi înţelegere ca şi pânăatunci. Liniştit în privinţa asta şi plin de dragoste şi recunoştinţă faţă de bunica sa,întinse braţele spre ea, iar ea se aplecă, primind îmbrăţişarea lui. Henry o strânse lapieptul său, cu mâinile pe după gât, sărutând-o pe obraji. Când se lăsă din nou pe pat,observă că ochii lui Vi străluceau, plini de lumină.

— E timpul să te culci, spuse ea.Era gata şi se simţi dintr-odată somnoros. Se lăsă pe pernă şi întinse mâna după Moo.

Vi izbucni în râs, tachinându-l cu blândeţe.— Nu mai ai nevoie de bucăţica asta caraghioasă de păturică. Eşti băiat mare. Ştii să

faci prăjiturele şi să faci tablouri din bucăţele şi ţii minte numele tuturor florilorsălbatice. Cred că te poţi descurca şi fără Moo.

Henry strâmbă din nas.— Dar nu astă-seară, Vi.— De acord. Nu astă-seară. Dar mâine, ce zici?— Da, căscă el. Poate.Vi se aplecă să-l sărute, apoi se ridică de pe pat. Arcurile scârţâiră din nou.— Noapte bună, mieluşelul meu.— Noapte bună, Vi.Îi stinse lumina şi ieşi din cameră, dar lăsă uşa deschisă. Casa era cufundată în

întunericul blând ce purta cu sine parfumul dinspre dealuri. Henry se întoarse pe-oparte, se ghemui ca o minge şi-şi închise ochii.

18Vineri, 26 august Când, cu zece ani în urmă, Violet Aird cumpărase Pennyburn de la Archie Balmerino,

devenise proprietara unei căsuţe triste şi dărăpănate, care nu se putea lăuda cu preamulte lucruri, în afară de panoramă şi de micul pârâiaş care cobora dealul în marginea devest a proprietăţii. De la acest curs de apă îşi luase numele şi casa.

Casa era aşezată în inima domeniului lui Archie, pe versantul dealului care se ridicaînspre sat, şi se putea ajunge aici pe drumul secundar de la Croy, apoi pe un drumeagbrăzdat şi plin de scaieţi, străjuit de stâlpi pe jumătate răsturnaţi şi sârmă ghimpatăruptă.

Grădina, atâta câtă era, se afla pe panta de la sud de casă. Şi ea era înconjurată custâlpi uscaţi şi sârmă ghimpată din loc în loc şi era compusă dintr-o păşune micuţă, unpetic de pământ pentru legume, năpădit de buruieni şi nişte urme din ceea ce fuseseodată curtea de păsări – cuibare din lemn dărăpănate, garduri de sârmă şi urzici înaltepână la brâu.

Casa era făcută din piatră cenuşie, cu acoperişul cenuşiu din olane şi lemnăriemaronie, într-o stare jalnică. Câteva trepte din beton duceau din grădină spre uşa de laintrare; înăuntru, camerele erau mici şi fără lumină, cu tapetul scorojit într-un hal fără dehal, mirosea a umezeală şi un robinet defect picura întruna.

De fapt, pentru Edmund Aird proprietatea fusese atât de puţin atrăgătoare, încât,atunci când a văzut-o pentru prima dată, i-a recomandat mamei sale, cu toată căldura, sărenunţe la ideea de a locui măcar o clipă acolo şi să înceapă să caute altceva.

Însă Violet, din motive ştiute numai de ea, fusese atrasă de casă. Fusese nelocuită maimulţi ani şi acesta era motivul stării sale actuale, dar, aşa urâtă şi întunecoasă cum era,avea ceva plăcut în ea. Şi mai avea şi pârâul micuţ care cobora dealul. Pe urmă,priveliştea. Inspectând casa, Violet se oprea din timp în timp să privească afară, pringeamul prăfuit pe care-l ştersese puţin, satul din vale, pârâiaşul, râul, dealurile dindepărtare. Nu putea găsi o altă casă cu o asemenea privelişte. Natura şi pârâiaşul ocuceriseră şi astfel ignorase sfatul fiului ei.

Renovarea completă a casei fusese teribil de amuzantă. Îi trebuiseră şase luni pentruasta şi, în tot acest timp, refuzând politicos invitaţia lui Edmund de a rămâne la Balnaidpână când se putea muta în noul ei cămin, Violet stătuse într-o rulotă pe care o închiriasede la campingul aflat la câteva mile mai sus pe râu. Nu mai stătuse niciodată într-o rulotă

până atunci, dar ideea aceasta îi surâsese întotdeauna spiritului ei nomad şi profită deocazie imediat. Rulota a fost parcată în spatele casei, lângă betoniere, roabe şi lopeţi, casă nu mai vorbim de adunătura de boarfe, iar prin uşa deschisă putea sta cu ochii pemuncitori sau să iasă afară şi să stea puţin de vorbă cu greu încercatul arhitect, din clipaîn care-i zărea maşina săltând peste hârtoapele de pe drum. Primele două luni ale acesteivesele vieţi nomade fuseseră luni de vară şi singurele riscuri fuseseră gândăceii şispărtura din acoperiş, când se întâmpla să plouă. Dar odată cu vântul de iarnă, rulota aînceput şi ea să tremure sub rafale, nesigură pe suportul ei temporar, ca o bărcuţă petimp de furtună. Violet a găsit toate astea captivante, simţindu-se grozav în nopţileîntunecoase şi viforoase. Putea sta în pătuţul ei, mult prea scurt şi prea îngust pentru odoamnă aşa de masivă, să asculte vântul în rafale şi să privească norii fugari pe cerulrece, luminat de razele lunii.

Dar nu-şi petrecea timpul numai bru uluind şi pisălogindu-i pe lucrători. PentruViolet, grădina era chiar mai importantă decât casa. Înainte ca lucrătorii să fi pornittreaba, ea angajase deja pe cineva cu un tractor, să scoată toţi stâlpii vechi şi sârma ruptă.În locul lor a plantat câte un gard verde de fiecare parte a drumului şi de jur împrejurulproprietăţii. După zece ani, încă nu era suficient de înalt, dar era gros şi bine împlântat înpământ, mereu verde şi deci un adăpost grozav pentru păsări.

În interiorul acestui gard a plantat copaci. Spre est, conifere. Nu erau preferatele ei,dar creşteau repede şi erau bune ca să protejeze casa de vânturile cele mai reci. La vest,coborându-şi ramurile deasupra apelor, creşteau soci cioturoşi, sălcii şi cireşi albi înrânduri duble. La marginea grădinii nu plantase nimic înalt, ca să păstreze priveliştea.Aici creşteau azalee, şi scânteiuţe se zăreau în iarba proaspătă.

Avea două straturi de flori, rotunjite, unul cu plante ornamentale şi celălalt plin detrandafiri, separate de un rând de iarbă tăiată scurt. Locul se afla în pantă şi era greu delucrat. Violet cumpărase o maşină electrică de tuns iarba, dar Edmund – iar se băga întreburile ei! – a decis că era în mare pericol să rupă garnitura şi deci să se electrocuteze,aşa că-l angajase pe Willy Snoddy pentru această treabă, o zi pe săptămână. Violet ştiaperfect că Willy era cu mult mai puţin priceput decât ea la mânuirea uneltelorcomplicate, dar a acceptat aranjamentul ca pe un ultim compromis. Din când în când,Willy, chinuit de câte o durere de cap îngrozitoare, nu se arăta şi atunci Violet, foartefericită şi eficientă, tăia singură iarba.

Dar nu i-a spus nimic lui Edmund despre asta. Cât despre casă, o transformase,schimbând intrările şi deschizând toate camerele strâmte şi prost proporţionate. Acum,intrarea principală era spre nord, iar vechea intrare fusese transformată în glasvand spregrădină, direct din sufragerie. Demolase scările de beton şi, în locul lor, ridicase câtevatrepte semicirculare din piatră veche, recuperate dintr-un zid în mină. Printre crăpăturiledintre ele creştea levănţică şi mentă al căror parfum îl simţeai când călcai peste ele.

După o perioadă de gândire, Violet decisese că nu poate suporta culoarea cenuşie azidurilor de piatră de la Pennyburn, aşa că le curăţase şi le văruise în alb. Ferestrele şiuşile au fost reliefate cu vopsea neagră, lucru care dădea casei o impresie de prospeţimeşi realism. Pentru a o înfrumuseţa, plantase o glicină, dar, după zece ani, de-abia dacă-iajungea până la umăr. Avea să moară, probabil, până ce cârceii s-ar fi ridicat până laacoperiş.

La şaptezeci şi şapte de ani, poate că era mai bine să se rezume la plante care înfloreauîn fiecare an.

Nu-i mai lipsea decât o seră. Cea de la Balnaid fusese construită în acelaşi timp cucasa. Fusese ridicată la insistenţele mamei lui Violet, Lady Primrose Akenside, nu preamare iubitoare a spaţiilor deschise. Lady Primrose era de părere că dacă eşti nevoit sălocuieşti în sălbăticiunea Scoţiei, o seră este absolut esenţială. Pe lângă faptul că ajuta lamenţinerea proviziilor de plante şi fructe din casă, era un loc unde se putea sta când erasoare şi totuşi bătea un vânt rece ca gheaţa. Astfel de zile, ştia toată lumea, se succedaucu o uimitoare frecvenţă în lunile de iarnă, de primăvară şi de toamnă. Dar LadyPrimrose îşi petrecea o bună parte a zilelor de vară tot în seră, primindu-şi acolo prieteniila o partidă de bridge.

Violet adora sera de la Balnaid pentru motive mai puţin legate de partea socială,savurând căldura, pacea, mirosul pământului reavăn, ferigile şi freziile. Când vremea eraprea rea pentru grădinărit, putea să-şi facă de lucru în seră – şi ce loc mai bun putea găsipentru a se odihni după masă, încercând să dezlege careul de cuvinte încrucişate dinTimes?

Da, îi era dor de locul acela, dar după ce reflectase adânc ajunsese la concluzia căPennyburn era prea mic şi modest pentru o asemenea completare extravagantă. Ar fifăcut ca această casă să pară pretenţioasă şi stupidă şi n-avea de gând să aducă oasemenea jignire noului ei cămin. Şi zău că n-a fost prea greu să se obişnuiască să stea îngrădina străjuită de copaci şi scăldată de soare, încercând să dezlege acolo cuvinteîncrucişate.

Acum era în grădină, unde lucrase toată după-amiaza, proptind mănunchiurile de

margarete înainte ca vânturile de toamnă să le culce la pământ. Nu era frig, dar aerul eraproaspăt, purtând miresme de tot felul. Fermierii strângeau recolta şi în depărtare seauzea ţăcănitul combinelor pe care muncitori sezonieri lucrau în lanurile înalte de orz, şi,oricât de ciudat ar fi părut, zgomotul acesta avea ceva reconfortant în el. Cerul era azuriu,dar câte un nor se zărea dinspre vest. Cerul clipea din ochi, cum spuneau bătrânii satuluicând soarele intra şi ieşea din nori.

Violet nu regreta, ca alţii, trecerea verii şi perspectiva unei ierni lungi şi întunecate.„Cum poţi suporta să trăieşti în Scoţia?“ – era câteodată întrebată. „Când vremea e aşa de

imprevizibilă, cu atâta ploaie şi frig.“ Dar Violet ştia că n-ar fi suportat să locuiascănicăieri în altă parte şi nu-şi dorea defel să schimbe locul. Când trăia Geordie,călătoriseră împreună peste tot. Vizitaseră Veneţia şi Istanbulul, străbătuseră galeriile deartă din Florenţa şi Madrid. Într-un an făcuseră o expediţie arheologică în Grecia; altădată merseseră cu vaporul prin fiordurile Norvegiei şi, în nord, până la Cercul Polar, casă vadă soarele strălucind în miezul nopţii. Dar fără el nu se mai grăbea să plece înstrăinătate. Prefera să stea acolo, unde rădăcinile sale erau adânci, unde era înconjuratăde un ţinut pe care-l ştia din copilărie. Cât despre vreme, o ignora, fiindu-i indiferentdacă ninge, bate vântul, plouă sau arde soarele, cu condiţia să poată sta afară ca săparticipe la toate astea.

Lucrul acesta era dovedit de tenul său, bătut de vânt şi ridat asemenea feţei unuifermier bătrân. Dar, zău aşa, la şaptezeci şi şapte de ani, ce mai contau nişte riduri? Unpreţ foarte mic pentru o bătrâneţe activă şi plină de energie.

Aşeză ultimul ţăruş, puse ultima bucată de sârmă. Gata. Făcu un pas înapoi, pe iarbă,să-şi admire opera. Se vedeau ţăruşii, dar dacă margaretele Michaelmas se mai întăreaupuţin, n-avea să se mai observe nimic. Îşi privi ceasul. Aproape trei şi jumătate. O ă,renunţând cu greu la grădinărit, ca să se ducă în casă. Dar îşi scoase mănuşile şi le aruncăîn roabă, apoi luă uneltele, ultimii ţăruşi, colacul de sârmă, cărând roaba în spatele casei,spre garaj, unde aranjă totul cu grijă, gata pentru următoarea etapă de lucru.

Intră apoi în casă pe uşa de la bucătărie, scoţându-şi cizmele de cauciuc cu piciorul şiatârnând jacheta de lucru într-un cui. În bucătărie, umplu ibricul şi puse apa la fiert.Aşeză pe o tavă două ceşti cu farfuriuţe, o cană cu lapte, zaharniţa şi o farfurie cunapolitane învelite în ciocolată, bune pentru digestie. (Virginia nu mânca nimic la ceai,dar Violet nu refuza niciodată o gustărică.)

Urcă în dormitorul său, se spălă pe mâini, găsi o pereche de pantofi, îşi aranjă părul şise pudră pe nas. În acel moment auzi maşina urcând dealul şi intrând pe platforma dinfaţa casei. O clipă mai târziu se auzi închizându-se portiera maşinii, apoi uşa de laintrarea în casă şi vocea Virginiei.

— Vi!— Vin acum!Îşi puse şiragul de perle, aşeză o meşă de păr rebelă şi coborî. Nora ei stătea în hol,

aşteptând-o; era îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de catifea reiată, care-i scoteau înevidenţă picioarele lungi şi-şi aruncase o jachetă peste umeri. Avea o pieptănătură nouă,observă Violet, cu părul strâns la spate într-o fundă. Eleganţa ei era, ca de obicei, naturalăşi părea fericită cum Violet n-o mai văzuse de mult.

— Virginia! Ce bine e să te ştiu iar acasă. Şi ce grozav arăţi! Îmi place pieptănătura ta.Se sărutară. Te-ai coafat la Londra?

— Da. M-am gândit că a venit timpul să-mi schimb imaginea. Se uită în jur. Unde e

Henry?— La dihori, cu Willy Snoddy.— Vai, Vi!— Nu-ţi face griji. Peste jumătate de oră va fi acasă.— Nu asta am vrut să spun. Mă gândeam, ce caută el să-şi piardă vremea cu prăpăditul

ăla bătrân?— Păi nu mai are cu cine se juca, pentru că toţi copiii au plecat la şcoală. Şi a stat de

vorbă cu Willy când a venit să taie iarba săptămâna asta, iar Willy l-a chemat să vină cu elsă vadă capcanele. Mi s-a părut că dorea foarte mult să meargă, aşa că i-am dat voie. Nueşti de acord, sau ce?

Virginia izbucni în râs şi clătină din cap.— Nu, nici gând de aşa ceva. Dar nu mă aşteptam. Crezi că Henry şi-a dat seama ce-

nseamnă să vezi capcanele? E o treabă cam sângeroasă.— N-am idee. Sunt sigură că vom afla totul despre asta când se va întoarce. Willy va

avea grijă să vină la timp, sunt sigură.— Am avut întotdeauna impresia că îl consideri neserios pe beţivul ăla bătrân.— Nu-ndrăzneşte să-şi calce promisiunea pe care mi-a făcut-o şi nu bea niciodată

după-amiaza. Mai bine spune-mi, tu ce faci? Te-ai distrat bine?— Minunat. Uite… Aruncă un pachet plat, superb împachetat, în braţele lui Violet. Ţi-

am adus un cadou din metropolă.— Draga mea, dar nu trebuia.— E felul meu de a-ţi mulţumi pentru că ai avut grijă de Henry.— A fost o bucurie să stea cu mine. Dar ce dor îi era să te vadă şi să meargă acasă, la

Balnaid. Avea totul împachetat şi pregătit de dimineaţă, mult înainte de micul dejun.Acum, vreau să-mi spui absolut tot ce-ai făcut. Hai cu mine să-mi despachetez cadoul.

Porni, urmată de Virginia, spre salon şi se aşeză comod pe fotoliul său preferat, delângă cămin. Era o uşurare să stea jos, în sfârşit. Virginia se lăsă pe braţul canapelei,urmărind-o. Violet desfăcu funda şi deschise pachetul. O cutie plată, portocaliu cu maro.Ridică uşor capacul. Înăuntru, împăturit şi mătăsos, între straturi de hârtie fină, era oeşarfă de la Hermès.

— Vai, Virginia! E mult prea mult!— Meriţi cu prisosinţă.— Dar a fost o bucurie să-l ţin pe Henry.— I-am adus şi lui un cadou. E în maşină. M-am gândit să-l aduc aici, să-l vadă înainte

de a pleca spre casă.Eşarfa era în tonuri de roz, bleu şi verde. Exact ceea ce-i trebuia ca să înveselească

rochia aceea gri, de lână.— Nici nu ştiu cum să-ţi mulţumesc. Sunt într-adevăr încântată. Iar acum… împături

eşarfa la loc, o puse în cutie şi-o lăsă deoparte… Hai să bem o ceaşcă de ceai, iar tu să-mispui tot ce s-a întâmplat la Londra. Vreau să aud toate amănuntele…

— Când te-ai întors?— Ieri-seară, cu avionul. Edmund m-a aşteptat la Turnhouse şi ne-am dus la

Edinburgh, am luat masa la Rafaelli’s şi pe urmă am mers cu maşina acasă, la Balnaid.— Sper – şi Violet o aţinti pe Virginia cu privirea –, sper că aţi profitat de timpul

petrecut împreună ca să lămuriţi neînţelegerile dintre voi.Virginia avu atâta tact încât să-şi ia o figură stânjenită.— Ah, Vi. Se vedea atât de tare?— Numai un orb n-ar fi văzut. Eu n-am spus nimic, dar cred că înţelegi că Henry e

foarte îngrijorat dacă tu şi tatăl lui nu sunteţi în relaţii bune.— Ţi-a vorbit Henry despre asta?— Da. E foarte necăjit. Cred că se gândeşte că e şi-aşa destul de rău că trebuie să

meargă la Templeton. Dar să vă mai vadă şi pe voi că vă luaţi de păr, e prea mult pentruel.

— Nu ne-am luat chiar de păr.— Politeţea rece e chiar mai rea.— Ştiu. Şi-mi pare rău. Dar m-am împăcat cu Edmund. Nu vreau să spun că s-a

schimbat ceva. Edmund nu vrea să-şi schimbe hotărârea şi eu tot mai cred că e o teribilăgreşeală. Dar puţin am încheiat un armistiţiu. Zâmbi şi întinse mâna cu încheieturasubţire, pe care avea acum o brăţară lată din aur. Mi-a dăruit asta la cină. E un cadou debun venit. Aşa că ar fi o prostie din partea mea să mai stau bosumflată.

— Mă simt mult mai uşurată. Am reuşit să-l conving pe Henry că vă veţi reveniamândoi şi vă veţi împăca. Şi vă sunt recunoscătoare amândurora pentru că nu l-amdezamăgit. Henry are mare nevoie să fie liniştit, Virginia. Să se simtă în siguranţă.

— Of, Vi, crezi că nu ştiu?— Şi mai e ceva. E foarte îngrijorat din cauza lui Edie. Îl îngrozeşte Lo ie. Crede că

Lottie ar putea să-i facă rău lui Edie, cine ştie cum.Virginia se încruntă.— A spus el asta?— Am vorbit despre asta.— Crezi că are dreptate?— Copiii au intuiţie. Ca şi câinii. Recunosc răul acolo unde cei mari poate că nu-l văd.— Poate că e prea mult să vorbim de rău, Vi. Ştiu că şi mie-mi dă fiori, dar mi-am zis

mereu că e doar o ţicnită inofensivă.— Chiar că nu ştiu, spuse Violet. Dar i-am promis lui Henry că am să fiu cu ochii în

patru, să văd ce se-ntâmplă. Iar dacă Henry îţi spune ceva, trebuie să-l asculţi şi să încerci

să-l linişteşti.— Bineînţeles.— Aşa, vasăzică. Liniştită că spusese tot ce avusese de spus, Violet îndreptă

conversaţia într-o direcţie mai plăcută. Vorbeşte-mi despre Londra. Ţi-ai cumpăratrochie? Şi ce-ai mai făcut? Ai văzut-o pe Alexa?

— Da. Virginia se aplecă să-şi mai toarne ceai. Da, mi-am luat o rochie şi da, am văzut-o pe Alexa. Despre asta vreau să-ţi vorbesc. Lui Edmund i-am spus deja.

Violet înlemni. Ce Dumnezeu se întâmpla?— A păţit ceva?— Nimic rău. E cum nu se poate mai bine. Virginia se lăsă pe spate în fotoliu. Există

un bărbat în viaţa ei.— Alexa are un prieten? Dar asta e o veste grozavă! Mă gândeam deja că n-o să i se

întâmple nimic deosebit, draga de ea.— Trăiesc împreună, Vi.Pentru o clipă, Vi rămase mută. Apoi:— Trăiesc împreună?— Da. Şi nu-ţi spun poveşti de adormit copiii. M-a rugat în mod special să-ţi spun.— Şi unde trăiesc împreună?— Pe strada Ovington.— Dar… Violet, tulburată, îşi căuta cuvintele. Dar… de când s-a întâmplat?— De vreo două luni.— El cine e?— Îl cheamă Noel Keeling.— Cu ce se ocupă?— Lucrează în publicitate.— Câţi ani are?— E cam de vârsta mea. Arată bine. E fermecător.Cam de vârsta Virginiei. Un gând cumplit trecu prin mintea lui Violet.— Sper că nu e însurat deja.— Nu. E un tânăr numai bun de însurătoare.— Şi Alexa…?— Alexa străluceşte de fericire.— Crezi că o să se căsătorească?— N-am idee.— Se poartă frumos cu ea?— Cred că da. Nu l-am văzut decât câteva clipe. A venit acasă de la birou şi am băut

toţi trei câte un pahar. I-a adus flori Alexei. Şi nu ştia că voi fi acolo, aşa că nu le-acumpărat ca să mă impresioneze.

Violet rămase tăcută, încercând să se obişnuiască cu aceste dezvăluiri senzaţionale.Trăiau împreună. Alexa trăia cu un bărbat. Împărţeau patul, îşi duceau viaţa împreună.Fără să fie căsătoriţi. Nu era de acord cu asta, dar era mai bine să-şi ţină părerile pentrusine. Tot ce conta era ca Alexa să ştie că sunt cu toţii de partea ei, orice s-ar întâmpla.

— Ce-a zis Edmund când i-ai povestit?Virginia ridică din umeri.— Nu prea multe. Dar e sigur că n-o să se repeadă până la Londra cu puşca încărcată.

Dar cred că e îngrijorat, chiar numai pentru faptul că Alexa e o fată destul de bogată…are casa aceea şi banii pe care i-a moştenit de la Lady Cheriton. Ceea ce, zice Edmund,nu-i deloc de lepădat.

— Se teme că tânărul acesta umblă după banii ei?— E şi asta o posibilitate, Vi.— Tu l-ai văzut. Ce crezi despre el?— Mi-a plăcut…— Dar ai rezerve?— E aşa de atrăgător. E un tip grozav. Cum ţi-am zis, fermecător. Nu sunt sigură dacă

am încredere în el…— Vai de mine!— Dar astea sunt vorbe. S-ar putea să-l judec greşit.— Ce-am putea face?— Nu putem face nimic. Alexa are douăzeci şi unu de ani, trebuie să hotărască

singură.Violet ştia că Virginia are dreptate. Dar Alexa… era atât de departe. La Londra.— Ce bine ar fi să-l putem întâlni! Asta ar aduce lucrurile la normal.— Sunt de acord cu tine – şi ai să-l întâlneşti.Violet îşi privi nora şi o văzu zâmbind, mulţumită de sine ca pisica după ce-a mâncat

smântână.— Mă tem că mi-am vârât nasul şi m-am purtat ca o soacră. Am vorbit cu amândoi şi

au fost de acord să vină aici, în nord, în weekendul cu petrecerea familiei Steynton. O săstea amândoi la Balnaid.

— A, ce idee deşteaptă! Violet era gata s-o sărute, într-atât era de încântată. Ce fatăisteaţă eşti! E într-adevăr cea mai bună soluţie, fără să batem prea mult toba.

— Aşa m-am gândit şi eu. Chiar şi Edmund e de acord. Dar va trebui să ne purtămnormal şi cu tact, ca şi cum n-ar fi nimic deosebit. Fără priviri cu subînţeles sau aluzii.

— Vrei să spui că n-am voie să aduc vorba despre căsătoria lor? Virginia aprobă dincap. Violet rămase pe gânduri… Dar nici n-aş face aşa ceva, zău că nu. Sunt suficient demodernă ca să ştiu când să-mi ţin gura. Dar trăind împreună, tinerii îşi fac singuri atâteadificultăţi. Şi îngreunează lucrurile şi pentru noi. Dacă-i dăm prea multă importanţă

băiatului, o să creadă că-i forţăm mâna şi o să dea înapoi, îndurerând-o pe Alexa. Iar dacănu-i dăm destulă atenţie, Alexa o să aibă impresia că nu suntem de acord şi asta iarăşi os-o îndurereze.

— N-aş pune mâna în foc pentru asta. S-a maturizat foarte mult. E mult mai sigură peea. S-a schimbat.

— N-aş suporta s-o văd necăjită. Pe oricine, numai pe Alexa nu.— Mă tem totuşi că nu mai avem cum s-o protejăm. Au ajuns deja prea departe.— Da, spuse Violet, cu impresia că fusese puţin admonestată.Dar nu era momentul pentru resentimente. Dacă era vorba să fie de folos trebuia să fie

rezonabilă.— Ai perfectă dreptate. Cu toţii trebuie să…Dar n-a mai fost timp pentru mai mult. S-a auzit uşa de la intrare deschizându-se şi

apoi trântindu-se.— Mami!Se întorsese Henry. Virginia lăsă ceaşca de ceai pe masă şi sări în picioare. Uitase de

Alexa. Se repezi spre uşă, dar Henry ajunse înaintea ei, dând buzna peste ele, roşu la faţăde bucurie şi de efortul de a fi urcat dealul în fugă.

— Mami!Ea întinse braţele, iar el se aruncă, cu tot trupul, în îmbrăţişarea ei.

19Sâmbătă, 27 august Edmund era adeseori întrebat de către oameni plini de bune intenţii cu care se

întâlnea la petreceri dacă nu-i era greu să facă naveta între Edinburgh şi Strathcroy înacest ritm infernal, în fiecare dimineaţă şi seară, în fiecare zi din săptămânile în carelucra în Edinburgh. Dar adevărul era că lui Edmund nu-i păsa de kilometrii parcurşi.Faptul că ajungea acasă, la Balnaid, la familia sa era mult mai important decât efortulconsiderabil implicat şi numai un dineu la o oră târzie, la Edinburgh, sau un avion pecare trebuia să-l prindă la prima oră ori drumul înzăpezit în timpul iernii îl puteauconvinge să rămână în oraş şi să-şi petreacă noaptea în apartamentul din Moray Place.

Pe lângă asta, îi plăcea să conducă. Maşina era solidă şi sigură, iar autostrada, trecândprin Forth şi Fife până la Relkirk, îi era acum la fel de familiară ca şi propria palmă. Dupăce trecea de Relkirk, intra pe drumurile de ţară şi trebuia să reducă viteza şi să conducămai prudent, dar chiar şi aşa, rareori se întâmpla ca drumul să-i ia mai mult de o oră.

Profita de acest timp ca să scape de tensiunea adunată toată ziua, să uite de toatedeciziile pe care trebuise să le ia şi să se concentreze asupra multor altor faţete ale vieţiisale atât de active, la fel de importante. Iarna dădea drumul la radio. Nu asculta ştirile şinici discuţiile politice… era sătul de toate astea în clipa în care-şi strângea lucrurile de pebirou şi închidea, până a doua zi, toate documentele importante… ci Radio 3, concerte demuzică clasică şi piese de teatru de bună calitate. În restul anului, cum lumina seprelungea până târziu şi nu mai trebuia să facă acest drum pe întuneric, era o plăcere săprivească, pur şi simplu, cu încântare desfăşurarea anotimpurilor în ţinut. Aratul,semănatul, înfrunzirea copacilor, primii mieluşei care ieşeau în câmp, lanurile aurii,culegătorii de zmeură printre rândurile cărora nu le vedeai capătul, recolta, frunzele detoamnă, prima zăpadă.

Acum era vremea culesului. Era o seară minunată, iar vântul bătea uşor. Priveliştea erapaşnică şi spectaculoasă. Câmpurile şi fermele erau scăldate în lumina ultimelor raze desoare, dar aerul era atât de limpede, încât puteai vedea, cu uimitoare limpezime, fiecarepiatră, fiecare colţ de stâncă de pe dealurile din depărtare. Razele cuprindeau dealurile,reflectând strălucirea fiecărei culmi; râul de pe lângă drum scânteia în mii de luminiţe,iar cerul infinit era umbrit, din loc în loc, de nori.

Nu se mai simţise de mult atât de bine. Virginia se întorsese, totul revenise la normal.Darul pe care i-l făcuse era felul său de a-şi cere iertare pentru lucrurile pe care le

spusese în ziua primei izbucniri; o acuzase că-l răsfaţă pe Henry; că vrea să-l ţină lângă eadin egoism; că nu se gândeşte niciodată la nimeni altcineva în afară de ea însăşi. Eaacceptase brăţara cu recunoştinţă şi dragoste, iar bucuria ei fără rezerve era egală cuiertarea.

Seara trecută, după cina de la Rafaelli’s, o dusese acasă, la Balnaid pe drumul de ţarăînvăluit în lumina asfinţitului, pe sub faldurile unei privelişti spectaculoase, în tonuri deroz spre vest şi tuşe de nori grei, întunecaţi, trase parcă de o pensulă uriaşă.

Se întorseseră într-o casă pustie. Nici nu-şi mai amintea când se mai întâmplase aşaceva şi revenirea acasă devenea şi mai specială pentru ei. Nu tu câini, nu tu copii; numaiei doi. Adusese bagajele şi apoi luase două pahare cu whisky de malţ în dormitor; acolose aşezase pe marginea patului, privind-o cum îşi despachetează lucrurile. N-avea niciunrost să se grăbească, pentru că întreaga casă, noaptea, întunericul binecuvântat leaparţineau. Mai târziu, făcuse un duş; Virginia îşi pregătise baia. Venise spre el,parfumată şi proaspătă, şi se iubiseră cu pasiune până la epuizare.

Ştia că mărul discordiei se mai afla încă între ei. Virginia nu dorea să-l piardă peHenry, iar Edmund era hotărât să-l trimită la şcoală. Dar pentru moment încetaseră să semai hărţuiască şi, cu puţin noroc, supărarea putea fi uitată şi îngropată.

În plus, avea şi alte lucruri frumoase la care să se gândească. În seara asta îşi va vedeafiul din nou, după o săptămână de despărţire. Aveau multe să-şi spună. Iar apoi, pestecâteva zile, intrau în septembrie, când Alexa avea să-şi aducă prietenul la ei.

Vestea-bombă pe care Virginia i-o spusese despre Alexa îl luase pe Edmund prinsurprindere, lăsându-l într-o stare de confuzie, dar nici şocat, nici dezaprobator. Îşi iubeafoarte mult fiica şi ştia că are multe calităţi deosebite; dar de vreun an sau doi îşi dorea,în adâncul inimii sale, ca fata să prindă curaj şi să-nceapă să se maturizeze. La douăzecişi unu de ani era nesofisticată, timidă şi cam grăsuţă şi asta începuse să fie cam jenant.Era obişnuit să fie înconjurat de femei de lume, elegante (chiar şi secretara sa erasuperbă) şi nu-i făcea deloc plăcere această nerăbdare, chiar iritare în legătură cu Alexa.Dar acum îşi găsise singură un bărbat, ba chiar un bărbat bine, dacă era s-o creadă peVirginia.

Poate c-ar fi trebuit să fie mai dur. Dar nu-i plăcuse niciodată ideea de a se purta ca unşef de clan şi-l preocupa mai mult partea umană a situaţiei decât cea morală.

Ca de fiecare dată când se afla în faţa unei dileme, îşi propuse s-o rezolve dupăcriteriile sale. Să fie încrezător, să fie pregătit pentru ce putea fi mai rău şi să nu-şi facăiluzii. Lucrul cel mai rău ce se putea întâmpla era ca Alexa să înceapă să sufere. Pentru eaar fi fost o experienţă nouă şi înfricoşătoare, dar cel puţin ar fi ieşit din ea mai matură şi,spera el, mai puternică.

Intră în Strathcroy când orologiul bisericii bătea de şapte. Se gândi cu plăcere la clipa

când avea să ajungă acasă. Câinii erau precis acolo, eliberaţi de Virginia din cuştile lor,iar Henry îşi făcea baia sau servea ceaiul în bucătărie. Va sta cu Henry până ce acesta îşiva termina porţia de peşte pane sau sandviciul cu carne de vacă sau orice altă grozăvie îşialesese pentru cină, ascultându-l vorbind despre tot ce făcuse în această săptămână şisorbind, în timpul acesta, fără să se grăbească, o porţie de gin tonic tare.

Îşi aminti că nu mai aveau apă tonică. Toate bunătăţile din bar se terminaseră, puţincâte puţin, şi Edmund avusese intenţia să se oprească să cumpere o navetă înainte de apleca din Edinburgh, dar uitase. Aşa că trecu pe lângă podul care ducea spre Balnaid şi-şicontinuă drumul spre sat, oprind în faţa magazinului pakistanezului.

Toate celelalte magazine erau de mult închise, cu jaluzelele trase, dar pakistaneziipăreau să ţină deschis tot timpul. Mult după ora nouă seara, încă mai vindeau cutii delapte, pâine şi pizza ori fructe îngheţate oricui ar fi dorit.

Ieşi din maşină şi intră în magazin. Mai erau şi alţi clienţi, dar fiecare îşi umplea coşulcu câte ceva de pe ra uri sau erau ajutaţi de domnul Ishak, iar doamna Ishak îi zâmbi luiEdmund din spatele tejghelei. Era o femeie plăcută, cu ochii mari şi negri, încercănaţi, iarîn acea seară era îmbrăcată în mătase de culoarea untului, cu o eşarfă galben pal drapatăîn jurul capului şi umerilor.

— Bună seara, domnule Aird.— Bună seara, doamnă Ishak. Ce mai faceţi?— Mulţumesc, bine.— Ce mai face Kedejah?— Se uită la televizor.— Am auzit că a fost într-o după-masă la Pennyburn, cu Henry.— Aşa e; şi a venit de-acolo ud leoarcă, zău dacă nu.— Au făcut diguri, râse Edmund. Sper că nu v-aţi supărat.— Nici vorbă. S-a distrat grozav.— Aş dori nişte apă tonică, doamnă Ishak. Aveţi?— Sigur că da. Câte sticle vă trebuie?— Două duzini se poate?— Dacă aşteptaţi puţin, vi le aduc chiar eu din magazie.— Mulţumesc.Plecă. Edmund, răbdător, rămase s-o aştepte. Auzi o voce în spatele său.— Domnule Aird.Venea de-atât de aproape, chiar de sub umărul său, încât tresări violent. Se-ntoarse şi

se trezi faţă în faţă cu verişoara lui Edie, Lo ie Carstairs. De când venise să stea cu Edie,o văzuse în trecere, o dată sau de două ori, rătăcind prin oraş, dar făcuse tot posibilul s-oevite, nedorind să se confrunte cu ea. Acum se părea că-l prinsese şi n-avea cum să scape.

— Bună seara.

— Vă mai aduceţi aminte de mine?Vorbea aproape cu timiditate. Edmund nu era deloc încântat să se găsească atât de

aproape de femeia aceasta, cu pielea ei palidă, ofilită şi o umbră de mustaţă pe buzasuperioară. Părul ei avea culoarea – ba chiar şi aparenţa – unui colac de sârmă şi, de subsprâncenele bizar arcuite i se vedeau ochii de culoarea stafidei, rotunzi şi ficşi. În afarăde toate astea, părea destul de normală. Era îmbrăcată cu fustă şi bluză şi, deasupra, unpulover verde, lung, cu nasturi, înfrumuseţat cu dezinvoltură cu o broşă strălucitoare;purta pantofi cu tocuri înalte pe care se clătina uşor, continuând să vorbească cuEdmund.

— Pe vremuri stăteam la Lady Balmerino, iar acu’ stau cu Edie Findhorn. Vă văzui prinsat, da’ n-avusei cum să vă prind la o vorbuliţă pân’ acu’…

Lo ie Carstairs. Trebuie că avea aproape şaizeci de ani, şi totuşi nu se schimbase preamult faţă de vremea aceea în care lucra la Croy şi avea darul de a necăji sau de a enervape toată lumea din casă, cu mersul ei apăsat şi obiceiul de a-şi face apariţia exact atuncicând te aşteptai mai puţin. Archie jura că Lo ie trage toată ziua cu urechea şi totdeschidea uşile brusc, în speranţa s-o prindă acolo, ghemuită şi cu urechea pâlnie.Edmund îşi amintea cum, după-amiaza, era mereu îmbrăcată într-o rochie maron de lână,cu un şorţ de muselină legat deasupra. Şorţul de muselină nu fusese ideea lui LadyBalmerino, ci a lui Lo ie. Archie spunea că o face să pară mai slugarnică. Rochia aveapete de transpiraţie pe la subsuori, şi unul din cele mai îngrozitoare lucruri era faptul cămirosea tot timpul.

Toată familia vocifera şi se plângea întruna, iar Archie i-a cerut mamei sale să facăceva ca să aducă lucrurile la normal. Ori s-o dea afară pe nemernică, ori să ia măsuri deigienă. Dar sărmana Lady Balmerino, cu nunta lui Archie pe cap, cu o grămadă demusafiri care urmau să stea la Croy şi cu o petrecere de pus la punct pentru ziua ceamare, nu se simţea destul de puternică să-şi concedieze slujnica. Şi era prea bună lasuflet ca s-o cheme, pur şi simplu, pe Lottie, faţă în faţă, şi să-i spună că miroase.

În faţa atacurilor, găsise nişte scuze foarte palide.— Am nevoie de cineva care să facă ordine în camere şi să facă paturile.— O să ne facem singuri paturile.— Săraca, n-are decât o rochie.— Păi cumpără-i alta.— Poate că e mai nervoasă.— Nu într-atât încât să nu poată să se spele. Dă-i o bucată de săpun.— Nu sunt sigură că asta ar ajuta prea mult. Poate… de Crăciun?… Aş putea să-i fac

cadou nişte pudră de talc…?Dar nici această timidă încercare n-a dus la nimic, pentru că, nu mult după nuntă,

Lo ie scăpase o tavă, spărgând tot serviciul din porţelan de Rockingham, iar Lady

Balmerino fusese, în sfârşit, convinsă s-o dea afară.Încercând să n-o facă prea vizibil, Edmund se îndepărtă câţiva paşi.— Da, spuse el, încercând să pară cât mai amabil şi mai prietenos cu putinţă. Sigur,

îmi amintesc de dumneavoastră…— Ce minunat era la Croy pe vremea aia! În anul în care Archie a luat-o pe Isobel.

Mamă, ce vremuri! Mi-aduc aminte că aţi venit de la Londra pentru nuntă şi v-aţi făcut delucru pe-acolo toată săptămâna, ajutând-o pe Lady Balmerino cu una-alta.

— E o veşnicie de-atunci.— Da. Şi eraţi toţi aşa de tineri. Iar bătrânul Lord şi Lady Balmerino, aşa de buni şi

cumsecade. Croy s-a schimbat, aud, şi nu în bine. Ce tristă zi, când am auzit c-a muritLady Balmerino. Totdeauna a fost bună cu mine. Şi cu părinţii mei la fel. Mama şi tata aumurit. Ştiaţi, nu? Tot vrusei să schimbăm o vorbă, da’ n-am dat cu niciun chip dedumneavoastră. Şi ce tineri eraţi! Şi Archie cu amândouă picioarele întregi… ce chestie,să ia un glonţ în picior! N-am auzit ceva mai ridicol…

„Ah, doamnă Ishak, întoarce-te repede. Te rog, doamnă Ishak, vino înapoi!“— … auzii vestea de la Edie, sigur; mă-ngrijorează Edie, grasă cum e, nu face bine la

inimă. Şi ce tineri eraţi. Şi Pandora noastră! Zbura de colo-colo, ca un titirez. Şi cegrozăvie, cu plecarea ei în felul ăsta, nu? Ciudat că n-a mai venit acasă. Îmi ziceam că nuse poate să nu se-ntoarcă de Crăciun, da’ nici gând! Şi să nu fie acolo la moartea lu’ LadyBalmerino, zău, îmi pare rău şi nu-mi place să zic chestii dintr-astea, dar după minteamea a fost o treabă necreştinească. Da’ la urma urmelor, era un fluturaş de noapte… întoate privinţele… noi doi ştim despre ce-i vorba, nu? Ce ziceţi?

În acel moment izbucni într-un râs isteric şi-i dădu, pur şi simplu, una peste mână luiEdmund, în joacă, dar zdravăn. Reacţia lui instinctivă şi imediată a fost s-o lovească larândul lui, cu sete, bum, direct în nasul ăla lung pe care şi-l băga unde nu trebuie. Seimagină lovind-o, făcându-i faţa armonică. Îşi imagină titlurile care ar fi apărut în ziarullocal. „Proprietar din Relkirkshire atacă o doamnă din Strathcroy la magazinul din sat.“Strânse pumnii în buzunarele pantalonilor.

— … Şi nevasta matale fuse la Londra? Drăguţ. Şi mititelul cu bunică-sa. Îl văd pe-acolo câteodată. Cam slăbuţ, nu?

Edmund simţea cum i se ridică sângele în obraji. Se întreba cât se va mai puteastăpâni. Nu-şi mai amintea să-l fi adus vreodată cineva într-o asemenea stare, de furieneputincioasă.

— … Mititel pentru vârsta lui, aş zice… nu prea zdravăn…— Îmi pare rău, domnule Aird, că v-am ţinut atât de mult.Era vocea doamnei Ishak, care reuşea, în sfârşit, să oprească torentul răutăţilor

necontrolate debitate de Lo ie. Doamna Ishak, fie binecuvântată, veni în ajutorul său cucutia de carton plină cu sticle de tonic, ţinând-o în braţe ca pe o ofrandă.

— Ah, mulţumesc, doamnă Ishak. Venise la ţanc. Staţi puţin, daţi-mi mie cutia. Seduse s-o scape de greutate. Puteţi cumva să treceţi totul în contul meu?

Putea foarte bine să plătească cu bani gheaţă, dar nu voia să mai zăbovească nicioclipă.

— Sigur, domnule Aird.— Mulţumesc.Luă cutia din mâinile ei. Simţindu-se în siguranţă cu braţele ocupate, se întoarse să-şi

ia rămas-bun de la Lottie şi să scape de-acolo.Dar Lottie îşi vărsase focul şi dispăruse. Brusc, răscolitor, dispăruse pur şi simplu.

20Joi, 30 august — Mătuşa asta a locuit întotdeauna la Mallorca?— Nu. A venit aici acum un an sau doi. Înainte a stat la Paris, mai înainte stătuse la

New York şi mai înainte în California, spuse Lucilla.— Cam hoinară.— Da. Presupun că se poate spune şi aşa, dar are o aură de nobleţe.Jeff izbucni în râs.— Ce fel de om e?— Nu ştiu, pentru că n-am văzut-o niciodată. A plecat înainte să mă nasc eu,

măritându-se cu un american putred de bogat cu care locuia în Palm Springs. Eu măgândeam că trebuie să fie cea mai strălucitoare femeie din lume. Răutăcioasă şisofisticată, ca eroinele din piesele acelea vechi din anii ’30, cărora toţi bărbaţii le cădeaula picioare ca muştele şi care făceau tot felul de lucruri revoltătoare. A fugit laoptsprezece ani. A avut un curaj incredibil. Eu n-aş fi fost în stare. Şi mai era şi frumoasă.

— O mai fi frumoasă?— Nu văd de ce nu. La urma urmelor, n-are decât vreo patruzeci de ani, încă nu i-a

apus steaua. În sufrageria de la Croy avem un portret de-al ei. A fost pictat când aveavreo paisprezece ani şi chiar şi atunci era uluitor de frumoasă. Avem şi fotografii, pestetot prin casă, înrămate sau ţinute în albume vechi în care bunicul îşi punea instantaneele.Eram fericită când ploua afară, pentru că puteam să-mi petrec după-amiezile răsfoindalbumele acelea vechi. Şi când lumea vorbea despre ea, chiar dacă începeau prin a ojudeca, pentru că nu se gândise deloc şi nu-i păsase de părinţii ei, până la urmă ajungeausă-şi aducă aminte de vreo întâmplare amuzantă cu Pandora şi bineînţeles că nu se puteasă nu-i apuce râsul.

— A fost surprinsă când ai vorbit cu ea la telefon?— Sigur că da. Dar plăcut surprinsă, nu nemulţumită. Asta se simte. La început nici

nu-i venea să creadă că eu sunt. Dar pe urmă a zis: „Sigur că poţi veni. Cât mai repede. Şipoţi să stai cât vrei“. Şi mi-a explicat cum să ajung, după care a închis. Lucilla zâmbi. Aşacă, vezi bine, avem noroc cel puţin o săptămână.

Închiriaseră o maşină, un Seat micuţ, cel mai ie in pe care-l găsiseră, iar acumtraversau insula, printr-un ţinut de şes, cultivat din belşug, cu câte o moară de vânt dinloc în loc. Era după-amiază şi deasupra şoselei ce se întindea înaintea lor se ridicau aburi

de căldură. La stânga, la mare distanţă, se zăreau şiruri de munţi cu piscurile ascunse înceaţă. De cealaltă parte, ascunsă privirii lor, se afla marea. Deschiseseră toate geamuriledin maşină, ca să facă mai mult aer, dar vântul era fierbinte şi ridica praful, iar aerul erauscat. Jeff se afla la volan, iar Lucilla stătea lângă el, ţinând în mână bucăţica de hârtie pecare mâzgălise indicaţiile date de Pandora prin telefon.

O sunase de la Palma de Mallorca, după ce, chiar în acea dimineaţă, ajunsese acolo cuJeff. Veniseră de la Ibiza cu vaporul. Petrecuseră o săptămână la Ibiza, unde locuiseră laprietenul lui Jeff, Hans Bergdorf. Hans era pictor şi le fusese destul de greu să găseascălocuinţa lui, aflată chiar în vârful vechiului oraş, printre zidurile cetăţii fortificate. Odatădescoperită, casa se dovedise foarte pitorească. Avea pereţii groşi şi era văruită în alb,părând incredibil de primitivă. De pe balconul din piatră, ieşit în afară, se vedea întreagapanoramă a oraşului vechi, oraşul nou, portul şi marea, dar nici acest deliciu nu-i puteaface să uite că trebuia să-şi gătească pe o plită micuţă şi toată apa curentă provenea de laun singur robinet cu apă rece. În consecinţă, Lucilla şi Jeff erau acum foarte murdari, casă nu spunem că miroseau, iar bagajele umflate, înghesuite pe bancheta din spate, eraupline cu haine murdare, transpirate şi respingătoare. Lucilla, care nu era genul de fatăcare să-şi piardă prea mult timp gândindu-se cum arată, ajunsese să viseze ziua în careavea să-şi spele părul, iar Jeff era disperat că-şi lăsase barba să crească. Era blondă, ca şipărul, dar inegală şi răvăşită, făcându-l să pară mai degrabă un vagabond decât un viking.De fapt, amândoi erau atât de jalnici, încât era de mirare că omul de la garaj acceptase săle închirieze maşina. Lucilla observase suspiciunea de pe faţa lui, dar Jeff scosese ogrămadă de pesetas şi, cu banii în mână, omul nu prea mai putea să-i refuze.

— Sper că Pandora are o maşină de spălat, spuse Lucilla.— Eu aş prefera o piscină.— Nu-ţi poţi spăla hainele în piscină.— Pui pariu?Lucilla privi prin geamul deschis al maşinii. Munţii se vedeau acum mai aproape şi

vegetaţia era mai bogată. Pe aici creşteau pini, şi mirosul răşinii calde pătrundea prinfereastra deschisă, odată cu praful. Ajunseră în dreptul unei răscruci de drumuri, dincare se intra pe un alt drum principal. Se opriră, lăsând alte maşini să treacă. Indicatorulpurta menţiunea „Puerto del Fuego“.

— Deci, ne aflăm pe partea dreaptă a drumului. Acum ce facem?— O luăm spre Puerto del Fuego, dar trebuie să facem la stânga după vreun kilometru

şi jumătate. E un drum mai mic ce duce spre Cala San Torre.Maşinile se răriseră. Riscând, Jeff intră cu atenţie pe partea sa de drum.— Dacă ajungem în port, înseamnă că am mers prea departe.— Aşa zic şi eu.Se simţea deja mirosul mării. Începură să se zărească primele case, un bloc nou, un

garaj. Trecură pe lângă un grajd de călărie cu iarbă uscată, unde păşteau nişte caiciolănoşi.

— Vai, sărmanii, spuse Lucilla, care avea o inimă bună, dar Jeff n-avea ochi decâtpentru drumul din faţa lui.

— Uite un indicator. „Cala San Tore“.— Ăsta e!Intrară pe drumul dublu, scăldat de soare şi se treziră, deodată, într-o zonă plină de

verdeaţă, total deosebită de pământul plat şi uscat pe unde veniseră. Pini ca nişteumbrele umbreau drumul, lăsând să pătrundă câte o rază de soare, iar dinspre fermeleşubrede se auzea cotcodăcitul vesel al găinilor şi behăitul caprelor.

— Ce frumos s-a făcut dintr-odată! observă Lucilla. Vai, uite ce măgăruş drăguţ!— Ochii pe hartă, fetiţo! Acum pe unde o luăm?Ascultătoare, Lucilla îşi consultă notiţele.— Vasăzică, urmează o cotitură foarte abruptă spre dreapta şi pe urmă o luăm în sus

pe deal, până la ultima casă din vârf.La colţul următor ajunseră în locul cu pricina; Jeff schimbă viteza şi coti. Maşina,

părând să fie gata să dea în fiert în orice clipă, urca greu pe drumul abrupt şi şerpuit. Maierau şi alte case, vile somptuoase, de-abia vizibile din spatele porţilor închise şi algrădinilor pline de verdeaţă.

— Asta, spuse Lucilla, este ceea ce agenţii imobiliari numesc o „zonă foarte căutată“.— Pentru snobi, adică.— Mai degrabă pentru cei bogaţi, vreau să spun.— Cred şi eu. Mătuşă-ta trebuie că are grămezi de bani.— Şi-a obţinut divorţul în California, răspunse Lucilla, şi tonul ei arăta că nu mai are

nimic de adăugat.Încă vreo sută de metri, încă vreo două curbe în ac de păr şi iată-i ajunşi la destinaţie.

Casa Rosa. Numele, scris cu înflorituri pe plăci decorative pe peretele înalt de piatră, sevedea foarte clar, deşi umbrit de o azalee înflorită. Poarta era deschisă, cu un drum deacces bordurat cu verdeaţă, care ducea până la garaj. În garaj era o maşină, iar o alta – unMercedes roşu-închis, demn de invidiat – era parcată la umbra unui măslin cioturos. Jeffopri motorul. Era o linişte deplină. Apoi, Lucilla auzi un susur de apă, parcă de la vreofântână şi, în depărtare, clinchetul clopoţeilor de la gâtul oilor. Munţii erau acum la doipaşi, cu culmile golaşe, arse de soare şi pantele acoperite de măslini aurii.

Mulţumiţi că scapă, în sfârşit, de maşină, coborâră încet, întinzându-şi picioareletranspirate. Aici, la înălţime, se simţea puţin briza dinspre mare, răcoroasă şi proaspătă.Privind în jurul său, Lucilla observă că vila Casa Rosa era construită pe o ieşitură destâncă, aflată chiar deasupra lor, şi se putea ajunge pe scări până la intrarea principală.Baza fiecărei trepte era împodobită cu plăcuţe de ceramică albastră cu alb şi, de o parte şi

de cealaltă, erau aşezate ghivece cu muşcate, până sus. Totul era acoperit cu un torent deplante agăţătoare, roşii, galbene şi azurii ca şi cerul dimineţii. Aerul era parfumat de florişi se simţea mirosul pământului proaspăt udat.

Atât de uimitor era totul, atât de diferit de tot ceea ce văzuseră până atunci, încât,pentru o clipă, îşi pierduseră glasul. Apoi, Lucilla şopti:

— N-am crezut că ar putea fi chiar aşa!— Un lucru e sigur, nu putem rămâne toată ziua aici.— Nu.Jeff avea dreptate. Lucilla se întoarse spre trepte, luând-o în sus. Înainte să treacă de

prima treaptă însă, tăcerea fu întreruptă de zgomotul unor tocuri înalte, grăbindu-se peterasa de deasupra lor.

— Dragii mei!O siluetă îşi tăcu apariţia în capul scărilor, cu braţele deschise în semn de salut.— Am auzit maşina. Aţi sosit, deci. Nu v-aţi rătăcit. Ce isteţi sunteţi şi ce grozav că aţi

venit! Prima impresie a Lucillei despre Pandora a fost că e slabă ca o boare. Părea eterică, de

parcă ar fi fost gata să se risipească. Parcă luase o vrăbiuţă în braţe. Ţi-era teamă s-ostrângi prea tare, să n-o spargi cumva. Avea părul castaniu, dat pe spate, buclat şi lungpână la umeri. Lucilla bănuia că Pandora purta această pieptănătură la optsprezece ani şinu avusese niciun motiv să şi-o schimbe. Avea ochii de culoarea oţelului, adumbriţi degene lungi şi gura arcuită, plină şi dulce. Pe obrazul drept, chiar deasupra colţului gurii,avea un semn întunecat, rotund, prea sexy să-i poată spune aluniţă. Era îmbrăcată într-uncostum cu pantaloni largi, de un roz strălucitor, ca florile de hibiscus, şi purta lanţuri deaur la gât şi cercei de aur la urechi. Mirosea… Lucilla ştia parfumul acela. Se numeaPoison. Îl încercase şi ea, fără să se poată hotărî dacă-i place sau nu. Acum, mirosindu-lpe Pandora, tot nu era sigură.

— Aş fi ştiut că tu eşti Lucilla, chiar dacă nu mi-ar fi spus nimeni. Semeni atât de multcu Archie…

Se părea că nici nu observase cât de groaznic arătau, cu şorturile lor jegoase şitricourile murdare. Iar dacă o făcuse, nu lăsa în niciun fel să se ghicească acest lucru.

— … Iar tu trebuie să fii Jeff… Îi întinse o mână cu degete trandafirii. E minunat că aiputut veni cu Lucilla.

El îi luă mâna în mâna sa enormă şi, puţin copleşit de această primire şi de zâmbetulei strălucitor, îi spuse:

— Mă bucur să vă întâlnesc.Ea îi recunoscu accentul imediat.— Eşti australian! Ce adorabil. Nu cred că am mai avut vreodată oaspeţi din Australia.

A fost groaznic pe drum, nu-i aşa?— Nu. Deloc. Doar foarte cald.— Precis că vreţi să beţi ceva…— Să ne luăm lucrurile din maşină…?— Puteţi să vă ocupaţi de asta mai târziu. Mai întâi să bem ceva. Haideţi, e aici un

prieten de-al meu pe care aş vrea să-l cunoaşteţi.Lucilla încremeni. Cu Pandora nu era nicio problemă, dar cu siguranţă că nu puteau să

se arate în halul acela în faţa altcuiva.— Pandora, suntem îngrozitor de murdari…— Doamne Dumnezeule, nu contează. N-o să-l deranjeze…Se întoarse şi porni pe scări în sus, iar ei n-aveau altă soluţie decât s-o urmeze,

străbătând o terasă lungă, umbrită şi răcoroasă, cu fotolii de grădină din trestie vopsită înalb şi perne imense, de culoarea untului. Câţiva palmieri erau plantaţi în vase deporţelan, albastru cu alb.

— Nu poate sta prea mult şi vreau să-l cunoaşteţi…Au dat colţul casei şi, urmând-o îndeaproape pe Pandora cu tocurile ei înalte, s-au

trezit din nou sub razele unui soare strălucitor. Lucilla regreta că nu-şi luase ochelarii desoare din maşină. Orbită de soare, observă totuşi terasa largă, deschisă, umbrită decopertine în dungi şi pavată cu marmură. Câteva trepte scunde coborau de aici spregrădina imensă, plină de arbori şi tufe în floare. Pajiştea era marcată de nişte alei pavate,care încercuiau o piscină cu apă de mare, nemişcată ca o oglindă. De cum o zări, Lucillase simţi mai răcorită. O saltea pneumatică plutea la suprafaţa apei, legănată uşor decurenţii ce veneau dinspre filtru.

La capătul celălalt al grădinii zări o altă clădire, pe jumătate ascunsă de hibiscuși,scundă, cu un singur nivel, dar cu propria ei terasă ce dădea spre piscină. Terasa eraumbrită de un pin-umbrelă micuţ, şi dincolo de marginea acoperişului său nu se zăreanimic altceva în afară de cerul albastru, oţelit.

— Iată-i, Carlos, au ajuns cu bine. Probabil că indicaţiile mele n-au fost atât deîncurcate cum ne-am temut.

În capul scărilor, la umbra unei copertine, era aşezată o măsuţă joasă, pe care se aflauo tavă cu pahare şi o carafa înaltă. O scrumieră, o pereche de ochelari de soare, o carte.Alte fotolii de trestie, cu perne galbene. Când se apropiară, un bărbat se ridică de peunul dintre ele şi rămase în picioare, zâmbind, aşteptând să fie prezentat. Era foartefrumos, înalt şi cu ochii negri.

— Lucilla, draga mea, acesta e prietenul meu, Carlos Macaya. Carlos, ţi-o prezint peLucilla Blair, nepoata mea. Iar Jeff…?

— Howland, completă Jeff în locul ei.— Şi e australian. Nu-i grozav? Acum hai să luăm loc şi să bem ceva. Aici e nişte ceai

cu gheaţă, dar pot să-i spun Seraphinei să ne aducă ceva mai tare dacă doriţi. Poate coca-cola? Sau vin? Izbucni în râs. Sau şampanie? Ce idee bună. Dar poate că e cam devreme.Mai bine lăsăm şampania pe mai târziu.

I-au spus că ceaiul cu gheaţă era perfect. Carlos trase un scaun pentru Lucilla şi apoise aşeză lângă ea. Dar Jeff, care era în stare să absoarbă oricât de mult soare, ca o şopârlă,se duse să se aşeze pe balustrada terasei, iar Pandora se cocoţă lângă el, bălăngănindu-şipicioarele şi cu una din sandale atârnată pe degetul mare.

Carlos Macaya turnă ceai şi-i dădu Lucillei un pahar.— Veniţi de la Ibiza?— Da, am ajuns azi-dimineaţă cu vaporul.— Cât aţi stat acolo? Engleza lui era perfectă.— O săptămână. Am stat la un prieten al lui Jeff. Casa era minunată, dar groaznic de

primitivă. De asta arătăm în halul ăsta. Asta e. Îmi pare rău.El nu făcu niciun comentariu, mărginindu-se să zâmbească înţelegător.— Şi înainte de Ibiza?— Am locuit la Paris. Acolo l-am întâlnit pe Jeff. Mă pregătesc să devin pictoriţă, dar

erau atâtea de văzut şi de făcut, încât n-am realizat prea mult.— Parisul e un oraş minunat. Asta a fost prima dată când l-aţi văzut?— Nu, am mai fost o dată. Am stat cu o familie, să învăţ limba.— Şi cum aţi ajuns de la Paris la Ibiza?— Ne-am gândit să venim cu autostopul, dar până la urmă am călătorit cu un autocar.

Ne-am oprit, din timp în timp, am găsit câte o „vizuină“ unde să stăm şi am vizitatlocurile pe unde am trecut. Catedrale şi castele cu podgorii – chestii dintr-astea.

— Nu v-aţi pierdut timpul. Aruncă o privire spre Pandora care tăifăsuia cu Jeff; băiatulo privea uimit, ca pe o sălbăticiune ciudată, cum nu mai văzuse până atunci. Pandora mi-a spus că e prima dată când vă întâlniţi.

— Da.Lucilla ezită. Bărbatul acesta era probabil iubitul actual al Pandorei, ceea ce însemna

că aici nu era nici locul, nici momentul, să comenteze fuga ei din tinereţe sau felul în caretrăise după aceea.

— A stat întotdeauna în străinătate. Adică, a locuit în străinătate.— Iar dumneavoastră sunteţi din Scoţia?— Da, din comitatul Relkirkshire. Acolo locuiesc părinţii mei. Tăcură pentru câteva

clipe. Lucilla luă o gură de ceai cu gheaţă. Aţi fost vreodată în Scoţia?— Nu. Am studiat la Oxford câţiva ani (asta era explicaţia pentru engleza foarte

corectă pe care o vorbea), dar nu mi-am găsit niciodată timp să merg în Scoţia.— Mereu ne-am dorit ca Pandora să vină să ne vadă, dar degeaba.— Poate că nu-i plac frigul şi ploaia.

— Nu-i frig şi nu plouă chiar tot timpul. Numai câteodată.El izbucni în râs.— Aşa o fi. E grozav că aţi venit să-i ţineţi companie. Iar acum…Trase manşeta cămăşii de mătase şi-şi privi ceasul. Era un ceas frumos şi neobişnuit,

cu orele marcate prin replici miniaturale de fanioane pentru iahturi, prins la încheieturamâinii cu o brăţară grea, din aur. Lucilla se întrebă dacă era un cadou de la Pandora.Poate că fanioanele însemnau „te iubesc“ în codul naval.

— … E timpul să-mi iau rămas-bun. Sper că mă veţi scuza, dar am de lucru…— Bineînţeles…Bărbatul se ridică din nou în picioare.— Pandora, trebuie să plec.— Vai, dragul meu, ce păcat! Îşi prinse sandaua şi sări jos de pe balustradă. Nu-i

nimic, ai avut timp să-mi cunoşti oaspeţii. Venim şi noi să te conducem.— Nu trebuie să vă deranjaţi cu toţii.— Oricum trebuie să-şi ia bagajele. Abia aşteaptă să despacheteze şi să facă o baie.

Hai să mergem…Îl luă de braţ.Aşa că au pornit cu toţii înapoi spre locul unde maşina îi aştepta, la umbră, sub

măslin. Şi-au luat rămas-bun, Carlos a schiţat un sărut al mâinii Pandorei şi apoi s-aaşezat la volanul Mercedesului.

Pornise motorul, iar Pandora se dădu un pas mai în spate. Dar, înainte de a porni ladrum, el rosti:

— Pandora.— Da, Carlos?— Să-mi spui dacă te răzgândeşti.Ea nu răspunse imediat; apoi scutură din cap.— N-am să mă răzgândesc, îi spuse.El zâmbi, ridică din umeri, acceptând totuşi destul de firesc hotărârea ei. Cuplă

ambreiajul şi, cu un ultim semn, îi părăsi; maşina ieşi pe poartă, apoi porni în josuldealului, pierzându-se în depărtare. Au aşteptat până ce sunetul Mercedesului nu s-a maiauzit. Rămăsese doar clipocitul fântânii şi clinchetul clopoţeilor turmei de oi.

„Să-mi spui dacă te răzgândeşti.“Ce-i ceruse Carlos Pandorei? Pentru o clipă, Lucilla se amăgi cu ideea că o ceruse în

căsătorie, dar renunţă imediat. Era prea prozaic pentru o pereche atât de sofisticată şispectaculoasă. Mai degrabă, încercase s-o convingă să vină cu el în cine ştie ce excursieromantică, în insulele Seychelles sau pe plajele străjuite de palmieri din Tahiti. Sau poatecă o invitase, pur şi simplu, să cineze în oraş şi ea n-avusese chef să meargă.

Orice ar fi fost, Pandora nu părea dispusă să-i lămurească. Carlos plecase şi acum

revenise la activităţi mai practice. Bătu uşor din palme:— Deci. Să trecem la treabă. Unde-i bagajul vostru? Asta-i tot? Nici valize, nici

garderob, nici măcar o cutie pentru pălării? Mie-mi trebuie mai multe bagaje numaipentru o seară. Acum, haideţi…

Porni din nou în sus pe scări, în mare viteză, iar ei o urmară din nou. Lucilla cărageanta sa de voiaj din piele, iar Jeff se încărcase cu două rucsacuri umflate.

— Am pregătit totul pentru voi în casa de oaspeţi. Puteţi să vă faceţi comozi şi să văvedeţi de treburi cum doriţi. Eu nu-s în stare de mare lucru dimineaţa, aşa că va trebui săvă luaţi singuri de mâncare. Frigiderul e plin de bunătăţi şi aveţi cafea şi tot ce vă trebuieîn dulăpior. Credeţi că vă puteţi descurca?

Ajunseseră pe terasă.— Bineînţeles.— Şi m-am mai gândit să mâncăm de seară pe la nouă. Numai bufet rece, pentru că nu

sunt în stare să-mi gătesc ca să-mi salvez viaţa, iar Seraphina, menajera mea, pleacă acasăîn fiecare seară. Dar precis că a pregătit totul pentru noi. Veniţi la opt şi jumătate şiputem lua ceva de băut. Acum am să mă culc puţin, aşa că vă las să vă descurcaţi şi să văaranjaţi. Mai târziu, poate că am să fac o baie, înainte să mă schimb pentru cină.

Imaginea Pandorei, îmbrăcată în ceva şi mai grandios decât costumul din mătase roz îiaminti Lucillei de problema jenantă a hainelor.

— Pandora, noi n-avem nimic de schimb. Aproape toate lucrurile noastre suntmurdare. Jeff are o cămaşă curată, dar nu e călcată.

— Draga mea, vrei să-ţi împrumut ceva?— Un tricou curat?— Sigur, ai dreptate, ce proastă sunt. Ar fi trebuit să-ţi ofer ceva. Stai o clipă.Rămaseră pe loc. Ea dispăru prin glasvandul larg deschis, intrând în ceea ce probabil

era dormitorul ei, şi se întoarse aproape imediat, ţinând în mână o bluză de mătasealbastru întunecat, presărată cu bănuţi.

— Ţi-am adus-o pe asta, e groaznic de vulgară, dar foarte nostimă. Poţi s-o păstrezidacă vrei, eu n-o port niciodată. O aruncă spre Lucilla, iar aceasta o prinse din zbor. Iaracum, duceţi-vă să vă vedeţi cuibuşorul. Dacă doriţi ceva, sunaţi la telefonul interior şiSeraphina vă va aduce tot ce vă trebuie. Le trimise un sărut. Opt şi jumătate. Ne vedematunci.

După care plecă, lăsându-i pe Lucilla şi pe Jeff să-şi vadă de treburi. Lucilla încă maiezita, visând la ceea ce avea să se întâmple.

— Jeff, nu-mi vine să cred. Avem o casă întreagă la dispoziţia noastră.— Şi ce mai aşteptăm? Dacă nu intru în piscină în cel mult două minute, am să

explodez.Lucilla porni prima, coborând cele câteva trepte şi străbătând grădina, urmată de Jeff.

Căsuţa îi aştepta. Uşa se deschidea înspre un salon. Draperiile fuseseră trase, iar Lucillase opri să le deschidă. Raze de lumină pătrunseră înăuntru şi Lucilla zări veranda micuţă,aflată la celălalt capăt al încăperii, o bucăţică de grădină acoperită.

— Avem chiar şi un loc unde să facem plajă!Uşiţa căminului era deschisă şi se zăreau butucii rânduiţi pentru foc. În cameră se

aflau câteva scaune confortabile, o tavă cu băuturi şi pahare, o măsuţă pentru cafea cu unteanc de reviste şi un perete cu ra uri pentru cărţi. Deschizând şi celelalte uşi,descoperiră două dormitoare duble şi o baie spaţioasă, minunată.

— Cred că ăsta e dormitorul cel mai frumos. Sunt sigură că e cel mai mare.Jeff lăsă rucsacurile pe podea şi Lucilla trase şi draperiile de aici.— Putem vedea marea din locul ăsta. Doar o frântură, un triunghi, dar tot e o vedere

spre mare.Lucilla deschise uşile dulapului şi văzu şirurile de umeraşe, simţi mirosul de lavandă.

Aşeză bluza împrumutată pe unul dintre umeraşe, lăsând-o acolo, singuratică.Jeff îşi scosese adidaşii, şi acum se dezbrăca de tricou.— Poţi să admiri casa cât vrei. Eu am chef să înot. Vii şi tu?— Imediat.Jeff plecă. O clipă mai târziu, Lucilla auzi un pleoscăit ce anunţa saltul lui grăbit şi-şi

imagină atingerea mătăsoasă a apei reci. Dar asta, mai târziu. În clipa asta voia să afletotul despre casă.

La o cercetare mai amănunţită, casa de oaspeţi a Pandorei se dovedi perfectă. Nulipsea nimic – şi Lucilla era plină de admiraţie pentru modul în care Pandora se gândisela fiecare amănunt. Cineva… şi cine altcineva putuse să fie, decât Pandora?… îşiimaginase tot ce şi-ar fi dorit sau ar fi avut nevoie un oaspete, de la flori proaspete şi cărţinoi, minunate, până la pături suplimentare, pentru serile răcoroase, sau sticle cu apăfierbinte pentru vreun stomac deranjat. În baie găseai toate genurile de săpun, săruri,şampon, a ershave, loţiuni pentru corp şi uleiuri pentru baie. Prosoape şi covoraşepufoase şi, agăţate pe spatele uşii, două halate de baie imense, albe ca zăpada.

Lăsând în urmă tot acest lux, Lucilla traversă salonul şi intră în bucătărie, pe care ogăsi strălucind de curăţenie, plină de dulapuri în care se găseau oale spaniole de lut, tigăistrălucitoare, caserole şi toate ustensilele de bucătărie necesare. Dacă doreai – ceea ce nuse poate spune despre Lucilla – puteai foarte uşor să găteşti cina pentru zece persoane.Se aflau acolo un aragaz electric şi unul cu gaz, o maşină de spălat vase şi un frigider.Deschise frigiderul şi acolo descoperi, alături de tot ceea ce era necesar pentru un micdejun copios, două sticle de apă minerală Perrier şi una de şampanie. O a doua uşă ieşeadin bucătărie. O deschise şi descoperi… ce bucurie inegalabilă… o spălătorie cu maşinăde spălat, uscătoare şi un fier de călcat, cu scândură cu tot. Vederea acestor obiecte atâtde casnice îi dădu mai multă satisfacţie decât toate celelalte obiecte de lux la un loc.

Pentru că acum, în sfârşit, puteau fi curaţi.Se apucă de treabă, fără să piardă nicio clipă. Reveni în dormitor, se dezbrăcă, îşi puse

unul din halate şi apoi începu să despacheteze. Asta însemna să deşerte conţinutul unuiadin rucsacuri pe podea. La fundul rucsacului său se afla trusa de voiaj, o perie şi unpieptene, blocul de desen, vreo două cărţi şi plicul de la tatăl ei, în care găsise cecul,scrisoarea de la el şi invitaţia la petrecere, de la Verena Steynton. O scoase pe aceasta dinplic şi o aşeză pe măsuţa de toaletă goală. Era puţin cam pretenţioasă, dar avea impresiacă dă camerei o notă personală, ca şi când Lucilla şi-ar fi pus numele acolo, pretinzând căe vorba de petrecerea ei.

Lucilla Blair

Doamna Angus SteyntonLa reşedinţa familieiPentru Katy

De ce oare părea atât de ridicolă? Lucilla izbucni în râs. O altă viaţă, din altă lume. Luă

un braţ de şosete murdare, pantaloni scurţi, blugi şi alţi pantaloni şi tricouri, apoi seîndreptă spre spălătorie. Fără să se mai obosească să le sorteze (maică-sa ar fi făcutapoplexie dacă ar fi văzut şosetele roşii la un loc cu cămăşile albe, dar maică-sa nu eraacolo s-o apostrofeze, aşa că, ce mai conta?), Lucilla îndesă totul în maşină, turnădetergent, închise uşiţa şi-i dădu drumul. Apa pătrunse printre rufe şi tamburul începusă se învârtească, iar ea se dădu cu un pas mai în spate, privind cu aceeaşi plăcere cu carear fi privit un program interesant la televizor.

Apoi dădu la o parte cu piciorul restul de haine murdare, se duse să-şi caute costumulde baie şi plecă după Jeff, la piscină.

Înotă îndelung. După o vreme, Jeff ieşi din bazin şi se lungi la soare, să se usuce. Încădouă lungimi de bazin şi apoi constată că băiatul plecase, intrase în casă. Ieşi şi ea dinpiscină şi-şi stoarse părul lung de apă. Intră în casă. Îl găsi în dormitor, lungit pe unuldin paturi. Părea gata să adoarmă. Dar ea nu voia să-l lase să doarmă. Îl strigă, şi apoi,alergând, se aruncă cu toată greutatea deasupra lui.

— Jeff…— Da?— Ţi-am spus eu că e frumoasă?— Cine?— Pandora, bineînţeles.Jeff nu răspunse imediat. Era somnoros, pe punctul de a adormi şi n-avea chef de

conversaţie. Braţul său, întins, servea drept pernă Lucillei. Pielea îi mirosea a clor şi a apădin piscină.

— Nu crezi că e frumoasă?

— Ce-i drept, e o tipă sexy.— Crezi că e sexy?— Puţin cam bătrână pentru mine.— Nu pare bătrână.— Şi e şi cam slăbănoagă.— Nu-ţi plac slăbănoagele?— Nu. Iubitele mele trebuie să aibă ţâţe mari şi fundul plin. Lucilla, care-l moştenea

pe tatăl său şi era înaltă şi subţire şi cu sâni foarte mici, îl lovi cu pumnul strâns.— Ba nu!El izbucni în râs.— Şi cam ce-ai vrea să spun eu?— Ştii ce vreau să spui.El îi trase faţa spre el şi o sărută îndelung.— Aşa e bine?— Cred că o să trebuiască să-ţi razi barba aia.— Şi de ce, mă rog?— Pentru că o să zică lumea că m-am curăţat cu glaspapir.— Atunci n-o să te mai sărut. Sau am să-ncep să te sărut undeva unde nu se vede.Tăcură amândoi. Soarele se îndrepta spre asfinţit şi, foarte curând, avea să se întunece.

Lucilla se gândi la asfinţitul serilor de vară scoţiene, care se prelungea până aproape demiezul nopţii.

— Ce crezi, spuse ea, sunt împreună? Crezi că e o poveste de iubire pasională?— Despre cine vorbeşti?— Despre Pandora şi Carlos Macaya.— Habar n-am.— E grozav de arătos.— Da. Fără cusur.— Mie mi s-a părut drăguţ. Un om plăcut. Deschis la vorbă.— Mie mi-a plăcut maşina lui.— Eşti obsedat. Ce crezi că a întrebat-o?— Cum adică?— El i-a spus: „Să-mi spui dacă te răzgândeşti“, iar ea i-a răspuns: „N-am să mă

răzgândesc“. Probabil că a rugat-o ceva. Probabil voia să facă ceva împreună.— Ei, orice ar fi fost, nu părea să-i pese.Dar Lucilla nu era mulţumită.— Sunt sigură că era ceva foarte important. Un moment crucial în viaţa amândurora.— Ai o imaginaţie bolnavă. Mai degrabă voia să-i propună o partidă de tenis.— Da. Nu ştia nici ea de ce, dar simţea că nu acesta fusese motivul. O ă – şi o atul se

transformă într-un căscat… Poate. Făcuseră fiecare câte un duş şi se curăţaseră, iar acum miroseau grozav a şampon – ca

să nu mai punem la socoteală şi faptul că nu-i costase nimic. Jeff îşi aranjase barba cu oforfecuţă de unghii, iar Lucilla îi călcase singura cămaşă curată şi recuperase, dinmormanul de rufe din spălătorie, cea mai curată pereche de blugi.

Cât despre ea, îşi spălase părul lung, negru şi-l periase până se uscase; îşi pusese opereche de pantaloni negri, strâmţi, iar acum îşi încheia nasturii bluzei împrumutate.Mătasea grea îi crea o delicioasă senzaţie de răcoare, aşa cum şi-o pusese, direct pe piele,iar broderia cu bănuţi, văzută în oglindă prin ochii pe jumătate închişi, nu mai păreachiar aşa de îngrozitoare cum îşi imaginase la început. Poate că şi locul acesta neobişnuitera de vină. Poate că ambianţa aceasta foarte luxoasă neutraliza orice vulgaritate. Era oidee interesantă şi i-ar fi plăcut să vorbească cu cineva despre asta, dar în momentul acelan-avea timp.

— Haide, îi spuse Jeff. E timpul s-o pornim. Am nevoie de ceva de băut.Porni spre uşă şi ea îl urmă, verificând ca toate luminile din casa de oaspeţi să fie

stinse. Era aproape sigură că Pandorei nu-i păsa câtuşi de puţin dacă toate luminilerămâneau aprinse, dar, crescută de o mamă scoţiană chibzuită, Lucilla moştenise aceastătendinţă casnică spre economie, ca şi când subconştientul său ar fi fost un computerprogramat. I se păru ciudat acest lucru, pentru că stricteţea anilor din urmă lăsase asupraei la fel de puţine urme ca şi picăturile de apă pe penele de gâscă. Încă un gândinteresant, bun de aprofundat mai devreme sau mai târziu.

Afară, păşiră în noaptea albastră, înstelată, moale şi caldă, ca de catifea. Parfumulgrădinii era ameţitor, piscina era luminată cu reflectoare, şi lampioane luminau totdrumul pavat cu dale. Lucilla auzi ţârâitul neostoit al greierilor şi muzică dinspre casaPandorei.

Rahmaninov. Concertul pentru pian numărul doi. Banal, poate, dar perfect pentru oasemenea noapte pe malul Mediteranei. Pandora pregătise ambianţa şi acum îi aşteptape terasă, aşezată într-un şezlong, cu un pahar de vin pe măsuţa de alături.

— Aţi sosit! strigă ea, văzându-i că se apropie. Am deschis deja sticla de şampanie. N-am mai avut răbdare să aştept.

Urcară treptele şi ajunseră în zona luminată ca ziua, unde se afla gazda lor. Pandorapurta acum o rochie neagră, ca o pânză de păianjen şi era încălţată cu sandale aurii, pepicioarele goale. Mireasma de Poison era chiar mai puternică decât parfumul grădinii.

— Ce grozav arătaţi amândoi! Zău că nu ştiu de ce eraţi aşa de îngrijoraţi. Şi, Lucilla,bluza asta arată minunat pe tine, trebuie s-o păstrezi. Acum, luaţi loc. Ah, fir-ar să fie, amuitat de pahare. Lucilla dragă, vrei te rog să te duci să le aduci? Barul e chiar în spateleuşii, ai să găseşti tot ce-ţi trebuie acolo. Mai e o sticlă de şampanie în frigider, dar o s-o

lăsăm până o terminăm pe asta. Acum, Jeff, vino şi ia loc aici, lângă mine. Vreau să-mispui tot ce-aţi făcut amândoi până acum…

Lucilla îi lăsă şi, ascultătoare, plecă să caute paharele de vin, intrând în casă prin uşilelargi, drapate. Barul se afla la îndemână – o nişă mare, cu tot ceea ce şi-ar fi putut doricineva, dacă avea chef să bea ceva. Luă două pahare de pe ra , dar nu se întoarse imediatpe terasă. Era prima dată când se afla propriu-zis în casa Pandorei şi camera era atât despaţioasă şi de impresionantă, încât, pentru moment, uită de scopul pentru care venise.Totul era minunat, în nuanţe de crem, punctat ici-colo de culori strălucitoare. Perne bleuciel şi turcoaz şi un buchet de liliac de culoarea coralului, într-un vas pătrat de sticlă.Nişe luminate cu măiestrie, în care era expusă o colecţie de figurine de porţelan deDresda şi Ba ersea, emailate. O măsuţă pentru cafea, cu tăblia de sticlă, plină cu cărţi şireviste, alte flori, o cutie din argint pentru ţigări. Vatra căminului era deschisă, tapetatăcu ceramică în alb şi albastru, iar deasupra era agăţat un tablou floral, cu rama ca deoglindă. La celălalt capăt al camerei se afla masa – tot din sticlă – pregătită pentru cină,cu sfeşnice şi pahare de cristal şi alte flori; pentru ochii uimiţi ai Lucillei, părea maidegrabă un decor ciudat decât o cameră de locuit. Şi totuşi observă şi amănunte maidomestice. O carte aruncată pe o canapea; o broderie pe jumătate terminată, la-ndemânăpentru orice clipă liberă. Mai erau şi fotografii. Archie şi Isobel în ziua nunţii. BuniciiLucillei, dragii de ei, în haine scoţiene, la Croy, în faţa casei, cu câinii lângă ei.

Lucilla era impresionată de aceste dovezi de nostalgie. Dintr-un motiv sau altul, nu seaşteptase la aşa ceva, poate că nu-şi putuse imagina că Pandora era capabilă de asemeneasentimente. Acum o vedea pe Pandora ducându-le cu ea peste tot, prin iubirile einăbădăioase şi viaţa agitată, de nomad. Şi-o imagina despachetându-şi valiza în case dinCalifornia, dormitoare de hotel, apartamente la New York şi Paris. Iar acum, Mallorca.Punându-şi pecetea trecutului şi a identităţii sale peste încă un cămin temporar.

(Nu se vedea nicio poză cu bărbaţii care deţinuseră aceste apartamente şi ocupaserăatât de mult din viaţa Pandorei, dar poate că pe acelea le ţinea în dormitor.)

O boare caldă pătrunse prin ferestrele deschise; se auzeau acordurile muzicii luiRahmaninov, venind dinspre un aparat stereo nevăzut, ascuns în spatele unei împletituriaurii. Soloul de pian îşi picura notele pure ca picăturile de ploaie. Dinspre terasă se auzeamurmurul conversaţiei tihnite; Pandora şi Jeff păreau liniştiţi – mai puteau aşteptacâteva clipe.

Alte fotografii erau aşezate pe poliţa căminului, iar Lucilla traversă camera să leprivească mai îndeaproape. Bătrâna Lady Balmerino, strălucitoare, purtând o şapcăscoţiană cu pampon şi pene, deschizând, după toate aparenţele, o sărbătoare locală. Uninstantaneu cu Archie şi Edmund Aird, amândoi foarte tineri, stând într-o barcă lamarginea lacului, cu undiţele şi plasele puse de-a curmezişul. În sfârşit, un portret destudio, cu ea însăşi şi cu Hamish, Lucilla aşezată pe iarbă, cu Hamish, mic şi gras, pe

genunchi. Probabil că Archie i-o trimisese Pandorei pe asta, alături de una dintrescrisorile sale, iar ea o montase într-o ramă de argint şi o pusese la locul de onoare. Înaceastă ramă de argint era prinsă şi o invitaţie al cărei format i se păru imediat familiar.

Pandora Blair

Doamna Angus SteyntonLa reşedinţa familieiPentru Katy

În prima clipă, Lucilla se gândi – ce drăguţ din partea lor! Iar apoi – ce ridicol! O

invitaţie irosită, un timbru irosit, pentru că nu exista nici cea mai mică posibilitate caPandora să accepte. Plecase de la Croy la optsprezece ani şi nu se întorsese niciodată.Rezistase la toate rugăminţile, mai întâi din partea părinţilor ei, apoi a fratelui ei şi nu-şischimbase hotărârea de a sta departe de ei. Era puţin probabil că tocmai VerenaSteynton, din toată lumea, să reuşească ceea ce propria ei familie eşuase, atât delamentabil.

— Lucilla!— Vin acum…— Ce faci?Lucilla, cu paharele în mână, reveni lângă ei, pe terasă.— Iartă-mă. M-am uitat prin camera asta frumoasă. Şi am ascultat muzica…— Ah, draga mea, nu-i aşa că-ţi place Rahmaninov? E unul dintre preferaţii mei. Ce să-

i faci, gusturi mai modeste, dar prefer lucrurile mai puţin sofisticate.— Şi eu la fel, admise Lucilla. Cântecele de genul Ah, ce lună minunată şi Barcarola mă

impresionează teribil. Şi unele dintre înregistrările vechi cu Beatles. Le am pe toate laCroy. Iar dacă sunt într-adevăr melancolică, am o casetă cu dansuri scoţiene cântate lavioară şi mi-o pun, şi imediat simt cum mi se ridică moralul, ca mercurul în termometru,când ai temperatură. Toţi bătrâneii şi băieţii aceia îmbrăcaţi în fuste scoţiene şi cămăşi cumâneci scurte, şi un şir nesfârşit de figuri şi învârtite, parcă n-ar şti cum să se oprească şi,oricum, nici nu vor s-o facă. De obicei sfârşesc prin a dansa de una singură, ţopăind princameră ca proasta…

— Nu te-am văzut niciodată aşa, spuse Jeff.— Ei, dacă stai lângă mine suficient de mult, probabil c-o s-o vezi şi pe asta. Dar, serios

vorbind, Pandora, ai o casă foarte frumoasă. Iar casa de oaspeţi e perfectă.— E drăguţă, nu? Am avut mare noroc s-o pot lua. Cei care au locuit aici înaintea mea

au fost nevoiţi să plece în Anglia. Eu căutam o casă şi mi s-a părut că mă aştepta tocmaipe mine. Jeff, doreai să-ţi torni nişte şampanie.

— Dar mobila? Tot a ta este?Pandora izbucni în râs.— Drăguţa mea, n-am niciun fel de mobilă, doar nişte piese disparate pe care le-am

adunat din călătoriile mele şi pe care le iau mereu cu mine, dar bineînţeles că amschimbat aproape tot. Canapelele erau tapiţate într-un albastru oribil şi mai era şi uncovor buclat. I-am făcut vânt imediat. Odată cu casa am luat-o şi pe Seraphina, iarbărbatul ei are grijă de grădină. Tot ce-mi lipseşte e un căţeluş, dar la Mallorca seîntâmplă ca vreun puşti să-ţi împuşte câinele cu puşca cu capse, sau să facă păduchi, sausă-l fure cineva, sau să-l calce vreo maşină. Aşa că nu prea are rost.

Paharele erau pline ochi. Pandora îl ridică pe-al ei.— Beau pentru voi amândoi şi pentru fericirea de a vă avea aici. Lucilla, Jeff mi-a

povestit în amănunt călătoria voastră prin Franţa. Cred că a fost fascinant. Şi aţi reuşit săajungeţi la Chartres, ce experienţă minunată trebuie să fi fost! Abia aştept să aud maimulte, cât mai multe amănunte; dar în primul rând şi cel mai important, vreau să-mi spuitot ce ştii de-acasă, despre dragii de Archie şi Isobel şi Hamish. Cred că Hamish e mareacum. Iar Isobel, săraca, să trebuiască să suporte americanii aceia plicticoşi. Archie îmipovesteşte despre toate astea în scrisori, sau despre câte o vânătoare de potârnichi, saudespre ce somon imens a pescuit săptămâna trecută. E un miracol cum de reuşeşte săfacă atâtea cu piciorul acela teribil. Spune-mi ce-i cu piciorul lui.

— De fapt nu poate face chiar aşa de multe, îi spuse Lucilla, fără menajamente. Îţiscrie aşa numai pentru că nu vrea să te necăjească. Iar piciorul lui e zero. E doar o bucatăde tinichea, punct. Nu se poate face mai bine şi ne rugăm cu toţii să nu fie mai rău.

— Sărăcuţul de el. Nemernicii ăia din IRA sunt de vină. Cum de îndrăznesc să facă aşaceva – şi tocmai lui Archie!

— Nu-l urmăreau în mod special pe el, Pandora. Pândeau, la graniţă, un momentprielnic să ucidă cât mai mulţi englezi şi s-a întâmplat ca Archie să fie unul dintre ei.

— Ştia că sunt acolo? Sau a fost o ambuscadă?— Nu ştiu. Iar dacă l-aş întreba, nu mi-ar spune. Nu vrea să vorbească despre asta. Nu

vrea să vorbească cu nimeni.— Asta e bine?— Nu prea cred, dar n-avem ce face.— Nu s-a priceput niciodată să vorbească. Dragul de el, nici când era mic nu scoteai

nimic de la el. Habar n-am avut că o curta pe Isobel şi, când i-a spus mamei că vrea s-o iade nevastă, mama era cât pe ce să leşine de uimire, pentru că avea de gând să-l dea cutotul altcuiva. Totuşi, a fost la înălţime. Ca-ntotdeauna…

Glasul i se frânse. Tăcu, apoi dădu repede paharul pe gât.— Jeff, a mai rămas ceva în sticlă sau deschidem alta?Dar sticla nu se golise încă şi Jeff umplu din nou paharul Pandorei, apoi pe al Lucillei

şi pe al său. Lucilla nu mai era de acum doar bine dispusă, ci şi puţin năucită. Se întrebacât mai băuse Pandora înainte de venirea lor. Poate că şampania o făcea să vorbească atâtde mult.

— Acum, spune-mi…Iar începuse.— Ce v-aţi propus să faceţi în continuare?Jeff şi Lucilla schimbară o privire între ei. Planurile nu erau punctul lor forte. Era mai

amuzant să faci ce-ţi trece prin cap. Jeff se hotărî să răspundă.— Nu prea ştim. Singura problemă este că trebuie să plec înapoi, spre Australia, la

începutul lui octombrie. Mi-am luat bilet pe un Quantas, pe 3 octombrie.— De unde pleacă?— De la Londra.— Deci, la un moment dat, va trebui să te întorci în Anglia.— Corect.— Lucilla vine cu tine?Cei doi se priviră din nou.— N-am discutat despre asta, spuse Lucilla.— Aşadar, sunteţi liberi. Liberi ca păsările cerului. Liberi să vă mişcaţi cum doriţi.

Lumea e scoica voastră. Făcu un gest larg, cu mâna, vărsând câţiva stropi de şampanie.— Da, aprobă Jeff cu precauţie. Cred că aşa este.— Atunci hai să facem planuri. Lucilla, nu vrei să ne facem amândouă planuri?— Ce fel de planuri?— Când te-ai „uitat“, cum zici tu, prin salon, n-ai observat invitaţia aceea mare şi

pretenţioasă, gravată cu bronz, de pe poliţa căminului?— Cea de la Verena Steynton? Ba da.— Te-au chemat şi pe tine?— Da. Mi-a trimis tata invitaţia şi am primit-o la Ibiza.— Te duci?— Păi… nu m-am gândit de fapt la asta.— E posibil să mergi?— Nu ştiu. De ce?— Pentru că… Lăsă paharul pe masă. Eu cred că am să mă duc.Şocul acestui anunţ o trezi pe Lucilla din starea de plăcută ameţeală, aducând-o brusc

la realitate. O privi pe Pandora, nevenindu-i să creadă, iar Pandora îi susţinu privirea, cuo stranie exaltare în ochii cenuşii, cu pupilele dilatate, ca şi cum ar fi savurat expresia deprofund scepticism ce-şi făcuse apariţia pe faţa Lucillei.

— Ai vrea să mergi?— De ce nu?— Înapoi în Scoţia?— Unde, în altă parte?— Pentru petrecerea Verenei Steynton?

N-avea nicio logică.— E un pretext ca oricare altul.— Dar n-ai mai venit niciodată. Tata te-a chemat şi te-a rugat, iar tu n-ai venit nici

măcar o dată. Mi-a spus chiar el.— Trebuie să existe şi un început. Poate că acum e momentul.Brusc, se ridică în picioare şi făcu câţiva paşi, privind spre grădină. Rămase acolo o

clipă, nemişcată, profilată pe raza de lumină ce venea dinspre piscină. Părul, rochia, îifluturau în briza uşoară. Apoi se întoarse cu faţa spre ei, sprijinindu-se de balustradă.Rosti, cu o voce total diferită:

— M-am gândit atât de mult la Croy. Mai ales în ultima vreme, m-am gândit la el. Îlvisam şi mă trezeam amintindu-mi de lucruri la care nu m-am mai gândit de ani de zile.Pe urmă, a sosit şi invitaţia. Ca şi a ta, Lucilla, trimisă de la Croy. Şi a adus cu ea milioanede amintiri despre cât de grozav ne amuzam la dansurile acelea stupide şi la petreceriledin sezonul de vânătoare. Mi-am amintit de petrecerile de-acasă şi cum răsuna dealul deîmpuşcături şi de fiecare dintre acele dineuri fastuoase. Cum trebuia, biata mama, să sedescurce cu noi toţi, şi zău că nu ştiu cum reuşea. Zâmbi spre Lucilla, apoi spre Jeff.Acum aţi venit voi doi. M-aţi sunat de la Palma şi aţi apărut din senin, iar Lucillaseamănă atât de mult cu Archie! Prevestiri… Crezi în prevestiri, Lucilla?

— Nu ştiu.— Nici eu. Dar sunt sigură, cu tot sângele din Highlands care ne curge prin vine, că ar

trebui să credem. Se întoarse la fotoliul său şi se aşeză pe braţul acestuia, aplecându-se lacâţiva centimetri de Lucilla. Dincolo de frumuseţea ei, Lucilla zări marca anilor peminunatele trăsături ale Pandorei: ridurile din jurul ochilor şi gurii, pielea subţiată,unghiul ascuţit al pomeţilor.

— Deci, hai să facem planuri. Vreţi să faceţi planuri cu mine? Vă deranjează dacă vărog asta?

Lucilla îl privi pe Jeff peste masă. El clătină din cap. Ea răspunse:— Nu ne deranjează.— Atunci o să facem. Stăm aici o săptămână, numai noi trei şi vă garantez că o să vă

distraţi grozav. Pe urmă luăm maşina mea şi mergem să luăm feribotul spre Spania.Traversăm Spania şi Franţa cu maşina, fără să ne grăbim, pentru ca această călătorie săfie mai plăcută. Când ajungem la Calais, luăm vaporaşul şi trecem în Anglia. Pe urmămergem spre nord, spre Scoţia şi ne ducem acasă. Înapoi la Croy. Ah, Lucilla, spune-mică-ţi place ideea mea!

— Trebuie să recunosc că e total neaşteptată. Asta a fost tot ce găsi Lucilla de zis, dardacă Pandora observase o oarecare lipsă de entuziasm în glasul ei, nu păru să arate acestlucru. Dusă de propriul ei entuziasm, se întoarse spre Jeff.

— Tu ce zici? Cum ţi se pare? Sau crezi că mi-am ieşit din minţi?

— Nu.— Nu te-ar deranja să vii cu noi în Scoţia?— Dacă asta doreşte Lucilla, aş fi încântat.— Atunci, s-a aranjat. Părea triumfătoare. O să stăm cu toţii la Croy, cu Isobel şi

Archie şi o să mergem împreună la minunata petrecere de la familia Steynton.— Dar Jeff n-a fost invitat, sublinie Lucilla.— Ei, asta nu-i o problemă.— Şi n-are cu ce se îmbrăca.Pandora pufni în râs.— Draga mea, mă dezamăgeşti. Eu credeam că eşti o artistă, ruptă de cele lumeşti şi,

când colo, singura ta grijă sunt hainele. Nu vezi, hainele nu contează. Nimic nu contează.Singurul lucru important este că ne întoarcem acasă, împreună. Gândeşte-te numai câtde bine ne vom distra. Iar acum, trebuie să sărbătorim!

Sări în picioare.— Este cel mai bun moment să deschidem încă o sticlă de şampanie!

21Joi, 8 septembrie Isobel Balmerino, aşezată la maşina de cusut, termină de brodat ultimul nume,

HAMISH BLAIR, pe ultima dintre batistele noi, tăie firul, împături batista şi o pusedeasupra teancului de haine aflate pe masa de lângă ea. Totul era gata. Mai rămâneaunumai acele obiecte la care se cerea ca etichetele să fie cusute de mână… şosetele pentrurugby, un pardesiu şi un pulover rulat pe gât, dar astea puteau fi rezolvate pe-ndelete,seara, lângă foc. Nu mai lucrase atâtea etichete de când Hamish plecase pentru primadată la Templehall, cu patru ani în urmă, dar în vacanţa de vară crescuse atât de mult,încât fusese nevoită să-l ia după ea la Relkirk, cu lista de haine în braţe şi s-o ia de lacapăt. Expediţia fusese, conform aşteptărilor, chinuitoare şi scumpă. Chinuitoare, pentrucă Hamish n-avea chef să se gândească la clipa întoarcerii la şcoală, ura să meargă lacumpărături, ura hainele noi şi se înfuria când se punea problema să piardă măcar o zidin vacanţă şi libertatea pe care o presupunea aceasta. Cheltuise mult, pentru căuniforma reglementară putea fi cumpărată numai de la cel mai mare şi mai scumpmagazin din oraş. Pardesiul, puloverul şi şosetele de rugby costaseră şi-aşa destul demult, dar cinci perechi de pantofi de piele, imenşi, aproape că depăşiseră posibilităţile luiIsobel şi ale contului său.

Gândindu-se să-l înveselească puţin pe Hamish, îi cumpărase o îngheţată, dar el odevorase bosumflat, fără plăcere şi se întorseseră la Croy într-o tăcere încărcată deanimozitate reciprocă. Odată ajuns acasă, Hamish o-ntinsese imediat, înarmat cu undiţapentru păstrăvi, lăsând să se vadă limpede pe figura lui cât de rău fusese tratat. Isobel arămas să se chinuie să ducă pachetele şi cutiile la etaj; ajunsă acolo, le-a răsturnat petoate lângă dulapul lui şi s-a întors în bucătărie, să pună apă la fiert pentru ceai şi să seapuce să pregătească cina.

Groaznica experienţă prin care trecuse, cheltuind imense sume de bani pe care nu şi leputea permite, îi lăsase un gust amar, iar faptul că Hamish era, ca de obicei,nerecunoscător, nu îmbunătăţea cu nimic lucrurile. În timp ce curăţa cartofii, îşi luă întăcere rămas-bun de la orice vis de a-şi cumpăra o rochie nouă pentru seara de dans de lafamilia Steynton. Va trebui să se mulţumească cu cea veche, de ta a bleumarin.Simţindu-se ca o martiră nedreptăţită, se gândi s-o înveselească cu puţin alb în jurulgâtului.

Dar toate astea se întâmplaseră cu două săptămâni în urmă, iar acum intraseră în lunaseptembrie. Ăsta era un lucru bun, din mai multe motive. Cel mai important era că, pânăîn mai, anul viitor, terminase cu turiştii. „Turul Scoţiei“ îşi închisese porţile pentru iarnăşi ultimii americani, cu tot cu bagaje, suvenire şi bonete ecosez, îşi luaseră tălpăşiţa.Oboseala şi starea depresivă prin care trecuse Isobel toată vara au dispărut aproapeimediat, înlocuite de sentimentul că era iarăşi liberă şi de faptul că ştia că, din nou, Croyle aparţinea numai lor.

Dar asta nu era tot. Născută şi crescută în Scoţia, simţea în fiecare an acest val debucurie, îndată ce luna august se încheia, pierind din calendar, şi nu mai trebuia să teprefaci că e vară. Ce-i drept, erau şi ani în care anotimpurile semănau cu cele deodinioară, când pajiştile se uscau din lipsă de ploaie şi-şi petreceau serile aurii udândtrandafirii şi sângele-voinicului ori rândurile de salată din grădina de zarzavaturi. Dar,prea adesea, iunie, iulie şi august nu erau decât un chin prelungit şi umed, aducând cuele dezamăgire şi frustrare. Cele mai rele erau zilele acelea întunecate, înăbuşitoare când,în disperare de cauză, te retrăgeai până la urmă în casă şi puneai focul, moment în carecerul se lumina instantaneu şi soarele târziu de după-amiază apărea deasupra grădiniiude, parcă special prea târziu ca să mai fie de folos cuiva.

Vara aceea fusese în mod special o dezamăgire şi Isobel îşi dădu dintr-odată seama căsăptămânile acelea cu nori negri, fără soare, contribuiseră mult la starea ei proastă despirit şi la această epuizare fizică. Întâmpinaseră cu bucurie prima brumă, pentru că de-acum putea să pună definitiv deoparte fustele şi bluzele de bumbac, aproape cusatisfacţie, revenind la dragele stofe de tweed şi pulovere din lână de Shetland.

Dar, chiar şi după câte o vară splendidă, septembrie aducea ceva special înRelkirkshire. Primele brume curăţau aerul, iar tonurile de culoare ale ţinutului prindeaumai multă forţă, mai multă culoare. Albastrul intens al cerului se reflecta în lac şi în râuşi, după strângerea recoltei, paiele rămase aureau câmpul. Prin şanţuri creşteau clopoţei,iar iarba-neagră, parfumată, acum înflorită, acoperea dealurile cu purpură.

Pe urmă – şi cel mai important – septembrie însemna distracţie. Un sezon plin deevenimente, care dura până ce lunga iarnă întunecată venea peste ei, când vremea asprăşi drumurile înzăpezite izolau casele răsfirate şi împiedicau orice formă de contact întreele. Septembrie însemna lume multă. Prieteni. Căci acesta era momentul când comitatulRelkirkshire redevenea el însuşi.

Până la sfârşitul lui iulie, ultima invazie anuală a turiştilor veniţi cu familia în vacanţăse încheia; îşi strângeau corturile, iar apoi caravanele porneau la drum, îndreptându-sespre casă. În locul lor, luna august aducea cu sine avangarda unei a doua imigraţiidinspre sud, vizitatorii obişnuiţi, care se întorceau în fiecare an în Scoţia pentru sport şipetreceri. Cabanele de vânătoare, părăsite şi uitate un an întreg, se redeschideau, iarproprietarii lor, sosiţi la volanul jeepurilor lor dinspre sud, cu maşinile pline ochi de

puşti, bâte, undiţe, copii mici, adolescenţi, prieteni, rude şi câini, reintrau fericiţi înposesia lor.

În plus, casele din zonă se umpleau şi ele, nu cu americani sau turişti veniţi înpensiune, ci cu familiile tinere care aparţineau acestora şi care erau obligaţi să se mute însud, unde locuiau şi munceau, păstrându-şi concediul din fiecare an ca să se întoarcăacasă, chiar în această perioadă. Toate dormitoarele erau ocupate, mansardele setransformau în reşedinţe temporare pentru trupe întregi de nepoţi, iar băile, deveniteprea puţine, erau folosite întruna. Cantităţi imense de hrană se aduceau, se găteau şi semâncau în fiecare zi, la mesele din sufragerii, lungite cu plăci suplimentare.

Apoi venea septembrie. În septembrie, dintr-odată, totul prindea viaţă, ca şi cum unregizor celest ar fi terminat numărătoarea inversă, apăsând cine ştie ce buton. Hotelulgării din Relkirk schimba obişnuita sa rigoare victoriană, devenind veselul loc deîntâlnire, plin ochi, pentru vechi prieteni, iar domeniul Strathcroy, preluat de un sindicatal oamenilor de afaceri care-i plăteau lui Archie sume de bani de natură să-l linişteascăpe deplin pentru privilegiul de a porni la vânătoare de prepeliţe, forfotea de lume, iarconversaţiile pe teme sportive nu se mai sfârşeau.

La Croy, invitaţiile, aşezate grămadă pe poliţa căminului din bibliotecă, acopereauorice formă posibilă de contact social. Contribuţia lui Isobel la distracţia generală eraprânzul cu hrană rece, organizat anual, înainte de începerea partidelor de vânătoare.Archie conducea aceste expediţii şi apărea în fruntea paradei celor mai buni vânători dinsat, care încetineau pasul ca să-l ajute. Pentru această ceremonie importantă, îmbrăcatunica regimentului său şi purta sabia scoasă. Îşi îndeplinea rolul cu mare solemnitate şi,la sfârşitul zilei, anunţa premiile, nu numai pentru cântăreţii la cimpoi şi dansurile dinHighlands, ci şi pentru cel mai bun model de pulover tricotat din lână toarsă de mână,prăjitura cea mai bună şi cel mai bun borcan de dulceaţă de casă.

Isobel îşi ţinea maşina de cusut în vechea cameră pentru rufe de la Croy, în principal

pentru comoditate, dar şi pentru că era locul său preferat, unde se putea retrage cânddorea să nu fie deranjată de nimeni. Camera nu era mare, dar avea spaţiu suficient;ferestrele dădeau spre vest, chiar spre terenul de crochet şi spre drumul care ducea la lac,iar în zilele senine, camera era scăldată de soare. Pusese perdele de bumbac alb, podeauaera acoperită cu linoleum, iar pe pereţi erau sprijinite dulapuri mari, vopsite în alb, încare ţinea toate aşternuturile, prosoapele şi păturile de schimb din casă. Masa solidă, pecare stătea maşina de cusut, putea fi folosită şi pentru croitorie, iar fierul de călcat se aflala-ndemână. Se simţea un miros plăcut de rufărie proaspătă şi săculeţi cu levănţică,aşezaţi de Isobel printre feţele de pernă apretate, iar acest lucru contribuia din plin laaceastă extraordinară aură de eternitate şi linişte a camerei.

Acesta era motivul pentru care, odată terminate etichetele pentru haine, nu făcu

niciun fel de efort imediat, ci rămase acolo, pe scaunul tare, cu coatele pe masă şi bărbiaîn mâini. Pe fereastra deschisă putea zări, dincolo de copaci, cele dintâi culmi delicate aledealurilor. Priveliştea era scăldată în razele aurii ale soarelui. Perdelele fluturau în vântuluşor şi aceeaşi boare înfiora crengile mestecenilor argintii, aflaţi la capătul pajiștii.

O frunză căzu, plutind ca un zmeu minuscul.Era trei şi jumătate şi era singură acasă. Înăuntru, totul era nemişcat, dar dinspre

fermă auzi murmure nedesluşite şi lătrat de câini. O dată în viaţă, avea timp numaipentru ea, fără vreo altă obligaţie sau persoană care să aibă nevoie urgentă de atenţia ei.Nici nu-şi mai amintea de când nu mai avusese parte de aşa ceva, iar gândurile îi zburarăînapoi, spre copilărie şi tinereţe şi spre bucuria leneşă, fără finalitate, a zilelor în care nuaveai nimic de făcut.

Parchetul scârţâi. Undeva, se trânti o uşă. Croy. Casă veche, cu un puls al ei. Dar îşiamintea de ziua aceea, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, când Archie o adusesepentru prima dată aici. Avea nouăsprezece ani şi se pregătea o partidă de tenis, ceaiul dedupă-amiază urmând să se servească în sufragerie. Isobel, fiica unui avocat din Angus,nici frumoasă, nici sigură pe ea, fusese copleşită de mărimea şi grandoarea acestei case,dar şi de strălucirea şi rafinamentul celorlalţi prieteni ai lui Archie, care păreau să secunoască incredibil de bine între ei. Deja îndrăgostită fără speranţă de Archie, nu-şiputea imagina de ce se obosise s-o includă şi pe ea printre invitaţi. După toateaparenţele, Lady Balmerino fusese la fel de uimită, dar se purtase frumos, făcând în aşafel încât Isobel să stea lângă ea la masă şi încercând din toate puterile să n-o lasedeoparte din nicio conversaţie.

Dar mai era acolo încă o fată, blondă, cu picioare lungi, care părea pregătită să şi-ladjudece pe Archie pentru ea, arătând foarte clar acest lucru tuturor celor prezenţi; îltachina, îi arunca priviri peste masă, ca şi cum ar fi avut o mie de secrete comune. Archie,voia ea să le spună tuturor, îi aparţinea şi nimănui nu-i era permis să pună mâna pe el.

Dar, la sfârşitul zilei, Archie se hotărâse s-o ia pe Isobel de soţie. După ce au depăşitmomentul de surpriză, părinţii lui au fost încântaţi şi au primit-o pe Isobel în familie nuca pe o noră, ci ca pe o a doua fiică. Avusese noroc. Delicaţi, amuzanţi, ospitalieri,neconvenţionali şi fermecători, bătrânii Balmerino erau iubiţi de toată lumea, şi niciIsobel nu făcuse excepţie.

Auzi dinspre fermă motorul pornit al unui tractor. O altă frunză pluti spre pământ. Îitrecu prin minte că trăia o după-amiază de demult, ca şi când ar fi dat timpul înapoi.Genul acela de după-amiază când câinii căutau un petic de umbră, iar pisicile leneveaupe pervazul ferestrei, cu burticile pufoase întoarse spre soare. Se gândi la doamna Harris,cu una din slujnicele mai tinere după ea, ieşind din bucătărie şi îndreptându-se spregrădina înconjurată de ziduri, sau să umple un bol cu ultimele căpşuni coapte, sau săculeagă câteva prune Victoria, punând stăpânire pe dulceaţa lor înainte ca viespile să

ajungă la ele.Croy, aşa cum fusese odată. Nimeni nu plecase. Nimeni nu murise. Cei doi bătrânei,

dragii de ei, erau încă vii; mama lui Archie afară, cu trandafirii ei, tăind vârfurile uscate şigăsindu-şi timp să stea de vorbă cu unul dintre grădinari, care întindea pietrişul plin depraf; iar tatăl lui Archie în bibliotecă, aţipind puţin, pe furate, cu batista de mătaseîntinsă peste faţă. Nu trebuia decât să se ducă şi să-i caute. Îşi imagină cum ar fi să facăacest lucru, luând-o în jos pe scări, traversând holul până în faţa uşii de la intrare, largdeschise. O vedea pe Lady Balmerino, cu pălăria de pai pentru grădinărit, revenind dingrădină, cu coşul plin de crenguţe şi petale uscate. Dar când îşi ridica privirea şi dădea cuochii de Isobel, se încrunta, nelămurită, pentru că această Isobel de vârstă mijlocie îi erala fel de puţin familiară ca o fantomă…

— Isobel!Vocea aceasta, ascuţită, o trezi din visare. Isobel îşi dădu seama că fusese strigată de

mai multe ori, dar nu auzise. Cine mai avea nevoie de ea, tocmai acum? Îşi veni în fire,fără chef, împinse scaunul în spate şi se ridică în picioare. Poate că era prea mult să cearăsă fie lăsată în pace măcar cinci minute. Ieşi din cameră şi porni pe culoarul care ducea încapul scărilor. Aplecându-se pe balustradă, văzu la picioarele sale o variantă prescurtatăa Verenei Steynton, aflată în mijlocul holului; intrase pe uşa deschisă.

— Isobel!— Sunt aici!Verena îşi înclină capul şi privi în sus.— Începusem să cred că nu e nimeni acasă.— Numai eu. Isobel porni în jos pe scări. Archie i-a luat pe Hamish şi pe câini şi s-au

dus la meciul de crichet de la familia Buchanan-Wright.— Eşti ocupată?Verena nu părea să fi fost prea ocupată. Ca de obicei, era îmbrăcată elegant şi fără

cusur şi precis că venea de la coafor.— Am cusut etichetele pe hainele de şcoală ale lui Hamish. Isobel îşi duse instinctiv o

mână spre păr, de parcă acest gest întâmplător ar fi fost de vreun ajutor pentru părul săuîncâlcit. Dar am terminat.

— Pot să-ţi răpesc câteva clipe?— Bineînţeles.— Am o mulţime de lucruri să-ţi spun şi două rugăminţi. Am vrut să te sun, dar am

fost la Relkirk toată ziua şi pe urmă, pe drum, în maşină, m-am gândit că ar fi mult maisimplu şi mai plăcut să trec pe la tine.

— Vrei o ceaşcă de ceai?— Îndată. Nu-i nicio grabă.— Hai dincolo şi fă-te comodă.

Isobel îşi conduse vizitatoarea în salon, nu din orgoliu, ci pentru că soarele bătea înferestre, în timp ce, la acea oră a zilei, biblioteca şi bucătăria erau mai întunecate.Ferestrele erau deschise, în cameră era răcoare, şi un bucheţel de flori, culese de Isobelchiar în acea dimineaţă şi aşezate într-o supieră veche, parfuma aerul.

— E un rai aici! Verena se trânti într-un colţ al canapelei şi-şi întinse picioarele lungi,cu pantofi eleganţi. Ce zi pentru un meci de crichet! Anul trecut a plouat cu găleata şi,după-masă, au fost nevoiţi să aducă butuci, pentru că ţăruşii fuseseră acoperiţi de apă.Florile astea sunt de la tine din grădină? Ce culori minunate! Ale mele nu-s aşa frumoaseanul ăsta. Ştii, urăsc după-amiezile calde la Relkirk. Trotuarele sunt pline de fete grase înblugi, cu copii în cărucioare. Şi toţi copiii urlă de mama focului.

— Ştiu cum e. Cum mai merg lucrurile?Isobel ajunsese deja la concluzia că Verena dorea să vorbească despre petrecere şi nu

greşise.— Of… Pentru o clipă, Verena arboră un aer dramatic, închise ochii şi începu să

geamă, ca şi cum ar fi durut-o ceva… Am început să mă-ntreb cum naiba de mi-a venitideea asta, să dau o petrecere. Ştii că jumătate din invitaţi nu mi-au răspuns încă? Nu segândesc deloc la mine. Cred că le lasă să zacă pe poliţa căminului, până se-nvechesc. Nuse poate organiza o petrecere în condiţiile astea, când trebuie să găseşti o soluţie ca să-icazezi pe toţi undeva.

— În locul tău, nu mi-aş face atâtea griji. Isobel încerca s-o liniştească. I-aş lăsa să sedescurce singuri.

— Ar ieşi un haos!Isobel ştia că nu e adevărat, dar Verena dorea ca totul să fie perfect.— Da, probabil. Cred că e groaznic. Adăugă, aproape cu teamă: Lucilla ţi-a răspuns?— Nu, îi răspunse Verena, fără menajamente.— I-am trimis invitaţia mai departe, dar face o călătorie şi s-ar putea să n-o fi primit.

Ne-a trimis o adresă destul de vagă, din Ibiza, dar n-am mai primit nicio veste de la ea decând a plecat din Paris. Se gândea să meargă să-i facă o vizită Pandorei.

— Nici Pandora nu mi-a scris.— M-aş fi mirat. Nu răspunde niciodată, la nicio scrisoare.— Dar, în schimb, vine Alexa Aird şi aduce cu ea un prieten. Ştiai că Alexa şi-a găsit

un bărbat?— Mi-a spus Vi.— Extraordinar. Mă-ntreb cum arată.— Virginia zice că e un tip bine.— De-abia aştept să-l văd.— Katy când vine?— Într-una dintre zilele săptămânii viitoare. M-a sunat aseară. Şi asta e una din

rugăminţile pe care le am la tine. Stă multă lume la tine pentru petrecere?— Deocamdată nimeni. Hamish se-ntoarce la şcoală şi nu ştiu dacă Lucilla va fi aici

sau nu…— Ah, eşti un înger dacă accepţi să primeşti un bărbat la tine. Katy mi-a vorbit aseară

despre el. L-a cunoscut la un ştiu ce petrecere şi i-a plăcut. E american – avocat, cred – dartocmai i-a murit nevasta şi a venit aici pentru o mică vacanţă. Vine oricum în Scoţia, săviziteze nişte prieteni în zona de graniţă cu Anglia, şi Katy s-a gândit că ar fi frumos dinpartea noastră să-i trimitem o invitaţie. Nu putem să-l ţinem la Corriehill pentru că numai am nicio cameră liberă, cu toţi prietenii lui Katy, iar Toddy Buchanan nu mai arenicio cameră liberă la han, aşa că m-am gândit – n-ai putea să-l iei tu? Te-ar deranja? Eunu ştiu nimic despre el, decât povestea cu moartea soţiei lui, dar dacă i-a plăcut lui Katy,nu cred că poate fi un tip chiar aşa de îngrozitor.

— Săracul de el. Sigur că poate sta la noi.— Şi-l aduceţi voi la petrecere? Eşti adorabilă. Am s-o sun pe Katy diseară să-i spun să

vorbească cu tine.— Cum îl cheamă?— Are un nume foarte nostim. Plucker. Sau… Tucker. Asta e. Conrad Tucker. De ce

oare au americanii nume aşa ciudate?Isobel izbucni în râs.— Probabil că şi lor li se pare că Balmerino e cam ciudat. Ce alte noutăţi mai ai?— Nimic special. L-am convins pe Toddy Buchanan să se ocupe de aprovizionare şi să

aibă grijă de bar, iar dimineaţa să pregătească una-alta pentru micul dejun. Nu ştiu care-o fi explicaţia, dar cei din generaţia lui Katy sunt mereu morţi de foame pe la patrudimineaţa. Iar dragul de Tom Drystone se ocupă de orchestră.

— Ei, n-ar fi petrecerea completă fără poştaşul nostru fluieraş pe estradă. Faceţi şidiscotecă?

— Da. Un tânăr din Relkirk se ocupă de asta. Aduce tot ce trebuie. Cum s-ar zice, tottacâmul. Flashuri şi amplificatoare. Nici nu vreau să mă gândesc ce hărmălaie o să fie. Şio să montăm lampioane pe tot drumul. M-am gândit că arată mai festiv aşa, iar dacă e oseară teribil de înnorată, o să fie mai uşor de găsit drumul.

— O să fie minunat. Te-ai gândit la toate.— Mai puţin la flori. Asta era cealaltă rugăminte din partea mea. Eşti de acord să mă

ajuţi cu florile? Va fi şi Katy acolo şi am mai convins vreo două persoane, dar nimeni nuse pricepe să aranjeze florile ca tine şi nici nu ştii cât de recunoscătoare ţi-aş fi dacă m-aiputea ajuta.

Isobel se simţi flatată. Era minunat să ştie că exista un lucru pe care ea îl putea facemai bine decât Verena şi era recunoscătoare că fusese rugată să dea o mână de ajutor.

— Problema e, continuă Verena înainte ca Isobel să apuce să răspundă, că n-am idee

cum să decorez cortul. În casă nu-i aşa de greu, dar cortul e mai problematic, pentru că eaşa de mare şi aranjamentele florale obişnuite n-ar mai avea niciun efect. Ce crezi? Tu aiîntotdeauna nişte idei grozave.

Isobel căută o idee grozavă, dar nu-i veni niciuna.— Hortensii?— Se trec până atunci.— Împrumută nişte ghivece cu palmieri.— Prea deprimant. Ca un bal dintr-un hotel de provincie.— Păi atunci, de ce nu laşi să fie într-adevăr o atmosferă campestră şi de sezon? Snopi

de orz copt şi ramuri de scoruş, cu frunze aşa de frumoase şi fructele roşii. Putem folosişi ramuri de fag. Muiem tulpinile în glicerină şi pe urmă acoperim pilonii cu ele, să parănişte copaci tomnatici…

— Asta da, idee! Eşti extraordinară! Aranjăm totul cu o zi înainte de petrecere. Cadeîntr-o joi. Poţi să-ţi notezi în agendă?

— Tot atunci îşi serbează şi Vi ziua de naştere, dar cred că am să pot să lipsesc.— Eşti o sfântă. Mi s-a luat o piatră de pe inimă. Ce uşurare!Verena se întinse cu toate puterile, îşi înăbuşi un căscat şi tăcu.Ceasul de pe poliţa căminului ticăia încet, iar liniştea din cameră se aşternu între cele

două femei. Şi era o mare greşeală să te aşezi în fotoliu după-amiaza, pentru că nu-ţi maivenea să te ridici. O după-amiază de vară, fără nimic de făcut. Isobel se lăsă din noupradă acelei iluzii de atemporalitate care o cuprinsese înainte de sosirea Verenei. Segândi din nou la Lady Balmerino, care avea obiceiul să stea tot aici, ca şi Isobel şi Verenaacum, să citească o carte sau să-şi vadă în linişte de broderiile sale. Acum, la fel ca altădată. Poate că într-o clipă avea să se audă un ciocănit uşor în uşă şi Harris, valetul, avea săintre în cameră, împingând măsuţa de mahon pe rotile, pe care se afla serviciul de ceai,cu ceainicul de argint şi ceştile mici, cât o găoace de ou, din porţelan chinezesc; plăcintelepe farfurii acoperite, proaspăt scoase din cuptor, căniţa cu frişcă, gemul de căpşuni,prăjitura cu cremă de lămâie şi turta dulce, lipicioasă, închisă la culoare.

Cu un clinchet argintiu, ceasul bătu ora patru şi toate iluziile dispărură. Harris plecasede mult şi nu avea să se mai întoarcă. Isobel căscă din nou şi apoi, cu destul efort, seridică în picioare.

— Mă duc să pun ibricul la fiert, îi spuse Verenei, ca să bem o ceaşcă de ceai, aşa cumam promis.

22Vineri, 9 septembrie Era anul în care vară-mea Flora l-a născut pe cel mic. I-aţi cunoscut pe părinţii ei?

Unchiu’ Hector era fratele lu’ taică-meu, mai tânăr, bineînţeles, şi a luat o fată din Rhum.A-ntâlnit-o pe când era poliţist; o creatură cam molâie – şi i-au mai căzut şi toţi dinţiipână s-ajungă la treizeci de ani. Când a auzit bunică-mea, a văzut negru înaintea ochilor,nu-i trebuiau ei catolici de ăştia bisericoşi în familie; fusese crescută într-un spirit de maimare libertate. Eu i-am tricotat mititelului o hăinuţă de dimineaţă. Din fir de mătase roz,cu un model de ferigă, da’ a pus-o la fiert cu aşternuturile şi asta aproape că m-adistrus…

Violet încetase să mai asculte. N-avea, oricum, niciun rost. Mai bine dădea din cap, sauspunea câte un „Ah, sigur“, ori de câte ori Lo ie se oprea să-şi tragă răsuflarea, înainte s-o ia iarăşi de la capăt, cu cine ştie ce poveste încâlcită.

— … mi-am luat serviciu când aveam paisprezece ani, într-o casă mare din Fife; amplâns şiroaie, dar mama a zis că trebuie să plec. Eram fată de serviciu la bucătărie, iarbucătarul era un munte de om. N-am mai fost aşa de obosită în toată viaţa mea, să măscol la cinci dimineaţa, iar seara să dorm în mansardă cu un elan.

Asta, cel puţin, o făcu pe Violet să ciulească urechea.— Un elan, Lottie?— Cred că era elan. Un cap dintr-alea împăiate. Prea mare să fi fost cerb. Domnul

Gilfillan fusese în Africa, pe post de misionar. Nici n-ai fi zis că un misionar se pricepe săomoare elani, nu? De Crăciun mâncau gâscă friptă, dar mie nu-mi dădeau decât ociozvârtă de miel. Zgârciţi. Nici negrul de sub unghii nu ţi-ar fi dat. Mansarda eraigrasioasă, hainele mi-erau umede întruna şi-am făcut pneumonie. A venit doctoru’,domnu’ Gilfillan m-a trimis acasă şi n-am fost nicicând mai bucuroasă să mă-ntorc.Aveam un pisoi acasă. Tammy Puss. Era tare iute. Deschidea uşa de la cămară şi pac, lasmântână; odată am găsit un şoarece în oala de smântână. Iar mâţa, Ginger, avea o droaiede pisoi, cam sălbatici, îi rupeau pielea maică-mii cu ghearele… ea n-a fost niciodatăbună cu animalele. Ura câinele lu’ taică-meu.

Stăteau aşa, două bătrânele, pe o bancă din parcul mare din Relkirk. La picioarele lor,râul îşi purta apele învolburate, maronii de la bucăţile de turbă purtate de curent. Unpescar, intrat în apă până la brâu, arunca undiţa după somoni. Până una-alta, nu părea săfi prins nici măcar o aripioară. Peste râu se zăreau casele mari, victoriene, în mijlocul

unor grădini întinse, cu pajişti, care ajungeau până la râu. Una sau două aveau chiar şicâte o barcă ancorată la mal. Un bărbat, ieşit la plimbare cu câinele, aruncă niştefirimituri şi raţele veniră degrabă, ţipând şi lovindu-se cu pliscurile, să apuce câte ceva.

— … Doctorul a zis că a lovit-o damblaua, că avea ceva cu nervii. Eu am vrut să plecvoluntară, că tot era război, da’ dacă plecam nu avea cine să stea cu maică-mea. Taică-meu lucra la aer, creştea nişte napi grozavi, da’ acasă numa’ se aşeza şi-şi scotea cizmeleşi gata… n-am mai văzut om să înfulece atâta. Nu zicea prea multe, erau zile când nuscotea o vorbă. Punea capcane la iepuri. Mâncam mult iepure, zău aşa. Sigur, asta eraînainte să se-mbolnăvească iepurii de chichinoză, sau cum naiba îi zice. Rău mai e în ziuade azi…

Violet, care-i promisese lui Henry s-o scape pe Edie de Lo ie într-o după-amiază, îşifăcuse procese de conştiinţă până când se hotărâse, în sfârşit, să-şi ia inima în dinţi şi săducă treaba la bun sfârşit, şi o invitase pe Lo ie să meargă cu ea la cumpărături înRelkirk şi pe urmă să bea un ceai cu o gustare. Venise, la timpul potrivit, s-o ia pe Lo iede la căsuţa lui Edie, o urcase în maşină şi o dusese în oraş. Pentru această ocazie, Lo iese îmbrăcase cu ce avea mai bun – o haină bej şi o pălărie de forma unei pâini de casă.Purta cu ea o geantă imensă şi se încălţase cu pantofii cu tocuri înalte, care se camclătinau. Din clipa în care urcase în maşină, nu mai contenise cu vorba. Vorbise întruna,cât străbătuseră magazinul Marks & Spencer, vorbise în timp ce stătea la coadă săcumpere legume proaspete, vorbise cât umblaseră pe străzile aglomerate, în căutarea aceea ce Lottie numea cu încăpăţânare „prăvălie de mărunţişuri“.

— Nu cred că mai există aşa ceva, Lottie…— Ba da, e una mică pe strada aia… sau poate pe următoarea? Mama venea totdeauna

aici să-şi ia lână de tricotat.Necrezând nicio clipă că ar putea s-o găsească, Violet se lăsă purtată în cerc, până ce se

încălzi şi începură s-o bată pantofii, neştiind dacă să fie uimită sau să se bucure atuncicând Lo ie găsi, în fine, magazinul cu pricina. Era foarte vechi şi plin de praf, oadunătură de cutii de carton cu inele de crochet, broderii de mătase îngălbenite de vremeşi modele demodate de tricotaje. Bătrâna din spatele tejghelei părea că tocmai seîntorsese dintr-un azil de bătrâni şi îi trebuiseră vreo cincisprezece minute să găsească cevoia Lo ie, adică un metru de elastic pentru jartiere. Până la urmă, reuşise totuşi să-lgăsească într-un sertar plin de nasturi vechi, îl pusese, cu o mână tremurătoare, într-opungă de hârtie şi primise banii. Ieşiseră din nou afară, Lottie era triumfătoare.

— Ţi-am zis io, croncăni ea către Violet. Nu m-ai crezut, aşa-i?Pentru că terminaseră cu cumpărăturile şi nu era încă timpul de ceai, Violet îi

propusese să facă o plimbare prin parc. Se întorseseră la maşină, puseseră celecumpărate în portbagaj şi pe urmă traversaseră pajiştea largă, care ducea spre râu. Violetse aşezase foarte hotărâtă pe prima bancă întâlnită în cale.

— Să ne aşezăm, îi spusese lui Lo ie, şi aşa stăteau şi acum, una lângă cealaltă, înbătaia razelor soarelui auriu, iar Lottie mai avea încă multe de spus.

— Ăla-i Spitalul Regal din Relkirk, şi p-acolo am fost – se vede un pic printre copaci.Locul era destul de frumuşel, da’ nu puteam să suport surorile. Doctoru’ era bunicel, da’numa’ un pârlit de student, să nu-ţi închipui că ştia ceva, doar că se făcea că ştie. Da’ cegrădină faină, zău, mai ceva ca la Crematoriu. Eu vrusei s-o ard pe mama, da’ pastorul azis că ea vroia să stea lângă tata în cimitir, la Tullochard. Da’ zău că nu ştiu de unde ştiael mai bine ca mine.

— Probabil că i-a spus maică-ta…— Mai degrabă a inventat-o el, pe loc, mereu i-a plăcut să se bage în toate…Violet privi dincolo de râu, spre Spitalul Regal, ridicat sus pe deal cu turnurile şi

foişoarele din piatră roşie, abia vizibile printre copacii înverziţi din jur.— Foarte plăcut loc pentru un spital, spuse.— Ăştia-s doctorii, ce mai. Au bani pentru orice.— Şi cum se numea doctorul acela tânăr, care te-a îngrijit? întrebă Violet, ca din

întâmplare.— Doctorul Martin. Mai era unul, doctorul Faulkner, dar nici nu se apropia de mine.

Doctorul Martin a zis că pot să vin să stau cu Edie. Am cerut un taxi, dar mi-au dat oambulanţă.

— Edie e foarte cumsecade.— Ea a trăit destul de bine, c-aşa-i pe lume, unii au numai noroc. E altceva să stai în sat

sau închis sus pe deal.— N-ai putea să vinzi casa părinţilor tăi şi să te muţi într-un sat?Dar Lo ie ignoră această sugestie rezonabilă şi turui mai departe, fără oprire, ca şi

cum Violet n-ar fi zis nimic. Lui Violet îi trecu prin minte că Lo ie e mai vicleană decâtîşi închipuie lumea.

— Mă-ngrijorează că-i aşa grasă, infarctul o paşte într-o bună dimineaţă, cu toatăcărnăraia aia pe ea. Şi toată ziua aleargă încolo şi încoace, ba la tine, ba la Virginia, nu stălocului o clipă, la o discuţie sau la televizor. Ar trebui să se mai gândească şi la ea, dincând în când. Mi-a zis că Alexa vine-ncoace la dansul doamnei Steynton. Cu un prieten.Frumoasă treabă, nu? Da’ să fiţi atenţi, toţi bărbaţii îs la fel, umblă după orice le pică…

— Ce vrei să spui, Lottie? o întrerupse Violet, cu glas tăios.Lottie îşi întoarse ochii rotunzi spre ea.— Păi, nu-i o sărăntoacă, Alexa noastră. Lady Cheriton cea bătrână n-a dus niciodată

lipsă de bani. Eu citesc ziarele, aşa că ştiu tot despre familia aia. Nu-i nimic ca banul, casă-l facă pe bărbat să umble după o fată tânără.

Violet căzuse pradă unei furii neputincioase, care-o cuprinsese din cap până înpicioare, iar sângele i se urcase în obraji. Furie împotriva impertinentei de Lo ie şi

neputinţă pentru că, la urma urmelor, Lo ie exprima cu voce tare temerile cele maiascunse ale întregii familii.

— Alexa e foarte drăguţă şi foarte scumpă, spuse. Faptul că e o fată independentă n-are nimic de-a face cu prietenii pe care şi-i alege.

Dar Lottie, fie că ignoră, fie că nu înţelese această dojană, râse scurt, clătinând din cap.— Eu n-aş fi aşa de sigură. Şi mai vine şi de la Londra. Pe-acolo umblă tot felul de

vânători de zestre. Dintr-ăia cu studii, la colegiu, adăugă ea, destul de categoric, rostindcuvintele ca pe o ocară.

— Lottie, nu-nţeleg despre ce vorbeşti.— Toate fetele astea sunt la fel. Ca-ntotdeauna, pun ochii pe câte un tip bine şi se

poartă ca nişte căţele în călduri.Tresări brusc, de parcă gândul acesta îi incitase toate terminaţiile nervoase din trup.

Apoi întinse mâna şi strânse ca-ntr-un cleşte încheietura mâinii lui Violet.— Încă ceva. Henry. L-am văzut pe la noi. Nu-i prea dezvoltat, nu? Vine pe la Edie şi

nu scoate o vorbă. Se uită la mine ciudat câteodată. În locul tău aş fi îngrijorată. E altfeldecât ceilalţi băieţi de vârsta lui…

Strânsoarea degetelor ei lungi era ciudat de puternică, ca o menghină. Violet, scârbită,intră pentru o clipă în panică. Instinctul ei imediat era să se scuture din strânsoare, să seridice şi s-o lase în plata Domnului, dar tocmai atunci, prin faţa lor trecu o fată cu uncopil în cărucior şi bunul-simţ îi veni în ajutor. Panica, disperarea se risipiră. La urmaurmelor, era vorba doar de sărmana Lo ie Carstairs, cu care viaţa nu fusese preageneroasă, lăsând tristeţea, frustrările sexuale şi imaginaţia ei bolnavă s-o ia razna. Iardacă Edie suporta s-o ţină pe verişoara sa la ea, cu siguranţă că şi Violet putea s-o suportecu calm o după-amiază.

— Drăguţ din partea ta că-ţi faci griji, Lo ie, îi spuse zâmbind. Dar Henry e un băiatcât se poate de obişnuit şi sănătos tun. Acum…

Îşi mişcă mâna uşor, privind spre ceas, şi simţi cum degetele lui Lo ie îşi slăbescstrânsoarea şi se dau deoparte. Violet întinse, fără grabă, mâna spre poşetă.

— … cred că e timpul să pornim în căutarea unui loc plăcut unde să ne bem ceaiul.Mie mi-e cam foame. Aş mânca nişte cartofi prăjiţi cu peşte. Tu nu?

23Vineri, 9 septembrie Tot aşa cum Isobel, istovită de cerinţele zilnice ale vieţii sale atât de active, se retrăgea

din când în când în camera pentru rufărie, la fel şi soţul ei se relaxa în atelierul său.Acesta se afla la subsolul casei, într-o zonă de culoare de piatră şi beciuri slab luminate.Aici zăcea vechiul boiler, un monstru urât mirositor, suficient de mare să pună înfuncţiune un vapor, şi care necesita o grijă permanentă şi serioasă, dar şi enormecantităţi de cărbune. În afară de asta, una sau două cămăruţe mai erau încă folosite –acolo erau depozitate servicii de porţelan nefolosite, mobile care nu mai erau de folosnimănui, cărbunii şi butucii pentru foc şi o colecţie de vinuri, care scăzuse simţitor înultima vreme. Dar cea mai mare parte a subsolului era nefolosită, plină de pânze depăianjen şi invadată, în fiecare an, de familii întregi de şoareci de câmp.

Atelierul se afla chiar lângă boiler, ceea ce însemna că aici era întotdeauna cald şiplăcut; avea ferestre mari, cu grilaj ca de închisoare, îndreptate spre sud şi spre vest şicare dădeau suficientă lumină ca să-ţi bucure sufletul. Tatăl lui Archie, care se pricepeasă meşterească tot felul de lucruri, amenajase acest atelier, cu bănci grele de lemn, ra uripentru scule, menghine şi scoabe. Acesta era locul unde venea să lucreze, reparândjucăriile stricate ale copiilor sau ocupându-se de tot ce se mai defecta prin casă – plus că-şi făcea şi momelile speciale pentru somoni.

După moartea lui, atelierul rămăsese câţiva ani părăsit, ignorat, plin de praf. Dar cândArchie s-a întors la Croy după cele opt luni petrecute în spital, s-a chinuit să coboaretreptele de piatră, a străbătut, târându-şi piciorul, culoarul subteran, care răsuna lafiecare pas şi a luat, la rândul său, atelierul în stăpânire. Primul lucru pe care l-a zăritcând a intrat a fost un scaun cu spătarul rotunjit, ale cărui picioare din spate crăpaserăsub greutatea cuiva. Scaunul fusese adus în atelier înainte de moartea bietului LordBalmerino, bătrânul. Începuse să-l repare dar nu mai apucase să termine treaba, iarscaunul rămăsese acolo, uitat şi prăpădit.

Archie a privit o vreme obiectul acela părăsit. Apoi a strigat-o pe Isobel. Ea a venit şi l-a ajutat să strângă mizeria şi pânzele de păianjen, resturile de şoareci şi talaşul vechi.Păianjenii au fost trimişi la plimbare, ca de altfel şi cutiile vechi de lipici, nişte ziareîngălbenite şi câteva găleţi cu vopsea uscată. Isobel a spălat geamurile şi a reuşit, în celedin urmă, să deschidă ferestrele înţepenite, făcând să pătrundă aerul proaspăt.

În timpul acesta, Archie, după ce a şters şi a uns toate acele unelte grozave, dălţi şi

ciocane, fierăstraie şi rindele, le-a aşezat în ordine pe ra uri. Pe urmă s-a aşezat şi a notato listă cu tot ce mai avea nevoie, iar Isobel a plecat la Relkirk să le cumpere.

De-abia atunci a putut să se apuce de lucru şi să termine treaba începută de tatăl său. Acum stătea în faţa aceleiaşi bănci de lemn. Soarele după-amiezii lumina pieziş prin

partea de sus a ferestrei. Archie aproape terminase sculptura la care lucrase, puţin câtepuţin, în ultimele două luni. Avea aproape 25 de centimetri înălţime şi reprezenta figuraunei fete, aşezată pe un bolovan, cu un terrier micuţ lângă genunchi. Fata era îmbrăcatăîn pulover şi kilt, iar părul îi era bătut de vânt. De fapt era Katy Steynton cu câinele ei.Verena îi dăduse lui Archie o poză a fiicei ei, făcută cu o vară în urmă la vânătoare, iar elschiţase planurile sculpturii după aceasta. Acum mai rămânea s-o vopsească, încercândsă reproducă, cel mai exact, coloritul din fotografie. Apoi urma să i-o dea lui Katy, cadoupentru aniversarea celor douăzeci şi unu de ani ai ei.

Era gata. Puse pensula deoparte şi se lăsă pe spate în scaun, întinzându-se cât era delung şi încercând să scape de durerea pe care o simţea în braţe şi în picioare. Priviîndelung, pe deasupra ochelarilor cu lentile retezate, acest obiect ieşit din mâinile sale.Până atunci nu mai încercase să sculpteze o siluetă aşezată, cu toate complicaţiile cedecurgeau de aici, şi cu atât mai puţin pe cea a unei femei; acum era teribil de mulţumitde rezultat. Fata şi câinele alcătuiau o compoziţie minunată. Mâine o să dea ultimul stratde vopsea. Se gândea, cu oarecare satisfacţie, la clipa în care va aplica tuşele finale.

Auzi, de sus, sunetul slab al telefonului. De-abia se auzea – şi erau luni de zile de cândvorbise cu Isobel despre necesitatea instalării unei sonerii în subsol, ca să-l audă maiuşor în cazul că s-ar fi aflat singur în casă. Dar nu făcuseră nimic şi se întrebă dacă sunade mult şi dacă avea timp să ajungă sus şi să ridice receptorul înainte ca acela care sunasesă se plictisească şi să închidă. Se gândi să-l ignore, dar telefonul continua să sune. Poatecă era ceva important. Îşi trase scaunul şi porni încet pe culoar, apoi sus pe scări, să ridicenenorocitul acela de receptor. Aparatul cel mai apropiat era în bucătărie şi continua săsune ascuţit când Archie se îndreptă spre măsuţă şi ridică receptorul.

— Croy.— Tati!— Lucilla!Începu să-i bată inima. Îşi luă un scaun.— Unde erai? Sun de-o veşnicie!— Eram jos, în atelier.Archie se aşeză pe scaun, ca să nu-şi obosească piciorul rănit.— Ah, îmi pare rău. Mama nu-i acolo?— Nu. A plecat cu Hamish la cules de afine. Lucilla, unde eşti?— Sunt în Londra. Şi n-ai să ghiceşti niciodată de unde te sun.

— Atunci mai bine spune-mi tu.— De la Ritz.— Ce naiba cauţi tu acolo?— Stau până mâine. Pe urmă venim cu maşina într-acolo. Ajungem acasă mâine-seară.Archie îşi scoase ochelarii; un zâmbet de bucurie îi răsări pe faţă.— „Ajungem“ – cine?— Eu şi Jeff Howland. Şi… stai să-ţi spun… Pandora.— Pandora?— Am fost sigură că o să te surprindă…— Dar ce caută Pandora cu voi?— Vine acasă. Ea zice că pentru petrecerea de la Verena Steynton, dar bănuiesc că de

fapt vrea să vadă iarăşi Croy şi pe voi toţi.— E acolo acum?— Nu. Era frântă de oboseală şi s-a dus să tragă un pui de somn. Sun din camera mea.

E numai Jeff aici. Am atâtea să vă spun, ţie şi mamei, dar nu acum, pentru că e aşa decomplicat…

Dar Archie n-o lăsă să scape cu această scuză.— Când aţi ajuns la Londra?— De dimineaţă. Chiar înainte de ora de gustare. Am venit cu maşina Pandorei, prin

Spania şi Franţa. Ne-am distrat extraordinar. Pe urmă dimineaţă, devreme, am luatferibotul şi am venit la Londra. Eu eram pregătită să plec imediat spre nord, dar Pandoraa vrut să-şi tragă sufletul, aşa că ne-a adus aici. A insistat chiar. Şi nu-ţi face griji pentrunota de plată, fiindcă achită ea toate cheltuielile. A plătit toată excursia, de când amplecat de la Palma de Mallorca. Benzină, hoteluri, absolut tot.

— Cum… Vocea i se frânse. Era ridicol, nedemn de un bărbat, să se lase pradăemoţiilor în aşa hal. Încercă din nou… Ce mai face?

— E bine. E teribil de drăguţă. Incredibil de amuzantă. Ah, tati, te bucuri că o aducacasă, nu? N-o să fie prea greu pentru mami? Pandora nu-i o gospodină perfectă, cumzici tu, şi mă-ndoiesc că o să ridice vreun deget ca să ajute cu ceva, dar e aşa deentuziasmată că o să vă revadă. O să fie bine, nu?

— Mai mult decât bine, scumpa mea. E aproape un miracol.— Şi nu uita, îl aduc şi pe Jeff.— Abia aşteptăm să-l cunoaştem.— Atunci, ne vedem mâine.— Pe la ce oră?— Pe la cinci e bine? Dar să nu vă faceţi griji dacă mai întârziem puţin.— N-o să ne facem.— Abia aştept.

— Şi eu la fel. Ai grijă când conduci, scumpa mea.— Sigur.Lucilla îi trimise un sărut zgomotos peste sutele de kilometri de fir telefonic şi închise.Archie rămase locului, pe scaunul tare de bucătărie, ţinând în mână receptorul, care

continua să bâzâie. Lucilla şi Pandora. Veneau acasă.Puse receptorul înapoi în furcă. Bâzâitul încetă. Ceasul vechi din bucătărie ticăia

încetişor. Rămase aşa câteva clipe, apoi se ridică în picioare şi ieşi din bucătărie,îndreptându-se spre biroul său. Se aşeză, deschise un sertar şi luă de-acolo o cheie. Cuaceastă cheie deschise un alt sertar, mai mic. Din aceasta din urmă scoase un plicîngălbenit de vreme, adresat lui de Pandora, cu scrisul ei lătăreţ şi copilăresc, la sediulRegimentului Scoţian al Reginei, încartiruit pe atunci la Berlin. Plicul era datat 1967.Înăuntru se afla o scrisoare, dar n-o mai scoase s-o citească, pentru că-i ştia conţinutul pede rost. Asta însemna că ar fi putut foarte bine s-o rupă în bucăţele sau s-o arunce în focde mult, doar că nu se putuse hotărî s-o facă.

Pandora. Se întorcea la Croy.Din depărtare se auzi zgomotul unei maşini, din ce în ce mai aproape de casă, urcând

dealul dinspre şoseaua principală. Zgomotul motorului era inconfundabil. Isobel şiHamish se întorceau, cu microbuzul, din expediţia la cules de afine. Archie puse pliculînapoi, închise sertarul, puse cheia la loc şi plecă în întâmpinarea celor doi.

Isobel dusese maşina în spatele casei, parcase în curte şi, până să revină Archie înbucătărie, soţia şi fiul său ajunseseră deja acolo, dând uşa de perete şi clătinându-se,triumfători, sub povara coşurilor imense, pline ochi cu fructe. După o zi petrecută prinboschete, amândoi arătau jalnic, murdari şi pătaţi de noroi – „parc-ar fi fost niştespoitori“, gândi Archie, cu tandreţe.

Ori de câte ori îl privea pe Hamish, simţea o uşoară uimire, pentru că băiatul crescuseîn această vacanţă de vară ca un lăstar, făcându-se parcă mai înalt şi mai solid în fiecarezi. La doisprezece ani era deja mai înalt decât maică-sa, iar puloverul, rămas scurt lamâneci, devenise prea mic pentru umerii săi musculoşi. Cămaşa îi atârna afară dinpantaloni, buzele şi mâinile îi erau murdare de suc purpuriu şi claia de păr auriu aveamare nevoie de un tuns zdravăn. Privindu-l, Archie se umplu de mândrie.

— Bună, tată, mormăi Hamish, trântind coşurile pe masa din bucătărie. Mi-e o foamede lup.

— Toată ziua ţi-e foame.Isobel puse, la rândul său, coşurile grele pe masă. Era îmbrăcată cu aceiaşi pantaloni

de catifea reiată, roşi şi lăbărţaţi şi cu o cămaşă la care Archie renunţase de mai multăvreme.

— Hamish, toată ziua ai mâncat afine. N-are cum să-ţi fie foame.— Ba da. Afinele nu te satură.

Hamish se îndreptă spre dulapul unde ţineau cutiile cu prăjituri. Deschise unul dintrecapace cu zgomot şi apucă un cuţit.

Archie privi admirativ spre recolta cu care se-ntorseseră.— V-aţi descurcat grozav!— Cred că am adunat vreo cincisprezece kilograme. N-am mai văzut niciodată aşa de

multe. Ne-am dus pe malul celălalt al râului, unde-şi creşte domnul Gladstone napii.Gardul din jurul lotului e plin ochi cu fructe. Isobel îşi trase un scaun şi se aşeză. Îmi lasăgura apă după o ceaşcă de ceai.

— Am veşti pentru tine, spuse Archie.Ea ridică brusc privirea, temându-se, ca de fiecare dată, de ce putea fi mai rău.— Veşti bune?— Mai bune nici că se poate, spuse el. — Dar când a sunat? Ce-a spus? De ce nu ne-a anunţat mai din timp? Isobel, plină de

entuziasm, nu-i dădea lui Archie răgaz să răspundă. De ce nu ne-au sunat de la Palmasau din Franţa, ca s-avem mai mult timp? Nu că mi-ar lua prea mult ca să mă pregătesc,asta nu contează; cel mai important este că vin acasă. Şi mai stau şi la Ritz! Nu cred căLucilla a mai stat vreodată la hotel în toată viaţa ei. Pandora se poartă ridicol. Ar fi pututfoarte bine să meargă într-un loc mai puţin costisitor…

— Probabil că Pandora nu ştie altul.— Şi rămân şi la petrecere? Şi-l aduce şi pe fermier? Ce crezi, chiar a reuşit s-o

convingă pe Pandora să vină? E extraordinar, după atâţia ani, tocmai Lucilla s-o convingă!Trebuie să pregătesc toate dormitoarele, pentru că vine şi prietenul american al lui Katy.Şi mâncare. Cred că mai sunt câţiva fazani în congelator…

Acum stăteau în jurul mesei şi-şi beau ceaiul. Hamish, flămând ca de obicei, puseseapa la fiert şi aranjase totul. În timp ce părinţii lui vorbeau, aranjase masa, pusese treicăni, cutiile cu prăjituri şi napolitane şi o pâine, pe fundul de lemn. Găsise şi untul şi unborcan de ardei muraţi. Hamish căpătase o adevărată pasiune pentru murături în ultimavreme şi le punea la orice. Acum, tocmai îşi făcea un sandvici, cu o bucată de murătură,care abia se zărea între două felii enorme de pâine.

— … Ţi-a mai spus câte ceva despre Pandora? Ce-a zis?— Nu prea multe. S-ar părea că se bucură de viaţă.— Ah, ce rău îmi pare că n-am fost aici să vorbesc cu ea.— O să vorbeşti mâine.— Ai mai spus cuiva că vin?— Nu. Doar ţie.— Trebuie s-o sun pe Verena şi să-i spun că mai sosesc trei invitaţi la petrecerea ei. Şi

trebuie s-o anunţ pe Virginia. Şi pe Vi.

Archie luă ceainicul şi-şi mai turnă nişte ceai.— Ştii ce mă gândeam? N-ar fi rău să invităm familia Aird la prânz duminică. Ce zici?

În fond, nu ştim cât o să stea Pandora şi săptămâna viitoare sunt trei petreceri în lanţ, aşacă o să fie o nebunie. Cred că duminică e numai bine.

— Ce idee grozavă! Am s-o sun pe Virginia. Şi am să comand un muşchi de vacă de lamăcelărie. Hamish murmură „miam, miam“ şi întinse mâna după încă o felie de turtădulce.

— … Iar dacă e frumos afară putem juca o partidă de crochet. N-am jucat deloc, toatăvara. Trebuie să tai iarba, Archie.

Isobel aşeză cana pe masă, în plină febră a pregătirilor.— Aşa. Trebuie să fac un jeleu şi să pregătesc dormitoarele. Dar să nu uit s-o sun pe

Virginia…— Mă ocup eu de asta, spuse Archie. Fii fără grijă. Dar Isobel, după ce pusese cratiţa cea mare pentru jeleu pe aragaz şi lăsase afinele la

fiert, ştia că dacă nu împărtăşeşte vestea asta grozavă cuiva, înnebuneşte, aşa că şi-a făcuttimp s-o sune pe Violet. La început, nu primi niciun răspuns de la Pennyburn, aşa căînchise telefonul şi sună din nou, o jumătate de oră mai târziu.

— Alo!— Vi, sunt eu, Isobel.— Da, draga mea.— Eşti ocupată?— Nu, stau în fotoliu şi beau ceva.— Dar, Vi, e de-abia cinci şi jumătate. Te-ai apucat de băut?— Temporar. De când mă ştiu n-am mai avut parte de-o zi aşa de obositoare. Am

purtat-o pe Lo ie Carstairs cu maşina prin Relkirk şi pe urmă ne-am oprit să bem un ceaişi să mâncăm ceva. Nu contează, a trecut şi m-am achitat de fapta bună pentru toatăsăptămână. Dar m-am gândit că merit din plin un whisky cu sifon.

— Cred şi eu. Ba chiar două. Vi, s-a întâmplat ceva cu adevărat extraordinar. Lucilla ne-a sunat de la Londra; vine mâine acasă şi-o aduce pe Pandora cu ea.

— Pe cine aduce?— Pe Pandora. Archie e într-al nouălea cer de bucurie. Gândeşte-te numai! El se

chinuie de mai bine de douăzeci de ani s-o aducă înapoi la Croy, iar acum vine de-adevăratelea.

— Nu-mi vine să cred.— E incredibil, nu-i aşa? Vino duminică la prânz şi-ai să-i vezi pe toţi. E invitată toată

familia Aird, aşa că puteţi veni împreună.— Mi-ar face mare plăcere. Dar… Isobel, cum de s-a hotărât să vină, aşa, brusc?

Pandora, vreau să spun.— Habar n-am. Lucilla a zis ceva despre petrecerea familiei Steynton, dar pare cusut

cu aţă albă.— Extraordinar. Mă-ntreb… mă-ntreb… cum mai arată?— N-am idee. Probabil că grozav. Doar că acum are treizeci şi nouă de ani, aşa că

precis are şi vreo câteva riduri. Oricum, o s-aflăm în curând. Trebuie să te las, Vi. Fac unjeleu cu fructe şi mai are puţin până dă în foc. Ne vedem duminică.

— Mulţumesc pentru invitaţie. Mă bucur pentru Lucilla…Dar jeleul lui Isobel nu mai putea aştepta.— Pe curând, Vi, îi spuse şi închise.Pandora.Vi aşeză receptorul la loc în furcă, îşi scoase ochelarii şi-şi frecă ochii obosiţi. Nu era

prima dată când era obosită, dar veştile primite de la Isobel îi făcuseră atâta plăcere,încât se simţea copleşită. Ca şi cum aveau să i se ceară lucruri imposibile şi urma să ianişte decizii vitale.

Se lăsă pe spate în fotoliu şi închise ochii, dorindu-şi s-o aibă alături pe Edie, bătrânaşi draga ei prietenă, pe care se putea bizui, cu care putea discuta şi care putea să-i aducămângâiere. Dar Edie era în căsuţa ei, ocupată până peste cap cu Lo ie şi chiar şi untelefon era exclus, fiindcă Lo ie asculta fiecare cuvânt şi trăgea propriile ei concluziipericuloase.

Pandora. Acum avea treizeci şi nouă de ani, dar pentru că Violet n-o mai văzuse de laoptsprezece, în memoria sa rămăsese pentru vecie acea adolescentă încântătoare. Ca opersoană care murise deja. Cei morţi nu-mbătrâneau niciodată, pur şi simplu îţirămâneau în memorie aşa cum au fost odată. Archie şi Edmund erau acum maturi, darPandora nu.

Şi era ridicol. Toată lumea îmbătrânea în acelaşi ritm, ca şi turiştii care la aeroport eraupurtaţi de scările rulante. Pandora avea treizeci şi nouă de ani şi-şi trăise întreaga viaţă,dacă era să dea ascultare zvonurilor, fără nicio clipă de răgaz sau de linişte. Precis căaceastă experienţă a lăsat urme, riduri, ofilindu-i pielea, atenuând strălucirea părului săuminunat.

Dar era aproape cu neputinţă sa-şi imagineze acest lucru. Violet o ă, deschise ochii şiîntinse mâna după pahar. Nu mai putea continua aşa. Trebuia să-şi revină. Implicaţiileacestei situaţii n-aveau nicio legătură cu ea. Nu trebuia să ia nicio hotărâre, pentru că nuera nimic de hotărât. Va continua să facă acelaşi lucru ca şi până acum, adică să observe,să ignore şi să-şi ţină gândurile numai pentru ea.

*

Revenind la Balnaid de la Edinburgh, la şapte şi jumătate seara, Edmund Aird intră în

casă chiar în momentul în care telefonul începea să sune. Se opri în hol, aşteptă, dar cândvăzu că nimeni nu răspunde la telefon, îşi lăsă servieta pe masă şi merse în bibliotecă, seaşeză la birou şi ridică receptorul.

— Edmund Aird.— Edmund, sunt eu, Archie.— Da, Archie.— Isobel m-a rugat să vă sun. Vrea să vă invite, pe tine, pe Virginia şi pe Henry, să

veniţi la noi la prânz duminică. Se poate?— Drăguţ din partea ei. Cred că da… stai numai o clipă… Căută agenda în buzunar, o

aşeză pe birou şi începu s-o răsfoiască… În ceea ce mă priveşte, e perfect, dar de-abia amsosit şi încă n-am vorbit cu Virginia. Vrei să mă duc s-o caut?

— Nu, nu te deranja. Sună-mă dacă nu puteţi veni, dar dacă nu-mi dai de veste, văaşteptăm pe toţi pe la ora unu fără un sfert.

— Abia aştept. Edmund ezită. E vreo ocazie specială sau o invitaţie obişnuită?— Nu, răspunse Archie. Şi, după aceea: Da. Adică, e vorba de ceva special. Lucilla vine

mâine acasă…— Asta e o veste grozavă.— Vine cu un australian.— Crescătorul de oi?— Exact. O aduce şi pe Pandora.Edmund îşi închise agenda, fără să se grăbească. Avea coperte de piele albastră, cu

iniţialele sale marcate cu auriu într-un colţ. O găsise în ciorapul său, de Crăciun – cadoude la Virginia.

— Pandora?— Da. Lucilla şi oierul ei s-au dus să stea la ea în Mallorca. Au venit înapoi cu toţii, cu

maşina, prin Spania şi Franţa. Au ajuns la Londra azi-dimineaţă.Archie făcu o pauză, ca şi cum ar fi aşteptat vreun comentariu din partea lui Edmund.

Dar Edmund nu spuse nimic şi, după o vreme, Archie reluă.— I-am trimis o invitaţie de la Verena Steynton, aşa că presupun că s-a gândit că ar fi

amuzant să vină acasă pentru petrecere.— Un motiv la fel ca oricare altul.— Da. Din nou pauză. Deci, duminică, Edmund?— Da, bineînţeles.— Sună-mă, dacă intervine ceva.— Abia aştept să ne vedem. Mulţumesc că m-ai sunat.Închise. Biblioteca, întreaga casă erau învăluite în tăcere. Îi trecu prin cap că, poate,

Virginia şi Henry sunt pe undeva pe afară şi că e complet singur. Sentimentul acesta desolitudine se amplifică, deveni insuportabil. Se trezi ciulindu-şi urechile, sperând să audă

o voce răstită, zdrăngănit de vase, lătratul unui câine – s-ar fi simţit mai liniştit. Nimic.Apoi, dinspre fereastra deschisă, se auzi ţipătul agitat al unui ploier, zburând, la micăînălţime, peste câmpurile ce se-ntindeau dincolo de grădină. Un nor acoperise soarele, iarîn aerul rece se simţi o boare de vânt. Îşi puse agenda în buzunar, îşi netezi părul cumâna, îşi aranjă cravata. Avea nevoie să bea ceva. Se ridică de pe scaun, ieşi din cameră şiplecă în căutarea soţiei şi a fiului său.

24Sâmbătă, 10 septembrie — N-am mai venit acasă cu asemenea pompă, spuse Lucilla.— Dar cum?Jeff era la volan. El condusese maşina pe tot parcursul acestei lungi călătorii spre nord.— Cu trenul, de la şcoală. Sau la volanul unei maşini hodorogite, de la Edinburgh. O

dată am venit cu avionul de la Londra, dar asta era în vremea când tata încă mai erasoldat şi Ministerul de Război îmi plătea biletul.

Era trei şi jumătate, o după-amiază de sâmbătă, şi mai aveau numai treizeci dekilometri de mers. Ajunseseră mai repede decât se aşteptau. Părăsiseră autostrada,trecuseră pe lângă Relkirk şi acum drumul şerpuit părea reconfortant de familiar, căci îiducea la Strathcroy şi acasă. Râul le ţinea companie, iar în faţa lor se desfăşuraudealurile. Aerul era proaspăt, cerul nesfârşit şi briza uşoară pătrundea prin ferestreledeschise, dulce şi ameţitoare ca vinul nou.

Lucilla era uimită de norocul pe care îl aveau. În Londra ploua, iar în Midlands turnacu găleata, dar imediat ce au trecut de hotarele Scoţiei, norii s-au risipit vizibil, fugindspre est, iar Scoţia i-a întâmpinat cu un cer albastru şi copaci cu frunzele aproape aurii.Lucilla se gândea că era foarte frumos din partea ţării sale natale şi era aşa de mulţumită,de parcă ea însăşi pusese la cale această miraculoasă transformare, dar în mod deliberatnu făcuse niciun comentariu despre norocul pe care-l aveau sau despre peisajul uimitor.Îl ştia pe Jeff suficient de bine ca să ştie că nu aprecia, ba chiar era jenat de manifestărileexagerate de entuziasm.

Porniseră la zece dimineaţa, părăsind hotelul Ritz şi privind cum hamalii maiestuoşiîncărcaseră în Mercedesul roşu-închis al Pandorei impresionanta ei gamă de bagaje, pelângă rucsacurile lor umile. Pandora uitase să le dea bacşişul cuvenit, aşa că Lucillafăcuse acest lucru în locul ei. Ştia că n-avea să mai recupereze niciodată aceşti bani, dardupă o noapte petrecută într-un asemenea lux, cu cina şi micul dejun la pat, simţea cămăcar atât putea să facă şi ea.

La început, Pandora stătuse pe scaunul din faţă al minunatei sale maşini, simţindu-sebine în haina ei de nurcă, pentru că, după căldura înăbuşitoare a acestui august laMallorca, simţea nevoia acestui obiect de mare lux. Nu se aşteptase la frig şi ploaie. Pânăcând Jeff i-a scos din oraş, luptându-se cu circulaţia intensă, şi a ajuns pe autostradă,Pandora n-a contenit cu vorba, găsind mereu câte ceva de zis. Mai târziu, tăcuse, privind

prin geamul maşinii ţinuturile cenuşii şi mohorâte prin care treceau, pe banda a treia, cuo sută de kilometri la oră. Ştergătoarele mergeau fără încetare şi forţele oarbe ale naturiiaruncau peste ei valuri de apă murdară, orbitoare; chiar şi Lucilla era nevoită să admităcă era extrem de dezagreabil.

— Doamne, dar e oribil, spusese Pandora, înfofolindu-se mai tare în haina de blană.— Ştiu. Dar nu-i decât partea asta.La prânz se opriseră în dreptul unei benzinării de pe autostradă. Pandora voia să iasă

de pe autostradă şi să caute vreun han pe un drum lăturalnic, dacă se poate, să aibă şiacoperiş de paie şi unde să se aşeze cu toţii lângă foc şi să bea cine ştie ce combinaţiecare să-i înveselească, de exemplu whisky cu bere. Dar Lucilla ştia că dacă se lăsau ispitiţiîn felul acesta, nu mai aveau nicio şansă să ajungă la Croy.

— N-avem timp. Nu suntem în Spania, Pandora. Nici în Franţa. N-avem timp depierdut cu aiureli dintr-astea.

— Draga mea, eu nu le-aş zice aiureli.— Ba da. Iar tu te-ai apuca să stai de vorbă cu barmanul şi am rămâne acolo o veşnicie.Aşa că au rămas pe autostradă, iar locul s-a dovedit foarte puţin ospitalier, exact aşa

cum se temuse Lucilla. Au stat la coadă cu tăvile să-şi ia sandviciuri şi cafea; pe urmă s-auaşezat pe scaunele de plastic, în jurul unei mese de autoservire, înghesuiţi de familiiisterice cu copii enervanţi, nişte tineri punkişti cu tricouri imprimate cu imaginipornografice şi nişte şoferi de camioane, toţi pe punctul de a se repezi, cu bucurie, laplatourile pline ochi cu cartofi prăjiţi şi peşte, prăjituri dubios colorate şi căni cu ceai,uitând de orice altceva.

După prânz, Pandora şi Lucilla schimbaseră locurile. Pandora se aşezase confortabilpe bancheta din spate şi adormise imediat. Dormea de atunci, asta însemnând căpierduse momentul dramatic al intrării în Scoţia, înseninarea cerului şi sentimentulemoţionant şi miraculos al revenirii acasă.

Acum treceau printr-un mic orăşel.— Unde suntem? întrebă Jeff.— În Kirkthornton.Trotuarele erau pline de lume, ieşită la cumpărături, în această sâmbătă după-amiază,

iar parcurile municipale erau încărcate de dalii în culori vii. Bătrânii stăteau pe bănci,bucurându-se de căldura blândă. Copiii mâncau îngheţată. Un pod se arcuia peste un râuînvolburat. Se zărea şi un pescar. Drumul ducea sus pe deal. Pandora, înfăşurată înblană, stătea ghemuită, ca un copil, cu capul aşezat pe jacheta lui Jeff, rulată ca să-i ţinăloc de pernă. Un cârlionţ îi alunecase peste faţă, iar genele negre se profilau pe umeriiobrajilor ieşiţi în afară.

— Ce zici, s-o trezesc?— Cum crezi.

Aşa se purtase Pandora, acesta îi fusese programul pe tot parcursul acestei lungicălătorii de la Palma, prin Spania şi Franţa. Explozii de nesecată energie, activitate,conversaţie, hohote de râs şi sugestii bazate pe inspiraţia de moment.

Chiar că ar trebui să vizităm catedrala aceea. Nu-i decât un ocol de zece kilometri.Uite ce râu adorabil. Ce-ar fi să ne oprim o clipă, să ne scoatem hainele şi să facem o baie?Ştiţi, tocmai am trecut pe lângă o cafenea încântătoare. Hai să ne-ntoarcem şi să ne oprim să

bem ceva.Dar primul pahar se prelungea într-un prânz servit pe-ndelete, iar Pandora începea să

discute cu oricine se întâmpla să se afle prin preajmă. Încă o sticlă de vin. Cafea şi coniac.Pe urmă… pauză. Somn. Era în stare s-adoarmă oriunde şi, deşi era jenant uneori, celpuţin însemna că tăcea, iar Lucilla şi Jeff învăţaseră să fie recunoscători pentru acesteclipe de răgaz. Fără ele, Lucilla nu era sigură că ar fi putut rezista până la capăt. Săcălătoreşti cu Pandora era ca şi cum ai fi călătorit cu un copil năzbâtios sau cu un câine;era amuzant şi plăcut, dar te şi storcea de puteri.

Mercedesul ajunse în vârful pantei. Ţinutul se deschidea la poalele dealului, iarpeisajul era magnific. Pâlcuri de fagi, câmpuri, câte o fermă din loc în loc, oi la păscut,râul, departe, dedesubt, dealurile din zare acoperite cu flori purpurii, ca nişte prunecoapte.

— Dacă n-o trezesc acum, o să doarmă până ajungem acasă. Mai avem doar vreo zeceminute.

— Atunci, trezeşte-o.Lucilla întinse braţul şi scutură uşor umărul înfăşurat în blană al Pandorei.— Pandora.— Mda.— Pandora. O scutură din nou. Trezeşte-te. Aproape am ajuns. Suntem aproape de

casă.— Cum? Pandora clipi şi-şi deschise ochii. Privea în gol, dezorientată, derutată. Îi

închise la loc, căscă, se întinse, făcu nişte mişcări ca să-şi revină. Ce bine-am dormit!Unde suntem?

— Ne-ndreptăm spre Caple Bridge. Aproape c-am ajuns.— Ne apropiem de casă? De Croy?— Ridică-te şi-ai să vezi. Ai pierdut partea cea mai frumoasă a călătoriei, sforăind

acolo pe banchetă.— Nu sforăiam. Eu nu sforăi niciodată.Puţin mai târziu, făcu totuşi un efort şi se ridică, aranjându-şi părul, care-i venea în

ochi, strângând blana în jurul trupului de parcă ar fi fost îngheţată. Căscă din nou,privind fix spre fereastră. Clipi. Ochii i se luminară dintr-odată.

— Dar… mai e puţin şi-ajungem!— Ţi-am spus eu.

— Trebuia să mă trezeşti mai demult. E atâta soare. Şi nici nu mai plouă. Atâtaverdeaţă! De-atâta timp n-am mai văzut atâta verdeaţă! Ce primire! „Caledonia, aspră şisălbatică, inspiraţia ideală pentru un suflet de poet.“ Cine-a scris asta? Vreun prostbătrân. Nu e nici aspră, nici sălbatică, e pur şi simplu uimitor de frumoasă. Căută îngeantă după pieptene; îşi aranjă părul. O oglindă, puţin ruj. Parfum din belşug.

— Trebuie să miros frumos pentru Archie.— Să nu uiţi de piciorul lui. Să nu te-aştepţi să vină în fugă şi să te ridice în braţe – are

toate şansele să cadă lat pe spate.— De parcă aş fi aşteptat aşa ceva. Îşi privi ceasul micuţ cu diamante. Am ajuns

devreme. Le-am spus că ajungem la cinci şi încă nu-i nici patru.— Am venit fantastic de repede.— Dragul de Jeff. Pandora îl lovi uşor peste umăr, în semn de apreciere, ca şi când ar fi

mângâiat un căţeluş. Ce şofer deştept avem!Acum coborau dealul. La capătul pantei intrară direct pe podul Caple, o luară la

stânga şi pătrunseră în valea îngustă. Pandora se apleca puţin în faţă.— Dar e uimitor! Absolut nimic nu s-a schimbat. În căsuţa aceea locuia o familie cu

numele de Miller. Erau foarte bătrâni. El fusese păstor. Probabil că au murit între timp.Aveau albine şi vindeau borcane de miere. Doamne, nu mai pot să mă ţin, trebuie săoprim ca să fac pipi. Nu, bineînţeles că nu vreau. Mi s-a părut.

Îl bătu iarăşi pe Jeff pe umăr.— Jeff, iar ai devenit tăcut. Nu poţi găsi şi tu un cuvânt de apreciere?— Sigur, râse el. E grozav.— E mai mult decât atât. Acum suntem pe pământul nostru. Al familiei Balmerino de

la Croy. Chiar că-ncepe să-mi bată inima în piept. Ar trebui să purtăm pene la beretă şi artrebui să mai fie şi un cântăreţ la cimpoi pe undeva. De ce nu te-ai gândit la asta, Lucilla?De ce n-ai aranjat? După douăzeci de ani, chiar că era cel mai modest lucru pe care-lputeai face pentru mine.

— Îmi pare rău, râse Lucilla.Acum, râul curgea din nou paralel cu şoseaua, plin de verdeaţă pe ambele maluri, pe

păşunile de pe cealaltă parte a drumului păşteau liniştit turme de vaci friziene. Recoltade pe câmpuri fusese strânsă şi rămăsese în urmă doar un covor auriu, poleit de razelesoarelui. Mercedesul lăsă în urmă o curbă a drumului şi satul Strathcroy le apăru în faţaochilor. Lucilla zări grupul de case din piatră cenuşie, cu fumul ieşind prin hornuri, turlabisericii, pâlcul de fagi şi stejari bătrâni şi umbroşi. Jeff încetini, preferând o viteză maiprudentă şi trecură pe lângă monumentul eroilor din război şi mica biserică episcopală,iar apoi intrară pe strada principală, lungă şi dreaptă.

— Magazinul universal e nou. Tonul vocii Pandorei era aproape acuzator.— Ştiu. Îl ţine o familie cu numele de Ishak. Sunt pakistanezi. Uite, Jeff, acolo e… ia-o

la dreapta… printre porţi…— Dar parcul a dispărut! Nu mai e parc! E tot arat.— Pandora, ştiai asta. Ţi-a scris tata şi ţi-a explicat.— Probabil c-am uitat. Dar arată ciudat.Porniră la deal, pe drumul lăturalnic. Dealurile se profilau în zare, iar pârâul,

Pennyburn, îşi arunca apele spre vale, trecând apoi pe sub micul pod de piatră. Pe urmădrumul se lărgea…

— Am ajuns, spuse Lucilla şi se aplecă peste Jeff, apăsând din toate puterile claxonulcu dosul palmei.

La Croy, familia Lucillei se străduia să umple lungile ore de aşteptare ale după-

amiezii. Isobel era la etaj, verificând ultimele detalii din dormitoarele pentru musafiri,uitându-se după prosoape curate şi aranjând florile pentru noptiere şi poliţele căminelor.Hamish se hotărâse să ia câinii la plimbare, dispăruse imediat după prânz şi de atuncinu-l mai văzuse nimeni. Iar Archie, Lordul Balmerino, se afla în sufragerie şi puneamasa.

Fusese obligat, până la urmă, să facă acest lucru. Aşteptarea nu era punctul lui forte şi,odată cu trecerea orelor, devenise din ce în ce mai nerăbdător, nervos, îngrijorat. Uraideea că fiinţele cele mai iubite ale sale se chinuiau pe un drum atât de lung şi-şiimagina, fără nicio greutate, tot felul de evenimente îngrozitoare – accidente, metaldistrus, trupuri fără viaţă. Se uitase întruna la ceas, repezindu-se la fereastră la cel maimic sunet de motor, fără să fie în stare să stea locului nicio clipă. Isobel îi sugerase sătundă peluza pentru crochet, dar refuzase, pentru că voia să fie sigur că e pe-aproape înmomentul în care maşina avea să tragă în faţa casei. Retrăgându-se în bibliotecă, se aşezăsă citească The Scotman, ziarul scoţian, dar nu se putuse concentra nici să citească, nici sădezlege cuvintele încrucişate. Aruncase ziarul deoparte şi începuse iar să umble princasă fără rost.

În cele din urmă, Isobel, care avea şi-aşa destule griji fără foiala soţului ei, îşi pierdurăbdarea.

— Archie, dacă nu poţi sta locului, mai bine fă şi tu ceva folositor. Poţi pune masapentru cină. Feţele şi şervetele de masă curate sunt în scrin.

Şi pornise în grabă pe scări în sus, lăsându-l să se ocupe de toate.De fapt, nu-l deranja să pună masa. Pe vremuri, Harris avea această îndatorire, aşa că

nu era o treabă înjositoare pentru un bărbat. Iar când ţineau turişti americani, pusulmesei îi revenea întotdeauna lui Archie şi-i făcea chiar plăcere să pună în asta un dramde precizie militărească, aliniind perfect cuţitele şi furculiţele şi punând şervetele însuport, fără să facă nicio cută.

Paharele de vin păreau puţin prăfuite, aşa că găsi un şervet şi tocmai începuse să le

dea un pic de lustru când auzi maşina urcând dealul. Inima începu sa-i zvâcnească înpiept. Privi spre ceas; era ora patru. Era prea devreme. Puse pe masă paharul şişerveţelul. Nu puteau fi ei…

Sunetul ascuţit al claxonului, apăsat îndelung, rupse tăcerea acestei după-amiezi şi-irisipi orice îndoială.

Semnalul obişnuit al Lucillei.Nu se putea mişca prea repede, dar se strădui din răsputeri. Străbătu sufrageria, ieşi

în hol.— Isobel!Uşa de la intrare era deschisă. Traversa holul când maşina îi apăru în faţa ochilor, un

superb Mercedes, risipind pietrişul sub cauciucuri.— Isobel! Au sosit! Se duse până la uşă, dar n-ajunse mai departe. Pandora fusese mai

rapidă decât el, ieşise din maşină aproape înainte ca aceasta să se oprească şi o luase lafugă spre el. Pandora, cu aceiaşi ochi strălucitori şi părul în vânt, cu aceleaşi picioarelungi şi zvelte.

— Archie!Purta o haină de blană, care-i ajungea aproape până la glezne, dar asta n-o împiedicase

să sară câte două trepte odată, iar dacă el nu mai putea s-o ridice în braţe şi s-oînvârtească, aşa cum făcea când erau copii, braţele îi erau foarte sănătoase şi gata s-oprimească în îmbrăţişarea lor.

Isobel… scumpă, nesofisticată, ospitalieră, neschimbată… Isobel îi păstrase Pandorei

cel mai bun dormitor. Acesta se afla în partea din faţă a casei, cu geamuri înalte, caredădeau spre sud, şi de la care puteai privi în josul dealului, spre vale şi râu. Mobila era, înmare parte, aceeaşi pe care şi-o amintea din vremea când trăia mama ei. Patul cu pilonide alamă la ambele capete, foarte înalt şi lat, cât un pat dublu. Un covor uzat, cu modelde trandafiri şi o măsuţă de toaletă bogat ornamentată, cu nenumărate sertăraşe şioglindă mobilă.

Totuşi, vechile draperii dispăruseră, înlocuite acum de altele, din material crem şigreu. Schimbarea fusese probabil făcută cu gândul la oaspeţii americani. Era greu deînchipuit că ar fi apreciat câtuşi de puţin cretonul destrămat din loc în loc şi ars de soare.Tot pentru ei, camera alăturată fusese transformată în baie. Nu fusese prea multschimbată, pentru că Isobel nu făcuse decât să adauge cada de baie şi chiuveta, păstrândcovoarele, rafturile pline de cărţi şi fotoliul confortabil acolo unde se aflau.

Pandora trebuia să despacheteze. „Scoate-ţi lucrurile din bagaje şi fă-te comodă“, îispusese Isobel. Împreună cu Jeff, Isobel îi cărase toate bagajele până sus. (Archie nuputea, bineînţeles, să ducă bagaje din cauza piciorului. Fusese şocată de părul luiargintiu şi nu mai văzuse niciodată un om atât de slab. Pandora decise să nu se mai

gândească la Archie.) „Fă o baie, dacă vrei. E apă caldă destulă. Pe urmă vino jos să beiceva. O să mâncăm pe la opt.“

Dar asta se întâmplase cu un sfert de oră în urmă şi Pandora nu făcuse nimic altcevadecât să-şi ducă trusa de toaletă în baie şi să aşeze câteva sticluţe pe poliţa de la chiuvetă.Pastile şi loţiuni, sticla de parfum Poison, uleiul de baie, creme şi demachiante. Puteaface baie mai târziu. Dar nu acum.

Acum, trebuia să se convingă că e într-adevăr acasă. Înapoi la Croy. Dar era dificil,pentru că nu simţea că locul ei este, într-adevăr, în această cameră. Era doar un musafirîn trecere, o pasăre călătoare. Abandonându-şi sticluţele, se întoarse în dormitor, lafereastră, sprijinindu-se cu coatele pe pervaz să privească acest peisaj pe care şi-l aminteaadesea şi să se asigure pe deplin că nu e numai un vis. Asta îi luă ceva timp. Dar ce se-ntâmplase cu camera ei, camera care-i aparţinuse Pandorei de când era copil? Se hotărî săpornească în cercetare.

Ieşi din cameră, urcă până la ultimul palier, se opri. Dinspre bucătărie se auzeau totfelul de sunete domestice, pline de voioşie şi voci nu prea clare. Lucilla şi Isobel erauocupate cu pregătirile pentru cină şi vorbeau, probabil, despre Pandora. N-aveau cum sănu vorbească. Nu conta; n-o deranja acest lucru. Traversă holul şi deschise uşa a ceea cefusese camera părinţilor ei, acum ocupată de Archie şi Isobel. Văzu patul mare, dublu,şezlongul de la picioarele patului, cu un pulover de-al lui Isobel agăţat într-o parte, opereche de pantofi, aruncaţi neglijent. Zări nişte fotografii de familie, obiectele din argintşi cristal de pe masa de toaletă, cărţile de pe noptiere. Se simţea miros de pudră şi de apăde colonie. Mirosuri dulci, inocente. Închise uşa şi merse mai departe. Găsi camera care-iaparţinuse lui Archie, măturată şi garnisită cu rucsacul lui Jack şi vreo două jachete,aruncate pe covor, în mijlocul camerei. În următoarea cameră… Lucilla. Zări toată gamade nimicuri atât de preţioase pentru o şcolăriţă… afişe prinse cu pioneze pe perete,bibelouri, un magnetofon, o chitară cu o coardă ruptă…

În sfârşit, camera ei. Vechea ei cameră. Cine ştie, poate că Hamish dormea aici? Încănu-l întâlnise pe Hamish. Apăsă încet pe clanţă şi deschise uşa. Nu Hamish. Nimeni.Camera nu conţinea niciun fel de lucruri personale. Mobila era nouă, la fel şi perdelele.Nicio urmă de Pandora.

Ce făcuseră cu cărţile ei, cu discurile, hainele, jurnalele, fotografiile… cu viaţa ei? Lestrânseseră şi le duseseră probabil pe toate în cine ştie ce colţ din pod, atunci cândcamera fusese golită, văruită, tapetul schimbat şi când fusese adus covorul acela nou,minunat, albastru.

Ca şi cum Pandora încetase să existe, transformându-se deja într-o fantomă.N-avea rost să se-ntrebe de ce, pentru că era foarte clar. Croy aparţinea lui Archie şi lui

Isobel şi, pentru ca oferta pentru turişti să fie viabilă, fiecare cameră trebuia folosităeficient. Iar Pandora renunţase la orice pretenţie prin simplul gest de a pleca şi de a nu se

mai întoarce aici.Stând acolo, în cameră, se gândi la toate acele săptămâni cumplite în care fusese de

nerecunoscut, copleşită de o nefericire despre care n-avea dreptul să vorbească. Durereao făcuse rea şi fusese rea cu cei doi oameni pe care-i iubea cel mai mult; fusese obraznicăcu tatăl ei, îşi ignorase mama, nu le vorbise zile în şir şi, în general, le amărâse şi lorviaţa.

În această cameră petrecuse nenumărate ore stând în pat, cu faţa în pernă, punându-şiiarăşi şi iarăşi aceleaşi discuri triste, cele mai triste pe care le ştia. Ma Monro, care-ispunea unei fete să „plece din viaţa lui“; Judy Garland, răscolind-o cu Cel care a plecat.

Drumul e din ce în ce mai greu,Singurătate şi tristeţe;Rămâne doar speranţaCă mâine se va întoarce.

Voci.„Dragă, trebuie să vii să mănânci ceva.“„Nu vreau să mănânc.“„De ce nu vrei să-mi spui ce-i cu tine?“„Vreau să fiu lăsată în pace. N-ar avea niciun rost să-ţi spun. N-ai fi în stare să-

nţelegi.“Văzu din nou figura mamei sale, uluită şi lovită în adâncul inimii. Şi se ruşină. La

optsprezece ani, ar fi trebuit să am mai multă minte. Mă credeam matură şi sofisticată,dar adevărul era că ştiam mai puţine despre viaţă decât un copil. Şi mi-a trebuit multtimp ca să aflu.

Prea mult timp, iar acum era prea târziu. Totul se terminase. Pandora închise uşa şi seîntoarse la bagajele ei.

Cina se terminase. Stătuseră, toţi şase, în jurul mesei luminate cu sfeşnice şi

savuraseră tot ce pregătise Isobel pentru această masă sărbătorească. Nu tăiase chiarviţelul cel gras, dar făcuse tot ce-i stătuse în puteri ca să încropească o masă la înălţimeaaşteptărilor. Supă rece, fazan prăjit, cremă de zahăr ars şi o delicioasă brânză de Stilton,toate udate cu cel mai bun vin pe care Archie îl găsise în pivniţele tatălui său.

Acum era aproape zece, şi Isobel, ajutată de Pandora, se afla în bucătărie, pe punctulde a termina de spălat ultimele vase – tigăi şi cratiţe, cuţite cu mânerul de fildeş şi vasepentru legume, prea mari ca să intre în maşina de spălat. Pandora trebuia s-o ajute, dardupă ce ştersese vreo două cuţite şi pusese trei cratiţe cum nu trebuia, lăsase şervetuldeoparte, îşi făcuse o cană de nes şi se aşezase să-l bea.

Conversaţia nu se oprise nicio clipă în timpul mesei pentru că erau multe de spus şi deascultat. Aventura trăită de Jeff şi Lucilla în autocarul care i-a purtat din Paris spre sudul

Franţei; sejurul lor boem în Ibiza; şi, în fine, binecuvântata sosire la Mallorca şi la CasaRosa. Isobel simţise cum îi lăsa gura apă când Lucilla vorbise despre grădina de-acolo.

— Ah, aş fi fericită s-o văd.— Ar trebui să vii. Să stai la soare şi să nu faci nimic.Archie râsese la auzul acestor vorbe.— Isobel să stea la soare şi să nu facă nimic? Ai înnebunit. Cât ai zice peşte şi-ar

sufleca fustele şi s-ar apuca să-ţi rupă buruienile din grădină.— N-am buruieni, spusese Pandora.Apoi, veşti de-acasă. Pandora era avidă de orice bârfa, oricât de mică. Ultimele noutăţi

despre Vi, familia Aird, familia Gillock, Willy Snoddy. Ce mai ştia Archie de Harris şi dedoamna Harris? Ascultase cu destulă uimire povestea lui Edie Findhorn şi a verişoareisale, Lottie.

— Dumnezeule! Vampirul ăla! Să nu-mi spuneţi că a intrat din nou în vieţile noastre.Am să fac tot posibilul să trec pe partea cealaltă dac-am s-o văd venind.

I-au povestit despre familia Ishak, care fusese exilată din Malawi şi ajunsese laStrathcroy aproape fără niciun ban.

— … Dar aveau nişte rude în Glasgow, care reuşiseră deja să se aranjeze destul debine şi, cu puţin ajutor financiar de la ei, au reuşit să preia papetăria doamnei McTaggart.Nici n-o mai recunoşti dac-o vezi. E un adevărat magazin universal. N-am crezut că vorrezista, dar ne-am înşelat. Sunt harnici ca nişte furnici, ai zice că nu închid niciodată şiafacerile merg strună. În plus, toată lumea îi simpatizează. Sunt aşa de amabili şi decumsecade!

Şi aşa mai departe, trecând apoi la vecinii mai importanţi, adică toţi cei care locuiau peo rază de treizeci de kilometri: Buchanan-Wright, Ferguson-Crombie, care sosiseră decurând să locuiască la Ardnamoy şi a căror fiică se măritase, în timp ce băiatul deveniseagent bancar în City şi câştiga milioane.

Niciun detaliu nu trebuia ignorat. Singurul subiect care n-a fost menţionat, parcăprintr-o înţelegere tacită, a fost Pandora şi tot ce făcuse în ultimii douăzeci şi unu de ani.

Asta n-o deranja. Era iarăşi la Croy şi pentru moment nimic altceva n-avea importanţă.Anii din urmă păleau, devenind parcă ireali, ca viaţa unei alte persoane şi acum,înconjurată de familie, era fericită să-i uite cu totul.

Aşezată la masa din bucătărie, Pandora sorbea din cafea şi privea cum, la chiuvetă,Isobel freca tigaia în care prăjise carnea. Isobel purta mănuşi roşii de cauciuc şi un şorţînalt, albastru cu alb, legat peste rochia curată, şi Pandora se gândi că Isobel e o femeieextraordinară, căci îşi vedea liniştită de treabă, deloc necăjită că restul membrilor familieiîşi luaseră tălpăşiţa, lăsând-o pe ea să cureţe toate urmele festinului.

Căci, după cină, ceilalţi se risipiseră. Archie se scuzase şi coborâse în atelier. Hamish,în virtutea faptului că i se promisese o recompensă importantă, fusese de acord să profite

de lumina serii şi să tundă peluza pentru crochet. Nu făcuse niciun comentariu şiPandora fusese foarte impresionată. Ceea ce nu ştia era cât de impresionat fuseseHamish de apariţia ei. O mătuşă venită în vizită nu putea fi o perspectivă prea plăcută.Hamish îşi imaginase o persoană în genul lui Vi, cu părul sur şi pantofi cu şireturi şisuferise cel mai mare şoc al vieţii sale când o cunoscuse pe Pandora. O femeie superbă.Ca o vedetă de cinema. La fazan, îşi imaginase cum ar fi s-o prezinte celorlalţi colegi declasă de la Templehall. Poate că taică-său putea s-o aducă într-o zi să-l vadă la meci. I-ar ficrescut enorm acţiunile în faţa colegilor de şcoală. Se-ntreba dacă Pandorei îi placerugbiul.

— Isobel, îmi place mult Hamish.— Şi eu ţin mult la el. Sper doar să nu crească exagerat de mult.— O să fie frumos ca un înger. Luă o gură de cafea. Îţi place de Jeff?Jeff sătul, aşa cum era de aşteptat, de două săptămâni petrecute între femei şi în

condiţii neobişnuit de luxoase, o luase pe Lucilla şi plecase cu maşina la hanul dinStrathcroy, să dea pe gât un binefăcător pahar de lager într-o ambianţă masculină, multmai reconfortantă.

— Pare foarte drăguţ.— E grozav de cumsecade. Am mers atât de mult cu maşina şi nu şi-a pierdut nicio

clipă cumpătul. E totuşi cam laconic. Presupun că toţi australienii sunt puternici şi tăcuţi.N-am de unde să ştiu. Alţii în afară de el n-am mai întâlnit.

— Crezi că Lucilla e îndrăgostită de el?— Nu, nu cred. Sunt doar… ce frază oribilă… foarte buni prieteni. În plus, e foarte

tânără. N-are rost să te gândeşti la o legătură permanentă la numai nouăsprezece ani.— Vrei să spui, la căsătorie.— Nu, draga mea. Nu vreau să spun căsătorie.Isobel tăcu. Pandora se gândi că poate spusese ce nu trebuia şi trecu la un subiect mai

amuzant şi mai puţin delicat.— Isobel, ştiu de cine nu mi-ai spus nimic. De Terence şi Dermot Honeycombe. Mai

ţin magazinul acela de obiecte de artă?— Vai, draga mea. Isobel se întoarse spre ea. Nu ţi-a scris Archie despre asta? A fost

foarte trist. Terence a murit. Acum vreo cinci ani.— Nu-mi vine să cred. Şi ce-a făcut săracul? A găsit alt tânăr să-l ajute la magazin?— Nu, nici gând. A fost dărâmat, dar i-a rămas credincios. Cu toţii ne-am gândit că o

să plece din Strathcroy, dar a rămas aici; singur singurel. Tot cu magazinul, tot în căsuţalor. Din când în când ne mai invită la masă şi ne dă nişte porţioare infime de mâncăruriteribile, cu tot felul de sosuri nostime. Archie vine totdeauna acasă mort de foame şitrebuie să-i dau nişte supă sau fulgi de porumb înainte de culcare.

— Săracul Dermot. Trebuie să mă duc să-l văd.

— O să-l faci fericit. Mereu întreba de tine.— Aş putea să cumpăr ceva de la el pentru Katy Steynton, de ziua ei. Nici despre asta

n-am vorbit. Despre petrecere.Isobel terminase, în sfârşit, de frecat; îşi scoase mănuşile de cauciuc, le puse la uscat şi

veni să stea lângă cumnata ei.— Stă multă lume la voi?— Nu. Numai noi. Hamish nu vine, pentru că va fi la şcoală. Şi mai vine un american

trist pe care Katy l-a cunoscut la Londra şi i s-a făcut milă de el. Verena n-are loc, aşa căvine aici.

— Doamne, ce drăguţ! Un bărbat pentru mine. De ce e trist?— I-a murit soţia de curând.— Vai de mine, sper că n-o să-mi strice moralul. Unde o să doarmă?— În vechiul tău dormitor.Asta lămurea nedumerirea ei de după-amiază.— Dar în seara cu petrecerea? Unde cinăm?— Aici, cred. Am putea chema familia Aird şi pe Vi. Vin mâine la noi; m-am gândit să

vorbesc despre asta cu Virginia.— Nu mi-ai spus nimic.— Despre ce – despre invitaţia la prânz? Ei, uite că ţi-am spus acum. De asta taie

Hamish iarba.— O să ne distrăm bine după-masă, dacă e vreme frumoasă. Dar, spune-mi, cu ce te

îmbraci la petrecere? Ai o rochie nouă?— Nu. Am rămas fără bani. A trebuit să-i cumpăr cinci perechi de pantofi noi lui

Hamish, pentru şcoală…— Dar, Isobel, trebuie să-ţi iei o rochie nouă. Mergem împreună să căutăm. Unde vrei?

Hai la Relkirk. Fugim şi noi o zi…— Pandora, ţi-am spus… Pur şi simplu nu-mi pot permite.— Ah, draga mea, cel mai neînsemnat lucru pe care-l pot face pentru tine este un mic

cadou.Uşa din spate se deschise şi Hamish, care reuşise să termine tunsul peluzei chiar

înainte de lăsarea întunericului, intră în bucătărie, ca de obicei mort de foame.— Mai vorbim despre asta, mai târziu, spuse Pandora.Hamish se apucă să mănânce. Fulgi de cereale cu alune, un pahar cu lapte, câteva

napolitane. Pandora sorbi ultima gură de cafea şi puse cana pe masă. Căscă.— Cred c-am să mă duc la culcare. Sunt frântă de oboseală. Se ridică în picioare.

Noapte bună, Hamish.Nu încercă să-l sărute, iar Hamish se simţi uşurat, dar şi puţin dezamăgit.— Crezi că-l mai găsesc pe Archie în atelier? Cred c-am să cobor să stau o clipă de

vorbă cu el. Se aplecă şi o sărută pe Isobel pe obraz. Noapte bună şi ţie, draga mea. E oadevărată binecuvântare să fiu aici. Cina a fost grozavă. Ne vedem mâine-dimineaţă.

În subsol, Archie, concentrat şi preocupat, lucra la lumina unui bec puternic, care

bătea chiar spre masa de lucru. Era greu şi migălos să picteze statueta cu Katy şi câinelesău. Carourile fustei, textura puloverului, tonurile diferite, subtile de culoare pentru păr– fiecare dintre acestea era o provocare şi avea nevoie de întreaga sa dexteritate ca săreuşească.

Puse pensula pe masă şi alese o alta, apoi auzi paşii Pandorei, inconfundabili,coborând scara de piatră ce venea dinspre bucătărie, apoi ţăcănitul tocurilor ei înalte, peculoarul prost luminat, pavat cu dale de piatră. Se opri din lucru, privi spre uşa deschisăşi o văzu pe Pandora, iţindu-se dintr-o parte.

— Te-am întrerupt?— Nu.— Doamne, ce întuneric e pe culoar. N-am găsit întrerupătorul. Parc-aş fi fost într-o

temniţă. Dar, ce-i drept, aici e plăcut.Găsi un scaun şi se aşeză lângă el.— Ce faci?— Pictez.— Asta văd şi eu. Ce statuetă drăguţă! De unde ai luat-o?— Eu am făcut-o, spuse el, nu fără mândrie.— Tu ai făcut-o? Archie, eşti extraordinar! N-am ştiut că eşti aşa de îndemânatic.— E pentru ziua lui Katy. E chiar ea, cu câinele ei.— Ce idee grozavă. Dar nu te pricepeai să meştereşti. Tata era cel care ne repara

jucăriile şi lipea bibelourile sparte. Ai făcut vreun curs?— Cam aşa ceva. După ce am fost rănit… Se corectă. După ce mi-am pierdut piciorul şi

am ieşit, în sfârşit, din spital, am fost trimis la Headley Court. Acolo e centrul dereabilitare a militarilor invalizi. Afectaţi fizic, într-un fel sau altul. Acolo se pun şiproteze. Picioare, braţe, mâini artificiale. Atât cât se poate, bineînţeles. Şi pe urmă techinuie ca-n iad până te înveţi să le foloseşti corect.

— Nu pare să fi fost prea plăcut.— M-am descurcat. Şi sunt întotdeauna alţii mai amărâţi decât tine.— Dar erai în viaţă. N-ai murit.— Adevărat.— E chiar aşa de rău cu un picior de tablă?— Mai bine decât deloc, pentru că asta ar fi alternativa.— N-am ştiut niciodată cum s-a întâmplat.— Mai bine aşa.

— A fost chiar un coşmar?— Orice violenţă e un coşmar.Se afla pe teren interzis. Pandora dădu înapoi.— Îmi pare rău… Spune-mi mai departe.— Ei… după ce…Pierduse şirul. Îşi scoase ochelarii, îşi frecă ochii cu mâna.— După ce… am putut, cât de cât, să mă mişc, m-au învăţat cum să folosesc un

fierăstrău cu pedală. Terapie activă şi un bun exerciţiu pentru picior. De aici totul a venitde la sine…

Era bine. Momentul periculos trecuse. Dacă Archie nu voia să vorbească despreIrlanda de Nord, Pandora nici nu dorea să audă.

— Repari şi tu câte ceva, ca tata?— Da.— Şi statueta asta drăgălaşă. Cum se face aşa ceva? Cum începi?— Cu o bucată de lemn.— Ce fel de lemn?— Pentru asta am folosit lemn de fag. Fag de la Croy, o creangă ruptă, de-acum câţiva

ani. Am tăiat-o drept cu un fierăstrău. Pe urmă am făcut două desene după fotografie,unul din faţă şi celălalt din profil. Pe urmă am sculptat după schiţa frontală, pe faţalemnului şi după profil, pe laterală. Mă urmăreşti?

— Cu toată atenţia.— Pe urmă l-am tăiat cu fierăstrăul-bandă.— Ce-i un fierăstrău-bandă?— Acela de-acolo, i-l arătă el. E acţionat electric şi periculos, aşa că să nu te-apuci să te

joci cu el.— Nici n-aveam de gând. Pe urmă ce-ai mai făcut?— Am început să sculptez. Să cioplesc.— Cu ce?— Cu nişte dălţi pentru lemn. Şi un briceag.— Mă uimeşti. E prima ta statuetă?— În niciun caz, dar asta a fost mai dificilă, pentru că e de compoziţie. O fată şezând şi

un câine. A fost foarte greu. Înainte făceam numai figuri în picioare. Mai ales soldaţi, înuniforma fiecărui regiment. Am găsit detalii despre uniforme într-un album dinbiblioteca tatei. De-acolo mi-a venit ideea. Sunt bune de cadou la nuntă, dacă se întâmplăca mirele să fie militar.

— N-ai niciuna să-mi arăţi şi mie?— Ba da. E una acolo. Făcu un efort şi se ridică de pe scaun, se îndreptă spre un

dulăpior şi scoase de acolo o cutie. De fapt, pe asta n-am dat-o pentru că nu eram

mulţumit de ea, aşa că am făcut alta. Dar poţi să-ţi faci o idee…Pandora luă figurina din mâinile lui şi o întoarse pe toate feţele. Era o replică a unui

ofiţer din Garda de noapte, perfectă în fiecare detaliu – de la bocanci şi kilt, până lapamponul roşu de la boneta kaki. I se păru fără cusur şi se simţi cuprinsă de admiraţiepentru talentul nebănuit al lui Archie, pentru precizia şi măiestria sa, care nu puteau fipuse la îndoială. În plus, era uimită.

— Vrei să spui că le dăruieşti? Archie, îţi lipseşte o doagă. Sunt frumoase. Unice.Turiştii din străinătate s-ar bate pentru un asemenea suvenir. N-ai încercat niciodată să levinzi?

— Nu.Părea surprins de această idee.Pandora izbucni, cu o furie firească din partea unei surori.— Eşti iremediabil. Totdeauna ai fost cam fraier, dar asta întrece orice. E ridicol. Isobel

se speteşte ca să ţină casa asta, primeşte turişti americani cu grămada, iar tu ai puteascoate o avere pe astea.

— Nu prea cred. Oricum, nu e cazul. Îmi iau prea mult timp.— Păi, ia-ţi pe cineva să te ajute. Ia-ţi doi oameni. Porneşte o mică industrie privată.— Aici n-am destul spaţiu.— Dar grajdurile? Sunt goale. Sau unul din hambare?— Asta ar însemna să le refac, să aduc utilaje, să pun curent electric, să îndeplinesc

condiţiile de siguranţă şi protecţie împotriva incendiilor.— Şi ce dacă?— Asta costă bani. Iar la capitolul bani stăm cam prost.— Nu poţi face un împrumut?— Nici cu împrumuturile nu prea ţine.— Măcar ai putea încerca. Ah, nu fi chiar aşa de bleg, Archie. Fii mai întreprinzător.

Cred că nici nu s-ar putea găsi ceva mai minunat.— Pandora, tu ai avut întotdeauna idei minunate. Luă soldatul din mâinile ei şi-l puse

la loc în cutie. Dar ai dreptate cu Isobel. Fac şi eu ce pot, dar ştiu că are mult prea multepe cap. Înainte de Irlanda de Nord, m-am gândit să-mi iau o slujbă, ceva… agentintermediar, de exemplu. Nu ştiu cine m-ar fi angajat, dar n-am vrut să plec de la Croy şiăsta era singurul gen de muncă pe care l-aş fi putut face…

Vocea i se frânse.— Dar acum ai învăţat o meserie nouă. Uită-te la toate astea. Talente neştiute au ieşit

la lumină. N-ai nevoie decât de puţină iniţiativă şi de multă hotărâre.— Şi mulţi bani.— Archie, spuse ea răspicat, indiferent dacă ai un singur picior sau două, nu poţi fugi

de răspundere.

— Vorbeşti din experienţă?— Aici m-ai prins, râse Pandora, clătinând din cap. Nu. Eu sunt ultima care să poată

da sfaturi. Vorbeam şi eu aiurea.Brusc, renunţă la discuţie, căscă şi se întinse, ridicându-şi mâinile cu degetele răsfirate.— Sunt obosită. Am venit să-ţi spun noapte bună. Mă duc la culcare.— Somn uşor.— Tu ce faci?— Vreau să termin odată cu asta. Pe urmă am să-mi pot petrece fiecare clipă cu tine.— Dragul de tine. În picioare, se aplecă să-l sărate. Mă bucur că am venit acasă.— Şi eu.Pandora porni spre uşă, o deschise, ezită, apoi se întoarse.— Archie?— Ce s-a întâmplat?— M-am întrebat de multe ori. Ai primit scrisoarea pe care ţi-am trimis-o la Berlin?— Da.— Nu mi-ai răspuns niciodată.— Până m-am hotărât ce să-ţi spun, plecaseşi în America şi era prea târziu.— Lui Isobel i-ai spus?— Nu.— Ai mai… spus cuiva?— Nu.— Aşa deci. Zâmbi. Familia Aird vine mâine la prânz.— Ştiu. Eu i-am invitat.— Noapte bună, Archie.— Noapte bună.Se înnoptase. În casă se aşternuse tăcerea, după trecerea unei alte zile pline de

evenimente. Hamish urmări o vreme programul de la televizor şi apoi plecă sus. Isobel,în bucătărie, puse masa pentru micul dejun – ultima caznă a zilei – şi apoi dădu drumulcâinilor, să facă o ultimă tură pe-afară, prin grădină, după iepuri. Stinse luminile şi plecăşi ea la culcare. Puţin mai târziu, Jeff şi Lucilla s-au întors şi ei din sat. Au intrat pe uşadin spate. Archie le-a auzit vocile deasupra sa, în hol. Apoi, tăcere.

Trecuse de miezul nopţii când, în sfârşit, a terminat. Încă o zi şi vopseaua emailatăavea să se usuce. Strânse toate lucrurile, le puse în ordine, închise cutiile de vopsea cucapace, îşi curăţă pensulele, stinse lumina şi închise uşa. Porni încet pe coridorulîntunecat şi apoi sus pe scări, să-şi facă rondul obişnuit din fiecare seară. Zicea că ducecasa la culcare. Verifică yalele de la uşi, închizătorile de la ferestre, grilajele căminului şiîntrerupătoarele de curent. În bucătărie, câinii dormeau duşi. Îşi turnă apă într-un paharşi bău cu poftă. În cele din urmă, porni pe scări în sus.

Dar nu se duse imediat în dormitorul său. În loc de asta, porni în lungul palierului şivăzu dâra de lumină de sub uşa Lucillei. Bătu uşor, deschise uşa şi o găsi în pat, citind lalumina lămpii.

— Lucilla.Ea îşi ridică privirea, îndoi colţul paginii şi lăsă cartea deoparte.— Credeam că te-ai dus la culcare de mult.— Nu. Am lucrat. Archie veni să se aşeze pe marginea patului. V-aţi distrat bine astă-

seară?— Da. A fost amuzant. Buchanan a fost, ca de obicei, în mare formă.— Am vrut să-ţi spun noapte bună şi să-ţi mulţumesc.— Pentru ce?— Pentru că ai venit acasă. Şi ai adus-o pe Pandora.Îşi lăsase mâna pe cuvertură. Lucilla îi luă mâna într-a ei. Cămăşile de noapte pe care

le purta Isobel erau albe, cu bordură de dantelă, dar Lucilla dormea într-un tricou pepieptul căruia erau imprimate cuvintele „Salvaţi pădurea“. Părul ei lung şi negru,mătăsos, era risipit pe pernă şi Archie o privi cu dragoste.

— Nu eşti dezamăgit?— De ce să fiu dezamăgit?— De cele mai multe ori, când aştepţi ani de zile să se întâmple ceva, eşti puţin

frustrat când, până la urmă, se şi întâmplă.— Nu mă simt dezamăgit.— E frumoasă.— Dar groaznic de slabă, nu ţi se pare?— Ştiu. E ca un fulg. Are atâta patimă în ea, încât arde ca o flacără.— Cum adică?— Chiar aşa. Doarme mult, dar când e trează îşi încarcă toate bateriile. Exagerat chiar.

Dacă stai tot timpul cu ea, te cam epuizează. Şi pe urmă cade lată, de parcă somnul esingurul mod în care-şi poate reveni.

— Totdeauna a fost aşa. Domnul Harris spunea cam aşa: „Pandora? Ori pluteşte înnori, ori se afundă în gunoaie“.

— Maniacă depresivă.— Nu poate fi chiar aşa de rău.— Are toate şansele s-ajungă.Archie se încruntă. Apoi îi puse întrebarea, care-l obsedase întreaga seară.— Crezi că se droghează?— Vai, tată!Archie regretă că-şi dezvăluise temerile ascunse.— Te întreb doar pentru că-mi închipui că ştii mai multe decât mine despre asta.

— Sunt sigură că nu e morfinomană. Dar poate că mai ia câte ceva ca să reziste. Multălume face aşa.

— Acolo, în Mallorca… crezi că e fericită?— Aşa pare. Şi de ce nu? Are o casă de vis, cu grădină şi piscină, o grămadă de bani…— Are prieteni?— Îi are pe Seraphina şi pe Marco, care au grijă de ea…— Nu asta am vrut să spun.— Ştiu. Nu, nu ne-am întâlnit cu prietenii ei, aşa că nu ştiu dacă are aşa ceva sau nu.

De fapt, nu ne-am întâlnit cu nimeni. Cu excepţia unui singur bărbat. Era acolo în ziua încare am sosit, dar după aceea nu l-am mai văzut.

— Mă gândeam că trebuie să aibă un iubit care să stea la ea.— Cred că era, probabil, iubitul ei şi n-a mai venit înapoi pentru că eram noi acolo.Archie nu făcu niciun comentariu, iar Lucilla zâmbi.— Tată, acolo e o altă lume.— Ştiu asta. Ştiu.Lucilla îl cuprinse cu braţele pe după gât, îl trase spre ea şi-l sărată.— Nu-ţi face griji, îi spuse.— Bine.— Noapte bună, tăticule.— Noapte bună, draga mea. Fii binecuvântată.

25Duminică, 11 septembrie Duminică dimineaţă. Nori grei, nemişcaţi, multă linişte, în inerţia săptămânală a

sabatului scoţian. În cursul nopţii plouase, drumul era plin de băltoace şi grădina musteade apă. În Strathcroy, casele erau încă cuprinse de amorţeală, cu draperiile trase.Ocupanţii lor se trezeau fără grabă, se ridicau, deschideau uşile, aprindeau focul, îşipregăteau ceaiul. Fuioare de fum se ridicau, drept în sus, din hornuri. Câinii erau scoşi laplimbare, se tundea gardul verde, se spălau maşini. Domnul Ishak deschisese magazinulpentru chiflele de dimineaţă, lapte, ţigări, ziarele de duminică şi orice alt produs necesarunei familii în această zi de odihnă. Clopotul din turnul bisericii prezbiteriene bătea oraexactă.

La Croy, Hamish şi Jeff au coborât înaintea tuturor şi şi-au pregătit singuri miculdejun. Ouă cu şuncă, nişte cârnăciori cu roşii, un teanc de felii de pâine prăjită,marmeladă şi miere, toate udate cu câte o cană mare de ceai foarte tare. Când a coborât,mai târziu, Isobel a găsit farfuriile murdare înghesuite în chiuvetă şi un bilet de laHamish.

„Dragă mamă. Eu şi Jeff am luat câinii şi ne-am dus la lac. Vrea să-l vadă. Venim pe laamiază. Numai bine pentru friptură.“ Isobel îşi făcu o cafea, se aşeză s-o bea, gândindu-se să cureţe cartofii, să facă o budincă. Se întrebă dacă are destulă smântână. Apăru şiLucilla, apoi Archie, îmbrăcat cu costumul cel bun de tweed, pentru că astăzi era rândullui sa citească predica la biserică. Nici soţia, nici fiica lui nu s-au oferit să-l însoţească. Cuzece persoane la masa de prânz, aveau şi-aşa destule de făcut.

Pandora dormi toată dimineaţa şi nu-şi făcu apariţia până la douăsprezece şi un sfert,când nu mai era nimic de făcut în bucătărie. Se vedea însă imediat că nu-şi pierdusevremea, ci se ocupase cu tot felul de lucruri: îşi dăduse unghiile cu ojă, se spălase pe cap,se machiase, se parfumase din belşug. Purta o rochie de jerseu, imprimată cu diamanteîn culori strălucitoare; era atât de fină, moale şi elegantă, încât precis era italienească.Găsind-o pe Lucilla în bibliotecă, se jură că dormise foarte bine, dar păru foarte fericităsă se afunde într-un fotoliu, acceptând cu recunoştinţă un pahar de sherry.

La Pennyburn, Vi stătea în capul oaselor în pat, sorbindu-şi ceaiul de dimineaţă şigândindu-se la cum avea să petreacă toată ziua. Nu strica să se roage Domnului sămeargă toate bine. Se gândi puţin, apoi alungă din minte acest subiect. Mai bine stătealiniştită, păstrându-şi toată energia. Va termina de citit cartea de pe noptieră şi apoi,

după un mic dejun târziu, se va aşeza la birou să rezolve nişte chitanţe mai vechi, contulpensiei şi acea solicitare de neînţeles de la Fisc. La prânz fusese invitată la Croy.Edmund, cu Virginia şi Henry, avea să vină s-o ia cu maşina până sus pe deal.

Se gândi la acest eveniment, mai mult cu îngrijorare decât cu bucurie şi privi spregeam, la vremea de-afară: plouase toată noaptea, acum însă se oprise. Aerul eraînăbuşitor şi umed. Poate că mai târziu avea să se însenineze. Din mai multe puncte devedere, era una dintre acele zile care aveau nevoie din plin de seninătate. Ca să se simtăîn largul ei, se hotărî să-şi pună rochia de lână gri. O s-o înveselească puţin cu eşarfa ceanouă.

*

La Balnaid, Virginia porni în căutarea lui Henry.— Henry, vino să te schimbi.Băiatul stătea pe podeaua camerei de joacă, construind o navetă spaţială, nemulţumit

că fusese întrerupt.— De ce trebuie să mă schimb?— Pentru că suntem invitaţi la masă şi nu poţi merge în halul ăsta.— De ce?— Pentru că pantalonii sunt murdari şi tricoul e murdar şi pantofii sunt murdari şi tu

eşti murdar.— Trebuie să mă îmbrac de gală?— Nu, dar trebuie să-ţi pui un tricou curat şi o pereche de pantaloni curaţi şi nişte

adidaşi curaţi.— Dar şosetele?— Şosete curate.Henry oftă nemulţumit.— Trebuie să-mi strâng jocul?— Nu, bineînţeles că nu. Lasă-l aşa cum e. Haide, vino, altfel se impacientează tata.Fără chef, Henry îşi urmă mama în dormitor; se aşeză pe pat şi îşi scoase tricoul.— O să mai fie şi alţi copii acolo?— Hamish.— El n-o să vrea să se joace cu mine.— Henry, te porţi aşa ciudat când e vorba de Hamish. Dacă nu te-ai purta ca un

bebeluş, precis că i-ar face plăcere să se joace cu tine. Scoate-ţi pantalonii şi adidaşii.— Cine mai vine?— Noi, Vi şi familia Balmerino. Şi Lucilla, pentru că a venit din Franţa. Şi prietenul ei.

Îl cheamă Jeff. Şi Pandora.— Cine e Pandora?

— Sora lui Archie.— O ştiu?— Nu.— Tu o ştii?— Nu.— Tata o ştie?— Da. De când era o fetiţă. Şi Vi o ştie.— Tu de ce n-o ştii?— Pentru că a stat mult timp în străinătate. A locuit în America. Acum e pentru prima

dată când s-a întors la Croy.— Alexa o ştie?— Nu. Alexa era doar un bebeluş când Pandora a plecat în America.— Pandora îi cunoaşte pe bunicul şi pe bunica ta de la Leesport?— Nu. Ei locuiesc la Long Island, iar Pandora stătea în California. Asta e la celălalt

capăt al Statelor Unite.— Edie o ştie?— Da. Şi ea o ştie de când era mică.— Cum arată?— Doamne, Henry, n-am văzut-o niciodată, aşa că nu pot să-ţi spun. Dar ţii minte

portretul acela din salonul de la Croy? Cu fetiţa aceea frumoasă? Ei, aceea era Pandora înadolescenţă.

— Sper că e şi acum frumoasă.— Îţi cam plac femeile frumoase.— Ei, evident că nu-mi plac alea urâte. Se strâmbă, imitând figura unui monstru. Ca

Lottie Carstairs.De jos, din hol, Edmund o strigă pe Virginia.— Venim acum!Edmund îi aştepta, îmbrăcat pentru această ocazie cu o pereche de pantaloni gri de

flanel, cămaşă în carouri cu cravată, pulover bleumarin de caşmir şi mocasini maro marcaGucci, bine lustruiţi.

— Trebuie să plecăm.Ajungând lângă el, Virginia îl sărută.— Ce bine arăţi, domnule Aird. Ştii?— Nici tu n-arăţi prea rău. Haide, Henry.Au urcat în BMW-ul familiei şi au pornit. S-au oprit pentru o clipă în sat; Edmund a

intrat în magazinul domnului Ishak, de unde a revenit cu un braţ de ziare. Au pornit dinnou, spre Pennyburn.

Vi i-a auzit venind. Era gata, tocmai închidea uşa de la intrare. Edmund se aplecă să

deschidă portiera şi Vi luă loc lângă el. Henry observase cât de bine arăta şi i-a spus acestlucru.

— Mulţumesc, Henry. Eşarfa asta minunată e cea pe care mi-a adus-o mama ta de laLondra.

— Ştiu. Mie mi-a adus un baston de crichet, cu tot cu minge.— Mi le-ai arătat.— Iar lui Edie i-a adus un pulover. I-a plăcut grozav. Zice că-l ţine pentru ocazii. E un

fel de albastru-roz.— Lila, îi şopti Virginia.— Lila. Repetă de câteva ori cuvântul în sinea sa, pentru că-i plăcea cum sună.Puternica maşină lăsă Pennyburn în urmă şi porni în viteză spre vârful dealului.Ajunşi la Croy, zăriră Land Roverul lui Archie parcat chiar în faţa casei. Edmund opri

chiar în dreptul lui şi, când întreaga familie Aird coborî din maşină, Archie apăru îndreptul uşii deschise, venind să-i întâmpine. Urcară cu toţii treptele de la intrare.

— Bine aţi venit.— Ce elegant eşti îmbrăcat, Archie, îi spuse Edmund. Sper că nu sunt prea sport pe

lângă tine.— Am fost la biserică. A trebuit să citesc predica. M-am gândit să mă schimb cu ceva

mai comod, dar acum că aţi venit nu mai e timp. Aşa că va trebui să mă suportaţi aşa. Vi,Virginia, ce bine-mi pare că vă văd. Bună, Henry. Ce mai faci? Hamish e în dormitorul lui,se schimbă. A pregătit maşinuţele pentru curse în camera de joacă. Dacă vrei să mergi săle vezi…

Propunerea, făcută pe un ton normal, era foarte abilă şi-i atrase atenţia lui Henry, aşacum prevăzuse Archie. Nu-şi făcea griji pentru fiul său, care fusese anunţat de venirea luiHenry. Îl avertizase chiar să se poarte frumos cu micuţul său musafir.

Cât despre Henry, nu i-a trebuit mai mult de o secundă să-şi amintească de faptul că,dacă nu era altcineva prin preajmă, Hamish putea fi un bun tovarăş de joacă, chiar dacăHenry era cu patru ani mai mic decât el. Iar Henry n-avea maşinuţe de curse. Acesta eraunul dintre lucrurile pe care se gândise să le pună pe lista pentru Moş Crăciun.

Se lumină la faţă. Spuse doar „În regulă!“ şi porni în fugă pe scări în sus, lăsându-i pecei mari cu ale lor.

— Excelent, murmură Vi, parcă pentru sine. Şi apoi, cu voce tare: Câţi au fost la slujbăazi-dimineaţă?

— Şaisprezece, inclusiv pastorul.— Trebuia să vin şi eu să mai întăresc rândurile. Acum am să mă simt vinovată tot

restul zilei…— Am şi veşti bune. Ne-am trezit cu episcopul, care a descoperit un fond de sprijin,

deschis cu mulţi ani în urmă. Cred că poate scoate ceva bani de-acolo, ca să ne ajungă

pentru instalaţia electrică…— Dar asta ar fi grozav!— Dar nu pentru asta am organizat bazarul? întrebă Virginia.— Putem oricând folosi suma aceea pentru altele…Edmund nu făcu niciun comentariu. Petrecuse o dimineaţă chinuitor de lungă,

făcându-şi de lucru cu tot felul de nimicuri fără importanţă, pe care însă le tot amâna devreo câteva săptămâni. Scrisori, plăţi bancare, un răspuns lămuritor la o solicitare primitădin partea contabilului care lucra, din când în când, pentru el. Acum se chinuia să-şistăpânească nerăbdarea. La celălalt capăt al holului, uşa dublă, deschisă, de la bibliotecăîl invita parcă înăuntru. Avea po ă de un gin tonic, dar Archie, Virginia şi Vi rămăseserălângă scară, absorbiţi de problemele bisericii. Pe Edmund nu-l prea interesau lucrurileastea şi făcuse, de fiecare dată, tot posibilul să nu se implice.

— … Bineînţeles, avem nevoie şi de perniţe noi pentru îngenuncheat.— Vi, combustibilul pentru boiler e mult mai urgent decât perniţele…Părea că adevăratul motiv al sosirii la Croy fusese uitat de soţia şi de mama sa.

Înăbuşindu-şi iritarea, Edmund îi ascultă mai departe. Pe urmă nu-i mai ascultă. Altzgomot îi atrăsese atenţia. Dinspre bibliotecă se auzi ţăcănitul unor tocuri înalte. Îşiridică privirea peste capul Virginiei. Era Pandora.

Se opri în cadrul uşii, privindu-i, cântărind momentul. Prin spaţiul care-i despărţea,ochii ei întâlniră privirea lui Edmund. El îşi uită nerăbdarea şi se trezi că-i trec prin mintetot felul de fraze, ca şi cum i s-ar fi cerut dintr-odată să facă un raport şi-şi căuta îndisperare cuvintele, adjectivele pe care le dădea apoi la o parte, unul câte unul, oricât ar fifost de potrivite acum: mai matură, mai slabă, mai puţin explozivă, elegantă, mondenă,amorală, cu experienţă. Într-un cuvânt, frumoasă.

Pandora. Ar fi găsit-o, ar fi recunoscut-o, ar fi ştiut-o oriunde în lume. Cu aceiaşi ochimari, cărora nu le scăpa nimic, cu gura arcuită şi provocatoare, cu aluniţa în colţul buzeide sus. Trăsăturile ei, conformaţia corpului nu fuseseră atinse de trecerea anilor, iarcastaniul profund al părului ei îşi păstra aceeaşi strălucire tinerească. Simţi cum i seîncleştează muşchii feţei. Nu putea zâmbi. Tăcerea lui, această nemişcare de ogar lapândă se transmise celorlalţi. Atenţi la el, tăcură brusc. Vi întoarse capul.

— Pandora!Biserica şi problemele ei puteau fi abandonate. Vi o lăsă pe Virginia în urmă şi porni,

pe parchetul lustruit, cu aceeaşi ţinută impecabilă şi braţele larg deschise; poşeta depiele, cu bareta căzută până în dreptul cotului, se legăna în ritmul paşilor.

— Pandora, copila mea dragă! Ce bine-mi pare să te revăd!

*— … Dar, Isobel, nu se poate să venim toţi la masa. Suntem mult prea mulţi.

— Nu. Dacă am numărat bine, o să fim unsprezece. Adică numai cu unul în plus faţăde câţi suntem acum.

— Nu te-a încărcat Verena cu musafiri?— Doar cu unul singur…— I se spune Americanul cel Trist, interveni Pandora, pentru că Isobel nu-şi mai

aduce aminte cum îl cheamă.— Săracul de el, spuse Archie, care stătea în capul mesei. I s-a pus eticheta înainte să

ajungă aici.— De ce e trist? întrebă Edmund, luându-şi paharul de bere.La Croy nu se servea niciodată vin la prânz. Asta nu din zgârcenie, ci în virtutea

tradiţiei de familie, preluate de la părinţii lui Archie şi de la bunicii lui înainte de asta.Archie o păstra pentru că i se părea un lucru înţelept. Dacă beau vin, musafirii aveautoate şansele să se lenevească şi să se pună pe vorbă şi, după părerea lui, după-amiaza deduminică era făcută pentru activităţi în aer liber, nu pentru ca să picoteşti într-un fotoliu,cu ziarele în braţe.

— Probabil că nu-i trist deloc, îi răspunse Isobel. Probabil că e un om foarte normal şivesel, dar a rămas văduv de curând şi şi-a luat vreo două luni de vacanţă. A venit aici casă-şi mai revină.

— Verena îl cunoaşte?— Nu. Katy îl ştie. I s-a făcut milă de el şi a rugat-o pe Verena să-i trimită o invitaţie.— Sper că nu e excesiv de solemn şi de sincer, spuse Pandora. Ştiţi cum e. Le arăţi

sistemul de canalizare şi cad în extaz, numai din politeţe. Se jură că totul e foarteinteresant şi vor să ştie când a fost construit.

— Pandora, râse Archie, de câte ori ai dus un american să viziteze un sistem decanalizare?

— Ei, dragă, niciodată. Am dat şi eu un exemplu, acolo.Stăteau cu toţii la masa din sufragerie. Friptura fragedă, perfect rumenită şi rozalie la

mijloc, fusese apreciată din plin; o serviseră cu fasole şi mazăre fiartă, cartofi copţi, sosde ridichi negre şi un alt sos, din suc de carne şi vin roşu. Acum trecuseră la plăcinta cuafine şi la tarta cu sirop fierbinte, cu frişcă din belşug.

Afară, vremea, ca femeia cu toane, încetase să mai fie mohorâtă şi se hotărâse, fărăniciun motiv special, să se însenineze. Bătea puţin vântul, împrospătând aerul. Din timpîn timp, câte o rază de soare cădea pe masa lăcuită, reflectându-se în argintărie şipaharele de cristal.

— Bine, dar dacă venim la masă cu toţii, readuse Virginia conversaţia la lucruri maiimportante, trebuie să mă laşi să te ajut. Am să fac nişte gustări sau o budincă, ceva.

— Mi-ar fi de mare ajutor, admise Isobel. Pentru că am să stau toată ziua dinainte laCorriehill, s-o ajut pe Verena să aranjeze florile.

— Dar e ziua mea, sări Vi, indignată. Facem un picnic.— Ştiu, Vi, şi îmi pare rău, dar pentru prima dată după mulţi ani n-am să pot veni.— Mă rog, sper să nu mai fie şi alţii. Virginia, tu nu trebuie să aranjezi florile, nu?— Nu. M-a rugat doar să-i împrumut cele mai mari vaze şi ghivece pe care le am. Dar

le pot duce la Corriehill miercuri.— Când vine Alexa? întrebă Lucilla.— Joi dimineaţă. Vine cu Noel, cu maşina şi vor face drumul noaptea. Noel nu poate

scăpa mai înainte. Şi bineînţeles că aduc şi câinele Alexei. Aşa că ei, cel puţin, vor fi cutoţii la picnic, Vi.

— Trebuie să încep să-mi notez toate astea, spuse Vi, altfel va fi sau prea multămâncare sau prea puţină.

Se aplecă peste masă, încercând să prindă privirea lui Henry, care stătea pe cealaltăparte. Lui Henry nu-i plăcea să se vorbească despre ziua lui Vi, când toată lumea ştia cănu va fi acolo. Pe chipul său se citea tristeţea.

— Am să trimit două felii mari din tortul meu la Templehall, spuse Vi. Una pentruHenry, una pentru Hamish.

— Dar ai grijă să nu se înmoaie, spuse Hamish, înghiţind ultima firimitură de tartă dinfarfurie. Mi-a trimis mama o dată un tort şi toată frişca s-a scurs prin carton, iarsupraveghetoarea s-a făcut foc. L-a aruncat cu totul la coşul de gunoi.

— Ce femeie rea, spuse Pandora cu înţelegere.— E o vacă. Mamă, pot să mai iau?— Da, dar mai întâi dă-le şi celorlalţi câte una.Hamish se ridică ascultător în picioare, ţinând câte o farfurie în fiecare mână.— Noi avem o mică problemă, spuse Lucilla.Toată lumea îşi întoarse privirea spre ea, cu interes, dar fără prea mare îngrijorare.— Jeff n-are ce purta. La petrecere, vreau să spun.Ochii tuturor se întoarseră spre Jeff care, până atunci, nu participase prea mult la

conversaţie. Părea puţin jenat şi se bucură când Hamish ajunse lângă el, oferindu-i încă oporţie de desert. Se întoarse şi luă, cu lingura, ceea ce mai rămăsese din plăcinta cu afine.

— Când am plecat din Australia, spuse el, nu m-am gândit nicio clipă că aş putea fiinvitat la o petrecere de gală. În plus, n-aveam destul loc în bagaje pentru smoching.

Toată lumea căzu pe gânduri.— Ţi l-aş împrumuta pe-al meu, spuse Archie, numai că am să-l port chiar eu.— Tată, dar oricum îi e prea mic.— Ar putea să împrumute unul. Sunt nişte magazine la Relkirk…— Ah, tată, sunt groaznic de scumpe…— Iartă-mă, spuse Archie, jenat. N-am de unde să ştiu.De pe cealaltă parte a mesei, Edmund îl cântări din priviri pe tânărul australian.

— Ai cam aceeaşi mărime cu mine. Pot să-ţi împrumut eu ceva, dacă doreşti.Violet rămase surprinsă auzindu-l. Întoarse capul spre fiul său, care şedea chiar alături

de ea. Părea să nu observe privirea scrutătoare, iar profilul său, controlat şi zâmbitor, nulăsa să se vadă nimic. Încercând să analizeze această reacţie de uimire, deloc potrivită cuatitudinea unei mame, Violet îşi dădu seama că, de fapt, nu se aşteptase câtuşi de puţinla un astfel de gest, surprinzător şi amabil, din partea fiului său.

De ce? Era fiul ei, copilul lui Geordie. Ştia că, ori de câte ori era vorba de cevaimportant, era întotdeauna generos atât cu timpul, cât şi cu banii săi, plin de interes şiconsideraţie. Violet putea apela la el – şi făcuse adesea acest lucru –, ştiind că ar fi înstare de orice, ca să rezolve o problemă sau s-o ajute să ia o hotărâre.

Dar lucrurile mici… lucrurile mici erau altceva – un gest mărunt, un cuvânt tandru, undar neînsemnat, care să-l coste ceva mărunţiş şi câteva minute din timpul său, dar pornitdintr-un gând bun. Privirea îi alunecă peste masă, spre Virginia şi brăţara groasă de aurde la încheietura mâinii. Edmund i-o făcuse cadou – şi Violet nici nu dorea să segândească la cât costase – ca pe un liant care să facă uitată neînţelegerea dintre ei. Dar cebine ar fi fost să nu se fi certat deloc şi în felul acesta să fi fost scutiţi de câteva săptămânide nefericire.

Iar acum, îi făcea lui Jeff o favoare. Nu era nicio problemă pentru el, dar oferta fusesefăcută cu atâta spontaneitate, încât Violet îşi amintise de Geordie. Lucrul acesta ar fitrebuit s-o umple de bucurie, dar în loc de asta o întristă, pentru că nici nu-şi maiamintea când recunoscuse ultima dată, la Edmund, vreo trăsătură moştenită de lablândul său tată.

Cât despre Jeff, acesta părea la fel de nedumerit ca şi ea.— N-aş putea să vă oblig la aşa ceva. Mai bine împrumut ceva.— Pentru mine nu e nicio problemă. Mai am şi alte lucruri la Balnaid. Poţi încerca una,

alta, să vezi dacă ţi se potriveşte ceva.— Dar n-aveţi nevoie de ele?— Eu am să mă împodobesc ca în imaginea de pe cutia de biscuiţi, în kilt.Lucilla îi era însă profund recunoscătoare.— Eşti un sfânt, Edmund. Ce uşurare! Acum nu mai rămâne decât să-mi găsesc şi mie

ceva.— Eu şi Isobel mergem la cumpărături în Relkirk, îi spuse Pandora. Nu vrei să vii cu

noi?— Ba da, cu mare plăcere, răspunse Lucilla, surprinzând pe toată lumea. Dar surpriza

a fost de scurtă durată. E o piaţă grozavă la Relkirk, adăugă ea, cu o tarabă plină de rochiimodel 1920. Precis că-mi găsesc ceva de pe-acolo.

— Da, spuse maică-sa. Sunt sigură că ai să-ţi găseşti.

— Tată, eşti o brută! Cum să trimit mingea în rododendroni?— Am vrut să scap de tine.— Nu era nevoie să mergi chiar până acolo.— Ba da. Eşti prea abilă ca să te las aproape de arc. Acum, Virginia, vino aici.— Ce fir de iarbă vrei să-ţi nimeresc?După cafea, musafirii lui Isobel s-au risipit, care încotro. Băieţii lăsaseră maşinuţele de

curse şi se duseseră să se joace în copacul lui Hamish şi să se dea în leagăn. Isobel oluase pe Vi să-i arate împrejurimile, nici pe departe la fel de grandioase sau impunătoareca pe vremuri, dar rămase, totuşi, un motiv de mândrie şi de admiraţie. Archie, Virginia,Lucilla şi Jeff se hotărâseră să profite de pe urma eforturilor lui Hamish şi se duseseră săjoace crochet. Edmund şi Pandora stăteau pe tăpşan, în vechiul leagăn, privindu-i.

Se făcuse frumos după-amiază, iar vântul bătea uşor. Straturi de nori alunecau pe cer,dar lăsau să se vadă porţiuni întinse de cer albastru, iar când apărea soarele era chiarcald. Cu toate astea, pe drum spre grădină, Pandora luase cu ea o haină veche devânătoare de-a lui Archie, din material kaki impregnat şi cu dublură de tweed. Stătea,înfofolită, cu picioarele sub ea. Din când în când, Edmund împingea cu piciorul înpământ, punând leagănul în mişcare. Trebuia uns şi scârţâia cumplit.

Cineva se lamenta din spatele pâlcului de rododendroni.— Nu găsesc nenorocita aia de minge şi m-am zgâriat cu ceva.— Mai e puţin, observă Edmund, şi o să asistăm la o păruială în familie.— Ca-ntotdeauna. E un joc pe viaţă şi pe moarte.Rămaseră tăcuţi, legănându-se uşor, într-o parte şi în alta.Virginia lovi mingea, care se rostogoli, calmă, la cel puţin patru metri de locul indicat

de Archie.— Ah, Archie, îmi pare rău.— Ai lovit-o prea tare.— Nimic nu este mai evident, spuse Edmund, decât o remarcă evidentă.Pandora nu făcu niciun comentariu. Scârţ, scârţ, răsuna leagănul din încheieturi.Urmăriră jocul în tăcere, cât timp Jeff se pregăti să lovească, la rândul său, mingea.— Mă urăşti, Edmund? rosti Pandora.— Nu.— Dar mă dispreţuieşti? Mă consideri ridicolă?— De ce aş face aşa ceva?— Pentru că am încurcat aşa de tare lucrurile. Am fugit cu bărbatul altcuiva, destul de

bătrân ca să-mi fie tată. N-am dat nicio explicaţie, i-am făcut nefericiţi pe părinţii mei, num-am mai întors niciodată. Am lăsat în urmă numai uimire şi am şocat pe toată lumea.

— Asta s-a întâmplat?— Ştii că da.

— Eu nu eram aici pe-atunci.— Sigur. Erai la Londra.— N-am aflat niciodată de ce ai fugit.— Eram nefericită. Nu ştiam ce să fac cu viaţa mea. Archie se însurase cu Isobel şi

plecase, iar mie mi-era dor de el. Nu mai era nimeni să mă sprijine. Şi-atunci a apărutaceastă mică diversiune şi totul părea atât de minunat şi eram luată în serios. Mi s-apărut ispititor. Aveam nevoie să-mi ridice cineva moralul şi asta a făcut el.

— Cum l-ai cunoscut?— Ei, la nu ştiu ce petrecere. Avea o nevastă cu faţa de cal, pe care o chema Gloria, dar

şi-a luat tălpăşiţa imediat ce a văzut încotro bate vântul. S-a dus la Marbella şi nu s-a maiîntors. Ăsta a fost alt motiv pentru care am fugit în California.

Lucilla, cu resturi de frunze în păr, ieşi dintre rododendroni şi reluă jocul.— Ei, cine a marcat şi cine nu?Leagănul se oprise. Edmund îşi făcu vânt şi-l porni din nou. Scârţ, scârţ.— Eşti fericit? întrebă Pandora.— Da.— Eu nu cred că am fost vreodată fericită.— Îmi pare rău.— Mi-a plăcut să fiu bogată, dar n-am fost fericită. Mi-era dor de casă, mi-era dor de

câini. Ştii cum îl chema pe tipul cu care am fugit?— Nu cred că mi-a spus cineva.— Harald Hogg. Imaginează-ţi, să fugi cu cineva pe care-l cheamă Harald Hogg! După

divorţ, am revenit la numele de Blair. Aşa că nu i-am păstrat numele, dar i-am păstrat ceamai mare parte din bani. E un mare noroc să divorţezi în California.

Edmund nu spuse nimic.— Pe urmă, după ce s-a terminat totul, după ce mi-am schimbat numele în Blair, ce

crezi că am făcut?— N-am idee.— M-am dus la New York. Nu mai fusesem niciodată acolo, nu ştiam pe nimeni. Dar

am stat în cel mai luxos hotel pe care l-am găsit şi pe urmă am plecat la plimbare pe Fi hAvenue, ştiind că pot să-mi cumpăr tot ce-mi doresc. Numai pentru mine. Şi până laurmă nu mi-am cumpărat nimic. E şi asta o fericire, nu, Edmund? Să ştii că poţi să-ţicumperi orice doreşti şi pe urmă să descoperi că nu vrei s-o faci.

— Acum eşti fericită?— Sunt acasă.— De ce te-ai întors?— Ei, nu ştiu. Tot felul de motive. Lucilla şi Jeff erau lângă mine şi puteau conduce

maşina. Am vrut să-l mai văd pe Archie. Şi pe urmă mai era, bineînţeles, şi ispita

irezistibilă a petrecerii de la Verena Steynton.— Am senzaţia că Verena Steynton n-are nimic de-a face cu asta.— Poate. Dar a fost un pretext plăcut.— N-ai revenit când au murit părinţii tăi.— Sunt de neiertat, nu?— Tu ai spus-o, Pandora, nu eu.— N-am avut destul curaj. N-am avut forţă. Ştiam că n-aş fi făcut faţă funeraliilor,

mormintelor, condoleanţelor. Iar moartea e atât de definitivă, aşa cum tinereţea e atât dedulce. N-am putut suporta ideea că s-a terminat.

— Eşti fericită la Mallorca?— Şi acolo mă simt acasă. După atâţia ani, Casa Rosa e primul loc al cărui proprietar

sunt într-adevăr eu.— Ai să te-ntorci acolo?În tot timpul discuţiei, nu se priviseră unul pe celălalt. În loc de asta, urmăriseră, cu

încăpăţânare, jocul de crochet. Acum însă, Edmund se întorsese spre ea, iar ea îşiîntoarse capul, fixându-l cu privirea ochilor săi tulburători, umbriţi de gene negre, dese.Poate că din cauză că slăbise atât de mult, lui Edmund i se păreau mai mari şi maistrălucitori ca niciodată.

— De ce mă întrebi? spuse ea.— Nu ştiu.— Poate că nici eu nu ştiu.Îşi lăsă capul pe pernele din material în dungi, în culori pale şi-şi concentră din nou

atenţia spre jocul de crochet. Conversaţia lor, atâta câtă fusese, părea să se fi încheiat.Edmund îşi privi soţia. Virginia stătea în picioare pe pajişte, sprijinită în bastonul decrochet, în timp ce Jeff se pregătea să dea o lovitură de maestru. Era îmbrăcată cu ocămaşă în carouri şi o fustă scurtă de blugi care lăsa să i se vadă picioarele lungi, goale,bronzate, încălţate într-o pereche de tenişi foarte albi. Zveltă, bine făcută, izbucni în râsla încercarea nereuşită a lui Jeff de a trece mingea prin poartă. Trupul său radia aceavitalitate pe care Edmund o asocia cu superbele reclame din reviste pentru echipamentsportiv, ceasuri Rolex sau ulei de plajă.

„Virginia. Iubirea mea, îşi spuse. Viaţa mea.“ Dar, cine ştie din ce motiv, cuvintelepăreau golite de orice conţinut, ca o incantaţie fără şanse de reuşită. Se simţi cuprins dedisperare. Pandora tăcuse. Edmund nu-şi putea imagina la ce se gândea. Se întoarse spreea şi îşi dădu seama imediat că dormea tun.

Cam atât despre partenera sa de conversaţie. Edmund era necăjit, dar şi amuzat, iaraceastă reacţie sănătoasă faţă de perfidia ei îl ajută să alunge, pentru moment,chinuitoarea senzaţie că ajunsese la capătul funiei.

26Luni, 12 septembrie Lunea era una dintre zilele în care Edie venea la Balnaid, dis-de-dimineaţă, s-o ajute pe

Virginia la treabă, iar Virginia îi era recunoscătoare pentru acest aranjament. Ura ziua deluni când, după fiecare weekend, Edmund îşi punea costumul şi o părăsea, la ora opt, casă ajungă la biroul său din Edinburgh înainte de aglomerarea circulaţiei. Plecarea lui lăsaîn urmă un gol, o senzaţie de plictiseală şi dezinteres şi-i trebuia întotdeauna un efortconsiderabil ca să revină la viaţa de zi cu zi şi să facă faţă tuturor cerinţelor plicticoase pecare le implica îngrijirea casei. Dar când auzea trântindu-se uşa din spate, care anunţasosirea lui Edie, totul devenea instantaneu puţin mai suportabil. Edie se afla acolo. Aveape cineva cu care să vorbească, cu care să râdă, care să şteargă praful în bibliotecă şi săaspire perii de câine din covorul de pe hol. Zgomotul vaselor din bucătărie erareconfortant. Edie se ocupa de vasele rămase de la micul dejun şi umplea maşina despălat cu toate rufele murdare strânse într-o săptămână şi vorbea cu câinii.

— Ia nu-mi mai umblaţi printre picioare, altfel s-ar putea să vă calc pe coadă.În dormitor, Virginia schimba aşternuturile patului mare, dublu, aşa cum făcea în

fiecare luni. Henry plecase la cumpărături. Maică-sa îi dăduse cinci lire şi băiatul pornisespre sat, să-i facă o vizită doamnei Ishak şi să cumpere, pe cât se putea, dulciuri, ciocolateşi napolitane pe care să le ia cu el la Templehall, în cutia pentru mâncare. Toate asteatrebuia să-i ajungă pentru un trimestru întreg. Niciodată nu primise atâţia bani decheltuială pentru dulciuri, iar noutatea acestui eveniment alungase, pentru moment,gândul că a doua zi avea să plece pentru prima dată de acasă. Avea numai opt ani şitrebuia să plece. Ce-i drept, nu pentru totdeauna. Dar Virginia ştia că atunci când aveasă-l revadă, va fi deja un alt Henry, cu experienţa unor lucruri văzute, făcute şi învăţatedeparte de viaţa mamei sale. Pleca a doua zi. Era prima zi dintr-o despărţire de părinţi şide casa lui, care avea să dureze zece ani. Începutul maturizării. Avea să crească departede ea.

Împături feţele de pernă. Mai aveau numai douăzeci şi patru de ore. Refuzase, pe toatădurata weekendului, să se gândească la momentul inevitabil al plecării lui; pretinzând,faţă de ea însăşi, că ziua de marţi nu va mai veni niciodată. Bănuia că şi Henry făcuseacelaşi lucru şi o durea sufletul pentru inocenţa lui. În seara trecută, când îi urase noaptebună, se străduise din răsputeri să nu izbucnească în lacrimi şi lamentări. Gata cuweekendul. Ultimul nostru weekend. Nu vreau să merg la şcoală. Nu vreau să plec de lângă

tine. Dar Henry îi spusese, pur şi simplu, că-i făcuse plăcere să se joace cu Hamish, căstătuse în leagăn într-un picior; pe urmă, epuizat de acea zi atât de plină, adormiseaproape imediat.

Întinse pe pat cearşaful călcat şi apretat. Am să rezist şi azi şi am să-l înveselesc, îşispuse. Pe urmă, am să rezist şi mâine cumva. După ce Edmund îl va lua pe Henry, dupăce vor pleca cu maşina şi zgomotul motorului se va pierde în zare, am să-mi găsesc cevaamuzant sau dificil de făcut. Am să merg în vizită la Dermot Honeycombe şi am să-mipierd timpul căutând un cadou pentru Katy Steynton. Un bibelou sau vreo lampă stil saupoate un mic obiect georgian din argint. Am să le scriu o scrisoare lungă bunicului şibunicii. Am să pun ordine în dulapul de aşternuturi, am să cos nasturii la cămăşile luiEdmund… Pe urmă, Edmund va veni acasă şi, după ce voi trece peste momentul cel maigreu, am să pot să-ncep să număr zilele până la primul sfârşit de săptămână pe careHenry îl va putea petrece acasă.

Luă grămada de aşternuturi murdare şi le aruncă pe culoar, pe urmă aşeză la loc îndulap câteva lucruri rămase pe afară şi o pereche de pantofi, îndreptă o pernă. Telefonulîncepu să sune. Se duse să răspundă, aşezându-se pe marginea patului proaspăt făcut.

— Balnaid.— Virginia!Era Edmund. La nouă fără un sfert dimineaţa?— Eşti la birou?— Da. Am ajuns acum zece minute. Virginia, uite ce se-ntâmplă. Trebuie să plec la

New York.Nu era mirată. Plecările lui la New York se întâmplau cu regularitate.— Când?— Acum. Azi. Iau prima cursă spre Londra. Plec spre New York după-masă, de la

Heathrow.— Dar…— Mă întorc la Balnaid vineri, la timp pentru petrecere. Probabil după-masă, pe la

şase. Chiar mai repede, dacă se poate.— Vrei să spui… Îi era greu să accepte sensul cuvintelor sale. Vrei să spui că ai să fii

plecat toată săptămâna?— Exact.— Dar… valizele… hainele…Era ridicol, pentru că ştia că mai are un rând de haine în dulapul din apartamentul de

pe Moray Place – costume, cămăşi şi rufărie de corp pentru orice capitală din orice colţ allumii.

— Am să mă ocup de asta aici.— Dar…

Înţelese, în sfârşit, implicaţia, sensul tuturor acestor lucruri. Nu se poate să-mi facă aşaceva. Fereastra din dormitor era deschisă. Nu era frig, dar Virginia, aplecată deasupratelefonului, tremura. Ţinea pumnii atât de strânşi, încât i se albiseră încheieturile.

— Mâine, spuse. E marţi. Îl duci pe Henry la Templehall.— Nu pot s-o fac.— Ai promis.— Trebuie să plec la New York.— Poate merge altcineva. Nu tu.— N-are cine. Toată lumea a intrat în panică şi eu sunt singurul care poate s-o rezolve.— Dar mi-ai promis. Ai spus că-l duci pe Henry. Iar eu ţi-am explicat că e singurul

lucru pe care refuz să-l fac. A fost condiţia mea şi ai acceptat-o.— Ştiu, şi-mi pare rău. Dar ceea ce s-a întâmplat nu depinde de mine.— Trimite pe altcineva la New York. Tu eşti şeful. Trimite un subaltern.— Tocmai pentru că sunt cine sunt trebuie să plec.— Eşti cine eşti! îşi ascultă propria voce, ascuţită şi tăioasă. Edmund Aird. Nu te

gândeşti la nimeni altcineva, în afară de tine şi slujba ta idioată. Sanford Cubben. Urăscnumele de Sanford Cubben. Îmi dau seama că mă aflu destul de jos pe lista ta depriorităţi, dar am crezut că Henry te interesează puţin mai mult. Nu mi-ai promis numaimie, i-ai promis şi lui Henry. Asta nu înseamnă nimic pentru tine?

— N-am promis nimic. Am spus doar că am să-l duc, iar acum nu mai pot.— Pentru mine, asta sună a obligaţie. Dacă ţi-ai fi luat o astfel de obligaţie în afaceri,

te-ai fi dat peste cap ca să te ţii de ea.— Virginia, fii rezonabilă.— Nici nu mă gândesc să fiu rezonabilă! N-am de gând să stau aici şi să te ascult şi să

mi se spună să fiu rezonabilă. Şi n-am de gând să-mi duc fiul la internat, când n-am fostde la bun început de acord să meargă acolo. E ca şi cum mi-ai cere să mă duc cu câinele laveterinar ca să-l ucidă. Refuz s-o fac!

Vorbea ca o precupeaţă şi puţin îi păsa. Dar, ca de obicei, vocea lui Edmund rămaserevoltător de rece şi implacabilă.

— În cazul ăsta, îţi propun s-o suni pe Isobel Balmerino şi s-o rogi pe ea să-l ducă peHenry. Tot îl duce pe Hamish cu maşina. Are loc destul şi pentru Henry.

— Dacă tu crezi că am să-l las pe Henry pe seama lui Isobel…— Atunci va trebui să-l duci chiar tu.— Eşti un nemernic, Edmund. Ştii asta, nu? Te porţi ca un egoist nemernic.— Unde e Henry? Aş vrea să vorbesc cu el înainte să plec.— Nu-i aici, îi spuse Virginia, cu o umbră de satisfacţie răutăcioasă în glas. Îşi

cumpără dulciuri de la doamna Ishak.— Atunci, când vine acasă, spune-i să mă sune la birou.

— N-ai decât să-l suni singur.Şi, cu această încheiere usturătoare, trânti receptorul şi puse astfel capăt nenorocitei

conversaţii.Strigătele ei ajunseseră până în bucătărie.— Ce s-a întâmplat? o întrebă Edie, lăsând vasele la o parte când Virginia intră ca o

furtună, furioasă, cu braţele pline de rufe mototolite; trecu prin bucătărie, se opri în faţauşii deschise dinspre spălătorie şi le aruncă la nimereală, în direcţia maşinii de spălat.

— S-a întâmplat ceva rău?— Totul.Virginia îşi trase un scaun şi se aşeză, cu braţele încrucişate şi cu o expresie de revoltă

pe faţă.— Era Edmund, şi pleacă la New York astăzi. Acum. Şi o să fie plecat toată săptămâna

şi mi-a promis… mi-a promis, Edie… că mâine o să-l ducă pe Henry la şcoală. I-am spus căe singurul lucru pe care refuz să-l fac. N-am fost de la bun început de acord cu Templehallşi singurul motiv pentru care am cedat, până la urmă, a fost că Edmund mi-a promis că-lduce el pe Henry.

Edie cunoştea semnele unui acces de furie. Încercă să spună ceva rezonabil.— Ei, presupun că dacă eşti un om de afaceri important, ţi se mai întâmplă şi astfel de

lucruri.— Numai lui Edmund i se poate întâmpla. Alţii îşi văd de viaţa lor fără să fie atât de

revoltător de egoişti.— Nu vrei să-l duci tu pe Henry?— Nu, nu vreau. E ultimul lucru din lume pe care vreau să-l fac. E inuman ca Edmund

să-mi ceară aşa ceva.Edie scutură cârpa de vase, reflectând.— Nu poţi s-o rogi pe Lady Balmerino să-l ia împreună cu Hamish?Virginia nu-i spuse că Edmund făcuse deja această propunere rezonabilă şi numai el

ştia ce-i auziseră urechile pentru asta.— Nu ştiu. Se gândi puţin. Presupun că aş putea s-o fac, admise până la urmă, fără

plăcere.— Isobel e foarte înţelegătoare. Şi a trecut şi ea prin asta.— Nu-i adevărat.Edie înţelese că, orice ar fi spus, nu era bine.— Hamish n-a fost niciodată ca Henry. Pe Hamish puteai să-l trimiţi şi pe lună şi

singurul lucru care l-ar fi putut îngrijora ar fi fost următoarea oră de masă.— Şi asta e drept, spuse Edie pe un ton neutru, apoi luă ibricul şi-l umplu cu apă. O

ceaşcă de ceai părea bine-venită. În momentele de tensiune nu era nimic mai bun decât oceaşcă de ceai.

Îşi beau ceaiul când s-a întors Henry, cu o pungă plină ochi cu bunătăţi.— Mami, uite ce am aici! Deşertă totul pe masa de bucătărie. Uite, Edie. Ciocolată

Mars şi dropsuri şi ciocolată cu lapte şi nişte jeleuri, trufe şi ciocolată dietetică şibomboane de mentă; iar doamna Ishak mi-a dat şi o acadea, pentru că plec. N-a trebuitsă dau niciun ban pe ea, aşa că, pot s-o mănânc chiar acum?

Edie privi spre grămada de dulciuri.— Sper că n-ai de gând să le mănânci pe toate deodată, altfel o să rămâi fără dinţi în

gură.Henry începuse deja să-şi desfacă acadeaua.— Nu. Trebuie să ţină multă vreme. Între timp, furia Virginiei se mai domolise. Îl

cuprinse pe Henry cu braţul pe după umeri şi-i spuse, pe un ton voit vesel:— A sunat tata.— Ce voia? întrebă el, lingând în continuare.— Trebuie să plece în America. Astăzi. Pleacă după-masă, de la Londra. Aşa că n-o să

poată să te ducă mâine la şcoală. Dar m-am gândit…Henry se oprise din lins. Expresia de plăcere îi dispăru de pe faţă şi o privi pe maică-sa

cu nişte ochi enormi, speriaţi.Ea ezită, apoi reluă.— … m-am gândit s-o sun pe Isobel şi s-o întreb dacă te poate lua şi pe tine cu

Hamish…Nu mai continuă. Reacţia lui faţă de această veste se dovedea chiar mai rea decât se

temuse. Un strigăt de disperare şi, imediat, lacrimi mari îi apărură în ochi.— Nu vreau să mă ducă Isobel…— Henry…Băiatul se smulse din îmbrăţişarea ei şi aruncă acadeaua pe jos.— Nu vreau să merg cu Isobel şi cu Hamish. Vreau să mă ducă mama sau tata. Cum ţi-

ar plăcea, dacă ai fi în locul meu şi…— Henry…— … şi ar trebui să pleci cu altcineva decât mama şi tatăl tău? Nu-i deloc frumos cum

te porţi cu mine…— Am să te duc eu.— Iar Hamish o să fie nesuferit şi n-o să scoată o vorbă, pentru că e mai mare. Nu e

drept!Plângând cu furie, se întoarse şi porni în fugă spre uşă.— Henry, am să te duc eu…Dar el plecase şi i se auzeau paşii repezi pe scări în sus, spre dormitor, sanctuarul său.

Virginia, strângând din dinţi, închise ochii şi-şi dori să-şi poată astupa şi urechile. Auziînsă zgomotul pe care îl presimţea. Uşa dormitorului lui Henry se trânti fără milă. Apoi,

tăcere.Deschise ochii şi întâlni, peste masă, privirea lui Edie. Bătrâna oftă adânc.— Vai de el, sărăcuţul, spuse.— Ne-am lămurit cu ideea cea grozavă.— Sărman sufleţel. E necăjit.Virginia se sprijini cu cotul pe masă şi-şi trecu o mână prin păr. Dintr-odată, situaţia se

complicase într-atât, încât nu mai putea face faţă.— E ultimul lucru pe care mi-l doream, spuse ea. Ştia, aşa cum ştia şi Edie că, deşi rare,

aceste crize îl făceau pe Henry mai vulnerabil şi era nervos ore întregi. Am vrut să fie o ziplăcută, nu de chin. Ultima noastră zi împreună. Iar acum, Henry o să plângă pânădiseară şi o să mă facă pe mine vinovată de toate. De parcă n-aş avea şi-aşa destule. Naibasă te ia, Edmund. Ce mă fac, Edie?

— Ce-ar fi, spuse Edie, să vin înapoi după-masă şi să mă ocup puţin de Henry? Cumine n-a făcut niciodată aşa. I-ai terminat bagajele? Atunci, aş putea să le termin eu şi sămai fac ce mai e de făcut, iar el poate sta lângă mine, să-şi revină. O zi liniştită, asta-itrebuie.

— Of, Edie. Virginia avea sufletul plin de dragoste şi recunoştinţă. Ai putea să faci astapentru mine?

— Nu-i nicio problemă. Ţine cont, va trebui să mă duc acasă, să văd ce face Lo ie şi să-i dau să mănânce, dar mă-ntorc pe la două.

— Lottie nu poate să-şi facă singură de mâncare?— Ei, poate, dar le întoarce pe toate pe dos, arde cratiţele şi lasă-n urmă o mizerie de

nedescris, aşa că mai bine le fac eu pe toate.— Vai, Edie, se căină Virginia. Munceşti atât de mult. Îmi pare rău că am ţipat la tine.— Noroc că am fost aici, să ai la cine ţipa. Se ridică cu greu; avea picioarele umflate.

Acum, lasă-mă să-mi văd de treabă, altfel nu mai apucăm să vedem de copil. Du-te sus şivorbeşte cu Henry. Spune-i că poate sta cu mine după-masă şi că mi-ar plăcea să-mi facăşi mie un portret din acela drăguţ.

Virginia îl găsi pe Henry, aşa cum se aştepta, ascuns sub pătură, cu Moo în braţe.— Îmi pare rău, Henry, îi spuse.Copilul nu-i răspunse, continuând să plângă cu suspine. Virginia se aşeză pe marginea

patului.— A fost o prostie să-ţi propun aşa ceva. Tata mi-a propus mie acest lucru şi încă de

atunci mi s-a părut o prostie. N-aveam niciun drept să-ţi spun şi ţie. Bineînţeles că n-o sămergi cu Isobel. Ai să mergi cu mine. Te duc cu maşina.

Aşteptă. După o vreme, Henry se întoarse cu faţa în sus. Avea ochii umflaţi şi urme delacrimi, dar părea că se oprise din plâns.

— Nu mă deranjează Hamish atât de mult, spuse el, dar te vreau pe tine.

— Am să fiu lângă tine. Poate că-l luăm noi pe Hamish. Ar fi frumos din parteanoastră. O scutim pe Isobel de un drum.

— Bine, spuse el, trăgându-şi nasul.— Edie se întoarce după prânz. A spus că i-ar face plăcere să-şi petreacă după-amiaza

cu tine. Vrea să-i desenezi un portret.— Mi-ai împachetat culorile?— Încă nu.Henry întinse braţele, iar ea îl prinse şi-l ţinu strâns lângă ea, legănându-l uşor,

sărutându-l în vârful capului. După o vreme, băiatul ieşi de sub pătură şi căutarăîmpreună o batistă, să-şi sufle nasul.

De-abia atunci şi-a amintit de rugămintea lui Edmund.— Tata voia să-l suni. E la birou. Ştii numărul.Henry se duse în dormitorul ei, la telefon, dar Virginia îi spusese prea târziu şi

Edmund plecase deja. În camera de joacă era linişte şi cald. Soarele pătrundea prin ferestrele larg deschise,

iar vântul uşor legăna cârceii de glicină, care băteau în pervaz. Henry stătea la masa maredin mijlocul camerei şi desena. Edie era aşezată pe canapeaua de lângă fereastră, cosândultimele etichete pe şosetele noi pentru şcoală. Dimineaţa, la lucru, Edie purta hainelecele mai vechi şi un şorţ pe deasupra, dar în această după-amiază arăta grozav şi-şipusese puloverul cel nou, lila. Henry era flatat, pentru că ştia că Edie îl ţine pentru ocazii.Îndată după ce sosise, se apucase de călcat şi terminase toate rufele spălate în aceadimineaţă şi uscate afară, pe frânghie. Acum erau toate aşezate în ordine, apretate şicălcate, la celălalt capăt al mesei, de unde împrăştiau un miros plăcut, de curăţenie.

Henry puse deoparte creionul şi începu să caute în penar, mârâind ceva.— Fir-ar să fie!— Ce s-a întâmplat, puiule?— Îmi trebuie un pix. Am desenat nişte oameni cu baloane care le ies din gură şi vreau

să scriu ce spun.— Uită-te în poşeta lui Edie. Găseşti acolo unul.Poşeta ei se afla pe scaunul de lângă cămin. Era mare, din piele şi plină cu lucruri

importante: un pieptene, trusa pentru curăţenie, carnetul de cont pentru pensie, un cec,abonamentul de tren şi cel de autobuz. Edie n-avea maşină, aşa că trebuia să meargăpeste tot cu autobuzul. Din acest motiv avea un orar, o broşură mititică pentru curselecompaniei de autobuze din comitatul Relkirkshire. Dintr-odată, lui Henry îi trecu princap că acesta era un obiect foarte util, care nu i-ar fi stricat nici lui. Precis că Edie aveaaltul acasă.

Ridică privirea spre Edie. Era foarte atentă la cusut, cu capul aplecat. Scoase broşura

din poşetă şi o strecură în buzunarul de la blugi. Găsi pixul, închise poşeta şi reveni lamasa de lucru.

Brusc, Edie îl întrebă:— Ce ţi-ar plăcea să mănânci la ceai?— Macaroane cu brânză, spuse el. Dermot Honeycombe îşi avea magazinul de antichităţi şi obiecte de artă la celălalt

capăt al satului, dincolo de porţile cele mari de la Croy şi la poalele unei pante delicatecare se ridica între drum şi râu. Aici fusese pe vremuri o fierărie şi, în căsuţa în carelocuia acum Dermot, stătuse fierarul satului. Căsuţa lui Dermot avea un aer pitoresc.Ghivece de begonii în faţa uşii, ferestre cu grilaj şi acoperiş de paie. Dar magazinul eraaproape neschimbat, cu pereţi cenuşii de piatră şi grinzi înnegrite. Lângă casă se aflacurtea pietruită în care stăteau, pe vremuri, caii veniţi la potcovit, aşteptându-şi rândulrăbdători. Aici îşi ridicase Dermot firma, o placă mare de lemn vopsită în albastru, pecare pictase cu gust emblema „ANTICHITĂŢI – DERMOT HONEYCOMBE“. Firma îţiatrăgea privirea şi aducea mulţi clienţi. Virginia puse lesele câinilor şi-i legă de unuldintre stâlpi. Rămaseră acolo, privind în urma ei cu reproş.

— Nu stau mult, le spuse ea.Câinii începură să dea din coadă, aruncându-i priviri care o făceau să se simtă ca o

criminală, dar îi lăsă şi traversă curtea pietruită, intrând pe uşa vechii fierării. Aici se aflaDermot, în biroul său mic cât o colivie şi plin de hârtii. Vorbea la telefon, dar o văzu pringeam, ridică mâna şi acţionă un întrerupător.

În magazin, patru lămpi atârnate din tavan se aprinseră imediat, reuşind întru câtva sămai risipească atmosfera mohorâtă, dar nu prea mult. Locul era plin de tot felul deobiecte. Scaune puse unele peste altele pe mese, pe scrinuri. Dulapuri imense dominaucamera. Mai erau acolo putineie pentru lapte, tigăi pentru jeleu, veselă desperecheată,grătare de alamă pentru sobă, dulăpioare de colţ, galerii pentru perdele, perniţe, valuride catifea, covoare jerpelite. Mirosea a umezeală şi a mucegai, şi Virginia simţi un fior denerăbdare. Vizitele la Dermot semănau cu o loterie, căci nu ştiai niciodată la ce să teaştepţi – şi nici Dermot nu ştia mai bine.

Merse mai departe, făcându-și loc printre rândurile de mobile cu mare grijă, ca unadevărat speolog. Dintr-odată se simţea mai bine. Scotocitul printre vechituri era oterapie liniştitoare şi Virginia îşi permise să uite de Edmund, de şocurile acestei dimineţişi de ziua de mâine.

Un cadou pentru Katy. Privi în jurul său. Evaluă un scrin, un scaun cu braţele late.Căută marcajul unei linguriţe de argint, scotoci printr-o cutie cu chei vechi şi mânere deuşi din alamă, răsfoi paginile unei cărţi vechi şi rupte. Găsi o căniţă lustruită pentru frişcăşi o şterse de praf, căutând eventuale defecte sau fisuri. Era perfectă.

Veni şi Dermot, care terminase de vorbit la telefon.— Bună, drăguţa mea.— A, Dermot. Bună.— Cauţi ceva anume?— Un cadou pentru Katy Steynton. Ridică mâna în care ţinea căniţa pentru frişcă. E

foarte drăguţă.— Adorabilă, nu? Grădina din Eden. Ador albastrul acela de genţiane.Dermot era un bărbat matur, cu faţa rotundă şi netedă, dar care părea fără vârstă.

Avea obraji rozalii, şi părul blond, moale şi zbârlit îi aluneca peste frunte, ca pufii depăpădie. Purta o haină veche de catifea reiată verde, împodobită cu buzunare mari,răsfrânte, de braconier şi o eşarfă cu buline roşii, legată cu nod în jurul gâtului.

— Eşti a doua persoană care a venit astăzi în căutarea unui cadou pentru Katy.— Cine a mai fost?— Pandora Blair. A trecut pe-aici azi-dimineaţă. Nu mi-a venit să cred când a intrat pe

uşă. A fost o plăcere s-o revăd. Ca pe vremuri. Şi după atâţia ani!— Ne-am văzut ieri la masă, la Croy.Virginia se gândi la ziua dinainte ştiind că fusese o zi frumoasă, pe care aveau să şi-o

amintească cu toţii când vor fi bătrâni şi nu vor avea altceva de făcut decât să-şiamintească de vremurile trecute. „Era pe când Pandora se întorsese de la Mallorca, iarLucilla era şi ea acolo cu un australian. Nu-mi amintesc cum îl chema. Şi am jucatcrochet. Iar Edmund şi Pandora au stat în leagăn, Pandora a adormit şi l-am tachinat cutoţii pe Edmund pentru că n-a ştiut să-i facă conversaţie.“

— E prima dată când am văzut-o pe Pandora.— Desigur. Uimitor. Cum trec anii!— Ce a cumpărat pentru Katy? Să nu iau şi eu acelaşi lucru.— O lampă. Din porţelan chinezesc – abajurul i l-am făcut chiar eu, din mătase albă,

cu dublura roz pal. Pe urmă am băut o cafea şi ne-am pus la curent cu tot ce s-a maiîntâmplat. A fost aşa de tristă când i-am povestit despre Terence.

— Sunt convinsă. Virginia se temea că Dermot avea să izbucnească în lacrimi şicontinuă grăbită: Dermot, cred că am să iau căniţa asta. Katy poate s-o folosească saupentru frișcă sau pentru flori şi e foarte drăguţă chiar şi aşa.

— Nici nu cred că ai putea găsi ceva mai drăguţ. Dar mai stai o clipă. Mai uită-te peaici…

— Mi-ar face mare plăcere, dar am scos câinii la plimbare. Am să iau căniţa pe drumulde întoarcere şi tot atunci am să-ţi completez un cec.

— Perfect. Dermot luă căniţa şi o conduse pe drumul întortocheat spre ieşire. Vii lapicnicul lui Vi de joi?

— Da. Vine şi Alexa. Vine cu un prieten, pentru petrecere.

— A, ce drăguţ. N-am mai văzut-o pe Alexa de luni de zile. Am să văd dacă găsesc pecineva să vadă de magazin toată ziua. Dacă nu, am să închid. N-aş rata picnicul lui Vipentru nimic în lume.

— Sper să fie o zi frumoasă.Au ieşit afară, la soare. Câinii, în aşteptare, s-au ridicat în picioare, mârâind de

nerăbdare şi trăgând de lesă.— Ce mai face Edmund? întrebă Dermot.— E pe drum spre New York.— Nu-mi vine să cred! Ia te uită! N-aş vrea să fiu în locul lui nici dacă mi-ar da tot

ceaiul din China.— Nu-ţi face probleme. Adoră munca asta.Eliberă câinii, îi făcu semn cu mâna lui Dermot şi porni la drum, lăsând în urmă

ultimele căsuţe din Strathcroy. Încă opt sute de metri şi ajunse la podul care trecea pesterâu la capătul dinspre vest al satului. Era un pod vechi, abrupt, folosit cândva de văcariicare-şi duceau cirezile la păscut. De cealaltă parte, o potecă şerpuitoare, umbrită decopaci, urmărea cursul râului şi ducea înapoi spre Balnaid.

Se opri sus, pe pod, desfăcu lesele câinilor şi-i lăsă în voia lor. Câinii o zbughirăimediat, ispitiţi de urmele de iepuri, dispărând într-un pâlc de ferigi şi mure. Din când încând, ca pentru a dovedi că nu-şi pierd vremea, lătrau ca la vânătoare sau săltau pedeasupra ferigilor, cu urechile fluturând ca nişte aripi de blăniţă.

Virginia le dăduse drumul liniştită. Erau ogarii lui Edmund, dresaţi cu răbdare,inteligenţi şi ascultători. Un simplu fluierat şi reveneau la pas. Era frumos de privit de pepodul vechi. Piatra se încălzise sub razele soarelui şi Virginia se sprijini pe margine cubraţele, privind în jos la curgerea apelor maronii. Câteodată venea aici cu Henry, să sejoace, aruncând beţişoare în susul râului şi alergând în cealaltă parte, să vadă care apareprimul. Uneori, beţişoarele nu mai apăreau deloc, oprite de cine ştie ce obstacol.

Ca şi Edmund.Singură, doar cu râul alături, se simţea suficient de puternică pentru a se gândi la

Edmund, care în clipa aceea se afla, probabil, în plin zbor peste Atlantic, spre New York,atras într-acolo ca de un magnet, departe de soţia şi de fiul său, chiar în momentul în careera mai mare nevoie de el acasă. Magnetul era slujba lui şi, în clipa aceea, Virginia erageloasă şi înfuriată şi se simţea părăsită, ca şi cum s-ar fi dus să se întâlnească acolo cu oamantă.

Lucrul acesta era ciudat, pentru că niciodată nu fusese geloasă pe alte femei, niciodatănu se torturase imaginându-şi scene de infidelitate în lungile perioade în care Edmundera departe de ea, în oraşe de la celălalt capăt al lumii. O dată, ca să-l tachineze, îi spusesecă nu-i pasă ce face el, cu condiţia să nu vadă cu propriii ochi. Singurul lucru care contaera că se întorcea întotdeauna acasă. În ziua aceea însă îi trântise telefonul şi nu-i

spusese la revedere şi apoi uitase, amintindu-şi prea târziu, că-i promisese să-i transmitălui Henry mesajul tatălui său. Simţindu-se puţin vinovată, se gândi din nou la orgoliul eirănit. E numai vina lui. Lasă-l să sufere. Poate că altă dată va…

— Ai ieşit la plimbare, aşa-i?Vocea venea de nicăieri. „Doamne Dumnezeule“, se gândi Virginia, apoi lăsă să treacă

vreo câteva secunde şi se întoarse încet. Lo ie se afla la numai câţiva paşi de ea. Urcasepe podul dinspre sat, ca şi Virginia, cu paşi uşori, neauziţi. O văzuse cumva pe Virginiade la fereastra casei lui Edie, îşi luase boneta aceea oribilă, puloverul verde, oribil şi ourmărise? O aşteptase cât vorbise cu Dermot, ascunzându-se undeva şi pornind apoi înurma ei, mereu la câţiva paşi de ea? Numai simplul gând că aşa se întâmplase îi dădeafiori. Ce dorea? De ce nu lăsa lumea în pace? Şi de ce, spre disperarea sa, Virginia simţeastrecurându-i-se în suflet un presentiment, o teamă rău prevestitoare? Ridicol, încercă să-şi revină. Simplă imaginaţie. Era doar verişoara lui Edie, avidă să stea de vorbă cu cineva.Cu oarecare efort, Virginia îşi luă o expresie prietenoasă.

— Ce faci aici, Lottie?— Aeru’ curat e pentru toţi, aşa zic eu. Te uiţi la apă?Se apropie de Virginia, încercând să se sprijine de marginea podului, aşa cum făcuse

aceasta. Dar nu era la fel de înaltă şi trebuia să stea în vârful picioarelor şi să-şi înalţecapul.

— Văzuşi vreun peşte?— Nu m-am uitat după peşti.— Fuseşi la domnu’ Honeycombe, aşa-i? Numa’ gioarse are p-acolo. Bune de pus pe

foc. Da’ ce ţi-e şi cu gustu’ omului! Iar io, iaca, la plimbare, ca matale. Eşti singură, cumzicea Edie la masă. Edmund s-a dus în America.

— Doar câteva zile.— Asta nu-i aşa frumos. Cu afaceri, ai?— Nu s-ar fi dus pentru niciun alt motiv.— O, ho, ho, s-o crezi mata! Am văzut-o pe Pandora Blair de dimineaţă. Slabă, nu? Ca

o sperietoare. Şi părul ăla. Io zic că-i vopsit. Am strigat-o, da’ pe mine nu m-a văzut. Aveaochelari de cal. Puteam sta la taclale despre alte vremuri. Eu am stat la Croy, ştii mata,eram menajeră şi stăteam acolo. Trăia Lady Balmerino cea bătrână. Era grozavă. Mi-eramilă de ea, cu-aşa o nenorocită de fată. Asta era la nuntă. La Lordul şi la Lady Balmerino,da’ pe vremea aia erau Archie şi Isobel. Seara a fost petrecere la Croy. Ce brambureală!Atâta lume că n-aveai unde să te-ntorci. Sigur, doamna Harris era bucătăreasă, LadyBalmerino nu trebuia să se obosească. Se făceau ceva mese pe-atunci, precis că ştii.

— Da, spuse Virginia, încercând să găsească o soluţie ca să scape de vorbăria asta fărăsfârşit.

— De-abia terminase şcoala Pandora, zău că da, da-ţi spun eu că se pricepea la alte

alea. La bărbaţi. Îi mânca la micul dejun, uite-aşa îi ronţăia. Ce mai curviştină!Lo ie zâmbea, vorbind fără şir şi pe un ton aproape aprobator, încât acest cuvânt

brutal o surprinse nepregătită pe Virginia. Spre surpriza sa, se trezi spunând, aproape cuduritate:

— Lottie, nu cred că ai dreptul să spui aşa ceva despre Pandora.— Asta s-o crezi mata! Lo ie continua să zâmbească. Nu-i plăcut s-auzi adevărul, aşa-

i? Ce bine că s-a-ntors Pandora, aşa zic toţi. Da’ dacă aş fi în locul dumitale, nu m-aşbucura prea tare. Nu cu soţul matale. Nu cu Pandora. D-aia s-a-ntors, ascultă-mă pemine. S-a-ntors pentru el. Edmund şi Pandora. Erau amanţi, vezi bine. Opşpe’ ani, iarEdmund însurat şi cu copil mic, da’ asta nu i-a oprit. Nu i-a oprit să-şi facă de cap chiar înpatul ei. În noaptea nunţii era, şi toată lumea dansa. Da’ ei nu dansau. A, nu. Hopa sus pescări şi credeau că nu-i vede nimeni. Da’ i-am văzut io. Nu-mi scăpa nimic.

Pete mici, roşii apăruseră pe obrajii scofâlciţi ai lui Lo ie, iar ochii ei, rotunzi canasturii, scormoneau ca nişte gheare în sufletul Virginiei.

— M-am dus după ei. Am stat la uşă. Era întuneric. Am auzit. N-am mai auzitniciodată aşa ceva. Habar n-ai avut, aşa-i? E rece ca un sloi de gheaţă, Edmund al matale.N-arată nimic. Ca toţi ceilalţi. Cu toţii ştiau. Păi era clar, nu? Edmund s-a dus înapoi laLondra şi Pandora stătea îmbufnată, la ea în dormitor, cu faţa umflată de lacrimi, şi nuvoia să mănânce. Şi cum mai vorbea cu maică-sa! Da, de fapt, toţi o apă şi-un pământ. D-aia m-a dat afară Lady Balmerino. Nu voia să fiu pe-acolo. Ştiam prea multe.

Tot mai zâmbea. În plină febră. Nebună. „Trebuie să rămân foarte calmă“, îşi spuseVirginia. Apoi, cu voce tare:

— Lottie, cred că ai inventat toate astea.Atitudinea lui Lottie se schimbă brusc, dându-i fiori.— Nu mai spune! Surâsul îi dispăruse brusc. Făcu un pas înapoi şi rămase acolo

neclintită, înfruntând-o, ca şi cum ar fi fost gata să se ia la bătaie. Şi de ce, mă rog, crezică a plecat bărbatu-tău aşa, deodată, în America? Întreabă-l când vine acasă, şi mă-ndoiesc că o să-ţi placă ce-ţi spune. Ştii, îmi pare rău de tine. Că o să te facă de batjocură,cum a făcut şi cu prima nevastă, săraca cucoană. N-are niciun pic de decenţă în el.

Brusc, totul se termină. După ce-şi aruncase veninul, Lo ie se retrase în sine. Culoareaîi dispăru din obraji. Îşi ţuguie buzele, culese o scamă de pe pulover, îşi aranjă un smocde păr sub beretă. Expresia feţei revenise la normal, parcă nimic nu se întâmplase şi aveatoate motivele să fie mândră de sine.

— Minţi, spuse Virginia.Lottie râse scurt, scuturând din cap.— Întreabă pe oricine.— Minţi.— Poţi să zici ce-oi zice. Să mă bată Dumnezeu dacă…

— N-am nimic de zis.— Atunci, ce atâta tevatură? spuse Lottie, ridicând din umeri.— N-am nimic de zis şi minţi.Inima îi bătea gata să-i spargă pieptul, genunchii îi tremurau. Dar îi întoarse spatele

lui Lo ie şi porni încet înapoi. Păşea sigur, fără grabă, ştiind că Lo ie o urmăreşte şihotărâtă să nu-i dea satisfacţie. Cel mai greu era să nu se uite înapoi. Simţea o tensiuneteribilă şi teama că, în orice moment, se putea trezi cu Lo ie în spate, gata s-o dea depământ cu toată forţa unui monstru cu gheare, ca în coşmarurile copilăriei.

Nu se întâmplă însă nimic. Ajunse pe celălalt mal al râului şi se simţi mai în siguranţă.Îşi aminti de câini şi îşi ţuguie buzele, încercând să fluiere, dar buzele îi erau prea uscateşi trebui să încerce din nou. Cu un efort patetic, reuşi să scoată un sunet slab, dar câiniilui Edmund se săturaseră să alerge degeaba după iepuri şi apărură aproape imediat,sărind peste ferigi şi venind în goană către ea, plini de scaieţi şi de fire de iarbă încâlciteîn blană.

Nu fusese niciodată aşa de bucuroasă să-i vadă, aşa de recunoscătoare pentrupromptitudinea cu care apăruseră. Se aplecă să-i mângâie.

— Bravo. Bine că aţi venit. E timpul să mergem acasă.Câinii porniră în goană înainte, pe cărare. Lăsând podul în urma sa, Virginia porni şi

ea după ei, hotărâtă să nu grăbească pasul. Se ţinu să nu se uite înapoi până când ajunsela cotul râului, acolo unde poteca se îndepărta de râu, pierzându-se printre copaci.Ajunsă acolo, se opri şi se întoarse. Podul încă se zărea, dar nici urmă de Lottie.

Plecase. Se terminase. Virginia respiră adânc şi scoase un o at chinuit, aproapecuprinsă de panică. Apoi se lăsă pradă acesteia pe de-a-ntregul şi uită complet de căniţapentru frişcă. O luă la goană spre casă, fără să-i fie vreun pic de jenă pentru asta. Acasă,spre Edie, spre Henry, spre sanctuarul său de la Balnaid.

Din nou, de la capăt.Minţi.Ora două dimineaţa şi Virginia era încă trează, cu ochii deschişi, arzând de oboseală,

privind în gol în întunericul învăluitor. Se foise, se sucise, fiindu-i când prea frig, cândprea cald, se luptase cu pernele, încercând să le aranjeze cu pumnii, se plimbase de colo-colo în cămaşă de noapte, îşi luase un pahar cu apă, îl băuse, încercase din nou sădoarmă.

Degeaba.În cealaltă parte a patului, unde de obicei stătea Edmund, Henry dormea liniştit.

Călcând cu bună ştiinţă una dintre regulile cele mai stricte stabilite de Edmund, Virginiaîşi luase fiul să doarmă cu ea. Din când în când, ca pentru a se linişti, întindea mâna să-latingă, să-i simtă răsuflarea uşoară, căldura, prin flanelul pijamalei în dungi. În patulacela atât de mare părea un bebeluş de-abia născut.

Îi mânca la micul dejun, uite-aşa îi ronţăia. Ce curviştină!Nu-şi putea scoate din minte această scenă cumplită. Cuvintele lui Lo ie îi reveneau

mereu în minte, fără încetare, ca o placă de gramofon, uzată de-atâta ascultat. Repetareaunui coşmar nesfârşit, care nu ducea la niciun fel de concluzie.

Erau amanţi, vezi bine. Edmund, însurat şi cu copil mic.Edmund şi Pandora. Dacă era adevărat, Virginia ştia că nu-şi imaginase şi nu bănuise

acest lucru nicio clipă. În inocenţa ei, nu căutase dovezi, nu prinsese sensul ascuns alobservaţiilor întâmplătoare făcute de Edmund şi nici nu pusese sub semnul întrebăriiatitudinea lui relaxată. „A venit Pandora“, îi spusese, turnându-şi ceva de băut şiîndreptându-se spre frigider, să-şi ia nişte gheaţă. „Suntem invitaţi la masă la Croy.“ IarVirginia spusese „Ce drăguţ!“ şi-şi văzuse mai departe de chi elele pe care i le pregătealui Henry pentru cină. Pandora nu era decât sora mai mică şi rătăcitoare a lui Archie, carese întorsese din Mallorca. Iar la marea reuniune, acordase prea puţină atenţie sărutuluifrăţesc, pe obraz, dat de Edmund Pandorei, felului în care izbucniseră în râs şi călduriifireşti cu care o salutase. Cât despre restul zilei, Virginia fusese interesată mai degrabăde jocul de crochet decât de a afla despre ce vorbeau Edmund şi Pandora, stând în leagănşi uitându-se la ei.

Şi ce conta despre ce vorbeau? Hai să fim serioşi. Şi ce dacă au trăit o aventură nebunăşi impetuoasă, sfârşind în patul Pandorei? La optsprezece ani, Pandora fusese probabilsenzaţională, iar Edmund era pe atunci în culmea virilităţii. Acum e altceva, iar adulterulnu se mai numeşte aşa, ci relaţie extraconjugală. În plus, asta se întâmpla cu mult timp înurmă. Mai mult de douăzeci de ani. Iar Edmund n-o înşelase pe Virginia, ci pe prima luisoţie, Caroline. Iar acum, Caroline era moartă. Aşa că nu mai conta. N-avea niciun motivsă se chinuie. Niciunul…

Toţi ştiau. Toţi o apă şi-un pământ. Nu voiau să fiu pe-acolo. Ştiam prea multe.Cine ştia? Archie, poate? Isobel? Sau Vi? Şi Edie? Pentru că, dacă ştiau, probabil că au

stat la pândă, temându-se să nu se mai întâmple din nou. Cu ochii pe Edmund şiPandora. Cu ochii pe Virginia, plini de milă, chiar dacă ea nu-i observase. Erau îngrijoraţipentru Virginia, aşa cum fuseseră probabil pentru Caroline? Vorbiseră între ei, ca nişteconspiratori, convenind să ascundă adevărul faţă de cea de a doua soţie a lui Edmund?Pentru că, dacă aşa stăteau lucrurile, Virginia fusese trădată – şi tocmai de oamenii ceimai apropiaţi şi în care avea cea mai mare încredere.

Şi de ce, mă rog, a plecat bărbatu-tău aşa, deodată, în America? O să te facă de batjocură, cuma făcut şi cu prima nevastă, săraca.

Asta era partea cea mai cumplită. Acestea erau cele mai chinuitoare îndoieli. Chiartrebuise să plece aşa, pe nepusă masă, ori zborul la New York era doar o scuză, inventatăca să scape de Balnaid şi de Virginia şi să aibă destul timp să găsească o soluţie laproblemele sale? Acestea fiind legate de faptul că o iubea pe Pandora, o iubiseîntotdeauna şi acum ea se întorsese, mai frumoasă ca niciodată, iar Edmund era din nou

legat, de o altă femeie.Edmund avea cincizeci de ani, o vârstă vulnerabilă pentru nelinişti şi crize existenţiale.

Nu era genul de om care să-şi arate emoţiile şi, de cele mai multe ori, Virginia nici nu ştiace gândeşte. Îndoielile Virginiei luară proporţii nebănuite. Poate că de astă dată Edmundva rupe legăturile cu ceilalţi şi va fugi, lăsând-o pe Virginia cu viaţa şi căsnicia distruse.Lăsând-o cu Henry, rătăciţi între rămăşiţele a ceea ce păruse, cândva, o citadelăinexpugnabilă.

Nici nu se putea gândi la aşa ceva. Se răsuci, îngropându-şi faţa în pernă, respingândînspăimântătoarea perspectivă. Nu trebuia să asculte acest gând. Nu trebuia să-l lase sădevină realitate.

Minţi, Lottie.Uite unde am ajuns. Din nou, de la capăt.

27Joi, 13 septembrie Ploaia era cruntă, nemiloasă, deloc bine-venită. Începuse încă înainte de revărsatul

zorilor şi Virginia se trezise în zgomotul ploii, întristându-ne. De parcă lucrurile nu erauşi-aşa destul de rele în această zi nesuferită, fără ca şi elementele naturii să se întoarcăîmpotriva ei. Poate că avea să se oprească. Dar zeii nu ţineau cu nimeni şi turnă, încontinuare, picături monotone dintr-un cer cenuşiu, ca de cărbune, toată dimineaţa şi laînceputul după-amiezii.

Acum era patru şi jumătate şi erau pe drum spre Templehall. Pentru că-i luase cu eape amândoi băieţii şi tot calabalâcul lor – valize, cutii, plăpumi de puf, echipament derugbi şi pachete cu cărţi –, Virginia lăsase maşina cea mică în garaj şi luase maşina luiEdmund, un Subaru cu transmisie pe patru roţi, pe care acesta îl folosea pentru terendenivelat, sau când mergea sus pe deal. Nu era obişnuită să-l conducă, şi acest lucru,alături de propria sa nesiguranţă, nu făcea decât să-i accentueze starea aceasta funestă,lipsită de orice speranţă, care o chinuia de aproape douăzeci şi patru de ore.

Condiţiile erau mizerabile. Cerul se întunecase din ce în ce mai mult şi mergea cufarurile aprinse şi ştergătoarele în plin. Cauciucurile şuierau prin băltoace, iar maşinilecare veneau din sens invers ridicau valuri de noroi orbitor. Vizibilitatea era aproape zero,ceea ce era foarte neplăcut pentru că, în condiţii normale, drumul de la Relkirk laTemplehall oferea o privelişte splendidă – ferme prospere, de-a lungul ambelor maluriale unui râu larg, maiestuos, celebru pentru somonii săi, ori domenii întinse pe careputeai distinge, în depărtare, casele rezidenţiale.

Atmosfera ar fi fost mai relaxată dacă ar fi putut observa câte ceva dintre acestelucruri. Câte un colţişor încântător, o culme îndepărtată i-ar fi oferit Virginiei un pretextpentru conversaţie. În fapt, încercase să-l provoace pe Hamish la discuţie, sperând ca înacest fel să-i distragă atenţia lui Henry de la nefericirea sa tăcută şi, până la urmă, săspună şi el ceva. Dar Hamish era în toane proaste. Faptul că vacanţa de vară se sfârşiseera şi-aşa destul de rău, darămite să mai trebuiască să se întoarcă la şcoală în companiaunui puşti. Un pici. Aşa-i numeau ei pe cei mici. Pici. Călătoria alături de un pici nu erade demnitatea lui Hamish şi se ruga fierbinte ca niciunul dintre cei de aceeaşi vârstă cu elsă nu fie prin preajmă, martor la o asemenea sosire umilitoare. N-avea de gând să-lprimească pe Henry Aird în grijă şi-i anunţase foarte categoric mamei sale aceastăpoziţie, pe când ea îl ajuta să-şi ducă cufărul cel lung jos, pe scările de la Croy şi mai

târziu, când îi aranjase, cu peria, părul tuns înfiorător de scurt.În consecinţă, se hotărâse pentru o atitudine total necomunicativă şi blocase, de la bun

început, orice iniţiativă a Virginiei, eschivându-se printr-o serie de mormăieli nelămurite.Virginia înţelesese mesajul şi cei trei sfârşiseră prin a cădea într-o tăcere grea,mormântală.

Asta o făcu pe Virginia să regrete că-l adusese cu ea pe băiatul acesta afurisit; mai bineo lăsa pe Isobel să-şi ducă odrasla. Dar, dacă n-ar fi fost el, Henry ar fi putut izbucni înlacrimi, ţinând-o aşa tot drumul şi ajungând la Templehall plâns tot şi deloc capabil să seconformeze rigorilor acestui viitor nou şi descurajator.

Perspectiva era aproape de neîndurat. „Urăsc acest lucru, îşi spuse ea. E chiar mai răudecât mi-am imaginat. E inuman, infernal, nefiresc. Şi n-am ajuns încă la ce-i mai rău,pentru că va veni clipa în care îmi voi lua rămas-bun de la Henry şi voi pleca, iar el varămâne acolo, înstrăinat şi stingher. Urăsc Templehall şi îl urăsc pe director şi-mi vine să-l strâng de gât pe Hamish Blair. Niciodată, în toată viaţa mea, n-am fost nevoită să fac unlucru pe care să-l urăsc atât de tare. Urăsc ploaia, urăsc tot sistemul de învăţământ, urăscScoţia, îl urăsc pe Edmund.“

— E o maşină în spatele nostru, spuse Hamish. Vrea să ne depăşească.— Să facă bine să aştepte, dracu’ să-l ia, îi răspunse Virginia, reducându-l pe Hamish

la tăcere. O oră mai târziu, se întorcea pe acelaşi dram, în direcţia opusă, cu automobilul gol.Se terminase. Henry plecase. Se simţea paralizată. Inexistentă, ca şi cum trauma

despărţirii de el îi răpise orice identitate. În acea clipă nu dorea să se gândească la Henry,pentru că altfel ar fi început să plângă şi combinaţia asta de lacrimi, semiîntuneric şiploaie nemiloasă ar fi putut s-o facă să scoată maşina de pe drum, sau să se lovească devreun camion de zece tone. Îşi imagina trosnetul metalic, propriul său trup aruncat, ca opăpuşă stricată, la marginea drumului, lumini intermitente, sirena ambulanţei şi amaşinilor de poliţie.

N-avea să se gândească la Henry. O parte a vieţii ei se terminase. Dar ce se întâmpla cuviaţa ei? Ce făcea ea aici? Cine era ea? Din ce motiv mergea cu maşina către o casăîntunecată şi goală? Nu voia să se întoarcă la Strathcroy. Dar unde? Într-un loc absolutminunat, la o mie cinci sute de kilometri de Archie şi Isobel, de Edmund şi Lo ie şiPandora Blair. Un loc cu soare, calm şi fără responsabilităţi, unde lumea să-i spună că egrozavă, unde să fie iarăşi tânără, nu de o sută de ani.

Leesport. Asta era. Mergea spre aeroport, să prindă un avion cu reacţie spre aeroportulKennedy, apoi o limuzină până la Leesport. Acolo nu ploua. Era vremea de toamnă dinLong Island, cu cerul albastru şi frunze aurii şi o briză uşoară dinspre Atlantic. Leesport,neschimbat. Străzi largi, intersecţii, o fierărie şi o farmacie, copii ieşiţi la aer, pe biciclete.

Apoi, Harbor Road. Garduri de ţăruşi, copaci umbroşi şi arteziene răcorind iarba.Şoseaua cobora în pantă, spre apele unde iahturile ancorate la mal formau o pădure decatarge. Porţile clubului local, apoi casa bunicii. Iar bunica era în grădină, prefăcându-secă taie uscăturile, dar pândind, de fapt, sosirea maşinii, ca să poată ieşi pe trotuar în clipaîn care ar fi oprit în faţa casei.

„Ah, drăguţa mea, te-ai întors!“ Obrazul moale, ridat, mirosul de rufe curate. „Preamult timp a trecut de când nu ne-am mai văzut. Ai călătorit bine? Ce bucurie să terevăd!“

Înăuntru, alte miresme. Lemn ars, ulei de plajă, cedru, trandafiri. Covoare tivite lacapete şi huse decolorate. Perdele de bumbac, fluturând la geamurile deschise. Şibunicul, venind din pavilion, cu ochelarii de soare în vârful capului şi ziarul New YorkTimes sub braţ…

„Unde e iubita mea?“Prin pânza de întuneric, zări un grup de luminiţe. Relkirk. Înapoi la realitate, iar

Virginia simţi că avea nevoie să se oprească puţin. Să meargă la toaletă, să seîmprospăteze puţin. Să găsească un bar, să bea ceva, să redevină o fiinţă umană. Aveanevoie de căldură şi de confortul cam siropos al unei muzici calde, în semiîntuneric. N-avea niciun motiv să se grăbească spre casă, pentru că nu era nimeni care s-o aştepteacolo. Un fel de libertate, poate. Nimeni căruia să-i pese cât de târziu soseşte, nimeni caresă-şi facă griji pentru ea.

Porni spre oraşul vechi. Străzile pietruite musteau de apă, ploaia se întrezărea lalumina semafoarelor, trotuarele erau pline de cumpărători şi oameni care se întorceau dela lucru, cu cizme şi impermeabile, umbrele şi sacoşe, toţi grăbindu-se spre casă, ca să-şirevină lângă foc, cu o ceaşcă de ceai.

Se îndreptă spre King’s Hotel, pentru că îl cunoştea şi ştia unde se află toaleta pentrufemei. Era o clădire de modă veche, din centrul oraşului, aşa că nu avea parcare proprie.Virginia găsi însă loc pe cealaltă parte a străzii şi parcă maşina acolo, sub un copac cufrunzele ude de ploaie. Pe când îşi închidea maşina, un taxi opri în faţa hotelului. Din elcoborî un bărbat îmbrăcat în pardesiu şi cu o pălărie din tweed pe cap. Plăti şoferului şi,cu un bagaj mic în mână, urcă treptele care duceau până la uşile batante. Dispăruînăuntru. Virginia se opri, aşteptând câteva maşini să treacă, apoi traversă în fugă şi intrăimediat după el în hotel.

Toaleta pentru femei se afla la celălalt capăt al foaierului, dar bărbatul se oprise larecepţie. Îşi scosese pălăria şi scutura apa din ea.

— Da?Recepţionera era o fată cu un aer plictisit, buze rozalii, groase şi părul creţ, de culoarea

fânului.— Bună seara. Am reţinut o cameră. Am sunat cam acum o săptămână, de la Londra.

Un american. O voce răguşită, dar uşor piţigăiată. Ceva din această voce îi atraseatenţia Virginiei, ca şi cum ar fi tras-o cineva de mânecă. La jumătatea drumului, se oprisă-l privească. Văzu un bărbat înalt, lat în spate, cu fire argintii în părul castaniu.

— Pe ce nume aţi spus?— N-am spus, dar mă numesc Conrad Tucker.— Ah, da. Dacă vreţi să semnaţi aici…— Conrad.Cea care vorbise fusese Virginia.Surprins, bărbatul se întoarse cu faţa spre ea. Se priviră unul pe celălalt, de la distanţă.

Conrad Tucker. Mai bătrân – şi începuse să albească. Dar era Conrad. Aceiaşi ochelari curame de baga, acelaşi bronz, care nu dispărea niciodată. Pentru o clipă, pe faţa lui se citinedumerirea, apoi, încet, începu să zâmbească, nevenindu-i să creadă.

— Virginia…— Nu-mi vine să cred…— Să fiu al naibii dacă…— Mi s-a părut că-ţi recunosc vocea.— Ce faci aici…?Fata cu mutra acră nu era deloc amuzată.— Scuzaţi-mă, domnule, dar n-aţi vrea să semnaţi?— Locuiesc nu departe de-aici.— N-am ştiut…— Dar tu…?— Stau…— Şi cum plătiţi, domnule? Iarăşi mutra acră. Cu carte de credit sau cec?— Uite, îi spuse Conrad Virginiei, n-am nicio şansă. Lasă-mă cinci minute şi ne vedem

din nou, în bar, să bem ceva. Poţi? Ai timp?— Da, am timp.— Îmi las bagajele, mă spăl puţin şi mă întorc. Ce zici?— Cinci minute.— Nicio clipă în plus. Toaleta pentru femei, ornată cu creton, era, din fericire, goală. Îşi scosese haina, fusese

la toaletă şi acum se afla în faţa oglinzii, privindu-şi propria reflexie şi simţindu-se maidezorientată ca niciodată de această neaşteptată întâlnire cu Conrad. Conrad Tucker, pecare nu-l mai văzuse şi la care nu se mai gândise de doisprezece ani, dacă nu şi mai mult.Era aici, la Relkirk. Venise de la Londra şi nu-şi putea imagina din ce motiv. Nu ştia decâtcă era mai bucuroasă ca oricând să întâlnească o figură cunoscută, pentru că acum, celpuţin, avea cu cine sta de vorbă.

Nu era îmbrăcată potrivit pentru o astfel de ocazie. Sfida orice regulă, cu perechea deblugi şi puloverul vechi, gri de caşmir cu guler şal. Nici ea însăşi nu arăta mai bine. Părulîntins de ploaie, niciun strop de fard pe obraji. Îşi văzu ridurile de pe frunte şi de lacolţurile gurii şi cearcănele viorii, dovezi ale nopţii nedormite. Căută în geantă, găsi unpieptene, îşi aranjă părul, strângându-l la spate cu un elastic.

Conrad Tucker.Doisprezece ani. Avea douăzeci şi unu pe atunci. Trecuse atâta timp, se întâmplaseră

atâtea lucruri încât trebui să facă un efort ca să-şi amintească amănuntele celorîntâmplate în acea vară. Se întâlniseră într-un club din Leesport. Conrad era avocat şilucra la New York, cu unchiul lui. Avea un apartament în East Fi ies, dar tatăl lui eraproprietarul unei case vechi din Southampton, iar Conrad venise de acolo la Leesport casă participe la un turneu de tenis.

Până aici, toate bune. Cum jucase? Uitase amănuntul acesta în vâltoarea anilor.Virginia nu-şi mai amintea decât că fusese la meci, iar după aceea el o căutase şi oinvitase să bea ceva, adică exact ce urmărise şi ea.

Îşi căută în zadar rujul în geantă, în schimb găsi o sticluţă de parfum şi se parfumă.Fusese o vară frumoasă. Conrad venea la Leesport aproape la fiecare sfârşit de

săptămână, făceau grătare în curte la miezul nopţii sau mâncau la malul oceanului, peplaja din Fire Island. Jucau tenis destul de des, porneau în largul golfului cu vecheaşalupă a bunicului. Îşi amintea serile de sâmbătă la club, când dansa cu Conrad pe terasalargă, sub cerul plin de stele şi în acordurile unui cântec de dragoste.

O dată, la mijlocul săptămânii, venise cu maşina în oraş, însoţită de bunica ei, să steala clubul Colonial, să facă nişte cumpărături şi să vadă un spectacol. Conrad îi telefonaseşi o invitase la cină la Les Pléiades, iar după aceea se opriseră la Café Carlyle şirămăseseră acolo până spre dimineaţă, ascultându-l pe Bobby Short.

Doisprezece ani. Ani-lumină. Îşi luă poşeta şi haina şi ieşi din toaletă, apoi urcă scărilespre bar. Conrad nu-şi făcuse încă apariţia. Îşi luă un whisky cu sifon, un pachet de ţigărişi duse paharul la masa liberă din colţul camerei.

Bău jumătate din pahar dintr-o singură înghiţitură şi se simţi deîndată încălzită,relaxată şi ceva mai puternică. Ziua nu se terminase încă, dar cel puţin avea parte de unrespiro şi nu mai era singură.

— Începe tu, Conrad, spuse ea.— De ce eu?— Pentru că, înainte să spun chiar şi un singur cuvânt, trebuie să ştiu ce faci aici. Ce

te-a adus în Scoţia, la Relkirk? Trebuie să existe o explicaţie logică, dar nu reuşesc s-ogăsesc.

Conrad zâmbi.

— De fapt, nu fac nimic. Sunt într-o vacanţă mai lungă. Nu tocmai sabatică, doar oîntrerupere prelungită.

— Mai eşti avocat, la New York?— Da.— Tot cu unchiul tău?— Nu. Acum eu sunt şeful trupei.— Sunt impresionată. Continuă.— Păi… am plecat de vreo şase săptămâni. Am călătorit prin Anglia, am stat la diferite

cunoştinţe, în Somerset, Berkshire, Londra. Pe urmă am venit spre nord şi am stat câtevazile la Kelso, la nişte veri de a nu-ştiu-câta spiţă de-ai mamei mele. E superb acolo. Şigrozav pentru pescuit. Am plecat azi după prânz. Am luat trenul şi am ajuns aici.

— Cât stai la Relkirk?— Numai astă-seară. Mâine închiriez o maşină şi merg mai departe, spre nord.

Trebuie să ajung la o petrecere.— Şi unde e petrecerea asta?— Într-un loc care se cheamă Corriehill. Dar stau într-o altă casă, Croy. Cu…— Ştiu, îl întrerupse Virginia. Archie şi Isobel Balmerino.— De unde ştii?— Pentru că sunt prietenii noştri cei mai buni. Locuim cu toţii în aceeaşi localitate,

Strathcroy. Şi… o cunoşti pe Katy Steynton?— Am întâlnit-o la Londra.— Deci tu eşti americanul cel trist, spuse Virginia fără să se gândească şi imediat îi

veni să-şi muşte limba.— Poftim?— Nu, Conrad. Îmi cer scuze. Nu trebuia să spun asta. Pur şi simplu, nimeni nu-şi mai

amintea de numele tău. De asta n-am ştiut că despre tine e vorba.— M-ai lăsat în ceaţă.— Am fost invitaţi la prânz la familia Balmerino duminică. Atunci mi-a vorbit Isobel

despre tine.Conrad clătină din cap.— Ştiam că te-ai măritat, şi încă cu un scoţian, dar nimic altceva. Nici nu mi-a trecut

prin minte că s-ar putea să ne întâlnim aşa.— Ei, iată-mă, doamna Edmund Aird în persoană. „Cel puţin, aşa cred“, îşi spuse în

sinea ei. Ezită. Conrad, n-am vrut să te jignesc. Cu Americanul cel Trist, vreau să spun.Doar că Isobel nu ştia nimic despre tine, în afară de faptul că ai cunoscut-o pe Katy laLondra şi că ţi-a murit soţia.

Conrad răsuci între mâini paharul de whisky, privind mişcarea lichidului de culoareaambrei. După o vreme, spuse:

— Da. Aşa este.— Îmi pare foarte rău.Conrad îşi ridică privirea spre ea.— Da, îi spuse.— Pot să te întreb ce s-a întâmplat?— A avut leucemie. A fost multă vreme bolnavă. De asta mi-a fost mai uşor să suport

momentul. După înmormântare.— Cum o chema?— Mary.— Cât timp aţi fost căsătoriţi?— Şapte ani.— Aveţi copii?— Da, o fată, Emily. Are şase ani. Acum este cu mama, la Southampton.— Plecarea încoace… te-a ajutat?— Am să ştiu când am să mă întorc acasă.— Când va fi asta?— Pe săptămâna viitoare. Dădu pe gât ultima înghiţitură, apoi se ridică în picioare. Mă

duc să mai iau câte unul, ca să fie porţia completă.Virginia îl urmări cu privirea până la bar, unde comandă şi plăti al doilea rând de

băutură. Încerca să înţeleagă de ce este atât de tipic american, când nici nu mestecăgumă, nici nu e tuns scurt. Poate că statura lui era de vină, umerii laţi, şoldurile înguste,picioarele lungi. Sau hainele lui. Mocasini bine lustruiţi, pantaloni sport din bumbac, ocămaşă marca Brooks Brothers, un pulover albastru, din lână de Shetland cu emblemadiscretă a firmei Ralph Lauren.

Îl auzi cerând barmanului nişte alune, calm şi politicos. Barmanul luă un pachet şipuse alunele într-o farfurioară, iar Virginia îşi aminti că rareori ridica vocea şi eraîntotdeauna manierat cu orice persoană care se întâmpla să-i facă un serviciu. Vânzătoride la benzinărie, barmani, ospătari, taximetrişti, portari. Bătrânul negru bun la toate, careducea tava şi făcea toate muncile grele la Leesport, ţinea mult la Conrad, pentru că acestase străduise să-i afle numele de botez, care era Clement şi i se adresa întotdeauna înacest fel.

Un om cumsecade. Se gândi la soţia lui, sigur că fusese vorba de o căsnicie fericită, şisuferi pentru el. De ce oare era nevoie ca tragedia să lovească tocmai acele cupluri caremeritau cel mai puţin acest lucru, în timp ce alţii erau scutiţi de asta, numai ca să le facăşi celorlalţi viaţa amară? Şapte ani. Nu era prea mult. Dar, cel puţin, avea fetiţa. Se gândila Henry şi se bucură pentru Conrad.

Acesta se îndrepta înapoi spre masă. Virginia zâmbi. Porţiile de whisky aveau oculoare foarte închisă.

— Eu nu voiam decât un singur pahar, îi spuse. Sunt cu maşina.— Cât ai de mers?— Cam treizeci de kilometri.— Vrei să-l suni pe soţul tău?— Nu e acasă. E la New York. Lucrează la Sanford Cubben. Nu ştiu dacă a ajuns şi asta

până la tine.— Cred că ştiam. Dar familia ta?— Dacă prin familie înţelegi copii, n-am nici aşa ceva acasă. Am un băiat pe care, chiar

în această după-amiază, l-am abandonat ca să-şi petreacă primul trimestru la internat.Aşa mi-am petrecut ziua asta îngrozitoare. Cea mai cumplită zi din viaţa mea. De asta amvenit aici. Să mă opresc la toaletă şi să-mi fac curaj să pornesc mai departe.

Chiar şi pentru urechile ei, cruzimea acestor cuvinte era de neînchipuit.— Câţi ani are băiatul tău?— Opt ani.— Doamne Dumnezeule!În vocea lui se simţea disperarea, ceea ce pentru Virginia era o mângâiere. Cel puţin

avea alături un suflet asemenea, un om care gândea la fel ca ea.— E doar un copil. Eu n-am fost de acord să plece şi m-am luptat până la capăt. Dar

tatăl lui a fost categoric. Aşa e tradiţia. Buna şi străvechea tradiţie britanică pentru cei cupretenţii. El aşa crede că e bine şi era pornit să-l ducă personal pe Henry. Dar a trebuit săplece la New York. Aşa că a trebuit să mă duc eu. Nu ştiu care din noi a fost mai nefericit,Henry sau eu. Nu ştiu pentru care din noi sufăr mai mult.

— Dar Henry cum a suportat despărţirea? Şi faptul că a fost părăsit acolo?— Conrad, nu ştiu. Pe cuvântul meu că nu ştiu. A fost cea mai rapidă despărţire cu

putinţă. Nicio clipă pentru discuţii, nicio clipă pentru lacrimi. De-abia oprisem maşinacând au venit doi tipi mătăhăloşi, au deschis portiera din spate şi au înşfăcat toatebagajele, ducându-le până la cărucioare. Pe urmă, supraveghetoarea… o femeie tânără şidrăguţă… l-a luat pe Henry de mână şi l-a dus înăuntru. Cred că nici nu s-a uitat înapoi.Eu stăteam acolo cu gura deschisă, pregătită pentru o scenă, şi dintr-odată a apărutdirectorul, ca din pământ, mi-a strâns mâna şi mi-a zis: „La revedere, doamnă Aird“. Aşacă m-am întors la maşină şi am plecat. Şi ştii ceva? Mă simţeam ca un pui la abator. Crezică trebuia să mă port altfel?

— Nu, nu cred. Bănuiesc că te-ai purtat aşa cum trebuia.— Nimic nu mai putea drege lucrurile. O ă, sorbi din pahar şi-l aşeză apoi pe masă.

Cel puţin, niciunul din noi n-a avut şansa să se facă de râs.— Cred că asta e cel mai important. Zâmbi. Dar n-ar strica să te mai înveseleşti puţin.

Aşa că ce-ar fi să luăm masa împreună?— … Niciodată nu-mi trecuse prin cap că aş putea să mă mut în Scoţia. Pentru mine

nu era decât un loc unde lumea vine la sfârşitul verii, ca să se distreze puţin şi săparticipe la una, două partide de vânătoare tradiţionale. Dar nu şi locul unde să-ţi petrecirestul vieţii…

King’s Hotel nu era celebru pentru mâncărurile sale, dar era cald şi prietenos, iarîntunericul şi rafalele de ploaie de afară nu ofereau nicio ispită, aşa că nu se puneaproblema să pornească pe străzi, prin vântul aspru, să caute vreun loc mai sofisticat.Serviseră deja supa scoţiană şi acum se luptau cu friptura cu cartofi prăjiţi, ceapă şizarzavaturi de tot felul. La desert, aveau de ales între şarlotă şi diferite sortimente deîngheţată. Fata care îi servea le spusese că şarlota e „al naibii de bună“.

Conrad comandase vin şi asta fusese probabil o greşeală, iar Virginia îl băuse – ogreşeală şi mai mare, pentru că nu obişnuia să bea atât de mult şi adevărul era că nici nuştia cum să se oprească. Chiar dacă dorea acest lucru. Conrad o asculta cu înţelegere şipână acum nu părea să se fi plictisit.

Virginia îi explicase deja cum stau lucrurile cu Edmund, cu prima lui soţie, cu Vi şi cuAlexa. Îi vorbise despre Henry, despre Balnaid, despre sentimentul aproapeindescriptibil de îndepărtare şi apropiere, în acelaşi timp, al existenţei lor din Strathcroy.

— Ce se întâmplă pe-acolo?— Propriu-zis, nimic. E doar o localitate micuţă, în drum spre altele. Şi totuşi, se

întâmplă de toate. Ştii cum sunt comunităţile mici. Archie Balmerino e „conaşul“, astaînsemnând că e proprietarul întregii localităţi şi a câtorva mii de acri de pământ.Domeniul Croy e enorm, dar nici Archie, nici Isobel nu sunt cu nasul pe sus. Isobelmunceşte mai mult ca oricine şi asta e ceva în Scoţia, unde toate femeile robotesc dedimineaţă până seara. Dacă nu se ocupă de gospodărie, îşi cresc copiii, dacă nugrădinăresc, organizează manifestări de caritate spectaculoase sau sunt angrenate înmica industrie privată. De exemplu, conduc magazine cu produse de la fermele propriisau cresc albine, fac aranjamente florale sau croiesc cele mai frumoase draperii.

— Nu se distrează niciodată?— Ba da, dar nu ca în Long Island şi nici măcar ca în Devon. În august şi septembrie,

lumea intră în fierbere şi e câte o petrecere aproape în fiecare seară, plus petreceri lavânătoare şi alte lucruri de felul ăsta. Ai sosit la momentul potrivit, Conrad, chiar dacănu-ţi vine să crezi într-o seară aşa de mohorâtă. Dar pe urmă vine iarna şi toată lumeahibernează.

— Cum te întâlneşti cu prietenele tale?— Nu ştiu ce să zic. Încercă să se lămurească. Nu-i ca prin alte părţi. Aici locuim la

mari distanţe unii de ceilalţi şi nu există viaţă de club. De fapt, nici nu există cluburi defelul celor din State. Sigur că există cluburi de golf, dar acolo se duc bărbaţii, iar femeilesunt considerate persona non grata. Te poţi întâlni cu prietenele la Relkirk, dar cele maimulte activităţi sociale se petrec acasă. Petreceri la prânz, pentru tinerele fete, iar seara,

pentru cei căsătoriţi. Ne îmbrăcăm cu toţii elegant şi, cum ţi-am spus, străbatem cumaşina câte şaizeci şi cinci de kilometri, dacă nu şi mai mult. Aceasta e, de altfel, unadintre explicaţiile faptului că viaţa socială se cam întrerupe în timpul iernii. Atunci emomentul când începe să plece lumea. În Jamaica, dacă au bani, sau la Val-d’Isèrepentru schi.

— Şi tu ce faci?— Pe mine nu mă deranjează iarna. Urăsc verile umede, dar iernile sunt frumoase. Şi

mă duc la munte, la schi. Există o zonă la numai cincisprezece kilometri de Strathcroy, cusistem de tractare şi câteva pârtii bune. Singura problemă este că, dacă e prea multăzăpadă, nu poţi ajunge până acolo. Asta-ţi cam taie cheful.

— Pe vremuri călăreai.— Mergeam şi la vânătoare. Pentru mine, ăsta era unicul scop al mersului pe cal. La

început, când am venit la Balnaid, Edmund mi-a spus că pot să păstrez vreo doi cai, dar n-avea niciun rost dacă nu se prevedea nicio vânătoare.

— Şi cum îţi umpli timpul?— Până acum, îi spuse ea, mi l-am umplut cu Henry.Aruncă spre Conrad o privire tristă, lipsită de speranţă, pentru că, numai cu o singură

întrebare, reuşise să concentreze toate frământările ei. Împotriva voinţei ei, Henry fusesesmuls de lângă ea. Îl răsfeţi, îi spusese Edmund, lăsând-o pradă furiei şi unei agoniineputincioase, dar răsfăţul şi dragostea maternă constituiseră ocupaţia sa zilnică şi ceamai mare bucurie.

Fără Henry, nu-i mai rămânea decât Edmund.Dar Edmund era la New York, iar atunci când nu era la New York era la Frankfurt,

Tokyo sau Hong Kong. Înainte suportase aceste lungi despărţiri, în parte pentru că îlavusese alături pe Henry, mângâierea şi tovarăşul ei, dar şi pentru că avusese totalăîncredere în forţa, fidelitatea şi dragostea lui Edmund, oriunde s-ar fi aflat.

Dar acum… îndoielile şi imaginile teribile din coşmarul ultimei nopţi o copleşeau dinnou. Lo ie Carstairs, nebuna… dar poate că nu era chiar aşa de nebună… care-i spuneaVirginiei nişte lucruri pe care nu crezuse că le va auzi vreodată. Despre Edmund şiPandora Blair. De ce crezi că a plecat aşa, deodată, în America? O să te facă de batjocură, cum afăcut şi cu prima nevastă, săraca.

Dintr-odată, i se păru prea mult.Spre disperarea ei, simţi cum începe să-i tremure gura şi cum i se umplu ochii de

lacrimi. Peste masă, Conrad o privea atent şi, într-o nebunie de o clipă, se gândi să i sedestăinuiască, vărsându-şi astfel tot focul incertitudinilor care o chinuiau. Dar lacrimileîncepură să-i curgă pe obraji şi privirea i se înceţoşă. „Doamne, se gândi Virginia, m-aluat apa.“ Tocmai la timp. Din fericire, trecuse momentul şi tentaţia riscantă fusesedepăşită. Nu trebuie să vorbească cu nimeni despre asta, niciodată, pentru că atunci s-ar

putea ca vorbele rostite cu glas tare să devină realitate. Se putea să forţeze lucrurile.— Îmi pare rău, spuse. Mă port prosteşte. Se smiorcăi, căută batista fără s-o găsească.

Conrad i-o oferi pe-a lui, albă, curată şi proaspăt călcată, iar Virginia o acceptă cugratitudine. Îşi suflă nasul şi apoi spuse: sunt obosită şi nefericită. Cred că m-am şi pilitpuţin, mai spuse, încercând să mai dreagă puţin lucrurile.

— Nu poţi merge cu maşina.— Trebuie.— Rămâi aici în noaptea asta şi du-te mâine-dimineaţă. Găsim noi o cameră.— Nu pot.— De ce nu?Lacrimile îi curgeau din nou şiroaie.— Trebuie să mă întorc, pentru câini.El nu râse. În loc de asta, îi spuse:— Aşteaptă puţin aici. Comandă o cafea. Eu trebuie să dau un telefon.Lăsă şervetul pe masă, împinse puţin scaunul, se ridică şi plecă. Virginia îşi şterse faţa,

îşi suflă iarăşi nasul, se uită de jur împrejur prin restaurant, temându-se să nu fi observatcineva acel brusc acces datorat emoţiei. Dar ceilalţi clienţi erau ocupaţi sa-şi mănâncecina, ronţăind peştele prăjit sau luând câte o linguriţă din şarlota „al naibii de bună“.Chelnerii treceau printre mese, strângând farfuriile. Din fericire, lacrimile încetaseră.

— A fost bună friptura?— Da, delicioasă.— Luaţi şi desert?— Nu, nu cred, mulţumesc. Dar puteţi aduce nişte cafea?Fata adusese cafelele şi Virginia sorbea deja din lichidul negru şi nesănătos, cu gust

dubios, când Conrad reveni la masă. Ea îl privi întrebător, iar el îi spuse:— S-a aranjat.— Ce s-a aranjat?— Mi-am anulat rezervarea şi am anulat comanda pentru maşina de mâine. Te duc eu

înapoi la Strathcroy. Conduc eu.— Te duci la Croy?— Nu. Mă aşteaptă abia mâine. Am să încerc să merg la hanul de care mi-ai vorbit.— Nu cred că are rost, precis n-au camere. E plin de turişti veniţi la vânătoare de

prepeliţe, dintre cei care au preluat terenul lui Archie. Se smiorcăi pentru ultima dată,apoi turnă cafea în ceaşca lui Conrad. Poţi să vii la Balnaid. Să dormi acolo în seara asta.Toate paturile din camerele de oaspeţi sunt făcute.

Îşi ridică privirea şi surprinse expresia de pe faţa lui.— Nu-i nicio problemă, îi spuse, dar chiar în clipa în care spuse aceste cuvinte îşi dădu

seama că nu era adevărat.

Maşina, cu Conrad la volan, străbătea drumul cufundat în întuneric. Ploaia se oprise,

ca şi cum se terminase apa din cer, dar bătea vântul dinspre sud-vest, se simţea încăumezeala şi cerul nu se limpezise încă. Drumul, acoperit de băltoace, urca şerpuind pedeal. Virginia, înfofolită în pardesiu, se gândi când fusese ultima dată pe aici. Era în searaîn care Edmund o aşteptase la aeroport, când cinaseră la Edinburgh. Atunci, cerul fusesedemn de penelul unui artist, în tonuri de roz, albastru şi gri. Acum domnea un întunericsumbru şi ameninţător, iar luminile de la ferestrele fermelor risipite din Strathcroy îlînseninau prea puţin, îndepărtate şi intangibile ca stelele. Virginia căscă.

— Ţi s-a făcut somn, observă Conrad.— Nu chiar. Doar că am băut prea mult vin.Se întinse să deschidă geamul şi simţi atingerea aerului rece, umed, mătăsos.

Cauciucurile automobilului scârţiau pe asfaltul ud; din întuneric se auzi ţipătul prelungal unei mierle.

— Ne anunţă că am ajuns acasă, spuse Virginia.— Trăieşti într-adevăr departe de orice.— Mai e puţin şi am ajuns.Strada principală era pustie. Chiar şi doamna Ishak închisese magazinul, şi singurele

lumini care se zăreau veneau dinspre perdelele trase. Într-o astfel de noapte, oameniistăteau acasă, se uitau la televizor şi îşi făceau un ceai.

— După pod, trebuie să facem la stânga.Traversară râul, intrară pe drumul străjuit de copaci şi apoi, prin poarta deschisă, pe

aleea care ducea până în dreptul casei. Aşa cum era de aşteptat, totul era cufundat înîntuneric.

— Nu te duce la intrarea din faţă, Conrad. Parchează aici, în spate. Nu folosesc uşa dinfaţă când sunt singură. Am cheia de la uşa din spate.

Conrad se îndreptă într-acolo, apoi opri motorul. Lăsă farurile aprinse, iar Virginiacoborî şi se duse să deschidă uşa din spate, după care intră şi aprinse lumina. Câiniiauziseră maşina şi acum aşteptau, bucuroşi de întoarcerea ei, gata să i se gudure pe lapicioare, scoţând nişte sunete guturale, în semn de bun venit.

— Dragii de voi! Se lăsă pe vine şi începu să-i mângâie. Îmi pare rău că am lipsit atâtde mult. Te pomeneşti că aţi crezut că nu mă mai întorc. Hai, duceţi-vă afară să vă faceţinevoile şi pe urmă vă dau nişte biscuiţi, înainte de culcare.

Câinii o zbughiră afară, fericiţi, lătrând spre silueta care cobora din maşină; se duserăsă-l miroasă, îl lăsară să-i mângâie şi să le vorbească şi apoi, liniştiţi, o luară din nou lafugă spre pâlcul de arbori.

Virginia merse mai departe, aprinzând luminile peste tot. În bucătărie era linişte,aragazul era cald şi congelatorul bâzâia uşor. Conrad intră şi el, cu bagajul în mână.

— Vrei să duc maşina în garaj?— Nu-i nevoie. O lăsăm în curte noaptea. Ia numai cheile…— Le-am luat… spuse el, punându-le pe masă.În plină lumină, departe de orice compromis, se priviră unul pe celălalt, iar Virginia se

simţi copleşită brusc de o timiditate ridicolă. Ca s-o depăşească, încercă să-şi facă datoriade gazdă grijulie.

— Aşa, deci. Doreşti să bei ceva? Un ultim pahar. Edmund are nişte whisky de malţ pecare-l păstrează pentru astfel de ocazii.

— Nu te deranja.— Dar ţi-ar plăcea să bei un pahar?— Da.— Ţi-l aduc imediat. Stai o clipă.Când se întoarse cu sticla, constată că el îşi scosese haina şi pălăria, iar câinii se

întorseseră din expediţia nocturnă şi se ghemuiseră deja în coşuleţele lor de lângăaragaz. Conrad, ghemuit, vorbea cu ei în şoaptă, pe un ton prietenos, mângâindu-i pecreştetele frumos arcuite, de animale de rasă. Când apăru Virginia, se ridică în picioare.

— Am închis uşa şi am încuiat-o.— Drăguţ din partea ta. Mulţumesc. De fapt, mereu uităm să închidem uşile. S-ar

părea că hoţii şi spărgătorii nu sunt o problemă la Strathcroy. Puse sticla pe masă şi luăun pahar. Mai bine pune-ţi tu cât doreşti.

— Nu bei şi tu?Virginia clătină tristă din cap.— Nu, Conrad, mi-ajunge pentru astă-seară.Conrad îşi turnă puţin whisky şi umplu apoi paharul cu apă de la robinet. Virginia le

dădu câinilor câţiva biscuiţi, pe care aceştia îi apucară elegant, fără să-i smulgă sau să deadin fălci şi se porniră pe ronţăit, vizibil satisfăcuţi.

— Ce frumoşi sunt!— Edmund îi foloseşte la vânătoare şi sunt foarte bine-crescuţi. Nici nu şi-ar putea

permite să fie altfel, fiindcă Edmund îi ţine din scurt.Câinii îşi terminaseră biscuiţii.— Dacă doreşti să-ţi iei paharul cu tine, am să-ţi arăt unde vei dormi, spuse Virginia.Îi luă haina şi pălăria, Conrad apucă bagajul şi porni după ea, stingând luminile în

urma sa. Străbătură culoarul, apoi holul mare şi porniră în sus pe scări.— Ce casă frumoasă!— E mare, dar îmi place aşa.O urmă îndeaproape. Se auzea ticăitul pendulei din hol, iar sunetul paşilor lor se

pierdea în covorul gros. Camera dădea spre faţadă. Virginia deschise uşa şi apăsăcomutatorul; candelabrul ilumină, cu strălucirea sa rece, toate obiectele din jur. Camera

era mare; patul era străjuit de piloni de alamă la ambele capete. Restul mobilelor, dinmahon victorian, fuseseră moştenite de la Vi. La prima vedere, părea o cameră fărăpersonalitate proprie, căci lipseau florile şi cărţile. În plus, aerul era închis, greu, ca înorice spaţiu nefolosit.

— Mă tem că nu e prea încurajator, spuse Virginia, lăsându-i haina şi pălăria pe unscaun şi ducându-se să deschidă fereastra înaltă.

Vântul nopţii pătrunse înăuntru, fluturând perdelele. Conrad veni lângă ea şi,împreună, se sprijiniră pe pervaz, privind spre întunecimea de catifea. Lumina ferestreise profila pe pavajul din faţa intrării, dar tot restul casei rămăsese în obscuritate.

Conrad respiră adânc.— Ce aer proaspăt şi plăcut, spuse el. Parcă se simte şi apa proaspătă de izvor.— Poţi să mă crezi pe cuvânt, panorama e minunată. Ai s-o vezi de dimineaţă. Dincolo

de grădină se văd câmpurile şi dealurile.Se auzi ţipătul unei bufniţe dinspre copacii de lângă biserică. Virginia se înfioră şi se

retrase în cameră.— E rece, spuse. Să-l închid la loc?— Lasă-l aşa. E prea frumos să nu mă bucur de aerul proaspăt.Virginia trase draperiile grele, aranjându-le în aşa fel încât să fie egale peste tot.— Baia e acolo, pe uşa aceea. Conrad se duse să verifice. Trebuie să fie nişte prosoape,

iar apa e mereu fierbinte, dacă vrei să faci o baie.Aprinse lampa micuţă de pe masa de toaletă, apoi pe cea de pe noptieră, după care

stinse lumina prea puternică, rece, a candelabrului. Dintr-odată, camera înaltă devenimai plăcută, chiar intimă.

— Îmi pare rău, dar duş nu avem. Nu e o casă prea modernă.Conrad ieşi din baie tocmai când Virginia dădea deoparte cuvertura grea de pe pat,

scoţând la iveală pernele pătrate, de puf, cu feţe de pânză brodată şi plapuma dinmaterial înflorat.

— Ai şi o pătură electrică, dacă doreşti s-o foloseşti.Împături cuvertura şi o puse la o parte.— Asta-i tot.Nu mai avea cu ce să-şi ocupe mâinile, nimic care să-i concentreze atenţia. Stăteau faţă

în faţă. O clipă, niciunul din ei nu scoase un cuvânt. De sub ochelarii cu rame groase,Conrad o privea fix. Îi zări trăsăturile aspre, cutele adânci de pe lângă gură. Ţinea paharulîn mână, dar apoi îl aşeză pe măsuţa de lângă pat. Virginia îi urmări gesturile, amintindu-şi de felul în care mâna aceea mângâiase capetele câinilor lui Edmund. Un gest de omblând.

— E totul în regulă, Conrad?Întrebarea era inocentă, dar îndată ce o rosti, Virginia intui sensul său ascuns.

— Nu ştiu, răspunse el.„Nu-i nicio problemă“, spusese ea, dar era conştientă că această problemă se furişase

între ei de-a lungul întregii seri, iar acum nu mai putea fi evitată. N-avea rost să ocoleascăadevărul. Erau oameni maturi amândoi, iar viaţa era un iad.

— Îţi sunt recunoscătoare. Aveam nevoie de puţină mângâiere.— Eu am nevoie de tine…— M-am gândit mult la Leesport. Mi-am imaginat că mă întorc la bunici. Asta nu ţi-am

spus.— În vara aceea m-am îndrăgostit de tine…— Mi-am imaginat cum ar fi să ajung acolo. Cu limuzina, de la Kennedy. Totul era

neschimbat. Copacii, pajiştile şi mireasma Atlanticului, venind dinspre golf.— Te-ai întors în Anglia…— Aveam nevoie să mi se spună cât de grozavă sunt. Că e bine ceea ce fac. Doream să

nu fiu singură.— Mă simt îngrozitor…— Sunt două lumi diferite, nu-i aşa, Conrad? Se ciocnesc şi apoi se despart. La mii de

ani-lumină una de alta.— … pentru că te doresc.— De ce trebuie să se întâmple întotdeauna totul atunci când e prea târziu? De ce nu

se poate altfel?— Se poate.— Ba nu, pentru că s-a terminat. Tinereţea s-a terminat. Din clipa în care ai un copil

mic s-a terminat.— Te doresc.— Nu mai sunt tânără. Sunt cu totul alta.— N-am mai tăcut dragoste cu o femeie…— Nu spune asta, Conrad.— Acesta e sensul singurătăţii.— Ştiu, spuse ea. Afară, în grădină, totul era nemişcat. Nimic nu tulbura frunzele ude ale

rododendronilor. În cele din urmă, o siluetă se furişă printre boschete, lăsând urme depaşi pe iarba mustind de apă. Urme de tocuri înalte.

28Miercuri, 14 septembrie Isobel stătea la masa din bucătărie, făcând liste şi sorbind câte o gură de cafea. Avea o

obsesie pentru aceste liste, iar panoul din bucătărie era plin de aceste inventare cu ceeace avea de făcut, cumpărături, meniuri, telefoane sau câte o notă, ca să-şi amintească săpună lăstarii în ghivece ori să sape pământul la gladiole, toate puse alături de vederileprimite de la prieteni şi copii şi de adresa unui om, care se angajase sa vină să cureţegeamurile. În acel moment, făcea trei liste. Pentru astăzi, pentru mâine şi pentru vineri.Cu toate câte se adunaseră, viaţa devenise dintr-odată foarte complicată.

Scrise: „Cina, astăzi“. Avea nişte bucăţi de pui în congelator. Le putea face la grătarsau cu vreun sos, ceva.

Scrise: „De scos pulpele de pui. Cartofi de curăţat. Mazăre“.Ziua de mâine era mai complicată, pentru că se despărţeau în trei direcţii diferite. Ea

trebuia să stea la Corriehill aproape toată ziua, s-o ajute pe Verena şi echipa ei decucoane să aranjeze florile şi să termine de aranjat cortul cel mare.

Notă: „Foarfeci de grădină, sfoară, sârmă, cleşte. Ramuri de ferigă. Ramuri de scoruş.De cules toate daliile“.

Dar mai era şi picnicul pe care Vi îl pregătea la lac, ca şi plecarea lui Archie lavânătoare, pentru că a doua zi urma să pornească după prepeliţe la Creagan Dubh, să seîntâlnească cu ceilalţi vânători.

Scrise pe listă: „Chifle şi şuncă rece la pachet, pentru Archie. Turtă dulce. Mere. Supăfierbinte?“

Cât despre picnicul lui Vi, Lucilla, Jeff, Pandora şi Americanul cel Trist aveau săparticipe, probabil, iar asta însemna că trebuia să ia cu ei o parte din produse de la Croy.

Notă: „Cârnăciori pentru picnicul lui Vi. De făcut nişte chi ele. Salată de roşii tăiatefelii. Pâine franţuzească. Două sticle de vin. Şase cutii de bere“.

Îşi mai turnă puţină cafea şi trecu la ziua de vineri. „Unsprezece persoane la masă“,scrise, apoi sublinie cuvintele, rămânând pe gânduri, nehotărâtă dacă să găteascăprepeliţă sau fazan. „Fazan Teodora“ era un fel deosebit, se gătea cu ţelină şi şuncă şi seservea cu sos de ou şi smântână. Pe lângă faptul că era o mâncare pentru ocazii speciale,putea fi pregătit din timp, ceea ce excludea eforturile de ultim moment, când musafiriierau la cocteiluri.

Scrise: „Fazan Teodora“. Uşa se deschise şi Archie intră în bucătărie. Isobel îşi ridică

puţin capul.— Îţi place „Fazanul Teodora“?— Nu la micul dejun.— Nu mă gândeam la micul dejun, ci la masa din ziua petrecerii.— De ce nu prepeliţă la grătar?— Pentru că apar probleme la servit. Tot felul de lucruri pe care trebuie să le faci în

ultimul moment, de exemplu pâinea prăjită sau sosul de friptură.— Atunci, fazan la cuptor?— Aceleaşi obiecţii.— „Fazan Teodora“ e acela care arată de parcă ar fi bolnav?— Într-un fel, da, însă pot să-l pregătesc dinainte.— De ce nu-l pregăteşti din dos?— Ha, ha.— Ce-avem la micul dejun?— Vezi în cuptor.Archie se duse să deschidă uşa cuptorului.— Aa, e zi de sărbătoare! Cârnăciori, şuncă şi roşii. Ce s-a întâmplat cu terciul şi ouăle

fierte?— Avem musafiri. Asta e mâncarea pentru musafiri – cârnăciori, şuncă şi roşii.Archie îşi luă farfuria şi se aşeză la masă, lângă ea, turnă cafea în ceaşcă şi luă o felie

de pâine prăjită cu unt.— Credeam, zise el, că vine Agnes Cooper să te ajute vineri seară.— Chiar aşa şi e.— De ce nu poate ea să pună fazanul la cuptor?— Pentru că nu e bucătăreasă. Ea vine să spele vasele.— Ai putea s-o rogi să gătească.— Bine. Aşa am să fac. Şi o să mâncăm răbdări prăjite, că la asta se pricepe săraca.Scrise mai departe: „Sfeşnice curate de argint. De cumpărat opt lumânări roz“.— Mi-ar plăcea mai mult dacă „Fazanul Teodora“ n-ar arăta aşa rău.— Dacă spui treaba asta în faţa musafirilor îţi tai gâtul, acolo, pe loc, cu cuţitul de

fructe.— Ce serveşti la început?— Ce zici de păstrăv afumat?Archie muşcă o jumătate de cârnăcior şi rămase pe gânduri.— Budincă nu faci?— Fac şerbet de portocale.— Vin alb sau roşu?— Două, trei sticle din fiecare, cred. Sau şampanie. O să bem şampanie toată noaptea.

Cred că ar fi mai bine să nu schimbăm.— N-avem şampanie.— Am să comand o navetă chiar astăzi. De la Relkirk.— Te duci la Relkirk?— Vai, Archie! Isobel lăsă jos pixul şi-şi privi soţul cu disperare. Chiar nu asculţi nimic

din ce spun eu? Şi de ce crezi că m-am îmbrăcat cu hainele mele cele mai bune? Da, azimerg la Relkirk. Cu Pandora, Lucilla şi Jeff. Ne ducem la cumpărături.

— Ce vreţi să cumpăraţi?— O mulţime de lucruri pentru vineri seară. Isobel nu spuse nimic despre o rochie

nouă, pentru că nu se hotărâse încă dacă să-şi permită această extravaganţă… Pe urmămergem să mâncăm la un restaurant şi după aceea venim înapoi acasă.

— Îmi aduci şi mie nişte cartuşe?— Îţi aduc tot ce doreşti, dacă-mi scrii pe listă.— Deci nu vreţi să vin şi eu.Era bucuros. Ura să meargă la cumpărături.— Nu se poate să vii, pentru că trebuie să fii aici când soseşte americanul cel trist. A zis

că închiriază o maşină din Relkirk şi trebuie să vină în cursul dimineţii. Iar tu să nudispari pe undeva, altfel, dacă vede casa goală, crede că nu-l aşteptăm şi pleacă.

— Ce-am avut şi ce-am pierdut. Ce să-i dau la prânz?— Aveţi supă în frigider şi pateu în cămară.— În ce cameră doarme?— În vechea cameră a Pandorei.— Cum îl cheamă?— Nu-mi mai aduc aminte.— Şi-atunci cum vrei să-l întâmpin? Bine ai venit, americanule trist!Archie se amuza imaginându-şi scena. Îşi îngroşă vocea.— Marele Şef Smiorcăilă stă de vorbă cu Bâlbâilă.— Te uiţi prea mult la televizor. Din fericire însă, se amuza şi ea. O să spună că a ajuns

într-o casă de nebuni.— N-ar fi prea departe de adevăr. La ce oră porniţi spre Relkirk?— Pe la zece şi jumătate.— Mi se pare că Lucilla şi Jeff s-au trezit deja, dar n-ar strica s-o dai pe Pandora jos din

pat, altfel o să staţi după ea până la patru după-masă.— Am şi făcut-o, îi spuse Isobel. Acum jumătate de oră.— Probabil că s-a urcat la loc şi a adormit din nou.Dar nu era aşa. De-abia terminase Archie de vorbit şi se auziră tocurile înalte

coborând dinspre hol. Uşa se deschise şi Pandora dădu buzna în bucătărie, cu părulstrălucitor ca o flacără şi o faţă zâmbitoare.

— Bună dimineaţa, bună dimineaţa, am sosit şi precis că aţi crezut că mă culc la loc.Îl sărută pe Archie în vârful capului şi se aşeză lângă el. Se îmbrăcase cu o pereche de

pantaloni de flanel, gri-închis şi un pulover gri pal, brodat cu nişte oiţe roz şi avea orevistă în mână. După toate aparenţele, aceasta era. Motivul veseliei ei.

— Uitasem de revista asta grozavă. Tata o cumpăra în fiecare lună. JurnalulProprietarilor.

— O cumpărăm şi acum. Nu m-am învrednicit să renunţ la abonament.— Am găsit exemplarul ăsta în dormitor. E absolut fascinant, plin de articole

uimitoare despre nu-ştiu-ce praf pentru insecte şi despre cât de buni trebuie să fim cubursucii.

Începu să răsfoiască paginile. Isobel îi turnă o ceaşcă de cafea.— A, mulţumesc, draga mea, e perfect. Dar cele mai grozave sunt anunţurile de la

sfârşit. Ia ascultaţi aici: „De vânzare. Doamnă titrată doreşte să renunţe la lenjerie.Pantalonaşi banan şi brasiere de mătase. Puţin purtate. Aştept oferte“.

Archie terminase de mestecat felia de pâine prăjită.— Unde trebuie să scriem?— E o cutie poştală. Ce zici, numai pentru că e titrată renunţă la lenjerie, aşa, deodată?— Poate că a murit cineva, sugeră Isobel. O mătuşă bătrână. I-a moştenit lucrurile.— Ce mai lucruri. Părerea mea e că e vorba despre o gospodină de vârstă mijlocie care

trece printr-o criză şi vrea să-şi schimbe imaginea. Face cură de slăbire şi a dat jos maimulte kilograme. Şi-a schimbat lenjeria, iar acum poartă chiloţei din satin cu margine dedantelă, iar Alteţa Sa e topit după ei. Mai e unul grozav. Fii atent, Archie. „Caut de lucru.Fiu de fermier frumos (asta înseamnă că e frumos fermierul sau fiul?) treizeci de ani.Oarecare experienţă în desecări. Şofer. Ador vânatul şi pescuitul.“ Gândește-te numai!Pandora căscă ochii mari. N-are decât treizeci de ani şi ştie să conducă o maşină! Suntsigură că ţi-ar fi de mare ajutor, Archie. „Oarecare experienţă în desecări.“ S-ar puteaocupa de toate instalaţiile sanitare. De supape şi tot restul. De ce nu-i scrii, să-i oferi unpost?

— Nu, nu cred.— De ce nu, lămureşte-mă!Archie reflectă câteva clipe.— E prea bine calificat.În aceeaşi clipă, intuiţia lor comună faţă de ridicolul situaţiei ieşi la suprafaţă şi, frate

şi soră, izbucniră în hohote de râs. Isobel îi privea clătinând din cap, uimită şirecunoscătoare pentru accesul acesta de veselie prostească. De la sosirea Pandorei, stareade spirit a lui Archie se îmbunătăţise simţitor. De mult nu-l mai văzuse aşa, iar acum,privindu-l aşezat la masă, recunoştea din nou acel bărbat atrăgător şi atât de amuzant, decare se îndrăgostise cu mai bine de douăzeci de ani în urmă.

Pandora nu era un musafir perfect. Din punct de vedere domestic era fără speranţă, iarIsobel pierdea mult timp strângând după ea – făcându-i patul, curăţind baia, aranjându-ihainele şi spălându-i lucrurile. Dar Isobel i-ar fi iertat orice, pentru că ştia că sora luiArchie fusese cea care determinase spectaculoasa transformare a acestuia, iar pentru astanu putea decât să-i fie recunoscătoare. Pandora reuşise să-i redea lui Archie tinereţea şireadusese râsul la Croy, ca o boare de vânt proaspăt.

Unul câte unul, apărură şi ceilalţi. Jeff devoră o cantitate impresionantă de mâncare şiapoi plecă să ia Mercedesul Pandorei din garaj, aducându-l în faţa casei. Isobel, înarmatăcu coşuri pentru cumpărături şi inevitabilele liste, ieşi după el. Pandora şi-a făcut şi eaapariţia, îmbrăcată cu haina de hermină, cu ochelarii de soare pe nas şi mirosind puternica Poison.

Încă o zi cu vânt şi un soare care-şi făcea, din când în când, apariţia. În aşteptareaLucillei, îl simţiră cu toţii. Veni şi ea, în sfârşit, după ce taică-său strigă după ea şi oîmpinse, apoi, pe uşă afară, aşa cum făcea cu câinii. Dar ea se întoarse să-şi ia rămas-bunde la el, îmbrăţişându-l şi sărutându-l ca şi cum n-avea să-l mai vadă niciodată, după carecoborî treptele în fugă, cu părul fluturând.

— Îmi pare rău, n-am ştiut că mă aşteptaţi.Lucilla era îmbrăcată cu o pereche de blugi vechi şi roşi, tăiaţi la genunchi şi peticiţi

nu prea grozav, cu un material cu buline roşii. Pe lângă asta mai avea o cămaşă debumbac cu mâneci largi, cu broderie bogată. Marginile ei se vedeau de sub o vestă foartescurtă, din piele, cu franjuri. Maică-sa se gândi că arăta de parcă ar fi fost violată deindienii sioux.

— Draga mea, dar nu te schimbi? îi spuse cu asprime.— Mamă, dar m-am schimbat. Ăştia sunt blugii mei cei mai buni. I-am cumpărat din

Mallorca, când locuiam la Pandora.— A, da, sigur. Urcară cu toţii în maşină. Îmi pare rău, Lucilla. Ce prostie din partea

mea să spun aşa ceva.Ajunşi la Relkirk şi după ce găsiseră un loc de parcare, s-au risipit care încotro, pentru

că Lucilla şi Jeff voiau să se uite prin magazinele de antichităţi şi să dea o raită pefaimoasa stradă comercială.

— Ne întâlnim la prânz, la restaurant, le spuse Isobel. La ora unu.— Ai reţinut o masă?— Nu, dar cred că o să găsim.— Bine. Atunci, noi am plecat.Traversară piaţa pavată. Isobel privi în urma lor şi văzu cum Jeff o cuprinde cu braţul

pe după umerii subţiri. Gestul o surprinse, pentru că băiatul i se păruse destul de reţinut.— Deci, am scăpat de ei, spuse Pandora, ca un copil rău care, scăpat de cei mari, e gata

pentru tot felul de drăcii. Acum, spune-mi, unde sunt magazinele de rochii?

— Pandora, eu nu prea m-am hotărât…— O să-ţi cumpărăm o rochie pentru petrecere – şi cu asta, basta. Şi nu mai fi aşa de

speriată, pentru că va fi cadoul meu pentru tine. Îţi sunt datoare. Vreau să-mi plătescdatoria.

— Dar… n-ar fi mai bine să începem cu alte lucruri, mai importante? Mâncarea pentruvineri şi…

— Ce ar putea fi mai important decât o rochie nouă? Restul le putem lăsa pentrudupă-amiază. Acum lasă vorba şi hai să mergem, altfel ne pierdem toată ziua. Spune peunde trebuie să mergem…

— Păi… e un magazin McKay’s, spuse Isobel iară convingere.— N-am nevoie de un magazin de duzină. Vreau unul cu rochii unicat, scumpe. Nu

există aşa ceva?— Ba da, dar n-am intrat niciodată acolo.— Atunci, a venit timpul s-o faci. Hai să mergem.Iar Isobel, lăsând dintr-odată la o parte orice grijă şi simţind o plăcere vinovată,

renunţă la atitudinea aceasta puritană şi o urmă.Magazinul era lung şi strâmt, cu covoare groase pe jos şi pereţii acoperiţi cu oglinzi;

mirosea a parfum bun, ca o femeie superbă. Erau singurele cliente şi, de îndată ce intrarăpe uşa de sticlă, o femeie se ridică de la superbul său birou cu intarsii şi veni să leîntâmpine. Purta, la lucru, o rochie cu care Isobel ar fi fost fericită să poată merge la undineu.

— Bună dimineaţa.I-au spus ce căutau.— Ce mărime aveţi, doamnă?Isobel era deja agitată.— Cred că doisprezece. Sau poate paisprezece.— A, nu. Femeia o privi cu un aer cunoscător, măsurând-o de sus până jos. Isobel

speră că nu i se dusese niciun fir la ciorap… Sunt sigură că e vorba de doisprezece.Rochiile de seară sunt în partea aceea, dacă doriţi să veniţi cu mine.

O urmară în spatele magazinului. Femeia dădu la o parte o draperie şi, în faţa ochilorlor, apăru un şir de dulapuri deschise, pline cu rochii de seară. Unele scurte, unele lungi;din mătase sau catifea, satin strălucitor, șifon şi voal; toate, în cele mai frumoase culoridin lume. Femeia împinse câteva umeraşe pe suport.

— Aici sunt cele cu numărul doisprezece. Dar, bineînţeles, dacă găsiţi altceva care săvă placă pe o altă măsură, se poate modifica.

— Nu avem timp, îi spuse Isobel.Privirea îi alunecă spre rochiile de culori mai închise. Acestea nu se demodau

niciodată şi puteai oricând să le adaugi ceva care să le schimbe. O rochie din satin maron.

Sau una din mătase striată, bleumarin. Sau poate neagră. Scoase o rochie din crep negru,cu nasturi lucioşi şi se duse la oglindă, ţinând-o pe lângă ea… poate puţin camprotocolară, dar se gândi că ar putea s-o folosească mulţi ani fără probleme… încercă săarunce o privire spre preţ, dar nu-şi luase ochelarii la ea.

— Asta e drăguţă.Pandora de-abia dacă se uită la rochie.— Nu negru, Isobel. Şi nici roşu. Dădu câteva umeraşe la o parte după care puse,

hotărâtă, mâna pe un altul. Ei, asta da!Isobel, care mai ţinea încă, apatică, rochia de crep negru, îşi îndreptă privirea spre…

cea mai frumoasă rochie pe care şi-ar fi putut-o imagina. Mătase chinezească de culoareasafirului, cu umbre negre, astfel încât, după cum cădea lumina, licăreau ca aripioareleunei insecte exotice. Fusta era imensă, cu multe rânduri de jupoane, iar corsajul eraadânc răscroit. Mânecile ajungeau până la cot şi se terminau cu o porţiune gofrată, dinacelaşi material, la fel ca şi fusta. Străduindu-se, timid, să-şi imagineze cum ar fi să aibă oasemenea rochie, Isobel privi spre talia mititică.

— N-am să intru niciodată în ea.— Încearcă.Parcă îi dispăruse orice urmă de voinţă. Înghesuindu-se într-o cabină de probă, se

dezbrăcă de toate hainele, cu sentimentul unui sacrificiu consimţit. „Ia să vedem.“Rămăsese numai în ciorapi şi sutien, ridicând cu grijă deasupra capului mătasea amplă,foşnitoare; trase mânecile; apoi fermoarul…

Îşi ţinu respiraţia, dar nu era nevoie. Rochia o cuprindea strâns, dar putea să respire.Vânzătoarea îi aranjă umerii şi faldurile rochiei şi se dădu un pas înapoi, s-o admire.

Isobel se privi în oglindă, având impresia că se uită la altcineva. O femeie dintr-o altăepocă, coborâtă parcă dintr-un portret din secolul al XVIII-lea. Marginea rochiei atingeapodeaua, iar mătasea tare se aşeza în falduri strălucitoare. Mânecile îi mângâiau braţele,iar răscroitura adâncă scotea la iveală punctele cele mai bune ale trupului său, umeriiplini şi rotunjimea sânilor.

Copleşită de dorinţă, încercă să-şi păstreze simţul practic.— E prea lungă.— N-o să mai fie, dacă îţi pui tocuri înalte, sublinie Pandora. Iar culoarea asta îţi

accentuează ochii albaştri.Isobel privi în oglindă şi constată că avea dreptate. Dar îşi duse mâinile la obraji,

bronzaţi şi bătuţi de vânt.— Faţa arată îngrozitor.— Draga mea, dar n-ai niciun pic de fard în obraji.— Şi părul la fel.— Am să te coafez eu. Pandora închise ochii pe jumătate. Ai nevoie de bijuterii.

— Aş putea să-mi pun cerceii de familie. Câte un diamant, înconjurat de perle şisafire.

— Sigur că da. Perfect. Dar şiragurile de perle ale mamei? Le mai ai?— Sunt la bancă.— Trecem după-masă, să le luăm. Eşti superbă în rochia asta, Isobel. Toţi bărbaţii o să

se îndrăgostească de tine. Nici nu puteam găsi altceva, care să ţi se potrivească mai bine.Se întoarse zâmbind spre vânzătoare, care nu spunea nimic, dar era mulţumită. Ocumpărăm.

Desfăcu fermoarul, scoase rochia cu grijă şi vânzătoarea o luă cu ea, s-o împacheteze.— Pandora, şopti speriată Isobel, îmbrăcând combinezonul cumpărat de la Marks &

Spencer. Nici n-ai întrebat cât costă.— Dacă trebuie să întrebi de preţ, înseamnă că nu-ţi poţi permite să cumperi, şopti

Pandora şi apoi dispăru.Isobel, simţindu-se pe jumătate entuziastă, pe jumătate vinovată, rămase în urmă, să-

şi pună bluza şi fusta, apoi jacheta şi pantofii. Până să termine cu toate, cecul fusesecompletat, preţul rupt, iar încântătoarea rochie fusese împachetată într-o cutie mare.

Femeia porni înaintea lor, să le deschidă uşa.— Vă mulţumesc foarte mult, spuse Isobel.— Mă bucur că aţi găsit ceva care să vă placă.Tranzacţia nu durase mai mult de zece minute. Pandora şi Isobel ieşiră din magazin şi

rămaseră o clipă pe trotuar, în bătaia soarelui.— Nici nu ştiu cum să-ţi mulţumesc…— Nu trebuie să-mi mulţumeşti…— Niciodată n-am avut o asemenea rochie…— Atunci era timpul să ai una. O meriţi…— Pandora…Dar Pandora nu mai voia să audă nimic. Îşi privi ceasul.— E abia douăsprezece fără un sfert. Ce mai cumpărăm acum?— Dar n-ai cheltuit destul?— Doamne Dumnezeule, sigur că nu, de-abia am început. Cu ce se îmbracă Archie la

petrecere? Cu kiltul?Porniră încet în josul străzii.— Nu. Nu l-a mai purtat de când a rămas fără picior. Zice că un genunchi de metal

nenorocit ar fi o monstruozitate. O să-şi pună smochingul.Pandora se opri burse.— Lordul Balmerino nu poate merge la o petrecere scoţiană în smoching.— Păi, aşa face de mai mulţi ani.O femeie grasă, cu un coş de piaţă, nemulţumită că se opriseră în mijlocul drumului,

le spuse: „Îmi daţi voie, vă rog?“ pe un ton cam înţepat şi-şi făcu loc printre ele. Pandorao ignoră în totalitate.

— De ce nu poartă pantaloni ecosez?— N-are nicio pereche.— Cum aşa?Isobel încercă să se gândească de ce nu rezolvase mai demult această problemă şi îşi

dădu seama că, pe lângă picior, Archie îşi pierduse şi mândria şi plăcerea de a avea oînfăţişare prezentabilă. De parcă n-ar mai fi contat. În plus, luxul costa şi, de fiecare dată,se găsea ceva mai important de cumpărat.

— Nu ştiu.— Dar altă dată arăta aşa de grozav la dans. Ştia şi el lucrul acesta. Într-un smoching

ar arăta ca un paznic sau chelner, plătit cu ora. Sau mai rău, ca un englezoi. Hai mai binesă mergem să-i cumpărăm ceva clasa-ntâi. Ştii ce mărime poartă?

— Pe dinafară, nu. Dar croitorul lui trebuie să ştie.— Unde e?— Pe strada următoare.— Crezi că are pantaloni ecosez? De gata?— Bănuiesc că da.— Atunci, ce mai aşteptăm?Şi Pandora porni iarăşi, grăbită, cu haina desfăcută, fluturând pe lângă ea. Isobel,

strângând pachetul în braţe, trebuia să alerge ca să ţină pasul.— Dar chiar dacă-i luăm pantaloni, ce-o să poarte la ei? Nu-şi poate pune jacheta de

seară.— Tata avea o jachetă de seară foarte frumoasă, din catifea verde închis. Ce s-a

întâmplat cu ea?— E sus în pod.— Atunci o să mergem s-o căutăm. Ah, ce fericită sunt. Imaginează-ţi numai, cât de

maiestuos o să arate, dragul de el.L-au găsit pe croitorul bătrân la masa de lucru, în spatele magazinului specializat în

„Haine scoţiene pentru toate ocaziile“, aşa cum scria pe firmă. Omul se întrerupse dintreabă, ridicându-şi privirea de la valul de tweed cu care lucra, o văzu pe Isobel, lăsăfoarfecele deoparte şi-i adresă un zâmbet larg.

— Lady Balmerino.— Bună dimineaţa, domnule Pi endriech. Domnule Pi endriech, vă mai aduceţi

aminte de cumnata mea, Pandora Blair?Bătrânul o privi pe Pandora pe deasupra ochelarilor.— Da, îmi amintesc. Dar a trecut mult timp de-atunci. Eraţi doar o fetişcană. Îi strânse

mâna peste masă. Mă bucur să vă revăd. Şi ce mai face soţul dumneavoastră, Lady

Balmerino?— E bine, mulţumesc.— Mai poate să urce dealul?— Nu prea departe, dar…Nerăbdătoare, Pandora îi întrerupse.— Am venit să-i cumpărăm un cadou, domnule Pi endriech. O pereche de pantaloni

ecosez. Îi ştiţi măsurile. Puteţi să ne ajutaţi să găsim o pereche?— Bineînţeles. Mi-ar face mare plăcere.Lăsă tiparele pe masă şi veni lângă ele, apoi le conduse înapoi în magazin, unde se

găsea o întreagă gamă de materiale ecosez, gentuţe de piele, şaluri cu franjuri, ciorapicadrilaţi, jabouri de dantelă, pantofi cu catarame de argint şi broşe de Cairngorm, care-ţiluau ochii.

Era limpede că domnul Pi endriech era de părere că toate acestea nu prea erau dedemnitatea Lordului Balmerino.

— N-ar fi mai bine să-i croiesc domniei sale o pereche de pantaloni? Niciodată n-acumpărat marfă de gata.

— N-avem timp, spuse Isobel, pentru a doua oară în acea dimineaţă.— În acest caz, preferaţi culorile regimentului sau pe cele ale familiei?— A, culorile familiei, spuse Pandora categoric. În fond, e o combinaţie frumoasă.Le trebui ceva timp să găsească materialul potrivit, apoi şi mai mult ca să-l măsoare,

pentru a fi siguri că dublura era destul de lungă. În cele din urmă, domnul Pi endriechse hotărî.

— Cred că perechea aceasta va fi foarte bună pentru domnia sa.Isobel cercetă pantalonii cu atenţie.— Sper că nu sunt prea strâmţi, ce ziceţi? Altfel n-o să-i poată pune peste proteză.— Nu, cred că sunt suficient de largi.— În cazul ăsta, spuse Pandora, îi cumpărăm.— Nu doriţi şi o jachetă, domnişoară Blair?— Poate s-o pună pe a lui tata, domnule Pi endriech. Se întoarse spre el cu un zâmbet

irezistibil. Dar, poate găsim o cămaşă frumoasă, din bumbac alb, nou-nouţă?Alte pachete, alte cecuri. Apoi, din nou afară, pe trotuar.— E timpul să mergem la masă, spuse Pandora şi, încântate amândouă de ceea ce

făcuseră, porniră spre restaurant. Intrară prin uşile batante şi se treziră în faţa primuluiobstacol al zilei. Nici urmă de Lucilla sau de Jeff, majoritatea meselor erau ocupate, iarcelelalte purtau menţiunea „Rezervat“.

— Dorim o masă pentru patru persoane, îi spuse Pandora femeii cu un aer superior,aşezate în spatele tejghelei.

— Aveţi rezervare?

— Nu, dar tot dorim o masă pentru patru persoane.— Mă tem că, dacă nu aveţi rezervare, va trebui să vă aşteptaţi rândul.Pandora deschise gura ca să protesteze, dar, înainte să apuce să facă acest lucru,

telefonul de pe birou începu să sune şi femeia se întoarse într-o parte, să ridicereceptorul.

— Waine Bar, bună ziua.În spatele ei, Pandora o înghionti pe Isobel, iar apoi, arborând un aer inocent, porni

spre una dintre mesele rezervate, de lângă fereastră. Ajungând acolo, apucă discretcartonaşul pe care scria „Rezervat“ şi-l strecură în buzunarul hainei. O impresionantădovadă a iuţelii sale de mână. Apoi se aşeză graţios, puse poşeta şi pachetele pe unscaun, îşi lăsă haina de hermină pe marginea acestuia, după care începu să studiezemeniul.

Isobel, îngrozită, sări la ea.— Pandora, nu se poate să…— Ba uite că se poate. Nenorocita! Stai jos.— Dar cineva a rezervat masa asta.— Iar noi ne-am aşezat. Posesiunea face nouăzeci la sută dintr-o lege.Isobel, care se temea cumplit de orice fel de scenă, continua să ezite, dar Pandora nu-i

luă în seamă tânguielile şi, după o vreme, neavând altă alternativă, se aşeză şi ea, pescaunul din faţa curajoasei ei cumnate.

— Uite, putem să bem un cocteil. Pe urmă, un sufleu cu salată sau o omletă cuverdeţuri.

— Cred că femeia aceea e lividă de furie.— Nu pot să sufăr cocteilurile, tu ce părere ai? Crezi că au şi şampanie? S-o întrebăm

când vine cu puşca după noi.Ceea ce se şi întâmplă, imediat după aceea.— Scuzaţi-mă, doamnă, dar această masă e rezervată.— A, nu mai spuneţi? rosti Pandora cu un aer mirat şi inocent. Dar nu e nimic scris

aici.— Masa e rezervată şi era un semn pe masă.— Atunci, unde să fie oare? Pandora îşi aplecă privirea, uitându-se sub masă. Pe jos nu

e.— Îmi pare rău, dar cred că va trebui să plecaţi şi să aşteptaţi să vă vină rândul.— Îmi pare rău, dar nu cred că o să facem aşa ceva. Ne luaţi comanda sau preferaţi s-o

trimiteţi pe una dintre fete?Gâtul femeii se înroşise, ca mărgelele de curcan. Gura i se strâmbase. Isobel simţea o

oarecare părere de rău pentru ea.— Ştiţi foarte bine că era o notă de rezervare pe masă. Însuşi directorul a aşezat-o

acolo, de dimineaţă.Pandora ridică din sprâncene.— A, deci aveţi un director, nu? Atunci, poate că sunteţi amabilă să-l căutaţi şi să-i

spuneţi că Lady Balmerino se află aici şi doreşte să comande ceva de mâncare.Isobel, ruşinată la culme, îşi simţi obrajii arzând. Adversara Pandorei era pe punctul

de a izbucni în lacrimi. Se citea umilinţa pe faţa ei.— Directorul nu este aici în această după-amiază, recunoscu ea.— În cazul acesta, e limpede că dumneavoastră sunteţi responsabilă pentru toate şi

am văzut că aţi făcut tot ce aţi putut. Acum, poate că sunteţi amabilă să trimiteţi o fată săne ia comanda.

Sărmana femeie, copleşită de o asemenea autoritate categorică, mai rezistă o clipă,după care cedă, în sfârşit, şi toată furia sa se risipi, ca un balon dezumflat. Fără să scoatăun cuvânt, adunând ce-i mai rămăsese din demnitatea pierdută, se întoarse, dând săplece. Dar Pandora nu voia să o slăbească cu niciun chip.

— Încă ceva. Sunteţi amabilă să-i spuneţi barmanului că dorim o sticlă din cea maibună şampanie pe care o are. De la gheaţă, îi mai spuse, adresându-i un zâmbet larg.

Niciun fel de obiecţii, niciun fel de proteste. Se terminase. Lui Isobel îi venise sufletulla loc.

— Pandora, n-ai niciun pic de ruşine, spuse ea.— Ştiu, draga mea.— Săraca femeie. Ai făcut-o praf.— O proastă bătrână.— Iar chestia cu Lady Balmerino…— Cu asta am zăpăcit-o. Genul ăsta de oameni sunt cei mai mari snobi.N-avea niciun sens s-o dojenească. Aceasta era Pandora, generoasă, iubitoare, veselă…

şi nemiloasă, dacă-i stătea cineva în cale. Isobel clătină din cap.— Mă aduci la disperare.— Draga mea, nu te supăra. Am avut o dimineaţă aşa de minunată şi promit să fiu

bună tot restul zilei şi să te ajut cu toate alimentele. A, uite-i şi pe Lucilla şi Jeff. Încărcaţicu pungi de tot felul. Oare ce şi-o fi cumpărat? Le făcu un semn cu mâna cu degete lungi,vopsite cu ojă roşie. Aici suntem!

Cei doi le zăriră şi se îndreptară spre ele.— Am comandat şampanie, Jeff, aşa că să nu cumva să ne superi şi să zici că preferi o

cutie de bere.La şampanie, Lucilla şi Jeff au aflat, cu multe amănunte picante spuse pe un ton

scăzut, întreaga odisee a mesei rezervate.Lucilla era amuzată, dar, în acelaşi timp, la fel de şocată ca şi maică-sa, iar Isobel se

bucură să vadă acest lucru.

— Pandora, dar e îngrozitor. Ce-o să se întâmple cu cei care au rezervat masa, săracii?— Să se descurce boşoroaga. Ei, nu vă faceţi probleme, îi pune ea undeva.— Dar nu e deloc corect.— Iar tu nu eşti deloc recunoscătoare. Dacă nu m-aş fi descurcat eu aşa de repede, am

sta şi acum în picioare, la coadă, morţi de oboseală după atâta mers. Oricum, şi ea s-apurtat urât şi fără jenă cu mine. Şi nu-mi place să mi se spună că nu se poate să primescceea ce îmi doresc!

Rămas singur şi cum nevastă-sa îi interzisese să se îndepărteze de casă, Archie se

gândi să-şi umple timpul până la sosirea musafirului strângând primele frunze căzute pepajiştea de lângă aleea pietruită. Poate că avea destul timp să taie şi iarba, pentru ca totulsă fie gata pentru vineri. Cu câinii alături, scoase tractorul din garaj şi se apucă de lucru.Cei doi labradori, care-şi imaginaseră că urmau să fie scoşi la plimbare, se uitau plictisiţide jur împrejur. N-au avut însă prea mult de aşteptat până ce a intervenit ceva nou, căciArchie nu făcuse decât câteva ture când un Land Rover se apropie de casă, coti pe lângăstaul şi opri la câţiva metri de el.

Era Gordon Gillock, îngrijitorul de la Croy, cu cei doi cockeri spanieli pe bancheta dinspate a maşinii. Îndată izbucni o adevărată furtună de lătrături, dinăuntrul ca şi din afaramaşinii, dar cei patru câini au fost repede reduşi la tăcere de potopul de înjurăturiobişnuit pentru Gordon, aşa că s-a lăsat iarăşi tăcerea.

Archie opri maşinăria şi decuplă motorul, dar rămase acolo aşezat pentru că putea stade vorbă şi aşa.

— Salut, Gordon.— Bună dimineaţa, milord.Gordon era un muntean sprinten şi subţirel, puţin peste cincizeci de ani, dar arătos, cu

păr negru şi ochi căprui, părând mult mai tânăr. Se angajase îngrijitor la Croy pe cândîncă mai trăia tatăl lui Archie şi rămăsese de atunci în slujba familiei. Acum era îmbrăcatcu hainele de lucru, adică o cămaşă descheiată la guler şi pălăria de tweed cu muşte depescuit de jur împrejur, bătută de vânt de ani de zile. Dar în zilele în care mergea lavânătoare, purta guler tare şi cravată şi un costum kaki, cu o pălărie de pâslă asortată şiastfel arăta mai bine decât o bună parte dintre ceilalţi domni prezenţi.

— De unde vii?— De la Kirkthornton, domnule. Am dus treizeci de perechi de păsări la vânzare.— Ai luat un preţ bun?— Nu prea rău.— Ce faceţi mâine?— De asta am venit la dumneavoastră, domnule. Voiam să stăm de vorbă. Domnul

Aird nu vine. E plecat în America.

— Ştiu. M-a sunat înainte să plece. Se merge la Creagan Dubh?— Exact, pe vale. M-am gândit că ar fi bine să mergem cu maşinile până la Clash şi pe

urmă să venim pe partea cealaltă, peste Rabbie’s Naup.— Dar după-masă? Încercăm s-ajungem la dealul mijlociu?— Cum ziceţi dumneavoastră, domnule. Dar pe-acolo, zburătoarele sunt cam

sălbatice. Zboară în mare viteză şi puştile o să trebuiască să ţină pasul cu ele.— Ştie toată lumea că păsările împuşcate trebuie să fie aduse jos? Nu se lasă nimic în

urmă. Nu vreau păsări rănite, care să fie lăsate acolo să moară.— A, da, n-aveţi grijă. Se zice că vin nişte câini grozavi anul ăsta.— Ai fost şi luni. Cum te-ai descurcat?— Bătea vântul destul de tare şi ploua zdravăn. Pe urmă au apărut nişte ulii şi

prepeliţele s-au speriat de moarte. Ori nu voiau să se ridice, ori zburau în toate direcţiile.Dar am prins destule. La sfârşit aveam treizeci şi două de perechi.

— Vreo căprioară?— Oho-ho, o turmă întreagă. Le-am văzut în zare, iţindu-şi capetele pe deasupra

stâncii Balquihidder.— Ce se mai aude cu podul stricat de peste Taitnie?— Am avut grijă şi de asta, domnule. Căzuse aproape de tot, cu atâta ploaie în ultima

vreme, şi se umflaseră şi apele râului.— Bine. Nu vreau să se întâmple ca vreunul dintre domnii de la Londra să facă vreo

baie nedorită. Dar gonacii pentru mâine?— Sunt şaisprezece.— Câţi avem pe flancuri? Ultima dată când am mers cu maşinile am pierdut o

grămadă de păsări pentru că n-au fost asigurate flancurile.— Aşa-i, nişte prăpădiţi nepricepuţi. Acum îl avem pe fiul directorului de la şcoală şi

pe Willy Snoody. Prinse privirea lui Archie şi pufniră amândoi în râs. E un bătrânneserios, dar pe flanc e de neînlocuit.

Gordon îşi lăsă greutatea pe celălalt picior, îşi scoase pălăria, se scărpină pe ceafă şiapoi îşi puse pălăria înapoi.

— Ieri de dimineaţă m-am dus până la lac. L-am găsit acolo, cu câinele, pescuindsomoni. Se duce aproape în fiecare seară, ca să profite de întuneric.

— Îl vezi?— Se furişează pe poteca din spatele satului, dar, ce-i drept, l-am prins de mai multe

ori.— Ştiu că se ocupă de braconaj, Gordon, dar la fel şi jandarmul din sat. De-o viaţă se

ocupă cu asta şi n-o să se oprească acum. Eu nu-i spun nimic. În plus, adăugă Archiezâmbind, dacă ajunge la închisoare, rămânem cu flancul neacoperit.

— Ce-i drept, nu-i păcat, domnule.

— Gonaşii şi-au primit banii?— Am fost de dimineaţă la bancă, domnule, şi i-am luat.— După câte văd, ai organizat totul foarte bine, Gordon. Îţi mulţumesc foarte mult că

ai trecut pe aici. Ne vedem mâine…Gordon plecă, însoţit de câini, iar Archie se apucă din nou de măturat. De-abia

terminase când auzi motorul altei maşini, venind prin spatele casei dinspre sat şi decisecă, de această dată, nu putea fi decât Americanul cel Trist, cu maşina închiriată. Regretadin suflet că nu ştia numele bietului om. Pregătindu-se să-l întâmpine, opri din noutractorul şi decuplă motorul. Tocmai când cobora cu grijă, revenind cu picioarele pepământ, maşina îşi făcu apariţia pe alee şi constată că era maşina de teren a lui Edmund,nicidecum americanul cel trist. Virginia era la volan, dar lângă ea se afla un bărbat.Maşina se opri şi în vreme ce Archie, cam ţeapăn, porni şchiopătând spre ei, ieşiră dinmaşină să-l întâmpine.

— Virginia.— Bună, Archie. V-am adus musafirul care urmează să locuiască la voi.Archie, neştiind ce să spună, se întoarse spre necunoscut. Era înalt, bine făcut şi destul

de frumos, deşi marcat, într-un fel, de trecerea anilor. Nu era tânăr şi purta ochelari curame groase de baga.

— Conrad Tucker – Archie Balmerino, continuă Virginia.Cei doi bărbaţi dădură mâna.— Îmi pare rău… spuse Archie, am crezut că veniţi singur, cu o maşină împrumutată.— Să-ţi explic, îl întrerupse Virginia. O coincidenţă formidabilă, Archie. L-am întâlnit

pe Conrad ieri, la King’s Hotel, în Relkirk. Din senin. Şi bineînţeles că suntem prietenivechi. Ne-am cunoscut în Long Island, când eram amândoi foarte tineri. Aşa că în loc să-şi petreacă noaptea la hotel, aşa cum plănuia, s-a întors cu mine la Balnaid şi a stat acolo.

Acum era clar.— Ce noroc că v-aţi întâlnit întâmplător şi ce idee grozavă, spuse Archie; iar apoi

adăugă, pentru Conrad: lucrul cel mai ridicol este că soţia mea, fie că n-a ştiut, fie că auitat cum vă cheamă, aşa că Virginia n-avea de unde să ştie că tocmai dumneavoastrăsunteţi musafirul nostru. Mă tem că niciunul dintre noi nu ştia prea multe.

— Vă mulţumesc că aţi fost de acord să mă primiţi.— În tot cazul… Archie ezită, regretând că Isobel nu se află acolo… e grozav. Po iţi,

să mergem înăuntru. Nu sunt decât eu acasă, ceilalţi au plecat la cumpărături. Ai bagaje,Conrad? Cât e ceasul? Douăsprezece fără un sfert. Încă n-a trecut de amiază, dar cred căputem servi câte un gin tonic…

Virginia răspunse: „Nu, Archie“ şi acestuia i se păru cam nervoasă, alta decât deobicei. Archie o privi mai atent şi ghici paloarea de sub fard şi cearcănele vineţii de subochi. Părea supărată şi se îngrijoră, dar apoi îşi aminti că numai cu o zi mai înainte

trebuise să-l ducă pe Henry la Templehall şi să-l lase acolo. Asta explica totul.Înţelegător, îi spuse cu blândeţe:

— De ce nu? O să-ţi facă bine.— Nu că n-aş vrea să stau, dar trebuie să duc nişte lucruri la Corriehill, pentru Verena.

Vaze de flori şi alte lucruri de genul ăsta. Dacă nu te superi, cred că ar fi mai bine să plec.— Cum doreşti.— Ne vedem cu toţii mâine, la picnicul lui Vi.— Cu mine nu. Mă duc la vânătoare. Dar Lucilla, Jeff şi Pandora o să-l ia pe Conrad cu

ei.Conrad îşi luase bagajul din maşina Virginiei şi acum stătea, aşteptând să vadă ce se

mai întâmplă. Virginia se apropie de el şi-l sărută.— Ne vedem mâine, Conrad.— Mulţumesc pentru tot.— A fost extraordinar.Urcă înapoi în maşină şi se pierdu în jos, pe deal, printre copaci. După plecarea ei,

Archie se întoarse spre oaspetele său.— Ce grozav că o cunoşti deja pe Virginia. Acum haide, să-ţi arăt unde o să stai.Porni spre uşă şi intră în casă, urmat de Conrad, care încetini pasul după mersul greoi

al gazdei sale. Revenită la Balnaid, Virginia se duse să caute ghivece, cutii, boluri, oale vechi de supă,

recunoscătoare pentru faptul că era atât de ocupată. Pentru moment nu trebuia să steadegeaba ori să aibă răgaz să se gândească. Mai ales asta. Puse toate vasele la un loc, apoiluă şi nişte cârlige şi câteva bucăţi de sârmă, foarte necesare pentru aranjamenteleflorale. În două, trei drumuri, duse totul la maşină şi aranjă lucrurile în ordine, înportbagaj.

Între timp, începu să-şi facă planuri. Alexa şi Noel aveau să vină cu câinele, a doua zide dimineaţă. Veneau de la Londra cu maşina. Soseau numai bine pentru micul dejun.Când mă voi întoarce de la Corriehill, îşi spuse, am să pregătesc dormitoarele pentruAlexa şi Noel. Dormitoare. Nu unul singur. La Londra dormeau împreună, într-un patdublu, dar Virginia ştia că, dacă-i pune într-un pat dublu la Balnaid, Alexa va fi jenată,mai mult chiar decât taică-său.

Mâine. Se va gândi la ziua de mâine. Nu se va gândi nici la ziua de ieri, nici la ceadinainte. Nici la ce se întâmplase aseară. Toate astea aparţineau trecutului. Seterminaseră. Gata. Nimic nu mai putea fi schimbat sau îndreptat.

După ce termină cu paturile, se gândi să ia exemplu de la Isobel, să-şi facă nişte liste,apoi să se ducă la doamna Ishak şi să facă tot felul de cumpărături. Trebuia să scoată şicâinii la plimbare. Pe urmă putea să-şi gătească ceva, să facă o prăjitură sau nişte supă.

Sau fursecuri, pentru picnic. După aceea putea să vină seara, apoi noaptea, lungă,însingurată, care punea capăt acestor zile în care încercase să se regăsească. Avea sădoarmă singură, într-un pat gol, într-o casă pustie. Fără Edmund, fără Henry. Dardimineaţa avea să-i aducă pe Alexa şi Noel, iar în compania lor era sigură că lucrurileaveau să meargă mai bine; viaţa avea să-i pară mai puţin imposibilă şi mai uşor desuportat. Ajunse la Corriehill şi găsi toată casa în plină fierbere. Camionete şi camioanenecunoscute erau parcate pe pietrişul din faţa casei, iar înăuntru, ai fi zis că locul fusesecucerit de armate de muncitori, de parcă familia se pregătea să se mute, aici sau aiurea.În hol, cea mai mare parte a mobilei şi covoarele fuseseră deja date deoparte, cablurielectrice duceau în toate direcţiile, iar uşile deschise către salon dezvăluiau faptul căacesta fusese transformat, prin draparea cu fâşii dintr-un material în dungi, închis laculoare, într-o peşteră lipsită de lumină. Clubul de noapte. Se opri să-l admire, dar untânăr cu părul lung, cam nesigur pe picioare sub greutatea echipamentelor audio pe carele căra în spate, o rugă chiar atunci să se dea la o parte.

— Nu ştiţi unde o pot găsi pe doamna Steynton?— Încercaţi la cort.Făcându-şi loc prin toată harababura, Virginia se îndreptă spre bibliotecă şi de acolo

văzu, pentru prima dată, cortul gigantic care fusese ridicat în grădină cu o zi mai înainte.Era foarte înalt şi lat şi fura aproape complet lumina soarelui. Uşile de la bibliotecăfuseseră scoase şi astfel casa şi cortul erau unite printr-un cordon ombilical – un pasajacoperit, destul de larg. Virginia porni într-acolo, spre interiorul cu o splendidă tentăacvatică, zări stâlpii înalţi ca nişte catarge, decoraţiunea interioară în dungi, galben cualb. Sus, pe scări, electricienii montau becuri de tavan, iar la celălalt capăt al cortului, doitipi îndesaţi construiau, din scânduri şi suporţi, estrada pentru orchestră. Se simţeamirosul de iarbă şi pânză, parcă s-ar fi pregătit un spectacol agricol şi, în mijlocul tuturoracestora, o găsi pe Verena alături de domnul Abberley, care se ocupa de întreaga lucrareşi care tocmai lua cunoştinţă de punctul de vedere al gazdei.

— … Dar e ridicol să spuneţi că am măsurat greşit. Dumneata ai făcut personalmăsurătorile.

— Problema e, doamnă Steynton, că podeaua vine în elemente prefabricate. Mărimeaşase pe trei. V-am explicat asta atunci când mi-aţi comandat cortul cel mai mare.

— Nu mi-am imaginat nicio clipă că ar putea să apară vreo problemă.— Şi încă ceva. Pajiştea dumneavoastră nu e perfect dreaptă.— Sigur că e dreaptă. A fost teren de tenis înainte.— Îmi pare rău, dar nu e dreaptă. Coboară, în colţul acela, cu vreo treizeci de

centimetri, dacă nu şi mai mult. Asta înseamnă că avem nevoie de pene.— Atunci, puneţi pene. Faceţi orice, numai să nu cadă podeaua.Domnul Abberley se simţi jignit.

— Podelele mele nu cad niciodată, îi spuse şi plecă să rezolve situaţia.— Verena, strigă Virginia. Verena se întoarse. Nu ştiu dacă am picat prea bine.— A, Virginia. Verena îşi trecu mâinile prin păr, un gest nefiresc pentru ea. Simt că

înnebunesc. Ai mai văzut vreodată aşa o aiureală?— Mie mi se pare fantastic. Foarte impresionant.— Dar e aşa de mare!— Păi, şi petrecerea e mare. Când va fi plin de flori şi de lume, cu orchestra şi tot

restul, o să fie cu totul altfel.— Şi dacă o să fie un eşec total?— Nici gând de aşa ceva. Va fi petrecerea secolului. Uite, ţi-am adus vase pentru flori.

Dacă-mi spui unde să le pun, le aduc în casă şi pe urmă plec, să nu mai stau în drum.— Eşti foarte drăguţă. Dacă te duci în bucătărie, ai s-o găseşti pe Katy cu câţiva

prieteni. Fac steluţe argintii sau beteală sau altceva, ca să decoreze clubul de noapte. Osă-ţi arate ea unde să le pui.

— Dacă mai ai nevoie de ceva…Dar Verena îşi îndreptase deja atenţia către altceva.— Dacă-mi mai vine ceva în minte, am să te sun… Avea prea multe în minte…

Domnule Abberley! Acum mi-am amintit. Aş mai vrea să vă rog ceva…Virginia urcă în maşină şi porni spre casă. Când ajunse din nou la Balnaid, era deja

aproape două. I se făcuse o foame de lup şi hotărî că, înainte de orice, trebuie să mănânceceva. Eventual un sandvici cu carne rece de vacă, nişte biscuiţi cu brânză şi o ceaşcă decafea. Parcă maşina lângă uşa din spate şi intră în casă, îndreptându-se spre bucătărie.

Toate gândurile legate de masă îi dispărură într-o clipă din minte. Înţepeni în uşă,simţind în stomacul gol un spasm de şoc şi furie.

Lo ie se afla acolo. Aştepta. Stătea la masa din bucătărie. Nu era deloc ruşinată, bachiar zâmbi, ca şi cum Virginia ar fi invitat-o să treacă pe la ea, iar Lo ie răspunsese cuamabilitate acestei invitaţii.

— Ce cauţi aici? De data aceasta, Virginia nu făcu niciun efort să-şi ascundă iritarea.Era surprinsă, dar şi furioasă. Ce vrei?

— Te aşteptam, iac-aşa. Să stăm un pic de vorbă.— N-ai niciun drept să calci în casa mea.— Altă dată să te-nveţi să închizi uşile.Se priveau peste masă.— De când eşti aici?— Oho, de vreo jumătate de oră.Pe unde mai fusese? Ce făcuse? Scotocise prin casa Virginiei, se dusese sus, deschisese

dulapuri şi sertare, pusese mâna pe hainele ei?— … M-am gândit că nu stai mult, dac-ai lăsat uşile vraişte. Sigur, au lătrat câinii, dar

i-am potolit repede. Îşi cunosc prietenii.Prietenii!— Cred că ar trebui să pleci imediat, Lo ie. Şi, te rog, să nu mai vii niciodată

nechemată.— Etete, madam, nu-ţi mai ajunge nimeni la nas! N-oi fi destul de bună pentru una ca

tine, te pomeneşti!— Te rog să pleci.— Am să plec când vreau eu, după ce ţi-oi spune ce am de zis.— N-ai ce-mi spune.— Uite că te-nşeli, madam Edmund Aird. Am o grămadă să-ţi spun. Făceai pe nebuna

când ne-am întâlnit la plimbare pe pod. Nu-ţi plăcu ce-ţi spusei, ai? Ştiu eu. Nu suntproastă.

— Spuneai minciuni.— De ce, mă rog, să spun minciuni? N-am de ce, că şi-aşa e adevărul destul de negru.

„Curviştină“ am zis de Pandora Blair şi ţi-ai ţuguiat buzele parcă aş fi zis o murdărie,făceai pe curata, grozavă mai erai, nimeni nu era de nasul tău.

— Ce vrei?— Vreau să dispară răul şi preacurvia, i-o trânti Lo ie, semănând cu un pastor cam

zurliu, care promite credincioşilor săi damnarea eternă. Răul din femeie şi bărbat. Po eletrupeşti…

Furioasă, Virginia îi tăie vorba.— Vorbeşti tâmpenii.— Tâmpenii, ai? Lo ie redevenise ea însăşi. Tot tâmpenii şi când bărbatu-tău e plecat

şi-ţi aduci drăguţii acasă şi-i bagi în patul tău?Era imposibil. Inventa. Îşi lăsa imaginaţia bolnavă să rătăcească, pradă fanteziilor

acestora carnale.— … Aha, ştiam eu că asta o să-ţi închidă gura. Madam Edmund Aird, în carne şi oase.

Cu nimic mai bună decât o târâtură de pe stradă.Virginia apucă un colţ al mesei. Îi spuse cu răceală şi destul calm în glas:— Nu ştiu despre ce vorbeşti.— Acuma cine minte, mă rog frumos? Lo ie, cu mâinile proţăpite în şold, se aplecă

spre ea, privind-o fix în ochi. Avea pielea ca de ceară şi o umbră de mustaţă îi acopereabuza de sus. Eram acolo, madam Edmund Aird.

Coborî vocea, continuând pe şoptite, ca şi cum i-ar fi povestit o istorie cu fantome,încercând s-o sperie cât mai tare.

— … Eram în faţa casei când te-ai întors aseară. Te-am văzut. Te-am văzut cum aiînchis toate luminile şi ai urcat scările cu drăguţul tău. V-am văzut la fereastradormitorului, la pervaz, ca doi porumbei, şoptind vorbe dulci. Te-am văzut când ai tras

draperiile, de v-aţi închis acolo, cu poftele şi adulterul vostru.— N-aveai niciun drept să intri în grădina mea. Aşa cum n-ai niciun drept să te afli în

casa mea. Ai pătruns cu forţa şi, dacă vreau, chem poliţia.— Poliţia… Lo ie chicoti. Ce să mai zic, nici cu ăia nu mi-e ruşine. Ce zici, poate că i-ar

interesa să afle ce se întâmplă când domnu’ Aird e dus în America. Ţi-e dor de el, ai? Tegândeşti la el şi la Pandora? Ţi-am zis cum e treaba cu ei, nu? Rămâi pe gânduri, aşa-i?Te-ntrebi în cine să mai ai încredere.

— Vreau să pleci chiar în clipa asta, Lottie.— Iar el n-o să se bucure deloc când o afla ce se petrece.— Pleacă. Acum.— Un lucru e sigur. Nu eşti cu nimic mai brează decât celelalte şi să nu-ncerci să mă

convingi că nu eşti vinovată, pentru că se vede pe faţa ta…Virginia îşi pierdu stăpânirea de sine. Strângând din dinţi, strigă: IEŞI AFARĂ! Ridică

braţul, arătând spre uşa deschisă.— Ieşi afară şi acolo să rămâi, baborniţă nenorocită!Lo ie rămase fără glas. Stătea nemişcată, privind peste masă spre Virginia, cu ochii

plini de ură. Virginia, îngrozită de ce s-ar putea întâmpla, rămase în picioare, încordată,cu nervii întinşi la maximum. Dacă Lo ie îndrăznea să se repeadă la ea, era hotărâtă sărăstoarne masa grea peste nebună, s-o facă una cu pământul. Dar, departe de a avea vreointenţie violentă, Lo ie zâmbi, foarte mulţumită de sine. Sclipirea aceea diabolică îidispăru din priviri. Îşi vărsase focul, dusese la bun sfârşit ceea ce-şi propusese. Fărăgrabă, se ridică în picioare şi-şi închise încet nasturii de la pulover.

— Ei, anunţă ea, atunci eu am plecat. La revedere, căţeluşilor, mă bucur că v-am văzut.Şi apoi plecă, închizând încet uşa în urma ei. Violet se afla în bucătăria sa de la Pennyburn, cu şorţul în faţă, şi tocmai se ocupa de

glazura tortului său aniversar. Tortul mare, în trei etaje, fusese făcut de Edie, darrămăsese ca Violet să-i pună glazura. Făcuse o cremă de ciocolată şi, cu aceasta, unisecele trei părţi. Acum turna ce mai rămăsese din lichidul vâscos pe laturile tortului. Nuera expertă în decorarea torturilor şi chiar şi acesta avea destule defecte, semănând maidegrabă cu un câmp proaspăt arat, dar cu câteva bomboane viu colorate şi acea unicălumânare pe care accepta să o pună, avea să arate destul de festiv.

Se dădu un pas înapoi, studiind tortul festiv şi lingându-şi restul de cremă de pedegete. În clipa aceea auzi o maşină care urca dealul, îndreptându-se spre casa ei. Privi pefereastră şi se bucură când constată că vizitatoarea sa era Virginia. Virginia rămăsesesingură, iar Violet se bucura întotdeauna de vizitele neanunţate ale nurorii sale, pentrucă asta însemna că-i face plăcere să vină. Iar ziua de azi era deosebit de importantă,pentru că aveau timp să stea de vorbă, iar Violet ar fi aflat totul despre Henry.

Se duse să se spele pe mâini. Auzi uşa de la intrare, care se deschise şi apoi se închise.— Vi!— Sunt în bucătărie!Se şterse pe mâini şi îşi scoase şorţul.— Vi!Violet îşi lăsă şorţul deoparte şi ieşi în hol. Nora sa stătea lângă scară şi era evident că

se întâmplase ceva grav. Virginia era albă ca hârtia, iar ochii ei frumoşi aveau o strălucirenefirească, arzând sub povara lacrimilor pe care şi le reţinea cu greu.

— Draga mea, ce s-a întâmplat? o întrebă, cuprinsă de presimţiri sumbre.— Vreau să stăm de vorbă, Vi. Îşi controla vocea, dar se simţea o uşoară nesiguranţă în

tonul ei. Abia se ţinea să nu plângă. Trebuie să-ţi vorbesc.— Bineînţeles. Haide, vino să stăm jos…O cuprinse cu braţul pe după umeri şi o duse în salon.— Aşa. Ia loc. Linişteşte-te. Nu ne deranjează nimeni.Virginia se prăbuşi în fotoliul adânc, îşi lăsă capul pe spate, sprijinindu-se de perne,

închise ochii, deschizându-i din nou după o clipă.— Henry a avut dreptate, spuse ea. Lo ie Carstairs e o personificare a răului. Nu

trebuie să mai rămână aici. Nu trebuie să mai stea cu Edie. Trebuie să plece.Vi se aşeză încet pe scaunul său preferat, de lângă cămin.— Virginia, ce s-a întâmplat?— Sunt speriată, spuse Virginia.— Că o să-i facă vreun rău lui Edie?— Nu lui Edie. Mie.— Spune-mi ce s-a întâmplat.— Nu… nu ştiu cum să încep.— Spune-mi tot, de la bun început.Blândeţea vocii sale îşi făcu efectul. Virginia încercă să se stăpânească, făcând un efort

vizibil ca să-şi păstreze obiectivitatea şi raţiunea. Se aşeză mai bine, îşi aranjă părul şi-şitrecu degetele peste obraji, parcă pentru a-şi şterge lacrimile nevăzute.

— Nu mi-a plăcut niciodată, spuse ea. Aşa cum nimănui dintre noi nu i-a plăcut, şi nupot spune că mi-a făcut plăcere că s-a întors să stea cu Edie. Dar, ca toţi ceilalţi, mi-amspus că e inofensivă.

Violet îşi aminti propriile sale rezerve faţă de Lo ie şi frisonul de panică pe care-lsimţise când stătuse cu Lo ie pe bancă lângă râu, la Relkirk, şi Lo ie o apucase deîncheietura mâinii, cu degete puternice şi dure, ca o menghină.

— Dar acum crezi că te-ai înşelat?— Cu o zi înainte să-l duc pe Henry la şcoală… luni… am ieşit la plimbare cu câinii. M-

am dus la Dermot să cumpăr ceva pentru Katy şi pe urmă am pornit mai departe pe jos,

până la podul de vest. Nu ştiu de unde a apărut şi Lo ie. Mă urmărise. Mi-a spus că ştiaţicu toţii – cu toţii! – tu, şi Archie, şi Isobel, şi Edie. A spus că ştiaţi.

„Doamne Dumnezeule“, se gândi Violet. Rosti cu voce tare:— Ce să ştim, Virginia?— Că Edmund şi Pandora Blair au fost îndrăgostiţi unul de celălalt. Că au fost amanţi.— Şi Lottie de unde ştia?— În vremea aceea lucra la Croy – când s-a însurat Archie cu Isobel. A fost petrecere

în seara aceea, nu? A zis că s-a dus după ei, sus pe scări, în toiul petrecerii şi a ascultat lauşa Pandorei. A zis că Edmund era însurat şi cu copil, dar asta nu l-a împiedicat, pentrucă o iubea pe Pandora. A zis că toată lumea ştia, pentru că era aşa de evident. A zis căîncă se mai iubesc şi că de asta s-a întors Pandora.

Era chiar mai rău decât se temuse Violet şi, pentru prima dată în viaţă, rămăsese fărăreplică. Ce să-i fi putut spune? Ce puteai face ca s-o linişteşti? Cum să găseşti măcar osingură vorbă bună, pentru un scandal atât de penibil şi de complicat, creat de o nebună,care n-avea nimic de făcut cu viaţa ei patetică decât să facă rău celorlalţi?

Din locul unde se afla, o privi pe Virginia. Privirile li se întâlniră. Ochii Virginiei oconjurau să-i răspundă, pentru că nu dorea decât ca Violet s-o liniştească, să-i spună căîntreaga poveste nu era decât o grămadă de minciuni. Violet oftă.

— Of, Doamne, spuse ea, total nepotrivit.— Deci e adevărat. Şi aţi ştiut.— Nu, Virginia, n-am ştiut. Ce-i drept, toată lumea bănuia, dar n-am ştiut şi niciodată

n-am vorbit despre asta. Ne-am purtat ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.— Dar de ce? strigă Virginia, cu disperare. De ce nu mi-aţi spus nici mie nimic? Sunt

măritată cu Edmund. Sunt soţia lui. Cum de aţi crezut că n-am să aflu? Şi încă de lafemeia aceea îngrozitoare! Asta e trădare, e o dovadă că nu aveţi încredere în mine. Deparcă m-aţi crede un copil nevinovat, prea mic şi necopt, căruia nu i se poate spuneadevărul.

— Virginia, cum puteam să-ţi fi spus? Nici noi nu ştiam precis. Bănuiam doar şi, aşacum ne ştii, am dat totul uitării şi am sperat că aşa va rămâne. Ea avea optsprezece ani,iar Edmund o ştia de mic copil. Dar el plecase la Londra, se căsătorise şi o avea pe Alexa.N-o mai văzuse pe Pandora de mulţi ani. Pe urmă a venit încoace, pentru nunta luiArchie şi Isobel, şi iar s-au văzut. Pandora nu mai era un copil, ci de departe cea maifermecătoare, răutăcioasă, delicioasă fiinţă din lume. Şi, după părerea mea, a fostdintotdeauna îndrăgostită de Edmund. Când s-au reîntâlnit, a fost ca un foc de artificii.Le-am văzut cu toţii, dar ne-am întors cu spatele, ignorându-le. N-aveam ce face, decât săsperăm că se vor stinge de la sine. Nici nu părea să fie ceva de durată. Edmund aveaobligaţii la Londra. Soţia, fiica, slujba. După nuntă a plecat, să-şi vadă de ale sale.

— A plecat de bunăvoie?

Violet ridică din umeri.— Cu Edmund, n-ai de unde să ştii. Dar îmi amintesc că l-am condus la maşină, la

Balnaid şi mi-am luat rămas-bun; am fost pe punctul de a-i spune şi altceva. Ceva ridicol,de genul „îmi pare rău“, sau „timpul le rezolvă pe toate“, sau „ai s-o uiţi pe Pandora“,dar până la sfârşitul zilei mi-a pierit curajul şi nu i-am mai spus nimic.

— Dar Pandora?— A intrat într-un fel de criză de adolescenţă. Lacrimi, toane, suferinţă. Maică-sa a

venit la mine să-mi vorbească despre asta şi era foarte îngrijorată, dar, zău, Virginia, ceputeam spune? Ce puteam face noi? I-am sugerat s-o trimită pe Pandora undeva, pentruo vreme… să facă vreun curs, sau poate să meargă la Paris sau în Elveţia. La optsprezeceani era încă foarte tânără, în multe privinţe şi un proiect interesant… să înveţe o limbăstrăină, sau să lucreze cu copiii… putea să-i alunge nefericirea. Putea avea şansa săcunoască alţi tineri şi să-l uite pe Edmund. Dar mă tem că a fost întotdeauna teribil derăsfăţată şi, într-un fel, chiar şi maică-sa se temea de accesele ei de furie. Dacă s-a spussau nu ceva, asta n-am de unde să ştiu. Tot ce ştiu este că Pandora a mai rămas la Croyvreo lună, două şi după aceea a fugit de-acasă cu nenorocitul acela de Harald Hogg, un felde Cresus şi destul de bătrân să-i fie tată. Şi acesta a fost sfârşitul, destul de tragic, alpoveştii cu Pandora.

— Până acum.— Da. Până acum.— Crezi că se mai iubesc?— Virginia, Edmund te iubeşte pe tine. Văzând că nu-i răspunde, Violet se încruntă. Nu

se poate să nu vezi asta.— Sunt atâtea feluri de dragoste. Şi, uneori, atunci când am într-adevăr nevoie de ea,

Edmund pare că nici nu observă.— Nu înţeleg.— Mi l-a furat pe Henry. A spus că-l răsfăţ. A spus că vreau să-l ţin lângă mine ca pe

un fel de obiect, o jucărie cu care să mă distrez în continuare. L-am rugat şi i-am explicat,iar până la urmă ne-am certat îngrozitor, dar n-am rezolvat nimic cu asta. Ca şi cum m-aşfi certat cu un zid. Zidurile nu iubesc, Vi. Asta nu e dragoste.

— N-ar trebui să spun asta, dar sunt de partea ta în ceea ce-l priveşte pe Henry. Dareste, totuşi, copilul lui Edmund şi am convingerea că face ceea ce crede că e mai binepentru Henry.

— Pe urmă, a întins-o toată săptămâna asta la New York, tocmai când aveam nevoie săfie aici. Să-l ducă pe Henry la Templehall. Pentru mine a fost momentul cel mai cumplitdin viaţa mea, când a trebuit să-l las acolo.

— Da, spuse Vi inutil. Da, ştiu.Tăcură. Violet cântărea situaţia pe toate feţele, revăzând în minte întreaga discuţie.

Apoi îşi dădu seama că un mic amănunt nu se potrivea.— Virginia, toate astea s-au întâmplat luni. Dar ai venit să mă vezi abia azi. S-a mai

întâmplat ceva?— Of, spuse Virginia, muşcându-şi buzele. Da. Da, s-a mai întâmplat ceva.— Iar Lottie? întrebă Violet, cu teamă.— Da. Lo ie. Vezi… Vi, îţi aduci aminte de duminica trecută, când am luat masa la

Croy şi am tachinat-o cu toţii pe Isobel cu musafirul ei, Americanul cel Trist? Ei, cândveneam spre casă, de la Templehall, m-am oprit la King’s Hotel, ca să mă duc la toaletă, şil-am întâlnit acolo. Îl cunoşteam. Îl cheamă Conrad Tucker şi jucam tenis împreună, pevremuri, la Leesport, acum vreo doisprezece ani.

Era lucrul cel mai amuzant pe care-l auzea Violet de la sosirea Virginiei.— Ce întâmplare nostimă, spuse.— Oricum, am luat masa împreună şi pe urmă mi s-a părut o prostie să stea la Relkirk,

când venea la Croy a doua zi, aşa că a venit la Balnaid cu mine şi a dormit acolo. L-am dusazi-dimineaţă la Croy şi l-am lăsat cu Archie. Pe urmă m-am dus la Corriehill, să ducnişte vase pentru flori. Iar când m-am întors acasă, am găsit-o pe Lottie în bucătărie.

— În bucătărie, la Balnaid?— Da. Mă aştepta. Mi-a spus… că aseară a fost la Balnaid, că a stat în grădină, în

întuneric şi în ploaie, când m-am întors cu Conrad. Ne-a urmărit. Prin ferestre. Niciunadintre draperii nu era trasă. Ne-a urmărit cum urcam la etaj…

Virginia întâlni privirea îngrozită a lui Violet, deschise gura şi o închise la loc. În celedin urmă, continuă:

— M-a făcut curvă. A zis despre Conrad că e drăguţul meu. Bătea câmpii despre po ecarnale şi preacurvie…

— E obsedată.— Trebuie să plece, altfel îi spune lui Edmund.Sub privirea lui Violet, Virginia se pierdu cu totul, strâmbându-se ca un copil, cu ochii

albaştri în lacrimi care-i şiroiau apoi pe obraji.— Nu mai suport, Vi. Nu pot suporta un lucru atât de cumplit. E o vrăjitoare – şi mă

urăşte aşa de mult… Nu ştiu de ce mă urăşte…Duse mâna după batistă, dar n-o găsi. Violet i-o dădu pe a ei, dar era din dantelă şi nu

era de prea mult folos pentru o tristeţe atât de mare.— E geloasă pe tine. Geloasă pe toată lumea care e fericită… Cât despre Edmund, o să-

şi dea seama, ca noi toţi, că nu e decât o grămadă de minciuni.— Tocmai asta e problema, se tângui Virginia. E adevărat. Asta e cel mai îngrozitor. E

adevărat.— Adevărat?— M-am culcat într-adevăr cu Conrad. Am făcut-o pentru că am vrut s-o fac şi am vrut

să mă iubească.— Dar de ce?— Of, Vi. Cred că aveam nevoie unul de celălalt.Era o recunoaştere disperată şi, privindu-şi nora, Violet se întristă. Tocmai Virginia să

ajungă într-un moment atât de grav al căsniciei. Dar, dacă se gândea bine, era de înţeles.Bărbatul acela, Conrad Tucker sau cum îl mai chema, îşi pierduse soţia de curând.Virginia îşi pierduse copilul iubit şi era furioasă pe felul în care Edmund justificaseaceastă hotărâre. Erau vechi prieteni. Când simţi nevoia unei mângâieri, te duci laprieteni. Era o femeie pe care orice bărbat ar fi dorit-o, sexy şi atrăgătoare, iar americanulacela necunoscut era, probabil, un bărbat bine. Şi totuşi, Violet ar fi dat orice, pentru canimic din toate astea să nu se fi întâmplat. Mai mult, regreta că aflase.

Un singur lucru era esenţial, limpede ca lumina zilei.— Să nu-i spui niciodată lui Edmund.Virginia îşi suflă nasul în batista udă.— Asta-i tot ce ai să-mi spui?— E singurul lucru important pe care ţi-l pot spune.— Fără reproşuri? Fără incriminări?— Nu-i treaba mea ce s-a întâmplat.— Am făcut ceva rău.— În condiţiile de faţă, era de înţeles.— Vai, Vi…Virginia se ridică de pe fotoliu, se aşeză în genunchi, o îmbrăţişă pe Violet şi-şi

îngropă faţa la pieptul ei.— Îmi pare rău.Violet o mângâie pe păr şi-i spuse trist:— Toţi suntem oameni.O vreme au rămas aşa, aproape una de cealaltă, consolându-se. Suspinele Virginiei se

potoliră, încet-încet. Se trase în spate, rămânând sprijinită pe călcâie. Îşi suflă nasul,decisă să fie pentru ultima dată.

— Mai e încă ceva, Vi. După ce vine Edmund şi după ce se termină petrecerea, am degând să mă întorc o vreme la Long Island. Să stau la bunici. Simt nevoia să plec. Decâteva luni îmi doresc s-o fac, dar n-am reuşit, iar acum nu-l mai am pe Henry, aşa că mise pare un moment foarte potrivit.

— Dar Edmund?— M-am gândit că… Edmund poate sta cu tine.— Când vrei să pleci?— Poate chiar săptămâna viitoare.— Crezi că e o hotărâre înţeleaptă?

— Tu ce crezi?— Adu-ţi aminte că nu poţi fugi de realitate, aşa cum nu poţi fugi de sentimentul

vinovăţiei.— Realitatea însemnând Edmund şi Pandora?— N-am spus asta.— Dar asta gândeşti, nu? Mi-ai spus chiar acum că a fost întotdeauna îndrăgostită de

el. Şi sunt sigură că acum nu e mai puţin frumoasă decât era la optsprezece ani. Între eiexistă ceva ce nu există între mine şi Edmund – o mulţime de amintiri din tinereţe. Şi,oricât ar părea de ciudat, acelea rezistă cel mai mult şi sunt cele mai importante.

— Tu eşti importantă şi nu cred că ar trebui să-l părăseşti pe Edmund tocmai acum.— Nu m-a deranjat până acum. De-atâtea ori a trebuit să plece şi n-am fost niciodată

geloasă sau îngrijorată de ce ar putea să facă. I-am spus că nu-mi pasă ce face, cu condiţiasă nu fiu nevoită să văd. Dar acum nu mai e de glumă. Nu vreau să fiu martoră la ce seîntâmplă.

— Îţi subestimezi prietenii, Virginia. Cum îţi imaginezi că Archie ar sta deoparte, fărăsă facă nimic?

— Dacă Edmund vrea ceva, Archie nu-i poate sta în cale.— Pandora n-o să stea la Croy o veşnicie.— Dar e acolo acum. Şi acum e ceea ce mă frământă.— Nu-ţi place de ea?— Mi se pare încântătoare.— Dar nu ai încredere în ea?— În clipa asta nu mai am încredere în nimeni, mai ales în mine însămi. Trebuie să mă

dau deoparte, să evaluez situaţia, să privesc lucrurile în perspectivă. De asta mă întorc înState.

— Eu continui să cred că n-ar trebui să pleci.— Cred că aşa trebuie.Nu părea să mai fie ceva de adăugat. Violet oftă.— În cazul ăsta, mai bine să nu mai discutăm. Hai să fim mai practice şi să facem ceva.

Un lucru e foarte clar, Lo ie trebuie să plece. Înapoi la spital. E o intrigantă periculoasăşi mi-e teamă pentru Edie. Am să mă ocup imediat de asta. Iar în timp ce dau eu untelefon, îţi propun să te duci să te speli pe faţă şi să-ţi aranjezi părul. Pe urmă du-te şi iasticla mea de coniac din dulapul din sufragerie şi două pahare. Un păhărel o să ne mairidice puţin moralul şi pe urmă o să ne simţim mult mai bine şi mai puternice.

Virginia se conformă. După plecarea ei, Violet se ridică de pe scaun şi se îndreptă sprebirou. Căută numărul de telefon de la Spitalul Regal din Relkirk, formă numărul şi cerusă vorbească cu doctorul Martin. Aşteptă puţin, până ce telefonista făcu legătura, apoidoctorul veni la telefon.

— Domnule doctor Martin?Violet explică cine era şi ce legătură avea cu Lottie Carstairs.— Ştiţi despre cine vorbesc, domnule doctor?— Da, bineînţeles.— Mă tem că nu e câtuşi de puţin aptă să trăiască în afara spitalului. Se comportă cât

se poate de iraţional şi supără sau jigneşte o mulţime de oameni. Cât despre domnişoaraFindhorn, la care stă, cred că e mult prea dificil pentru ea să se descurce. Nu mai etânără, iar Lottie e o sarcină prea grea pentru ea.

— Da, răspunse doctoral, rămânând pe gânduri. Înţeleg.— Nu păreţi surprins.— Nu, nu sunt surprins. Am lăsat-o în grija domnişoarei Findhorn pentru că m-am

gândit că e posibil ca revenirea la viaţa normală într-o casă obişnuită să-i ajute, cât de cât.Dar întotdeauna există şi riscuri.

— Se pare că riscul a fost inutil.— Da, îmi dau seama.— Puteţi s-o luaţi din nou în îngrijire?— Da, bineînţeles. Am să vorbesc cu asistenta mea. Puteţi s-o aduceţi dumneavoastră

la spital, cu maşina? Cred că ar fi mai bine decât să trimit o ambulanţă. Vă rog s-o aduceţişi pe domnişoara Findhorn; este foarte important să fie şi ea aici, pentru că este cea maiapropiată rudă a pacientei.

— Bineînţeles. Vom ajunge în cursul după-amiezii.— Dacă apare vreo problemă, vă rog să mă anunţaţi.— Aşa voi face, îi promise Violet şi închise telefonul.Faptul că rezolvase dilema verişoarei lui Edie şi că Lo ie avea, probabil, să se întoarcă

la spital chiar în acea după-amiază contribui în mai mare măsură la restabilireaechilibrului Virginiei, decât coniacul cel mai bun al lui Violet.

— Când o duci acolo?— Acum, îi spuse Violet.Îşi schimbase deja pantofii, iar acum îşi încheia nasturii de la jachetă.— Şi dacă Lottie refuză să plece?— N-o să refuze.— Dar dacă face o criză de nervi în maşină şi încearcă să te strângă de gât?— O să fie şi Edie cu mine şi o s-o oprească. Ştiu că plecarea lui Lo ie va fi o mare

uşurare pentru Edie. Nu cred să aibă vreo obiecţie.— Aş veni şi eu cu tine, numai că…— Nu, eu zic că e mai bine să nu te arăţi deloc.— Mă suni după ce se termină totul?— Bineînţeles.

— Ai grijă. Virginia o luă pe Violet în braţe şi o sărută. Îţi mulţumesc. Te iubesc, chiardacă n-am apucat niciodată să-ţi spun.

Violet era impresionată, dar avea alte lucruri pe suflet.— Fată dragă, spuse ea absent, bătând-o uşor pe umăr, în timp ce-şi făcea planuri cum

să se ocupe de Lottie şi de Edie. Ne vedem mâine la picnic.— Bineînţeles. O să vină şi Alexa cu Noel.Alexa şi Noel. Alţi membri ai familiei, alţi prieteni care urmau să sosească. Atât de

multă lume, atât de multe cerinţe, decizii de luat, probleme de rezolvat. Mâine împlinescşaptezeci şi opt de ani, îşi aminti Violet şi se întrebă de ce nu stătea cuminte într-unfotoliu, cu o boneţică pe cap. Îşi luă poşeta, scotoci după cheile maşinii, apoi deschise uşade la intrare. Alexa şi Noel.

— Ştiu, îi spuse Virginiei. N-am uitat.Se temuse de o scenă din partea lui Lo ie, dar după toate câte se întâmplaseră,

momentul acesta avea să treacă mult mai uşor. O găsi pe Lo ie aşezată în fotoliul luiEdie, uitându-se la televizor, toată numai miere. Violet se opri să vorbească puţin cu ea,dar Lo ie era mai interesată de grăsana de pe ecran, care demonstra cum se poate faceun abajur dintr-o bucată de tapet vechi. Prin fereastra bucătăriei, Violet o zări pe Edie, îngrădină, atârnând rufele la uscat. Porni într-acolo şi-i spuse încet, ca să nu poată fi auzităde Lottie, ce hotărâse şi ce aranjase.

Edie, care în ultima vreme arăta mai obosită ca niciodată, părea gata să plângă.— Da’ nu vreau s-o alung, spuse ea.— Edie, e prea mult pentru noi toţi. A fost prea mult şi pentru tine, dar acum a

început s-o persecute pe Virginia şi să umble cu tot felul de vorbe. Ştii ce vreau să spun.Bineînţeles că Edie ştia, dar între ele nu era nevoie de vorbe.— M-am temut de asta, recunoscu Edie.— E bolnavă, Edie.— I-ai spus?— Încă nu.— Ce ai să-i spui?— Doar că domnul doctor Martin vrea s-o mai vadă. S-o ţină o zi sau două la spital.— O să fie furioasă.— Nu cred.Edie puse ultimul cârlig şi se aplecă greoi să ridice coşul gol, parcă ar fi cărat în el

toate grijile lumii.— Ar fi trebuit să stau cu ochii pe ea, rosti.— Cum să fi putut?— Mă simt vinovată.— Nimeni n-ar fi putut face mai mult, zâmbi Violet. Hai să bem toate trei o ceaşcă de

ceai, iar pe urmă am să-i spun despre ce e vorba, până când îi faci bagajul.Au pornit împreună spre casă.— Mă simt ca un criminal, spuse Edie. E verişoara mea şi am dezamăgit-o.— Ea te-a dezamăgit, Edie. Nu tu pe ea. Tu n-ai dezamăgit niciodată pe nimeni.Până la şase seara, neplăcutul episod era încheiat, iar Lo ie fusese din nou încarcerată

la Spitalul Regal din Relkirk, în îngrijirea unei asistente cumsecade şi a uimitor detânărului doctor Martin. Din fericire, Lo ie nu protestase în niciun fel când Violet oanunţase ce urma să se întâmple, le spusese doar că spera ca doctorul Faulkner să seocupe mai mult de ea. Pe urmă ridicase vocea, ca să-i amintească lui Edie să-iîmpacheteze puloverul cel bun, verde.

Se întorsese chiar la poarta spitalului, însoţită de asistentă, să le facă veselă semn cumâna, atunci când Violet şi Edie porniseră pe drumul dintre parcuri, care îi plăcuse atâtde mult lui Lottie.

— Edie, nu trebuie să-ţi faci griji pentru ea.— Nu pot altfel.— Ai făcut tot ce ai putut. Ca o sfântă. Poţi s-o vizitezi oricând. Nu s-a sfârşit lumea.— E aşa de nefericită, săraca.— Are nevoie de o îngrijire competentă. Iar tu ai şi-aşa destule de făcut. Trebuie să uiţi

de toate astea şi să te bucuri iarăşi de viaţă. Mâine mergem la picnic. Nu vreau să văd feţetriste de ziua mea.

Edie rămase tăcută câteva clipe. Apoi reluă:— Ai glazurat tortul?Şi, până când Violet o aduse înapoi acasă, continuară să facă planuri pentru picnic,

trecând amândouă peste momentul dificil.Violet reveni la Pennyburn, intră pe uşa din spate şi o ă, uşurată că ajunsese cu bine

acasă. Tortul era încă pe masă, aşa cum îl lăsase. Şaptezeci şi opt de ani. Nu-i de mirarecă se simţea aşa de epuizată. Glazura se întărise prea tare şi era inutil să mai punăbomboane deasupra, aşa că trebuia să se mulţumească cu atât. Îl puse într-o cutie demetal şi se întoarse în salon, îşi turnă un pahar mare de whisky cu foarte puţin sifon şi seaşeză la birou, ca să dea ultimul telefon al zilei, dar şi cel mai important.

— Aici şcoala Templehall.— Bună seara. La telefon este doamna Geordie Aird. Sunt bunica lui Henry Aird şi aş

dori să vorbesc cu domnul director.— La telefon secretara domnului director. Puteţi lăsa un mesaj?— Nu. Îmi pare rău.— Domnul director e ocupat pentru moment. Doriţi să vă sune dânsul?— Nu. Aş dori să vorbesc cu dânsul chiar acum. Vă rog să-l căutaţi şi să-i spuneţi că

aştept.

Secretara ezită, apoi, fără tragere de inimă, spuse:— Bine, cum doriţi. Dar s-ar putea să dureze câteva minute.— Aştept, răspunse Violet cu emfază.Aşteptă. După o vreme auzi nişte paşi care se apropiau, pe un culoar fără covoare.— Aici directorul.— Domnul Henderson?— Da.— Sunt doamna Geordie Aird, bunica lui Henry Aird. Îmi cer scuze că vă deranjez, dar

e foarte important să-i transmiteţi lui Henry un mesaj din partea mea. Puteţi face acestlucru?

— Ce mesaj?Părea nerăbdător, sau poate nervos.— Spuneţi-i numai că Lo ie Carstairs e din nou în spital şi nu mai stă la Edie

Findhorn.— Asta-i tot? spuse directorul, fără să-şi ascundă surprinderea.— Da, asta-i tot.— Şi e important?— De o importanţă vitală. Henry era îngrijorat pentru domnişoara Findhorn. Va fi

foarte uşurat să afle că Lottie Carstairs nu mai stă la ea. O să i se ia o piatră de pe suflet.— În cazul acesta, mai bine să notez.— Da, cred că ar fi cel mai bine. Vă repet.Chiar aşa şi făcu, ridicând vocea şi pronunţând cuvintele clar, de parcă directorul ar fi

fost surd de-a binelea. „LOTTIE CARSTAIRS E DIN NOU LA SPITAL. NU MAI STĂ CUEDIE FINDHORN“.

— Aţi notat?— Tare şi clar, răspunse directorul, dovedind un fin simţ al umorului.— Şi o să-i spuneţi lui Henry, da?— Mă duc imediat să-l caut.— Sunteţi foarte amabil. Îmi cer scuze dacă v-am deranjat.Se gândi să-l întrebe de Henry, despre starea lui de spirit, dar apoi se răzgândi. Nu

voia să se creadă că e o pisăloagă bătrână.— La revedere, domnule Henderson.— La revedere, doamnă Aird. La capătul lungului urcuş, acolo unde drumul greu despicat în piatră trecea peste

culmea cu numele de Creagan Dubh, Archie opri Land Roverul, şi cei doi bărbaţicoborâră să admire splendida panoramă.

Venise în acea după-amiază de la Croy, pe drumeagul care trecea pe terenul fermei,

prin zona îngrădită pentru căprioare şi de-a lungul lacului, apoi porniseră în sus, pedealurile sălbatice. Acum, valea Wester rămăsese în urmă, şi la picioarele lor lacul îşidesfăşura apele albastre, ca o piatră preţioasă. Înaintea lor, Creagan cobora într-o seriede steiuri şi ravene, până acolo unde apele unui izvoraş susurau, risipindu-și picuriistrălucitori într-un mănunchi de raze. Spre nord, natura se desfăşura în terase nesfârşite,fără ţipenie de om. Lumina se schimba mereu, astfel că piscurile din zare se pierdeauîntr-o aură albăstrie, iar norii pluteau deasupra, ca nişte perne de fum.

În grădina de la Croy era cald şi plăcut, soarele îşi trimitea razele printre frunzele auriiale copacilor şi se simţea doar o boare uşoară, care împrospăta aerul. Aici însă erau atâtde sus, încât vântul rece şi proaspăt dinspre nord-vest te îngheţa, răvăşind valea plată,unde nici copaci, nici alte obstacole nu-i stăteau în cale.

Archie deschise portiera din spate şi cei doi câini, care aşteptaseră atâta timp acestmoment, săriră jos. Archie se aplecă şi luă două haine vechi, impermeabile, cam murdareşi rupte, dar cu căptuşeală groasă, de lână.

— Po im. Aruncă una spre Conrad şi apoi, sprijinind bastonul lângă maşină, oîmbrăcă pe cealaltă. Avea buzunarele rupte şi era pătată de sânge peste piept, o amintirede la cine ştie ce vânătoare de iepuri de demult.

— Să ne aşezăm o clipă. Ştiu un loc, puţin mai încolo… la adăpost de vânt…Porni înainte, părăsind drumul şi luând-o printre ierburi, folosindu-se de baston ca de

un al treilea picior, pentru a trece mai departe. Conrad venea în urma lui, privindu-l cumse chinuie să meargă mai departe, fără să îndrăznească să-i propună ajutorul. După ovreme, ieşiră pe un platou de granit, bătut de mii de ani de vânt şi furtuni, acoperit culicheni şi părând un monolit străvechi pe patul de ierburi. Datorită formei sale, se puteasta pe el, ba chiar te puteai rezema, deşi nu prea confortabil, dar, odată aşezat, eraioarecum ferit de vântul tăios.

Câinii primiseră ordin să stea jos, dar cel mai tânăr nu era la fel de disciplinat camama lui şi, în timp ce Archie încerca să se aşeze cât mai confortabil, începu să-iadulmece binoclul, simţi miros de vânat şi o luă din loc ca nebunul, speriind prepeliţele.Opt păsări îşi luară zborul, nu departe de locul unde se aflau. „Plecaţi, plecaţi!“ păreau săţipe, grăbindu-se spre ascunzişurile văii şi dispărând departe, dincolo de zare.

Conrad, încântat şi uimit, le privea zborul. Dar Archie se răsti la câine, iar acesta,ruşinat, se întoarse şi se aşeză lângă el, punându-şi capul pe umărul lui, ca pentru a-şicere scuze. Archie îl mângâie pe creştet, trăgându-l mai aproape de el şi iertându-i micatrăsnaie.

— Ai văzut încotro au luat-o? îl întrebă pe Conrad.— Cred că da.Archie îi dădu binoclul.— Vezi dacă le poţi găsi.

Cu binoclul la ochi, Conrad se uită după ele. Depărtarea se transforma în detaliu. Seconcentră zadarnic, încercând să descopere păsările pierdute prin ierburile de la bazavăii, dar nu zări nicio urmă, nu prinse nicio mişcare. Dispăruseră. Îi dădu înapoi binoclullui Archie.

— N-am crezut că o să apuc să văd prepeliţele atât de aproape.— De o viaţă întreagă, continuă să mă uimească. Sunt aşa de viclene şi curajoase. Pot

zbura cu doisprezece kilometri la oră şi se folosesc de orice truc pentru a-l păcăli pevânător. Sunt cei mai puternici adversari şi de asta e atât de plăcut să le vânezi – nu secompară cu nimic altceva.

— Dar le împuşcaţi…— Toată viaţa am vânat prepeliţe. Şi totuşi, pe măsură ce îmbătrânesc, trag din ce în ce

mai rar cu puşca şi, trebuie să recunosc, cu o oarecare rezervă. Fiul meu, Hamish, nu paresă-şi facă probleme, dar Lucilla urăşte această îndeletnicire şi refuză să vină cu mine.

Archie stătea ghemuit în haina veche, cu piciorul cel bun strâns sub el şi cu cotulsprijinit pe genunchi. Îşi trăsese şapca uzată peste frunte, ca să-l apere de strălucireaintermitentă a soarelui.

— … Ea susţine categoric că sunt păsări sălbatice şi, deci, o creaţie a Domnului.Sălbatice, adică se perpetuează în libertate. Nu pot fi strânse într-o crescătorie, ca fazanii,iar să le alungi spre vale ar însemna să le laşi pradă păsărilor răpitoare.

— Cu ce se hrănesc?— Cu iarbă şi afine, dar mai ales cu iarbă-neagră. Din cauza asta, e obligatoriu să se

ardă iarba în trepte, şi e reglementată prin lege. E permisă numai câteva săptămâni, înaprilie, şi, dacă nu s-a făcut până atunci, rămâne pentru anul următor.

— De ce trebuie arsă?— Ca să crească alta nouă. Arătă cu bastonul. Uite, se văd dungile negre pe dealul

mijlociu, unde s-a ars iarba anul ăsta. Tufişurile mai înalte sunt păstrate, ca să protejezepăsările.

Conrad privi cu uimire de jur împrejur, către nesfârşitele spaţii vălurite.— Mi se pare incredibil de mult loc pentru doar câteva păsări.— Pare oarecum anacronic, zâmbi Archie. Mai ales în vremurile noastre. Dar dacă n-ar

exista superbele terenuri de vânătoare din Scoţia, pământuri întinse ar fi neglijate saudecimate fie prin culturi intensive, de orice fel, fie prin tăierea vegetaţiei, în scopuricomerciale.

— E rău să se planteze copaci?— Ăsta e un punct sensibil. Copacul specific zonei este pinul scoţian, nu molidul adus

din Norvegia şi nici pinii de tip nord-american. Şi depinde cât de bine e îngrijită pădurea.Dar molidul plantat prea des distruge terenul şi păsările de munte nu mai au condiţiibune de creştere, pentru că nici nu-şi fac cuiburile la o distanţă mai mică de nouă sute de

metri de pădure. Acolo sunt prea mulţi duşmani – vulpi şi ciori. Şi nu e vorba numai deprepeliţe, ci şi de alte păsări mai mici – fluierari, mierle sau alte vietăţi sălbatice. Gândaci,insecte, broaşte, vipere. Ca să nu mai vorbim de vegetaţie. Clopoţei, specii rare de muşchişi ciuperci, narcise. Dacă e bine îngrijită, valea poate fi un exemplu de ecologie raţională.

— Dar oare nu e ridicolă imaginea bogătaşului care vine pe aici să împuşte păsările?— Bineînţeles. Aristocratul rasat care-şi încarcă puşca cu bancnote de zece lire. Dar

cred că imaginea asta e pe cale de dispariţie, căci chiar şi politicienii cei mai favorabiliecologiei îşi dau seama că legătura dintre vânătoare ca sport şi conservare este extrem deimportantă pentru a menţine ecosistemul din Highlands.

Se lăsă tăcerea, întreruptă doar de foşnetul frunzelor şi de susurul vântului. Dincolode vale, pe panta dealului, o turmă de oi ieşise la păscut. Behăitul lor umplea tăcerea, iarConrad, simţindu-se în largul său alături de Archie, se simţi pătruns de acea linişteinterioară, acea pace a sufletului pe care aproape o uitase.

Poate că nu era bine. Poate că, după ce se întâmplase cu o seară înainte, ar fi trebuit sătreacă prin agonia remuşcării, să se simtă vinovat. Dar conştiinţa sa hiberna, lăsând în loco mulţumire nedisimulată.

„Mă simt groaznic, îi spusese Virginiei, pentru că te doresc.“Şi chiar se simţise vinovat de această nevoie de a face dragoste cu soţia altui bărbat, în

casa acelui bărbat şi profitând de absenţa lui. Dar îi era imposibil să-şi stăpâneascăaceastă dorinţă şi, mai ales, înţelesese că Virginia avea la fel de mare nevoie de dragosteşi de mângâiere. Pentru el, fusese o noapte de descătuşare şi bucurie, după luni decelibat forţat. Iar pentru ea fusese probabil o şansă de a-şi alina singurătatea şi de a-şiaminti de avântul tinereţii.

În seara trecută, după ce ajunsese la Balnaid, devenise timidă, ţinându-l pe Conrad ladistanţă cu preocupările sale gospodăreşti, conştientă de posibilul pericol, ca un animaltânăr. Dar de dimineaţă se stăpânise perfect. El se trezise târziu, după ce dormise multmai profund decât reuşise în ultimele luni şi constatase că nu mai era lângă el. Seîmbrăcase şi coborâse în bucătărie, unde Virginia pregătea micul dejun, pusese de cafeaşi vorbea cu cei doi câini. Era încă palidă, dar mult mai puţin încordată; l-a întâmpinat cuun zâmbet. La masă serviseră ouă cu şuncă şi vorbiseră despre lucruri fără importanţă,iar el îi respectase rezerva. Poate că era mai bine aşa, fără ca niciunul din ei să analizezestarea celuilalt sau să găsească o logică pentru ceea ce se întâmplase în noaptea aceea.

O dragoste de o noapte. Pentru Virginia, probabil că despre asta era vorba. Conrad nuera sigur. În ceea ce-l privea, era nespus de recunoscător sorţii care-i adusese împreunăîntr-un moment în care amândoi erau vulnerabili şi aveau mare nevoie unul de celălalt.Totul venise de la sine, ca aerul pe care-l respiri.

Niciun fel de regrete. N-avea de ce să-şi facă griji pentru Virginia. Cât despre el însuşi,ştia doar că o iubise în urmă cu doisprezece ani şi nu era sigur că se schimbase ceva între

timp.Cu coada ochiului observă o mişcare. Un uliu îşi făcu apariţia pe cer, apoi coborî în

spirale. O clipă mai târziu, o altă ceată de prepeliţe se ridică brusc din tufişuri, luându-şizborul spre poalele dealului, apoi spre sud, cu o viteză uluitoare şi vântul din spate. Ceidoi bărbaţi le urmăriră cu privirea.

— Sper să mai vedem şi altele, spuse Archie. Mâine venim aici, la vânătoare, cumaşinile.

— Mergi şi dumneata?— Da. Asta-i cam tot ce pot face, cu condiţia să ajung de cealaltă parte. Regret într-

adevăr foarte mult că nu mai pot urca dealul pe jos. Era minunat să urci la pas, cu câţivaprieteni şi cinci, şase câini. Acum e doar o amintire.

Conrad ezită. Cei doi bărbaţi îşi petrecuseră aproape toată ziua împreună, dar Conrad,nedorind să pară curios sau impertinent, evitase deliberat subiectul invalidităţii luiArchie, pe care o observase de la bun început. Acesta părea totuşi un moment potrivit.

— Cum ţi-ai pierdut piciorul? întrebă el, ca din întâmplare.— Am fost împuşcat, spuse Archie, privind după uliu.— Un accident?— Nu. N-a fost un accident.Uliul pluti pe deasupra lor, plonjă, se ridică din nou ţinând prada în gheare un iepure

micuţ.— … Un incident în Irlanda de Nord.— Ce făceai acolo?— Eram în armată. Mă aflam acolo cu regimentul meu.— Când a fost asta?— Acum şapte, opt ani.Uliul dispăruse. Archie se întoarse cu faţa spre Conrad.— Armata e în Irlanda de Nord de douăzeci de ani. Câteodată mă gândesc că restul

lumii uită de când durează acest conflict sângeros.— Douăzeci de ani e foarte mult.— Ne-am dus acolo să oprim violenţa, să menţinem pacea. Dar n-am pus capăt

violenţei, iar pacea pare să fie încă departe.Îşi schimbă poziţia, puse ochelarii deoparte şi se sprijini într-un cot. Reluă:— Vara vin la noi turişti americani. Dorm la noi, îi distrăm, bem vin şi mâncăm

împreună şi pe urmă discutăm. În conversaţii, subiectul Irlandei de Nord apare adeseaşi, inevitabil, vine câte un isteţ cu părerea că Irlanda de Nord e Vietnamul Marii Britanii.Am învăţat foarte repede să schimb subiectul şi să vorbesc despre altceva.

— N-aveam de gând să spun aşa ceva. Despre Vietnam, vreau să zic. Nu mi-aş permitesă fiu aşa de impertinent.

— Nici eu n-am intenţionat să par aşa de agresiv, spuse Archie, privindu-l pe Conradîn ochi. Ai fost în Vietnam?

— Nu. Port ochelari de la opt ani, aşa că m-au declarat inapt.— Te-ai fi dus să lupţi dacă n-ar fi fost această interdicţie?— Nu ştiu, răspunse Conrad, clătinând din cap. Dar fratele meu s-a dus. Făcea parte

din aviaţie. Era pilot pe un bombardier. A fost ucis.— Ce război cumplit, sângeros, inutil. Dar, la urma urmelor, orice război e cumplit,

sângeros şi inutil. Iar în Irlanda de Nord e cum nu se poate mai inutil, pentru căproblemele îşi au rădăcinile în trecut şi nimeni nu vrea să le scoată la iveală şi să ledistrugă, punând în loc o bază nouă, civilizată.

— Prin trecut, înţelegi Cromwell?— Trecutul înseamnă Cromwell şi William de Orania, bătălia de la Boyne şi armatele

de ocupaţie şi toţi tinerii care au făcut greva foamei şi au murit de inaniţie. Mai înseamnăamintiri amare de demult, şomaj, segregare şi zone interzise şi intoleranţă religioasă. Şilucrul cel mai rău, imposibilitatea de a rezolva logic această situaţie.

— Cât ai stat acolo?— Trei luni. Ar fi trebuit să stau patru, dar eram în spital când batalionul s-a întors

acasă.— Ce s-a întâmplat?— Cu mine sau cu batalionul?— Cu dumneata.Archie răspunse printr-o tăcere îndelungă, semnificativă. Privindu-l, Conrad observă

că atenţia îi fusese distrasă din nou de o mişcare din depărtări, de undeva de pe dealuldin faţa lor. Îi urmări profilul dur, încremenit. Simţi refuzul celuilalt de a răspunde şi-şiretrase întrebarea.

— Îmi pare rău.— De ce să-ţi pară rău?— Dau impresia că aş fi curios. N-am vrut.— Nu-ţi face probleme. A fost un incident. Acesta e termenul eufemistic pentru

bombardamente, ambuscade, crime, pentru toată nebunia asta. Îl auzi zilnic, la ştirile deseară. Un incident în Irlanda de Nord. Într-unul am fost implicat şi eu.

— Erai într-o echipă operativă?— Toată lumea era gata de luptă, dar eu mă aflam la comanda companiei de la

Cartierul General.— Se scrie mereu despre asemenea incidente, dar tot e greu de imaginat ce se

întâmplă de fapt acolo. Am auzit că e o ţară foarte frumoasă.Conrad era pe punctul să spună: „Nu asta am vrut să zic“, dar se răzgândi şi-l lăsă pe

Archie să continue.

— Sunt locuri foarte frumoase în Irlanda de Nord. Uneori, obligaţiile de serviciu măpurtau o bună parte din zi în afara Cartierului General, în vizite la unităţile din toată ţara.Unele dintre ele aflate la frontieră erau încartiruite în clădiri fortificate, vechi secţii depoliţie la care se putea ajunge numai cu elicopterul, pe deasupra ţinuturilor. Am fost peacolo primăvara şi la începutul verii. Fermanagh, cu lacurile sale, sau munţii Mourne. Seopri o clipă şi zâmbi amar, clătinând din cap. Deşi trebuia să-ţi dai seama că drumul nuducea numai spre mare, ci şi spre zonele periculoase. Spre frontieră.

— Acolo erai şi dumneata?— Da. În plină sălbăticie. Peisajul se schimba mereu. Verdeaţă multă, terenuri arabile

din loc în loc, drumuri de ţară şerpuitoare, lacuri şi râuri. Foarte puţin populate. Miciferme risipite la mari distanţe, gospodării înconjurate de maşinării stricate, maşini vechişi tractoare lăsate în voia sorţii. Dar atmosfera era aproape pastorală. Paşnică. Câteodatămi se părea imposibil să fac o legătură între natură şi ceea ce se întâmpla acolo.

— Cred că a fost o experienţă foarte dură.— Într-adevăr. Cu toţii eram implicaţi. Viaţa în regiment naşte legături strânse, ca într-

o familie. Rezişti aproape la orice dacă ai familia aproape.Archie tăcu din nou. Platforma de granit nu era prea comodă şi începuse să

amorţească. Se mişcă uşor, întinse piciorul. Câinele, atent, se aşeză din nou lângă el, iarArchie îl mângâie pe creştet cu blândeţe.

— Aveaţi cazarma voastră? întrebă Conrad.— Da. O fabrică de textile rechiziţionată, dacă asta se poate numi cazarmă. Condiţiile

erau dure şi eram pregătiţi pentru orice. Trăiam în spatele sârmelor ghimpate, protejaţide foi de tablă ondulată şi saci de nisip, vedeam rar lumina zilei şi arareori ieşeam laexerciţiu. Lucram la unul din etaje, coboram la parter să mâncăm şi urcam la culcare. Nuse poate spune că era ca la Hotel Ritz. Aveam un uriaş ca gardă de corp, venea peste totcu mine şi, chiar şi în civil, nu mergeam nicăieri neînarmaţi.

Te simţeai sub stare de asediu. N-am fost niciodată atacaţi propriu-zis, dar existamereu ameninţarea unei ambuscade sau a unui asalt, aşa că eram pregătiţi pentru oriceplan de distrugere a vreunei secţii de poliţie sau a vreunui obiectiv militar. Unul dintreplanuri era furtul unui Land Rover blindat, pe care să-l încarce apoi cu explozibil şi dupăaceea să-l trimită înapoi, cu bietul şofer la volan, să treacă prin porţile deschise alecazărmii, să-l parcheze şi apoi ei să acţioneze explozibilul de la distanţă. Aşa s-a şiîntâmplat, de vreo două, trei ori, astfel că s-au luat măsuri pentru cazul că s-ar fi repetat.S-a construit un canal de beton, cu o rampă înaltă la capăt. Ideea era ca vehiculul să fieorientat spre rampă, pentru ca apoi şoferul să poată sări şi fugi cât îl ţineau picioarele,înainte să explodeze. Distrugerile ar fi fost oricum foarte mari, dar multe vieţi erau astfelsalvate.

— Asta ai păţit şi dumneata?

— Nu, nu asta. Am coşmaruri cu nenorocitele alea de rampe, deşi n-am fost nevoit săîndur o asemenea experienţă. Ciudat, nu? Dar nimeni nu poate găsi o explicaţie pentrumodul cum funcţionează subconştientul oamenilor.

Între timp, Conrad nu se mai temea să-şi arate curiozitatea.— Şi atunci, ce s-a întâmplat?Archie cuprinse câinele cu braţul, iar acesta îşi rezemă capul de genunchiul stăpânului

său.— Era pe la începutul lui iunie. Soare, copacii în floare. Atunci s-a întâmplat un

incident la frontieră, la răscrucea de drumuri din apropiere de Keady. O bombăîngropată în pământ, lângă drum. Două vehicule blindate – noi le spuneam „porci“ –plecaseră în patrulare, cu câte patru oameni. Unul a fost făcut bucăţele, iar cei patruoameni aflaţi la bordul lui la fel. Celălalt vehicul a fost grav avariat. Doi oameni morţi şidoi răniţi. Unul din răniţi era sergentul care conducea misiunea, şi el a fost cel care a luatlegătura prin radio cu Comandamentul, ca să raporteze. Eu mă aflam în biroul operativcând a sosit mesajul, cu toate detaliile. În astfel de situaţii, din motive de securitate, nuse menţionează niciun nume prin radio, dar fiecare om din batalion are un indicativ. Aşacă, în momentul în care sergentul mi-a spus numerele, am ştiut cine a fost ucis şi cinetrăia încă. Şi cu toţii erau oamenii mei.

— Oamenii dumitale?— Ţi-am spus, eram ofiţerul comandant al companiei administrative, nu al uneia de

puşcaşi. Asta însemna că mă ocupam de semnalizări, intendenţă, plăţi şi fanfară.— Fanfară?! Conrad îşi reţinu cu greu uimirea. Vrei să spui că aveaţi o fanfară cu voi?— Bineînţeles. Fanfara de cimpoaie şi tobe are un rol important în oricare regiment

scoţian. Cântă la deşteptare şi la ultimul cart, sună retragerea la ceremoniile oficiale,cântă la serile de dans şi concerte de gală sau în serile în care ofiţerii superiori sausergenţii primesc oaspeţi. Şi intonează muzica de înmormântare. Florile din pădure. Celmai trist cântec din lume. Dar, pe lângă faptul că fac parte integrantă din batalion,cimpoiaşii şi toboşarii sunt şi soldaţi activi, pregătiţi ca mitraliori. O parte dintre eifuseseră prinşi în acea ambuscadă. Îi ştiam pe toţi. Unul dintre ei era un băiat cu numelede Neil MacDonald, de douăzeci şi doi de ani, fiul unui îngrijitor de la Ardnamore – astae chiar la capătul văii, după Tullochard. L-am auzit prima dată cântând la una dintrepartidele de vânătoare de la Strathcroy, când avea vreo cincisprezece ani. În anul acela aluat toate premiile şi i-am propus ca, atunci când va avea vârsta potrivită, să intre înregimentul meu. Iar în acea zi, ascultând indicativele codificate, am ştiut că murise.

Conrad nu găsea niciun comentariu potrivit, aşa că se hotărî să nu spună nimic. Se lăsătăcerea, dar nu părea un semn că discuţia trebuia încheiată. După câteva momente, fărăsă se lase rugat, Archie continuă:

— Pentru asemenea cazuri urgente aveam întotdeauna la dispoziţie un avion cu

reacţie, gata de decolare. Două forţe compacte…— Forţe compacte?— Escadroane, cum le numiţi voi, iar un elicopter Lynx era gata de decolare. În ziua

aceea i-am spus sergentului să rămână la post, iar eu i-am luat locul şi m-am dus cu ei.Eram opt în elicopter, adică pilotul şi copilotul, cinci soldaţi şi eu. N-a fost nevoie de maimult de zece minute ca să ajungem la locul incidentului. Acolo, am făcut un tur deorizont ca să ne lămurim ce se întâmplase. Explozibilul care distrusese complet unul din„porci“ lăsase pe drum o gaură ca un crater, iar al doilea „porc“ căzuse acolo, cu roţile însus. Peste tot se vedeau resturi de metal, bucăţi de pânză de camuflaj, trupuri, haine,cauciucuri arse. Fum din belşug, flăcări, miros de cauciuc ars, benzină şi vopsea. Darnicio mişcare. Nicio urmă de viaţă.

Conrad era din nou uimit de ceea ce i se părea o discrepanţă.— Adică niciun localnic, niciun fermier sau plugar care să fi auzit explozia şi să vină să

vadă ce s-a întâmplat?— Nu. Nimic. În partea aceea de lume, nimeni nu se apropie de aşa ceva, decât,

bineînţeles, dacă vrea să-şi piardă viaţa sau să fie împuşcat în genunchi în mai puţin de osăptămână. Nu era nimeni, doar fum şi trupuri sfârtecate.

Pe lângă drum era o porţiune de iarbă, ca o pajişte. Acolo am aterizat şi am coborât cutoţii. Sarcina imediată era să verificăm terenul şi să luăm răniţii, în timp ce elicopterul seîntorcea la bază ca să aducă un medic militar cu echipa lui. Dar de-abia plecaseelicopterul şi, înainte de a avea timp să înţelegem despre ce e vorba, am devenit ţintaunui atac de mitraliere de dincolo de frontieră. Vezi dumneata, ne aşteptau. Pândeau şiaşteptau. Trei dintre băieţii mei au fost ucişi pe loc, altul a fost rănit în piept, iar eu înpicior. Mi l-au făcut praf.

Când elicopterul s-a întors cu medicul la bord, eu şi răniţii mai grav am fost duşi directla spital, în Belfast. Sergentul n-a rezistat, a murit pe drum. În spital, mi s-a amputatpiciorul deasupra genunchiului. Am stat acolo câteva săptămâni, iar apoi am fost trimisînapoi în Anglia cu un avion, ca să încep perioada îndelungată de reabilitare. Până laurmă m-am întors la Croy, pensionat cu gradul de locotenent-colonel.

Conrad încercă să facă o evaluare a pierderilor în cazul respectiv, dar pierdu şirul.— Deci, până la urmă, întrebă el, cum s-a încheiat acel incident?— Nicicum. Cu o gaură în drum. Încă vreo câţiva soldaţi britanici ucişi. A doua zi, IRA

şi-a anunţat oficial responsabilitatea.— Îi urăşti pentru asta? Eşti furios?— De ce? Pentru că mi-am pierdut piciorul? Pentru că trebuie să ţopăi de colo-colo cu

bucata asta de aluminiu după mine? Nu. Eram soldat, Conrad. Împuşcarea de către uninamic implacabil e riscul oricărui soldat. Dar aş fi putut fi un civil oarecare, un omobişnuit care vrea să-şi vadă liniştit de viaţa lui. Poate un tată în vârstă, plecat la

Enniskillen să-şi plângă fiul ucis sau pentru comemorarea Zilei Armistiţiului şi săsfârşesc mort printre gunoaie. Puteam fi un tânăr, plecat cu iubita într-un bar din Belfast,la un pahar, şi să văd cum e făcută zob de o bombă cu efect întârziat. Puteam fi un ostaşîn permisie, aflat acolo unde nu trebuie, atunci când nu trebuie, atras de mulţime într-ozonă periculoasă, bătut la sânge, dezbrăcat şi apoi împuşcat.

Conrad se înfioră. Îşi muşcă buza, ruşinat de sensibilitatea sa.— Am citit despre toate astea, spuse el. Simt un gol în stomac de fiecare dată.— E o violenţă nebunească, inutilă, sângeroasă. Şi mai sunt şi alte lucruri, despre care

nu se vorbeşte niciodată, care nu ajung la ziare. Ştii, o dată, un om a intrat într-o berărie,să bea un pahar. Un tânăr obişnuit, doar că întâmplător era membru al IRA. Unul dintrebăieţii cu care venise acolo a zis că ar fi amuzant să împuşte pe cineva în genunchi. Defapt, nu mai făcuse niciodată aşa ceva, dar după trei beri era gata să încerce. I s-a dat opuşcă, a plecat din berărie şi a pornit spre o zonă în construcţie. A văzut o fată care seîntorcea acasă, venind de la o prietenă. S-a ascuns într-un pasaj şi, când fata a trecut pelângă el, a apucat-o şi a aruncat-o la pământ. Pe urmă i-a împuşcat amândoi genunchii.Fata aceea n-o să mai poată merge niciodată.

Un simplu incident. Dar mă obsedează, pentru că putea fi fiica oricui şi, mai grav,putea fi fiica mea, Lucilla. Aşa că nu-i urăsc şi nu sunt furios. Sunt doar cumplit de tristpentru irlandezii obişnuiţi, care încearcă să trăiască normal, să-şi crească copiii cu aceastăumbră teribilă, perpetuă, a sângelui, răzbunării şi fricii. Şi sunt trist pentru întreaga rasăumană, pentru că dacă o asemenea cruzime iraţională e acceptată ca firească, nu mai vădniciun viitor pentru noi toţi. Şi mă tem pentru mine însumi, pentru că mai am coşmaruri,ca un copil – şi mă scol ţipând, îngrozit. Şi asta nu-i tot. Vină şi remuşcare pentru tânăruldespre care ţi-am vorbit. Neil MacDonald. Douăzeci şi doi de ani, şi s-a ales praful de el.Din trupul lui n-a mai rămas nimic, n-am avut ce îngropa. Părinţii lui au plecat fără camăcar să se poată consola cu o înmormântare sau un mormânt unde să-l plângă. L-amcunoscut pe Neil şi ca soldat şi era chiar foarte bun, dar mi-l amintesc pe când era copil,pe estrada de la Strathcroy, la vânătoare, cântându-şi aria. Îmi amintesc de ziua aceea,când soarele strălucea în iarbă, pe râu şi pe dealuri, iar el, cu cimpoiul lui, atât de potrivitîn această atmosferă. Avea toată viaţa înainte şi stătea acolo, cântând minunat.

— Nu te poţi considera vinovat pentru moartea lui.— Din cauza mea s-a făcut soldat. Dacă n-aş fi insistat, ar fi încă în viaţă.— Nu-i aşa, Archie. Dacă-i era scris să intre în regimentul dumitale, oricum ar fi făcut-

o, fără să-i spui.— Chiar crezi asta? Mi-e foarte greu să cred în soartă. Ar fi bine să pot, pentru că

atunci aş scăpa de aceste fantome, l-aş lăsa să se odihnească în pace pe bietul băiat şi num-aş mai întreba „de ce“. De ce eu sunt aici, sus, pe Creagan Dubh, văd, respir, simt,gândesc, când Neil MacDonald e mort?

— Totdeauna e mai greu pentru cel care rămâne să meargă mai departe.Archie se întoarse şi-l privi pe Conrad. Prin spaţiul care-i despărţea, privirile li se

întâlniră. Apoi, Archie rosti:— Dumitale ţi-a murit soţia.— Da. De leucemie. Am privit-o murind şi a durat foarte mult. Şi eram în permanenţă

furios şi nefericit, pentru că nu eram eu în locul ei. Iar când a murit, m-am urât pentru cătrăiam.

— Şi dumneata…— Cred că e o reacţie inevitabilă. Trebuie, pur şi simplu, să te obişnuieşti. Dar asta ia

timp. Iar la sfârşitul fiecărei zile, nu reuşeşti să găseşti un răspuns pentru toateîntrebările prin care te acuzi şi încerci să-ţi sondezi sufletul. Aşa că, după cum spuneţivoi, britanicii, e o mare tâmpenie să ţi le pui.

Se lăsă o tăcere grea. După o vreme, Archie zâmbi amar.— Da. Ai dreptate. Mare tâmpenie! Privi spre cer. Ai dreptate, Conrad.Cerul se întuneca. Stătuseră acolo prea mult şi se făcuse frig.— Eu zic că ar trebui să ne întoarcem acasă. Şi trebuie să-mi cer scuze. Recunosc,

pentru o clipă am uitat că aveai propria tragedie pe care să o depăşeşti. Sper că ai să măcrezi dacă-ţi spun că nu te-am adus aici ca să-mi vărs oful pe umerii dumitale.

Conrad zâmbi.— Mi-am făcut-o cu mâna mea, îi aminti.Abia atunci simţi frigul şi amorţeala din trup, aşa cum stătea ghemuit pe piatra dură,

neprietenoasă. Se ridică chinuit în picioare, scuturându-le ca să scape de dureri. Acum,roca nu-l mai proteja, iar vântul îl lovea cu putere, arzându-i obrajii, strecurându-se pringulerul cămăşii. Se înfioră uşor. Câinii, incitaţi de această posibilitate de mişcare şigândindu-se deja la masă, se ridicară şi ei, privind spre Archie plini de speranţă.

— Aşa s-ar zice. Dar acum hai să uităm amândoi de toate şi să nu mai vorbim despreasta. Bine, zăpăciţilor, vă duc acasă să mâncaţi. Întinse un braţ. Conrad, bătrâne, poţi să-mi dai o mână de ajutor ca să mă ridic în picioare?

Au părăsit în sfârşit dealul, pornind încet spre casă, în jos, spre vale şi apoi spre Croy.Când au ajuns în faţa casei, pendula tocmai bătea de jumătate. Şase şi jumătate. Câiniierau morţi de foame. Trecuse de mult ora lor de cină şi o zbughiră direct spre bucătărie.Archie aruncă o privire spre bibliotecă, dar nu părea să fie nimeni prin preajmă.

— Ce ţi-ar plăcea să faci? îşi întrebă oaspetele. De obicei mâncăm la opt şi jumătate.— Dacă n-ai nimic împotrivă, m-aş duce sus să despachetez. Poate să fac şi un duş.— Perfect. Poţi folosi oricare dintre băi dacă nu sunt ocupate. Când eşti gata, vino jos.

Dacă nu vine nimeni până atunci, găseşti o tavă cu băuturi în bibliotecă. Poţi să serveştice doreşti. Simte-te ca acasă.

— Mulţumesc din suflet, spuse Conrad, pornind în sus pe scări, apoi se întoarse. Şi

mulţumesc pentru ziua de azi. A fost minunat.— Poate că eu sunt cel care ar trebui să-ţi mulţumească.Conrad porni mai departe. Archie se duse după câini, iar în bucătărie îi găsi pe Lucilla

şi pe Jeff, lângă aragaz şi lângă chiuvetă, amândoi cu câte un şorţ în faţă, ocupaţi pânăpeste cap cu treaba, dar foarte veseli. Lucilla se întoarse spre el, continuând să amestececeva într-o cratiţă.

— Tati, te-ai întors! Unde ai fost?— Sus pe deal. Voi ce faceţi aici?— Pregătim cina.— Mama unde e?— S-a dus să facă o baie.— Nu vreţi să le daţi voi de mâncare câinilor în locul meu?— Sigur. Nicio problemă… Lucilla se întoarse spre cratiţă. Dar trebuie să mai aştepte

o clipă, altfel mi se arde sosul.Archie îi lăsă să-şi vadă de treabă, închise uşa, se duse în bibliotecă, îşi turnă un

whisky cu sifon şi, cu paharul în mână, urcă scările, în căutarea soţiei sale.O găsi în baie, cufundată în spuma frumos parfumată, arătând la fel de comic ca

întotdeauna în casca ei de baie albastră cu buline albe.— Archie! Unde ai fost? îl întrebă ea, în timp ce el se aşeza comod pe scaunul WC-

ului.— Sus, pe Creagan Dubh.— Cred că a fost minunat. Cum e până la urmă Americanul cel Trist?— Nu e trist deloc. E plăcut să stai cu el de vorbă. Numele lui este Conrad Tucker, iar

întâmplarea face să fie un vechi amic de-al Virginiei.— Nu-mi vine să cred! Adică se cunosc? O coincidenţă extraordinară. Dar noroc că-i

aşa. N-o să se simtă aşa de stingher şi jenat într-o casă străină. Am impresia că ţi-aplăcut, mai adăugă ea, întinzându-se după săpun.

— E foarte simpatic. Formidabil de drăguţ.— Ce bine-mi pare. Ce face acum?— Cred că acelaşi lucru ca şi tine.— A mai fost în Scoţia?— Nu cred.— Uite ce mă gândeam. Nici el şi nici Jeff n-o să fie în stare să participe la niciunul

dintre dansurile de vineri seara. Nu crezi c-ar fi o idee bună să-i instruieşti puţin dupăcină? Dacă reuşesc să înveţe dansul de opt şi încă vreo două, le va fi mai uşor să sedistreze.

— De ce nu? Am să caut nişte benzi. Unde-i Pandora?— Cred că doarme buştean. Am ajuns acasă abia pe la cinci. Archie, te deranjează

dacă vine cu tine mâine? I-am spus de picnicul de la Vi, dar mi-a zis că preferă să-şipetreacă ziua cu tine. Vrea să stea cu tine, să mai vorbiţi puţin.

— Sigur, nu mă deranjează, cu condiţia să nu facă prea multă gălăgie. Ai grijă să-şi ianişte haine groase.

— Am să-i împrumut pantalonii mei groşi şi haina căptuşită.Archie sorbi o gură de whisky şi căscă. Era obosit.— Cum a fost la cumpărături? Mi-aţi luat cartuşe?— Da. Şi şampanie, şi lumânări, şi mâncare suficientă ca să hrănim o armată

înfometată. Şi eu m-am făcut cu o rochie nouă pentru dans.— Ţi-ai cumpărat o rochie nouă?— Nu, n-am cumpărat-o. Pandora a cumpărat-o pentru mine. E absolut superbă şi nu

m-a lăsat să văd cât a costat, dar cred că a fost o avere. Am impresia că e teribil de bogată.Crezi că am făcut bine că am lăsat-o să se poarte aşa extravagant şi generos?

— Dacă a dorit să-ţi dăruiască o rochie, n-aveai cum s-o opreşti. Totdeauna i-a plăcutsă facă daruri. Dar a fost un gest frumos din partea ei. Am voie s-o văd?

— Până vineri, nu. Atunci o să te uimesc cu frumuseţea mea.— Ce-aţi mai făcut?— Am mâncat la restaurant… Isobel stoarse buretele, gândindu-se dacă să-i spună lui

Archie despre Pandora şi masa rezervată, dar apoi se răzgândi, pentru că era sigură că n-ar fi fost de acord… Lucilla şi-a cumpărat o rochie de la bazar.

— Doamne, precis că e plină de purici.— Am convins-o să o ducă la spălătorie. Unul din noi va trebui să meargă la Relkirk

vineri dimineaţă, s-o ia. Dar vestea cea mai grozavă abia acum urmează. Pentru căPandora ţi-a cumpărat şi ţie un cadou şi, dacă-mi dai prosopul, am să ies din baie şi amsă-ţi arăt despre ce e vorba.

El făcu ce i se ceruse.— Un cadou pentru mine? Încercă să-şi imagineze ce-i putuse cumpăra Pandora. Spera

că nu era vorba de un ceas de aur, un cuţitaş de tăiat ţigări de foi sau un ac de cravată – n-ar fi folosit niciunul din aceste lucruri. Ceea ce-i trebuia într-adevăr era o cartuşierănouă…

Isobel se şterse, îşi scoase casca de baie, îşi puse halatul de mătase şi-l legă cucordonul.

— Vino să vezi.Archie se ridică şi o urmă în dormitor.— Uite, acolo.Totul era pus pe pat. Pantaloni ecosez, o cămaşă albă, nouă, încă în punga de celofan,

o eşarfă de mătase neagră pentru talie şi jacheta verde de seară a tatălui său, pe care şi-oamintea foarte bine, deşi n-o mai văzuse de la moartea bătrânului.

— De unde au apărut toate astea?— Jacheta era în pod, la na alină. Am pus-o la aburi, ca să dispară cutele. Iar

pantalonii şi cămaşa sunt de la Pandora. Ţi-am lustruit şi pantofii de seară.— Dar pentru ce toate astea?Archie era năucit.— Pentru vineri seară, prostuţule. Când i-am spus Pandorei că nu poţi purta kilt şi că

vei merge la petrecerea Verenei în smoching, s-a îngrozit. A zis că ai arăta ca un chelnerplătit cu ora. Aşa că s-a dus la domnul Pi endriech, iar el ne-a ajutat să alegem toateastea. Ridică perechea de pantaloni. Nu-i aşa că sunt grozavi? Hai, încearcă-i, Archie, abiaaştept să te văd cum arăţi.

Ultimul lucru pe care şi-l dorea Archie în clipa aceea era să încerce nişte haine noi, darIsobel era aşa de entuziastă, încât nu-l lăsa inima s-o refuze. Aşa că puse paharul penoptieră şi, ascultător, începu să-şi scoată hainele.

— Lasă-ţi cămaşa. N-are rost să o desfacem pe cea nouă, să nu se murdărească. Scoate-ţi pantalonii şi ciorapii ăia vechi şi murdari. Acum…

Cu ajutorul ei, îşi puse pantalonii noi – Isobel închise nasturii şi fermoarul, îi aranjăcămaşa veche, albastră, învârtindu-se pe lângă el, de parcă ar fi fost un copil pe caretrebuia să-l gătească pentru o petrecere. Îi aşeză eşarfa de mătase, legă şireturilepantofilor de seară, îi ţinu jacheta. Apoi îl ajută s-o îmbrace şi-l întoarse spre ea,închizându-i nasturii cu şnur.

— Aşa, spuse ea, netezindu-i părul cu mâna. Du-te şi uită-te în oglindă.Se simţea îngrozitor, fără să ştie din ce motiv. Îl durea piciorul şi-şi dorea o baie

fierbinte, dar porni şchiopătând spre dulap, cum îi ceruse Isobel. Acolo era o oglindămare, pe uşa din mijloc. Nu se dădea în vânt să se privească în oglindă, pentru că ceea cevedea părea un travesti al bărbatului bine făcut şi frumos de altă dată, atât era de slab şide pământiu, atât de lipsit de graţie în hainele ponosite, atât de neîndemânatic cu mersulsău greoi, cu piciorul de aluminiu pe care-l ura.

Chiar şi acum, sub privirile admirative ale soţiei sale, îi trebui ceva vreme până să sehotărască să se privească. Dar constată că nu era chiar aşa de rău. Nu era rău deloc. Arătabine. Pantalonii erau lungi şi destul de strânşi pe picior, perfect croiţi, cu dunga perfectă– aveau o eleganţă aproape militărească. Iar catifeaua grea, strălucitoare a jachetei dădeaexact acea tentă de eleganţă puţin învechită a unui adevărat gentleman, în timp ceverdele pal se potrivea perfect cu dunga verde din modelul pantalonilor.

Isobel îi aranjase părul, dar acum şi-l netezi şi el puţin; se întoarse, încercând să seadmire pe toate părţile. Deschise jacheta să admire brâul fin, de mătase, încolăcit petalie. Încheie din nou jacheta. Se privi în ochi şi zâmbi amar, ruşinat, parcă, de cât demândru se simţea. Se întoarse spre soţia sa.

— Ce crezi?

— Arăţi superb.Archie întinse braţele spre ea.— Lady Balmerino, îmi acordaţi un vals?Ea veni lângă el; Archie o strânse la pieptul său, cu obrazul deasupra capului ei, aşa

cum dansau pe vremuri, strânşi, unul lângă altul, în câte un club de noapte. Prin stratulfin de mătase al halatului îi simţi pielea caldă după baie, curba şoldurilor, talia fină. Sâniidelicaţi, eliberaţi de strânsoarea sutienului, îi atingeau pieptul şi le simţea parfumuldiscret, de săpun bun.

Se mişcau încet, de pe un picior pe altul, legănându-se în braţele celuilalt, dansând,aşa cum puteau, pe o muzică pe care numai ei o puteau auzi.

— Ai ceva foarte important de făcut în clipa asta? o întrebă el.— Nu-mi vine nimic în minte.— Nici cina de pregătit, nici câinii de hrănit, nici vreo pasăre de jumulit sau buruieni

de plivit?— Nu.O sărută apăsat pe păr.— Atunci hai să mergem amândoi în pat.Isobel rămase nemişcată, dar mâinile lui Archie porniră mai departe, de-a lungul

spatelui. După o vreme, ea se desprinse din îmbrăţişarea lui, îl privi drept în ochi şi văzulacrimile ascunse în ochii albaştri, profunzi.

— Archie…— Te rog.— Dar ceilalţi?— Toată lumea are treabă. O să închidem uşa. Punem un bilet cu „Nu deranjaţi“.— Dar… coşmarul?— Coşmarurile sunt pentru copii. Suntem prea bătrâni ca să lăsăm visele să stea în

calea dragostei noastre.— Te-ai schimbat. Isobel se încruntă, cuprinsă de uimire. Ce ţi s-a întâmplat?— Pandora mi-a cumpărat un cadou.— Nu-i vorba de asta. E altceva.— Am găsit pe cineva care să mă asculte. Sus, pe Creagan Dubh, unde numai vântul şi

iarba şi păsările ne ţineau companie şi nu era altcineva care să ne deranjeze. Aşa că i-amvorbit.

— Despre Irlanda de Nord?— Da.— Tot ce-a fost?— Tot ce-a fost.— Explozia bombei şi trupurile sfârtecate şi soldaţii morţi?

— Da.— Şi Neil MacDonald? Şi coşmarul?— Da.— Dar mi-ai spus şi mie. Ai vorbit cu mine. Şi n-a fost de niciun folos.— Pentru că tu eşti o parte din mine. Un străin e altceva. E obiectiv. Până acum nu s-a

mai întâmplat aşa ceva. Nu erau decât rude sau prieteni, care mă ştiau de-o viaţă. Preaapropiaţi.

— Coşmarul e tot acolo, Archie. N-are cum să dispară.— Poate că nu. Dar poate că nu mă mai înspăimântă.— Cum de eşti aşa de sigur?— Mama avea o vorbă. Frica bate la uşă, credinţa se duce să deschidă şi nu e nimeni

acolo. O să vedem. Te iubesc mai mult decât orice pe lume şi numai asta contează.— Of, Archie!Lacrimile îi curgeau pe obraji, iar el le alunga cu săruturi; desfăcu cordonul halatului

ei de baie, strecurându-şi mâna pe sub mătasea moale, mângâindu-i pielea. Buzele lui îicăutau buzele, iar Isobel îl aştepta, pregătită…

— Nu vrei să încercăm?— Acum?— Da. Acum. Imediat. De îndată ce mă ajuţi să ies din pantalonii ăştia blestemaţi.

29Joi, 15 septembrie Virginia, trează încă de la ora cinci, aştepta să se lumineze de ziuă. Era joi, ziua când

Vi împlinea şaptezeci şi opt de ani.Cum îi promisese, Vi o sunase cu o seară înainte, chiar când începeau ştirile de ora

nouă. Lottie era din nou la spitalul din Relkirk, îi spusese Virginiei. Nu se supărase deloc,păruse să accepte ideea. Edie se întristase, dar reuşise s-o convingă şi, până la urmă,acceptase inevitabilul. Iar Vi telefonase la Templehall şi-i dăduse directoruluiinstrucţiuni să-l asigure pe Henry că nu mai era nevoie să-şi facă griji pentru draga luiEdie. Oribilul episod se terminase, în sfârşit. Virginia şi-l putea scoate din minte.

Conversaţia o lăsă pe Virginia într-o stare confuză. Sentimentul cel mai puternic eraacela de binecuvântare, de copleşitoare uşurare, acum putea să suporte noaptea, sădoarmă singură în casa mare şi pustie; putea să doarmă, ştiind cu siguranţă că niciofantomă nu mai bântuie prin grădină, aşteptând să-i sară în spate. Lo ie n-avea să se maiîntoarcă; era închisă şi, odată cu ea, cumplitul secret. Virginia era eliberată.

Totuşi nu se simţea în largul său. Nici nu voia să-şi imagineze cât de nefericită trebuiesă fie Edie, văzând că nu a reuşit, că a fost nevoită să-şi lase încă o dată verişoara înseama unor persoane competente de la spital. Dar precis că, în sinea ei, Edie se simţea şiea uşurată, chiar şi numai pentru faptul că scăpase de responsabilitatea aceea aproapeimposibilă şi că nu mai era nevoită să suporte chinul nesfârşitelor sporovăieli ale luiLottie.

În sfârşit, mai era şi Henry, iar Virginia se simţea vinovată. Ştia părerea lui despreLottie şi cât de teamă îi fusese pentru Edie şi totuşi nu-i trecuse nicio clipă prin cap lucrulcel mai firesc – să dea un telefon la şcoală. Îşi dădea seama că, oricât de ruşinos ar fi fost,motivul principal era că uitase cu totul de Henry, atât fusese de absorbită de ea însăşi şide evenimentele ultimelor două zile.

Întâi, Edmund şi Pandora. Acum, Conrad.Conrad Tucker. Aici, în Scoţia, la Strathcroy, integrat deja în familia Balmerino şi

personaj principal în distribuţia următoarelor zile, prezenţa lui Conrad schimbase faţalucrurilor. O schimbase mai ales pe ea, de parcă i-ar fi revelat o faţetă nebănuită, ascunsăa propriei sale personalităţi. Se culcase cu Conrad. Făcuseră dragoste dintr-o dorinţăreciprocă, legată mai degrabă de consolare decât de pasiune, iar ea rămăsese cu el şi-şipetrecuse noaptea în braţele lui. Un act de infidelitate; adulter. Putea să-i spună oricum,

dar Virginia nu regreta nimic.Edmund nu trebuie să afle niciodată.Vi era o bătrână înţeleaptă, iar faptul că i se confesase nu fusese un act de penitenţă, ci

recunoaşterea unei clipe de mulţumire. Îşi recunoscuse păcatul faţă de altcineva şiscăpase astfel de vină. Dar Virginia fusese total surprinsă de lipsa oricărei remuşcări şiavea impresia că în ultimele douăzeci şi patru de ore se maturizase, crescuse – nu fizic, ciînlăuntrul său. Era ca şi cum s-ar fi luptat să urce o pantă foarte abruptă de deal, iar acumavea timp să-şi tragă răsuflarea, să se odihnească, să evalueze orizontul mai larg pe care-lcucerise prin eforturile sale.

Multă vreme fusese mulţumită să fie doar mama lui Henry, soţia lui Edmund, unmembru al familiei Aird, existenţa ei fiind modelată de clan şi tot timpul, energia şidragostea ei fiind canalizate spre crearea unei ambianţe de familie. Dar acum, Alexacrescuse, Henry plecase, Edmund… Pentru moment, se părea că Edmund ieşise completdin calculele sale. Deci mai rămânea doar ea, Virginia. Un individ, o entitate cu trecut şiviitor, între care se întindeau, ca o punte, anii de căsnicie care trecuseră în zbor. Plecarealui Henry încheiase o perioadă din viaţa ei şi, în acelaşi timp, o eliberase. Nimic n-o maiputea împiedica să-şi ia zborul, cu aripile întinse. Toată lumea era a ei.

Vizita în Long Island, amânată de luni de zile, dar pe care nu şi-o putuse scoate dinminte, era acum posibilă, neîndoielnică, ba chiar obligatorie. Orice ar spune Vi, eramomentul să plece şi, dacă era nevoie de scuze, avea să aducă în discuţie vârsta înaintatăa bunicilor şi dorinţa ei arzătoare de a-i vedea înainte ca ei să fie prea bătrâni, să se maipoată bucura de compania ei; înainte să fie loviţi de boală sau infirmitate; înainte sămoară. Asta era scuza. Dar adevăratul motiv avea în mare parte legătură cu Conrad.

El va fi acolo. Va fi prin preajmă. În oraş sau în Southampton, dar puteau vorbioricând la telefon. Puteau fi împreună. Un bărbat pe care bunicii ei îl plăcuserăîntotdeauna. Un om cumsecade. Nu era genul de om care să dispară pe neaşteptate, caresă-şi încalce promisiunile sau să te dezamăgească tocmai când aveai mai mare nevoie deel; nici nu s-ar fi îndrăgostit de o altă femeie. Îi trecu prin minte că încrederea era,probabil, mai importantă decât dragostea, pentru ca o legătură să reziste cu adevărat.Avea nevoie de timp şi spaţiu ca să depăşească această nesiguranţă; avea nevoie de uninterludiu, în care să stea deoparte şi să revizuiască situaţia. Avea nevoie de consolare şiştia că o putea găsi în compania celui care-i fusese întotdeauna prieten, iar acum îi eraamant. Amantul ei. Ce cuvânt ambivalent, plin de sensuri profunde. Îşi verifică încă odată conştiinţa, încercând să găsească acel bob de vină obligatoriu, dar nu găsi nimic înafară de un soi de siguranţă, o forţă consolatoare, de parcă acest Conrad îi mai dăduse oşansă, dreptul la o nouă tinereţe, libertatea deplină, neîntinată. Orice ar fi fost, ştia că nuputea să refuze acest dar, lăsându-l să se piardă pentru vecie. Leesport era aproape şinumai un zbor cu avionul o despărţea de el. Era neschimbat, pentru că locul acela nu se

schimba niciodată. Simţea în nări aerul tare de toamnă, zărea străzile largi, umbrite, dinloc în loc, cu frunze stacojii, fumul de la primele focuri ieşind pe coşurile caselorimpunătoare, ridicându-se blând spre cerul de un albastru intens al verii indienespecifice în Long Island.

Rămase nemişcată, amintindu-şi de anii de demult. Ziua Muncii trecuse, copiii erauiarăşi la şcoală, localurile de pe plajă se închiseseră. Dar precis că bunicul nu-şi scoseseîncă la mal bărcuţa cu motor, iar splendida plajă de la Atlantic se afla chiar acolo, la micădistanţă. Dune de nisip şi o briză uşoară; nisipuri nesfârşite, presărate cu scoici,dantelate de valurile înspumate. Simţea parcă spuma pe obraji. Se vedea, ca de la maredistanţă, păşind printre scoici, o siluetă profilată pe cerul serii, cu Conrad alături…

Şi atunci, în ciuda tuturor celor întâmplate, Virginia se trezi zâmbind, nu dintr-oplăcere romantică, ci dintr-un sănătos simţ al ridicolului. Astea erau visuri deadolescentă, decupate din vreo reclamă de televiziune. Parcă auzea muzica siropoasă şivocea sinceră, vibrantă a vreunui bărbat care încerca s-o convingă să folosească cine ştiece şampon, deodorant sau detergent biodegradabil. Ar fi prea uşor să-şi treacă ziua,pierdută într-un nor de fantezii. Nu pentru că visurile ar fi fost prerogativul exclusiv altinereţii, ci pentru că cei mari n-aveau timp să se lase pradă imaginaţiei. Aveau preamulte de făcut, prea multe griji şi probleme. Ca şi ea. Chiar în acel moment. Viaţaimediată, cu exigenţele ei, îi solicita atenţia. Îndepărtă cu hotărâre gândul la Leesport şila Conrad şi-şi îndreptă atenţia spre Alexa. Alexa era prioritatea numărul unu. Alexaurma să ajungă la Balnaid într-o oră, două şi, cu o lună în urmă, la Londra, Virginia îifăcuse o promisiune.

„… tu şi tati, se rugase Alexa. Nu-i aşa că n-o să vă mai certaţi? N-aş suporta oatmosferă de ură… “

Iar Virginia îi dăduse toate asigurările. „Nu, sigur că nu. Uită toate astea… O să nedistrăm grozav…”

N-avea voie să promită ceva şi apoi să nu se ţină de cuvânt şi era destul de mândră casă-şi dea seama că nici aceasta nu făcea excepţie. Până vineri seara, Edmund avea să seîntoarcă acasă. Virginia se întreba dacă-i va aduce altă brăţară de aur şi spera că nu,pentru că nu numai Henry se afla între ei, ca o pradă la care să se repeadă fiecare, dar şiaceastă nouă înţelegere a Virginiei, despre ea însăşi şi soţul său. Simţea că nimic nu vamai fi simplu sau direct de acum încolo, dar trebuia, de dragul Alexei, să lase aceastăimpresie. Se punea, de fapt, problema să reziste în următoarele câteva zile. Îşi imagina oserie de obstacole: sosirea Alexei, picnicul lui Vi, sosirea lui Edmund acasă, masa de laIsobel, petrecerea de la Verena. Trebuia să se gândească, pe rând, la fiecare dintre acesteaşi să nu-şi arate nicio clipă sentimentele. Nici îndoială, nici po ă, nici suspiciune saugelozie. Până la urmă, toate acestea vor lua sfârşit. Iar după plecarea musafirilor dinseptembrie şi revenirea vieţii la normal, Virginia, eliberată de orice obligaţie, putea să se

gândească la plecare.Aştepta să se lumineze de ziuă, întorcându-se, din când în când, să vadă ora pe ceasul

de lângă pat, dar pe la şapte se săturase de această ocupaţie inutilă şi părăsi, cu bucurie,patul cu cearşafurile mototolite.

Trase draperiile şi, de afară, o întâmpină cerul azuriu, grădina cu umbrele saleprelungi, matinale şi ceaţa uşoară, care se ridica deasupra câmpurilor. Toate acestea erausemne potenţiale pentru o zi frumoasă. Odată cu răsăritul, ceaţa avea să dispară şi, cupuţin noroc, putea fi chiar cald.

Se simţea mai uşurată. Dacă tocmai astăzi ar fi fost întâmpinată de o zi friguroasă,cenuşie, ploioasă, ar fi fost un dezastru pentru ea. Nu numai pentru că era şi aşa destulde demoralizată ca să mai aibă nevoie de alte motive de deprimare, ci şi pentru că,oricum ar fi fost vremea, picnicul lui Vi, vrând-nevrând, ar fi avut loc. Vi respecta tradiţiaşi nu-i păsa dacă musafirii erau nevoiţi să se adăpostească sub umbrele de golf, să sebălăcească prin apă în cizme de cauciuc ori să-şi prăjească cârnăciorii uzi pe grătarulumed, plin de fum. În anul acesta se părea totuşi că erau scutiţi de asemenea plăcerimasochiste.

Virginia coborî la parter, se ocupă de câini şi-şi pregăti un ceai. Se gândi să-şi facă cevade mâncare, dar abandonă această idee şi urcă din nou la etaj, să se îmbrace şi să-şi facăpatul. Auzi zgomotul unei maşini, se repezi la fereastră, dar nu văzu nimic. Probabilcineva trecuse prin faţa porţii, îndreptându-se spre şosea.

Reveni în bucătărie şi puse de cafea. La ora nouă se auzi telefonul, iar ea se repezi sărăspundă, gândindu-se că era probabil Alexa, care-i dădea telefon de pe drum, să-şijustifice întârzierea. Dar era Verena Steynton.

— Virginia, scuză-mă că te sun aşa de dimineaţă. Te-ai sculat?— Bineînţeles.— Minunată zi. N-ai cumva nişte feţe de masă de damasc? Albe şi cât mai mari.

Numai la asta nu ne-am gândit şi bineînţeles că Toddy Buchanan n-are de unde să facărost.

— Cred că am vreo şase, dar trebuie să le caut. Erau ale lui Vi; le-a lăsat aici când s-amutat.

— Sunt suficient de lungi?— Bune pentru un banchet. Le folosea la petreceri.— N-ai putea să fii aşa drăguţă şi să le aduci la Corriehill în dimineaţa asta? Aş veni eu

să le iau, dar ne ocupăm cu toţii de flori şi, pur şi simplu, n-am nicio clipă liberă.Virginia era bucuroasă că Verena nu-i putea vedea faţa.— Da. Da, aş putea s-o fac, spuse ea, încercând să pară cât mai amabilă. Dar nu pot să

vin până ce nu sosesc Alexa şi Noel, iar ei încă n-au apărut. Şi pe urmă trebuie să mă ducla Vi la picnic…

— Nu-i nicio problemă… treci doar să le laşi. Nici nu ştii cât îţi sunt derecunoscătoare. Eşti adorabilă. Caută-l pe Toddy şi lasă-le la el… şi ne vedem mâine, dacănu se poate mai devreme. Pa-a…

Închise. Virginia o ă, puţin exasperată, pentru că ultimul lucru pe care şi-l dorea îndimineaţa aceea era să parcurgă cu maşina cei cincisprezece kilometri până la Corriehillşi pe urmă să se întoarcă. Totuşi, după atâţia ani petrecuţi în Scoţia, se adaptase laobiceiurile locului şi unul dintre acestea era ca, la nevoie, toată lumea să pună umărul latreabă – chiar dacă era problema altcuiva – şi să nu lase să se vadă nemulţumirea. Segândi că organizarea unei petreceri era un moment greu, dar, chiar şi aşa, ar fi preferat caVerena să se fi gândit mai din timp la feţele de masă.

Notă „feţe de masă“ pe blocnotesul aflat lângă telefon. Se gândi din nou la picnic şipuse un pui mare la cuptor. Până să se facă şi să se răcorească, Alexa avea să ajungă,probabil, acasă şi putea s-o roage pe ea să-l taie în bucăţi.

Telefonul sună din nou. De data asta era Edie.— Poţi să treci să mă iei şi pe mine la picnic?— Da, sigur că da. Vin cu plăcere. Edie, îmi pare rău pentru Lottie.— Da, spuse Edie scurt, aşa cum făcea ori de câte ori era necăjită, dar nu voia să

vorbească despre ceva. M-am simţit groaznic.Ceea ce n-o lămurea pe Virginia era dacă Edie se simţise groaznic pentru că Lo ie

trebuise să plece, sau din cauza implicării Virginiei în această tristă întâmplare.— La ce oră să fiu gata?— Trebuie să mă duc la Corriehill cu nişte feţe de masă, dar încerc să fiu la tine pe la

douăsprezece.— Alexa a ajuns?— Încă nu.— Vai de mine, sper că n-au păţit nimic, spuse Edie, îngrijorată, gândindu-se imediat

la vreun accident ori vreo defecţiune.— Nu-ţi face griji. Poate e aglomeraţie pe drum.— Pe mine mă îngrozesc drumurile astea.— Stai liniştită. Ne vedem la prânz şi până atunci vor veni şi ei.Virginia îşi mai turnă o cană de cafea. Telefonul suna din nou.— Balnaid.— Virginia.Era Vi.— La mulţi ani!— Ce zici, ce noroc am cu vremea asta? A venit Alexa?— Încă nu.— Mă gândeam că ar fi trebuit să ajungă până acum.

— Şi eu la fel, dar încă n-au apărut.— De-abia aştept s-o văd, drăguţa de ea. De ce nu veniţi cu toţii la Pennyburn mai

devreme să bem o ceaşcă de cafea şi să stăm la taclale înainte să pornim sus pe deal?— Nu pot. Virginia îi explică despre feţele de masă. Nici nu ştiu unde să le caut.— Sunt pe ra ul de sus, în dulapul de rufărie, împachetate în hârtie albastră. Verena

asta încurcă pe toată lumea. De ce nu s-a gândit să te întrebe mai din timp?— Cred că i-au scăpat multe lucruri.— Atunci, când ajungeţi aici?Virginia reflectă, încercând să găsească o soluţie.— Am să-i trimit pe Noel şi pe Alexa la Pennyburn, cu maşina de teren. Eu am să

merg la Corriehill cu maşina mică, iar pe drum o iau pe Edie şi venim la Pennyburn.După aceea luăm tot ce trebuie pentru picnic în maşina de teren şi plecăm cu toţiiîmpreună.

— Ce pricepută eşti la organizare! Precis că asta se datorează mamei tale americane.Adu, te rog, şi nişte pături, bine? Şi pahare de vin pentru voi.

Sub „feţe de masă“, Virginia mai notă „pături, pahare de vin“.— … Şi îi aştept, pe Alexa şi Noel, pe la unsprezece.— Sper că nu sunt prea obosiţi.— A, n-au cum să fie obosiţi, o asigură Vi. Sunt tineri. Noel Keeling era orăşean, născut şi crescut la Londra, în mediul străzilor urbane, cu

weekenduri petrecute departe, la ţară. Din când în când făcea câte o escapadă şi luaavionul până la Costa Smeralda ori Algarve, să stea cu prietenii, să joace golf sau tenissau să se relaxeze făcând puţin iahting. Turismul, vizitarea bisericilor sau a castelelor,admirarea imenselor podgorii nu intrau în planurile sale de distracţii şi, dacă i se sugerao astfel de ieşire, găsea de obicei motive să se retragă, petrecându-şi timpul, în loc deasta, fie întins la soare, lângă piscină, fie coborând în cel mai apropiat oraş, unde lua locla o masă pe terasa vreunui bar şi privea agitaţia trecătorilor din jur.

O dată, cu câţiva ani în urmă, când venise în Scoţia să petreacă o săptămână cu nişteprieteni, la pescuit de somoni, luase avionul de la Londra la Inverness; acolo îl aştepta unalt membru al grupului şi împreună au pornit cu maşina spre Oykel Bridge. Plouase. Acontinuat să plouă tot drumul, până la hotel şi apoi, fără întrerupere, pe toată durataşederii lor acolo. Din când în când, ceaţa se risipea, scoţând la iveală un teren cu vegetaţiemaronie, fără copaci – şi cam atât. Amintirile acelei săptămâni erau amestecate. Îşipetrecuse fiecare zi stând până la brâu în apa repede a râului, încercând să prindă peştiiiuţi de sub apele învolburate. Fiecare seară trecuse într-o atmosferă de plăcută amiciţie,cu cantităţi respectabile din delicioasa mâncare scoţiană şi cantităţi şi mai mari dewhisky de malţ. Natura înconjurătoare nu-i făcuse nicio impresie.

Acum însă, la volanul micuţului său Volkswagen Golf, aflat pe ultimele mile aleacestei lungi călătorii, simţi nu numai că se afla pe un teren cunoscut, ci şi că acesta eraplin de surprize.

Terenul cunoscut era o metaforă. Ştia din experienţă cum să se poarte ca musafir,având în spate mulţi ani de vizite la ţară în weekend – şi nici măcar nu era pentru primadată când venea să stea într-o casă necunoscută, la oameni străini. În anii trecuţi obişnuiasă facă un grafic al fiecărui weekend, acordând un număr de stele pentru confort şiplăcere. Dar asta se întâmpla când era mult mai tânăr şi mai sărac şi nu-şi permitea sărefuze nicio invitaţie. Acum, mai matur şi prosper, cu prieteni şi cunoştinţe pe măsură,devenise mai selectiv şi era arareori dezamăgit.

Dar, dacă era să fie corect, jocul avea regulile sale prestabilite. Aşa că, în valiza dinportbagaj, nu-şi pusese numai smochingul şi diverse haine sport, ci şi o sticlă de whiskyFamous Grouse pentru gazdă şi o cutie mare de bomboane din ciocolată de casă, pe careo cumpărase de la Bendix pentru soţia acestuia. Pentru bunica Alexei, care îşi celebra închiar acea zi împlinirea a şaptezeci şi opt de ani de viaţă, adusese săpun şi ulei de baiemarca Floris, în ambalaje strălucitoare – acesta era cadoul său standard pentru doamneîn vârstă, cunoscute şi necunoscute; iar pentru Katy Steynton, pe care n-o văzuseniciodată, o pictură cinegetică, cu un cocker spaniel cu ochii trişti, ţinând în gură unfazan.

Aşadar, aducând cadouri, se conforma regulilor.Teritoriul neaşteptat, cel al surprizelor, era impresia pe care i-o făcuse superbul

comitat Relkirkshire. Niciodată nu-şi imaginase domenii atât de bogate şi prospere,ferme atât de pline de verdeaţă, perfect aliniate, unde cirezi de vite sănătoase păşteau înlinişte. Nu se aşteptase să treacă pe drumuri străjuite de mesteceni, dincolo de care sezăreau grădini pline de flori parfumate, multicolore. Călătorind noaptea, zărise primeleraze de lumină furişându-se prin ceaţa dimineţii, dar acum soarele îşi făcuse datoria şiumbrele dispăruseră, făcând loc unei zile pline de strălucire. După ce Relkirk rămăseseîn urmă, porniră pe drumul pustiu, printre câmpurile acoperite de paie aurii, pe lângărâuri învolburate, pâlcuri de ferigi de culoarea şofranului; cerul era nesfârşit, iar aerulavea puritatea cristalului, nepoluat de fum sau de smog sau de oricare din ororileproduse de mâna omului. Era ca şi când s-ar fi întors în timp, într-o lume pe care o credeadefinitiv pierdută. Cunoscuse oare această lume? Sau o ştiuse altă dată şi uitase, pur şisimplu, că există?

Podul Caple. Traversară un râu, aflat departe, în ravena de dedesubt, apoi cotiră pelângă indicatorul pe care scria „Strathcroy“. Dealurile cu iarba-neagră încă în floare seînălţau de ambele părţi ale drumului strâmt şi şerpuit. Zări câteva ferme risipite îndepărtare, un cioban cu turma de oi îndreptându-se, peste păşunile verzi, către un câmpsălbatic, aflat ceva mai jos. Alexa, cu Larry pe genunchi, stătea lângă el. Larry dormea,

dar Alexa era vizibil concentrată, reuşind cu greu să-şi ascundă entuziasmul reveniriiacasă. Adevărul era că nu-şi mai putuse stăpâni nerăbdarea de câteva săptămâni încoace,numărând zilele rămase în calendar; îşi tunsese părul, cumpărase cadouri şi bătusemagazinele în căutarea unei rochii noi. Umblase însă inutil şi renunţase la magazine,preferând o firmă care închiria modele minunate – se topise după o rochie miniadorabilă, decorată cu auriu, dar vânzătoarea o convinsese că picioarele ei nu sepotriveau cu moda mini – şi se lăsase înduplecată să aleagă o rochie tradiţională dinmătase înflorată care, după părerea lui Noel, îi dădea o alură romantică, adorabilă. Înultimele două zile se învârtise ca un titirez, ocupată cu rezolvarea ultimelor amănunte;împachetase valizele pentru amândoi, călcase cămăşile lui Noel, golise frigiderul şi lăsasevecinilor un rând de chei, pentru cazul când casa ar fi fost atacată de hoţi. Toate astea aufost duse la bun sfârşit într-un entuziasm debordant, cu energia unui copil, iar Noelprivise toată această foială cu tandreţe şi înţelegere, fără să poată spune că era la fel deentuziast.

Şi totuşi, acum, la capătul acestui lung drum, când soarele îşi trimitea razele din cerulvast, ca din alte vremuri, aerul curat pătrundea prin fereastra deschisă şi fiecare cotiturăa drumului promitea o nouă surpriză, entuziasmul ei deveni dintr-odată contagios şiNoel se simţi cuprins de sentimente ciudate – nu chiar fericire, ci o explozie de bunăstarefizică, poate cea mai apropiată de fericire. Dintr-un impuls, luă o mână de pe volan şi oaşeză pe genunchiul Alexei, iar ea îi răspunse imediat, aşezându-şi mâna peste mâna lui.

— Nu-ţi spun tot timpul „nu-i aşa că e frumos“, pentru că, dacă aş face aşa, ar fi preabanal, spuse ea.

— Ştiu.— Iar revenirea acasă are întotdeauna ceva special, dar mai ales acum, când eşti cu

mine. La asta mă gândeam. Degetele li se împletiră. Niciodată n-a fost ca acum.Noel zâmbi.— Am să mă port cât pot eu de frumos, ca să rămână aşa.Alexa se aplecă şi-l sărută pe obraz.— Te iubesc, îi spuse.Cinci minute mai târziu au ajuns. În dreptul satului, au traversat încă un pod, au

trecut printre porţile deschise şi au intrat pe alee. Pajişti, pâlcuri de rododendroni şiazalee, iar în zare, dealurile care mergeau spre sud. Noel opri în faţa casei, pe care orecunoştea din fotografia Alexei, acum însă se afla în faţa lui, reală, solidă şi trainică, cuserele înălţându-se pe o latură. Viţa sălbatică, acum în tonuri stacojii, încadra uşa de laintrare, deschisă şi, înainte ca Noel să oprească motorul, cei doi cockeri îşi făcurăapariţia, nu pozând cuminţi în capul scărilor, ci alergând spre ei cu urechile fluturând, capentru a-i studia pe nou-veniţi. Larry, trezit brusc, le răspunse pe măsură, sărind dinbraţele Alexei când aceasta ieşi din maşină.

Aproape în acelaşi moment, chiar în spatele câinilor, îşi făcu apariţia şi Virginia, înjeanşi şi cu o bluză albă fără guler, arătând la fel de grozav ca şi în hainele elegante încare o văzuse la Londra, pentru prima şi ultima dată.

— Alexa, draga mea. Am crezut că nu mai veniţi.Îmbrăţişări şi săruturi. Întinzându-se, ca să scape de durerile din braţe şi picioare,

Noel urmărea bucuria revederii.— Uite-l şi pe Noel, spuse Virginia, întorcându-se spre el. Mă bucur să te revăd.Primi şi el, cu mare plăcere, un sărut.— N-a fost prea obositor drumul? Alexa, nu mai suport larma asta. Lasă-l pe Larry să

se împrietenească cu ai mei aici, în grădină, altfel îmi udă covoarele. De ce aţi întârziataşa de mult? Vă aştept de câteva ore.

— Ne-am oprit la Edinburgh să ne luăm micul dejun, explică Alexa. Noel are acolonişte prieteni – Delia şi Calum Robertson. Locuiesc într-o căsuţă adorabilă, în zonavechilor grajduri regale, chiar lângă Moray Place. I-am trezit cu pietricele în fereastră şiau coborât să ne deschidă, ne-au pregătit ouă cu şuncă şi nu s-au supărat deloc că i-amtrezit. Ar fi trebuit să te sun, dar nu m-am gândit. Îmi pare rău.

— Nu contează. Important e că aţi ajuns. Dar n-avem nicio clipă de pierdut, pentru cătrebuie să fiţi la Vi la unsprezece, să vă beţi cafeaua cu ea înainte să plecăm cu toţii suspe deal, pentru picnic. Aruncă spre Noel o privire plină de înţelegere. Bietul de tine, n-aiparte de nicio clipă de odihnă, dar Vi abia aşteaptă să vă vadă pe amândoi. Crezi cărezişti? Nu eşti prea obosit după un drum atât de lung?

— Niciun pic, o asigură el. Am condus amândoi, pe rând, iar cel care nu era la volan aputut să aţipească puţin…

Deschise portbagajul maşinii, iar Virginia ridică uimită din sprâncene.— Doamne, câte bagaje aveţi! Hai să le ducem înăuntru… Acum se afla în dormitor, unde rămăsese să-şi despacheteze bagajele. Uşa era

deschisă şi auzea, dinspre culoar, vocile Alexei şi Virginiei, care mai aveau încă destulede discutat. Din timp în timp se auzea câte un hohot de râs. Noel închise uşa, dorindu-şiun moment de intimitate înaintea următoarelor cerinţe pe care trebuia să leîndeplinească. Trebuia să plece cu maşina de teren, un Subaru – aşa i se spusese.Intervenise o încurcătură cu nişte feţe de masă, dar el şi Alexa urmau să-şi bea cafeaua cubunica ei, iar mai târziu, Virginia şi Edie aveau să li se alăture, după care întregul gruptrebuia să pornească sus pe deal, pentru picnicul aniversar.

Nu-l deranja acest proiect; din contră, era parcă nerăbdător să vadă ce surprize îi vamai rezerva această zi. Deschise geamantanul şi începu să despacheteze la nimereală.Agăţă smochingul în impunătorul dulap victorian, apoi scoase cadoul pentru Vi,periuţele de dinţi, trusa de toaletă. Puse periuţele pe masă şi se duse să inspecteze baia.

Se trezi în faţa unei căzi masive, cu robinete gigantice din alamă; marmură pe jos, oglinzipână în tavan, prosoape pufoase, frumos împăturite şi aşezate pe un suport încălzit. Eraepuizat şi murdar după drum şi, cedând unui impuls, deschise robinetele, îşi aruncăhainele cât colo şi făcu cea mai scurtă, cea mai fierbinte baie din viaţa lui. Simţindu-semult mai bine, se îmbrăcă din nou şi, încheindu-şi cămaşa curată, se îndreptă sprefereastră, privind superba panoramă care se deschidea dincolo de marginile grădinii.Câmpuri, oi, dealuri. Liniştea fu întreruptă de ţipătul prelungit al unei mierle, care sepierdu apoi în depărtări, făcându-l pe Noel să se întrebe de când nu mai auzise unasemenea sunet tulburător, evocator, fără să poată găsi un răspuns.

Virginia Aird era pe jumătate americancă; tânără, plină de viaţă şi şarm. Odată, într-ocălătorie de afaceri în Statele Unite, Noel locuise în casa unui coleg, în statul New York.Era un fel de ranch, o casă de fermieri bogaţi, aşezată pe o pajişte care se învecina cupajiştea altei case, construită cu gândul în primul rând la comoditate şi uşurinţa deîntreţinere. Încălzire centrală excelent gândită, alături de toată aparatura casnicămodernă necesară. Ar fi trebuit să fie locul ideal pentru petrecerea unui weekend deiarnă. Şi totuşi, nimic nu fusese conform aşteptărilor, pentru că gazda, deşi era o femeieadorabilă, nu se pricepea câtuşi de puţin să vadă de oaspeţi. Deşi avea o bucătărie perfectutilată, nu se obosise niciun moment ca să le gătească ceva. În fiecare seară se îmbrăcauşi ieşeau la clubul local să mănânce şi tot ce reuşeau să primească din bucătăria aceeaerau ochiuri prăjite sau sandviciuri cu carne de vacă, făcute la cuptorul cu microunde.Dar asta nu era tot. În salon exista un cămin adevărat, dar pe grilaj erau aşezate ghivecede plante şi, în locul unui foc strălucitor, centrul atenţiei era televizorul, în jurul căruiafuseseră aşezate canapelele prea confortabile şi fotoliile adânci. Duminica după-amiaza,familia îşi petrecea timpul urmărind un meci de fotbal american, ale cărui reguli şicanoane rămăseseră de neînţeles pentru Noel. Avea televizor şi în dormitor, iar baiaauxiliară era echipată cu meticulozitate – duş, prize pentru aparatul de bărbierit şi chiarun bideu, dar cel mai mare dintre prosoapele asortate de-abia îi acoperea părţile delicateale corpului, iar aceste mici inconveniente îl făcuseră să se gândească cu regret laconfortul prosoapelor sale imense, albe, pufoase de acasă. Dar cel mai rău fusese că i seblocaseră sinusurile din cauză că dormise într-o cameră încălzită, ale cărei ferestrerefuzau să se deschidă.

Era o mojicie şi ingratitudine din partea lui să le găsească pricină, pentru că fuseserădeosebit de amabili cu el, dar niciodată, în toată viaţa lui, nu fusese mai fericit să scapedintr-un loc.

Se auzi din nou ţipătul mierlei. Pace. Şi… se întoarse cu faţa spre dormitor, aşezându-şi cămaşa în jeanşi… o minunată opulenţă edwardiană. Ca şi în strada Ovington, numaică aici totul era făcut la o scară masivă, masculină. Baia imensă, făcută pentru un bărbatînalt. Prosoapele mari, draperiile grele, legate de fiecare parte cu şnur de mătase. Se

gândi din nou la Virginia şi înţelese că, deşi nu-i fusese deloc teamă că acel sejur înAmerica suburbană s-ar fi putut repeta, nu se aşteptase ca ea să fie stăpâna unei casecare fusese probabil decorată şi mobilată cu cincizeci de ani în urmă, fără să mai fi fostmodificată între timp.

Dar era de acord cu acest lucru. Se simţea foarte bine. Îi plăcea spiritul locului,confortul trainic, mirosul plăcut, de casă de ţară, strălucirea mobilei lăcuite şi îngrijite,prospeţimea cearşafurilor, sentimentul de familie. Punându-şi şosete curate, un pulovergros, periindu-şi părul, se trezi fluierând. Se privi în oglindă şi zâmbi mulţumit. Deja sesimţea grozav.

Gata, în sfârşit, ţinând în mână cadoul pentru Vi, ieşi din dormitor, coborî scările şi,mergând după sunetul vocilor feminine, ajunse în bucătăria Virginiei. Nu era ca înreviste, dar era mare şi primitoare şi plină nu de soare, ci de un plăcut miros de cafea.Alexa tăiase cu pricepere un pui în bucăţi şi acum punea totul într-o cutie de plastic, iarVirginia, cu un şorţ peste pantaloni, umplea filtrul cu apă pentru cafea. Când îl văzu peNoel, lăsă totul deoparte şi opri aparatul.

— Totul e-n regulă? îl întrebă.— Perfect. Am făcut o baie, iar acum sunt gata de orice.— Ce ai acolo, un cadou pentru Vi? Pune-l în cutia asta mare, lângă ale noastre…Era o cutie de carton deja plină ochi cu tot felul de pachete frumos ambalate, de forme

ciudate. Îl puse pe al său alături.— Cineva i-a făcut cadou o sticlă.— Henry. E vin de plante. L-a câştigat la tombolă. Noel, maşina e în spatele casei.

Poate poţi să pui cutia înăuntru, lângă celelalte lucruri, ca să i-o dai lui Vi când ajungeţi laPennyburn.

Noel luă cutia în braţe şi o duse afară, pe uşa deschisă. În curtea din spate se aflamaşina, un vehicul zdravăn, cu transmisie pe patru roţi, cu compartimentul din spate pejumătate plin cu tot felul de lucruri. Pentru Noel, picnic însenina un sandvici în aer liber,ori o gustare asortată cumpărată de la Fortnum’s, plus şampanie, care se deschideaceremonios pe terenurile de la Glyndebourne. Pregătirile de acum păreau însă făcutepentru o armată întreagă. Pături, umbrele; undiţe de pescuit, coşuri şi pungi; un sac dehârtie, plin cu cărbuni; un altul, cu cele necesare pentru aprins focul; grătare şi cleşti;bolurile pentru câini; o sticlă de apă, cutii de bere; un coş plin cu farfurii de plastic înculori vii şi câteva pahare de plastic. Pe lângă astea, un sul de hârtie, impermeabile,aparatul de fotografiat al Alexei, un binoclu.

Aşeză cutia cu cadouri şi Alexa apăru şi ea, cu încă un coş, în care pusese termosul decafea şi cutia cu bucăţile de pui rece, câteva ceşti, lesele câinilor şi un fluier.

— Parcă am pleca cu cortul pentru cel puţin două săptămâni, îi spuse Noel.— Trebuie să fim pregătiţi pentru orice eventualitate.

Noel îi luă cutia din braţe şi găsi un loc unde s-o pună.— Ar trebui să plecăm. Deja suntem în întârziere.— Dar câinii?— Vin cu noi toţi trei. Va trebui să-i înghesuim lângă celelalte lucruri.— Nu pot sta pe bancheta din spate?— Nu, pentru că vom fi cinci pe drumul spre deal şi nici Vi, nici Edie nu sunt deloc

slabe.— Putem lua şi maşina mea.— Putem, dar n-am ajunge prea departe. Stai să vezi drumul. E abrupt şi foarte greu.

Asta e singura maşină care poate merge pe acolo.Noel era grijuliu cu Volkswagenul său, aşa că nu mai făcu niciun comentariu. Cei trei

câini au fost aduşi la maşină, înghesuiţi înăuntru şi apoi Noel închise capota în urma lor.Alexa şi Noel au urcat în faţă, cu Noel la volan. Virginia, cu şorţul la brâu, veni să-şi iarămas-bun.

— Vin şi eu pe la douăsprezece şi un sfert, le spuse. Distracţie plăcută cu Vi.Maşina porni, coti pe lângă casă, ieşi pe porţi, trecu peste pod. Pe măsură ce mergeau,

Alexa îi povestea toate noutăţile locale.— Tata e la New York. Am aflat despre asta când tăiam puiul. Dar se pare că se

întoarce în cursul zilei de mâine, aşa că va fi prezent la petrecere. Iar Lucilla Blair e laCroy… s-a întors din Franţa… cu Pandora Blair. Pandora e sora lui Archie Balmerino, aşacă ai să-i cunoşti pe amândoi.

— Vin cu toţii la picnic?— Cred că da. Nu sunt sigură de Pandora, totuşi. Îmi doresc s-o văd, pentru că n-o

cunosc. Doar am auzit despre ea. E oaia neagră a familiei Balmerino şi are o reputaţieteribil de proastă.

— Sună interesant.— Ei, nu te entuziasma aşa. E cu cel puţin zece ani mai bătrână decât tine.— Întotdeauna mi-au plăcut femeile mai mature.— Nu cred că „matură“ e cuvântul potrivit pentru Pandora. Şi mai e un tip care stă la

Croy. Îl cheamă Conrad Tucker. E american şi vechi prieten de-al Virginiei. Nu eextraordinar? Iar săraca Virginia a trebuit să-l ducă chiar ea la şcoală pe Henry, pentru cătata nu era aici. Mi-a spus că a fost oribil şi că nu vrea să vorbească despre asta. Şi încă n-are nicio veste de la dragul de Henry, aşa că nu ştim cum se simte. Virginia zice că nuvrea să-l sune pe director, ca nu cumva să o considere o mamă nebună.

Ajunseseră în sat.— … Nu ştiu de ce n-ar trebui să telefoneze. Nu văd de ce să nu vorbească cu Henry

dacă asta doreşte. Ia-o la stânga pe aici, Noel, pe poarta aceea şi apoi în sus pe deal. Amajuns la Croy. Domeniul lui Archie Balmerino. Cred că el e la vânătoare astăzi, dar

mergem cu toţii la ei la masă mâine-seară, înainte de petrecere, aşa că ai să-l vezi atunci…Drumul urca abrupt, pe terenul unei ferme, care fusese altă dată parc. Fagii

impunători aveau frunzele îngălbenite, iar în zare dealurile îşi profilau piscurile pe cerulstrălucitor de toamnă. În ciuda soarelui cald, se simţea un vânt destul de tăios, iar Noelera bucuros că-şi luase puloverul cel gros.

— Acum o luăm pe drumul ăsta. Pe vremuri era groaznic, o cărare denivelată careducea la căsuţa grădinarului, dar Vi a aranjat-o când a cumpărat terenul de la Archie. Emaniacă la grădinărit. Ţi-am mai spus asta. Dar uite ce privelişte are casa. Sigur, e înbătaia vânturilor, dar de când au crescut fagii e mai bine…

Casa, de un alb orbitor în lumina soarelui, se afla în mijlocul unei grădini, cu pajiştiverzi şi straturi de flori în culori vii. Când Noel trase maşina în faţa casei, uşa de laintrare se deschise şi o femeie masivă, bine făcută, le apăru în întâmpinare, cu braţeledeschise şi părul fluturând în vânt. Era îmbrăcată cu o fustă foarte veche, din tweed, unjerseu, şosete şi ghete zdravene. Alexa, sărind din maşină, fu aproape imediat înghiţită înîmbrăţişarea solidei sale bunici.

— Alexa, dragul meu copil, ce bucurie să te văd.— La mulţi ani.— Am şaptezeci şi opt de ani, draga mea. Nu e îngrozitor? Sunt bătrână ca Matusalem.O sărută pe Alexa, iar apoi, privind pe deasupra capului nepoatei sale, îl urmări pe

Noel coborând din maşină şi îndreptându-se spre ea. Privirile li se întâlniră; cea a luiViolet era strălucitoare şi fermă; fermă, dar nu lipsită de bunătate. „Mă studiază“, îşispuse Noel. Zâmbi cât mai deschis cu putinţă:

— Bună ziua. Eu sunt Noel Keeling.Violet o lăsă pe Alexa şi-i întinse mâna. Noel i-o luă într-a sa şi simţi strânsoarea

sănătoasă a palmei calde şi uscate, cu degete puternice. Nu era o bătrână frumoasă şiprobabil că nici nu fusese vreodată, dar era multă energie şi înţelepciune în faţa arsă desoare şi părea că toate ridurile se datorau numai râsului. O plăcu imediat şi simţi cumîntre ei se stabileşte o legătură mută, instinctivă; dar era sigur că era genul de om care,deşi capabil de o ostilitate implacabilă, ar fi putut fi cel mai sincer şi constant prieten.Dintr-odată îşi dori ca Violet să fie de partea sa. Şi atunci, ea îi spuse ceva ciudat.

— Nu ne-am mai întâlnit?— Nu cred.— Numele dumitale. Keeling. Îmi pare cunoscut. Ridică din umeri, apoi dădu drumul

mâinii. Nu contează.Îi zâmbi, iar Noel îşi dădu seama că, deşi nu fusese niciodată frumoasă, avusese cu

siguranţă foarte mult farmec.— Drăguţ din partea dumitale că ai venit să ne vezi pe toţi.— Permiteţi-mi să vă urez la mulţi ani. Avem o cutie întreagă cu cadouri pentru

dumneavoastră.— Aduceţi-le înăuntru. Am să le desfac mai târziu.Noel se întoarse la maşină, deschise portiera, calmă câinii, scoase cutia cu cadouri şi

închise din nou portiera. Între timp, Alexa şi bunica ei dispăruseră în casă, iar Noel leurmă, intrând într-un hol micuţ, iar de aici într-o sufragerie bine aerisită şi luminată, deunde printr-un glasvand se zărea superba grădină a bătrânei doamne.

— Pune cutia acolo! Încă n-am să deschid cadourile, pentru că mai întâi vreau să aflunoutăţile voastre. Alexa, cafeaua şi ceştile sunt în bucătărie, vrei te rog să aduci tu tava?

Alexa dispăru imediat, să facă ce i se ceruse.— Acum, Noel… Nu pot să-ţi spun „domnule Keeling“ pentru că nimeni nu mai face

aşa ceva în zilele noastre, iar dumneata să-mi spui Violet… unde doreşti să stai?Dar el nu dorea să stea jos. Ca de obicei, când se afla într-un loc nou, dorea să umble,

să cerceteze, să pătrundă firea lucrurilor. Camera era foarte plăcută, cu pereţii văruiţi îngalben pal, draperii de creton cu trandafiri viu coloraţi şi covoare crem care acopereaucomplet podeaua, până la lambriuri. Ştia că Violet Aird nu locuise aici mulţi ani şi sesimţea prospeţimea şi lumina unei curăţenii generale recente; dar mobila, tablourile,bibelourile, cărţile şi porţelanurile ei veniseră precis odată cu ea, probabil de la Balnaid.Scaunele şi canapeaua erau acoperite cu cuverturi de culoarea coralului, iar un scrin deabanos, cu uşile deschise, avea aceeaşi culoare în interior. Înăuntru se zărea o minunatăcolecţie de porţelanuri Famille Rose. Oriunde se uita, Noel descoperea câte un grup deobiecte de mare preţ sau foarte practice, strânse într-o viaţă de om de această bătrânică,aşa cum veveriţa îşi strânge alunele. Aici câteva perniţe lucrate de mână, colo un coşîmpletit plin cu lemne de foc, grătarul de alamă, o pereche de cleşti, cutia cu aţe,televizorul micuţ, teancuri de reviste, boluri cu tot felul de obiecte. La fel, fiecaresuprafaţă orizontală era împodobită cu obiecte mici, decorative. Cutiuţe emailate, căniţecu flori proaspete, o cupă de cupru cu flori de iarbă-neagră, fotografii înrămate însuporturi de argint, mici ansambluri de porţelan de Dresda.

Violet îl urmărea. El o privi şi-i zâmbi.— Urmaţi regulile lui William Morris, spuse el.— Asta ce înseamnă?— N-aveţi nimic în casă care să nu fie sau util sau frumos.— Cine te-a învăţat asta? îl întrebă ea, amuzată.— Mama.— E un concept demodat.— Dar încă viabil.Violet făcuse focul în cămin. Pe poliţă se aflau două bibelouri de Staffordshire,

întruchipând o pereche de câini, iar deasupra căminului…Se încruntă, apoi se îndreptă spre tablou, să-l privească mai îndeaproape. Era o pictură

veche, un copil într-un câmp de flori. Câmpul se afla în umbră, dar, dincolo de el, razelesoarelui luminau stâncile şi marea, iar în depărtare, două siluete de fetiţe. Iluzia opticăde lumină şi culoare îi atrăsese atenţia, nu numai pentru că efectul era atât de cald, cipentru că tehnica, redarea propriu-zisă a formei tridimensionale îl surprindeau, cufamiliaritatea unei figuri pe care şi-o amintea din copilărie.

Nu putea fi altfel. Aproape că nu avu nevoie să citească semnătura ca să ştie al cui era.— E un Lawrence Stern, rosti, cu uimire.— Mă bucur că te pricepi. Mi-e mai drag decât toate celelalte.Noel se întoarse spre ea.— Cum aţi ajuns în posesia lui?— Pari mirat.— Chiar şi sunt. Nu există decât vreo câteva.— Mi l-a dăruit soţul meu, cu mulţi ani în urmă. Era la Londra. L-a văzut în vitrina

unei galerii şi a intrat să-l cumpere pentru mine, fără să-i pese că a trebuit să plăteascăpentru el mai mult decât şi-ar fi putut permite.

— Lawrence Stern a fost bunicul meu, spuse Noel.Violet se încruntă.— Bunicul tău?— Da. Tatăl mamei mele.— Al mamei…? Violet tăcu, continuând să rămână încruntată, iar apoi faţa i se

deschise într-un zâmbet de bucurie, din care dispăruse orice urmă de nedumerire. Deci,de acolo îţi ştiam numele! Noel Keeling. Dar am cunoscut-o… am întâlnit-o… Ei, ce s-amai întâmplat cu Penelope?

— A murit acum vreo patru ani.— Ce lovitură! O persoană atât de drăguţă. Nu ne-am întâlnit decât o dată, dar…Au fost întrerupţi de revenirea Alexei din bucătărie, cu tava pe care se aflau cafetiera

şi ceştile cu farfurioarele lor.— Alexa, vino să auzi un lucru extraordinar! Imaginează-ţi, Noel nu e un străin pentru

mine, pentru că am întâlnit-o o dată pe mama lui… şi ne-am înţeles foarte bine. Şi amsperat întotdeauna că ne vom mai vedea, dar n-am mai reuşit…

Descoperirea, această revelaţie extraordinară care dovedea, încă o dată, cât de mică e

lumea, le captă întreaga atenţie. Picnicul şi aniversarea au fost, pentru moment, uitate,iar Alexa şi Noel s-au aşezat să bea cafeaua fierbinte, ascultând cu interes povestea lui Vi.

— Ne-am cunoscut prin Roger Wimbush, portretistul. Când Geordie s-a întors dinrăzboi, din lagăr, şi a reînceput să lucreze în Relkirk, s-a hotărât ca, în calitate de directoral firmei, să i se facă un portret pentru posteritate. Iar Roger Wimbush a fost cel care aprimit comanda. A venit la Balnaid şi a stat la noi, iar portretul a fost realizat în seră şi

apoi agăţat, cum se cuvine, în cursul unei ceremonii, la biroul firmei. După câte ştiu, e şiacum acolo. Am devenit buni prieteni şi, după moartea lui Geordie, Roger mi-a scris oscrisoare atât de frumoasă şi m-a invitat la expoziţia de portrete de la Burlington House.Nu mergeam prea des la Londra, dar am considerat că merita să fac o călătorie aşa delungă pentru acea ocazie, aşa că m-am dus. Roger m-a aşteptat şi m-a condus prinexpoziţie. Imediat, a observat două doamne. Una era mama ta, Noel, iar cealaltă cred căera o mătuşă de-a ei, pe care o adusese la expoziţie ca să-i facă o plăcere. O femeie foartebătrână; mică şi cu faţa foarte ridată, dar plină de energie…

— Mătuşa Ethel, spuse Noel, pentru că n-ar fi putut fi altcineva.— Exact. Bineînţeles. Ethel Stern, sora lui Lawrence Stern.— A murit acum câţiva ani, dar cât a trăit a fost pentru noi toţi o inepuizabilă sursă de

amuzament.— Îmi imaginez. În orice caz, era limpede că Roger şi mama ta erau prieteni foarte

vechi. Cred că Roger i-a fost chiriaş cu mulţi ani mai înainte, pe când era un studenţaşfără niciun chior în buzunar, încercând să se afirme. S-au bucurat grozav să se revadă, iarapoi au urmat prezentările şi mi-au explicat despre rudenia cu Lawrence Stern, iar eu i-am vorbit mamei tale despre pictura asta. Deja ne împrieteniserăm şi, pentru că totvăzuserăm tablourile, ne-am hotărât să luăm masa împreună. Eu mă gândisem la unrestaurant, dar mama ta a insistat să mergem cu toţii la ea acasă şi să mâncăm acolo.

— Pe strada Oakley.— Aşa este. Strada Oakley. Noi am protestat, spunând că e prea mare deranjul, dar ea

nici n-a vrut să audă şi ne-am trezit toţi patru într-un taxi, pe drum spre Chelsea. Era o zifrumoasă, îmi aduc aminte foarte clar. O zi caldă şi însorită, şi ştii cât de inimoasă eLondra într-o zi de început de vară. Şi am servit masa în grădină, iar parfumul de liliacera aşa de îmbătător, încât parcă eram în altă ţară, în sudul Franţei, poate, sau la Paris;zgomotul oraşului era înăbuşit de copaci şi grădina era scăldată în soare şi umbră. Terasaavea un paravan, cu o masă şi scaune de grădină şi ne-am aşezat să bem nişte vin de lagheaţă, în timp ce mama ta s-a dus la bucătărie, în subsol, şi venea din când în când sămai stea de vorbă sau să toarne vin, să pună o faţă de masă, cuţite ori furculiţe.

— Ce-aţi mâncat? întrebă Alexa, fascinată de imaginea pe care o descria Vi.— Stai să mă gândesc. Să-mi aduc aminte. Ştiu că a fost delicios. A fost exact aşa cum

trebuie, un deliciu. Supă rece – din aceea cu pâine şi zarzavat, dacă nu mă-nşel – şi pâinecoaptă în casă. Apoi o salată. Şi pat. Şi brânză franţuzească. Am avut şi un bol cu piersiciculese de ea, chiar în acea dimineaţă, din piersicul de la capătul grădinii, de lângă zid.Am stat toată după-amiaza. N-aveam alte obligaţii sau dacă aveam, am uitat de ele.Ceasurile au trecut unul după altul, ca-ntr-un vis adorabil. Iar apoi îmi amintesc că eu şiPenelope i-am lăsat pe Ethel şi pe Roger la masă, să-şi bea cafeaua şi coniacul şi săfumeze ţigări Gauloise, iar ea m-a dus prin grădină şi mi-a arătat toate frumuseţile. În tot

timpul plimbării am vorbit întruna, fără să ne tragem răsuflarea şi totuşi îmi e greu să văspun despre ce. Cred că mi-a povestit despre Cornwall, unde-şi petrecuse copilăria,despre casa pe care o aveau şi viaţa lor dinainte de război. Părea atât de diferită de ceeace trăisem eu. Iar când a venit, în sfârşit, timpul să plecăm, n-aş mai fi vrut să sesfârşească. N-am vrut să ne luăm rămas-bun. Dar după ce m-am întors acasă, la Balnaidşi Strathcroy, tabloul acela, pe care-l iubisem întotdeauna, a dobândit sensuri şi maiadânci, pentru că o întâlnisem o dată pe fiica lui Lawrence Stern.

— N-ai mai văzut-o niciodată?— Nu, din păcate. Merg aşa de rar la Londra, iar ea, cred că după aceea s-a mutat la

ţară. Am pierdut legătura. Ce prostie, ce neglijenţă din partea mea să pierd legătura cucineva care-mi plăcuse atât de mult şi de care mă simţeam atât de apropiată.

— Cum arăta?Alexa, fascinată în mod firesc de această neaşteptată introspecţie în viaţa de familie a

lui Noel, dorea din inimă să afle cât mai multe detalii.Vi îl privi pe Noel.— Spune-i tu, mai bine.Dar el nu era în stare. Trăsături, ochi, buze, zâmbet, coafură – toate îi scăpau. N-ar fi

putut să le descrie nici sub ameninţarea unui pistol. Ceea ce rămăsese se afla înlăuntrulsău, după patru ani fără maică-sa – prezenţa, căldura ei, felul cum râdea, generozitatea,ciudăţeniile ei, care-l scoteau din minţi, toată ospitalitatea şi plăcerea ei de-a face daruri.Amintirile lui Vi despre acel prânz de demult, trezite spontan şi fără formalism, într-unstil foarte personal, din care nu lipsea nici cel mai mic detaliu, îl făcuseră să se gândeascăla vremea când trăiau în strada Oakley cu atâta forţă, încât se simţi copleşit de nostalgiepentru toate lucrurile pe care le crezuse veşnice şi pe care nu-şi bătuse capul să leaprecieze aşa cum trebuia.

Clătină din cap.— Nu pot.Vi îi întâlni privirea şi, parcă acceptând şi înţelegându-i dilema, nu mai insistă. Se

întoarse spre Alexa.— Era înaltă şi foarte atrăgătoare – mie mi s-a părut frumoasă. Avea părul castaniu-

închis, prins la spate într-un coc. Ochii negri, foarte mari şi strălucitori, pielea netedă şibronzată, de parcă ar fi trăit tot timpul în aer liber, ca o ţigancă. Nu era deloc modernăsau şic, dar era foarte mândră, iar asta îi dădea un aer de eleganţă. Era plină de… veselie.O femeie de neuitat.

Se întoarse spre Noel.— Iar tu eşti fiul ei. Imaginează-ţi, cât de ciudată e viaţa. La şaptezeci şi opt de ani, ai

putea crede că nu mai are ce să te surprindă, dar se întâmplă câte ceva, ca acum, şi ţi separe că abia acum se naşte lumea.

Lacul de la Croy era ascuns printre dealuri, la cinci kilometri de casă, spre nord, şi nu

se putea ajunge acolo decât pe un drum greu, foarte abrupt, care ducea spre zona devânătoare printr-o serie de serpentine în ac de păr.

Nu era o acumulare naturală. Cu mult timp în urmă, această vale, înconjurată dedealurile dinspre nord şi Creagan Dubh cu crestele sale ameninţătoare, fusese un locsinguratic, paradisul vulturilor şi al căprioarelor, al prepeliţelor şi al mierlelor. La Croymai existau încă fotografii sepia vechi, în care valea era încă neschimbată, cu râuleţul careo străbătea, flancat de tufişuri sălbatice şi, într-o parte, ruinele unei căsuţe mici cu pereţiide granit, dezolantă, fără acoperiş şi pe jumătate dărâmată. Cam în acea vreme, primulLord Balmerino, bunicul lui Archie, cu o întreagă avere la-ndemână şi visând la pescuitulde păstrăvi, s-a hotărât să-şi facă un lac. În consecinţă, a pus să se construiască un baraj,puternic ca un bastion, de patru metri înălţime, poate chiar mai mult, suficient de lat cape deasupra să poată trece o şaretă. Digul a fost prevăzut cu ecluză, ca să se evite oricerevărsare, apoi s-a trecut la captarea râului. Încet, apele s-au ridicat, iar căsuţaabandonată a fost scufundată definitiv. Dat fiind că digul era atât de masiv, cel careajungea aici pentru prima dată nu zărea apele până ce nu trecea de ultima creastă, cândlacul apărea în întreaga sa splendoare – două mile în lungime şi una lăţime. În funcţie deoră şi anotimp, strălucea în lumina soarelui, era tulburat de valuri plumburii sau stăteanemişcat ca oglinda, în lumina serii, când imaginea reflectată a lunii era întreruptă, dincând în când, de saltul câte unui peşte.

S-a construit apoi un debarcader, solid şi suficient de mare ca să încapă în el douăbărci, plus un compartiment auxiliar unde să se poată ţine un picnic în condiţii de vremerea. Dar nu numai pescarii veneau la lac. Generaţii de copii şi-l aminteau ca pe locul lorpreferat. Turme de oi păşteau pe dealurile din jur, în timp ce iarba tăiată scurt până lamal oferea un loc ideal pentru corturi, jocuri cu mingea, meciuri de crichet. FamiliileBlair şi Aird, alături de tinerii lor prieteni, învăţaseră să prindă păstrăvii de la mal şi eraumaeştri la înotul în apa îngheţată; multe zile fericite petrecuseră acolo, construind plutesau canoe primitive care, conduse cu mare curaj în apele adânci, se scufundau inevitabil.

Maşina de teren, supraîncărcată şi cu Virginia la volan, străbătea scrâşnind ultimele

hârtoape ale drumului atât de abrupt, încât capota era îndreptată spre cer. Dupăjumătate de oră de chin, Noel decise că, la întoarcere, avea să facă drumul pe jos. Virginiapreferase să conducă ea, pentru că, într-adevăr, ştia drumul, spre deosebire de el, iarViolet primise, pe drept, locul de lângă Virginia, cu tortul aniversar, pus în cutie, pegenunchi. În spate, lucrurile erau mai complicate. Edie Findhorn, despre care Noelauzise atâtea, se dovedise o femeie de dimensiuni considerabile şi ocupa atât de mult loc,încât Noel fusese obligat s-o ţină pe Alexa pe genunchi. Fata se ghemuise aşa, dar cu

timpul fusese din ce în ce mai grea, iar Noel simţea deja crampe în picioare, dar, având învedere că fiecare hurducătură o făcea să se lovească cu capul de capotă, Noel se gândisecă n-ar fi frumos să se mai plângă şi el.

Se opriseră de două ori. O dată, la reşedinţa de la Croy, unde Virginia coborâse, săvadă dacă „grupul“ Balmerino plecase. Dar uşa era închisă şi casa pustie, aşa că eralimpede că plecaseră. A doua oprire a fost ca să deschidă, iar apoi să închidă, porţilerezervaţiei de cerbi, iar acolo, Alexa dăduse drumul celor doi cockeri, care mai apoialergaseră tot restul drumului în urma maşinii. Noel şi-ar fi dorit să poată alerga şi el,alături de câini, dar acum era prea târziu să mai facă o asemenea sugestie.

Căci, după toate aparenţele, nu mai era mult de mers. Violet privea prin geamulmaşinii.

— Au aprins focul! anunţă ea.Alexa se răsuci să vadă şi ea, chinuindu-l şi mai mult pe Noel.— De unde ştii?— Se vede fumul.— Probabil că au adus şi ei surcele pentru foc, spuse Alexa. Sau „au luat la frecat doi

cercetaşi“. Sper că Lucilla n-a uitat de cheia de la debarcader. Poţi să mergi la pescuit,Noel.

— În clipa asta, nu vreau altceva decât să-mi simt iarăşi picioarele.— Îmi pare rău. Sunt chiar aşa de grea?— Nu, deloc. Doar că mi-au amorţit picioarele.— Poate faci o cangrenă.— Mai mult ca sigur.— Apare cât ai zice peşte şi pe urmă se întinde în tot corpul, ţi-l pârjoleşte. Edie era

indignată.— Pentru numele lui Dumnezeu, Alexa, ce prostii spui!— Ei, o să supravieţuiască, îi răspunse Alexa din vârful buzelor, în plus, aproape că am

ajuns.Era adevărat. Drumul cumplit se îndreptă, nu mai erau hopuri şi maşina rulă pe iarba

moale o vreme, apoi se opri. Virginia opri motorul. Îndată după aceea, Noel deschise uşa,o scoase uşor pe Alexa afară şi o urmă, fericit. În picioare, întinzându-şi membrele care-ldureau teribil, se lăsa pradă luminii, aerului proaspăt, strălucitor, albăstrui – apă, spaţiu,miresme, vânt. Era răcoare… mai răcoare decât la adăpostul văii, dar era atât de uimit deîntreaga privelişte, încât aproape că nici nu observa. Era la fel de impresionat ca şi degrandoarea şi splendoarea maiestuoasă a reşedinţei de la Croy. Nu-şi imaginase un lacatât de mare, atât de frumos şi-i venea greu să înţeleagă cum de drumul greu, dealurile şivăile aparţineau, toate, unui singur om. Totul era atât de maiestuos, de bogat, deîmbelşugat. Privind în jurul său, zări debarcaderul cu geamurile sale şi Land Roverul,

deja parcat la numai câţiva metri distanţă, apoi grătarul de la care fumul se ridica deja înaerul proaspăt.

Văzu doi bărbaţi care căutau lemne de foc pe malul pietros. Auzi ţipetele prepeliţelor,sus pe dealul de lângă ei şi apoi, de undeva, de la distanţă, zgomotul cartuşelor de puşcă.

Toată lumea coborâse din maşină. Alexa deschisese uşa din spate şi dăduse drumulafară căţeluşului ei. Cei doi cockeri ai Virginiei nu-şi făcuseră încă apariţia, dar aveau săsosească dintr-o clipă într-alta. Violet se îndrepta deja spre debarcader şi, chiar în aceaclipă, o fată ieşi pe porţile deschise.

— Bună! strigă ea. Aţi ajuns! La mulţi ani, Vi!S-au făcut toate prezentările şi, îndată după încheierea acestui ritual, toată lumea s-a

apucat de treabă şi Noel a înţeles imediat că era vorba de un adevărat ritual pentru astfelde ocazii. S-au descărcat toate lucrurile din maşină, s-au pus lemne şi cărbuni pentru foc.Din căsuţa de la debarcader au fost aduse două mese pliante, mari, pe care le-au aranjatîn apropiere, acoperindu-le cu feţe de masă cadrilate; mâncarea, farfuriile, bolurilepentru salată şi paharele au fost puse apoi deasupra. S-au întins câteva pături pe patul deierburi. Cei doi cockeri, obosiţi şi cu limba scoasă, şi-au făcut şi ei apariţia pe creastadealului, repezindu-se direct la apă; acolo, îşi răcoriră picioarele, băură pe săturate şi apoicăzură la pământ, epuizaţi. Edie Findhorn, cu un şorţ imens în jurul taliei, despachetăcârnăciorii şi chi elele din carne de vacă şi, când cărbunii arseră complet, începu să lepună pe toate la grătar. Fumul se înteţi. Acum era mai roşie în obraji, iar vântul îi răvăşeapărul.

Una câte una îşi făcură apariţia şi alte maşini, cu alţi oaspeţi. S-au deschis sticlele devin şi s-a apropiat fiecare cu paharul în mână; alţii stăteau aşezaţi comod, pe pleduri dinlână scoţiană. Soarele continua să strălucească. Îşi făcu apariţia şi Julian Gloxby, pastorulde la Strathcroy, împreună cu soţia sa şi Dermot Honeycombe. Dat fiind că niciunuldintre ei nu avea o maşină suficient de puternică pentru a face faţă drumului de la Croy,veniseră pe jos şi acum erau cu sufletul la gură, cu toate că purtau toţi cizme de cauciuc şise ajutau cu alpenştocuri. Dermot ţinea în spate un rucsac şi scoase de acolo contribuţiasa la festivitate – şase ouă de prepeliţă şi o sticlă de vin de soc.

Lucilla şi Alexa stăteau la masă şi ungeau cu unt chiflele acelea albe şi dulci,obligatorii pentru orice picnic scoţian. Violet alunga viespile care trăgeau la tort, iarcâinele Alexei fură un cârnăcior încins şi-şi arse limba.

Petrecerea începuse. — Am să-ţi fac un cadou, spuse Virginia. Rupse, una după alta câteva trestii de pe

malul lacului şi alcătui un mănunchi.— Ce-ai să faci?— Ai răbdare şi-ai să vezi.

După masă şi după ce-şi băuseră cafelele, îi părăsiseră pe ceilalţi, pornind la plimbarepe lângă baraj şi apoi spre malul de est al lacului unde, de-a lungul anilor, vântul şi apeleerodaseră stratul de turbă, formând o plajă strâmtă, acoperită cu prundiş. Nimeni nuvenise în urma lor şi, cu excepţia celor doi cockeri, erau singuri.

El se aşeză, oarecum nerăbdător, privind-o. Din buzunarul pantalonilor, Virginiascoase o bucăţică de lână de oaie, culeasă de pe vreun stâlp al gardului. Îl toarse pe degetîntr-un fir subţire şi, cu el, legă trestiile într-un buchet. Apoi le desfăcu şi începu să leîndoaie şi să le împletească; degetele i se învârteau cu rapiditatea roţii de tors. În mâinileei apăru un mic coşuleţ care, odată terminat, avea mărimea unei ceşcuţe de ceai. Conradera fascinat.

— Cine te-a învăţat să faci aşa ceva?— Vi. Iar ea a învăţat asta pe când era copil, de la o bătrână care spoia tingiri. Gata.Legă şi ultimele capete, apoi ridică ceşcuţa în mână, s-o admire.— E perfect.— Acum am s-o umplu cu muşchi şi flori, iar tu vei avea un obiect ornamental pentru

măsuţa de toaletă.Se uită în jur, descoperi nişte muşchi pe un colţ de stâncă, îl rupse cu unghiile şi-l puse

în coşuleţ. Porniră mai departe, iar Virginia se oprea din loc în loc, culegând câte o floare,pe care o adăuga la creaţia miniaturală. Mulţumită, în sfârşit, îi dădu coşuleţul.

— Poftim. O amintire, Conrad. Un suvenir din Scoţia.— E foarte frumos, spuse el, luând coşuleţul din mâinile ei. Îţi mulţumesc. Dar nu era

nevoie de un suvenir, pentru că n-am să uit niciodată. Nimic din tot ce s-a întâmplat.— În cazul acesta, spuse ea, puţin frivol, poţi să-l arunci.— Cum aş putea să fac aşa ceva?— Atunci, să-l pui într-un suport cu apă, pentru ca florile să nu se ofilească şi să nu

moară. Poţi să-l duci înapoi în America. Dar va trebui să-l ascunzi în trusa de toaletă,altfel te amendează la vamă, fiindcă ai importat microbi.

— Poate că ar fi mai bine să le las să se usuce, ca să ţină o veşnicie.— Poate că da.Merseră mai departe, în bătaia vântului. Valuri mici se loveau de mal, iar pe lac, două

bărci de pescuit se legănau uşor, cu pescarii tăcuţi, atenţi, cu undiţele pregătite. Virginiase opri, se aplecă să ia de jos o piatră plată, apoi o aruncă în apă ca un expert, făcând-o săsară de vreo douăsprezece ori până să se scufunde în apă.

— Când pleci? îl întrebă ea.— Ce-ai spus?— Când te întorci în State?— Mi-am rezervat un bilet pentru joia viitoare.Ea se aplecă după o altă piatră.

— Poate că vin cu tine.Găsi una, în sfârşit, apoi o aruncă. Un eşec total. Piatra dispăru imediat. Virginia se

îndreptă şi se întoarse spre el. Vântul îi flutura părul peste obraji. El îi privi minunaţiiochi albaştri.

— Ai fi de acord să faci asta?— Simt nevoia să plec de aici.— Când te-ai hotărât?— Mă tot gândesc la asta de vreo câteva luni.— Nu e un răspuns.— Bine. Ieri. M-am hotărât ieri.— Decizia ta are vreo legătură cu mine?— Nu ştiu. Dar nu-i vorba numai de tine. E vorba şi de Edmund şi de Henry. Totul are

o legătură. Mă simt copleşită. Am nevoie de timp. Să stau deoparte, să privesc totul de ladistanţă şi să văd lucrurile în perspectivă.

— Unde ai să mergi?— La Leesport. Vechea reşedinţă. La bunici.— Am să fiu şi eu pe acolo?— Dacă doreşti. Sper că aşa va fi.— Nu sunt sigur că înţelegi implicaţiile.— Chiar nu înţeleg, Conrad?— Ne luăm un risc imens.— Nu-i nevoie să riscăm inutil. Putem fi mai realişti.— Nu cred că vreau aşa ceva.— Nici despre mine nu sunt sigură.— Cu soţul şi copilul la un ocean distanţă, nu numai că o să mă simt ca un prost, dar

probabil că am să mă şi port ca atare.— Sunt pregătită să risc asta.— În cazul acesta, nu mai spun nimic.— Asta voiam să aud.— Doar că plec cu un Pan Am de unsprezece dimineaţa, de la aeroportul Heathrow.— Am să văd dacă găsesc un loc la aceeaşi cursă. „Cel mai rău, când îmbătrâneşti, se gândea Violet, este că fericirea îţi scapă în cele mai

nepotrivite momente.“ Acum putea fi fericită, şi totuşi nu era.Acum era după-amiaza zilei sale de naştere şi era, din toate punctele de vedere,

perfectă. Nicio femeie nu-şi putea dori mai mult. Stătea pe patul de ierburi, sus,deasupra lacului şi, în ciuda norilor ameninţători care se zăreau înspre vest, soarelecontinua să strălucească pe cerul clar de toamnă. Jos, departe, vedea limpede, ca printr-

un telescop aşezat invers, continuarea petrecerii; grupuri mici se risipiseră, fiecare cutreburile sale. Cele două bărci fuseseră scoase la apă, la pescuit. Într-una din ele se aflauJulian Gloxby şi Charles Ferguson-Crombie, în cealaltă, Lucilla şi prietenul ei dinAustralia. Dermot pornise de unul singur, să culeagă flori sălbatice. Virginia şi ConradTucker ajunseseră de cealaltă parte a digului şi acum îi vedea plimbându-se, unul lângăaltul, pe malul îngust de la celălalt capăt al lacului. Cei doi cockeri îi acompaniau. Dintimp în timp se opreau, vorbind însufleţit, sau se aplecau să culeagă pietre plate pe careapoi le aruncau la suprafaţa apei strălucitoare. Ceilalţi preferaseră să rămână acolo undese aflau, adunaţi în jurul focului, atât cât mai rămăsese, şi să lenevească la soare. Edie şiAlexa stăteau alături. Doamna Gloxby, pe care rareori o puteai vedea stând în picioare, îşiadusese ceva de tricotat şi o carte şi se bucura de clipa de linişte.

Prinse câteva sunete din depărtare. Susurul vântului, o voce mai răstită, zgomotulvâslelor tăind apa, un tril de pasăre. Din timp în timp, răzbăteau până la ea pocnetelepuştilor dinspre ravenă, duse de vânt peste Creagan Dubh.

Totul era exact aşa cum trebuia să fie, şi totuşi avea inima grea. „Poate, îşi spuse,pentru că ştiu prea multe. Mi s-au făcut prea multe confidenţe. Mi-ar plăcea să nu ştiunimic şi, deci, să fiu fericită. Aş dori să n-am habar de faptul că Virginia şi ConradTucker… americanul acela frumos şi simpatic… sunt amanţi; că Virginia trece printr-ocriză existenţială; că, fără Henry, ar fi în stare să ia o decizie dezastruoasă. Aş dori să fiusigură că Edie nu mai suferă din cauza sărmanei Lottie.“

În acelaşi timp, existau şi incertitudini pe care prefera să le ştie rezolvate. Să fie sigurăcă Alexa nu e pe cale să sufere o mare dezamăgire, că Henry nu moare de dorul maică-sii;să ştie cu precizie ce se petrece în mintea lui Edmund, căci nu lăsa pe nimeni să afle cegândeşte.

Familia ei. Edmund, Virginia, Alexa, Henry şi Edie. Iubirea şi legăturile dintre ei îiaduceau bucurie, dar puteau, la fel de bine, să devină o piatră de moară de gâtul ei. Iarcel mai rău era că se simţea inutilă, pentru că nu putea face absolut nimic din ceea ce i-arfi putut ajuta să-şi rezolve problemele.

O ă. O ă din rărunchi şi, dându-şi seama că o putea auzi cineva, Violet se stăpâni, nufără efort. Arboră un aer vesel şi se întoarse spre bărbatul care stătea lângă ea, rezemat încot, rostind primul lucru care-i trecu prin minte:

— Ador culorile astea, pentru că-mi amintesc de cel mai frumos material cu putinţă.Totul în tonuri de ruginiu şi purpură, verde tare şi maroniu de turbă. Şi îmi placmaterialele de felul acesta, pentru că seamănă cu natura de aici.

— La asta vă gândeaţi?Nu era prost. Violet clătină din cap.— Nu, recunoscu ea. Mă gândeam… că nu mai e la fel.— Ce nu mai e la fel? întrebă Noel.

Violet nu era sigură de ce venise cu ea. Nu-l invitase s-o însoţească la plimbare, iar elnu-i propusese să meargă cu ea. Violet pornise, pur şi simplu, la deal, iar el o urmase, deparcă, fără să-şi vorbească, ar fi stabilit dinainte acest lucru. Urcaseră împreună pedrumul îngust, cu Violet înainte, oprindu-se din când în când să admire panorama ce lise deschidea înainte, să privească zborul câte unei păsări, să ridice câte o creangă deiarbă-neagră. Ajunşi pe culme, ea se aşezase să respire puţin, iar el îşi făcuse loc lângă ea.Violet era impresionată că preferase să vină cu ea, făcând ca reticenţele pe care încă lesimţea faţă de el să se diminueze.

Căci la prima lor întâlnire fusese îngrijorată. Deşi pregătită să-l placă pe acest tânărcăreia Alexa îi dăruise dragostea ei, rămăsese în gardă, hotărâtă să nu se lase păcălită deşarmul său prea evident şi strălucitor. Alura lui, figura frumoasă, ochii albaştri,strălucitori şi inteligenţi o surprinseseră puţin, iar faptul că era fiul lui Penelope Keelingo mai domolise puţin. Şi acest lucru îi întunecase puţin ziua, pentru că Noel îi spusese căPenelope murise şi, dintr-un motiv sau altul, îi venise greu să se obişnuiască cu ideea.Revenind cu gândul la anii trecuţi, simţea un regret, ştiind că nimeni nu era vinovat defaptul că nu mai luase niciodată legătura cu acea femeie fascinantă, atât de plină de viaţă.Iar acum era prea târziu.

— Ce nu mai e la fel? o ajută el, cu blândeţe.— Picnicul meu, răspunse ea, adunându-şi gândurile.— E splendid.— Dar e altfel. Nu e toată lumea. Henry nu e aici, nici Edmund şi nici Isobel

Balmerino. E prima dată când ea nu participă la ceremonie, dar a trebuit să meargă laCorriehill s-o ajute pe Verena Steynton la aranjamentele florale pentru dansul de mâine-seară. Cât despre dragul de Henry, de-acum încolo va rămâne la internat cel puţin zeceani, iar când va putea să revină, eu voi fi probabil la câţiva metri sub pământ. Sper dininimă că aşa va fi. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi la optzeci şi opt de ani. Preabătrână. Poate chiar dependentă de copii. Asta e singura mea teamă.

— Nu-mi pot imagina că aţi putea depinde de cineva.— Până la urmă, senilitatea ne loveşte pe toţi.Rămaseră tăcuţi. Din depărtare se auziră alte pocnete sporadice de armă, iar ecoul lor

răsună peste dealuri.Violet zâmbi.— Ei, cel puţin, par să aibă o zi bună.— Cine participă la vânătoare?— Presupun că membrii de sindicat aflaţi acum prin partea locului. Şi Archie

Balmerino e cu ei. Se întoarse zâmbind spre Noel. Ştii să tragi cu puşca?— Nu. Nici n-am avut vreodată o puşcă. N-am fost crescut aşa. Am crescut la Londra.— În casa aceea minunată din strada Oakley?

— Exact.— Ce norocos ai fost.Noel clătină din cap.— E ruşinos, dar eu nu mă consider norocos. Mergeam la o şcoală obişnuită şi mă

consideram foarte nedreptăţit, pentru că mama nu şi-a permis să mă trimită la Eton saula Harrow. În plus, tata a dispărut de acasă când mă pregăteam să încep şcoala şi s-aînsurat cu o altă femeie. Nu prea i-am dus dorul, pentru că nici nu l-am cunoscut preabine, dar, oricât de ciudat ar părea, m-a durut.

Violet nu se obosi să-l consoleze. În loc de asta, gândindu-se la Penelope Keeling,spuse:

— Nu e uşor pentru o femeie să-şi crească singură copiii.— Până să cresc mare, nu cred că mi-a trecut prin minte ideea asta.Violet izbucni în râs, apreciindu-i sinceritatea.— Tinerii nu se gândesc la nimic cât sunt tineri. Dar te simţeai bine alături de mama

ta?— Da, foarte bine. Dar din când în când ne certam îngrozitor. De obicei pentru bani.— Banii sunt motivul celor mai multe certuri de familie. Şi nu-mi imaginez că era o

materialistă.— Din contră. Avea propria ei filosofie de viaţă şi o selecţie de aforisme domestice, pe

care mi le servea în momentele de tensiune sau în mijlocul unei discuţii aprinse. Unuldintre ele era că fericirea înseamnă să profiţi la maximum de ceea ce ai şi că bogăţiaînseamnă să obţii maximum, pornind de la ceea ce ai. Părea plauzibil, dar n-am înţelesniciodată logica.

— Poate aveai nevoie şi de altceva, în afară de cuvinte înţelepte.— Da. Aveam nevoie de mai mult. Aveam nevoie să nu mă simt în afara jocului.

Doream să particip la o altfel de viaţă, într-un alt mediu. Tradiţional. Case vechi, familiivechi, nume vechi, bani vechi. Noi am fost crescuţi în ideea că nu contează banii, darştiam că nu contează numai atunci când ai suficient de mulţi.

— Nu sunt de acord cu asta, spuse Violet, dar te înţeleg. Iarba e întotdeauna mai verdepe cealaltă parte a dealului şi e în natura omului să-şi dorească ceea ce nu poate avea.

Violet se gândi la bijuteria de casă pe care Alexa o avea în strada Ovington şi lasecuritatea financiară pe care o moştenise de la bunica ei din partea mamei şi simţi ooarecare îngrijorare.

— Cel mai rău, continuă ea, este să obţii toate astea şi să constaţi, aşa cum se întâmplăadesea, că nu-ţi trebuiau cu adevărat.

Noel rămase tăcut, iar Violet se încruntă.— Spune-mi, rosti ea brusc, trecând direct la subiect, ce crezi despre noi toţi?Noel era surprins de francheţea ei.

— Nu… încă nu mi-am format o părere.— Prostii. Evident că ai o părere. Crezi, de pildă, că noi reprezentăm Tradiţia, aşa cum

îi spui tu? Crezi că suntem cu toţii aristocraţi?Noel izbucni în râs. Poate că amuzamentul lui ascundea un anume grad de

stinghereală. Nu putea fi sigură de asta.— Nu ştiu nimic despre aristocraţie. Dar trebuie să recunoaşteţi că trăiţi destul de

bine. Ca să duci o astfel de viaţă în sud, trebuie să fii multimilionar.— Dar aici suntem în Scoţia.— Chiar aşa.— Deci crezi într-adevăr că facem parte din înalta societate.— Nu. Doar că sunteţi altfel.— Nu suntem altfel, Noel. Suntem oameni obişnuiţi. Cei mai obişnuiţi cu putinţă, care

au fost binecuvântaţi de noroc să crească şi să trăiască în această ţară incomparabilă. Ce-idrept, există şi aici titluri, domenii, reşedinţe somptuoase şi un oarecare feudalism, dar,dincolo de suprafaţă, fiecare dintre noi ne tragem, cu o generaţie sau două în urmă, dinmeşteşugari umili, morari, păstori, mici fermieri. Sistemul clanurilor scoţiene a fost unlucru extraordinar. Nimeni nu era servitorul nimănui, ci făcea parte dintr-o familie. Şiacesta este motivul pentru care niciun om din Highlands nu merge cu umerii plecaţi. Emândru. Ştie că e la fel de bun ca tine, ba chiar mult mai bun. În afară de asta, revoluţiaindustrială şi banii epocii victoriene au creat o clasă mijlocie foarte puternică şi bogată,dintr-o mulţime de meşteşugari care trudeau din greu. Archie este al treilea LordBalmerino, dar bunicul lui a făcut avere în industria textilă de lână şi a crescut pe străzileoraşului. Cât despre tatăl meu, şi-a început viaţa ca fiu sărac al unui arendaş din insulaLewis. Dar l-a binecuvântat Dumnezeu cu minte şi talent pentru învăţătură, iar ambiţia l-a ajutat să obţină tot felul de burse, iar până la urmă a studiat medicina. A fost chirurg, şiunul de mare succes, ajungând foarte departe – şeful Catedrei de anatomie de laUniversitatea din Edinburgh şi cavaler. Sir Hector Akenside. Un nume răsunător, nu ţi separe? Dar a rămas întotdeauna un om lipsit de vanitate sau înfumurare şi, din acestmotiv, nu numai că a fost respectat, dar a fost şi iubit.

— Dar mama dumneavoastră?— Mama provenea dintr-un mediu social total diferit. Trebuie să recunosc că ea era

într-adevăr o aristocrată. Lady Primrose Marr, fiica unei vechi şi cunoscute familii de lafrontieră care, din vina nimănui altcuiva în afară de a ei înseşi, a scăpătat. Ea era foartefrumoasă. Celebră pentru frumuseţea ei. Micuţă, elegantă, cu părul blond auriu strâns învârful capului, de ai fi zis că gâtul fin se va prăbuşi sub greutatea lui. Tata a pus ochii peea la nu-ştiu-ce bal sau recepţie de la parlament şi s-a îndrăgostit de ea imediat. Nu credcă ea l-a iubit vreodată, dar el devenise pe atunci o persoană cunoscută şi cu bani destui,iar ea era suficient de inteligentă să-şi dea seama de unde îi surâde norocul. Familia ei,

deşi n-avea niciun motiv să fie de acord cu o mezalianţă, nu a avut nicio obiecţiune…probabil că au fost foarte bucuroşi să scape de grija fetei.

— Au fost fericiţi?— Cred că da. Cred că se potriveau foarte bine. Locuiau într-o casă înaltă, în bătaia

tuturor vânturilor, pe Heriot Row şi acolo m-am născut şi eu. Mama adora oraşulEdinburgh, cu viaţa sa trepidantă, primiri de prieteni, teatre şi concerte, baluri şi recepţii.Dar tatăl meu venea de la ţară, iar sufletul lui rămăsese în zona de dealuri. Întotdeauna îiplăcuse la Strathcroy şi venea aici în fiecare vară, pentru o vacanţă la pescuit. Când euaveam vreo cinci ani, a cumpărat terenul la sud de râu şi a construit Balnaid. Încă mailucra, iar eu urmam şcoala la Edinburgh aşa că, la început, Balnaid a fost doar o casă devacanţă, unde stătea când venea la vânătoare. Pentru mine era un paradis şi stăteam aiciîn lunile de vară. Când, în sfârşit, s-a pensionat, tata s-a retras la Balnaid. Mamei i s-apărut o idee îngrozitoare, dar el era foarte încăpăţânat şi, în cele din urmă, ea s-a străduitsă-şi facă viaţa de aici cât mai frumoasă. Casa era mereu plină de musafiri şi, în felulacesta, erau întotdeauna patru pentru jocul de bridge şi în fiecare seară era petrecere.Dar am păstrat casa din Heriot Row şi, când ploaia nu se mai sfârşea sau bătea crivăţul,mama găsea invariabil o scuză ca să se întoarcă la Edinburgh, sau să plece în Italia sau însudul Franţei.

— Şi dumneavoastră?— Ţi-am spus. Pentru mine era un paradis. Eram singurul copil şi o mare dezamăgire

pentru mama, pentru că nu eram numai mare şi grasă, dar şi cam urâţică. Eram maiînaltă decât toţi cei de vârsta mea şi un dezastru la dans, pentru că niciun băiat nu voiasă-mi fie partener. La Edinburgh, în societate, parcă eram ciumată, dar la Balnaid nuconta cum arăt şi acolo puteam fi eu însămi.

— Dar soţul dumneavoastră?— Soţul meu? Violet zâmbi cu căldură, făcând parcă să dispară toate ridurile de pe

faţa-i îmbătrânită. Soţul meu era Geordie Aird. Vezi, m-am măritat cu prietenul meu celmai drag, iar după mai bine de treizeci de ani de căsnicie, îmi rămăsese cel mai bunprieten. Nu sunt multe femeile care pot afirma aşa ceva.

— Cum v-aţi întâlnit?— La o partidă de vânătoare, sus, prin vâlcelele de pe Creagan Dubh. Tata fusese

invitat la vânătoare de Lordul Balmerino şi, pentru că mama era plecată într-o croazierăpe Mediterana, tata m-a rugat să-l însoţesc. Era întotdeauna o mare plăcere pentru minesă merg cu tata la vânătoare şi mă străduiam din răsputeri să-i fiu de folos – îi purtamcartuşiera şi stăteam cu el la pândă, cuminte şi nemişcată, ca un şoricel.

— Geordie era şi el vânător? întrebă Noel.— Nu, Noel. Geordie era unul dintre gonaci. Tatăl său, Jamie Aird, era îngrijitor la

Lordul Balmerino.

— V-aţi măritat cu fiul îngrijitorului?Noel îşi stăpâni cu greu uimirea, dar în vorbele lui se simţea şi admiraţie.— Chiar aşa. Seamănă cu Lady Cha erley, nu? Dar pot să te asigur că nu a fost deloc

aşa.— Dar când s-a întâmplat asta?— Pe la începutul anilor ’20. Eu aveam zece ani, iar Geordie cincisprezece. Eu am

hotărât că e cel mai frumos băiat pe care l-am văzut vreodată şi, când a venit vremeagustării, mi-am luat sandviciurile şi m-am dus cu ele la locul unde stăteau îngrijitorii şigonacii, ca să mănânc cu el. S-ar zice că pusesem ochii pe el. După aceea a devenitprietenul meu; eu eram umbra lui, mă luase sub aripa lui ocrotitoare. Nu mai eramsingură. Eram cu Geordie. Petreceam împreună zile întregi, mereu pe-afară. M-a învăţatsă prind somoni şi păstrăvi cu mâinile goale. Uneori ne plimbam ore întregi şi-mi arătaluminişurile unde veneau căprioarele la păscut sau culmile înalte unde-şi făceau cuibvulturii. Iar după câte o zi pe vale, mă ducea acasă la ai lui… unde locuieşte acumGordon Gillock, paznicul lui Archie… iar doamna Aird îmi dădea turte de ovăz şiplăcinte şi-mi turna ceai negru din ceainicul cel mai bun.

— Mama dumneavoastră nu avea nimic împotriva acestei prietenii?— Cred că era destul de bucuroasă că nu-i mai stau în drum. Ştia că n-o să mi se

întâmple nimic rău.— Şi Geordie? A mers pe urmele tatălui său?— Nu. Ca şi tatăl meu, era ager şi bun la învăţătură, iar la şcoală avea rezultate foarte

bune. Tatăl meu l-a încurajat în ambiţia lui. Cred că se recunoştea în Geordie. Din acestmotiv, Gordie a câştigat dreptul să se înscrie la şcoala de gramatică de la Relkirk şi, dupăaceea, s-a angajat la o firmă de contabilitate.

— Dar dumneavoastră?— Din păcate, a trebuit să cresc mare. Dintr-odată, aveam optsprezece ani şi mama a

înţeles că răţuşca cea urâtă se transformase într-o raţă urâtă. În ciuda înălţimii şi lipseimele de graţie, a hotărât că trebuia să „ies în lume“ – să petrec un sezon la Edinburgh şisă fiu prezentată Alteţelor Lor, la Holyrood House. Era ultimul lucru pe care mi-ldoream, dar Geordie plecase şi locuia la Relkirk, iar eu mă gândeam că, dacă o ascult pemama, poate că va accepta faptul că Geordie Aird era singurul om din lume cu care m-aşfi putut gândi să mă mărit. Sezonul de baluri a trecut şi, după cum îţi poţi imagina, a fostun eşec. O glumă. Îmbrăcată în rochiile acelea de seară enorme, numai satin şi pietrepreţioase, arătam ca un personaj de pantomimă. La sfârşitul sezonului, nimeni nu măalesese, nimeni nu mă dorea şi nimeni nu se logodise cu mine. Mama, profund ruşinată,m-a adus acasă, la Balnaid, şi am reînceput să am grijă de grădină, să plimb câinii… şi să-l aştept pe Geordie.

— Cât a trebuit să-l aşteptaţi?

— Patru ani. Până ce şi-a terminat perioada de ucenicie şi a fost în stare să ţină onevastă. Aveam şi eu banii mei, bineînţeles. Un fond aflat sub tutelă, pe care urma să-lîncasez când împlineam douăzeci şi unu de ani; ne-am fi descurcat foarte bine cu baniiaceia, dar Geordie nici n-a vrut să audă. Aşa că am tot aşteptat. Până când a venit ziua ceamare şi el a trecut toate examenele finale. Îmi amintesc că eram la Balnaid, la spălătorie –îi făceam baie câinelui. Îl luasem la plimbare şi se băgase în nu ştiu ce murdărie, iar euîmi pusesem un şorţ, eram udă leoarcă şi miroseam a acid fenic. Uşa de la spălătorie eralarg deschisă şi Geordie a apărut în dreptul ei. Venise să mă ceară în căsătorie. Eramomentul cel mai romantic din viaţa mea. Iar de atunci, am iubit întotdeauna mirosul deacid fenic.

— Cum au reacţionat părinţii dumneavoastră?— A, se aşteptau la asta de ani de zile. Tata a fost încântat, iar mama s-a resemnat.

După ce a trecut peste teama de ce ar putea spune prietenii ei, cred că s-a gândit că eramai bine să mă mărit cu Geordie Aird decât să rămân fată bătrână, să mă ţin de fusta ei şisă-i încurc viaţa de fluturaş. Aşa că, la începutul verii lui 1933, eu şi Geordie ne-amcăsătorit, în sfârşit. Şi, de dragul mamei, am acceptat să mă îmbrac după toate regulile,într-o rochie din satin alb, atât de rigidă şi strălucitoare, încât parcă aş fi fost împachetatăîn carton. După petrecere, ne-am urcat amândoi în Austinul lui mititel şi am străbătut totdrumul până la Edinburgh, unde ne-am petrecut noaptea nunţii la hotelul Caledonian.Îmi amintesc că m-am dezbrăcat în baie şi mi-am scos rochia pe care nu aveam s-o maiport niciodată, mi-am desfăcut corsetul şi l-am aruncat, ceremonios, la coşul de gunoi.Atunci am făcut un jurământ. Nimeni nu avea să mă mai convingă să-mi mai punvreodată corset. Şi nimeni n-a mai făcut-o de atunci.

Izbucni în râs şi-l lovi prieteneşte pe Noel, pe genunchi.— Aşa că, după cum vezi, în noaptea nunţii nu mi-am pierdut numai virginitatea, ci şi

corsetul. Nu ştiu să spun care din două mi-a făcut mai mare plăcere.Noel râdea.— Şi după aceea aţi trăit mulţi ani fericiţi?— Ah, atât de fericiţi. Ani minunaţi, într-o căsuţă cu terasă din Relkirk. Pe urmă s-a

născut Edmund, şi Edie a intrat în viaţa noastră. Avea optsprezece ani şi era fiica unuitâmplar din Strathcroy; a venit la mine ca doică şi n-a mai plecat de lângă noi. Au fostvremuri frumoase. Atât de frumoase, încât m-am prefăcut că nu observ norii grei airăzboiului, care apăruseră la orizont. Dar a venit şi războiul. Geordie s-a înrolat în Diviziadin Highland şi a plecat în Franţa. În mai 1940 a căzut prizonier la Saint-Valery şi nu l-ammai văzut timp de cinci ani şi jumătate. Împreună cu Edie şi Edmund m-am întors laBalnaid şi am stat cu părinţii pe timpul războiului, dar ei erau deja bătrâni şi, până să sedeclare pacea, muriseră amândoi. Aşa că, atunci când Geordie s-a întors, în sfârşit, a venitla Balnaid şi acolo ne-am petrecut tot restul vieţii împreună.

— Când a murit?— Cam la trei ani după ce s-a căsătorit Edmund – prima dată, înţelegi, cu mama

Alexei. Totul s-a întâmplat surprinzător de repede. Duceam o viaţă aşa de frumoasă. Îmifăceam planuri – cu grădina, cu casa, cu vacanţele şi excursiile pe care doream să le facemîmpreună –, ca şi cum vreunul din noi ar fi putut trăi veşnic. Aşa că am fost foartesurprinsă când mi-am dat seama că, dintr-odată, cu Geordie se întâmpla ceva. Şi-apierdut po a de mâncare, a slăbit, se plângea de stări proaste şi dureri vagi. La începutam refuzat să mă sperii şi mi-am spus că se deranjase, pur şi simplu, la stomac sau căerau sechelele anilor lungi petrecuţi în lagăr, în timpul războiului. Dar până la urmă l-amdus la doctor, iar apoi la un specialist. L-am internat pe Geordie la Spitalul Municipal dinRelkirk pentru ceea ce, în faza respectivă, poartă numele eufemistic de „analize“.Rezultatul acestor analize mi-a fost comunicat de către specialist. Stătea pe margineabiroului, în faţa mea, într-un cabinet plin de soare şi-mi vorbea foarte blând, iar când aterminat ce avea de spus i-am mulţumit foarte mult şi am ieşit afară, apoi am pornit, pecoridoarele lungi cu linoleum pe jos, până la rezerva unde se afla Geordie, aşezat în capuloaselor şi sprijinit pe perne în patul mare, de spital. Îi adusesem narcise de la Balnaid şile-am aranjat într-un vas cu multă apă, ca să nu se ofilească şi să moară. Dar Geordie amurit la două săptămâni după asta. Edmund era acolo, cu mine, dar fără Caroline, soţialui. Ea rămăsese însărcinată şi avea greţuri. Faptul că ştiam că Alexa avea să vină pe lumea fost unul dintre lucrurile de care m-am agăţat în zilele acelea întunecate, oribile.Geordie murise, dar o altă viaţă micuţă se pregătea să se nască, un sigiliu pe caleacontinuităţii. A fost şi unul dintre motivele pentru care Alexa este atât de specială pentrumine.

După o vreme, Noel răspunse:— Alexa gândeşte la fel despre dumneavoastră. Mi-a vorbit atât de mult despre ceea ce

vă leagă.Violet tăcu. Vântul se înteţise, înfiorând iarba. Aducea cu sine mirosul ploii. Privi spre

cer şi văzu norii apropiindu-se dinspre vest, înceţoşând dealurile şi aruncând umbre pepante.

— Am prins partea cea mai bună a zilei, spuse ea. Sper că nu o consideri o zi pierdută.Sper că nu te-am plictisit.

— Nici măcar o singură clipă.— Ceea ce începusem era să încerc să-ţi demonstrez ceva, iar până la urmă am ajuns

să-ţi spun povestea vieţii mele.— Mă consider privilegiat.— Vine Alexa, spuse Violet.Noel se ridică în picioare, scuturându-şi iarba de pe mânecile puloverului.— Aşa este.

O văzură cum se apropia pe poteca abruptă, cu viteza şi energia oricărui tânăr. Purtajeanşi şi un pulover bleumarin, cu pletele roşcate fluturând în vânt şi roşie în obraji, desoare, de vânt şi de efortul urcuşului. Părea absurd de tânără, gândi Violet. Şi, dintr-odată, simţi că trebuie să vorbească.

— Am avut atât de mult noroc. M-am măritat cu bărbatul pe care l-am iubit. Sper doarca şi Alexa să facă la fel.

Noel îşi întoarse încet capul spre ea şi privirile li se întâlniră.— Virginia mi-a spus să-mi ţin părerile pentru mine şi să nu mă bag. Dar cred că ştii

deja cât de mult te iubeşte şi n-aş suporta să ştiu că suferă. Nu-ţi forţez mâna, dar vreausă fii atent. Iar dacă trebuie s-o faci să sufere, mai bine să se întâmple acum, înainte să fieprea târziu. Crezi că ţii suficient de mult la ea ca să poţi face acest lucru?

Pe faţa lui nu se citea nimic, dar o privea drept în ochi, fără să clipească. După câtevaclipe, rosti:

— Da.Din fericire, poate, nu era timp să-şi spună mai multe. Alexa se apropiase şi-i putea

auzi, iar acum străbătea ultimii metri până la ei. Ajunsă în dreptul lor, se prăbuşi peiarbă, lângă Noel.

— Despre ce vorbeaţi voi doi? Staţi aici de-o veşnicie!— Ei, de una, de alta, îi răspunse bunica ei pe un ton neutru.— M-au trimis să vă spun că ar cam fi timpul să ne facem bagajele. Soţii Ferguson-

Crombie trebuie să meargă la nu-ştiu-ce petrecere şi s-au oferit să-i ducă pe Gloxby şi peDermot Honeycombe înapoi la Croy. Oricum, o să plouă în curând; s-a înnorat de-abinelea.

— Da, spuse Violet. Observă că şi bărcile fuseseră scoase la mal. Cineva stinsese focul,acoperindu-l cu pământ, iar oaspeţii ei erau deja în picioare, strângând păturile,încărcând maşinile.

— Da, e momentul să plecăm.Se pregăti să se ridice, dar Noel sărise deja în picioare, oferindu-se s-o ajute.— Mulţumesc, Noel.Se scutură de firele de iarbă prinse pe fusta groasă, de tweed şi privi, încă o dată, în

jur.— Hai să mergem.Porni înainte pe potecă, spre poalele dealului. În întunericul nopţii, Noel se trezi cu o sete teribilă. Şi cu încă ceva, mai puternic.

Analizând lucrurile, înţelese că era vorba despre o dorinţă fizică din ce în ce maiputernică, de dragoste şi de Alexa. Rămase nemişcat o vreme, cu gura uscată, singur şinemulţumit, în patul acela străin dintr-un dormitor cu care nu era obişnuit, cu ferestrele

larg deschise spre întunericul şi vântul de-afară, de unde nu răzbătea niciun licăr delumină, nici zgomotul vreunei maşini; nu se auzea decât vântul foşnind printre crengilecopacilor. Se gândi cu nostalgie la Londra, la strada Ovington, unde îşi desfășurase viaţaîn ultimele câteva luni, fericit şi confortabil. Dacă la Londra se trezea noaptea, însetat, nutrebuia decât să întindă mâna după paharul cu apă proaspătă pe care Alexa i-l punea înfiecare seară, după ce turna în el câţiva stropi de suc de lămâie. Dacă, în zorii zilei, simţeao dorinţă nestăvilită după ea, nu trebuia decât să se întoarcă, în patul nu prea înalt, săîntindă mâna şi s-o tragă spre el. Niciodată, când o trezea din somn, nu-l refuza şi nu eraobosită în faţa manifestărilor sale de ardoare, ci îi răspundea cu pasiunea delicată pe careo învăţase de la el, glorificând această nouă cunoaştere, încrezătoare în atracţia pe care oexercita asupra lui.

Aceste reflecţii nu-l ajutau deloc. În cele din urmă, nemaifiind în stare să suportesetea, aprinse lampa de pe noptieră şi coborî din pat. Se duse în baie, deschise robinetulde apă rece şi-şi umplu unul din paharele pentru periuţe. Apa era rece ca gheaţa, pură şidulce. Bău paharul până la fund şi-l umplu din nou, apoi se întoarse în dormitor şirămase lângă fereastră, trăgând în piept aerul înmiresmat.

Sorbi din nou din paharul cu apă. Îi trecuse setea, dar dorinţa cealaltă era la fel deputernică. Apă proaspătă şi Alexa. Îi trecu prin minte că aceste necesităţi fundamentalecare, în acea clipă, erau mai importante pentru el decât orice altceva în lume erau, într-unmod straniu, cele două faţete ale unui singur întreg. Adjective i se perindau prin minte,unul după celălalt. Curată, dulce, pură, transparentă, bună, inocentă, neîntinată. Erauvalabile şi pentru una, şi pentru cealaltă. Iar apoi, corolarul. Dătătoare de viaţă.

Alexa.Era mândm că lui i se datora întreaga ei înflorire, de la tânăra stângace, la femeia

încrezătoare – descoperirea că era virgină fusese una dintre cele mai uimitoare şidezarmante experienţe din viaţa lui –, dar mai ştia că se implicaseră amândoi la fel deputernic; el avusese însă cel mai mult de câştigat – dragoste, prietenie şi acceptarea sanecondiţionată. Căci, deşi Alexa era binecuvântată cu toate bogăţiile lumeşti, ceea ce-idăruise ea nu ţinea numai de domeniul material. Viaţa cu Alexa fusese pentru el uninterludiu minunat, dintre cele mai bune chiar şi, indiferent ce s-ar fi întâmplat în viitor,ştia că avea să-şi amintească cu recunoştinţă de această perioadă.

Dar ce anume avea să se întâmple? Totuşi, în acel moment, nu dorea să se gândeascăla asta. Era mai important să se gândească la Alexa. Alexa dormea acum în patul ei, îndormitorul care fusese al ei din copilărie, la numai câţiva metri distanţă, de cealaltă partea scării, cum treceai pe culoar. Se gândi să meargă în căutarea ei, să deschidă şi apoi săînchidă uşa fără zgomot, să se strecoare lângă ea în aşternut. I-ar fi făcut loc, s-ar fi întorsspre el, cu braţele deschise, gata să-l îmbrăţişeze, cu trupul vibrând de dorinţă…

Se gândi, o vreme, la această posibilitate şi pe urmă renunţă, din motive mai degrabă

practice, îşi spuse, decât din principiu. Ştia, din experienţă, că era foarte uşor să terătăceşti pe coridoarele slab luminate din casele altora şi nu-l atrăgea deloc perspectivade a fi descoperit într-o debara, în compania aspiratorului şi a cârpelor vechi de praf. Iaraici, la Balnaid, nici măcar nu putea apela la scuza cu dusul la toaletă, pentru că avea baiaproprie, dotată cu de toate.

Şi totuşi, chiar şi fără astfel de scuze şi lăsând deoparte alte justificări rezonabile, totse întreba dacă are destul curaj să pornească în căutarea ei. Casa asta era de vină. Aveaceva special, atmosfera pe care o simţise din clipa în care păşise aici, sentimentul defamilie care excludea din capul locului furișatul clandestin pe coridoare. Conversaţia pecare o avusese cu Vi în acea după-amiază, sus pe deal, îi întărise părerea despre Balnaid.De parcă toţi membrii familiei din alte generaţii ar mai fi încă prezenţi acolo, vii şinevătămaţi, văzându-şi de ocupaţiile lor zilnice, privindu-l şi, probabil, judecându-l. Şi nuerau numai Alexa şi Virginia, dar şi Violet şi bravul, adoratul său Geordie. Iar înainte deei, bătrânii, Sir Hector şi Lady Primrose Akenside, cu rădăcini adânci şi principiiputernice, aflaţi încă la cârma unei case pline: copii în camerele lor, musafiri în camerelelibere şi slujnice sau fete în casă undeva în pod, sforăind de mama focului. Acesta eragenul de casă care rezista în faţa tuturor intemperiilor, genul de casă din care, mic copilşi prizonier în Londra, Noel şi-ar fi dorit să facă parte. Un stil de viaţă foarte ordonat şiîndestulat, din care nu lipseau bucuriile vieţii în aer liber. Partide de tenis şi picnicurichiar mai sofisticate decât cel la care participase în acea după-amiază. Ponei, puşti devânătoare şi undiţe de pescuit, gonaci şi îngrijitori, doritori şi pregătiţi să dea o mână deajutor tânărului gentleman.

În acea dimineaţă, venind spre Strathcroy cu Alexa alături, uimit de panoramă, deculorile care se desfăşurau în faţa ochilor săi şi de aerul proaspăt, fusese dominat desentimentul că, într-un fel, călătorea înapoi în trecut, spre o lume pe care o cunoscuse şiapoi o uitase. Acum era gata să accepte că nu cunoscuse niciodată acea lume, dar, odatădescoperită, nu dorea să renunţe la ea. Pentru prima dată în viaţa lui, simţea că aparţineunui loc.

Dar Alexa?Îi reveni în minte vocea lui Violet. Dacă trebuie să o faci să sufere, mai bine să se întâmple

acum, înainte să fie prea târziu.Cuvintele acelea aveau o implicaţie teribilă. Era posibil să fie deja prea târziu, în care

caz ajunsese la cumpăna relaţiei sale cu Alexa şi, cu avertismentul lui Vi răsunându-i înurechi, ştia că era momentul să facă pasul hotărâtor. Înainte de sfârşitul săptămânii,trebuia să ia o hotărâre – indiferent care ar fi fost aceea.

Avea impresia că se priveşte pe sine de la mare distanţă. Sonda terenul, încercând săfacă alegerea vitală a drumului pe care avea să-l urmeze. Putea să meargă înapoi acasăaşa cum venise, adică să o părăsească pe Alexa, să-i spună adio, să încerce să-i explice, să-

şi facă bagajele, să se mute din strada Ovington; să se întoarcă în demisolul dinPembroke Gardens, încurcându-i pe chiriaşii săi, aducându-le la cunoştinţă că trebuie să-şi găsească alt cuibuşor. Însemna să se întoarcă la viaţa dinainte, să reintre, cumva, încircuitul social. Să-şi sune prietenii, să se întâlnească cu ei prin baruri, să mănânce larestaurant, să încerce să găsească numerele de telefon ale tuturor acelor femei frumoaseşi emancipate, să le hrănească, să le asculte conversaţia. Însemna să plece la ţară înfiecare vineri seara şi, pe urmă, să se chinuie să ajungă înapoi la Londra, pe drumurisupraaglomerate, în fiecare duminică seara.

Oftă. Dar făcuse deja toate aceste lucruri şi n-avea niciun motiv să n-o ia de la capăt.Cealaltă alternativă, cealaltă cale ducea spre asumarea unor obligaţii. Iar pentru Alexa

şi pentru tot ce reprezenta ea în acel moment, ştia că de data aceasta supunerea trebuiasă fie totală. O viaţă întreagă de responsabilitate asumată – căsătoria şi, probabil, copiii.

Poate că era timpul să facă acest pas. Avea treizeci şi patru de ani, dar mai păstra încăincertitudinile unui tânăr necopt. Incertitudini fundamentale, cu rădăcini adânci, îşiarătau colţii, asemenea unor vinovăţii uitate. Poate că venise momentul, dar aceastăperspectivă îl îngrozea.

Se înfioră. Destul. Vântul se înteţise, bătând în fereastra deschisă. Îşi dădu seama,dintr-odată, că-l pătrunsese frigul până la oase, dar, ca un duş rece, aerul tare îi calmase,în sfârşit, avântul total deplasat. Măcar problema era rezolvată. Reveni în pat, se înfăşurăîn pături şi închise lumina. Rămase treaz multă vreme, dar când adormi, în sfârşit, tot nuluase nicio hotărâre.

30Vineri, 16 septembrie Ploaia începu îndată ce Edmund părăsi oraşul Relkirk. Pe măsură ce drumul urca,

îndreptându-se spre nord, ceaţa cobora dinspre dealuri, acoperindu-i parbrizul cu unstrat umed. Dădu drumul la ştergătoarele de parbriz. Era prima ploaie pe care o vedeadupă mai bine de o săptămână, căci la New York domnea o toamnă indiană strălucitoare,cu un soare care se reflecta în turnurile de sticlă şi o boare uşoară, fluturând steaguriledin faţa Centrului Rockefeller; cerşetorii, bucurându-se de ultimele zile calde, stăteauîntinşi pe băncile din Central Park, cu tot felul de sacoşe şi legăturici, în care-şi purtau totce aveau, aşezate lângă ei.

Edmund străbătuse două lumi într-o singură zi. New York, aeroportul Kennedy,avionul Concorde, aeroportul Heathrow, Turnhouse, iar acum, înapoi la Strathcroy. Încondiţii normale, şi-ar fi găsit timp să treacă pe la biroul său din Edinburgh, dar în searaaceasta avea loc petrecerea de la familia Steynton şi, din acest motiv, preferase să meargădirect acasă. Avea să dureze ceva timp până să scoată la lumină costumul scoţiantradiţional şi exista posibilitatea ca nici Virginia, nici Edie să nu-şi fi amintit să-i cureţenasturii de argint de la jachetă şi vestă, în care caz trebuia să se ocupe personal deaceastă treabă.

O petrecere cu dansuri scoţiene. După toate probabilităţile, n-aveau cum să meargă laculcare înainte de patru dimineaţa. Pierduse noţiunea timpului în ultimele zile şi era camobosit. Asta se putea rezolva, totuşi, cu o porţie de whisky. Ceasul de mână era încăpotrivit pe ora de la New York, dar ceasul de pe bordul maşinii arăta ora cinci şijumătate. Mai erau destule ore din această zi, dar norii joşi reduceau vizibilitatea. Îşiaprinse farurile.

Podul Caple. Maşina puternică trecu în goană pe dramul şerpuit. Asfaltul sclipea deumezeală, arbuştii de pe marginea drumului erau învăluiţi în ceaţă. Deschise fereastra,trăgând în piept aerul rece, incomparabil. Se gândi că o va revedea pe Alexa. Se gândi cănu avea să-l vadă pe Henry. Se gândi la Virginia…

Se temea că armistiţiul dintre ei, şi aşa tensionat, nu mai era valabil; ultima discuţie,care avusese loc chiar când se pregătea să plece la New York, fusese cumplită. Virginiafăcuse o criză de nervi la telefon, acuzându-l de egoism, indiferenţă, călcarea uneipromisiuni. Refuzând să asculte explicaţiile lui perfect rezonabile, îi trântise până laurmă receptorul în nas. Dorise să vorbească cu Henry, dar nu reuşise, fie că ea uitase, fie

că, în mod deliberat, evitase să-i transmită lui Henry mesajul său. Poate că, după cincizile fără el, se mai calmase, dar Edmund n-avea prea mari speranţe. În ultima vreme,Virginia se lăsase copleşită de necazuri.

Unica lui speranţă de salvare era Alexa. Ştia că, pentru Alexa, Virginia avea să facă faţăcât mai bine cu putinţă, chiar să se prefacă, dacă era necesar, în tot acest sfârşit desăptămână, jucând rolul unei femei vesele şi afectuoase. Chiar şi pentru atât ar fi fostrecunoscător.

Zări indicatorul prin ceaţa deasă. „Strathcroy“. Încetini, schimbă viteza, traversă podulde lângă biserica prezbiteriană şi conduse mai departe printre ulmii înalţi, cu crengilepline de ciori croncănitoare şi intră pe porţile deschise de la Balnaid.

Ajunsese acasă. Nu se opri în faţa casei, coti spre vechiul grajd şi parcă în curticicaacestuia. În garaj nu era decât o maşină, a Virginiei, iar uşa din spate, care dădea sprebucătărie, era deschisă. Ştia însă că asta nu însemna neapărat că era cineva acasă.

Opri motorul şi rămase acolo, în aşteptare, sperând, dacă nu o întreagă familie care sădea buzna pe uşă afară în semn de bun venit, măcar o primire, cât de modestă, din parteacâinilor. Dar nu părea să fie nimeni prin preajmă.

Ieşi alene din maşină; deschise portbagajul şi-şi luă lucrurile. Valiza, servieta de piele,plină ochi, impermeabilul, punga galbenă de plastic de la magazinul fără taxe vamale dinaeroport. Era plină de sticle de whisky scoţian şi gin, plus cutiile mari de parfum pentrusoţia, fiica şi mama lui. Le duse pe toate în casă, la adăpost de ploaie. În bucătărie eracald, curat, ordine şi pustiu, singura dovadă a existenţei câinilor fiind coşuleţele lor goale.Cuptorul bâzâia de unul singur. Unul din robinetele de la chiuvetă picura uşor. Pusevaliza şi impermeabilul jos şi punga pe masă, se duse să închidă robinetul. Nu maipicura. Ciuli urechile, sperând să mai audă şi alte zgomote, dar niciun sunet nu mairupse tăcerea.

Cu servieta în mână, ieşi din bucătărie, pe culoare, în holul mare. Acolo se opri o clipă,așteptând să se deschidă o uşă, să se audă paşi, voci, să întâlnească pe cineva. Ceasul deperete ticăia. Nu se auzea nimic altceva. Merse mai departe, cu paşi neauziţi pe covorulgros, trecu prin salon şi deschise uşa bibliotecii.

Nici acolo nu se afla nimeni. Văzu pernele, moi şi pufoase, de pe sofa, căminul gol, unteanc de reviste Countiy Life, un aranjament cu câteva flori uscate, decolorate, cenuşii şiroşietice. Fereastra era deschisă şi lăsa să pătrundă înăuntru umezeala şi aerul rece. Pusejos servieta şi se duse să închidă fereastra, apoi se întoarse la biroul său, unde îl aşteptaun teanc de scrisori venite în ultima săptămână. Întoarse vreo două plicuri, dar ştia că nuera atât de urgent, încât să nu mai poată aştepta o zi, două.

Telefonul începu să sune. Ridică receptorul.— Balnaid.Se auzi un declic, un bâzâit, apoi nimic. Probabil că era cineva care formase numărul

greşit. Aşeză receptorul la loc şi, dintr-odată, simţi că nu mai suportă tristeţea acesteicamere goale. Fără un foc care să-ţi ţină companie, biblioteca de la Balnaid era ca un omfără suflet şi focul nu era stins decât în cele mai calde zile ale verii. Găsi chibrituri,aprinse o bucăţică de hârtie în vatră, aşteptă până ce se aprinseră câteva surcele şi apoipuse nişte butuci. Flăcările se înteţiră, aducând cu ele puţină viaţă. Un bun venit destulde modest, care nu-l mulţumea defel.

Privi flăcările pentru câteva clipe, apoi aşeză grilajul şi se întoarse în bucătărie. Scoasedin pungă sticlele de whisky şi de vin şi apoi duse valiza şi punga la etaj. Ticăitulpendulei îi acompania paşii. Traversă palierul şi deschise uşa dormitorului.

— Edmund!Virginia era acolo – şi fusese tot timpul în casă. Stătea la măsuţa de toaletă şi-şi făcea

unghiile. Camera, atât de spaţioasă şi feminină – dominată de enormul pat dublu, masiv,drapat în pânzeturi albe, de pe vremea bunicii, cu dantelă pe margini – era într-o stare dedezordine deloc obişnuită. Pantofi peste tot, o grămadă de haine împăturite pe un scaun,uşile dulapului deschise. Pe una din aceste uşi era agăţată rochia de seară nouă aVirginiei, cea pe care şi-o cumpărase de la Londra special pentru această ocazie. Fusta sedesfăşura în straturi de material străveziu, stropit cu puncte negre şi, departe de trupulVirginiei care să-i dea viaţă, părea tristă şi deşartă.

Se priviră în ochi, de la distanţă.— Bună, spuse el.Virginia era în halat de baie, îşi spălase părul şi-l pusese pe bigudiurile mari despre

care Henry spunea întotdeauna că o fac să arate ca un monstru extraterestru.— Te-ai întors. N-am auzit maşina.— Am parcat-o lângă garaj. Am crezut că nu e nimeni pe-aici.Îşi duse valiza în camera de toaletă şi o aşeză pe podea. Hainele sale de gală erau

aşezate pe patul mic. Kiltul, ciorapii de lână, trăistuţa, cămaşa de seară, jacheta şi vesta.Nasturii acestora străluceau ca stelele, la fel şi cataramele de argint de la pantofi. Seîntoarse în dormitor.

— Mi-ai curăţat nasturii.— Nu eu, Edie.— Drăguţ din partea ei.Se îndreptă spre ea şi se aplecă să o sărate, apoi puse o cutie pe măsuţa de toaletă.— Un cadou pentru tine.— A, ce drăguţ. Mulţumesc.Terminase lăcuitul unghiilor, dar oja nu se uscase încă. Stătea cu degetele desfăcute şi

sufla, din când în când, spre ele, să grăbească acest proces.— Cum a fost la New York?— Bine.

— Nu te aşteptam aşa devreme.— Am luat cursa de dimineaţă.— Eşti obosit?— N-am să mai fiu după ce beau ceva. Se aşeză pe marginea patului. Are ceva

telefonul?— Nu ştiu. A sunat acum vreo cinci minute, dar numai o dată, iar pe urmă s-a oprit.— Am răspuns eu, jos în hol, dar s-a blocat legătura.— A mai făcut aşa de vreo două ori până acum. Dar putem vorbi în exterior.— L-ai anunţat la deranjamente?— Nu. Crezi că ar trebui?— Mă ocup eu de asta, mai târziu.Se lăsă pe spate, cu capul pe cuvertura de la capul patului.— Tu cum te-ai descurcat?— Bine.— Şi Henry?— Habar n-am de Henry. N-am primit nicio veste şi n-am telefonat.Îl privi, fără să-şi ascundă răceala din ochii albaştri, strălucitori.Vorbele ei arătau limpede că nu-l iertase. Dar nu era momentul să insiste, pentru că

risca să se certe din nou.— L-ai dus la Templehall?— Da. L-am dus eu, cu maşina. N-a vrut să meargă cu Isobel, aşa că l-am luat pe

Hamish cu noi. Hamish s-a purtat mizerabil, Henry n-a scos nicio vorbă tot drumul şi n-aîncetat nicio clipă să plouă. În rest, a fost minunat.

— Nu l-a luat pe Moo cu el, nu?— Nu. Nu l-a luat pe Moo.— Slavă Domnului. Dar Alexa?— A venit ieri-dimineaţă, cu Noel.— Unde sunt acum?— Cred că au ieşit cu câinii la plimbare. După prânz trebuia să meargă la Relkirk să ia

rochia Lucillei de la curăţătorie. Ne-au sunat de la Croy, disperaţi. Uitaseră de rochie şisunt cu toţii ocupaţi cu pregătirile pentru masa de astăzi, aşa că nimeni n-avea timp să seducă.

— Ce altceva s-a mai întâmplat?— Ce s-a mai întâmplat? Vi şi-a făcut picnicul. Verena ne-a chinuit ca pe nişte sclavi,

iar verişoara lui Edie s-a întors la spital.Edmund ridică uşor capul, ca un câine în alertă, care-şi ciuleşte urechile. Virginia, cu

unghiile deja suficient uscate, luă pachetul pe care i-l adusese şi începu să desfacăambalajul de celofan.

— S-a întors?— Da.Virginia deschise cutia şi scoase sticla pătrată şi masivă, cu o fundă de catifea legată în

jurul dopului. Desfăcu dopul şi se dădu cu puţin parfum pe gât.— Adorabil! Fendi. Ce drăguţ! De mult îmi doresc o sticluţă, dar e prea scump să mi-l

fi cumpărat chiar eu.— Când s-a întâmplat asta?— Vorbeşti de Lo ie? Ei, acum vreo două zile. Devenise aşa de imposibilă, că Vi a

insistat. Nici n-ar fi trebuit s-o lase să plece din spital. E nebună.— Ce-a făcut?— Ei, vorbea tot felul de aiureli. Băga zâzanie. Nu mă lăsa în pace. E diabolică.— Ce ţi-a spus?Virginia se întoarse cu faţa spre oglindă şi începu, fără grabă, să-şi scoată bigudiurile.

Una câte una, desfăcea agrafele şi le punea pe placa de sticlă a măsuţei de toaletă. El oprivea din profil, îi vedea linia obrazului, curba elegantă a gâtului.

— Chiar vrei să ştii?— Dacă n-aş vrea, nu te-aş întreba.— Bine. A spus că tu şi Pandora Blair aţi fost amanţi. Cu mulţi ani în urmă, la nunta

lui Archie cu Isobel, pe când Lo ie era menajeră la Croy. Chiar tu spuneai că asculta pela uşi. Se pare că nu i-a scăpat nimic. Mi-a descris cu lux de amănunte totul, în culoriifoarte vii. Se montase. Aş putea spune că se excitase de-a binelea. A spus că din cauza taa plecat Pandora cu bărbatul ăla însurat şi nu s-a mai întors acasă. Iar acum…

Unul dintre bigudiuri se ţinea bine şi Virginia trase de el, încercând să-l desfacă,sucind şi trăgând de meşa de păr vopsit.

— … acum, zice că tu eşti motivul pentru care Pandora s-a întors la Croy. Niciolegătură cu petrecerea de diseară. Nici cu Archie. Numai cu tine. Vrea s-o luaţi de lacapăt. Să te redobândească.

Încă un bigudiu fusese desfăcut, iar Virginia avea lacrimi de durere în ochi. Edmund oprivea îndurerat, fără să poată suporta răul pe care şi-l făcea singură.

Îşi aminti de seara în care o întâlnise pe Lo ie în magazinul doamnei Ishak şi de felulîn care îl încolţise. Încercase să scape de prezenţa ei neplăcută. Îşi amintea de ochii ei, depielea palidă, de mustaţă şi de furia seacă pe care o simţise crescând în el, astfel căajunsese la un pas de a-şi pierde cumpătul şi de a-i face rău, fizic vorbind. Îi reveni înminte presimţirea cumplită pe care o avusese. O presimţire perfect îndreptăţită, după câtse părea.

— Minte, spuse el cu răceală.— Chiar aşa, Edmund?— O crezi?

— Nu ştiu…— Virginia…— Ah! În disperare, desfăcu încă un bigudiu şi-l aruncă spre reflexia sa din oglindă,

apoi se întoarse spre el. Nu ştiu. Nu ştiu! Nu mai pot gândi raţional. Şi nu-mi pasă. De cemi-ar păsa? Ce-mi pasă mie că tu şi Pandora Blair aţi avut odată o legătură furtunoasă? Înce mă priveşte, e ceva ce ţine de trecutul îndepărtat şi n-are nicio legătură cu mine. Ştiudoar că asta s-a întâmplat când erai deja bărbat însurat – însurat cu Caroline – şi că eraitatăl unui copil. Pur şi simplu, asta nu-mi dă pace.

— N-ai încredere în mine?— Uneori cred că nici nu te cunosc.— E oribil ce spui.— Aşa o fi. Dar, din păcate, nu putem fi toţi la fel de obiectivi şi de reci ca tine. Iar

dacă e oribil, las-o pe seama deşertăciunii omeneşti, doar că nu prea cred că ştii ce-i asta.— Încep să cred că ştii chiar foarte bine.— Despre noi vorbesc, Edmund. Despre tine şi despre mine.— În cazul ăsta, poate că ar fi mai bine să amânăm discuţia până când te mai calmezi

puţin.— Sunt foarte calmă. Şi nu mai sunt un copil, nu sunt micuţa ta soţioară. Şi cred că

acum e un moment la fel de bun ca oricare altul să-ţi spun că am să plec o vreme de aici.Mă întorc în Long Island, la Leesport, să petrec o vreme la bunici. I-am spus lui Vi. Eazice că poţi să stai la ea. O să închidem casa.

Edmund nu spuse nimic. Ea îl privi şi nu putu citi nimic pe faţa lui îngâmfată;trăsăturile fine, ochii înceţoşaţi nu lăsau să se întrevadă nimic. Nici durere, nici furie.Virginia lăsă tăcerea să se prelungească, aşteptând o reacţie din partea lui. Pentru o clipăsperă, absurd, că-şi va lăsa rezervele deoparte, că va veni lângă ea, o va lua în braţe, o vaacoperi cu sărutări, vor face dragoste…

— Când ai plănuit toate astea?Simţi lacrimile inundându-i ochii, dar strânse din dinţi şi le alungă.— Mă gândesc de câteva luni la asta. M-am hotărât, în sfârşit, după plecarea lui Henry.

Fără Henry, n-am niciun motiv să nu mă duc.— Când pleci?— Mi-am luat bilet pe o cursă Pan Am de la Heathrow, joia viitoare, de dimineaţă.— Joi? E mai puţin de o săptămână până atunci.— Ştiu.Se întoarse din nou cu faţa la oglindă, desfăcu ultimul bigudiu, luă pieptenele şi

începu să-şi descurce părul şi să-şi aranjeze buclele.— Dar există un motiv şi cred că e mai bine să ţi-l spun acum, pentru că dacă nu-ţi

spun eu s-ar putea să afli de la alţii. S-a întâmplat ceva ciudat. Ţii minte că, duminica

trecută, Isobel ne-a spus că un american necunoscut urma să stea la ei? Până la urmă, eravorba de un om cu numele de Conrad Tucker, pe care l-am cunoscut demult, în Leesport.

— Americanul cel Trist.— Da. E într-adevăr trist. Soţia i-a murit de curând, de leucemie, iar el a rămas cu o

fetiţă. A venit aici de vreo lună, dar se întoarce în State joi.Lăsă pieptenele deoparte şi-şi aranjă părul, apoi se întoarse spre el.— Mi s-a părut o idee foarte bună să facem drumul împreună.— A fost ideea ta sau a lui?— Are vreo importanţă?— Nu. Presupun că n-are nicio importanţă. Când ai de gând să te întorci?— Nu ştiu. Mi-am luat bilet fără dată precisă de întoarcere.— Cred că n-ar trebui să pleci.— Nu-mi place ce-mi spui, Edmund. Seamănă a ameninţare.— Fugi de adevăr.— Nu. Nu fac decât să profit de o libertate care mi-a fost impusă. Fără Henry, mă aflu

la poarta iadului şi trebuie să mă obişnuiesc cu ideea că l-am pierdut – iar aici nu pot faceacest lucru. Am nevoie de timp, să-mi revin. Să fiu singură. Să fiu propriul meu stăpân.Trebuie să încerci, măcar o dată în viaţă, să priveşti lucrurile prin ochii altcuiva. În cazulacesta, ai mei. Şi poate că n-ar strica să încerci să ai încredere în mine, pentru că suntsinceră cu tine.

— M-aş fi mirat să faci altfel.Se părea că nu mai era nimic de spus. Dincolo de fereastra deschisă, ceaţa făcuse loc

întunericului. Virginia aprinse lampa de pe măsuţa de toaletă, se ridică şi se duse lageam să tragă draperia. De jos se auziră zgomote. O uşă care se deschidea, apoi seînchidea, lătrat de câini, voci puternice.

— Noel şi Alexa, spuse ea. S-au întors de la plimbare.— Eu cobor. Edmund se ridică în picioare, se întinse, îşi înăbuşi un căscat. Simt nevoia

să beau ceva. Vrei şi tu un pahar?— Mai târziu.Edmund se îndreptă spre uşă.— La ce oră suntem aşteptaţi la Croy?— Opt şi jumătate.— Poţi să-ţi bei paharul în bibliotecă, înainte de plecare.— Nu e foc.— L-am aprins eu.Ieşi din cameră. Virginia îi auzi paşii pe culoar, apoi pe scări în jos. Apoi, vocea Alexei:— Tati!— Bine te-am găsit, draga mea!

Lăsase uşa deschisă. Virginia se ridică, o închise şi apoi se întoarse la măsuţa detoaletă, gândindu-se să înceapă să se machieze. Dar lacrimile pe care şi le stăpânise atâtavreme îi înceţoşară privirea, prelingându-se pe obraji.

Rămase aşa multă vreme, privindu-se plângând în oglindă. Autobuzul interurban se oprea şi iar pornea,fără să se grăbească, luminat de ultimele

raze ale soarelui. La plecarea din Relkirk fusese plin, cu locurile ocupate şi unul sau doipasageri în picioare. Era lume care se întorcea de la lucru sau de la cumpărături. Uniipăreau să se cunoască între ei, îşi zâmbeau şi stăteau de vorbă pe când urcau în autobuz.Poate călătoreau împreună în fiecare zi. Era acolo şi un om cu un câine ciobănesc. Câinelestătea între picioarele omului şi-l privea pe acesta fără încetare. Omul nu cumpărase biletşi pentru câine.

Henry se aşezase în faţă, chiar în spatele şoferului. Stătea strâns lipit de fereastră, căcio femeie imensă venise să se aşeze lângă el.

— Bună, drăguţule, îi spusese şi se aşezase, împingându-l într-o parte cu fundul eimasiv; şoldurile umflate ocupau aproape tot spaţiul.

Avea două sacoşe pline; pe una o pusese la picioare, iar pe cealaltă o ţinu în braţe. Pringura sacoşei se zărea o căpăţână de ţelină şi o moară mică, din celuloid roz. Henry eraconvins că o duce acasă, pentru nepotul ei.

Avea faţa rotundă, plină de bunătate, semănând oarecum cu Edie. Pe sub borurilepălăriei mari, îl scruta cu prietenie. Dar când femeia îi vorbi, Henry nu răspunse; seîntoarse să privească pe geam, deşi n-avea ce vedea, în afară de ploaie.

Henry era încălţat cu ciorapii şi pantofii de şcoală; îşi pusese pardesiul de tweed, multprea mare pentru el, iar pe cap, cascheta legată sub bărbie. Fusese inspirat să-şi punăcascheta şi era mândru că se gândise la asta. Era făcută dintr-un material gros, bleumarinşi şi-o trăsese peste ochi, ca un terorist, de nu i se mai vedeau decât ochii. Se deghizaseaşa, pentru că nu voia să fie recunoscut de nimeni.

Autobuzul înainta încet şi trecuse deja o oră de când plecase. Cam la fiecare unkilometru şi jumătate, se opreau la câte o răscruce sau în dreptul unei căsuţe singuratice,pentru ca oamenii să poată coborî. Henry se uita cum se eliberează locurile; pasagerii îşiadunau lucrurile, coborau pe rând şi porneau pe jos spre casele lor. Femeia grasă delângă el coborî la Kirkthornton, dar nu avu nevoie să pornească pe jos, pentru că soţul eivenise cu camioneta s-o aştepte. Când se ridicase, nu fără efort, îi spusese „La revedere,drăguţule“. Henry se gândi că fusese frumos din partea ei, dar iarăşi nu-i răspunsese. Nuera prea uşor să scoţi vreo vorbă când ai cascheta peste gură.

Porniră iarăşi la drum. Mai rămăseseră doar vreo zece, doisprezece călători. Motorulautobuzului uruia şi o luară în sus pe deal, părăsind micuţul orăşel; când ajunseră pecreasta dealului se lăsase ceaţa. Şoferul aprinse farurile şi Henry zări dintr-odată tufele

de iarbă-neagră şi ferigile bătute de vânt, trecând în goană pe lângă vehicul, pierdute înceaţă, ca nişte stafii. Se gândi la cei şapte kilometri dintre Caple Bridge şi Strathcroy, pecare trebuia să-i facă pe jos, pentru că la Caple Bridge trebuia să coboare. Perspectiva îlsperie puţin, dar nu prea tare, pentru că ştia drumul şi ce fusese mai greu trecuse; maiera puţin.

La Pennyburn, Violet se pregătea pentru rigorile serii care abia începea.Nu mai fusese invitată la o petrecere tradiţională de foarte multă vreme şi, la şaptezeci

şi opt de ani, era puţin probabil că avea să mai fie invitată la alta. Din acest motiv sehotărâse să profite la maximum de această ocazie. Ca atare, plecase după-masă cu maşinala Relkirk şi se oprise la coafor, să-şi spele şi să-şi aranjeze părul. În plus, îşi îngăduise şio manichiură, iar fetiţa aceea drăguţă îşi pierduse ceva timp îndepărtând pieliţele de launghiile lui Vi şi curăţându-le de pământul de dedesubt.

După această şedinţă de înfrumuseţare, se dusese la bancă şi scosese din seif cutiaveche de piele în care se afla diadema de diamante a lui Lady Primrose. Nu era prea mareşi se prindea în spate cu un elastic, dar o adusese acasă şi o curăţase cu o periuţă vechede dinţi, muiată în gin curat. Era o şmecherie gospodărească pe care o prinsese demult,de la doamna Harris. Efectul era grozav, dar Violet era de părere că se făcea risipă de gin.

Apoi, îşi scosese din dulap rochia de bal din catifea neagră, veche de vreocincisprezece ani. Bordura de dantelă încreţită de la gât se descususe puţin şi avea nevoiede ajutorul unui ac cu aţă, iar pantofii de seară, din satin negru cu catarame din strasurise destrămaseră, pe ici, pe colo, în dreptul degetelor, aşa că luă forfecuţa de unghii şi îiaranjă.

După ce terminase toate astea, îşi permisese un moment de relaxare. Nu era aşteptatăla Croy înainte de opt şi jumătate. Avea, deci, timp pentru un pahar zdravăn de whiskycu sifon; putea chiar să se aşeze lângă foc, să urmărească la televizor ştirile şi apoi Wogan.Îi plăcea de Wogan. Îi plăcea şarmul lui irlandez, veselia lui, felul mieros în care vorbea.În seara asta lua un interviu unui tânăr cântăreţ pop care, cine ştie din ce motiv, seimplicase foarte serios în menţinerea gardurilor vii în mediul rural. Oamenii erau într-adevăr extraordinari, decise Violet, privindu-l pe acel tânăr cu părul tuns punk şi cercel înureche, turuind înainte despre locul preferat de ciocănitoare pentru a-şi face cuibul.

Emisiunea lui Wogan se încheiase şi începuse un concurs. Patru persoane trebuiau săghicească valoarea mai multor obiecte vechi, disparate, aflate în faţa lor. Violet se alăturăşi ea acestui joc, sigură că presupunerile sale erau mult mai corecte decât ale celorlalţi.Începea chiar să se amuze, când sună telefonul.

Ce enervant. De ce trebuia să sune nenorocitul ăla de telefon în momentele cele mainepotrivite? Puse paharul jos, se ridică de pe fotoliul confortabil, dădu sonorul mai încetşi ridică receptorul.

— Alo?— Doamna Aird?— Da.— Sunt doctorul Martin. De la spitalul din Relkirk.— A, da.— Doamnă Aird, mă tem că avem o mică problemă. Domnişoara Carstairs a dispărut.— A dispărut?Părea o glumă stupidă, dar se gândi imediat la vreo explozie, un nor de fum şi la

Lottie, făcându-se nevăzută.— Cum a fost posibil să dispară?— A plecat. S-a dus să se plimbe în grădină, cu o altă pacientă. Nu s-a mai întors de

atunci.— Dar e îngrozitor!— Noi credem că a ieşit, pur şi simplu, pe poartă. Am anunţat poliţia, bineînţeles, şi

sunt sigur că nu poate fi departe. Probabil că se va întoarce aici din proprie iniţiativă. S-asimţit foarte bine aici, a reacţionat bine la tratamente şi nu ne-a făcut niciun fel degreutăţi. Nu văd de ce nu s-ar întoarce. Dar am considerat de datoria mea să vă anunţ…

Violet se gândi că scuzele lui erau cusute cu aţă albă.— Nu credeţi că ar fi trebuit să aveţi mai multă grijă de ea?— Doamnă Aird, spitalul este supraîncărcat şi nu avem destul personal. În această

situaţie, facem tot ce putem, dar pacienţii care se pot mişca, despre care credem că se potdescurca singuri până la un punct, au avut întotdeauna o oarecare libertate de mişcare.

— Şi acum ce facem?— Nu putem face nimic. Dar, aşa cum v-am spus, m-am gândit că ar fi bine să vă spun

ce s-a întâmplat.— Aţi vorbit cu domnişoara Findhorn, ruda ei cea mai apropiată?— Nu. M-am gândit să vorbesc mai întâi cu dumneavoastră.— În cazul acesta, am să-i spun chiar eu.— V-aş fi recunoscător.— Domnule doctor Martin… Violet ezită. Credeţi că Lo ie Carstairs va încerca să se

întoarcă la Strathcroy?— E posibil, bineînţeles.— Ar putea să se ducă la domnişoara Findhorn acasă?— Poate.— Am să fiu sinceră cu dumneavoastră. Nu-mi place deloc ideea. Mă tem pentru

domnişoara Findhorn.— Vă înţeleg temerile, dar cred că nu aveţi niciun motiv.— Ce bine ar fi, spuse Violet pe un ton aspru, dacă aş fi şi eu la fel de sigură, dar vă

mulţumesc, domnule doctor, pentru că m-aţi sunat.— Dacă aflu ceva, vă sun.— N-am să fiu acasă. Dar mă puteţi căuta la Croy, pentru că iau masa la Lordul

Balmerino.— Am să notez. Vă mulţumesc. La revedere, doamnă Aird. Şi-mi pare rău dacă v-am

necăjit.— Da, răspunse Violet. M-aţi necăjit. La revedere.Era mai mult decât necăjită. Toată liniştea ei se dusese pe apa sâmbetei. Nu era numai

necăjită, ci şi înspăimântată. Simţea aceeaşi panică inexplicabilă ca în ziua când stătusepe bancă, lângă râu, cu Lo ie şi când Lo ie o strânsese de mână cu degetele ei puternice,ca o menghină. Atunci simţise imboldul să se ridice şi s-o ia la fugă. Acum simţea acelaşilucru, iar inima i se zbătea în piept. Era teama de necunoscut, de ceea ce nu-şi puteaimagina, de un pericol iminent.

Analizând acest sentiment, îşi dădu seama că nu se temea pentru ea, ci pentru Edie.Imaginaţia i-o luă razna. Un ciocănit la uşa casei lui Edie, Edie se ducea să deschidă, iarLottie, cu braţele întinse ca nişte cleşti, sărea la ea…

Gândul era insuportabil. Pe ecranul televizorului, o femeie, ţinând în braţe o vazăpentru flori, zâmbea stânjenită, apoi izbucni în râs, cu gura deschisă şi mâna la ochi.Violet închise televizorul, ridică receptorul şi formă numărul de la Balnaid. „Edmundtrebuie să se fi întors până acum de la New York. Edmund o să ştie exact ce trebuie săfacă.“

Auzi soneria telefonului la celălalt capăt al firului. Suna şi iar suna. Aşteptă, din ce înce mai nerăbdătoare. De ce nu-i răspundea nimeni? Ce făceau?

Până la urmă, exasperată şi plină de nervi, trânti receptorul, apoi îl ridică din nou şiformă numărul lui Edie.

Şi Edie se uita la televizor. Un program scoţian, foarte agreabil, cu dansuri tradiţionaleşi un comic îmbrăcat în kilt, care făcea tot felul de glume. Îşi pusese pe o tavă câte cevapentru cină – pulpe de pui la grătar, cartofi prăjiţi şi mazăre făcută la abur – şi şi-o puseseîn poală. Pentru felul doi, mai avea nişte cremă de mere rămasă în frigider. În searaaceasta mânca mai târziu decât de obicei. Unul dintre punctele bune ale faptului cărămăsese iarăşi singură era că putea mânca atunci când dorea, fără ca Lo ie s-o bată lacap când vine masa următoare. Mai erau şi alte lucruri bune. Unul dintre ele era liniştea.Şi faptul că dormea liniştită în patul ei, în loc să se chinuie în patul pliant, deloc potrivitpentru ea. Odihna de noapte îi ajutase, mai mult decât orice altceva, să-şi refacă energiaşi buna dispoziţie. Încă se mai simţea vinovată faţă de săraca Lo ie, ajunsă iar în spital,dar era cert că viaţa era mult mai uşoară fără ea.

Auzi telefonul. Puse tava deoparte şi se ridică să răspundă.— Da?

— Edie.— Bună ziua, doamnă Aird, spuse ea, zâmbind.— Edie…Ceva nu era în regulă. Edie simţea lucrurile astea imediat, numai din felul în care

doamna Aird îi pronunţa numele.— Edie, tocmai am vorbit cu doctorul Martin, de la spital. Lo ie a plecat de-acolo. Nu

ştie nimeni unde se află.Edie simţi că i se taie picioarele. După o vreme, rosti:— Doamne Dumnezeule!Era tot ce-i trecuse prin minte.— Au anunţat poliţia şi sunt destul de siguri că n-a ajuns prea departe, dar doctorul

Martin a fost de acord cu mine că e foarte posibil să se întoarcă la Strathcroy.— Are bani la ea? întrebă Edie, practic ca întotdeauna.— Nu ştiu. Nu m-am gândit la asta. Dar sunt sigură că nu putea pleca foarte departe

dacă n-avea geanta la ea.— Nu. Foarte adevărat.Lottie era foarte atentă cu geanta ei şi n-o lăsa din mână nici când se aşeza lângă foc.— Săraca de ea. O fi supărat-o ceva.— Da. Poate. Dar, Edie, nu vreau să stai singură acasă.— Dar trebuie să fiu aici. Dacă vine, trebuie să fiu aici.— Nu. Nu, Edie, ascultă-mă. Trebuie să mă asculţi. Trebuie să fii rezonabilă. N-avem

de unde şti ce-i trece lui Lo ie prin minte. Poate că i-a intrat în cap că ai trădat-o. Că i-aifăcut un rău, că ai respins-o. Dacă trece printr-una dintre crizele ei, e absolut imposibil săte descurci singură cu ea.

— Şi ce rău mi-ar putea face?— Nu ştiu. Ştiu doar că trebuie să pleci din casă… să vii la mine în noaptea asta, sau să

mergi la Balnaid până când o descoperă şi o aduc înapoi la spital fără probleme.— Dar…Violet îi ignoră protestele.— Nu, Edie. Nu accept un refuz, altfel n-am să mai fiu liniştită nicio clipă. Trebuie să-

ţi iei cămaşa de noapte şi să te duci la Balnaid. Sau să vii aici. Cum doreşti tu. Iar dacă nueşti de acord, voi fi obligată să mă urc în maşină şi să vin să te iau chiar eu. Şi pentru cătrebuie să ajung la Croy la opt şi jumătate şi încă nu m-am spălat şi nici nu m-amîmbrăcat, asta o să mă încurce toarte tare. Depinde de tine.

— Ar trebui să rămân aici, doamnă Aird. Sunt ruda ei cea mai apropiată. Eresponsabilitatea mea.

— Eşti responsabilă şi pentru tine însăţi. Dacă te chinuie, te loveşte sau te ameninţăcine ştie cum, n-am să mi-o iert niciodată.

— Şi ce-o să se întâmple dacă vine şi nu găseşte pe nimeni?— Poliţia a fost alertată. Sunt sigură că o patrulă se va afla prin preajmă. Nu va fi

dificil s-o găsească.Edie nu mai avea argumente. Era învinsă, soarta ei era pecetluită. O ă şi,

nemulţumită, spuse:— Bine, atunci. Dar, cred că faceţi din ţânţar armăsar.— Poate. Sper că aşa stau lucrurile.— Cei de la Balnaid ştiu că sosesc?— Nu. Nu reuşesc să prind legătura la telefon. Cred că e o defecţiune pe fir.— L-aţi anunţat la deranjamente?— Încă nu. Te-am sunat mai întâi pe tine.— Atunci am să sun eu la deranjamente, să le spun că numărul nu răspunde. Sunt

sigură că toată lumea e acasă. Se pregătesc pentru petrecere.— Da, Edie. Sună tu la deranjamente. Iar după asta, trebuie să-mi promiţi că te duci la

Balnaid. Camera ta e mereu pregătită şi Virginia va înţelege. Explică-i ce s-a întâmplat.Dacă e vreo problemă, dă vina pe mine. Îmi pare rău, Edie, că mă port aşa de tiranic cutine, dar zău că n-aş putea sta liniştită dacă aş şti că eşti singură.

— Mie mi se pare că vă faceţi prea multe probleme degeaba, dar presupun că n-o sămor dintr-o noapte petrecută la Balnaid.

— Îţi mulţumesc, draga mea. La revedere.— Distracţie plăcută la petrecere.Edie închise. Apoi, ca să nu uite, ridică din nou receptorul şi sună la deranjamente, să

anunţe linia defectă. Îi răspunse un bărbat foarte amabil, care-i spuse că va verificaproblema şi o va suna din nou.

Lo ie fugise de la spital. Ce putea să se mai întâmple? Era îngrozitor să şi-o imaginezepe Lo ie rătăcind pe undeva, de una singură, înfricoşată, poate, pierdută… La ce s-o figândind prostuţa? De ce nu putuse să stea acolo unde se afla, unde oameni cumsecadeaveau grijă de ea? Ce idee îi mai intrase în cap de data asta?

Edie se hotărî să se ducă la Balnaid, dar nu imediat. Tava cu restul de mâncare oaştepta. Va termina ce mai rămăsese, chiar dacă între timp se răcise, va spăla vasele, vaface curat în bucătărie şi va mai pune câteva cutii de coca-cola în frigider. După aceea,putea să-şi pună cămaşa de noapte în sacoşa de piele şi să pornească la drum.

O ă, exasperată. Lo ie asta era o adevărată pacoste şi era evident că întorcea pe dosviaţa tuturor. Edie se aşeză din nou, cu tava cu mâncare în poală, dar puiul se răcise şi numai avea niciun gust şi nici programul canalului scoţian n-o mai atrăgea.

Telefonul sună din nou. Lăsă din nou tava deoparte şi se ridică să răspundă. Bărbatulde la deranjamente îi spuse că numărul de la Balnaid nu părea să fie defect, dar că vortrimite un inginer să-l verifice, a doua zi dimineaţă.

Edie îi mulţumi. Nu mai era nimic de făcut. Luă tava şi o duse în bucătărie. Aruncăresturile de mâncare la gunoi, spălă vasele şi le lăsă la uscat, întrebându-se întruna undeputea fi verişoara ei într-o ureche.

Archie Balmerino, îmbăiat, bărbierit, dichisit în hainele de seară şi păstrând urma

unui sărut de aprobare din partea soţiei sale, o lăsă pe Isobel la masa de toaletă, să ducăla bun sfârşit complicatul proces de aşezare a rimelului pe gene, şi ieşi pe palier.

Se opri o clipă, încercând să prindă şi alte semne de activitate, dar nu părea să mai fienimeni prin preajmă, aşa că porni în jos pe scări, coborând treptele una câte una,sprijinindu-se de balustradă. Toată ziua, toţi cei aflaţi la Croy nu-şi văzuseră capul detreabă, atâtea fuseseră de făcut. Acum, casa era pregătită, gata pentru a-şi primi oaspeţii,aşteptând ridicarea cortinei şi intrarea distribuţiei.

Archie apăruse primul. La jumătatea scărilor se opri să admire, cu mare mulţumire,scena care se deschidea dedesubt. Impunătorul hol de la intrare, curat şi din caredispăruseră toate trenţele de care era plin în mod obişnuit, era plăcut şi primitor. Încăminul masiv, cu policioara sculptată, focul sclipea vesel, iar masa, aşezată în mijloculcovorului vechi, turcesc, reflecta pe suprafaţa lăcuită imensul aranjament de crizantemeşi trandafiri sălbatici, pe care Isobel îl compusese cu grijă, în cursul după-amiezii.

Croy, împodobit de sărbătoare. Plutea în aer speranţa, promisiunea bucuriilor ceaveau să vină. Căci, de această dată, austeritatea şi economiile obligatorii fuseseră lăsatedeoparte şi casa aceasta veche fremăta de mulţumire, în aşteptarea acestui moment de orară extravaganţă.

Îşi aminti de alte seri de acest fel. Cea în care împlinea douăzeci şi unu de ani; şi searaîn care sărbătorise logodna lui cu Isobel. Zile de naştere, Crăciunul, baluri în sezonul devânătoare, nunta de argint a părinţilor săi…

Iar apoi, încruntând din sprâncene, refuză să se mai lase purtat de amintiri. Nostalgiaera slăbiciunea sa cea mai gravă. Îţi puteai aminti de trecut, dar amintirile erau apanajulcelor bătrâni, iar el nu era bătrân. N-avea nici cincizeci de ani. Croy era al lui şi totuşi nuchiar. Îl moştenise, prin tatăl şi bunicul său, ca să-l păstreze şi să-l dea mai departe luiHamish. Iar forţa acestui lanţ era forţa legăturii sale celei mai slabe.

El însuşi. Grozăviile din Irlanda de Nord aveau să-l însoţească până în ultima clipă avieţii sale, dar stafiile şi visurile înspăimântătoare îşi găsiseră, în sfârşit, odihna şi, odatădispărute, Archie ştia că nu mai putea să-şi găsească nicio scuză. Venise timpul să laseezitările deoparte şi să devină mai practic, făcând planuri pentru moştenirea sa, pentrufamilia sa şi pentru viitorul ei. Hibernase prea mult şi nu mai avea nicio clipă de pierdut.Nu era prea sigur ce avea să facă, dar era hotărât să acţioneze. Să împrumute nişte bani şisă pună pe picioare făbricuţa care i se păruse Pandorei o idee atât de grozavă. Putea săînceapă să cultive fructe, căpşuni şi zmeură, de exemplu, la scară comercială. Sau să

investească într-o fermă piscicolă. Avea multe posibilităţi şi soluţii în imediata saapropiere. Nu trebuia decât să se hotărască şi să profite de ocazie.

Să profite de ocazie. Se simţi încrezător. Parcă simţea din nou puţin din siguranţa sade demult, din tinereţe. Ştia că tot ce fusese mai greu trecuse şi că nimic nu mai putea fiaşa de rău ca înainte.

Porni mai departe, coborî treptele şi intră în sufragerie. Pusese masa împreună cuPandora, ca altă dată pentru evenimentele importante, când Harris se ocupa de toate şi-ifăcea plăcere să-l instruiască pe tânărul domnişor Blair cu privire la procedeul corect,confirmat de sute de ani de experienţă. Aranjatul mesei le luase o mare parte din după-amiază. Archie frecase lună paharele de vin, fine şi subţiri ca spuma, iar Pandoraînfăşurase şervetele de masă, albe şi apretate, aşezând în vârful fiecăruia câte o coroniţăbrodată, marcată cu litera „B“.

Acum, Archie verifica totul, cu un ochi critic. Efectul era splendid. Cele patru sfeşnicegrele, de argint, punctau centrul mesei, iar flăcările căminului scânteiau în cristalurile şiîn argintăria strălucitoare, căci şi aici fusese aprins focul, iar Jeff Howland primisemisiunea de a umple cu butuci toate coşurile. Mireasma de pin uscat, trosnind, dominaîntreaga cameră, făcând atmosfera mai plăcută. Archie străbătu camera de la un capăt laaltul, verificând dacă toate erau la locul lor, îndreptând câte o furculiţă, schimbând câtepuţin poziţia unei solniţe. Satisfăcut, porni mai departe, spre bucătărie.

Acolo o găsi pe Agnes Cooper, venită din sat pentru această seară. Agnes venea deobicei la lucru îmbrăcată în trening, dar de această dată îşi pusese rochia cea mai bună demilaneză turcoaz, peste care ţinea şorţul; se şi coafase.

Acum era la chiuvetă şi spăla nişte cratiţe, dar se întoarse spre el când îi auzi paşii.— Agnes. Totul e în regulă?— Totul e sub control. Trebuie doar să mai verific din când în când legumele şi să pun

bucăţelele de păstrăv afumat pe farfurii, când îmi spune Lady Balmerino.— Drăguţ din partea ta că ai venit să ne ajuţi.— Doar asta mi-e meseria. Îl privi pe Archie admirativ. Sper să nu vă supăraţi pe mine,

dar arătaţi fantastic.— Ei, mulţumesc, Agnes.Archie se simţea puţin stânjenit şi, ca să treacă peste acest moment, îi propuse să bea

ceva.— Ce zici de un pahar de sherry?Agnes rămase, la rândul ei, puţin surprinsă.— Păi… ce să zic? N-ar fi rău.Luă un prosop şi-şi şterse mâinile. Archie scoase un pahar şi turnă o porţie zdravănă

de lichior.— Poftim…

— Mulţumesc foarte mult, Lord Balmerino… Agnes ridică paharul într-un gest festiv,rostind: în cinstea acestei zile sărbătoreşti! Apoi îşi muie uşor buzele, ca o doamnă,strângând uşor buzele în semn de apreciere faţă de gustul rafinat al băuturii. E minunat,spuse. Eu am o vorbă – îţi dă întotdeauna un strop de strălucire.

Archie o lăsă pe Agnes în bucătărie şi se întoarse, prin sufragerie şi hol, intrând însalon. Alt foc, alte flori, lumini estompate, dar niciun musafir. După toate aparenţele,musafirii săi nu se grăbeau. Băuturile fuseseră puse pe tavă, la vedere, deasupra pianuluicu coadă. Reflectă o clipă. Tot restul serii avea să bea şampanie, dar acum simţea nevoiasă bea un whisky. Îşi turnă un pahar şi pe urmă mai umplu încă unul şi, ţinându-le cugrijă pe amândouă, se chinui să urce din nou la etaj.

Pe palier se întâlni nas în nas cu fiică-sa, care găsise de cuviinţă să umble de colo-coloîn furou.

— Lucilla! îi reproşă el.Dar Lucilla era mai preocupată de felul cum arăta el decât de ea însăşi.— Doamne, tată, dar arăţi formidabil! Nici că se putea mai romantic şi mai distins.

Lord Balmerino la patru ace. Sunt noi pantalonii? Îţi vin perfect. Nu mi-ar strica nici mieo pereche. Şi jacheta de seară a bunicului! Fără cusur.

Îl îmbrăţişă cu braţele goale şi-l sărută apăsat pe obrazul proaspăt ras.— Şi ce bine mai miroşi! Ţanţoş, bărbierit şi ferchezuit. Pentru cine sunt paharele

astea?— M-am gândit să mă asigur că Pandora s-a sculat. De ce nu ţi-ai pus şi tu ceva pe

tine?— Tocmai mă duceam să iau un jupon de la mama. Rochia mea cea nouă e cam

subţire.— N-ar strica să te grăbeşti. E opt şi douăzeci şi cinci.Archie se îndreptă spre uşa camerei de oaspeţi. Din interior se auzea muzica în

surdină, ceea ce însemna că Pandora dăduse drumul la radio, dar nu era obligatoriu să fieşi trează. Trecu amândouă paharele într-o singură mână, bătu uşor şi deschise uşa.

— Pandora?Pandora deschise frumoşii săi ochi. Nu era în pat, ci stătea întinsă deasupra, îmbrăcată

într-un halat de mătase şi dantelă. Tot felul de haine aruncate peste tot, iar în camerăplutea mirosul acela greu, ciudat de parfum, care devenise o parte integrantă a prezenţeisale.

— Pandora.Se machiase, iar genele dese erau date cu un strat gros de rimel. Îl zări şi-i zâmbi.— Nu dorm, îi spuse.— Ţi-am adus ceva de băut.Puse paharul ei pe măsuţă, lângă lampa micuţă şi se aşeză pe marginea patului.

Radioul mormăia mai departe, un program de muzică de dans parcă din alte vremuri.— Ce drăguţ din partea ta, spuse Pandora.— E aproape timpul să cobori.Părul ei strălucea pe pernă, având parcă o viaţă proprie; întinsă aşa, părea atât de

slabă, de lipsită de substanţialitate, de greutate, încât Archie se îngrijoră brusc.— Eşti obosită?— Nu. Doar leneşă. Unde sunt ceilalţi?— Isobel se machiază, iar Lucilla umblă de colo-colo în chiloţei, gândindu-se să

împrumute un jupon de la maică-sa. Până acum, nici urmă de bărbaţi.— Totdeauna e grozav momentul acesta, nu? Chiar înainte de petrecere. Să stai cu

burta în sus şi să asculţi muzică nostalgică, îţi aduci aminte de cântecul ăsta? Nu mai ţinminte versurile.

Ascultară amândoi. Saxofonul tenor susţinea linia melodică. Archie se încruntă,încercând să-şi aducă aminte cuvintele care-i scăpau. Melodia aceasta îl purta în urmă cudouăzeci de ani, la Berlin şi la balul regimentului. Berlinul era cheia.

— Cred că era ceva despre cât de mult este din mai până în septembrie.— Da, sigur că da. Kurt Weill. „Dar zilele sunt mai scurte în septembrie.“ Şi pe urmă

ceva despre frunzele de toamnă, zilele care au mai rămas şi faptul că nu mai e timppentru aşteptare. Ce cumplit.

Se ridică în capul oaselor, aşezându-şi pernele în spate. Luă paharul, iar Archie îi zăriîncheietura micuţă şi vârfurile roşietice ale degetelor; mâna îi era atât de delicată şi dealbă, străbătută de vene albăstrii, încât i se păru aproape transparentă.

— Eşti gata, cât de cât?— Aproape. Nu trebuie decât să-mi pun rochia şi să-i trag fermoarul.Luă o gură de whisky. Pe deasupra marginii paharului, ochii ei păreau imenşi.— A, e delicios. Îmi pune sângele în mişcare. Arăţi extraordinar, Archie. La fel de

grozav ca-ntotdeauna.— Agnes Cooper mi-a spus că arăt fantastic.— Ce compliment! Dragul meu, nu dormeam. Profitam puţin de linişte ca să mă

gândesc la ziua de ieri. A fost perfectă. Ca pe vremuri. Noi doi, stând unul lângă celălaltla pândă, având timp să tăifăsuim puţin. Sau să tăcem, după caz. Poate că am vorbit preamult, dar douăzeci de ani sunt greu de povestit. Crezi că a fost groaznic de plicticos?

— Nu. M-ai făcut să râd. Totdeauna mă faci să râd.— Şi soarele, cerul albastru, tufele de iarbă-neagră foşnind şi puştile – pac! Şi

sărmanele păsări cădeau din cer. Şi toţi câinii aceia aşa de inteligenţi. Nu-i aşa că am fostnorocoşi să avem o zi atât de frumoasă? Cel mai minunat cadou.

— Ştiu, răspunse el.— E plăcut să te gândeşti că s-au întors acele zile. Că nu s-au pierdut definitiv.

— Trebuie să ne schimbăm. Să dăm naibii obiceiul ăsta ingrat de familie, de a visa latrecut.

— Trecutul a fost aşa de bun, încât ar fi greu să n-o facem. În plus, la ce altceva să negândim?

— La prezent. Trecutul a murit şi viitorul încă nu s-a născut. Avem numai clipaprezentă.

— Da.Luă încă o înghiţitură din pahar. Rămaseră tăcuţi. Din spatele uşii se auzeau semne de

activitate. O uşă deschisă şi închisă. Apoi, vocea Lucillei: „Conrad, ce drăguţ arăţi. Nuştiu unde e tata, dar du-te jos şi venim şi noi într-o clipă…“

— Sper, spuse Archie, că şi-a pus juponul de la Isobel.— Conrad e aşa de domn, încât chiar dacă Lucilla e goală puşcă n-o să observe. Aşa un

„american trist“ drăguţ. Ar fi fost groaznic pentru noi toţi dacă era vreun plicticos.— Să nu cumva să uiţi să dansezi cu el.— Am să-l învârt de-o să-i meargă fulgii şi am să-l învăţ toate şmecheriile. Numai un

singur lucru mă întristează – faptul că tu n-ai să mai poţi dansa.— Nu-ţi face griji pentru asta. De-a lungul anilor, m-am specializat într-o conversaţie

strălucitoare…Au fost întrerupţi în cele din urmă de Lucilla, care a deschis uşa şi şi-a băgat capul în

cameră.— Scuzaţi-mă că dau buzna, dar s-ar părea că avem probleme. Tati, Jeff nu-şi poate

lega papionul de la Edmund. N-a purtat papion decât o dată în viaţa lui şi atunci era unulgata făcut, pe elastic. Am încercat să-l ajut, dar nu m-am descurcat deloc. Poţi să vii să nedai o mână de ajutor?

— Bineînţeles.Chemarea datoriei. Era nevoie de el. Momentul de linişte luase sfârşit. O sărută pe

Pandora.— Ne vedem mai târziu.Apoi se ridică în picioare şi ieşi după Lucilla. Pandora, rămasă singură, îşi termină

băutura din pahar, fără să se grăbească.Zilele nepreţuite pe care le voi petrece alături de tine.Cântecul se terminase. Violet, cu sângele de munteancă alergându-i prin vine, susţinea întotdeauna sus şi tare

că nu e superstiţioasă. Trecea pe sub scări, ignora ziua de vineri treisprezece şi nu băteaniciodată în lemn. Dacă se ivea câte un necaz, îşi spunea că tot răul e spre bine şi aşteptaveştile bune. Era recunoscătoare că nu avusese norocul sau ghinionul să se priceapă lapreziceri. Era mai bine să nu ştii ce aduce viitorul.

După ce discutase cu Edie şi scosese de la ea această promisiune, spera ca îngrijorareasă-i mai dispară şi să se liniştească. Dar nu se întâmplă aşa şi se întoarse la locul său,lângă foc, într-o stare de mare tensiune. Ce nu era în regulă? De ce era bântuită de temerinelămurite, ascunse? Înfăşurată în capot, stătea uşor aplecată, privind fix spre flăcări,încercând să găsească motivul temerilor acestora, apărute din senin, a tulburării care-istătea ca o greutate pe suflet.

Faptul că Lo ie scăpase de sub control, rătăcind cine ştie pe unde, era şi-aşa destul degrav; dar, oricât ar fi părut de ridicol, imposibilitatea de a suna la Balnaid, ca să vorbeascăcu Edmund, o necăjea şi mai mult. Nu era numai nemulţumirea că nu putea să comunicecu ei. Se întâmpla adeseori, în timpul viscolelor iernii, ca Violet să rămână izolată laPennyburn, o zi sau chiar mai multe, fără ca asta s-o îngrijoreze câtuşi de puţin. Numaică acum, defecţiunea intervenise într-un moment total nepotrivit. Ca şi cum forţemalefice, necontrolabile, intraseră în acţiune.

Nu era superstiţioasă. Dar nenorocirea nu venea niciodată singură. Mai întâi eraLottie, apoi telefonul defect. Ce avea să mai urmeze?

Îşi lăsă imaginaţia să se îndrepte spre seara care abia începuse, înţelegând că existautoate condiţiile pentru un posibil dezastru. Pentru prima dată, actorii din drama caremocnise în ultima săptămână se adunau în jurul mesei din sufrageria de la Croy.Edmund, Virginia, Pandora, Conrad, Alexa şi Noel. Fiecare, în felul său, confuz şineliniştit, căutând o fericire iluzorie, sperând că ar putea s-o găsească, asemenea uneiamfore pline de aur, dincolo de curcubeul unei poveşti cu zâne. Dar tot efortul lor nuscosese la iveală decât emoţii inutile, nimicitoare. Resentimente, neîncredere, egoism,lăcomie şi necinste. Mai mult chiar, adulter. Numai Alexa părea să fi rămas nepervertită.Pentru Alexa nu exista decât durerea dragostei.

Un buştean, ars complet, trosni uşor şi se risipi în cenuşă. O întrerupere. Violet privispre ceas şi se îngrozi; stătuse pe gânduri prea mult, iar acum era deja opt şi un sfert. Vaajunge târziu la Croy. În situaţii obişnuite, asta ar fi deranjat-o, pentru că era foartepedantă în legătură cu punctualitatea, dar în această seară, cu atâtea altele pe cap, parcănu mai avea nicio importanţă. Un sfert de oră, acolo, n-o să-i simtă nimeni lipsa, iarIsobel n-o să-şi invite musafirii la masă înainte de ora nouă.

Simţea, de asemenea, că ultimul lucru pe care şi-l doreşte este să plece undeva. Săzâmbească, să stea de vorbă, să-şi ascundă temerile. Nu voia să părăsească refugiul sigural casei sale, focul din cămin. Ceva, undeva, stătea la pândă, iar instinctul, atât deomenesc, îi spunea să se închidă în casă, în siguranţă, să stea lângă telefon, să aştepte.

Dar nu era superstiţioasă.Se strădui să-şi revină, se ridică de pe scaun, puse grilajul la foc şi urcă la etaj. Se

îmbăie în viteză, apoi se îmbrăcă pentru petrecere. Lenjerie de mătase şi ciorapi negri demătase, venerabila rochie neagră de catifea, pantofii de satin pentru recepţii. Îşi aranjă

părul şi apoi luă diadema de diamante şi o puse pe cap, fixându-i, cu oarecare greutate,elasticul la ceafa. Îşi pudră nasul, găsi o batistă de dantelă şi se dădu cu parfum. În faţaoglinzii mari, se privi cu un ochi critic, urmărind efectul general. Nu vedea decât obătrână, mare şi solidă, pentru care termenul „plină de demnitate“ părea o definiţieamabilă.

Mare şi solidă. Şi bătrână. Dintr-odată, se simţi foarte obosită. Oboseala avea efecteciudate asupra imaginaţiei, căci, privindu-se în oglindă, zări, dincolo de propria siluetă,imaginea înceţoşată a unei alte femei. Niciodată frumoasă, dar fără riduri, cu părulcastaniu şi plină de energie şi de viaţă. Ea însăşi, în rochia de bal din satin stacojiu pecare o îndrăgise cel mai mult. Şi lângă femeia aceea stătea Geordie. Pentru o clipă,mirajul se prelungi, atât de real, încât l-ar fi putut atinge. Apoi păli şi dispăru, iar earămase singură. De mulţi ani nu se mai simţise atât de singură. Dar n-avea timp de stat,ori de păreri de rău pentru sine. Ceilalţi o aşteptau, ca întotdeauna, dorindu-şi companiaei, atenţia ei. Plecă de lângă oglindă, îşi luă haina de blană şi se îmbrăcă, luă poşeta şistinse lumina. Jos, ieşi pe uşa de la bucătărie, închizând-o în urma ei. Afară era întunericşi ceaţa ameninţa să se transforme în burniţă. Se îndreptă spre garaj şi intră în maşină.Toată lumea se oferise s-o ducă cu maşina, dar ea preferase să meargă singură până laCroy, iar de acolo, după-masă, la Corriehill. În felul acesta putea fi total independentă,întorcându-se acasă atunci când ar fi dorit.

Întotdeauna e cel mai bine să pleci de la petrecere atunci când te distrezi cel mai bine.Asta fusese una dintre maximele lui Geordie. Gândul la Geordie, căruia parcă îi auzea

vocea în urechi, o umplea de o anume linişte. În astfel de situaţii, simţea că el nu edeparte. Cât s-ar mai fi amuzat acum pe seama ei, văzând-o, la şaptezeci şi opt de ani,împopoţonată în catifea, diamante şi blănuri, la volanul maşinii sale pline de noroi,îndreptându-se… să vezi şi să nu crezi… spre un bal.

Porni în sus pe deal, atentă la drumul luminat de faruri, ce se aşternea înaintea ei; pedrum, îi făcu lui Geordie o promisiune.

Ştiu că e o situaţie îngrozitoare, dragul meu, dar e pentru ultima oară când se maiîntâmplă. După seara aceasta, dacă cineva va fi atât de amabil încât să mă mai invite la oseară de dans, am să-l refuz. Şi scuza mea va fi aceea că sunt într-adevăr prea bătrânăpentru asta.

Henry îşi vedea de drum. Se lăsase întunericul şi stropi de ploaie îl loveau peste faţă.

Râul Croy îi ţinea companie, şerpuind de-a lungul drumului. Nu-l putea vedea, dar eratot timpul conştient de prezenţa cursului de apă, şipotind pe deal în jos, în vârtejuri şicascade. Era plăcut să ştie că râul se află acolo. Celelalte zgomote pe care le prindea cuurechea îi erau la fel de familiare, dar amplificate într-un mod ciudat de propriasingurătate. Vântul, foşnind printre crengile copacilor şi ţipătul mierlei singuratice. Paşii

îi răsunau asurzitor. Din timp în timp îşi imagina alţi paşi, venind din urmă, dar probabilcă era doar ecoul mersului său. Orice altă alternativă era prea înfricoşătoare ca să-i deaprea multă atenţie.

Fusese depăşit numai de trei maşini, venind dinspre Caple Bridge şi îndreptându-se,ca şi el, spre puntea dintre dealuri. De fiecare dată, simţind apropierea farurilor, seascunsese în şanţul drumului până când maşina trecuse în goană pe lângă el, scrâşninddin pneuri pe drumul umed. Nu dorea să fie văzut şi, în plus, nu dorea să fie luat în vreomaşină. Să accepte aşa ceva nu era numai teribil de periculos, dar şi interzis şi, în acestpunct al călătoriei sale prelungite, Henry n-avea de gând să rişte să fie dus acolo unde nudorea şi să fie ucis.

Totuşi, când ajunsese la numai un kilometru şi jumătate de Strathcroy şi luminile dinsat se zăreau deja, străpungând întunericul ca nişte stele binecuvântate, acceptă totuşi săfie luat de o maşină. Un camion masiv pentru transportul de animale, cu platformadublă, se apropia uruind în spatele lui şi Henry nu mai avea destulă putere să sară iar înşanţ, înainte să intre în bătaia farurilor. Când trecuse prin dreptul lui, camionulîncetinise; se opri brusc, iar şoferul deschise portiera din dreptul său, aşteptând ca Henrysă ajungă lângă el. Privi în jos prin întuneric şi zări figura lui Henry, înfăşurată încaschetă.

— Bună, fiule.Era un bărbat înalt, solid, cu o şapcă de tweed pe vârful capului. Avea ceva familiar.

Nu era un străin. Pe Henry începuseră deja să-l cam doară picioarele, le simţea moi ca penişte spaghete fierte şi nu era prea sigur dacă era în stare să facă restul drumului până laStrathcroy.

— Bună seara.— Încotro?— La Strathcroy.— Ai pierdut autobuzul?Părea o scuză foarte bună.— Da, minţi Henry.— Vrei să te duc eu?— Da, vă rog.— Atunci, hai sus.Omul îi întinse o mână bătătorită. Henry îşi puse mâna într-a lui şi se trezi tras în sus,

ca o muscă, peste genunchii omului, pe scaunul de lângă el. În cabină era cald, plăcut şifoarte murdar. Mirosul de ţigări şi de oaie era sufocant, iar pe jos erau împrăştiate bucăţide staniol de la bomboane şi chibrituri arse, dar asta nu-l deranja pe Henry pentru că sesimţea bine acolo, cu cineva alături, ştiind că nu mai trebuie să meargă pe jos.

Omul trânti portiera, porni motorul şi maşina se aşternu la drum.

— De unde vii?— De la Caple Bridge.— Cam lung drum pentru o seară ploioasă.— Da.— Locuieşti la Strathcroy?— Mă duc să văd pe cineva acolo.Înainte să i se mai pună şi alte întrebări, Henry se hotărî să întrebe şi el ceva.— De unde veniţi?— Am fost la piaţă, la Relkirk.— Aţi avut multe oi?— Nu, eu nu am oi. Eu sunt numai şoferul.— Unde locuiţi?— La Inverness.— Mergeţi acolo în seara asta?— Păi, sigur că da.— E mult de mers.— Aşa o fi, dar îmi place să dorm în patul meu.Ştergătoarele de parbriz alunecau încoace şi încolo. Prin partea limpede de geam,

Henry vedea apropiindu-se luminile din Strathcroy. Trecură de indicatorul care marcalimita de viteză la patruzeci de kilometri la oră, apoi de monumentul în cinstea eroilor.Apoi, ultima curbă şi în faţa lor se deschise strada mare, al cărei capăt se pierdea înîntuneric.

— Unde vrei să te las?— Aici e foarte bine, mulţumesc.Camionul se opri iarăşi brusc.— Te descurci de aici? întrebă omul, deschizându-i portiera.— Da, bineînţeles. Mulţumesc foarte mult. Aţi fost amabil.— De-acu’, ai grijă de tine.— Aşa am să fac.Coborî cu grijă până jos.— La revedere.— La revedere, fiule.Portiera se închise la loc cu zgomot. Vehiculul masiv îşi văzu de drum, iar Henry

rămase privind în urma lui, spre stopurile roşii, care parcă-i făceau cu ochiul, prieteneşte.Uruitul motorului se pierdu în întuneric şi liniştea se aşternu din nou.

Porni din nou la drum, prin mijlocul străzii pustii. Era groaznic de obosit, dar asta nuavea nicio importanţă, pentru că nu mai avea mult de mers. Ştia exact unde merge şi ceurmează să facă, pentru că planul său secret fusese pus la punct cu cea mai mare atenţie.

Se gândise la orice eventualitate, nu lăsase nimic la voia întâmplării. Nu mergea nici laBalnaid, nici la Pennyburn, ci la Edie. Nu se ducea la Balnaid, pentru că nu era nimeniacolo. Mama şi tata, Alexa şi prietenul ei erau cu toţii la Croy, luau masa cu familiaBalmerino, înainte să pornească spre petrecerea doamnei Steynton. Şi nu se ducea laPennyburn pentru că şi Vi era la Croy. Şi chiar dacă ar fi fost cu toţii acasă, s-ar fi dus totla Edie, pentru că Edie era acolo.

Fără Lo ie. Lo ie cea îngrozitoare era iarăşi la spital. Vestea îi fusese transmisă dedomnul Henderson şi faptul că era iarăşi uşurat, ştiind că Edie e din nou singură şi însiguranţă, îi dăduse curaj şi, în cele din urmă, precipitase fuga sa. Era cu totul altceva, săştie că poate merge undeva unde să se simtă în siguranţă. Edie îl va lua în braţe, nu-i vapune nicio întrebare, îi va face o cacao fierbinte.

Edie o să-l asculte. O să înţeleagă. O să fie de partea lui. Şi cu Edie alături de el, preciscă toţi ceilalţi o să asculte ce avea de zis şi n-o să se supere pe el.

La magazinul doamnei Ishak era încă lumină, dar Henry rămase pe cealaltă parte astrăzii, ca nu cumva doamna Ishak să-l vadă trecând. Tot restul străzii era cufundat înîntuneric şi nu se zăreau decât luminile din spatele ferestrelor cu draperiile trase, de lacăsuţele de pe drum. Henry auzea voci voalate şi muzică de la televizor. Edie stăteaprobabil în fotoliu, tricotând de zor.

Ajunse în dreptul căsuţei cu acoperiş de paie, înghesuită între vecinii săi. Fereastra dela sufragerie nu lăsa să se vadă nicio rază de lumină, ceea ce însemna că nu se uita latelevizor.

Dar dinspre dormitor bătea lumina – cu siguranţă că uitase să tragă draperiile.Edie avea şi perdele din dantelă, pentru o atmosferă intimă, dar prin acestea se vedea

perfect. Henry se apropie de fereastră şi aruncă o privire înăuntru, aşezându-şi palmelecăuş pe lângă faţă, aşa cum văzuse că fac cei mari. Perdeaua voala puţin imaginea dininterior, dar o văzu pe Edie imediat. Stătea la masa de toaletă, cu spatele spre el. Eraîmbrăcată cu puloverul cel nou, lila, şi parcă se pudra. Poate că voia să plece undeva.Îmbrăcată cu puloverul cel bun…

Făcu degetele pumn şi bătu în geam, să-i atragă atenţia. Ea se întoarse dinspre oglindătresărind şi veni spre el. Lampa din tavan îi lumină faţa şi lui Henry începu să-i batăinima cu putere căci, spre groaza lui, ceva înspăimântător se întâmplase cu Edie. Aveaaltă faţă şi-l privea fix, cu nişte ochi negri şi gura roşie de ruj, împrăştiat peste toată faţa,ca sângele. Avea părul lung şi obrajii albi, ca hârtia.

Era Lottie.Ochii aceia căscaţi. Scârba, mai puternică decât teama, îl smulse de lângă fereastră.

Porni cu spatele, ajungând pe cealaltă parte a străzii, departe de pata galbenă de luminăîntinsă pe caldarâmul umed. Tremura tot şi inima bătea să-i spargă pieptul, încremenitde spaimă, era îngrozit că nu se va mai putea mişca. Era înspăimântat pentru el însuşi,

dar în primul rând pentru Edie.Lo ie îi făcuse ceva. Coşmarul său cel mai cumplit era adevărat, se întâmplase. Cine

ştie cum, Lo ie se întorsese pe furiş la Strathcroy şi dăduse buzna peste Edie, când Edienu era atentă. Edie zăcea pe undeva prin casă. Poate pe podeaua din bucătărie, cutoporişca pentru carne înfiptă în ceafa; sângele ei era împrăştiat peste tot.

Deschise gura să strige după ajutor, dar nu reuşi să scoată decât o şoaptătremurătoare, pierită.

Iar acum, Lo ie era acolo, la fereastră, ridicând perdeaua ca să se uite în stradă, cu faţaaceea oribilă strivită de geam. Într-o clipă avea să se ducă la uşă, să vină după el.

Îşi forţă picioarele să se mişte; reveni pe drum, apoi se întoarse şi o luă la fugă. Parc-arfi fugit cu încetinitorul, ca într-un coşmar, dar de data asta ştia că n-avea să se maitrezească. Îi răsuna în urechi ecoul paşilor şi ritmul respiraţiei sale întretăiate. De-abiamai respira. Îşi smulse cascheta şi aerul rece îl lovi în obraji. Mintea i se limpezi şi zări unrefugiu. Ferestrele luminate de la magazinul doamnei Ishak, în spatele cărora erauaşezate, ca de obicei, tot felul de detergenţi în cutii frumos colorate şi pachete cu fulgi decereale la preţ scăzut.

Alergă spre doamna Ishak. Lunga zi de lucru a doamnei Ishak se apropia de sfârşit. Soţul ei adunase banii strânşi

din vânzările de peste zi şi apoi dispăruse în magazie, unde se aşeza, zilnic, să-şi numerebanii, pentru ca apoi să-i închidă în seif. Doamna Ishak trecuse printre ra uri,umplându-le din nou cu conserve şi alimente, acolo unde cumpărătorii lăsaseră locurigoale. Acum mătura de zor podeaua.

Când uşa se deschise brusc, cu mare forţă, se sperie. Îşi ridică privirea, cu sprânceneleridicate a mirare, iar uimirea îi crescu atunci când văzu cine era.

— Hen-ry-y…Băiatul arăta groaznic, îmbrăcat într-o haină pătată de noroi, prea mare pentru el, cu

şosetele căzute pe glezne şi pantofii prăfuiţi. Dar doamna Ishak era mai puţin îngrijoratăde hainele lui, decât de starea în care se afla Henry. Cu respiraţia tăiată, alb ca varul,rămase pe loc o secundă, apoi trânti uşa şi se rezemă cu spatele de ea.

— Hen-ry-y, spuse doamna Ishak, lăsând mătura jos. Ce s-a întâmplat? Dar copilul nu-şi revenise, ca să poată vorbi. De ce nu eşti la şcoală?

Henry îşi mişcă buzele.— Edie a murit.Abia îl auzea. Dar Henry repetă, de această dată strigând din toate puterile:— Edie a murit!— Dar…Henry izbucni în lacrimi. Doamna Ishak întinse braţele, iar Henry se aruncă în

îmbrăţişarea ei. Ea îngenunche, ţinându-l strâns la pieptul său acoperit în mătăsuri,mângâindu-l pe creştetul capului.

— Nu, murmură ea. Nu e adevărat.El continuă să plângă, izbucnind în hohote isterice, încercând să o convingă; femeia nu

ştia cum să-l mai liniştească şi începu să-i vorbească în katchi, dialectul acela secret şiimposibil de redat în scris, pe care familia Ishak îl folosea când vorbeau între ei. Henrymai auzise şi altă dată sunetele acelea melodioase, atunci când doamna Ishak o consolape Kedejah sau o punea pe genunchi, s-o răsfeţe. Nu înţelegea nicio iotă, dar vorbeleacelea îl linişteau, iar doamna Ishak mirosea grozav, a mosc, iar tunica ei de un rozstrălucitor îi răcorea faţa.

Dar trebuia s-o facă să înţeleagă. Se trase din îmbrăţişarea ei şi o privi în ochii uimiţi şineliniştiţi.

— Edie a murit.— Nu, Henry.— Ba da.O lovi uşor cu pumnul în umăr, furios că era aşa de proastă.— De ce spui aşa ceva?— Lottie e la ea acasă. A omorât-o. I-a furat puloverul.Uimirea dispăru din privirea doamnei Ishak. Păli şi se încruntă.— Ai văzut-o pe Lottie?— Da. E în dormitorul lui Edie şi…Doamna Ishak se ridică în picioare.— Shamsh! strigă ea spre soţul ei, pe un ton categoric, imperativ.— Ce s-a întâmplat?— Vino repede încoace!Domnul Ishak veni imediat. Doamna Ishak îi spuse ce să facă, într-o cascadă nesfârşită

de katchi. El îi punea întrebări, ea îi răspundea. El se întoarse în depozit, iar Henry îl auzicum formează un număr de telefon.

Doamna Ishak luă un scaun şi-l puse pe Henry să stea jos. Îngenunche lângă el şi-icuprinse mâinile într-ale sale.

— Hen-ry-y, îi spuse, nu ştiu ce cauţi tu aici, dar trebuie să mă asculţi. Domnul Ishakdă acum telefon la poliţie. O să vină o maşină de patrulare, ca s-o ia pe Lo ie şi s-o ducăînapoi la spital. Au fost avertizaţi că a plecat de la spital fără să aibă voie şi li s-a spus s-ocaute. Până acum ai înţeles?

— Da, dar Edie…Cu degetele ei delicate, doamna Ishak şterse lacrimile care-i şiroiau lui Henry pe

obraji. Cu marginea eşarfei roz de şifon, pe care şi-o aşezase peste părul negru, lucios, îişterse nasul.

— Edie e la Balnaid, îi spuse. Stă acolo în noaptea asta. E în siguranţă.Henry o privi pe doamna Ishak, îngrozit că nu-i spune adevărul.— De unde ştiţi? o întrebă, în cele din urmă.— Pentru că în drum, a trecut să mă vadă, să-şi cumpere un ziar de seară. Mi-a spus că

bunicuţa ta, doamna Aird, i-a spus despre Lottie şi nu voia să stea singură acasă.— Şi lui Vi îi era frică de Lottie?— Nu-i era frică. Cred că doamna Aird nu se teme de nimic. Dar îşi făcea griji pentru

Edie. Aşa că, vezi tu, totul e în regulă. Eşti în siguranţă.Îl auzeau pe domnul Ishak, vorbind la telefonul din spatele magazinului. Henry îşi

întoarse capul, să asculte, dar nu reuşea să prindă cuvintele. În cele din urmă, domnulIshak termină de vorbit şi închise. Henry aştepta. Domnul Ishak reveni în magazin.

— S-a rezolvat? întrebă doamna Ishak.— Da. Am vorbit la poliţie. O să trimită o maşină. Ar trebui să ajungă în sat în cel

mult cinci minute.— Ştiu unde să se ducă?— Da. Ştiu. Privi spre Henry, zâmbindu-i ca să-l liniştească. Săracul de tine. Ai tras o

spaimă, nu glumă. Dar acum s-a terminat.Erau foarte drăguţi. Doamna Ishak stătea în continuare sprijinită pe genunchi,

ţinându-l pe Henry de mână; băiatul încetă să mai tremure. După o vreme, o întrebă:— Pot s-o sun pe Edie?— Nu. N-ai cum s-o suni, pentru că telefonul de la Balnaid e defect; Edie l-a anunţat la

deranjamente înainte să plece de-acasă, dar cei de acolo i-au spus că nu se pot ocupa deel decât mâine-dimineaţă. Dar o să aşteptăm puţin şi am să-ţi fac ceva cald de băut, iar peurmă am să vin cu tine până la Balnaid ca să fii alături de Edie a ta.

De-abia atunci se lăsă Henry convins că Edie nu murise. Era la Balnaid, aşteptându-l, şigândul că avea să fie în curând lângă ea îl copleşea. Începu să-i tremure gura, ca la copiimici şi ochii i se umplură de lacrimi, dar era prea obosit ca să mai încerce să le maioprească. Doamna Ishak îl chemă pe nume şi-l cuprinse iarăşi în îmbrăţişarea eimătăsoasă şi parfumată, iar el plânse îndelung.

În cele din urmă se linişti; mai scotea doar câte un suspin, din când în când. DoamnaIshak îi aduse o cană cu ciocolată fierbinte, foarte dulce, maronie şi înspumată, iardomnul Ishak îi pregăti un sandvici cu marmeladă la mijloc.

— Spune-mi, reluă doamna Ishak după ce Henry îşi revenise în puteri, iar lacrimile i seuscaseră, tot nu mi-ai răspuns la prima întrebare. Cum de eşti aici, şi nu la şcoală?

Henry, cu degetele strânse pe cana fierbinte, îşi ridică privirea spre ochii ei negri,străvezii.

— Nu mi-a mai plăcut, îi spuse. Am fugit de-acolo şi m-am întors acasă.

Ceasul de pe poliţa căminului arăta ora nouă fără douăzeci când Edmund intră însalonul de la Croy. Se aştepta să-l găsească plin de lume, dar în loc de asta îl găsi numaipe Archie, alături de un bărbat necunoscut – care, printr-un simplu proces de eliminare aposibilităţilor, nu putea fi decât Americanul cel Trist, Conrad Tucker, cauza celei mairecente dispute dintre el şi Virginia.

Cei doi arătau grozav în hainele de seară, iar pe Archie nu-l mai văzuse aşa de ani dezile. Stăteau lângă foc, cu paharele în mâini. Conrad Tucker se aşezase într-un fotoliu, iarArchie stătea sprijinit de grătar, cu spatele la foc. Când se deschise uşa, tăcură amândoi,îşi întoarseră privirea, îl văzură pe Edmund şi se ridicară în picioare.

— Edmund!— Am întârziat. Îmi pare rău. Am avut probleme.— După cum vezi, n-ai întârziat deloc. Încă n-a venit nimeni. Unde e Virginia?— S-a dus sus să-şi ducă haina. Alexa şi Noel vor ajunge şi ei îndată. În ultima clipă,

Alexa s-a hotărât să se spele pe cap şi încă îşi mai usca părul când am plecat. Dumnezeuştie de ce nu s-a gândit la asta mai devreme.

— Aşa se-ntâmplă întotdeauna, spuse Archie cu tristeţe, gândindu-se la experienţa sade atâţia ani. Edmund, presupun că nu l-ai cunoscut pe Conrad Tucker.

— Nu, nu cred. Bună seara.Îşi strânseră mâinile. Americanul era la fel de înalt ca Edmund şi bine făcut. Din

spatele ochelarilor cu rame groase de baga, privirea îi era sigură şi directă, iar Edmund sesimţi cuprins de o umbră de nesiguranţă, ceea ce nu era pentru el ceva obişnuit.

În adâncul inimii sale, ascunsă de poleiala civilizată a bunelor maniere, ardea o furiemocnită, plină de resentimente împotriva acestui bărbat, care părea să fi trecut pe primulplan în lipsa lui Edmund, reaprinzând flacăra amintirilor de tinereţe ale Virginiei şi careacum plănuia, cu calm, să plece înapoi în State împreună cu ea – soţia lui Edmund.Zâmbindu-i politicos, Edmund se gândea ce-ar fi să-i tragă un pumn în nasul ăla arcuit şibronzat. Imaginea întregului tam-tam care ar fi urmat, dar şi a unui Conrad însângerat şiplin de vânătăi, îl umplu de o plăcere vinovată.

Şi totuşi, pe de altă parte, ştia că, în alte condiţii, acesta era genul de om pe care erafoarte uşor să-l placă din prima clipă.

Expresia prietenoasă care se citea pe chipul lui Conrad Tucker o egala pe a luiEdmund.

— Mă bucur foarte mult să vă cunosc. „Dracu’ să-l ia cu ochii ăia cu tot.“Archie pornise spre tava cu băuturi.— Edmund, ce zici de un whisky mic?— Mulţumesc. Mi-ar prinde foarte bine.Gazda apucă sticla de Famous Grouse.— Când te-ai întors de la New York?

— Pe la cinci şi jumătate.— Cum aţi călătorit? întrebă Conrad.— Destul de bine. Probleme mici, cuvinte mari. Înţeleg că sunteţi un vechi prieten de-

al soţiei mele?Dacă sperase să-l surprindă pe celălalt, intenţia sa nu-şi atinsese scopul. Conrad

Tucker nu lăsa să se întrevadă nimic şi nu părea jenat.— Aşa este. Eram parteneri de dans cu mult timp în urmă, în tinereţea noastră plină

de greşeli.— Mi-a spus că plecaţi înapoi în State împreună.Din nou, nicio reacţie. Americanul se prefăcea foarte bine, dacă ghicise cumva că era

ironizat.— Şi-a luat bilet pentru aceeaşi cursă?Niciun cuvânt mai mult.— Aşa s-ar părea.— Nu ştiam. Dar ar fi grozav. E o călătorie lungă şi plicticoasă dacă eşti de unul

singur. Eu plec în oraş direct de la aeroport, dar pot să am grijă de ea până trece de vamăşi îşi recuperează bagajele şi apoi să mă încredinţez că are cu ce să călătorească până laLeesport.

— E foarte amabil din partea dumneavoastră.Archie îi dădu lui Edmund paharul de whisky.— Conrad, nu ştiam că aşa ţi-ai planificat. Nu ştiam nici că Virginia se gândeşte să

meargă în State…— Se duce să-şi vadă bunicii.— Dar tu când pleci?— Am să stau aici până duminică, dacă nu vă deranjez, iar apoi am să iau avionul de la

Londra joi. Vreau să-mi petrec o zi sau două la Londra, să rezolv nişte probleme.— Cât aţi stat aici? îl întrebă Edmund.— Două luni.— Sper că v-a plăcut.— Mulţumesc. M-am distrat grozav.— Mă bucur. Edmund ridică paharul. Noroc!În acea clipă au fost întrerupţi de apariţia lui Jeff Howland care, după ce, în sfârşit,

rezolvase problema papionului, îşi pusese haina şi coborâse. Nu se simţea deloc în largullui şi era grijuliu cu hainele astea cu care nu era obişnuit, iar pe figură i se citea oexpresie de uşoară jenă. De fapt, arăta mai mult decât prezentabil în hainele pe care,împreună cu Lucilla, le alesese din garderoba lui Edmund. Acesta se amuză, văzând căJeff alesese o jachetă crem sport, pe care el şi-o cumpărase la Hong Kong, într-unmoment când avusese mare nevoie de aşa ceva. Fusese o greşeală, şi Edmund nu o

purtase decât o dată.— Jeff.Tânărul îşi întinse gâtul şi-şi trecu degetul pe sub gulerul strâns al cămăşii apretate, de

seară.— Nu sunt obişnuit cu aşa ceva, spuse. Mă simt ca un papiţoi.— Arăţi minunat. Hai să bei ceva. Ne-am pus pe whisky, înainte să vină femeile şi să

ne ceară şampanie.Jeff se mai relaxă puţin. Întotdeauna era mai fericit numai între bărbaţi.— N-aveţi cumva vreo cutie de bere rătăcită pe-acolo?— Ba, cum să nu. Uite acolo, pe tavă. Serveşte-te cu ce doreşti.Jeff se simţea din ce în ce mai relaxat. Luă cutia de bere, îşi umplu un pahar înalt.— Aţi fost foarte amabil că m-aţi ajutat cu hainele, îi spuse lui Edmund. Vă sunt

recunoscător.— A fost plăcerea mea. Jacheta îţi vine perfect. Cade bine şi are exact acel ton de

nonconformism care-i trebuie.— Aşa a spus şi Lucilla.— A avut mare dreptate. Şi-ţi vine mult mai bine decât îmi vine mie. Când mă îmbrac

eu cu ea, arăt ca un barman bătrâior… genul acela care nu se pricepe nici măcar săpregătească un Martini sec.

Jeff zâmbi, oftă uşurat şi apoi se uită înjur.— Unde sunt fetele?— Bună întrebare, spuse Archie. Dumnezeu ştie.Se aşezase iarăşi pe marginea grătarului, căci nu vedea niciun motiv ca să stea în

picioare mai mult decât era necesar.— Se dichisesc în rochiile de seară, presupun. Lucilla căuta un jupon. Pandora s-a

hotărât să se bage în pat, iar Isobel era în panică, fiindcă nu-şi găsea pantofii. Darspuneai că ai avut probleme, reveni, întorcându-se spre Edmund. Ce s-a întâmplat laBalnaid?

Edmund se apucă să-i povestească.— Telefonul nostru e mort – una la mână. Putem suna, dar nimeni nu poate lua

legătura cu noi. Totuşi, a fost reclamat şi vine mâine-dimineaţă cineva, ca să-l repare. Darasta nu-i nimic. Edie a apărut la noi din senin, cu cămaşa de noapte în geantă. Surprizaeste că Lo ie Carstairs a scăpat iar de sub control. A plecat de la spital şi nimeni n-a maivăzut-o de atunci.

Archie clătină din cap, exasperat.— Nebuna aia e mai periculoasă decât o căţea turbată. Când s-a întâmplat asta?— Nu ştiu. În cursul după-amiezii, presupun. Doctorul a sunat-o pe Vi ca s-o anunţe.

Pe urmă, Vi a încercat să sune la Balnaid, dar n-a prins legătura. Aşa că a sunat-o pe Edie

şi a sărit cu gura pe ea să plece de-acasă în seara asta şi să vină la noi. Asta a şi făcut,biata femeie.

— Doar nu crezi că, după părerea lui Vi, aiurita aia e periculoasă?— Nu ştiu. După mine, e în stare de orice, iar dacă Vi nu i-ar fi spus lui Edie să vină la

Balnaid, aş fi făcut-o chiar eu. Oricum, Alexa o s-o lase închisă în casă, cu câinii alături.Dar, după cum vă puteţi închipui, toate astea au luat ceva timp.

— Nu-i nimicOdată lămurite problemele domestice, Archie schimbă subiectul, trecând la lucruri

mai importante şi mai interesante.— Ne-ai lipsit ieri, Edmund. Am avut o zi grozavă. Treizeci şi trei de perechi şi

jumătate şi păsările zburau pe lângă noi ca vântul…

*Violet a ajuns ultima. Ştia că e ultima, pentru că atunci când a ajuns pe platforma

pietruită din faţa casei, cinci vehicule erau deja parcate acolo. Land Roverul lui Archie,microbuzul lui Isobel, BMW-ul lui Edmund, Mercedesul Pandorei şi Volkswagenul luiNoel. Aproape că semăna cu parcarea din faţa unui restaurant şi chiar că erau cam multemaşini pentru numai două familii. Coborî din maşină, îşi ridică poalele rochiei, ca să nuse ude şi porni spre uşa de la intrare. Uşa era deschisă şi, cum urca treptele, îl văzu peEdmund, venit în întâmpinarea ei, profilat în lumina puternică dinspre hol. Cu părul luiargintiu şi îmbrăcat în costumul tradiţional, arăta şi mai distins decât de obicei şi, înciuda neliniştilor sale, Violet se lăsă o clipă cuprinsă de mândria maternă; faptul că-l aveadin nou în preajmă o bucura nespus.

— O, Edmund.— Ţi-am auzit maşina, spuse el şi o sărută.— Ce zi am avut!Intră în casă, iar el închise uşa în urma ei, venind apoi să o ajute să-şi scoată haina de

blană.— Telefonul vostru. Nu funcţionează…— Nu-ţi face griji, Vi. Se aranjează. Vine cineva să-l repare mâine-dimineaţă…Edmund puse haina de blană pe un scaun, în timp ce Vi îşi scutura poalele rochiei

ample şi îndrepta garnitura de dantelă de la umeri.— Slavă Domnului. Şi draga de Edie? E la Balnaid?— Da. E sănătoasă şi în siguranţă. Pari tracasată. Nu-ţi mai face griji, altfel n-ai să mai

poţi să te distrezi.— Nu pot altfel. Nenorocita aia de Lo ie. Una după alta le face. Dar bine că ai ajuns

acasă întreg şi că eşti sănătos. Am întârziat groaznic de mult, nu?— În seara asta, toată lumea e în întârziere. Isobel de-abia a apărut. Hai să bei un

pahar de şampanie şi ai să te simţi mult mai bine.— Mi-am aşezat bine diadema?— Perfect.O luă de braţ şi o conduse în salon. — Cred că Verena a uitat ceva, spuse Pandora. Ar fi trebuit să ne dea tuturor câte un

program al dansurilor, cu câte un creionaş legat de el…— Asta dovedeşte cât de mult ai fost plecată, îi spuse Archie. Programele de dans ţin

de trecut…— Mare păcat! Se reduce distracţia la jumătate. Le ţineam legate cu o fundă şi la sfârşit

ne aminteam de fericirea pierdută.— Erau bune, interveni Isobel, pentru cele care nu făceau altceva decât să flirteze în

societate, cele cu mulţi admiratori. Nu era chiar aşa de amuzant dacă nu voia nimeni sădanseze cu tine.

— Sunt sigur, spuse Conrad cu o anume galanterie transatlantică, sunt sigur cădumneavoastră nu vi s-a întâmplat niciodată aşa ceva.

— Ei, Conrad, eşti prea amabil. Dar din când în când mai era şi câte o searădezastruoasă, când aveai sau un coş pe nas sau o rochie oribilă.

— Şi ce făceai?— Mă ascundeam, ruşinată, în camera de machiaj pentru doamne. Acolo erau

întotdeauna glastre cu micşunele, să te întristeze şi mai tare…— Asta-mi aduce aminte de Daphne Brownfield, interveni Pandora. Archie, nu se

poate să nu-ţi aduci aminte de Daphne Brownfield. Era mare cât casa şi maică-sa oîmbrăca întotdeauna în dantelă albă… era îndrăgostită de tine până peste cap şi seînroşea ca un rac ori de câte ori te apropiai de ea…

Dar Archie era mai mărinimos.— Juca tenis grozav.Camera răsuna de glasuri, iar acum se şi râdea. Violet, în dreapta lui Archie, cu

şampania pătrunzându-i încet în vene, se mai calmase puţin. Asculta doar pe jumătateironiile debitate de Pandora, pentru că era mult mai fascinant să urmăreşti decât săasculţi. În seara aceasta, sufrageria de la Croy oferea un adevărat spectacol. Masa lungăfusese pregătită ca o navă de război pentru ceremonie – argintărie strălucitoare, faţă demasă apretată, veselă din porţelan verde cu auriu, pahare de cristal scânteietor. În centrulmesei, nişte fazani din argint şi totul era luminat de flăcările focului din cămin şi alelumânărilor din sfeşnice.

— Nu numai fetele sufereau, interveni Noel. Pentru un tânăr, programele de dansputeau fi foarte restrictive. N-aveai nicio şansă să te bazezi pe inspiraţia de moment şi,până să descoperi vreo fetiţă drăguţă, era prea târziu să mai poţi face ceva…

— Cum de ai adunat atâta experienţă? îl întrebă Edmund.— Asta s-a întâmplat pe când îmi făceam veacul la Debs’ Delight, dar, din fericire, s-au

dus timpurile acelea…Mâncau păstrăv afumat, cu feliuţe de lămâie, şi pâine neagră cu unt. Lucilla trecea pe

lângă ei, turnând vin alb în pahare. Lucilla, gândea Violet, arăta de parcă ar fi făcut o turăde cumpărături prin bazar. Rochia pe care o purta era din voal de un cenuşiu metalic,fără mâneci şi dreaptă din umeri; fusta îi ajungea până sub genunchi şi se termina încolţuri. Era atât de oribilă, încât ar fi putut să o facă să arate oribil, numai că, din cine ştiece motiv, pe Lucilla arăta adorabil.

Iar ceilalţi? Violet se lăsă pe spate în scaun, privindu-i pe furiş pe deasupra ochelarilor.Membrii familiei, prieteni vechi, prieteni noi, adunaţi în vederea acestei sărbători atât demult aşteptate. Ignoră semnele de tensiune care făceau ca atmosfera să fie parcăîncărcată electric, încercând să-şi păstreze obiectivitatea. Erau acolo cinci bărbaţi; doidintre ei veneau de la celălalt capăt al lumii. Aveau vârste diferite, veneau din mediidiferite, dar cu toţii erau dichisiţi, bărbieriţi şi îmbrăcaţi la patru ace. Privi apoi spre celecinci femei, fiecare frumoasă în felul ei.

Culorile vii îi încântau privirea. Rochii de bal, din mătase închisă la culoare sau stambăînflorată. Virginia, superbă şi sofisticată în alb şi negru, Pandora eterică, o driadă, înşifon verde ca marea. Pe urmă, tot felul de bijuterii. Perlele moştenite de Isobel, înmonturi cu diamante, lanţul de argint cu turcoaze din jurul gâtului fin al Pandorei,strălucirea aurului din urechile şi la încheietura mâinii Virginiei. O zări pe Alexa, râzândpeste masă de vreo glumă de-a lui Noel. Alexa nu purta bijuterii, dar părul ei ruginiustrălucea ca o flacără, iar obrajii ca piersica străluceau de iubire…

Dintr-odată simţi că ceva nu mai era în regulă. Violet era prea implicată în viaţafiecăruia dintre ei pentru a putea să rămână obiectivă, observându-i cu un ochi rece, caun străin. O durea inima pentru Alexa, atât de vulnerabilă şi dându-şi pe faţă toatesentimentele. Dar Virginia? Îşi privi nora peste masă şi înţelese că, deşi Edmund seîntorsese acasă, nimic nu se rezolvase între ei. Căci, în această seară, Virginia era maiexuberantă ca niciodată. Strălucirea ei era fragilă şi ochii îi sclipeau ameninţător.

„Nu trebuie să-mi imaginez ce-i mai rău, îşi spuse Violet. Mai bine să sper, să fiuoptimistă.“ Luă paharul şi sorbi puţin vin.

Primul fel se terminase. Jeff se ridică în picioare, pe post de majordom, pregătindu-sesă strângă farfuriile. În aceeaşi clipă, Archie se întoarse spre Virginia.

— Virginia, mi-a spus Edmund că te întorci în State să-ţi vezi bunicii.— Aşa este!Zâmbi prea brusc, cu ochii prea larg deschişi.— Abia aştept să-i văd, dragii de ei. Sunt aşa simpatici!Deci, în ciuda avertismentului lui Violet, o făcuse până la urmă. Se hotărâse şi îi

comunicase oficial soţului ei această hotărâre. Văzând că teama sa cea mai cumplită seconfirma, i se strânse inima.

— Aşadar, te-ai hotărât să pleci? o întrebă, fără a-şi ascunde tonul dezaprobator.— Da, Vi, m-am hotărât. Ţi-am spus că asta voi face. Iar acum e stabilit. Plec joi. Voi

călători împreună cu Conrad.O clipă, Vi nu răspunse. Privirile li se întâlniră peste masă. Virginia nici nu clipi, luând

o atitudine provocatoare.— Cât timp ai de gând să stai? o întrebă Violet.Virginia ridică din umerii goi, bronzaţi.— Încă nu sunt sigură. Mi-am luat bilet fără dată precisă de întoarcere. Reveni apoi

spre Archie. De mult mi-am dorit să-l iau şi pe Henry, dar acum că nu mai e cu noi, m-amgândit că aş putea foarte bine să merg singură. E aşa un sentiment ciudat să poţi să facitot felul de lucruri dintr-o inspiraţie de moment. Să nu ai nicio responsabilitate. Nicioobligaţie.

— Dar Edmund? întrebă Archie.— A, o să aibă Vi grijă de el în locul meu, răspunse Virginia degajată. Nu-i aşa, Vi?— Bineînţeles. Violet îşi reprimă impulsul de a-şi apuca nora de umeri, s-o scuture de

să-i meargă fulgii… Nicio problemă.Cu aceste cuvinte, Violet se întoarse cu spatele spre ei şi începu să vorbească cu Noel. — … bunicul avea un tânăr îngrijitor, pe nume Donald Buist. Avea douăzeci de ani şi

era un băiat grozav, tare puternic…Ajunseseră la felul doi, „Fazan Teodora“, gătit de Isobel. Jeff pusese în dreptul

fiecăruia un bol pentru legume, iar Conrad Tucker umpluse iarăşi paharele. Archie,îmboldit şi ajutat de Pandora, tocmai spunea o anecdotă clasică de familie care,asemenea celebrei poveşti cu doamna Harris şi ciorapul din oală, devenise, de-a lungulanilor, o glumă mereu repetată. Familiile Blair şi Aird o mai auziseră de multe ori pânăatunci, dar de dragul nou-veniţilor, Archie se lăsase convins să o ia de la capăt.

— … ca îngrijitor era excelent, dar avea un defect şi, ca rezultat al acestuia, toate feteleaflate pe o rază de treizeci şi cinci de kilometri au rămas, din nefericire, gravide. Fiicaciobanului din Ardnamore, fiica măcelarului din Strathcroy; chiar şi menajera buniciimele a leşinat într-o zi, la prânz, pe când servea sufleul de ciocolată.

Făcu o pauză. Dincolo de uşile închise care duceau spre cămară şi bucătărie se auzeaclar sunetul telefonului. Sună de două ori, apoi se opri. Precis că această întrerupere sedatora prezenţei lui Agnes Cooper în bucătărie. Archie îşi continuă povestea.

— În cele din urmă, bunica a pus piciorul în prag şi a insistat ca bunicul să-l aducă peDonald Buist la ordine. Aşa că bunicul a trimis după el şi l-a aşteptat în biroul său,pentru această neplăcută discuţie. I-a spus numele mai multor femei care purtau ori

purtaseră în pântec bastarzii tânărului, după care i-a cerat să dea o explicaţie, să-şijustifice comportamentul. S-a lăsat o lungă tăcere, timp în care Donald a stat şi s-a gânditşi, în cele din urmă, şi-a formulat apărarea: „Păi ştiţi, stăpâne, am o bicicletă!“

Când râsetele se mai domoliră, se auzi o bufnitură în uşa dinspre cămară. Aceasta sedeschise imediat după aceea, iar Agnes Cooper băgă capul pe uşă.

— Mă scuzaţi că vă deranjez, dar Edie Findhorn este la telefon; doreşte să vorbească cudoamna Geordie Aird.

O nenorocire nu vine niciodată singură.Violet simţi un fior rece pe şira spinării, ca şi cum pe uşa aceea nu intrase numai

Agnes, ci şi un curent îngheţat, rece, tăios. Se ridică atât de brusc în picioare, încâtaproape că răsturnă scaunul pe care stătuse, dar Noel întinse braţul şi-l prinse la timp.

Nimeni nu scoase nicio vorbă. Toţi se uitau la ea, iar pe feţele lor se citea aceeaşiîngrijorare pe care o simţea şi ea. Nu rosti decât „vă rog să mă scuzaţi“ şi apoi, ruşinatăde tremurul din voce, „vin imediat“.

Se întoarse şi-i părăsi. Agnes îi ţinu uşa deschisă, iar ea trecu şi se îndreptă sprebucătăria lui Isobel. Agnes venea în urma ei, dar asta nu conta… intimitatea ei eraultimul lucru care o preocupa în acel moment. Telefonul se afla pe bufet. Ridicăreceptorul.

— Edie?— Ah, doamnă Aird…— Edie, ce s-a întâmplat?— Îmi pare rău că v-am deranjat de la masă…— A apărut Lottie pe-acolo?— Cu Lo ie s-a aranjat, doamnă Aird. Aţi avut dreptate. A făcut drumul până la Croy,

până la urmă. A luat autobuzul. S-a dus la mine acasă. A intrat pe uşa din spate…— Nu erai acolo?— Nu, nu eram pe-acolo. Eu eram aici, la Balnaid.— Slavă Domnului pentru asta. Acum unde e?— Domnul Ishak a telefonat la poliţie şi în cinci minute au ajuns acolo cu o maşină

Panda micuţă şi au luat-o.— Deci, unde e ea acum?— Înapoi la spital, în siguranţă…Uşurarea o făcu pe Violet să tremure. Nu-şi mai putea stăpâni genunchii. Se uită în

jur, după un scaun, dar nu era niciunul la-ndemână. Totuşi, observând ce-i trebuie,Agnes Cooper îi aduse unul, iar Violet reuşi să se aşeze.

— Dar tu eşti bine, Edie?— Mă simt perfect, doamnă Aird.Se opri. Violet aşteptă. Simţea că mai e ceva. Se încruntă.

— De unde ştia domnul Ishak de Lottie? A văzut-o?— Nu. Nu chiar…Iarăşi o pauză lungă.— Vedeţi, nu v-am spus chiar totul. Va trebui să-i spuneţi lui Edmund. Trebuie să se

întoarcă împreună cu Virginia acasă. Henry e aici. A fugit de la şcoală, doamnă Aird. Avenit acasă.

Edmund gonea, pe ploaie şi întuneric, departe de Croy, spre sat. Virginia, cu bărbia

ascunsă în gulerul de blană al hainei, stătea lângă el şi privea fix mişcarea ritmică aştergătoarelor de parbriz. Nu scotea niciun cuvânt. Nu pentru că n-ar fi fost nimic despus, ci pentru că se îndepărtaseră atât de mult unul de celălalt, iar situaţia în care seaflau era aşa de cumplită, încât nu se putea spune nimic.

Drumul, foarte scurt, le-a luat doar câteva minute. Au accelerat după ce au trecut deporţile de la Croy şi au ajuns pe strada principală din sat. Încă vreo sută de metri, apoipeste pod; iată copacii, poarta deschisă… Balnaid.

Virginia începu, în sfârşit, să vorbească.— Nu trebuie să fii supărat pe el, spuse.— Supărat?!Aproape că nu-i venea să creadă cât de puţin înţelegea Virginia ce se întâmplă.Ea tăcu. Edmund întoarse maşina în curtea din spate, trase de frână, opri motorul. Ieşi

din maşină înaintea ei, pornind primul înspre casă şi deschizând uşa cu un gest brusc.Edie şi Henry erau în bucătărie, aşezaţi la masă. Aşteptau. Henry era întors cu faţa

spre uşă. Era palid, speriat, cu ochii mari. În puloverul gri de şcoală arăta patetic de micşi lipsit de apărare.

„Cum naiba reuşise să facă drumul acela lung de unul singur?“ îi fulgeră lui Edmundprin minte, dar alungă imediat acest gând.

— Bună, Henry, îi spuse.Henry ezită numai o clipă şi apoi sări de pe scaun, repezindu-se spre tatăl său.

Edmund îl cuprinse în braţe şi-l ridică în sus, ca pe un fulg. Băiatul îl ţinea strâns cubraţele pe după gât, iar Edmund îi simţea lacrimile şiroind pe obraz.

— Henry!Ajunsese şi Virginia, în urma lui. După o vreme, Edmund îl lăsă jos. Strânsoarea

braţelor lui se mai slăbi puţin. Băiatul se întoarse spre maică-sa, iar Virginia căzu îngenunchi, dintr-o singură mişcare uşoară, fluidă, strângându-l în îmbrăţişarea ei moale,pufoasă. Henry îşi îngropă faţa în gulerul hainei ei de blană.

— Scumpul meu! Scumpul meu! E-n regulă. Nu plânge. Nu plânge…Edmund se întoarse spre Edie. Femeia se ridicase în picioare şi se priviră o clipă în

ochi, peste masa de bucătărie, fără un cuvânt. Edie îl ştia de-o viaţă, iar el îi era

recunoscător pentru că nu era nicio urmă de reproş în privirea ei.În loc de asta îi spuse:— Îmi pare rău.— Pentru ce, Edie?— Pentru că v-am stricat petrecerea.— Nu vorbi prostii. Parcă ar avea vreo importanţă. Când a ajuns?— De vreo cincisprezece minute. L-a adus doamna Ishak.— N-a sunat nimeni de la şcoală?— Telefonul e stricat. Nu poate să sune nimeni.Uitase de asta. Deci mai erau lucruri de care să se poată ocupa, probleme practice de

cea mai mare urgenţă.— În cazul acesta, trebuie să mă duc să dau nişte telefoane.Îi lăsă în bucătărie; Henry încă mai plângea. Străbătu casa liniştită, ajunse în

bibliotecă, aprinse lumina şi se aşeză la biroul său. Apoi formă numărul de laTemplehall.

Telefonul nu sună decât o dată, apoi cineva ridică receptorul.— Templehall.— Direcţia?— Da.— Colin, la telefon e Edmund Aird.— Ah…Percepu acest sunet ca pe un o at de uşurare. Edmund avu răgazul să se întrebe de

când încerca bietul om să intre cumva în legătură cu ei.— Am crezut că înnebunesc de când tot încerc să dau de voi.— Henry e aici. E sănătos.— Slavă Domnului. Când a apărut?— Acum vreun sfert de oră. Încă n-am aflat detalii. De-abia am sosit şi noi. Eram

invitaţi la masă. Acolo am aflat vestea.— A dispărut imediat după stingere. La şapte. De atunci încerc întruna să dau de tine.— Telefonul nostru face figuri. Nu ne poate suna nimeni.— Până la urmă am aflat şi asta. Atunci am sunat la mama ta, dar nici acolo nu mi-a

răspuns nimeni.— Mama era cu noi la petrecere.— Henry e bine?— Aşa s-ar părea.— Cum naiba a ajuns acasă?— N-am idee. Cum ţi-am spus, chiar acum am ajuns și noi N-am schimbat decât vreo

câteva cuvinte. Am vrut să vorbesc cu tine mai întâi.

— Îţi sunt recunoscător.— Îmi pare rău că ţi-am făcut atâtea probleme.— Eu trebuie să-mi cer scuze. Henry e fiul tău şi îmi luasem răspunderea să am grijă

de el.— Spune-mi, Edmund se lăsase pe spate în scaun, nu cumva ştii dacă a existat ceva

special care să-i precipite fuga?— Nu, nu ştiu. Niciunul din adjuncţii mei nu ştie nimic. Nici profesorii. Nu mi s-a

părut nici fericit, nici nefericit. Şi e întotdeauna nevoie de o săptămână, două pentru cabăieţii nou-veniţi să se adapteze şi să se obişnuiască cu acest mod nou de viaţă; săaccepte schimbarea şi mediul nefamiliar. L-am urmărit din umbră, bineînţeles, dar n-adat semne că ar avea de gând să facă aşa ceva.

Părea la fel de necăjit şi uimit ca şi Edmund.— Da, îi răspunse acesta. Da, înţeleg.Directorul avu o ezitare, apoi întrebă:— Îl veţi trimite înapoi?— De ce mă întrebi?— Mă întrebam dacă vrei să se întoarcă aici.— E vreun motiv pentru care n-ar trebui?— Din punctul meu de vedere, absolut niciunul. E un băiat foarte drăguţ şi sunt sigur

că aş putea scoate ceva din el. Personal, aş dori să-l primesc înapoi oricând, dar…Se opri, iar Edmund avu impresia că-şi caută cuvintele cu foarte mult tact.— … dar ştii, Edmund, din când în când ajunge la Templehall câte un băiat care de

fapt n-ar fi trebuit să plece de acasă de la bun început. Henry nu a stat la noi suficient demult timp ca să fiu sigur, dar cred că face parte din această categorie. Nu e numai faptulcă e prea mic pentru vârsta lui, ci şi acela că nu e pregătit pentru solicitările vieţii deinternat.

— Da. Da, înţeleg.— De ce nu reflectezi la asta vreo două zile? Ţine-l pe Henry acolo până te hotărăşti.

Nu uita, eu doresc să se întoarcă. Nu încerc să fug de răspundere ori să-mi ignorobligaţiile, dar îţi sugerez, cu toată seriozitatea, să te mai gândeşti.

— Şi pe urmă?— Să-l trimiţi din nou la şcoala primară din sat. Se vede că e o şcoală bună, iar el e bine

pregătit. Când împlineşte doisprezece ani, te mai poţi gândi din nou.— Îmi spui exact ce mi-a spus şi nevastă-mea în ultimul an.— Îmi pare rău. Dar, dacă mă gândesc în urmă, cred că are dreptate. Şi mai cred că e

vina noastră şi că amândoi am greşit…Mai schimbară câteva cuvinte, conveniră să vorbească din nou peste vreo două zile,

apoi Edmund închise.

„El face parte din această categorie. Nu e pregătit pentru solicitările vieţii de internat.“„Amândoi am greşit.“

Am greşit. Cuvântul acela avea o rezonanţă familiară, rănindu-l ca un cuţit înfipt într-orană. Soţia ta are dreptate, iar tu ai greşit. Îi trebui ceva timp ca să accepte cuvintele, să leaccepte implicaţia. Stătea la birou, străduindu-se să accepte ideea că eroarea lui avuseserezultate aproape dezastruoase. Nu era obişnuit cu un asemenea exerciţiu şi-i trebuidestul de mult timp să-l ducă la capăt.

Dar, după un timp, se ridică în picioare. Constată că focul se stinsese. Traversă cameraşi mai puse nişte butuci, cum mai făcuse şi în cursul serii. După ce lemnul uscat seaprinse şi flăcările mângâietoare cuprinseră vatra, ieşi din bibliotecă şi reveni înbucătărie.

Aici, lucrurile reveniseră, mai mult sau mai puţin, la normal. Se aşezară cu toţii înjurul mesei, Henry pe genunchii mamei sale. Edie făcuse câte o porţie de ceai şi o cacaopentru Henry. Virginia era încă îmbrăcată în haina de blană. Când Edmund intră, toţi îşiîntoarseră privirile spre el, iar el observă că lacrimile lui Henry se uscaseră şi că îirevenise culoarea în obraji.

Edmund arboră o expresie veselă.— Deci, s-a rezolvat…Mângâie părul fiului său şi-şi trase un scaun.— Am şi eu o ceaşcă de ceai?— Ce ai făcut? îl întrebă Henry.— Am vorbit cu domnul Henderson.— Era foarte supărat?— Nu, nu era supărat. Doar puţin îngrijorat.— Îmi pare foarte rău, spuse Henry.— Vrei să ne povesteşti şi nouă ce s-a întâmplat?— Da. Cred că da.— Cum ai venit până acasă?Henry sorbi încă o gură din cacaua caldă dulce, aburindă, apoi puse cana pe masă.— Am luat autobuzul, spuse.— Dar cum ai ieşit din şcoală?Henry le explică. Totul părea ridicol de simplu. După stingere, îşi pusese hainele sub

pijama, apoi se îmbrăcase cu halatul. După ce toate luminile fuseseră stinse, ieşise afară,spunând că doreşte să se ducă la toaletă. În baie se afla un dulap pentru prosoape, undeîşi ascunsese pardesiul. Îl luase şi lăsase în locul lui pijamaua, apoi ieşise pe fereastră, pescara de incendiu. După aceea ieşise prin spate şi se îndreptase spre şoseaua pe undetreceau autobuzele.

— Dar cât a trebuit să aştepţi autobuzul? îl întrebă Virginia.

— Foarte puţin. Ştiam că trebuie să vină.— De unde ştiai?— Aveam un orar de autobuze. Privi spre Edie. L-am luat din poşeta ta într-o zi şi l-am

păstrat.— Chiar mă întrebam ce s-a întâmplat cu orarul meu mititel.— Eu l-am luat. Am căutat autobuzul pentru Relkirk, aşa că ştiam că o să vină. Aşa s-a

şi întâmplat.— Dar nu te-a întrebat nimeni ce cauţi acolo de unul singur?— Nu. Îmi pusesem cascheta pe cap şi eram deghizat – nu mi se vedeau decât ochii.

Nu arătam ca un şcolar, pentru că nu purtam şapca de la şcoală.— Cum ai plătit biletul? întrebă Edmund.— Vi îmi dăduse două lire când mi-am luat rămas-bun de la ea. Nu le-am dat la şcoală.

Le-am păstrat în buzunăraşul interior al pardesiului. Tot acolo am pus şi orarul, ca să nu-l găsească nimeni.

— Şi te-ai dus la Relkirk?— Da. Am ajuns la staţia de autobuz. Se întuneca şi trebuia să găsesc celălalt autobuz,

cel care trece pe lângă Caple Bridge. Mai era şi un autobuz de Strathcroy, dar n-am vrutsă-l iau pe acela, pentru că putea să mă vadă cineva care mă cunoştea. Şi a fost greu săgăsesc autobuzul acela, pentru că erau multe şi trebuia să citesc numele localităţilor sus,pe parbriz. Dar l-am găsit până la urmă, însă a trebuit să aştept destul de mult până apornit.

— Unde ai coborât din autobuzul acela?— V-am spus. La Caple Bridge. Pe urmă am pornit pe jos.— Ai venit pe jos de la Caple Bridge? întrebă Virginia, privindu-şi fiul cu uimire. Dar

Henry, sunt şapte kilometri…— N-am mers pe jos chiar tot drumul, recunoscu el. Ştiu că n-am voie să fac aşa ceva,

dar am urcat în maşina unui nene foarte cumsecade, care avea un camion pentru oi. Şi elm-a dus până la Strathcroy. Iar pe urmă…

Vocea lui, atât de limpede şi încrezătoare până atunci, deveni din nou ezitantă.— … pe urmă…Îşi întoarse privirea spre Edie, care spuse:— Nu plânge, scumpul meu. Nu vorbim despre asta, dacă nu doreşti…— Vreau să le spui tu.Aşa că Edie se conformă, povestind fără înflorituri şi în modul cel mai realist ce se

întâmplase, fără însă a reuşi să risipească oroarea teribilei experienţe prin care trecuseHenry. La auzul numelui lui Lo ie, Virginia păli, trăgându-l pe Henry mai aproape de eaşi aşezându-şi obrazul pe creştetul capului lui, ţinându-i mâna peste ochi, de parcă astfelar fi putut alunga pentru vecie imaginea lui Lo ie Carstairs în dormitorul lui Edie,

apropiindu-se de fereastră ca să vadă cine era afară.— Vai, Henry, şopti ea, legănându-l ca pe un copilaş. Nu pot să suport… Ce

întâmplare cumplită! Ce groaznic pentru tine!Edmund, la fel de şocat, încerca să-şi păstreze calmul vocii.— Şi ce ai făcut, Henry?Tonul egal al tatălui său îi dădu puţin curaj. Se desprinse, ciufulit, din îmbrăţişarea

Virginiei şi începu să vorbească.— M-am dus la doamna Ishak. Magazinul ei era încă deschis, iar ea mătura pe jos. A

fost foarte drăguţă. Iar domnul Ishak a sunat la poliţie şi ei au venit cu o maşină cusirenă şi luminile aprinse. Am văzut şi noi, din magazin. Pe urmă, după ce maşina aplecat înapoi la Relkirk, doamna Ishak şi-a pus haina şi a venit cu mine pe jos până aici.Şi ea a sunat la uşă, pentru că uşa era închisă, şi atunci au început să latre câinii şi a venitEdie.

Întinse mâna după cana de cacao şi bău ce mai rămăsese, apoi lăsă cana goală pemasă.

— Am crezut că a omorât-o! Lo ie îşi pusese puloverul ei lila şi avea gura roşie, iar euam crezut că a omorât-o pe Edie…

Faţa i se boţi. Era prea mult pentru el. Începu din nou să plângă, iar ei îl lăsară în pace;nici Edmund nu-i spuse că trebuia să se poarte ca un bărbat, ci rămase tăcut, privindu-şifiul mititel, care plângea în hohote, cu tot mai multă admiraţie şi mândrie. Căci, la optani, nu numai că Henry fugise de la şcoală, dar făcuse acest lucru în stil mare. Plănuiseîntreaga operaţie cu un curaj de neînchipuit, bun-simţ şi prevedere. Părea să fi fostpregătit pentru orice eventualitate şi numai apariţia dezastruoasă, nefericită anemernicei de Lottie Carstairs îl învinsese în final.

În cele din urmă, lacrimile conteniră; Henry nu mai avea putere să mai plângă.Edmund îi dădu batista sa curată, iar Henry ridică privirea şi-şi şterse nasul.

— Acum, cred că aş dori să mă duc la culcare, spuse.— Bineînţeles, răspunse Virginia. Vrei să faci o baie mai întâi? Cred că eşti înfrigurat şi

murdar.Copilul coborî de pe genunchii ei. Îşi mai suflă o dată nasul, se duse la tatăl său,

înapoindu-i batista. Edmund o luă şi îl trase pe Henry spre el, aplecându-se să-l sărute încreştetul capului.

— Un singur lucru nu ne-ai spus.Henry îl privi cu atenţie.— De ce ai fugit de la şcoală?Henry se gândi puţin, apoi spuse:— Nu mi-a plăcut. Simţeam că n-am ce căuta acolo. Parcă aş fi fost bolnav. Îmi dădea

dureri de cap.

— Da, răspunse Edmund după o vreme. Da, înţeleg.Ezită o clipă, apoi continuă.— Uite, bătrâne, ce-ar fi să mergi sus cu Edie şi să faci o baie? Mama şi eu trebuie să

mergem la petrecere, dar mai întâi am s-o sun pe Vi, să-i spun că eşti în mare formă; peurmă venim sus să-ţi spunem noapte bună, înainte să te duci la culcare.

— Bine. Henry o luă pe Edie de mână şi porniră împreună spre uşă. Dar se întoarse,să-i mai întrebe o dată. Dar veniţi, da?

— Îţi promit. Uşa se închise în urma lor. Edmund şi Virginia rămaseră singuri.După plecarea lui Henry, Virginia se prăbuşi pe scaunul tare de bucătărie. Nu mai

avea rost să-şi ascundă starea de şoc şi tensiune şi, sub stratul de fard, era palidă şi trasăla faţă, cu ochii încercănaţi din care dispăruse orice urmă a veseliei de la începutul serii.

Părea stoarsă de puteri. Edmund se ridică, îi luă mâna şi o trase spre el. „Vino“, îispuse el, ieşind din bucătărie şi pornind pe culoarul care ducea spre biblioteca pustie.Focul reaprins strălucea încă viu, iar în camera mare, plină de umbre, era cald şi plăcut,spre bucuria Virginiei. Porni spre foc, se lăsă în fotoliul de lângă cămin şi-şi întinsemâinile spre foc. Voalurile lungi, suprapuse ale fustei pluteau pe lângă trupul ei şi i sezărea profilul fin, deasupra hainei de blană.

— Parca-i fi o Cenuşăreasă pe tocuri înalte.Ea îi aruncă o privire şi pe faţă îi apăru o umbră de zâmbet.— Vrei să bei ceva?Virginia clătină din cap.— Nu. Mi-e bine aşa.Edmund se îndreptă spre birou, aprinse lampa şi formă numărul de la Croy. La celălalt

capăt al firului auzi vocea lui Archie.— Archie? Sunt eu, Edmund.— Henry e bine?— Da, totul e-n regulă. A trecut printr-o experienţă dificilă, dar să nu-i spui nimic lui

Vi. Spune-i numai că Edie e cu el şi că se pregăteşte de culcare.— Vă întoarceţi aici?Edmund îşi privi soţia, aşezată cu spatele la el, profilată pe flăcările căminului.— Nu, nu cred. Mergem direct la Corriehill şi ne întâlnim cu toţii acolo.— Bine. Am să le spun. Ne vedem mai târziu, Edmund.— La revedere.Puse receptorul în furcă, reveni lângă foc şi rămase în picioare, sprijinit cu un picior pe

grătar şi cu mâna pe poliţa căminului, privind, ca şi soţia sa, spre foc. Dar tăcereaprelungită dintre ei nu mai era duşmănoasă, ci de comuniune paşnică, între doi oamenicare, după ce supravieţuiseră unei crize, nu mai simţeau nevoia de cuvinte.

Virginia a fost cea care a rupt tăcerea.

— Îmi pare rău, spuse.— De ce îţi pare rău?— Îmi pare rău de ce am spus în maşină. Să nu fii furios. A fost o prostie. Trebuia să-

mi dau seama că niciodată nu vei fi furios pe Henry.— Din contră, sunt mândru de el. S-a descurcat foarte bine.— Cred că s-a simţit îngrozitor.— Mai degrabă pierdut. Am greşit. Tu ai avut dreptate. Colin Henderson mi-a spus

acelaşi lucru. Încă nu e pregătit pentru o şcoală cu internat.— Nu trebuie să-ţi faci procese de conştiinţă.— Eşti foarte generoasă.— Nu e vorba de generozitate. Îţi sunt recunoscătoare. Pentru că acum putem lăsa

protestele şi certurile la o parte, să nu ne mai distrugem unul pe celălalt. Iar tu ai avutcele mai bune intenţii. Te-ai gândit că aşa ar fi cel mai bine pentru Henry. Oricine mai şigreşeşte, mai devreme sau mai târziu. Cine n-a greşit nu e om adevărat. Acum s-aterminat. Trebuie să lăsăm toate astea în urma noastră. Şi să mulţumim Domnului că nui s-a întâmplat nimic lui Henry şi că e sănătos.

— A întâlnit-o pe Lo ie. O asemenea experienţă e de-ajuns ca să-i dea coşmaruri totrestul vieţii…

— Dar s-a descurcat. Cu multă inteligenţă. S-a dus la doamna Ishak. N-a riscat să i seîntâmple ceva şi a dat alarma. N-are sens să ne facem griji pentru asta, Edmund.

El nu-i răspunse. După o vreme, făcu vreo câţiva paşi şi se aşeză la unul din capetelecanapelei masive, întinzându-şi cât erau de lungi picioarele încălţate în ciorapi în carouriroşu cu alb şi pantofi cu catarame de argint. Flăcările se reflectau în nasturii lustruiţi şimânerul încrustat al gentuţei de piele de deasupra kiltului.

— Cred că eşti epuizat, îi spuse ea.— Da. A fost o zi grea. Se frecă la ochi. Dar cred că trebuie să stăm de vorbă.— Putem vorbi şi mâine.— Nu. Neapărat trebuie să vorbim acum. Înainte să fie prea târziu. Trebuia să-ţi fi

spus încă de când am ajuns acasă, iar tu ai început să-mi povesteşti despre Lo ie. Lo ieşi palavrele ei, bârfele ei. Ţi-am spus că minte, dar nu era chiar adevărat.

— Înţeleg că ai de gând să-mi vorbeşti despre Pandora, spuse Virginia resemnată, cu oundă de răceală în glas.

— Trebuie s-o fac.— Ai fost îndrăgostit de ea.— Da.— Pe mine mă înspăimântă.— De ce?— Pentru că e atât de frumoasă! Misterioasă. Sub potopul acela de vorbe, nu ştii

niciodată ce gândeşte. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce-i trece prin minte. Şi pentrucă te cunoaşte de-o viaţă, iar eu nu – şi asta mă face să mă simt scoasă din joc şi nesigură.De ce s-a întors la Croy, Edmund? Tu ştii de ce s-a întors?

— Nu, spuse el, clătinând din cap.— Mă tem că încă te mai iubeşte. Că încă te doreşte.— Nu.— Cum de poţi fi atât de sigur?— Oricare ar fi motivele pentru care Pandora s-a întors aici, n-au nicio importanţă.

Pentru mine, numai tu eşti importantă. Şi Alexa. Şi Henry. Am impresia că ai pierdut dinvedere acest lucru fundamental.

— Erai căsătorit când te-ai îndrăgostit de Pandora. Erai căsătorit cu Caroline. Aveai uncopil. Era vreo diferenţă?

Cuvintele ei erau o acuzaţie, pe care o acceptă.— Da. Şi le-am trădat pe amândouă. Dar Caroline nu era ca tine. Dacă aş încerca să-ţi

explic de ce m-am căsătorit cu ea, de la bun început, nu cred că ai înţelege. Avea marelegătură cu ce se întâmpla pe atunci, în anii nebuni, anii ’60, atunci când eram toţi tinerişi plutea în aer o nelinişte materialistă. Eu îmi începeam ascensiunea, strângeam bani,mă afirmam în societatea londoneză. Ea făcea parte din planul meu ambiţios, din ceea ce-mi doream. Părinţii ei erau putred de bogaţi, iar ea era unicul lor copil şi îmi doreamsiguranţa unei confirmări şi succesul pe care l-ar fi adus cu sine.

— Dar ai iubit-o?Edmund clătină din cap.— Nu ştiu. Nu m-am gândit prea mult la asta. Nu ştiu decât că era o plăcere să o

priveşti – de o eleganţă orbitoare, genul de femeie după care oricine întoarce capul, caretrezeşte o anume invidie. Îmi plăcea să fiu văzut alături de ea. Eram foarte mândru de ea.Partea fizică, sexuală a relaţiei noastre, nu era la fel de simplă. Nu ştiu când a început săne meargă prost. Sunt sigur că a fost, în egală măsură, vina mea şi a ei, dar ea era o fatăciudată. Folosea sexul ca armă şi frigiditatea ca pedeapsă. Înainte să se fi încheiat primulan, dormeam din ce în ce mai des în camera mea de toaletă, iar când şi-a dat seama cărămăsese însărcinată cu Alexa nu s-a bucurat deloc – numai lacrimi şi reproşuri. Nu-şidorea un copil, pentru că se temea de naştere şi, după cum au evoluat lucrurile, aveatoate motivele să se teamă. Pentru că, după ce s-a născut Alexa, Caroline a intrat într-odepresie postnatală care a durat luni de zile. A stat multă vreme în spital şi, când s-aîntremat suficient ca să poată călători, maică-sa a luat-o la Madeira, să-şi petreacă iarnaacolo. La începutul verii acelui an s-a însurat Archie cu Isobel. El era prietenul meu celmai vechi, cel mai apropiat. Îl văzusem rar după ce mă mutasem la Londra, dar ştiam cătrebuie să mă duc la nunta lui. Mi-am luat liber o săptămână şi am venit acasă. Aveamdouăzeci şi nouă de ani. M-am întors singur la Strathcroy. Am stat aici, cu Vi, dar Croy

era plin de musafiri şi fremăta de activitate şi, în prima zi după ce m-am întors, m-amdus să-l văd pe Archie şi să încerc să particip şi eu la toată distracţia.

Şi Pandora era acolo. N-o mai văzusem de cinci ani. Avea optsprezece ani, terminaseşcoala, terminase cu copilăria. O ştiam dintotdeauna. Făcea parte din viaţa mea, fuseseîntotdeauna acolo. Bebeluş, în cărucior, fetiţă, ţinându-se după Archie şi după mine, fărăsă scape niciun moment. Răsfăţată îngrozitor, directă, răutăcioasă, dar fermecătoare – nuse putea să n-o îndrăgeşti. Am revăzut-o şi am înţeles că nu se schimbase. Pur şi simplu,crescuse. Am văzut-o cum se îndrepta spre mine, în holul cel mare de la Croy, i-am văzutochii şi zâmbetul şi picioarele lungi, i-am văzut aura aceea de sexualitate, atât deputernică, încât părea aproape materială. M-a luat cu braţele pe după gât, m-a sărutat pegură şi mi-a spus: „Edmund, nemernicule! De ce nu m-ai aşteptat?“ Asta a fost tot ce mi-a spus. Iar eu am simţit că mă prăbuşesc în adâncul apelor…

— Aţi fost amanţi?— Nu am sedus-o. Avea doar optsprezece ani, dar, pe undeva, de-a lungul drumului,

îşi pierduse deja virginitatea. N-a fost greu să fim împreună. Era aşa o nebunie, atâţiamusafiri în casă, încât nimeni nu ne-a simţit lipsa.

— Era îndrăgostită de tine.— Aşa mi-a spus. Mi-a spus că mă iubise întotdeauna, de când era doar o fetiţă. Faptul

că eram însurat o făcea mai neînduplecată. Nu i se refuzase niciodată nimic din ceea ce-şidorise şi, când am încercat s-o lămuresc, şi-a pus mâinile la urechi, a închis ochii şi arefuzat să asculte. Nu-i venea să creadă că plec. Nu-i venea să creadă că n-o să mă maiîntorc.

Căsătoria a fost într-o sâmbătă. Duminică după-masă a trebuit să plec cu maşinaînapoi la Londra. Duminică dimineaţă, am mers cu Pandora sus pe deal, pe drumul sprelac. Dar ne-am oprit la Corrie şi ne-am aşezat pe iarbă, lângă pârâiaşul care susura lapicioarele noastre. Până la urmă, am convins-o că trebuie să plec; a plâns, s-a revoltat şi s-a agăţat de mine, iar până la urmă, ca s-o liniştesc, i-am promis că mă voi întoarce, că-i voiscrie, că o iubesc. Toate prostiile pe care le spui când nu ai curajul să rupi o relaţie. Cândte temi să fii dur. Când nu ai curajul să distrugi visurile cuiva.

— Vai, Edmund…— M-am purtat ca un prost. Am fost atât de laş! M-am întors la Londra şi, cu cât mă

îndepărtam mai mult, începeam să mă urăsc pentru ce le făcusem soţiei şi fiicei mele şipentru ce-i făceam Pandorei. Până să ajung la Londra, mă hotărâsem să-i scriu şi să încercsă-i explic că episodul acela fusese o aiureală; nişte zile furate, fără importanţă, fără viitor– un balon de săpun. Dar nu i-am scris, pentru că a doua zi am mers la birou şi în aceeaşiseară mă aflam cu şeful meu într-un avion care se îndrepta spre Hong Kong. Era vorba deo afacere de milioane şi mă alesese pe mine s-o duc la bun sfârşit. Am fost plecat treisăptămâni. Când m-am întors, zilele petrecute la Croy mi s-au părut aproape ireale, parcă

ar fi fost vorba de viaţa altcuiva. Aproape că nu-mi venea să cred că toate astea mi seîntâmplaseră tocmai mie. Eu eram afaceristul dur, nu un romantic nedecis, ameţit de oispită sexuală trecătoare. Şi erau prea multe în joc. Munca mea, probabil. Un fel de viaţăla care dorisem din tot sufletul să ajung. Alexa. Nu-mi puteam imagina cum ar fi s-opierd pe Alexa. Şi pe Caroline – soţia mea, la bine şi la greu. Se întorsese de la Madeira,bronzată, sănătoasă, refăcută. Trecuserăm printr-o perioadă dificilă, dar ce fusese maigreu trecuse. Eram din nou împreună şi nu era momentul să distrugem totul. Am strânscioburile şi am legat din nou toate firele unei căsnicii de convenienţă.

— Şi Pandora?— Nimic. S-a terminat. Nu i-am mai scris scrisoarea aceea.— Vai, Edmund. A fost o cruzime din partea ta.— Da. Un păcat bazat pe omisiune. Ştii cât e de cumplit să ştii că ai de făcut ceva

extrem de important şi totuşi să nu faci nimic? Cu fiecare zi care trece, devine din ce în cemai dificil, până ce, în cele din urmă, trece graniţa posibilului şi devine imposibil. Seterminase. Archie şi lsobel au plecat la Berlin şi legăturile imediate cu Croy au fost rupte.N-am mai auzit nimic, până în ziua în care Vi m-a sunat de la Balnaid, să-mi spună căPandora plecase. Fugise la celălalt capăt al lumii, cu un american bogat, suficient debătrân ca să-i fie tată.

— Te consideri vinovat?— Bineînţeles.— I-ai vorbit vreodată lui Caroline despre asta?— Niciodată.— Ai fost fericit cu ea?— Nu. Nu era genul de femeie care să te facă fericit. Căsnicia noastră mergea, pentru

că o făceam noi să meargă, cu felul nostru de a fi. Dar dragostea, de orice fel, a fostîntotdeauna precară. Mi-aş fi dorit să fim fericiţi. Ar fi fost mai uşor să-i accept moarteadacă am fi avut o viaţă frumoasă şi dacă aş fi fost sigur că n-a fost doar – îşi căutăcuvintele – „zece ani buni irosiţi“.

Nu părea să mai fie nimic de zis. Soţ şi soţie se priveau de la distanţă, iar Virginiasesiză disperarea şi tristeţea din privirea lui Edmund. Se ridică de pe fotoliu şi veni să seaşeze lângă el. Îi atinse buzele cu degetele. Îl sărută. El întinse mâna şi o trase maiaproape.

— Dar noi? îl întrebă.— N-am ştiut cum poate fi viaţa, înainte să te întâlnesc.— Păcat că nu mi-ai spus toate astea mai devreme.— Mi-a fost ruşine. Nu voiam să ştii. Aş face orice să pot schimba ceva. Dar nu pot,

pentru că sunt întâmplări reale.— Ai vorbit cu Pandora despre asta?

— Nu. De-abia am văzut-o. N-am avut nicio posibilitate.— Trebuie să lămureşti lucrurile cu ea.— Da.— Cred că, pentru tine, ea rămâne o amintire preţioasă.— Da. Dar e o parte din viaţa de odinioară. Nu din cea de acum.— Ştii, eu te-am iubit întotdeauna. Cred că, dacă nu te-aş fi iubit atât de mult, n-aş fi

suferit atât de mult. Dar acum îmi dau seama că eşti şi tu om, supus greşelilor, şi că faciaceleaşi gafe stupide ca şi noi ceilalţi – şi cred că e mai bine aşa. Nu m-am gânditniciodată că ai nevoie de mine. Ştii, mi-am închipuit că te preocupă numai persoana ta.Faptul că ai nevoie de mine e mai important decât orice altceva.

— Acum am nevoie de tine. Nu pleca. Nu mă părăsi. Nu pleca în America, cu ConradTucker.

— Nu fug de-acasă cu el!— Eu aşa am crezut.— Nu este adevărat. Şi e un om foarte cumsecade.— Îmi venea să-l omor.Edmund nu trebuie să afle niciodată. Nepătată de vină, păstra o atitudine protectoare faţă

de soţul său, păstrându-şi secretul ca pe un trofeu secret, de care era mândră.— Ar fi fost un mare păcat, îi spuse, în treacăt.— Bunicii tăi nu vor fi dezamăgiţi?— O să trecem pe la ei altă dată. Noi doi, împreună. O să-l lăsăm pe Henry cu Vi şi cu

Edie, să mergem să-i vedem doar noi.Edmund o sărută. Îşi lăsă capul pe spate, peste pernele moi şi oftă.— Ce păcat că trebuie să mergem la petrecerea aia nenorocită.— Ştiu. Dar trebuie. Măcar o vreme.— Aş prefera să facem dragoste.— Ei, Edmund, avem destul timp pentru dragoste. Ani şi ani. Tot restul vieţii.Chiar atunci, Edie veni să-i caute, ciocănind la uşă înainte de a o deschide. Lumina de

pe hol bătea din spatele ei, aureolându-i părul cărunt.— Voiam numai să vă spun că Henry e în pat şi vă aşteaptă…— Da, mulţumim, Edie…Au urcat la etaj. Henry era în camera lui, în pătuţul lui. Lampa de lângă pat arunca o

lumină difuză, restul camerei fiind învăluit în umbră. Virginia se aşeză pe margineapatului şi se aplecă să-l sărute. Copilul era deja pe jumătate adormit.

— Noapte bună, dragul meu.— Noapte bună, mami.— O să fie bine.— Da. O să fie bine.

— Fără visuri rele.— Nu cred.— Dacă visezi ceva, Edie e jos.— Da. Ştiu.— Te las cu tati.Virginia se ridică şi se îndreptă spre uşă.— Distracţie plăcută, îi spuse Henry.— Mulţumesc, dragul meu. O să ne distrăm, cu siguranţă.Şi, cu aceste vorbe, ieşi. Edmund îi luă locul pe pat.— Ei, Henry, eşti din nou acasă.— Regret ce s-a întâmplat la şcoală. Dar nu era bine.— Nu. Ştiu. Îmi dau seama. La fel şi domnul Henderson.— Nu trebuie să mă întorc acolo, nu?— Nu văd de ce ar trebui să te întorci. Va trebui să vedem dacă şcoala din Strathcroy te

mai primeşte înapoi.— Crezi că o să spună nu?— Nu cred. Ai să fii iarăşi coleg cu Kedejah.— Ar fi grozav.— Noapte bună, bătrâne. Te-ai descurcat foarte bine. Sunt mândru de tine.Lui Henry i se închideau ochii. Edmund se ridică în picioare şi se îndepărtă. Ajuns în

dreptul uşii însă, se întoarse, constatând, cu oarecare surprindere, că i se umeziseră ochii.— Henry?— Da?— Îl ai pe Moo lângă tine?— Nu, îi spuse Henry. Nu mai am nevoie de Moo. Afară, Virginia descoperi că ploaia încetase. Vântul îşi făcuse apariţia de undeva, rece

şi proaspăt, ca zăpada, alungând întunericul, foşnind printre crengile ulmilor, care-şiaplecau capetele după fiecare pală de vânt. Privind spre cer, văzu stelele, căci noriifugeau înspre est, lăsând în urmă cerul deschis, infinit, punctat de strălucirea a milioanede constelaţii. Aerul tare, plăcut, proaspăt o lovi în obraji. Respiră adânc, parcă pentru a-şi regăsi suflul. Nu mai era obosită. Nu mai era nefericită, supărată, plină deresentimente, pierdută. Henry era acasă, nu mai pleca nicăieri, iar Edmund se întorsesela ea, din toate punctele de vedere. Era tânără şi ştia că e frumoasă. Îmbrăcată la patruace, se pregătea să plece la o petrecere unde avea să danseze până în zori.

Maşina îşi croia drum la lumina farurilor, lăsând în urmă şoseaua şerpuită de ţară.Spre Corriehill, cerul nopţii strălucea, reflectând lumina reflectoarelor amplasate în faţacasei. Mai aproape de casă, rânduri de beculeţe se încolăceau printre copaci, luminând

aleea pe toată lungimea sa şi, la fiecare douăzeci de metri, torţe romane aruncau văpăidin iarbă.

BMW-ul intră pe ultima curbă, apoi casa se dezvălui privirii în toată splendoarea,dominând orizontul întunecat. Enormă, impresionantă, impunătoare.

— Cred că se simte grozav în seara asta, spuse Virginia.— Cine?— Casa – Corriehill. Ca un monument. În memoria tuturor recepţiilor şi nunţilor şi

serilor de dans şi balurilor pe care le-a cunoscut de-a lungul istoriei sale. Şi aînmormântărilor, la urma urmelor. Dar în primul rând a petrecerilor.

Trei reflectoare puternice erau îndreptate în sus, luminând Corriehill de la subsol laacoperiş. De partea cealaltă se afla cortul mare, luminat din interior, ca un teatruchinezesc. Siluete distorsionate se mişcau şi se întorceau în spatele pânzelor albe. Seauzea ritmul muzicii. După toate aparenţele, dansul era deja în plină desfăşurare.

Un alt reflector era agăţat într-un copac, pe stânga drumului, cu lumina orientată sprepajişte. Acolo erau parcate maşinile, în şiruri lungi, ordonate, cât vedeai cu ochii. Osiluetă se apropie de ei, ascunsă în spatele unei lanterne. Edmund opri maşina şi coborîgeamul. Omul cu lanterna se opri să se uite la maşină. Era Hughie McKinnon, bătrânulmeşter bun la toate care, în acea seară, primise misiunea de a se ocupa de parcareamaşinilor; mirosea deja zdravăn a whisky.

— Bună seara, domnule.— Bună seara, Hughie.— A, dumneavoastră sunteţi, domnule Aird! Îmi pare rău, da’ n-am recunoscut

maşina. Ce mai faceţi, domnule?Se aplecă încă puţin, trăgând cu ochiul spre Virginia, umplând interiorul maşinii cu

duhoarea băuturii.— Şi doamna Aird! Cum o mai duceţi?— Foarte bine, mulţumesc, Hughie.— Foarte bine, foarte bine, spuse Hughie. Tare aţi mai întârziat. Ceilalţi au sosit de

vreo oră.— Din păcate, am fost reţinuţi de treburi importante.— Ei, ce mai, nu contează. Mai e destul până la ziuă. Acum, domnule – glumele odată

încheiate, Hughie îşi reintră în rol –, eu zic să vă duceţi scumpa doamnă până în faţacasei, s-o lăsaţi acolo şi pe urmă să vă-ntoarceţi aci, iar io vă aştept şi-s gata să vă ajut săpuneţi maşina acolo.

Agită lanterna undeva, în direcţia câmpului şi râgâi discret.— Şi să faceţi bine să vă distraţi amândoi, să petreceţi ca-n poveşti!Făcu un pas înapoi. Edmund ridică geamul.— Mă-ndoiesc că Hughie o să reziste până la sfârşit.

— Cel puţin s-a asigurat cu încălzirea. N-o să moară de frig, după atâta whisky.Maşina porni mai departe, oprind în faţa uşii de la intrare, în spatele unui Audi masiv,

cu un nume propriu pe plăcuţa de înmatriculare, din care coborau fete şi băieţi foartetineri, îmbujoraţi şi veseli nevoie mare, veniţi direct de la vreo altă petrecereîmbelşugată. Virginia urcă treptele în urma lor, în timp ce Edmund se întoarse să-l cautepe Hughie şi să-şi parcheze maşina.

Intră în casă, unde o întâmpină o explozie de lumină, căldură, muzică, miresme deflori, verdeaţă, lemn ars; strigăte de bun venit, râsete, conversaţii cu voce tare. Porni pescară în sus, privind, peste balustradă, la carnavalul ce se desfăşura dedesubt. Lumepeste tot. Pe mulţi îi ştia, alţii erau străini, veniţi din toate colţurile ţării special pentruaceastă ocazie. Focul de buşteni strălucea vesel în căminul imens şi, în jurul lui, bărbaţitineri în kilturi şi costume de seară vorbeau între ei, cu câte un pahar de băutură înmână. Doi dintre ei erau ofiţeri de la cazarma din Relkirk, strălucitori în jachetele stacojiiale regimentului.

Dinspre sufragerie, la intrarea căreia fuseseră montate draperii din mătase de unalbastru intens, se auzea ritmul susţinut al muzicii disco. Lumea intra şi ieşea de acolofără încetare. Băieţi nerăbdători, cu partenerele după ei, dispăreau în întuneric, în timpce alţii ieşeau la lumină, încălziţi şi transpiraţi ca după o partidă de squash, în timp cefetele, încercând să pară mai sofisticate, îşi treceau uşor degetele prin păr şi-şi aprindeaucâte o ţigară. Lumina difuză şi sala de dans aveau, evident, efecte incitante.

Aşezat pe una din canapelele ce străjuiau intrarea în bibliotecă, bătrânul generalGrant-Palmer, în kilt şi cu genunchii indecent depărtaţi, stătea de vorbă cu o femeieimensă, cu pieptul masiv, pe care Virginia nu o recunoştea. Alte perechi treceau pe lângăei, intrând în bibliotecă şi de aici, spre cortul din faţa casei.

— Virginia!Un bărbat o observase şi acum o striga pe nume.Virginia îi făcu semn cu mâna, zâmbi şi urcă mai departe. Intră în dormitorul pe care

fusese aşezată o plăcuţă cu indicaţia „Doamne“, îşi scoase blana şi o aşeză peste grămadade haine de pe pat. În spatele ei, uşa băii se deschise şi o fată îşi făcu apariţia. Avea părulblond, delicat, ca o corolă de narcisă şi ochii machiaţi cu mult negru, de jur împrejur, caun ursuleţ panda. Virginia se pregătea să-i spună că-şi prinsese, din greşeală, un colţ alrochiei în marginea ciorapilor, dar îşi dădu seama la timp că aşa era modelul, cu fustapliată pe dedesubt ca o gogoaşă. Regretă că Edmund nu era acolo, să se poată distraîmpreună. Apoi se roti uşor, să îndrepte orice cută a rochiei, puse pieptenul la loc înpoşetă şi ieşi din cameră.

Edmund o aştepta jos. O luă de mână.— Totul în regulă?— Am ceva foarte drăguţ să-ţi povestesc. Ai parcat maşina?

— Mi-a găsit Hughie un loc. Hai să mergem, să vedem ce se întâmplă pe aici.Ea văzuse deja toate astea, în dimineaţa în care adusese vasele pentru flori, când cortul

era gol şi nu fusese complet aranjat şi muncitori roiau peste tot. Acum, totul eraschimbat şi toate lunile în care Verena îşi făcuse planuri, ajunsese la disperare şi munciseca un sclav, îşi arătau roadele. Corriehill, decise Virginia, fusese parcă gândit pentruasemenea ocazii. Ieşirea, din bibliotecă spre cort, se făcea pe treptele de piatră, caredădeau în grădină. Urnele de piatră de la ambele capete erau pline de verdeaţă şicrizanteme albe, iar becurile care-şi îndreptau lumina spre ele tremurau uşor, în bătaiavântului.

Se opriră o clipă, înainte să coboare treptele, privind plini de admiraţie scena ce sedesfăşura înaintea lor.

Stâlpii înalţi ai cortului fuseseră transformaţi în adevăraţi arbori, din mănunchiuri deorz şi ramuri de fag sau crengi de scoruş cu fructe roşii. Patru candelabre erau fixatedeasupra capetelor. La celălalt capăt al cortului, fusese ridicată o estradă, împodobită cubaloane argintii; aici se afla Tom Drystone cu orchestra sa, intonând cu foc Dansulsoldatului. Tom, cu acordeonul său, era aşezat în mijloc, iar ceilalţi muzicanţi erau grupaţiîn jurul lui. Un pianist, doi viorişti şi un băiat la tobe. Toţi erau îmbrăcaţi cu jachete albeşi pantaloni ecosez. Arătau grozav, iar Tom, observând-o pe Virginia, îi făcu cu ochiul şidădu uşor din cap. Paharul înalt de bere, plin ochi, era aşezat lângă el, pe podea.

Grupuri de dansatori, unii câte opt, unii câte şase se învârteau şi se roteau în cerc,ţinându-se de mâini, schimbând partenerii, bătând din palme şi din picior în ritmulmuzicii. Într-unul dintre grupuri era şi un tânăr care-şi pusese în joc tot talentul. Era înaltşi puternic, bun să mute munţii din loc, dar în seara aceasta îşi pusese toată energia îndans. Cu kiltul fluturând, braţele ridicate deasupra umerilor săi masivi, cămaşa ieşită desub vesta stacojie, dansa de mama focului, cu muşchii încordaţi, strigând şi ţopăind cât îlţineau picioarele.

— Dacă nu e atent, remarcă Edmund, o să-şi rupă gâtul.— Mai degrabă o să sucească gâtul fetelor.Fetele îl plăceau, scoteau strigăte de veselie, se lăsau ridicate în braţe sau învârtite ca

un titirez. Virginia se aştepta ca, din clipă în clipă, să le vadă aruncate până în tavan, canişte păpuşi.

Edmund o înghionti cu cotul.— Ia te uită la Noel!Virginia se întoarse într-acolo, îl zări pe Noel şi izbucni în râs. Stătea, complet năucit,

în mijlocul unuia dintre grupuri, neştiind încotro s-o ia şi ce să facă mai departe. Alexa,fără să se oprească, încerca să-i arate, printre hohote de râs, direcţia spre parteneraurmătoare, în vreme ce aceasta, la rândul ei, refuza deliberat să-l ajute, privindu-l cu oevidentă plictiseală amuzată.

Îi căutară pe ceilalţi. Vi, Conrad şi Pandora, Jeff şi Lucilla dansau cu toţii într-un grupde şaisprezece. Partenerul lui Vi era un magistrat pensionar din Edinburgh, jumătate câtea şi, probabil, singurul de-acolo care era mai în vârstă decât ea. Vi, aşa înaltă şi solidăcum era, se învârtea ca un fulg, legănându-se graţios, de la un bărbat la altul, fără săîncurce vreun pas. În timp ce o priveau, Vi îşi reluă locul pe margine şi alte două doamneintrară în mijlocul cercului. Vi îşi ridică privirea şi-i observă pe Edmund şi Virginiaţinându-se de mână pe treptele de piatră.

Pentru o clipă, pe faţa ei veselă, roşie de efort, trecu un nor de îngrijorare. Ridică dinsprâncene, în chip de întrebare, temându-se de răspuns. Edmund ridică în aer mâinile lorînlănţuite, în semn de triumf. Vi înţelese. Un zâmbet se aşternu pe chipul său blând.Tempoul muzicii se înteţi; se prinse iarăşi de mâini cu bătrânul magistrat şi-l învârti atâtde tare, încât aproape că-l aruncă în sus pe bietul moşneguţ.

În fine, se ajunse la Marele Lanţ, o ultimă rotire, un acord prelung al orchestrei şi joculde opt luă sfârşit. Toată lumea izbucni dintr-odată în ropote de aplauze adresatemuzicanţilor. Dansatorii, încălziţi, gâfâind, transpiraţi, cereau un bis. Toată lumea striga,rugându-i să mai cânte.

Dar Violet dansase destul. Cerându-şi scuze, îşi abandonă partenerul şi porni sprecelălalt capăt al cortului, unde aşteptau Edmund şi Virginia. Ei coborâră treptele înîntâmpinarea ei, iar Violet îşi îmbrăţişă nora.

— Aţi ajuns, în sfârşit. Am fost aşa de îngrijorată! S-a rezolvat?— Totul e-n regulă, Vi.— Henry?— E bine; e în siguranţă.Violet îl privi pe fiul său cu ochii mari.— Edmund? Doar n-ai de gând să-l trimiţi înapoi?— Dacă mă fixezi aşa, sigur nu îndrăznesc. Nu, o să-l ţinem acasă încă o vreme.— Slavă Domnului! Ţi-a venit şi ţie mintea la cap. Din mai multe puncte de vedere,

dacă nu mă-nşel. Mi-ajunge să mă uit la voi ca să-mi dau seama.Îşi deschise poşeta, scoase de acolo o batistă şi-şi tamponă fruntea transpirată.— Mie-mi ajunge, le spuse. Am să plec acasă.— Dar, Vi, protestă Edmund, eu încă n-am dansat cu tine.— Atunci am să te dezamăgesc, pentru că sunt pe picior de plecare. A fost o seară

minunată, o masă minunată şi am dansat şi un joc de opt. Le-am făcut pe toate trei. Măsimt extraordinar şi acum e momentul să mă retrag.

Era încăpăţânată.— Dacă doreşti, se oferi Edmund, îţi aduc eu maşina până în faţa uşii.— N-ar fi rău. Eu mă duc sus, să-mi iau haina.O mai sărută o dată pe Virginia.

— Avem atâtea de vorbit, dar nu e nici locul, nici momentul. Dar mă bucur foarte multpentru voi. Noapte bună, dragii mei. Distracţie plăcută.

— Noapte bună, Vi.După îndelungi căutări, Edmund o găsi pe Pandora în salon, unde, de-a lungul unui

perete, fusese amenajat un bar, în timp ce mai multe canapele şi fotolii fuseseră în aşa felaranjate, încât lumea să poată sta de vorbă. Aici era mai multă linişte, deşi era imposibilsă scapi de ritmurile care se auzeau dinspre discotecă şi cort. Rămânând în dreptul uşii,constată că o parte din oaspeţii familiei preferaseră să se odihnească, preţ de un dans saudouă, să respire o clipă şi să bea ceva. Fete foarte tinere erau aşezate pe podea… un locfoarte bun, dacă doreau să-şi privească în ochi tinerii însoţitori. Una dintre ele îi atrăsesedeja atenţia, căci era îmbrăcată cu cea mai scurtă rochie pe care o văzuse vreodată; fusta,neagră cu argintiu, abia dacă-i acoperea fundul. Întrebând pe cei din jur cine era fata,Edmund află că era o mai veche colegă de şcoală de-a lui Katy, ceea ce era foarte greu decrezut. Veşmântul provocator şi picioarele, puse în valoare de ciorapii negri de mătase,nu păreau să se potrivească prea bine cu stilul sportiv al prietenilor lui Katy.

O zări, în sfârşit, pe Pandora, înghesuită într-un colţ al canapelei de lângă foc, adâncităîn conversaţie cu un bărbat oarecare. Edmund îşi făcu loc printre trupurile de pe podea,iar ea îl simţi venind şi se întoarse spre el.

— Edmund!— Hai să dansăm.— A, dragul meu, sunt extenuată. Am ţopăit în sus şi-n jos, ca un hopa-mitică.— Putem încerca la discotecă. Se cântă Doamna în roşu.— Superbă melodie. Edmund, îl cunoşti pe Robert Bramwell, nu? Sigur că-l cunoşti,

doar e unul dintre vânătorii din sindicatul vostru. Ce proastă sunt!— Scuză-mă, Robert. Te superi dacă o răpesc?— Nu, sigur că nu…Bărbatul se chinui puţin până să se ridice de pe canapea, căci era solid şi înalt.— … oricum, e timpul să merg să-mi caut nevasta. Trebuie să ajungem într-un loc

numit Hamilton House. Nu ştiu cum naiba o să reuşim, dar măcar să mă prezint ladatorie…

— Mulţumesc pentru băutură. A fost minunată… îi mulţumi Pandora, din zbor.— A fost plăcerea mea.Priviră amândoi după el. Bărbatul traversă camera ticsită de lume şi ieşi în hol. Fără să

se formalizeze, Edmund îi luă locul.— Vai, ce rău eşti, dragul meu. Credeam că vrei să dansezi.— Săracul de el. Cred că s-a chinuit ceva timp să te convingă – şi când colo, i-am stricat

tot cheful.— Dar nu mi-ai stricat mie cheful. Văd că nu bei nimic.

— Fac o pauză. Am băut deja cam mult în seara asta.— Dragul de tine, ce spaimă ai tras. Ce face Henry?— Dacă mă gândesc prin ce a trecut, e foarte bine.— Ce curajos a fost să fugă de la şcoală. Teribil de curajos, la urma urmelor, să fugă de

oriunde.— Tu ai făcut la fel.— Dragul meu, ne întoarcem iar la asta? Credeam că am încheiat de multă vreme orice

discuţie pe tema asta.— Îmi pare rău.— Îţi pare rău că vorbeşti despre asta?— Nu. Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat. Pentru felul în care m-am purtat. Nu

ţi-am explicat niciodată şi cred că acum e prea târziu să mai încerc.— Da, spuse ea. Cred că e puţin cam târziu.— Nu m-ai iertat niciodată?— O, Edmund, eu nu iert. Nu sunt destul de bună ca să iert. Cuvântul „iertare“ nu

există în vocabularul meu. Cum aş putea să iert când, de-a lungul vieţii mele, eu am adusnefericire atâtor oameni?

— Nu despre asta e vorba.— Dacă vrei să vorbim, hai să fim obiectivi. Ai spus că ai să-mi scrii, că ai să ţii

legătura, ai să mă iubeşti veşnic şi n-ai făcut nimic din toate astea. Nu e genul tău să-ţicalci cuvântul şi n-am reuşit să înţeleg niciodată…

— Dacă ţi-aş fi scris, ar fi fost ca să-ţi spun că promisiunile mele au fost vorbe goale şică mă dezic de ele. Dar am amânat prea mult şi, când mi-am adunat destul curaj, era dejaprea târziu… Aşa că am ales calea cea mai simplă.

— Asta a fost partea proastă. Eu credeam că nu alegi niciodată calea cea mai simplă, înnicio situaţie. Credeam că te cunosc atât de bine, de asta te iubeam atât de mult. Şi nu-mivenea să cred că nu mă iubeşti şi tu. Te doream. Ce prostie. Dar, toată viaţa mea, mi s-apermis să obţin tot ce mi-am dorit, sau mi s-a oferit de bunăvoie. Era o experienţă nouă şidureroasă să fiu refuzată. Şi nu am vrut să accept. Nu-mi venea să cred că nu se întâmplăun miracol, pentru ca tot ce făcuseşi până atunci – plecarea ta la Londra, căsătoria cuCaroline, naşterea Alexei – să se anuleze ca prin minune, să se risipească, să fie datuitării. Ce prostie. Dar pe atunci aveam doar optsprezece ani şi nu mă lăudam cu preamultă minte.

— Îmi pare rău.Pandora îi zâmbi, mângâindu-l cu vârfurile degetelor pe obraz.— Te simţi vinovat pentru felul în care am încurcat eu lucrurile? Nu trebuie. Am fost

un dezastru, de când m-am născut. Ştim amândoi lucrul ăsta. Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fostaltcineva. Şi dacă Harald Hogg nu era la-ndemână, putred de bogat şi plin de po e, cu

siguranţă că aş fi găsit un altul, la fel de imposibil, cu care să fug de-acasă. N-aş fi pututsă te fac fericit. Cred că nici Caroline nu te-a făcut fericit. Dar acum, cu Virginia, cred căai aflat, în sfârşit, ce înseamnă fericirea. Iar asta mă face şi pe mine fericită.

— Numai asta?— Chiar dacă aş şti, nu ţi-aş răspunde.— De ce te-ai întors la Croy?— Ei, o toană. Un impuls. Să te mai văd o dată.— Vrei să rămâi aici?— Nu cred. N-am stare, dragul meu.— Asta mă face să mă simt vinovat.— De ce?— Nu ştiu. Noi avem atât de mult.— Şi eu. Dar ceea ce am eu e diferit de ceea ce aveţi voi.— Mă doare că eşti singură.— E mai bine aşa.— Ai rămas în sufletul nostru, al tuturor. Ştii asta?— Îţi mulţumesc. E cel mai frumos lucru pe care mi l-ai fi putut spune. Exact aşa

doresc să fie. Exact aşa vreau să rămână.Se aplecă şi-l sărută pe obraz, iar simţurile sale tresăriră la această apropiere, la

atingerea buzelor şi la mireasma parfumului ei.— Pandora…— Iar acum, dragul meu, eu zic că am stat destul aici… Nu crezi că ar trebui să-i

căutăm pe ceilalţi? Era trecut de ora unu, petrecerea era în toi şi Noel Keeling, incapabil şi nedorind să se

chinuie cu dificilul dans numit „Ducele de Perth“, abandonat şi singur, decise că aveanevoie de un pahar ca să-şi revină şi se îndreptă spre bar. I se oferi şampanie, dar aveagura uscată şi ceru o bere rece, de la gheaţă. Abia apucase să ducă paharul la gură,sorbind cu poftă din lichidul răcoritor, când Pandora îşi făcu apariţia lângă el.

De la masa de seară n-o mai zărise decât sporadic şi era păcat, căci i se părea o femeiesimpatică şi, de departe, cea mai frumoasă şi mai amuzantă femeie pe care o întâlnise, demultă vreme încoace.

— Noel?Era plăcut să ştie că e căutat. Lăsă imediat paharul jos şi-i făcu loc; Pandora se aşeză

lângă el pe unul dintre scaunele înalte şi, după ce îşi găsi o poziţie mai comodă, îi zâmbiconspirativ.

— Vreau să-ţi cer o favoare, îi spuse.— Cu mare plăcere. Vrei să bei ceva?

Ea luă un pahar de şampanie plin ochi şi-l dădu pe gât, ca pe apă. Noel izbucni în râs.— Aşa ai făcut toată seara?— Bineînţeles.— Despre ce favoare e vorba?— Cred că e timpul să mă duc acasă. Poţi să mă conduci?Noel era într-adevăr surprins. Era ultimul lucru la care s-ar fi putut aştepta.— Dar de ce vrei să pleci acasă?— Cred că am stat destul. Am dansat cu toată lumea, am spus tot ce era de spus şi

acum mi-e gândul numai la pătuţul meu. L-aş ruga pe Archie să mă ducă, dar sedistrează aşa de bine, închis în biroul lui Angus Steynton cu bătrânul general Grant-Palmer şi cu o sticlă de whisky Glen Morangie, încât ar fi păcat să-i stric cheful. Şi toţiceilalţi ţopăie în cort, la dansuri tribale. Chiar şi Conrad, prietenosul american trist.

— Mă surprinde că le ştie.— Archie şi Isobel au organizat la Croy un mic curs, miercuri seara, şi ne-au dat lecţii,

dar nu mi-am imaginat că o să-l pasioneze chiar aşa. Mă duci, Noel? Nu e o nepoliteţe dinpartea mea să te rog?

— Nu, sigur că nu. Bineînţeles că am să te duc.— Sunt cu maşina mea, dar nu sunt în stare să conduc şi sunt sigură că aş adormi pe

drum şi aş sfârşi într-un şanţ. Iar ceilalţi vor avea nevoie de maşină, ca să se întoarcăacasă. Aşa că, poate ar fi bine s-o las aici…

— Te duc cu maşina mea.— Eşti un înger. Bău şi ultima gură de şampanie, apoi continuă: Mă duc să-mi iau

haina. Ne vedem la intrare.Noel se gândi să-i anunţe pe ceilalţi ce avea de gând să facă, dar până la urmă se

răzgândi, pentru că drumul până la Croy nu i-ar fi luat mai mult de jumătate de oră şi erafoarte probabil ca nimeni să nu-i observe lipsa. O aşteptă pe Pandora în faţa scărilor şi seamuză să constate că trecea printr-o stare de plăcută anticipaţie, de parcă urmau să ducăla bun sfârşit, împreună, o misiune secretă, de care ştiau numai ei doi şi care ar fi pututavea şi o semnificaţie romantică. La o analiză mai atentă, faptul acesta avea mare legăturăcu Pandora, şi Noel bănuia că oricare bărbat căruia îi dăduse vreodată atenţie simţise,probabil, acelaşi lucru.

— Sunt gata!Pandora cobora scările în goană, înfăşurată în blana lungă, voluptuoasă de nurcă. El îi

oferi braţul şi ieşiră, coborâră treptele şi porniră pe aleea pietruită. Pe pajişte, iarba erarece şi umedă, noroi peste tot şi Noel se oferi să o ia în braţe până la maşină, dar ea râsede el şi se descălţă de sandalele fine, mergând mai departe în picioarele goale.

Bătrânul Hughie dispăruse, dar au reuşit să descopere singuri maşina lui Noel. Eldădu drumul la căldură, să-i încălzească picioarele.

— Vrei să pun nişte muzică?— Nu neapărat. S-ar putea să-mi distragă atenţia de la stele.Noel trase înapoi, întoarse şi părăsi Corriehill pe drumul luminat ca-n poveşti, intrând

apoi pe drumul de ţară învăluit în întuneric. În maşină era cald şi se simţea mireasmaparfumului ei şi Noel avu ciudatul sentiment că în viitor, ori de câte ori avea să mai simtăacest parfum, îşi va aminti de momentul acesta, de această călătorie, de această femeie.

— A fost o petrecere frumoasă, începu Pandora. Perfectă, de la început şi până lasfârşit. Exact aşa cum erau petrecerile de altă dată, ba chiar mai grozavă. Cu mulţi ani înurmă se organizau şi la Croy seri de dans ca aceasta – şi eram cu toţii tineri. La Crăciun şila zilele noastre de naştere. Era ca-n poveşti. Trebuie să mai vii la Croy, pentru călucrurile merg acum spre bine. N-o să mai fie aşa de trişti. Archie e mult mai bine. Eiarăşi stăpân pe sine. A trecut printr-o perioadă oribilă, de coşmar, dar acum s-aterminat. A reuşit s-o depăşească.

O vreme, rămase tăcută. Stătea cu capul întors spre fereastră, cu părul răvăşit pesteblăniţa moale a hainei. Privea fără să vadă, de parcă drumul pustiu, cufundat înîntuneric, se aşternuse între ei. După o vreme, spuse:

— Ai să te întorci la Croy, Noel?— De ce mă întrebi?— Poate că, de fapt, întrebarea mea se referea la altceva. Poate că te întreb de Alexa.— De ce? întrebă el, precaut.— Eu cred că eşti nesigur, că nu te-ai hotărât. Nu ştii ce să faci.Noel era surprins de receptivitatea ei.— Ai vorbit cu Vi?— Dragul meu, eu nu vorbesc niciodată cu nimeni. Oricum, nu despre lucrurile

importante.— Alexa e importantă.— Aşa m-am gândit şi eu. Vezi tu, am sentimentul ciudat că noi doi semănăm. Eu n-

am ştiut niciodată cu adevărat ce am vrut, iar când l-am dobândit, am descoperit că, defapt, nici nu mi-l doream. Şi asta, pentru că am căutat mereu ceva ce nu exista.

— Vorbeşti despre un bărbat anume sau despre un fel de viaţă?— Cred că despre amândouă. Nu crezi că sunt legate? Perfecţiunea… Esenţa… Dar nu

le întâlneşti niciodată, pentru că nu există. Iubirea nu înseamnă descoperireaperfecţiunii, ci iertarea greşelilor celor mai teribile. Cred că e vorba, în primul rând, deun compromis. Şi mai trebuie să simţi când a sosit momentul să te hotărăşti dacă vrei săprinzi peştele sau să-i dai drumul înapoi, în apă.

— Eu o iubesc pe Alexa, spuse Noel, dar nu sunt îndrăgostit cu patimă. Se gândi oclipă la ceea ce spusese, apoi zâmbi. Ştii, n-am rostit niciodată cu voce tare aceste cuvinte.Nici măcar faţă de mine. Faţă de nimeni. Despre nimeni.

— Cum te simţi acum, după ce le-ai rostit?— Speriat. Mă tem să fac compromisuri, pentru că n-am fost niciodată capabil să mă

ţin de ele.— Teama e motivul cel mai nepotrivit pentru a face ceva sau pentru a nu face nimic.

Are un substrat negativ. Ca şi cum ai face ceva, gândindu-te numai la ce va zice lumea.Pandora, nu se poate să te porţi aşa! Ce-o să spună lumea? Ca şi cum ar avea vreoimportanţă. Nu, nu e suficient. Va trebui să-ţi găseşti o scuză mai bună.

— Bun. Ce zici de asta? Dacă nu-mi asum această responsabilitate, rămân stăpân pepropria viaţă.

— Asta e perfect, cât timp eşti tânăr. Dar bărbaţii tineri din târg, care nu se leagă denimeni, ajung nişte bătrâni celibatari singuratici şi patetici, dacă nu sunt atenţi. Genulcelor pe care gazdele îi invită la masă, numai ca să rotunjească numărul invitaţilor. Lasfârşit, se suie în maşină şi se întorc într-un apartament pustiu, unde n-au decât uncăţeluş credincios de dus la culcare.

— O perspectivă de invidiat!— Nu ai decât o viaţă. Nimeni nu are dreptul la o a doua şansă. Dacă-ţi scapă printre

degete ceva cu adevărat important, n-ai nicio şansă să-l recuperezi. Pe urmă, îţi petreci totrestul vieţii încercând să-l regăseşti… rătăcind, de la o legătură nesatisfăcătoare la alta.După o vreme, vine ziua în care înţelegi că e în zadar. Inutil. Doar o pierdere de timp şide efort.

— Şi atunci, care e răspunsul?— Nu ştiu. Nu mă pot pune în locul tău. Cred că… puţin curaj şi foarte multă

încredere.Se opri o clipă, reflectând.— Parcă aş fi directoarea şcolii, în ziua discursurilor. Sau politician. „Să punem mâna,

să facem treabă şi să privim spre viitor, căci acolo ne aşteaptă roadele.“ Izbucni în râs.„Votaţi pentru Blair şi veţi primi un cupon gratuit.“

— Deci eşti adepta ideii de compromis, spuse el.Pandora se opri din râs.— Există şi lucruri mai rele. În seara asta am văzut-o pentru prima dată pe Alexa, dar

am urmărit-o la cină… te privea, iar iubirea i se oglindea pe figură. Este unul dintreoamenii care ştiu să dăruiască. E o mină de aur.

— Ştiu asta.— Atunci nu mai are rost să-ţi explic.Se lăsă din nou tăcerea. Mai aveau puţin de mers. Ajunseseră în vale şi acum se zăreau

numai cele câteva becuri rare de pe strada din Strathcroy. În maşină se făcuse foarte cald.Noel coborî geamul şi simţi mângâierea aerului tare pe obraji; de afară, se auzea susurulrâului care-şi purta apele alături de drum.

Ajunseră în dreptul primelor căsuţe, apoi la porţile domeniului Croy şi, în sfârşit,pătrunseră pe aleea care ducea spre casă. Noel mări viteza pe pantă. Casa îi aştepta,cufundată în întuneric. Numai Roverul lui Archie stătea singuratic, parcat în faţa intrării.Noel trase maşina la scară, apoi opri motorul. Noaptea era liniştită; nu se auzea decâtşuierul vântului.

— Gata. Ai ajuns cu bine acasă.Ea se întoarse spre el, zâmbindu-i recunoscătoare.— Ai fost foarte drăguţ. Sper că nu ţi-am stricat seara. Şi îmi pare rău că m-am

amestecat în treburile tale.— Nu reuşesc să-mi dau seama de ce mi-ai spus vorbele acelea.— Poate pentru că am băut prea multă şampanie.Se aplecă şi-l sărută pe obraz.— Noapte bună, Noel.— E deschisă uşa?— Bineînţeles. Nu se închide niciodată.— Să te conduc până în casă.— Nu, îl opri Pandora, strângându-l de braţ. Mă descurc eu. Nu e nevoie să vii. Du-te

înapoi la Alexa.Pandora ieşi din maşină şi închise portiera în urma ei. La lumina farurilor, porni pe

aleea pietruită, apoi urcă cele câteva trepte de la intrare. Noel o urmări cu privirea. Uşamasivă se deschise, Pandora se întoarse să-i facă un semn cu mâna şi apoi se strecurăînăuntru. Uşa se închise în urma ei.

Plecase. Nici chiar Tom Drystone nu putea cânta fără oprire. La sfârşitul celor două rânduri de

dans nebun, pe fundalul „Ducelui din Perth“, încheie cu acordurile deloc scoţiene alemelodiei Fata pe care am lăsat-o în urma mea, cu un accent prelung pe ultima notă, apoipuse acordeonul jos, pe podea, se ridică în picioare şi anunţă, la microfon, că el şi colegiisăi se duceau să mănânce. În ciuda strigătelor de disperare fără margini şi a glumelordeocheate cu care li se răspunse, rămase ferm pe poziţie şi porni, urmat de ceata demuzicanţi transpiraţi, de-a lungul sălii de dans, spre bufetul unde-i aştepta gustarea pedeplin meritată.

În liniştea care a urmat, dansatorii abandonaţi au rămas pentru o clipă locului,neştiind ce să facă mai departe; imediat după aceea, au simţit însă mirosul de şuncă pusăla prăjit şi de cafea proaspătă, venind dinspre casă. Era atât de plăcut, că-ţi lăsa gura apăşi lumea şi-a amintit astfel că trecuseră deja câteva ore bune de la ultima masă; rezultatula fost un adevărat exod în căutare de hrană. Totuşi, în timp ce cortul se golea de lume, untânăr sări pe estradă – spontan sau poate îndrumat dinainte de Verena – şi, aşezându-se

în faţa pianului, începu să cânte.— Virginia…Femeia se afla deja la jumătatea treptelor care duceau în interiorul casei. Se-ntoarse şi-

l văzu pe Conrad în spatele ei.— Hai să dansăm.— Nu vrei nişte ouă cu şuncă?— Mai târziu. Muzica asta e prea frumoasă ca s-o pierdem.Era într-adevăr frumoasă. Genul de muzică pe care o asculţi vrăjit, care îţi creează o

stare melancolică, ducându-te cu gândul înapoi, cu mult timp în urmă, spre vremearestaurantelor scumpe, sofisticate, a cluburilor de noapte slab luminate şi a filmelorsentimentale de la care plecai cu lacrimi în ochi şi batista udă.

— Se numeşte Vrăjit. „Sunt iarăşi nebun, iarăşi fermecat…“— Bine, cedă ea.Se întoarse, lăsându-se luată în braţe. Conrad o trase lângă pieptul său, lipindu-şi

obrazul de părul ei. Dansau încet, cu paşi mici, neatenţi la celelalte cupluri care, cedândispitei pianului tulburător, reveniseră pe ring.

— Ce zici, o fi ştiind şi Imaginea dragostei? o întrebă el.— Nu ştiu, răspunse ea, zâmbind pentru sine. Poţi să-l întrebi.— A fost o petrecere frumoasă.— M-ai uimit cât de bine te-ai descurcat la dansurile tradiţionale.— Dacă prinzi cadrilul, cred că te poţi descurca la orice.— E nevoie de curaj.— Se mai fac seri de dans la clubul din Leesport sâmbăta seara?— Cred că da. O întreagă generaţie nouă, dansând pe terasă, la lumina stelelor.— Nici noi nu ne descurcăm prea rău în clipa asta.— Nu mă mai întorc, Conrad, spuse ea, luându-şi inima în dinţi. Nu mă mai întorc cu

tine.Îi simţi mâna, mângâindu-i cu blândeţe şira spinării. Îl privi în ochi.— Ştiai deja, nu-i aşa?— Mda, admise el. Am bănuit.— Totul s-a schimbat. Henry a revenit acasă. Am stat de vorbă. Situaţia este cu totul

alta acum. Ne-am împăcat – Edmund şi eu. Totul s-a rezolvat.— Mă bucur.— Edmund e viaţa mea. L-am pierdut pentru o clipă, dar s-a întors şi suntem iar

împreună.— Mă bucur foarte mult pentru tine.— În clipa asta nu pot să plec şi să-l părăsesc.— E un bărbat norocos.

— Nu, nu e norocos. E un om deosebit.— E un tip de treabă.— Îmi pare rău, Conrad. Indiferent care sunt sentimentele tale, n-aş vrea să crezi că m-

am folosit de tine.— Cred că ne-am folosit unul pe celălalt. Ne-am împlinit nevoile reciproce. Exact la

momentul potrivit, persoana potrivită s-a aflat acolo unde trebuia. Cel puţin, pentrumine a fost vorba de persoana potrivită.

— Şi tu eşti un om deosebit. Dar cred că ştii asta. Şi într-o zi, mai devreme sau maitârziu, vei întâlni pe cineva. Cineva la fel de deosebit ca tine. Nu va putea umple locul luiMary, pentru că locul acela e numai al ei. Dar o vei iubi, pentru că va merita acest lucru.Să nu uiţi vorbele mele. Pentru binele tău şi pentru binele fetiţei tale.

— OK. O părere optimistă.— Nu mai vreau să fii trist.— S-a zis cu Americanul cel Trist.— Ah, nu-mi mai aduce aminte! Ce urât din partea mea să-ţi spun aşa ceva!— Când te mai văd?— Ei, în curând. O să vin cu Edmund în State într-o bună zi. Ne vom întâlni atunci.

Virginia îşi lăsă capul pe umărul lui. „Vrăjit, răscolit, tulburat de tine mereu…“ Ultimeleacorduri la pian şi melodia luă sfârşit.

— Te iubesc, spuse Conrad.— Şi eu, îi răspunse Virginia. A fost minunat. Noel se întorcea spre Corriehill. Vântul pătrundea prin geamul deschis şi pornind în

direcţia dealurilor, fără să se grăbească de această dată. Era straniu cât de bine se simţeade unul singur, în acest respiro în care putea să-şi adune gândurile, sau să le lase sărătăcească. După ce plecase de la Croy, se gândise să-şi pună o casetă, ca să-i ţinăcompanie, dar apoi se răzgândise pentru că, de această dată, îşi dorea linişte. În plus, erao blasfemie să deranjeze infinitul şi această noapte plină de miresme cu muzica rock.

De jur împrejur, natura era învăluită în întuneric şi dezolare; nu se vedea ţipenie deom şi totuşi, inexplicabil, se simţea supravegheat. Pământul acesta era vechi de cândlumea. Crestele dealurilor, profilate pe cer, fuseseră dintotdeauna aşa, iar împrejurimilearătau, probabil, exact la fel de sute de ani.

În faţa sa vedea drumul şerpuit. Demult, când a fost tăiat pentru prima dată, precis căse desfăşura după hotarele unei ferme, pe lângă îngrăditurile din piatră ale gospodărieivreunui arendaş. Acum, alţi oameni deţineau aceleaşi pământuri, tractoare, cărucioare delapte şi pe aici treceau autobuze – şi totuşi, drumul şerpuia, urca şi cobora, aparent fărăniciun scop, aşa cum făcuse dintotdeauna.

Incapabil să scape de senzaţia că e supravegheat, Noel se gândi la fermierii nevoiţi să-

şi consume energia în acest climat neprielnic, pe pământul acesta aspru, greu de înţeles.Aratul stratului subţire de pământ cu plugul tras de cal, secerişul, recoltele slabe,păşunatul oilor pe viscol, tăiatul lemnelor pentru iarnă. Îşi imagina drumul spre casă alunui astfel de om, pe drumul care mergea acum Noel, spre vale, poate pe cal, dar maidegrabă pe jos. Urca dealul cu îndârjire, aplecat, apărându-se de rafalele vântului dinsprevest. Drumul i se părea, probabil, foarte lung, într-o nesfârşită luptă pentrusupravieţuire.

Îi era imposibil să-şi imagineze o viaţă atât de dificilă, atât de dură. Sigur pe sine, însecolul XX, având la dispoziţie confortul şi facilităţile pe care le considera foarte fireşti,Noel nu-şi punea problema supravieţuirii, nici măcar în teorie, ca să nu mai vorbim depractică şi, în comparaţie cu asta, propria sa nesiguranţă părea atât de lipsită deimportanţă, încât se simţi copleşit de ruşine.

Şi totuşi, era vorba de viaţa lui. „Nu ai decât o viaţă“, îi spusese Pandora. „Nimeni nuare o a doua şansă. Dacă scapi printre degete ceva cu adevărat important, n-ai nicio şansăsă-l recuperezi.“

Ceea ce-l făcea să se întoarcă cu gândul la Alexa. Alexa e o mină de aur. Pandora avusesedreptate, ştia şi el acest lucra. Dacă trebuie s-o răneşti, mai bine acum… Asta-i spusesebătrâna Vi când stătuseră împreună pe deal, deasupra lacului, şi îşi deschisese inima înfaţa lui.

Se gândi la Vi, la Pandora, la familia Balmerino şi la familia Aird. Împreună,reprezentau un mod de viaţă pe care el nu-l trăise niciodată cu adevărat. Familie,prieteni, vecini; legaţi unii de alţii, interdependenţi. Se gândi la Balnaid şi fii din noucuprins de convingerea că acolo îi era locul.

Alexa era cheia.Şi dintr-odată, luându-l prin surprindere, maică-sa se ralie celorlalţi. Fericirea înseamnă

să te bucuri de ceea ce ai. Tonul sigur, categoric pe care vorbea Penelope îi reveni în mintecu claritate, neadmiţând niciun protest, făcând legea, aşa cum se întâmplase întotdeaunacând era sigură că are dreptate.

Aşadar, ce avea el?Răspunsul era dureros de clar. O fată. Nesofisticată şi nici prea frumoasă. De fapt, era

antiteza perfectă a femeilor cu care umbla înainte. O fată care îl iubea. Nu era odistracţie; nu-l plictisea niciodată cu pretenţii. Dar iubirea ei avea o constanţă care păstraforţa acelei flăcări. Se gândi la ultimele luni pe care le trăise alături de Alexa în căsuţa eidin strada Ovington şi prin faţa ochilor începură să se perinde tot felul de imagini. Erasurprins, pentru că, din cine ştie ce motiv, subconştientul său nu păstrase nimic din toateacele bogăţii şi valori materiale, care îi atrăseseră atenţia în acea seară de demult, cândAlexa îl invitase la ea să bea ceva. Tablourile, mobila, cărţile şi porţelanurile; splendideletăviţe de pe bufet şi cei doi fazani de argint aflaţi în centrul mesei din sufragerie. În loc

de toate astea, îşi amintea de minunate obiecte domestice, care îi făceau atâta plăcere. Unbol cu mere proaspete, o pâine chiar atunci scoasă din cuptor, vaza plină de lalele,strălucirea soarelui la asfinţit, reflectată în tigăile de cupru, atârnate în bucătărie.

Apoi, celelalte lucruri minunate pe care le trăiseră împreună. Kiri te Kanawa, invitatăla Covent Garden, vizitele la Galeriile Tate, la sfârşit de săptămână. Se gândi la starea depace de care se simţea cuprins când se întorcea seara acasă de la birou, când dădea colţulspre strada Ovington şi ştia că ea îl aşteaptă acolo.

Asta era ceea ce avea. O avea pe Alexa. Era acolo. Îl aştepta. Nici el nu-şi dorea maimult. Numai asta era important. Şi-atunci, de ce naiba mai ezita? Ce dracu’ mai căuta?Dintr-odată, întrebările deveniră atât de lipsite de importanţă, încât nici nu se mai obosisă se gândească la un răspuns.

Pentru că perspectiva unui viitor fără ea era de neimaginat.În clipa aceea înţelese că trecuse de cumpăna apelor şi se afla pe drumul spre

asumarea unei responsabilităţi. La rău şi la bine. Până la moarte. Dar cuvintele acestea detemut nu-l mai înspăimântau. În loc de asta, se simţi cuprins de un neaşteptat şineobişnuit sentiment – bucuria regăsirii unui scop în viaţă.

Şi grabă. Nu mai avea rost să amâne. Era nerăbdător, cum nu mai fusese niciodată.Pierduse deja destul timp. Respiră adânc, apoi acceleră. Motorul îi răspunse imediat şimaşina porni în goană spre deal. Pe dramul care ducea la Corriehill.

Maică-sa era încă prezentă.— Bine, spuse el. Te-am auzit. M-ai convins. Am pornit.Spusese cuvintele acestea cu voce tare, iar vântul le purtă pe aripa lui, până departe.

„Vin acum! “ strigă şi era o promisiune făcută amândurora, mamei sale moarte şi iubiriisale pline de viaţă.

Primii oaspeţi se pregăteau deja să plece de la petrecere. Le zări farurile de departe,

plecând de la Corriehill, pe aleea străjuită de copaci, care ducea până la poartă. La deal,îndreptându-se spre casă, Noel trecu pe lângă vreo două dintre aceste maşini, darşoseaua era suficient de lată şi era chiar timp pentru câteva remarci ironice; glume peseama lui Noel, care sosea la petrecere atât de târziu, şi mângâierea că e mai bine maitârziu decât niciodată. Se părea că plecau acasă după ce se distraseră foarte bine.

Cum exodul începuse deja, Noel nu se mai obosi să parcheze maşina pe pajişte, ci seîndreptă spre platforma pietruită din faţa intrării. Când urca treptele, un cuplu deoameni în vârstă tocmai ieşea şi Noel se dădu în lături, ţinându-le uşa şi făcându-le loc sătreacă. Soţul îi mulţumi, curtenitor, spunându-i „noapte bună“, după care îşi trecu braţulpe sub braţul soţiei, ajutând-o să meargă mai departe. Noel îi privi cum păşeau cu grijă,adânciţi în conversaţie. Îi auzi râzând. Erau bătrâni, desigur, dar şi ei se distraseră, sesimţiseră bine şi acum plecau spre casă împreună. Până la moarte, se gândi din nou. Dar

moartea nu era, la urma urmei, decât o parte a vieţii, şi felul în care trăiai era important.Intră în casă şi începu s-o caute pe Alexa. Nu era în discotecă, nici în sufragerie. Când

ieşea din sufragerie se auzi strigat:— Noel!Se opri şi, întorcându-se, văzu o fată care nu-i fusese prezentată oficial, dar ştia că e

Katy Steynton, pentru că i-o arătase Alexa. Fata era blondă şi foarte zveltă, cu trăsăturitipic englezeşti; o faţă frumoasă, prelungă, ochi de un albastru-deschis şi gura mică. Eraîmbrăcată într-o rochie din satin moale, exact în aceeaşi nuanţă a ochilor ei şi mergeamână în mână cu un tânăr evident nerăbdător s-o ducă după el în „peştera“ cu luminăstroboscopică a discotecii.

— Salut!— Eşti Noel Keeling, nu? Prietenul Alexei?Noel se simţi prost, fără să ştie de ce.— Aşa este.— E în cort. Eu sunt Katy Steynton.— Da, ştiu.— Dansează cu Torquil Hamilton-Scott.— A, mulţumesc. I se păru că folosise un ton puţin brutal, aşa că adăugă: Minunată

petrecere. Cred că eşti încântată. A fost drăguţ din partea ta că m-ai invitat.— Nu-ţi face probleme. A fost minunat… continuă ea, din zbor, căci tânărul o trăgea

deja spre discotecă… că ai putut să vii.Un chelner trecu pe lângă el, cu o tavă cu pahare pline ochi cu şampanie. Din mers,

Noel luă un pahar, după care străbătu biblioteca, îndreptându-se spre cort. Ritmulmuzicii atinsese un crescendo, căci orchestra începuse o nouă repriză de dansuri, cu paşidin ce în ce mai repezi. Sus, pe trepte, se opri, uitându-se după Alexa, dar, în ciudanerăbdării şi a dorinţei arzătoare de a o găsi mai repede, atenţia îi fu atrasă decaptivantul spectacol care se desfăşura în faţa ochilor săi. Nu era pasionat de dans, ca sănu mai vorbim de dansurile scoţiene tradiţionale, dar atmosfera devenise electrizantă şinu puteai să nu te laşi furat de ea. În plus, instinctele sale creatoare de profesionistrăspundeau automat la acest asalt vizual asupra simţurilor, la cercurile de culoare şimişcare continuă; şi-ar fi dorit, mai mult decât orice pe lume, să le poată imortaliza pepeliculă. Dansul acesta avea o simetrie agresivă, care-i amintea de precizia paradeimilitare, repetate de sute de ori. Podeaua falsă a cortului scârţâia din toate încheieturile,sub pasul apăsat, în ritm susţinut, al unei sute de perechi de picioare, în timp ce încentrul fiecărui cerc se producea un adevărat vârtej; dansatorii de pe margine erau, perând, traşi înăuntru şi apoi aruncaţi în afară, o clipă mai târziu, de impactul forţeicentrifuge. Fete cu braţele goale îşi arătau vânătăile căpătate, vrând-nevrând, de lacontactul cu butonii de argint ai partenerilor, dar, după toate probabilităţile, nu se

puteau desprinde din vraja dansului, concentrându-se şi aşteptându-şi rândul în vârtejulameţitor.

O văzu, în sfârşit pe Alexa, în rochia ei înflorată, cu obrajii roşii şi părul în vânt. Nu-isimţise prezenţa şi dansa cu un tânăr soldat, un băiat frumos, cu părul negru ca panacorbului şi jachetă stacojie. Complet absorbită de ceea ce făcea, exaltată, pe deplinfericită, Alexa îşi ridicase capul spre partenerul ei şi râdea în hohote.

Alexa.— Formidabil dans, ce ziceţi?Surprins, Noel se întoarse şi dădu cu ochii de un bărbat, venit probabil să privească

spectacolul, ca şi el.— Într-adevăr, îi răspunse. Cum se numeşte?— E învârtita Diviziei 51 din Highlands.— N-am auzit de ea până acum.— A fost inventată într-un lagăr german, pe timpul războiului.— Pare foarte complicată.— Păi, de ce nu? Au avut la dispoziţie cinci ani şi jumătate s-o pună la punct.Noel zâmbi politicos şi se întoarse s-o privească pe Alexa. Dar îşi cam pierduse

răbdarea şi abia aştepta să se termine dansul – ceea ce se şi întâmplă câteva clipe maitârziu. Câteva măsuri însufleţite şi apoi un răpăit de tobe pe final. Aplauze, urale,strigăte de bucurie luară, deîndată, locul muzicii, iar Noel nu avea de gând să mai piardănicio clipă. Puse paharul deoparte, în suportul de flori cel mai apropiat şi-şi făcu loc prinmulţime, până când ajunse lângă ea; partenerul ei, încălzit, tocmai îi mulţumea,strângând-o în braţe.

— Alexa.Fata se întoarse şi-l văzu; faţa, roşie de efort, i se lumină dintr-odată. Se desprinse din

îmbrăţişarea tânărului şi întinse mâna spre Noel.— Noel! Unde ai fost?— Am să-ţi explic. Hai să mergem să bem ceva…O luă de mână şi o trase după el, hotărât, departe de ringul de dans, în vreme ce Alexa

îi mulţumea tânărului soldat peste umăr, în fugă, fără însă să-i opună rezistenţă lui Noel.El o scoase din cort, prin bibliotecă; porniră în căutarea unui loc liniştit şi, până la urmă,hotărâră că la jumătatea scărilor era un loc la fel de bun ca oricare altul.

— Dar, Noel, am crezut că mergem să bem ceva.— Mergem îndată.— Mă duci în toaleta pentru doamne?— Nu, nici vorbă.La jumătatea scărilor era linişte şi o lumină difuză. Se aşeză pe treptele acoperite cu

covoare turceşti şi o trase lângă el, îi luă capul între mâini şi-i sărută obrajii fierbinţi,

îmbujoraţi, apoi sprâncenele, ochii şi, în cele din urmă, gura dulce, întredeschisă, punândastfel capăt protestelor ei glumeţe.

O sărută îndelung. După o vreme, se trase puţin înapoi şi-i spuse:— Te-am privit cum dansai, dar nu-mi doream decât asta.— Nu înţeleg, Noel.— Nici eu, răspunse el, zâmbind.— Ce s-a întâmplat?— Am dus-o pe Pandora înapoi la Croy.— Nu ştiam unde ai dispărut.— Te iubesc.— Te-am căutat, dar…— Te doresc pentru toată viaţa.— Sunt a ta.— Până la moarte.Alexa îl privi brusc, aproape înspăimântată.— Dar, Noel…— Te rog.— Dar asta înseamnă… pentru totdeauna.Noel se gândi la perechea aceea în vârstă, braţ la braţ, pierzându-se în întuneric, spre

casă. Doi bătrâni, împreună.— Ştiu.Nu fusese niciodată în viaţă atât de încrezător, de curajos, de sigur pe el.— Vezi tu, draga mea Alexa, vreau să fii soţia mea. Pandora închise uşa în urma ei. În casă era foarte întuneric; draperiile erau trase, uşile

închise. Holul cel mare era luminat numai de reflexele focului aproape stins. Era singură.Era pentru prima dată în viaţa ei când Croy îi aparţinea în totalitate. Întotdeauna, pânăacum, fuseseră şi alţii prin preajmă. Archie, Isobel, Lucilla, Conrad, Jeff. Şi, cu mult timpînaintea lor, părinţii ei, servitorii, şirul nesfârşit de musafiri şi de prieteni; un du-te-vinocontinuu. Amintirea unor voci, a unor hohote de râs.

Aprinse lumina. Urcă la etaj, pornind apoi de-a lungul culoarului, până în camera ei.Găsi totul aşa cum era la plecare – haine aruncate peste tot, patul nefăcut, paharul gol dewhisky pe măsuţa de lângă pat, lângă aparatul de radio, şi cartea pe care o citea, cucolţurile îndoite. Măsuţa de toaletă era plină de sticluţe şi cutiuţe, cu urme de pudrăpeste tot; uşa dulapului era deschisă şi pantofi de toate sortimentele zăceau pe podea.

Îşi aruncă poşeta pe pat şi se îndreptă spre scrin. Acolo se afla scrisoarea pe care ocompusese înainte să o copleşească şi să se lase pradă unui somn scurt, aşa cum făcea deatâtea ori. Luă foile şi le reciti cu atenţie. Nu-i luă mult timp. Împături scrisoarea, o puse

într-un plic şi, umezindu-i marginea, îl lipi cu atenţie. Lăsă plicul peste topul de hârtiesugativă.

Intră în baie. Şi aici se vedea dezordinea obişnuită, covoraşul ud, prosoapele aruncatepe jos, săpunul, umed şi uitat în mijlocul căzii. Îşi umplu un pahar de apă de la chiuvetăşi-l bău până la fund, privindu-şi imaginea reflectată în oglinda înaltă. Sticluţele cumedicamente erau aşezate în ordine, pe ra ul de dedesubt şi întinse mâna după unadintre ele, dar, neîndemânatică, sau poate pentru că îi tremura mâna, răsturnă, fără săvrea, sticluţa de Poison care se afla alături. Aceasta se clătină şi căzu, iar ea privi totulfără să facă niciun gest, în imagini decupate, ca şi cum ar fi privit un film cu încetinitorul.De-abia când sticluţa se lovi de chiuvetă, făcându-se ţăndări, întinse mâna, parcă pentru ao salva.

Prea târziu. Se terminase. Chiuveta era plină de cioburi de sticlă, iar lichidulconcentrat, de parfum auriu, scump, avea un efect aproape anestezic…

Ce neîndemânatică fusese!Nu conta. Nu mai avea rost să încerce să strângă, pentru că n-ar fi făcut decât să se taie

la degete. Isobel o să aibă grijă de asta. Dimineaţă. Mâine-dimineaţă. Isobel o să aibăgrijă de asta.

Luă flaconul cu pastile şi-l puse în siguranţă, în buzunarul hainei de nurcă şi, după cestinse cu grijă toate luminile, ieşi din dormitor, închise uşa în urma ei şi coborî în salon.Apăsă pe întrerupător şi imensul candelabru, suspendat în centrul tavanului, izbucni înmii de raze de lumină, reflectate în faţetele de cristal. Şi aici, focul era aproape stins, darcamera păstrase căldura şi aerul acela de familiaritate desuetă – damascul roşietic,portretele şi picturile vechi, pe care Pandora le ştia de-o viaţă. Fotoliile şi canapelele cutapiţeria uzată, pernuţele desperecheate, suportul micuţ pentru picioare, îmbrăcat încatifea verde, pe care stătea când era copil, în vreme ce tatăl său îi citea poveşti cu vocetare, înainte de culcare. Şi pianul. Pianul la care mama ei se aşeza să cânte câte ceva înfiecare seară, când Archie şi Pandora o acompaniau, interpretând cântece vechi. Cântecescoţiene. Cântece despre loialitate, dragoste şi moarte… aproape toate erau sfâşietor detriste.

Voi, dealuri abrupte şi povârnişuri din frumosul Doon,Cu pomii în floare, înmiresmaţi şi plini de prospeţime…

Cât de frumos ştia să cânte mama. Iar Pandora făcuse şi ea câteva lecţii şi se plictisise

repede de ele, iar buna ei mamă îi făcuse, ca de fiecare dată, pe voie. Aşa că nu maiapucase să înveţe.

Încă un regret, pe lângă atâtea altele. Încă o şansă de bucurie ratată.Se duse la pian, ridică uşor capacul şi, nesigură, căută notele cu un singur deget.

Ce multă vreme,Din mai până în decembrie,Dar zilele scad…

O notă greşită. Încercă din nou.

…scadCând începe septembrie.Ce mai performanţă!

Închise capacul pianului, ieşi din cameră, străbătu holul şi intră în sufragerie. Aici, alt

balamuc. Masa răvăşită, plină de ceşti goale de cafea, pahare de Porto, şervete mototolite,staniol de la bomboanele de ciocolată, miros de ţigară. Pe bufet, tot felul de sticle. Maiera şi o sticlă deschisă de şampanie, pe trei sferturi plină, acoperită de Archie cu un dopetanş, ca să poată fi băută mai târziu. Pandora luă sticla şi, revenind în hol, ieşi afară peuşa principală.

Land Roverul lui Archie o aştepta. Urcă la volan, în cabina uzată în care se amestecautot felul de mirosuri. Nu mai condusese această maşină niciodată şi îi trebuiră câtevaclipe să se descurce cu aprinderea, schimbătorul de viteze şi farurile. Până la urmă, însă,se lămuri cum funcţionau. Lăsând aprinse numai luminile de poziţie, trezi la viaţă hârbulde motor şi porni la drum.

Străbătu aleea, printre tufele întunecate de rododendroni, trecu de îngrăditura pentruvite şi făcu la dreapta, îndreptându-se spre dealuri. Conducea foarte încet, cu maximăatenţie, atentă la drumul care se deschidea sub lumina palidă a farurilor, ca şi cum ar fimers în vârful picioarelor. Trecu pe lângă fermă, cu toate clădirile sale, apoi pe lângă casalui Gordon Gillock. Se temuse că zgomotul motorului ar fi putut atrage atenţia câinilorlui Gillock, care ar fi început să latre, trezindu-şi stăpânul. Nu se întâmplă nimic dintoate acestea.

De-acum putea aprinde farurile în plin, mărind viteza. Drumul era întortocheat şicotit, dar cunoştea fiecare piatră. După o vreme, ajunse în dreptul porţii rezervaţiei decăprioare. Opri, trase frâna de mână şi, lăsând motorul să meargă, coborî să deschidăpoarta. Zăvorul era ruginit şi se deschise cu greu, dar până la urmă reuşi să-i vină de hac,iar poarta grea se deschise singură. Revenind în maşină, trecu de cealaltă parte şi repetăîntregul procedeu – închise poarta şi fixă zăvorul.

Liberă. Acum era liberă. Nu mai avea de ce să se teamă. Nu mai avea de ce să-şi facăgriji. Clătinându-se şi zdruncinându-se din toate încheieturile, maşina îşi croia drum pecărarea plină de hârtoape, cu farurile îndreptate spre cer; aerul parfumat şi umedpătrundea prin geamurile prost închise, răcorindu-i obrajii.

În urmă, lumea se îndepărta, tot mai mică, infinitezimală, lipsită de importanţă.Dealurile erau tot mai aproape, gata să o primească în braţele lor consolatoare. Acestaera tărâmul Pandorei. Îl purtase în suflet în toţi aceşti ani irosiţi, iar acum se întorsese,pentru totdeauna, aici. Aceasta era realitatea. Întunericul, sentimentul de apartenenţă.Căldura, siguranţa şi mângâierea pântecului mamei.

Voi veţi fi pântecul meu, le spuse dealurilor. Mă întorc în matrice. Începu să cânte.

Voi, dealuri abrupte şi povârnişuri din frumosul Doon,Cu pomii în floare, înmiresmaţi şi plini de prospeţime…

Cânta fals, cu o voce firavă, purtând în ea singurătatea ţipătului ploierului. Prea banal.

E nevoie de ceva vesel.

Hei, pisica neagră urină în nasul pisicii albe,Iar pisica albă spuse: Văleleu!Îmi pare rău, zău, că am urinat în nasul tău,Dar n-am ştiut că sunteţi chiar în spatele meu.

Dură ceva timp până să ajungă la lac, dar timpul nu conta, pentru că acum nu mai avea

de ce să se grăbească; nicio constrângere, nimic presant, care să nu suporte amânare.Totul fusese rezolvat – nu uitase nimic. Străbătea acum locuri familiare. Corrie era unuldintre ele. Se gândi la Edmund, apoi nu se mai gândi la el.

Ştiu, în sfârşit, că se apropia de lac, când trecu de hârtoape, revenind pe drum drept,acoperit de iarbă tunsă scurt.

La lumina farurilor, apele întunecate se distingeau cu greu; malul celălalt de-abia sezărea, pierdut printre tufişuri. Zări silueta debarcaderului, învăluită în întuneric şi zonagălbuie, semicirculară, a plajei pietruite.

Opri motorul şi stinse farurile, luă sticla de şampanie şi coborî din maşină, pe iarbă.Tocurile sandalelor pătrundeau în pământul reavăn şi aerul era tare. Îşi trase haina maiaproape de trup şi rămase o clipă aşa, ascultând tăcerea. Încet-încet, prinse şuierulvântului şi şopotul apelor peste pietre, freamătul îndepărtat al pinilor înalţi de la celălaltcapăt al barajului.

Zâmbi, pentru că era ca-ntotdeauna. Porni spre apă şi se aşeză pe malul acoperit deiarbă, de deasupra plajei. Puse sticla de şampanie alături, apoi scoase flaconul cusomnifere din buzunarul hainei, desfăcu capacul şi răsturnă tot conţinutul în palmă.Păreau foarte multe. Duse mâna la gură şi le băgă pe toate, până la ultima.

Gustul şi duritatea lor o făcură să se înfioare. Gura îi era prea plină – imposibil să lemestece sau să le înghită. Luă sticla de şampanie, trase dopul, o duse la buze şi dădu pegât periculosul amestec. Lichidul era încă spumos. Era important să nu înceapă săvomite. Mai bău nişte şampanie, ştergându-şi gura, de parcă ar fi trecut printr-ochinuitoare şedinţă la dentist.

Îi trecu prin minte un gând năstruşnic. Ce idee genială, s-o faci cu şampanie. Ca şicum te-ai otrăvi cu o scoică, sau te-ar călca un Rolls-Royce. Ce putea fi mai genial?Auzise, o dată, de mama cuiva, care murise de un atac de cord în departamentulalimentar al unui mare magazin – Fortnum & Mason. Poate că fusese copleşită depreţuri…

Mintea i-o luase razna. Dar nu era momentul să stea aşa, amintindu-şi de săracafemeie dusă în spatele rafturilor cu conserve de limbă în aspic…

Se aplecă să-şi scoată sandalele cu tocuri înalte şi, îndreptându-se, îşi simţi capul

vâjâind, ca şi cum ar fi lovit-o cineva în moalele capului. Gata, îşi spuse, nu mai e timp depierdut. Îşi scoase haina, lăsând-o pe iarbă, se ridică în picioare şi străbătu tot restuldrumului până la lac. În picioarele goale, mergea greu pe terenul pietros, dar, într-un fel,era o agonie de care se simţea detaşată, ca şi cum s-ar fi întâmplat altcuiva.

Apa lacului era rece, dar nu mai rece ca altă dată, în alte veri, în alte nopţi de înot decare-şi aducea aminte. Aici, malul cobora brusc. Încă un pas şi apa îi ajunsese până laglezne, un altul şi intrase până la genunchi. Voalurile fine ale rochiei atârnau grele deapă. Încă un pas. Şi încă unul – şi atât.

Plonjă înainte, revenind la suprafaţă, dar apa o acoperi. Ieşi din nou, gâfâind,respirând cu greu. Părul lung, ud i se lipise de umerii goi şi începu să înoate, dar braţeleîi erau moi şi picioarele se încurcau în straturile de pânză udă. Putea încerca să seelibereze, dând din picioare, dar era prea obosită… totdeauna fusese prea obosită… ca sămai facă acest efort.

Era mai odihnitor, desigur, să se lase dusă de curent.Acum, vedea dealurile ca prin ceaţă, dar erau acolo şi asta o liniştea.Mereu obosită. O să mă aşez pe spate, să aţipesc puţin.Văzu, cu uimire şi recunoştinţă, cerul nopţii plin de stele, îşi lăsă capul pe spate, să le

privească, iar apa întunecată îi acoperi privirea.

31Sâmbătă, 17 septembrie Era cinci şi jumătate dimineaţa când Archie Balmerino îşi privi ceasul, constată cât de

târziu era şi se ridică, cu părere de rău, din fotoliul în care stătuse, sorbind fără chefultima picătură de whisky de malţ, la taifas cu tânărul Ferguson-Crombie.

Petrecerea se terminase. Isobel era de negăsit, ca şi ceilalţi oaspeţi ai casei, orchestraplecase acasă şi cortul era pustiu. Numai dinspre discotecă se mai auzea muzică şi,aruncând o privire, văzu două sau trei perechi legănându-se în întuneric, aproapeadormiţi pe picioare. Gazdele nu se vedeau nicăieri. Dinspre bucătărie răzbătea zvon devoci şi se gândi dacă să se ducă s-o caute pe Verena, dar se răzgândi. Era timpul să pleceacasă şi putea foarte bine să-i scrie o scrisoare de mulţumire, cu toate înfloriturile derigoare, a doua zi de dimineaţă.

Ieşi din casă, coborî treptele de la intrare şi porni spre parcare. Se crăpase de ziuă, iarcerul era cenuşiu. Foarte curând, avea să răsară soarele. Îi trecu prin minte că era foarteposibil să nu găsească niciun mijloc ca să ajungă acasă. Ceilalţi, întorşi pe rând la Croy,puteau să fi uitat de Archie şi să nu-i fi lăsat nicio maşină. Dar apoi zări microbuzul luiIsobel, rămas singuratic în mijlocul câmpului şi înţelese că ea nu-l uitase. Îi mulţumi îngând pentru cât era de grijulie.

Părăsind Corriehill, constată că torţele romane arseseră complet, iar lampioanelefuseseră stinse. Băuse destul de mult, dar, fără să ştie de ce, îşi simţea mintea clară.Conducea încet, atent şi concentrat, cât se poate de conştient de faptul că, în cazul –puţin probabil – când ar fi fost oprit de poliţie, n-ar fi avut nicio şansă să scape de suflatîn fiolă. Pe de altă parte, dacă întâlnea un poliţist, acela ar fi fost probabil Bob McCraedin Strathcroy şi ultimul lucru pe care şi l-ar fi dorit acesta ar fi fost să-l încarce pe„conaşul“ cu o amendă pentru beţie la volan.

Ceea ce nu era deloc corect, dar constituia unul dintre multele privilegii alearistocraţiei locale, îşi spuse Archie cu amărăciune.

Fusese o petrecere frumoasă. O gustase din plin, în fiecare clipă. Îşi văzuse mulţiprieteni vechi, îşi făcuse alţii noi. Băuse nişte whisky de foarte bună calitate şi servise unmic dejun excelent, cârnăciori, caltaboş, ochiuri cu şuncă, ciuperci şi roşii, plus pâineprăjită. Băuse şi o cafea neagră. Probabil de asta era aşa treaz şi vioi.

Numai la dansurile populare fusese nevoit să lipsească. Dar se bucurase să privească oparte dintre ele şi să asculte ritmurile îndrăcite. Singurul moment de tristeţe fusese la

„Ducele din Perth“. Acesta era dansul la care, prin tradiţie, făceai pereche cu soţia şi-ifusese destul de greu să vadă cum Isobel era ridicată în braţe de un alt bărbat. Oricum,ea şi Archie păşiseră de câteva ori pe ringul discotecii şi fusese foarte romantic, oadevărată plăcere să stea aşa, obraz lângă obraz, exact ca pe vremuri.

Soarele apăruse la orizont când ajunse pe drumul drept care ducea la Croy şi porni însus pe deal. Pe aleea din faţa casei nu era nicio maşină; Jeff, dragul de el, dusese probabilLand Roverul în garaj.

Cobori din microbuz şi intră în casă. Fizic, se simţea foarte obosit, iar ciotul de picior îldurea cumplit, ca de obicei când stătea prea mult în picioare, sprijinit pe el. Greu,ţinându-se de balustradă, urcă la etaj, în dormitor, o găsi pe Isobel, care dormea dusă.Urmele eleganţei acelei seri se vedeau peste tot. Pantofii, ciorapii; frumoasa rochiealbastră, aruncată pe canapeaua de la picioarele patului. Bijuteriile se aflau pe masa detoaletă, iar poşeta de seară pe un scaun. Archie se aşeză pe marginea patului, s-oprivească dormind. Încă mai avea rimel pe gene şi părul îi era ciufulit. După o vreme, seaplecă s-o sărute, dar ea nici nu tresări.

O lăsă dormind, trecu în camera de toaletă şi-şi scoase încet hainele. În baie, deschiserobinetele, iar aburul apei fierbinţi se ridică până în tavan. Se aşeză pe scaunul de toaletăsă-şi desfacă curelele şi piciorul de metal, lăsând nedoritul dispozitiv pe covoraşul delângă cadă. Apoi, cu o îndemânare exersată în cursul anilor, se lăsă în apa fierbinte.

Rămase aşa multă vreme, deschizând robinetul de apă fierbinte ori de câte ori apa dincadă se mai răcea. Se săpuni, se bărbieri, îşi spălă părul. Se gândi să meargă la culcare,apoi se răzgândi. Începuse o nouă zi şi putea, foarte bine, să-şi vadă de treburi.

Mai târziu, îmbrăcat cu o pereche de reiaţi vechi şi un pulover gros, pe gât, vechi decând lumea, coborî din nou şi se duse la bucătărie. Câinii îl aşteptau, gata să iasă laplimbarea de dimineaţă. Puse ceainicul pe foc, gândindu-se să-şi facă un ceai când se vaîntoarce. Luă câinii şi ieşi prin hol, pe uşa din faţă. Câinii o luară la goană înainte, pestepietriş şi apoi mai departe, pe pajişte, adulmecând urmele de iepuri rămase de pestenoapte. Archie îi urmărea din capul scării. Era ora şapte şi soarele se înălţase deja pe cer.Pe cerul perlat al dimineţii, un singur nor mititel se profila înspre vest. Se auzea doarcântecul păsărilor şi liniştea era atât de deplină, încât îi ajunse la urechi zgomotul unuimotor de maşină de jos, din vale, care o pornise pe strada din sat.

Alt sunet. Paşi pe pietriş, apropiindu-se dinspre îngrăditura pentru vite. Privi într-acolo şi, spre surprinderea lui, dădu cu ochii de Willy Snoddy care, cu ogarul după el, seîndrepta către Archie. Willy, la fel de pricăjit ca de obicei, cu şapca pe cap, jachetaponosită şi fularul în jurul gâtului.

— Willy! îl întâmpină Archie, coborând treptele spre el. Cu ce gând pe-aici?O întrebare ridicolă, pentru că ştia perfect că, la ora asta, Willy nu putea avea decât un

gând şi asta nu mirosea a bine.

— Eu…Bătrânul deschise gura şi apoi o închise la loc. Privi în ochii lui Archie, apoi îşi feri

privirea.— Eu… eu… am fost la lac… cu câinele… eu…Se opri.Archie aştepta. Willy îşi băgă mâinile în buzunare şi le scoase iarăşi. Câinele, simţind

ceva, începu să urle jalnic. Willy îl sudui şi-i dădu una peste cap, dar Archie simţi unfrison prin şira spinării şi se crispă, cuprins de o presimţire teribilă.

— Ei, ce e? îl întrebă pe Willy, cu asprime.— Am fost la lac…— Mi-ai spus deja…— Ziceam că măcar un păstrăv, doi, acolo…Dar nu pentru asta venise.— Land Roverul dumneavoastră. E acolo. Şi haina de blană a doamnei…Şi Willy făcu ceva ciudat. Îşi scoase şapca, într-un gest instinctiv, emoţionant, de

respect. Archie nu-l mai văzuse niciodată cu capul gol. Şapca făcea parte din fiinţa lui şise zicea chiar că dormea cu ea. Dar acum constată că Willy începuse să chelească, iarfirele rare de păr alb atârnau, în smocuri subţiri, pe craniul lipsit de apărare. Fără şapcalui, pusă şmechereşte, pe-o parte, braconierul acesta lipsit de graţie fusese parcădezarmat; nici urmă de puşlamaua cunoscută de toată lumea, care umbla în tot locul cubuzunarele pline de pradă, ci doar un ţăran bătrân, necioplit, aflat la ananghie,chinuindu-se să-şi găsească cuvintele şi să-i spună ceea ce nu se putea spune.

— Lucilla!Vocea venea de foarte departe. Lucilla se hotărî s-o ignore.— Lucilla!O mână pe umărul ei, scuturând-o uşor.— Lucilla, draga mea!Maică-sa. Lucilla mormăi, îşi îngropă capul în pernă. Se trezi încet. Rămase aşa câteva

clipe şi apoi se întoarse pe spate, deschizând ochii. Isobel stătea pe marginea patului, cumâna pe umărul îmbrăcat în tricou al Lucillei.

— Draga mea, trezeşte-te!— M-am trezit, mormăi Lucilla. Căscă şi se întinse; clipi de câteva ori. De ce m-ai

trezit? întrebă, nemulţumită.— Îmi pare rău.— Cât e ceasul?— Zece.— Zece! Vai, mamă, voiam să dorm până la prânz!

— Ştiu. Îmi pare rău.Lucilla îşi revenea, puţin câte puţin. Draperiile fuseseră trase şi lumina dimineţii

pătrundea intr-un colţ al camerei. O privi pe maică-sa, cu ochi adormiţi. Isobel eraîmbrăcată cu un pulover şi o vestă, dar nu-şi aranjase părul, ca şi cum n-ar fi avut timpdecât să dea, în grabă, cu pieptenele prin el. Părea încordată. Dar poate că asta se datoraoboselii. Niciunul dintre ei nu se culcase înainte de ora patru.

Dar Isobel nu zâmbea. Nu era deloc în apele ei. Lucilla se încruntă.— S-a întâmplat ceva?— Draga mea, trebuia să te trezesc. Şi – da, s-a întâmplat ceva. Un lucru foarte trist.

Trebuie să-ţi spun. Încearcă să priveşti lucrurile în faţă, cu curaj.Lucilla, speriată, deschise ochii mari.— E vorba de Pandora… Vocea lui Isobel se frânse. Ah, Lucilla, Pandora a murit…Moartă? Pandora moartă? Reacţia instinctivă era una de negare.— Nu. Nu se poate.— Scumpa mea, aşa este.Lucilla se trezise de-a binelea; şocul risipise orice urmă de somnolenţă.— Dar când?Noel Keeling o adusese acasă, de la petrecere.— Cum?Şi-o imagina pe Pandora, ca o fantomă, nemişcată, fără să respire, întinsă pe pat. Un

atac de cord, eventual.Dar nu putea fi moartă. Pandora, în niciun caz.— S-a înecat, Lucilla. Noi credem că a făcut-o special…— Special?Implicaţiile erau prea cumplite ca să le poată accepta.— În lac. A luat maşina lui Archie. Probabil că a mers cu ea pe şosea, chiar pe lângă

casa lui Gordon Gillock, dar ei n-au auzit nimic. Poarta dinspre rezervaţie era zăvorâtă.Probabil că a pus chiar ea zăvorul, după ce a trecut.

Pandora, înecată. Lucilla şi-o amintea, pe undeva prin Franţa, aruncându-se dezbrăcatăîntr-un râu adânc şi iute, înotând împotriva curentului, strigând spre Jeff şi Lucilla că eraminunat, că apa era grozavă, de ce nu veneau şi ei?

Pandora, înecată. După ce zăvorâse poarta grea în urma ei. Oare nu putea fi şi asta odovadă că nu-şi luase singură viaţa? Cu siguranţă că nimeni, într-o asemenea situaţie, nus-ar fi chinuit atâta să o închidă.

Nu.— Precis că a fost un accident. Niciodată, niciodată nu s-ar fi sinucis. Vai, mami, nu

Pandora…— N-a fost un accident. Am sperat şi noi că aşa a fost. Că a venit acasă de la petrecere

şi că i-a venit ideea să meargă să înoate. Era exact genul de idee trăsnită de care eracapabilă. O toană de moment. Dar s-au găsit, lângă lac, haina ei de blană şi sandalele; şialături, un flacon de somnifere gol şi un rest de şampanie într-o sticlă.

Un rest de şampanie într-o sticlă. Ultima cupă de vin. Ca o ultimă, teribilă sărbătoare.— … Iar când ne-am dus în camera ei, am găsit o scrisoare pentru tatăl tău.În clipa aceea, Lucilla înţelese că era adevărat. Murise. Pandora se înecase cu bună

ştiinţă. Se înfioră. Un pulover vechi, cu nasturi, zăcea lângă pat. Se ridică în capul oaselor,îl luă şi şi-l puse peste umeri.

— Spune-mi ce s-a întâmplat, o rugă pe Isobel.Isobel îi luă mâna într-a ei.— Dis-de-dimineaţă, Willy Snoddy s-a dus la lac, cu gândul să scoată câţiva păstrăvi de

la prima oră. Venise pe jos, din sat, cu câinele. A văzut Land Roverul parcat lângădebarcader. Pe urmă, haina ei, aruncată pe mal. S-a gândit, ca şi noi, că era cineva care sedusese să înoate. Dar apoi i-a văzut trupul, dus de curent până la poarta ecluzei.

— Îmi închipui ce şoc a fost pentru el. Săracul bătrân.— Da. Săracul Willy. Dar, o dată în viaţă, a făcut ce trebuia şi a venit drept la Croy, să-l

caute pe Archie. Se făcuse deja ora şapte şi tata era afară, cu câinii. Nu s-a culcat delocdupă petrecere. Doar a făcut o baie şi s-a îmbrăcat. Ieşise cu câinii şi l-a văzut pe Willyvenind, iar Willy i-a povestit ce a găsit.

Lucilla îşi imagina scena uluitor de clar. Se gândi la tatăl ei şi la ce fusese în sufletullui, pentru că Pandora era sora lui şi o iubise şi-şi dorise atât de mult ca ea să se întoarcăacasă, la Croy. Iar ea venise şi acum plecase pentru totdeauna.

— Tata ce a făcut?— Eu încă dormeam. M-a trezit. Ne-am dus în camera Pandorei şi spărsese o sticlă de

parfum în chiuveta de la baie. Probabil că a lovit-o din greşeală. Chiuveta era plină decioburi, iar în cameră mirosea greu, cumplit, parcă a drog. Aşa că am tras draperiile şi amdeschis toate ferestrele, după care ne-am gândit că ar trebui să căutăm altceva. Oexplicaţie oarecare. N-a trebuit să căutăm prea departe, pentru că lăsase un plic pe birou,iar înăuntru era o scrisoare pentru tata.

— Ce scria?— Nu prea multe. Doar că-i pare rău. Şi… ceva despre bani. Despre casa din Mallorca.

Spunea că e obosită şi că nu mai poate să lupte. Dar nu ne-a spus motivul. Probabil că eraatât de nefericită – şi niciunul dintre noi nu şi-a dat seama. Niciunul dintre noi n-a avutnici cea mai mică bănuială despre ce se petrecea în mintea ei. Dacă aş fi ştiut, aş fi fostmai atentă, mai înţelegătoare. Poate că i-aş fi putut vorbi… aş fi putut s-o ajut…

— Cum ai fi putut? N-ai de ce să te simţi vinovată. Sigur că nu ştiai ce gândeştePandora. Nimeni n-a ştiut, niciodată, ce-i trecea prin minte.

— Am crezut că suntem apropiate. Am crezut că-i sunt prietenă…

— Şi chiar aşa a fost. Nicio altă femeie n-a fost mai apropiată de Pandora decât tine.Te-a iubit, ştiu asta. Dar nu cred că a dorit vreodată să se apropie prea mult de oameni.Cred că acesta era modul ei de a se apăra.

— Nu ştiu ce să zic, răspunse Isobel, necăjită şi uluită. Probabil că aşa este. O strânsemai puternic pe Lucilla. Trebuie să-ţi spun şi restul.

Trase adânc aer în piept.— După ce am găsit scrisoarea, tata a sunat la poliţia din Relkirk. Le-a explicat ce s-a

întâmplat, dificultatea de a ajunge acolo, pe drumul spre lac. Au trimis, nu o ambulanţă,ci un Land Rover al poliţiei, cu transmisie pe patru roţi. A venit şi un doctor de la poliţie.Pe urmă au pornit spre lac…

— Cine?— Willy. Şi tata… Şi Conrad Tucker. Conrad s-a dus cu ei. Era deja în picioare, spălat şi

îmbrăcat şi s-a oferit să meargă cu tata. A fost un gest atât de amabil din partea lui,dragul de el, pentru că Archie n-a vrut să merg eu, şi nu suportam gândul că mergesingur.

— Şi acum, unde sunt?— Încă nu s-au întors de la Relkirk. Trebuia s-o ducă – adică, să ducă cadavrul – acolo,

la Spitalul Municipal. Presupun că la morgă.— Se va face o anchetă?— Da. Vor spune că a fost vorba de un tragic accident.Un tragic accident. Cuvintele acestea te înfiorau cu tonul lor oficial. Lucilla îşi imagina

tribunalul, cuvintele reci, obiective, probele şi concluzia. Ziarele aveau să relateze despreincident. Va apărea şi vreo fotografie veche, neclară, a Pandorei. Şi titlurile. „Moarteasurorii Lordului Balmerino“.

Publicitatea inevitabilă avea să fie cumplită.— Vai, săracul de tata!— Lumea spune întotdeauna: „O să treacă. Timpul vindecă rănile“. Dar în clipe ca

aceasta, nu poţi să te gândeşti la viitor. Important este prezentul. Şi e insuportabil dedureros. Nu există cuvinte de mângâiere.

— Nu reuşesc să înţeleg. N-are niciun rost!— Ştiu, draga mea. Ştiu.Isobel îi vorbea cu blândeţe, dar n-avea cum s-o liniştească pe Lucilla. Dimpotrivă,

durerea se transformă într-o explozie de indignare.— Ce rost avea? De ce a trebuit să facă aşa ceva? Ce naiba a împins-o la un asemenea

gest?— Nu ştiu. N-avem nicio idee.Mica explozie de furie se domoli. Lucilla oftă.— Oare mai ştie cineva? Aţi mai spus cuiva?

— Nici n-avem cui. Cu excepţia lui Edmund şi a lui Vi. Presupun că tata o să-l sune peEdmund când se va întoarce de la Relkirk. Dar lui Vi nu-i putem spune la telefon. Vatrebui să meargă cineva la ea şi să-i spună vestea. E un şoc prea mare pentru o femeiebătrână…

— Dar Jeff?— Jeff e jos, în bucătărie. A apărut acum vreo cinci minute, îmi pare rău, dar uitasem

complet de el şi săracul n-a avut parte de o primire prea grozavă. Să vii la micul dejun şisă afli asemenea veşti. Şi nici măcar nu pregătisem ceva pentru masă, pentru că n-a fosttimp. Cred că acum îşi pregăteşte singur ceva.

— Trebuie să mă duc să stau cu el.— Da. Sunt sigură că i-ar face bine să stea cu cineva de vorbă.— Când se întoarce tata cu Conrad?— Cred că pe la zece jumătate, unsprezece. O să fie lihniţi, pentru că n-am avut timp

să le dau nimic să mănânce înainte de plecare. Am să le fac ceva când vin. Între timp…Se ridică în picioare. Am să mă apuc să fac curat în sufragerie. Masa e încă plină deresturile cinei de ieri.

— Parc-ar fi trecut o veşnicie, nu ţi se pare? De ce n-o laşi aşa? Strâng eu cu Jeff maitârziu, sau o chemăm iarăşi pe Agnes, din sat…

— Nu, vreau să am ceva de făcut. În momente grele, ca acesta, femeile sunt mult mainorocoase decât bărbaţii; găsesc întotdeauna ceva să-şi ocupe timpul, chiar dacă e vorbadoar de frecat podeaua din bucătărie. Spălatul paharelor şi lustruitul argintăriei suntnumai bune pentru aşa ceva…

Lucilla era singură. Se sculă din pat şi se îmbrăcă, trăgându-şi pe ea jeanşii şi un

pulover. Se pieptănă, se duse în baie să se spele pe dinţi şi pe faţă. Înmuie un prosop înapa fierbinte, apoi îl apăsă peste ochi şi obraji. Fierbinţeala curăţa, împrospăta, risipeaoboseala. Coborî scările în goană.

Jeff se aşezase la unul din capetele mesei din bucătărie, cu o ceaşcă de cafea şi ofarfurie plină cu şuncă şi cârnăciori. Auzind-o venind, îşi ridică privirea, înghiţi ce avea îngură, puse jos furculiţa şi cuţitul şi se ridică în picioare. Lucilla veni spre el, iar el o luă înbraţe şi rămaseră aşa o vreme. În braţele lui puternice era plăcut şi se simţea însiguranţă, iar lâna groasă, de oaie a puloverului pe care-l purta avea un miros familiar şiprietenos. Dinspre oficiu se auzea apa de la robinet şi clinchetul paharelor. Isobel sepusese deja pe treabă.

Jeff nu-i spuse nimic. După o vreme, se desprinseră din îmbrăţişare. Ea îi zâmbi,recunoscătoare pentru această încurajare, apoi îşi luă un scaun şi se aşeză, rezemându-secu coatele pe masa curată.

— Vrei să mănânci ceva? o întrebă el.

— Nu.— Te-ai simţi mai bine dacă ai pune ceva în stomac.— Nu pot să mănânc.— Atunci, o ceaşcă de cafea.Luă ibricul de pe aragaz şi îi umplu o ceaşcă, punând-o în faţa ei. Apoi se aşeză iarăşi

pe scaun şi se întoarse la cârnăciorii lui.Lucilla bău puţină cafea, apoi spuse:— Mă bucur că am avut şansa să ne petrecem o vreme cu ea.— Mda.— Mă bucur că a venit acasă cu noi.— A fost mai bine aşa.Se întinse peste masă şi o luă de mână.— Lucilla, cred că ar trebui să plec.— Să pleci? ripostă ea, consternată. Unde să pleci?— Păi nu cred că e cel mai bun moment pentru ca un străin să stea pe capul alor tăi…— Dar tu nu eşti un străin…— Ştii ce vreau să spun. Cred că ar trebui să-mi fac bagajele şi s-o pornesc la drum…— Vai, dar nu se poate… Simpla sugestie a unui asemenea gest o umplea pe Lucilla de

spaimă. Nu se poate să ne părăseşti…Ridicase vocea, iar el îi făcu semn să vorbească mai încet, conştient de prezenţa lui

Isobel în spatele uşii deschise şi nedorind ca gazda sa să audă ce vorbeau. Lucillacontinuă în şoaptă.

— Nu se poate să mă părăseşti. Nu acum. Am nevoie de tine, Jeff. Nu mă simt în staresă suport toate lucrurile astea atât de cumplite. Nu singură.

— Am senzaţia că vă stingheresc.— Nu-i adevărat. Nu-i adevărat! Ah, te rog, nu pleca.Văzând cum îl implora, Jeff cedă.— Bine. Dacă pot să vă ajut cu ceva, atunci sunt gata să rămân pe-aici. Dar, orice s-ar

întâmpla, nu pot rămâne prea mult timp, pentru că trebuie să mă întorc în Australia laînceputul lui octombrie.

— Da, ştiu. Dar te rog să nu vorbeşti deocamdată despre plecare.— Dacă doreşti, continuă el, poţi să vii cu mine.— Poftim?— Am spus că dacă doreşti, poţi să vii cu mine. În Australia, vreau să spun.Lucilla îşi încleştă degetele pe ceaşca de cafea.— Ce aş putea face eu acolo?— Am putea fi împreună. În continuare. În casa părinţilor mei este destul loc şi ştiu că

ar face tot ce le stă în putinţă ca să te simţi cât mai bine.

— De ce mă întrebi acum?— Mi se pare o idee bună.— Şi ce aş putea face eu în Australia?— Tot ce doreşti. Să-ţi iei o slujbă. Să pictezi. Să fim împreună. Am putea să ne găsim

un apartament.— Jeff… nu prea ştiu ce doreşti de la mine.— Nu doresc nimic. Îţi fac o invitaţie.— Dar… nu… nu e aşa. Noi doi… nu e o legătură pentru totdeauna.— M-am gândit că am putea afla răspunsul.— Of, Jeff…Lucilla simţi un nod în gât şi ochii i se umplură de lacrimi. Era ridicol, pentru că

pentru Pandora nu plânsese, dar ştia că lacrimile de acum erau pentru că Jeff, omulacesta atât de cumsecade, o invita să plece cu el în Australia şi ea n-avea de gând să seducă, fiindcă nu-l iubea şi ştia că nici el n-o iubeşte.

— Haide, nu mai plânge.Lucilla luă un şerveţel şi îşi suflă nasul, total neigienic.— Pur şi simplu, eşti atât de drăguţ… Şi mi-ar plăcea să vin. Dar nu chiar acum.

Trebuie să rămân aici pentru moment. Şi nu cred că vrei, într-adevăr, ca atunci când veiajunge acasă să mă ai şi pe mine pe cap. O să ai destule probleme şi fără mine. Trebuie săreîncepi lucrul, să-ţi vezi de viaţa ta, să te aşezi la casa ta…

Îşi suflă nasul încă o dată şi reuşi să zâmbească printre lacrimi.— … şi, într-un fel, cred că nici nu sunt persoana cea mai potrivită pentru tine. Când ai

să-ţi găseşti rostul – şi sunt sigură că ai s-o faci – cea aleasă va fi o frumoasă australiancă.O zână bronzată cu fundul mare şi sânii imenşi…

Jeff o trase uşor de urechi.— Nu mi se pare deloc nostim, îi spuse. Dar zâmbea.— A fost cea mai frumoasă invitaţie pe care am primit-o în viaţa mea, spuse Lucilla. Şi

eşti omul cel mai simpatic pe care l-am cunoscut. Şi am petrecut împreună cele maifrumoase momente, încă de când ne-am cunoscut, la Paris. Iar într-o zi, chiar că voi veniîn Australia şi sper să mă primeşti cum se cuvine, cu tot protocolul. Dar acum… şipentru totdeauna… nu pot să vin.

— Ei, dacă te răzgândeşti, oferta rămâne deschisă…Jeff terminase de mâncat. Lăsă cuţitul şi furculiţa pe farfurie şi duse totul în chiuvetă.

Dinspre sufragerie se auzea aspiratorul. Jeff traversă bucătăria şi închise uşa dinspreoficiu. Se întoarse la masă, cu faţa spre Lucilla şi-i spuse:

— Nu-mi place să întreb aşa ceva şi nu e treaba mea, dar Pandora n-a lăsat nicioscrisoare?

— Ba da. Pentru tata. Pe biroul din camera ei.

— A spus de ce voia să se sinucidă?— După cât se pare, nu.— Mama ta ce zice?— Pentru moment e prea nefericită ca să se gândească la asta.— Deci nu există niciun motiv evident?— Niciunul.— Dar tu ce crezi?— Nu cred nimic, Jeff.Dar tăcerea lui era suspectă.— De ce? Ai tu vreo bănuială?— Mă întrebam doar. M-am tot gândit. Îţi aduci aminte de tipul pe care l-am întâlnit în

prima noastră zi la vilă? Carlos Macaya?— Carlos?Bărbatul acela delicat şi frumos, cu purtarea lui desăvârşită şi ceasul ieşit din comun.

Se întreba de ce nu se gândise până acum la asta.— Sigur că da! Jeff? Crezi că el ar putea să ştie ceva?— Probabil că nu. Dar era evident că erau foarte apropiaţi. Poate că i s-a destăinuit.

Poate că i-a spus ceva ce noi nu ştim…Lucilla îşi aminti. Îi reveniră în minte cuvintele ciudate pe care Carlos i le spusese

Pandorei înainte să plece de la vilă… Să mă anunţi dacă te răzgândeşti, îi spusese. Iar ea îirăspunsese: N-am să mă răzgândesc. Lucilla şi Jeff comentaseră acest schimb de replici şiajunseseră la concluzia că Pandora şi Carlos se referiseră, probabil, la ceva cât se poate deobişnuit – un meci de tenis anulat sau un refuz la o invitaţie.

— Da. Ai dreptate. Cred că erau foarte apropiaţi. Poate chiar amanţi. S-ar putea să ştieceva…

— Chiar dacă nu ştie, dacă erau aşa de apropiaţi, poate că ar trebui să i se spună ce s-aîntâmplat.

Era o sugestie foarte rezonabilă.— Da. Dar cum am putea să-i spunem?— Să-i dăm un telefon.— Nu-i ştim numărul.— Precis că Pandora avea un carneţel de telefoane… Ce-ar fi să punem pariu că găsim

acolo numărul lui Carlos Macaya?— Da. Ai dreptate. Sigur că da.— Dacă dăm telefon, cred că e mai bine să facem lucrul ăsta acum, înainte să se

întoarcă tatăl tău şi Conrad şi cât timp mama ta e ocupată. Există vreun telefon unde sănu fim deranjaţi…?

— Niciunul. Decât, poate, în dormitorul mamei. Sunăm de la cel de pe noptieră…

— Atunci, hai să mergem, spuse Jeff, ridicându-se în picioare. Hai să-i telefonămacum.

Isobel continua să dea cu aspiratorul. Jeff şi Lucilla ieşiră din bucătărie şi se furişarăpe scară în sus. Covorul gros înăbuşea orice zgomot al paşilor. Lucilla porni înainte, peculoar, spre camera Pandorei. Intrară şi închiseră uşa în urma lor.

În camera cu patul nefăcut şi o dezordine specific feminină, era frig. Toate geamurileerau deschise şi perdelele se umflau de vânt. Şi totuşi, mirosul greu de parfum plutea înaer, ca un văl întunecat. Miros de otravă.

— N-am ştiut niciodată, spuse Lucilla, nu m-am putut hotărî dacă îmi place parfumulăsta sau dacă-l urăsc.

— De ce miroase aşa de puternic?— A spart sticla în chiuvetă.Privi în jurul ei, zări halatul fin aruncat pe pat, poşeta de seară a Pandorei, dulapul

plin de haine, coşul de gunoi plin ochi, măsuţa de toaletă încărcată cu tot felul de lucruri,pantofii desperecheaţi aruncaţi încolo şi încoace, pe podea.

Pantofii scumpi, din piele de Spania, cu tocuri înalte, greoaie, păreau a fi amintirilecele mai pregnante şi personale, pentru că n-ar fi putut fi ai nimănui altcuiva, decât aiPandorei.

Lucilla şi-i scoase din minte.— Carneţelul de adrese, spuse ea. Unde am putea găsi carneţelul de adrese?Era pe birou, lângă topul de hârtie sugativă. Un carnet mare, îmbrăcat în coperte de

piele, cu iniţialele aurii ale Pandorei şi coperte interioare din atlaz. Lucilla se aşeză labirou şi căută, pe index, litera „M“, apoi îl deschise.

Mademoiselle, magazin de rochiiMaitland, Lady LetitiaMendoza, Philip şi LuciaMacaya…

Carlos Macaya. Lucilla rămase nemişcată, holbându-se la pagina respectivă, fără să

scoată un cuvânt. După o vreme, Jeff o întrebă:— L-ai găsit?— Da.— Ce s-a întâmplat?— Jeff…Îşi ridică privirea spre el.— Jeff, omul ăsta e doctor.— Doctor? se încruntă el. Stai să văd şi eu.Ea îi arătă.— Uite: „Macaya, doctor, Carlos şi Lisa“. Probabil că Lisa e soţia lui. Jeff, crezi că era

doctorul curant al Pandorei?— Mai mult ca sigur. O să aflăm imediat.Se uită la ceas.— E zece şi jumătate. Adică opt şi jumătate la Mallorca. Putem să-l sunăm acasă. E

sâmbătă dimineaţă. Mai mult ca sigur că e acasă.Cu carneţelul de adrese în mână, Lucilla se ridică în picioare. Ieşiră din camera

Pandorei şi porniră spre camera părinţilor Lucillei unde, în această dimineaţă ireală şiagitată, patul rămăsese, de asemenea, nefăcut. Telefonul se afla pe măsuţa de lângă pat.Jeff găsi cartea de telefon şi căută codul internaţional pentru Spania şi, cu grijă, cifrădupă cifră, Lucilla formă numărul lung şi complicat.

Nimic. Clinchete şi ţiuituri ciudate. Apoi, în sfârşit, soneria de la celălalt capăt alfirului. Se gândi la cum trebuie să fie acea dimineaţă la Mallorca, cu soarelemediteranean deja fierbinte şi cerul senin, anunţând o nouă zi toridă, fără nori.

— Hola? O voce de femeie.— Doamna…Vocea Lucillei se frânse. Îşi drese glasul şi începu din nou.— Doamna Macaya? Se ora Macaya?— Si?— Mă scuzaţi, dar – ştiţi englezeşte?— Da, puţin. Cine este la telefon?— Mă numesc Lucilla Blair.Se chinuia să rămână calmă, rostind cuvintele rar şi clar.— Vă sun din Scoţia. Doresc să vorbesc cu soţul dumneavoastră. E cumva acolo?— Da, e aici. Un momento…Femeia lăsă receptorul jos. Se auziră paşi care se îndepărtau pe o pardoseală de gresie.

Lucilla o auzi strigând „Carlos!“ undeva, în depărtare. Apoi, câteva propoziţii deneînţeles, în spaniolă.

Aşteptă. Întinse mâna, iar Jeff o cuprinse în mâna lui.Auzi, la celălalt capăt:— Doctor Macaya.— Ah, domnule Carlos, la telefon este Lucilla Blair. Nepoata Pandorei Blair. Ne-am

întâlnit la ea acasă, în august. Venisem cu un prieten de la Palma şi eraţi acolo, la oceaşcă de ceai. Vă amintiţi?

— Sigur că-mi amintesc. Ce mai faci?— Eu sunt bine. Vă sun de acasă, din Scoţia. Domnule Carlos, vă rog să mă iertaţi, dar

aţi fost cumva doctorul curant al Pandorei?— Da. De ce?— Pentru că… Îmi pare foarte rău, dar mă tem că am veşti foarte proaste. Pentru că a

murit.El nu răspunse imediat. Într-un târziu, întrebă:— Cum a murit?— S-a aruncat în lac. S-a înecat. A înghiţit toate somniferele pe care le avea şi pe urmă

s-a aruncat în lac. Aseară…Altă pauză. Şi apoi, Carlos Macaya îi spuse:

— Aşa deci.Asta era tot ce avea de spus?— Nu păreţi prea surprins.— Lucilla, vestea asta m-a răscolit. Dar nu sunt în totalitate surprins. Mă temeam că s-

ar putea întâmpla aşa ceva.— De ce?Carlos Macaya îi explică. Cu tot zgomotul făcut de aspirator, Isobel auzi Land Roverul lui Archie, care se

întorcea de la Relkirk. Uruitul atât de familiar al maşinii vechi, urcând dealul dinspre satşi apoi intrând pe alee. Opri aspiratorul şi, privind pe fereastră, zări maşina, cu Conrad lavolan.

Lăsă aspiratorul în mijlocul camerei şi se duse în întâmpinarea lor. Afară, pe uşaprincipală, apoi pe trepte în jos şi peste pietriş. Cei doi coborau deja, iar Archie şchiopătaîngrozitor – asta nu era niciodată un semn bun. Se duse să-l îmbrăţişeze, apoi îl sărută.Era palid ca un cadavru, epuizat de oboseală şi înfrigurat.

— Te-ai întors. Hai înăuntru.Îl luă de mână şi urcară treptele, urmaţi de Conrad. Intrară în casă. Aruncându-i o

privire, Isobel văzu că şi americanul dădea semne de tensiune. Renunţă să le mai punăvreo întrebare şi se concentră asupra unor lucruri mai practice.

— Cred că sunteţi epuizaţi şi lihniţi de foame. N-am gătit nimic, pentru că v-amaşteptat, dar mă ocup îndată de asta. O să vă simţiţi amândoi mai bine după ce veţimânca ceva.

— Grozavă idee, spuse Conrad, dar Archie clătină din cap, în semn de refuz.— Isobel, mai aşteaptă puţin. Trebuie să dau mai întâi un telefon. Trebuie să-l sun pe

Edmund Aird, cred că între timp s-a reparat.— Dragul meu, eu zic că poate să mai aştepte…— Nu, răspunse el, ridicând braţul. Prefer să termin cu asta. Voi doi luaţi-o înainte.

Vin şi eu într-o clipă.Isobel deschise gura, cu gândul să protesteze, dar, reflectând, se hotărî să nu mai

spună nimic. Archie se întoarse şi se îndepărtă încet, greoi, spre bibliotecă. Conrad şiIsobel îl priviră în tăcere şi auziră uşa închizându-se în urma lui.

Schimbară o privire.— Cred că vrea să rămână singur câteva clipe, spuse Isobel.— E de înţeles.Conrad îşi pusese o pereche de cizme verzi de cauciuc şi o haină veche de-a lui Archie.

Avea capul descoperit şi, în spatele ochelarilor, privirea îi era plină de înţelegere.— A fost chiar aşa de rău? întrebă Isobel.

— Da, îi răspunse el cu blândeţe. Da. A fost foarte trist.— Unde aţi găsit-o?— Exact acolo unde ne-a spus Willy. Lângă ecluză.— S-a… Adică, reveni ea, de când era acolo?— Doar de câteva ore.— Da.Numai câteva ore. Nu fusese destul pentru ca trupul ei să se schimbe, să se umfle, să

înceapă să putrezească.— Mă bucur că Willy a găsit-o aşa de repede. Şi a fost drăguţ din partea ta că te-ai dus

cu Archie şi l-ai adus înapoi acasă. Nici n-am cuvinte să spun cât de recunoscătoare îţisunt…

— Era cel mai modest lucru pe care puteam să-l fac.— Da. Chiar că nu prea avem ce face, nu-i aşa?— Nu prea.— Nu. Ei, atunci…Deviaseră de la subiect. Micul dejun.— Sunt sigură că eşti lihnit de foame.— Aşa este. Dar, mai întâi, vreau să-mi scot cizmele şi să mă spăl pe mâini.— Sigur că da. Mă găseşti în bucătărie.Lucilla şi Jeff dispăruseră, cine ştie unde. Isobel luă tigaia şi puse la prăjit alţi

cârnăciori, şuncă, roşii şi ouă. Puse nişte felii de pâine în aparatul de prăjit, făcu niştecafea proaspătă şi aşeză la masă două tacâmuri. Până să vină şi Conrad, masa era aproapegata. Îi turnă o ceaşcă de cafea şi se aşeză lângă el.

— Bea cafeaua cât e fierbinte. Mai am doar să-ţi prăjesc oul. Cum îl preferi? Moale, „cusoarele în sus“, cum zic americanii?

— Aşa zic, Isobel…— Da?Atentă, lăsă tigaia pe aragaz şi se întoarse spre el.— Cred că ar trebui să plec în această după-amiază. Aveţi şi-aşa destule probleme, ca

să mai trebuiască să vă ocupaţi şi de musafiri de prin alte părţi.— Dar credeam că stai până mâine! spuse ea revoltată.— Pot să chem un taxi, să mă mut la Turnhouse…— Vai, Conrad, te rog, nu cumva să-ţi imaginezi că trebuie să pleci…— Nu e momentul cel mai potrivit pentru vizite…— Eu nu te consider un simplu musafir. Pentru mine eşti un prieten. Şi m-aş simţi

foarte prost dacă ţi s-ar părea că trebuie să pleci cu o zi mai devreme. Dar dacă tu preferiaşa, atunci am să înţeleg.

— Nu-i vorba că prefer…

— Ştiu. Te gândeşti la noi. Dar să ştii, în momentul acesta e foarte bine că avem lângănoi nişte prieteni. Uite, de exemplu, în dimineaţa asta. Ce ne-am fi făcut fără tine? Şi suntsigură că Archie va dori să rămâi. Măcar încă o noapte.

— Dacă într-adevăr gândeşti aşa, mi-ar face plăcere să rămân.— Aşa gândesc. Iar când ţi-am spus că te consider un prieten, am fost la fel de sinceră.

Când ai venit la Croy erai un străin şi niciunul dintre noi nu te cunoştea şi nu ştia nimicdespre tine. Acum însă, după numai câteva zile, am impresia că ne cunoaştem de-o viaţă.Sper că vei mai veni şi altă dată să ne vizitezi.

— Mi-ar face plăcere. Mulţumesc.— Şi poţi s-o aduci şi pe fetiţa ta, spuse Isobel, zâmbind. E un loc foarte bun pentru

copii.— Ai grijă! S-ar putea s-o iau în serios.Isobel sparse cu pricepere oul şi-l răsturnă în tigaie.— Când pleci acasă, la fetiţa ta?— Joi.— Vine şi Virginia cu tine?— Nu. În niciun caz acum, după ce Henry s-a întors acasă. Şi-a anulat rezervarea şi o

să-i sune pe bunici, să le explice. Poate că va veni cu Edmund, primăvara viitoare, şiatunci o să ne revedem cu toţii.

— Cred că e dezamăgită. Dar poate că e mai bine aşa. E mai amuzant să mergi înconcediu cu bărbatul tău.

Se aplecă să scoată farfuria lui Conrad din cuptor, puse oul alături de celelalte bunătăţicare se aflau deja acolo şi apoi aşeză farfuria plină pe masă, în faţa lui.

— Acum, apucă-te de astea – dă-i bătaie, cum spune băiatul meu, Hamish.Se uită la ceas.— Ce-o fi făcând Archie? Cred că am să-i duc o ceaşcă de cafea. Sper că nu te

deranjează dacă te las singur.— Nu, deloc. Oricum, am impresia că acesta e cel mai grozav mic dejun pe care l-am

mâncat vreodată.— Îl meriţi cu prisosinţă, îi spuse Isobel. Archie stătea aşezat la birou, pe scaunul care fusese pe vremuri al tatălui său,

înconjurat de lucrurile acestuia. Camera era aşezată spre vest, aşa că, deşi dimineaţa eraînsorită, aici nu bătea soarele. În această clipă, liniştea şi singurătatea îi făceau bine.Doborât de oboseală şi de propria sa disperare, aştepta să adune destul curaj moral ca săridice receptorul, să formeze numărul de la Balnaid şi să vorbească cu Edmund Aird.

Din clipa în care Willy Snoddy reuşise, în sfârşit, să găsească cuvintele potrivite pentrua-i povesti despre clipele de coşmar prin care trecuse, Archie fusese cuprins de o

năuceală care excludea orice acţiune inteligentă. Asemenea unui somnambul în plincoşmar, făcuse tot ceea ce trebuia făcut într-o astfel de situaţie.

Prioritatea numărul unu fusese s-o trezească pe Isobel, s-o ştie alături de el. Numai cuIsobel putea împărţi această durere. Pe urmă, împreună, se duseseră în dormitorulPandorei, dezordonat ca de obicei, ca şi cum tocmai plecase din cameră. Isobel fusese ceacare trăsese draperiile şi deschisese toate ferestrele, să alunge mirosul sufocant alparfumului vărsat, irosit. Isobel fusese cea care descoperise scrisoarea pe birou şi i-odăduse lui Archie.

Şi apoi, împreună, citiseră ultima scrisoare scrisă de Pandora.Urmase tot şirul de lucruri dureroase, inevitabile. Telefonul la poliţie şi aşteptarea care

păruse interminabilă, până când vehiculul oficial, cu doctorul la bord, ajunsese la Croy.Drumul lung până la lac, greu şi mult prea încet, pe cărarea abruptă şi plină de hârtoape.Operaţia cumplită şi sfâşietoare de a scoate din lac corpul neînsufleţit al surorii sale.

Ironia acestei situaţii era propria lui lipsă de speranţă. De-abia credea că reuşise sădepăşească amintirile din Irlanda de Nord şi soarta făcea ca pe umerii lui să cadă aceastănouă oroare. Imaginea Pandorei, ca o păpuşă îmbibată de apă, dusă de curent pânădincolo de porţile ecluzei. Faţa ca de ceară, meşele de păr ud care, ca nişte frânghii, serăsuceau în jurul gâtului ei. Braţele albe, subţiri şi decolorate, ca nişte nuiele în derivă şivoalurile suprapuse ale rochiei, încurcate printre crengi rupte şi trestii dezrădăcinate.

Ce minunat ar fi fost dacă imposibilul ar fi devenit posibil şi imaginea aceea ar fi pututfi smulsă pentru totdeauna din inima şi din privirea sa.

O ă şi trase scrisoarea mai aproape. O foaie de hârtie albastră, groasă, pe care eraimprimată adresa domeniului Croy şi scrisul mâzgălit al Pandorei, neformat, ca al unuicopil. O umbră de zâmbet îi trecu peste buze, căci îşi amintise cum niciodată nu reuşisePandora să înveţe ceva ca lumea, astfel că, la sfârşitul zilelor ei, tot nu scria prea bine.

Vineri seara.Dragul meu Archie. Odată, am fost la o înmormântare şi un bărbat s-a ridicat şi a citit ceva aşa de drăguţ

despre cei morţi care, de fapt, nu fac decât să treacă într-o cameră alăturată, nici nefericiţi, nici trişti, ci continuândsă râdă de aceleaşi glume ca altă dată. Dacă se întâmplă să-mi faci o frumoasă înmormântare creştinească (şi cineştie, poate că vei fi atât de supărat, încât ai să mă arunci peste mormanul de bălegar al lui Isobel), atunci ar fiminunat dacă s-ar găsi cineva care să citească acelaşi lucru despre mine. Lăsă scrisoarea pe birou şi privi absent spre perete, pe deasupra ochelarilor. Lucrul cel

mai ciudat era că ştia precis la ce pasaj se referea Pandora. Îl ştia, pentru că îl citise chiarel, cu voce tare, în biserică, la funeraliile tatălui său. (Dar Pandora n-avea de unde să ştieasta, pentru că nu fusese acolo.) Mai mult chiar, pentru a nu face vreo greşeală, copleşitde emoţia îndeplinirii acestei îndatoriri, făcuse chiar mai multe repetiţii de unul singur şiajunsese să-l înveţe pe dinafară.

Moartea nu înseamnă nimic. Nu contează. N-am făcut decât să mă strecor în camera cealaltă. Totul rămâne

exact aşa cum a fost. Eu sunt eu şi tu eşti tu, iar viaţa de demult, trăită împreună şi pe care am iubit-o din toateputerile e neatinsă, neschimbată. Între noi doi continuă să existe ceea ce a existat întotdeauna. Spune-mi pe nume,ca şi până acum. Vorbeşte cu sinceritate despre mine, ca şi până acum. Nu-ţi schimba tonul vocii. Nu arbora un

aer forţat, solemn sau trist. Încearcă să râzi, aşa cum râdeam împreună de glumele care ni se păreau la fel de bune.Glumeşte, zâmbeşte, gândeşte-te la mine, roagă-te pentru mine. Fie ca numele meu să fie rostit în familie, la fel caşi până acum. Fără efort, fără nicio umbră de îndoială. Sensul vieţii este etern. Acelaşi, mereu. Există ocontinuitate absolută, care nu poate fi frântă. Ce este oare moartea, decât un accident neglijabil? De ce să fiuuitată, numai pentru că am dispărut? Sunt aici, în aşteptarea ta, într-un interval, undeva, foarte aproape, dupăcolţ. Totul e bine.

Totul e bine.Dar bătrânul Lord Balmerino nu-şi luase viaţa.

Archie, am fost foarte practică şi foarte rezonabilă şi am făcut un testament, prin care ţi-am lăsat moşteniretoate bunurile mele pământeşti. Poate că ar trebui să iei legătura cu avocatul meu din New York. Îl cheamă RyanTyndall şi ai să-i găseşti adresa şi numărul de telefon în carneţelul meu. (E un om foarte drăguţ.) Ştiu că aţi avutimpresia că am cheltuit fără socoteală, dar precis că mai sunt destui bani în bancă, pe lângă tot felul de acţiuni şide titluri de proprietate, ba chiar şi actele unei proprietăţi mititele în California. Şi, bineînţeles, casa din Mallorca.Poţi face orice doreşti cu ea, s-o vinzi sau s-o păstrezi. (Ar fi un loc minunat de vacanţă pentru tine şi Isobel.) Dar,indiferent ce vei face, ai grijă ca Seraphina şi Mario să fie răsplătiţi.

Îmi place să cred că vei folosi o parte din aceşti bani ca să transformi grajdul sau hambarul într-un atelier, săîncepi să produci în serie păpuşi din acelea de lemn, atât de reuşite şi să le vinzi în toată lumea cu un profitfabulos. Ştiu că poţi s-o faci. Nu e nevoie decât de puţină îndrăzneală. Iar dacă partea tehnică a afacerii ţi se paredescurajatoare, sunt sigură că Edmund te poate sfătui şi ajuta.

Dragul meu, îmi pare cumplit de rău de toate astea. Dar, pur şi simplu, lucrurile au devenit dintr-odată preacomplicate şi e un efort mult prea mare, iar eu nu mai am energia necesară ca să lupt. N-am reuşit niciodată să fiucurajoasă, de neclintit.

A fost o viaţă tare nostimă.Vă ador pe amândoi şi vă dăruiesc dragostea mea.

Pandora Sunt sigură că Edmund te poate sfătui şi ajuta.Iarăşi Edmund.Se gândi la cealaltă scrisoare, aflată în siguranţă, în sertarul biroului. Găsi cheia şi

deschise sertarul, apoi scoase scrisoarea. Plicul trimis „par avion“, îndoit la colţuri şiboţit, pe care Pandora scrisese numele lui, pe adresa de la Berlin; ştampila avea o datadin 1967.

Scoase din plic cele două file subţiri, mâzgălite cu acelaşi scris copilăresc. Le desfăcu.

Dragul meu Archie. A fost o nunt ă minunată şi sper că tu şi Isobel sunteţi fericiţi, că aţi petrecut o lună demiere grozavă şi că vă simţiţi bine la Berlin, dar, vai, mi-e aşa de dor de voi! Totul este groaznic, pentru că toţi ceipe care îi iubesc au plecat. Nu mai am pe nimeni cu care să stau de vorbă. Nu pot vorbi cu mami şi cu tati, pentrucă e vorba despre Edmund. Nu te surprinde, nu-i aşa? Pentru că ştiai precis. Nu ştiu cum de nu mi-am dat seamapână acum, dar cred că l-am iubit dintotdeauna, pentru că, atunci când l-am revăzut, în cele câteva zile dinaintede nuntă, mi-am dat seama dintr-odată că niciodată n-a existat şi n-ar fi putut să existe altcineva, iar de acumînainte va fi la fel. Iar lucrul cel mai tragic, oribil, de nesuportat este că el e căsătorit cu altcineva. Dar ne iubim.Pot s-o scriu cu majuscule. NE IUBIM. Dar n-am voie să spun nimănui, din cauză că el e însurat cu Caroline şi arecopilul şi aşa mai departe. S-a întors la ea, dar n-o iubeşte, Archie. Mă iubeşte pe mine, iar eu am rămas fără elaici, legată de mâini şi de picioare şi am atâta nevoie de tine, iar tu eşti la Berlin. A spus c ă o să-mi scrie, dar eplecat de o lună şi n-am nicio veste de la el şi nu mai suport, nu ştiu ce să fac. Ştiu că nu e drept să strici ocăsnicie, dar nu-i vorba de asta, pentru că Edmund a fost al meu cu mult înaintea ei. Ştiu că tu nu poţi face nimicca să mă ajuţi, dar trebuia să spun cuiva. N-am crezut că te poţi simţi aşa de singur la Croy şi mă port îngrozitorcu mami şi cu tati, dar nu mă pot stăpâni. Nu pot rămâne aici o veşnicie, căci mă tem că aş înnebuni. Numai ţiepot să-ţi spun asta. Cu toată dragostea, a ta înlăcrimată, Pandora. Înainte, această disperare adolescentină i se păruse teribil de dureroasă. Acum, în

lumina tragediei din acea dimineaţă, ea dobândise o semnificaţie şi mai gravă. Îşi acoperiochii cu palmele. În spatele lui, uşa de deschise.

— Archie…Era Isobel.

— Ţi-am adus nişte cafea.Archie nu se întoarse. Ea se aplecă peste umărul lui şi puse ceaşca de cafea fierbinte,

parfumată, pe birou, în faţa lui, apoi îl cuprinse cu braţele pe după gât şi îşi apăsăobrazul cald de obrazul lui.

— De ce-ţi trebuie atâta timp? Ce faci aici?— Citesc, răspunse Archie, lăsând scrisoarea pe masă.Isobel ezită, apoi spuse:— E scrisoarea pe care Pandora ţi-a trimis-o la puţin timp după ce ne-am căsătorit.— Da.— N-am ştiut că ai păstrat-o. De ce, Archie?— Nu m-a lăsat sufletul s-o rup şi s-o arunc.— Ce trist. Sărmana copilă. I-ai telefonat lui Edmund?— Nu. Încă nu.— Nu ştii ce să-i spui, nu-i aşa?— Nu ştiu ce să cred.— Poate într-adevăr mai era îndrăgostită de el. Poate de asta a venit acasă. Şi atunci l-a

revăzut cu Virginia şi Alexa şi Henry şi n-avea de ce să-şi mai facă speranţe.Isobel dădea glas celor mai ascunse temeri ale sale, acelor lucruri pe care se ferea să le

exprime. El n-ar fi putut să le pună în cuvinte, dar o făcuse Isobel în locul lui şi, auzind-o,simţi o nesfârşită recunoştinţă pentru judecata şi curajul de care dădea dovadă. Pentru căacum puteau vorbi, în sfârşit, despre asta.

— Da, admise el. De asta mi-e teamă.— Era aşa o drăcoaică. Mereu fermecătoare. Generoasă şi amuzantă. Dar, ştii, Archie,

uneori era neîndurătoare. Dacă dorea ceva, ar fi fost în stare de orice ca să-l obţină. Dacă-şi punea mintea cu ceva, ceilalţi nu mai contau.

— Ştiu. A fost vina noastră. Cu toţii am răsfăţat-o, i-am făcut toate poftele…— Cred că nici nu s-ar fi putut altfel…— Avea numai optsprezece ani când s-a încurcat cu el. Edmund avea douăzeci şi nouă.

Era însurat şi avea un copil. Ştiu că Pandora s-a aruncat în braţele lui, dar în loc s-orefuze, şi-a ignorat toate responsabilităţile, le-a aruncat pe fereastră. Ea era ca o flacără şila asta s-a adăugat propria lui forţă; rezultatul a fost o adevărată explozie.

— Ai vorbit vreodată cu Edmund despre asta?— Nu. Odată, aş fi putut s-o fac. Dar după aceea, nu s-a mai putut. Din cauza lui a

fugit Pandora de-acasă. Din cauza lui nu s-a mai întors niciodată înapoi.— Archie, tu nu l-ai iertat niciodată, nu?— N-aş putea să spun că am reuşit.— De asta eziţi acum? De asta nu l-ai sunat?— Dacă toate deducţiile noastre sunt adevărate, n-aş vrea să încarc conştiinţa celui mai

mare duşman al meu cu o asemenea povară.— Archie, nu pot să cred că tu…Tăcu brusc, ridicând capul, atentă. Din spatele uşii închise se auzeau paşi de-a lungul

holului.— Mami!Era Lucilla.— Suntem în bibliotecă.Uşa se crăpă puţin.— Pot să intru? Nu vă deranjez?— Sigur că nu, draga mea. Vino înăuntru.Lucilla închise uşa în urma ei. Părea să fi plâns, dar acum lacrimile se uscaseră. Archie

întinse o mână spre ea, iar Lucilla îl luă de mână şi se aplecă să-l sărute pe obraz.— Îmi pare nespus de rău.Se aşeză pe marginea biroului, în faţa părinţilor ei.— Vreau să vă spun ceva. E foarte trist şi sper să nu vă îndurerez prea tare…— Despre Pandora?— Da. Am aflat de ce a făcut-o.În aşteptare, cei doi îşi priveau fiica tăcuţi.— Ştiţi… avea cancer în ultima fază.Vorbea abia şoptit, dar calm şi decis. Isobel o privi şi, dincolo de trăsăturile tinereşti,

intui o teribilă forţă interioară şi înţelese că, la nouăsprezece ani, Lucilla se maturizasedintr-odată. Copilul dispăruse fără urmă. Lucilla n-avea să mai fie copila pe care o ştia.

— Cancer?— Da.— De unde ştii?— Când eu şi Jeff ne-am dus la ea, în Mallorca, în după-amiaza în care am ajuns era la

ea un bărbat, Carlos Macaya. Ţi-am vorbit despre el, tată. Era foarte atrăgător şi noi amfost convinşi că era iubitul ei. Dar nu era aşa. Era doctorul ei curant. Jeff a fost cel care şi-a amintit de el şi a propus să-l sunăm, în speranţa că ar putea şti ceva ce noi nu ştiam. I-am găsit numele şi numărul de telefon în carneţelul ei de adrese şi atunci ne-am datseama că e doctor, şi nu doar un simplu prieten. Aşa că am sunat la Mallorca şi am vorbitcu el. El ne-a spus totul.

— El a tratat-o?— Da. Dar cred că i s-a părut o muncă foarte dificilă şi fără nicio satisfacţie. Şi-a dat

seama că e ceva în neregulă atunci când ea a început să slăbească dintr-odată, dar aconvins-o foarte greu să vină la consultaţie. Chiar şi atunci, refuza să vadă realitatea şi nurespecta programările. Când, în sfârşit, a reuşit s-o aducă în clinica lui, a constatat căboala evolua de multă vreme. În plus, a descoperit un carcinom la unul din sâni. A făcut

o biopsie şi a trimis prelevarea la spitalul din Palma, pentru un raport patologic. Eramalignă şi se putea răspândi în organism. Aşa că s-a dus la Pandora şi i-a spus că trebuiesă se opereze, să facă o mastectomie, iar apoi nişte şedinţe de chimioterapie. Asta venisesă-i spună în ziua în care eu şi Jeff am apărut acolo. Dar ea l-a refuzat categoric. I-a spuscă nimic n-ar putea s-o convingă să îndure tratamentul ulterior, cu radiaţii şichimioterapie. Nu-i putea garanta o vindecare completă… presupun că boala evoluaseprea mult… dar i-a spus că, dacă îşi duce viaţa în acelaşi ritm ca şi până atunci, n-aveaşanse să trăiască prea mult.

— Avea dureri?— Câteodată. Lua medicamente. Droguri destul de puternice. De asta era mereu aşa

de obosită. Nu cred că a suferit foarte mult, dar, desigur, cu timpul i-ar fi fost din ce în cemai greu.

Cancer.Archie rosti cuvântul acela, cu toată rezonanţa lui de finalitate. Sfârşitul. Linia dublă,

de sub orice şir de cifre.— Nu mi-a trecut nicio clipă prin minte. N-am avut nici cea mai mică bănuială. Dar ar

fi trebuit să ne dăm seama. Nu mai rămăsese nimic din ea. Ar fi trebuit să ştim…— Ah, tată…— De ce nu ne-a spus… Am fi putut s-o ajutăm…— Nu, n-aveai cum s-o ajuţi. Şi nu ţi-ar fi spus. Nu înţelegi? Ultimul lucru pe care şi l-

ar fi dorit ar fi fost ca tu şi mama să aflaţi despre asta. Dorea numai să se întoarcă laCroy, pentru ca totul să redevină aşa cum a fost. Septembrie. Petreceri, mici escapade lacumpărături, în Relkirk şi un du-te-vino de lume şi casa plină de musafiri. Nicio urmă detristeţe. Nicio vorbă despre moarte. Chiar asta i-aţi dăruit. Petrecerea de la Verena a fostscuza perfectă, la momentul potrivit, pentru ca Pandora să-şi găsească o scuză să revinăacasă şi să ducă la bun sfârşit ceea ce cred că a plănuit de la bun început.

— Doctorul ştia?— Nu ştia precis. Dar mi-a spus că nu i-ar fi permis să facă drumul acela atât de lung,

prin Spania şi Franţa, dacă eu şi Jeff n-am fi fost lângă ea.— Dar a înţeles ce-şi pusese în gând?— Nu ştiu. N-am putut să-l întreb. Dar presupun că da. O cunoştea foarte bine. Şi cred

că ţinea foarte mult la ea.— Cum a putut s-o lase să plece aşa? spuse Archie.— Nu trebuie să-l învinovăţeşti pe Carlos, tată. El a făcut tot ce s-a putut ca s-o

convingă să meargă la spital, să încerce să se lupte pentru această unică şansă, oricât demică ar fi fost ea. Dar Pandora a rămas neînduplecată.

— Deci, a venit să moară acasă?— Nu numai asta. A venit acasă pentru a fi cu tine, pentru a fi la Croy. Pentru ca noi să

ne simţim bine, să ne poată face nişte cadouri minunate şi să ne facă să râdem. S-a întorsîn copilărie, la locurile pe care le iubea şi le ţinea minte. Casa, valea, dealurile, lacul. Dacăne gândim bine, e nevoie de mult curaj pentru asta. Dar asta nu face lucrurile maisuportabile pentru tine. Îmi pare rău. Mă doare că a trebuit să-ţi spun. Sper, totuşi, căacum îţi este ceva mai uşor să înţelegi.

Lucilla tăcu, gândindu-se la toate astea. Apoi reluă, cu o voce tremurătoare, din caredispăruse toată forţa de până atunci:

— Deşi, n-aş zice că înţelegerea ajută prea mult.Sub privirile mamei sale, Lucilla se pierdu dintr-odată, ca un copil, iar lacrimile îi

umplură ochii, curgându-i pe obraji.— A fost atât de drăguţă cu Jeff şi cu mine… ne-am distrat aşa de bine împreună… iar

acum mi se pare că s-a stins o lumină din viaţa noastră…— Of, draga mea…Isobel nu mai putea suporta. Porni spre Lucilla şi-i cuprinse umerii slăbuţi în braţe.— Ştiu. Îmi pare aşa de rău. Dar ai fost foarte curajoasă… şi nu eşti singura care

gândeşte aşa, pentru că o să ne lipsească tuturor. Şi cred că trebuie să-i fim recunoscătoripentru că s-a întors acasă. Cât de cumplit ar fi fost să n-o mai vedem niciodată! Tu aiadus-o înapoi la noi, chiar dacă numai pentru puţin timp…

După o vreme, Lucilla se calmă şi se opri din plâns. Isobel îi dădu o batistă să-şi suflenasul.

— Am plâns şi mai înainte şi speram că pot să mă abţin. Ştiţi, Jeff mi-a propus să pleccu el în Australia, iar eu n-am de gând să mă duc. Pentru cine ştie ce motiv stupid, chiarşi asta m-a făcut să plâng…

— Of, Lucilla…— Vreau să rămân acasă o vreme. Asta, dacă tu şi tata mă puteţi suporta în preajma

voastră.— Nu există vreun alt lucru care să ne facă mai mare plăcere.— Şi mie la fel.Lucilla îi zâmbi mamei sale printre lacrimi, îşi suflă nasul, hotărâtă să termine cu

plânsul şi sări în picioare.— Acum vă las, le spuse. Dar, tată, te rog să vii repede şi să mănânci ceva. Ai să te

simţi mai bine.— Am să vin, îi promise el.— Mă duc să mă asigur că mâncăii ăia doi n-au înfulecat toată şunca, rosti ea zâmbind

şi porni spre uşă. Să nu întârzii mult.— N-am să întârzii, draga mea. Şi-ţi mulţumesc.Lucilla plecă, lăsându-i singuri. După o vreme, Isobel se desprinse de lângă Archie şi

merse la fereastră. De partea cealaltă se afla grădina, apoi terenul de crichet şi

balansoarul singuratic. Soarele nu ajunsese încă până la peluză şi iarba mai era umedă deroua nopţii. Zări mestecenii argintii cu frunzele îngălbenite. Curând aveau să cadă,lăsând crengile golaşe întreaga iarnă.

— Săraca Pandora, spuse ea, într-un târziu. Dar cred că înţeleg.Îşi ridică privirea spre dealuri, spre cer şi zări norii grei, de ploaie, care se apropiau

ameninţători dinspre vest. Soare la ora şapte, ploaie la unsprezece. Cea mai bună parte azilei trecuse.

— Archie?— Da.— Nu-i aşa că toate astea îl absolvă pe Edmund de orice vină?— Da.Isobel se întoarse cu spatele la fereastră. Archie o privea.— Cred că acum poţi să-l suni, Archie, îi spuse, zâmbind. Şi mai cred că e timpul să

ierţi. S-a terminat, Archie. Edie, cu răsuflarea tăiată după urcuşul dealului, înainta cu paşi grăbiţi, pe drumul ce

ducea la Pennyburn.Părea ciudat să facă lucrul acesta într-o sâmbătă. Sâmbăta era una dintre puţinele zile

ale săptămânii pe care Edie le păstra pentru sine; atunci se ocupa de căsuţa ei sau degrădină, dacă era vreme frumoasă; făcea ordine în dulapuri ori punea la copt tot felul debunătăţi.

De dimineaţă pusese un rând întreg de rufe afară, la soare şi apoi trecuse strada, pânăla magazinul doamnei Ishak, să cumpere nişte alimente şi ziarul de dimineaţă. Luase şi orevistă, People ’s Friend, şi o cutie cu bomboane pentru Lo ie, fiindcă intenţiona să prindăautobuzul de după-masă spre Relkirk şi să-i facă o vizită nefericitei sale verişoare. Sesimţea vinovată faţă de sărmana Lo ie, dar era şi puţin necăjită, pentru că Lo ie îi furasepuloverul cel nou, lila. Cei de la poliţie n-aveau de unde să ştie al cui era, dar Edie erahotărâtă să şi-l ia înapoi. Un spălat bun şi putea să-l poarte din nou. Săraca Lo ie…Eventual, pe lângă revistă şi cutia cu bomboane, avea să culeagă şi nişte margareteMichaelmas din grădină, să-i înveselească puţin camera de spital, atât de impersonală.Nu se aştepta la mulţumiri pentru eforturile sale, dar, oricum, şi-ar fi uşurat conştiinţa.Amărâta de Lo ie nu putea fi, pur şi simplu, abandonată, numai pentru că încurcase atâtde tare lucrurile.

Totul era perfect pus la punct.Dar apoi, tocmai când pusese la încălzit o porţie de supă, îşi făcuse apariţia şi

Edmund. Venea direct de la Pennyburn şi, înainte de asta, de la Croy. Aducea cu sine oveste cumplită şi, după ce află ce se întâmplase, Edie uită cu totul de Lo ie. Se alesesepraful de tot programul din acea zi. Reflectase, apoi îl schimbase în totalitate. Ce

sentiment ciudat… Ce încurcătură.Citea câteodată, prin ziare, despre câte o familie, plecată într-o excursie plăcută, ce nu

prevestea nimic rău sau, poate, în vizită la prieteni; un accident le distrugea vieţile pentrutotdeauna. O ambuscadă pe autostradă, cu morţi şi răniţi şi maşini distruse, care blocauşoseaua. Acum se simţea ca şi cum ar fi fost, dacă nu implicată, cel puţin martoră la unasemenea dezastru, rămasă acolo, printre sfărâmături, convinsă însă că nu se putea să nuaibă cu ce să fie de folos.

— I-am povestit mamei, îi spusese Edmund, dar e singură. Am rugat-o să vină cu minela Balnaid, la prânz şi să-şi petreacă ziua cu noi, dar m-a refuzat. A spus că vrea să fiesingură.

— Mă duc eu la ea.— Ţi-aş fi recunoscător. Dacă există o persoană în lume cu care să vrea să stea de

vorbă, atunci aceea eşti dumneata.Aşa că Edie luase oala de supă de pe foc, îşi pusese haina şi pantofii de stradă. În

geanta ei încăpătoare îşi pusese ochelarii şi lucrul de mână, apoi închisese uşa şi pornisespre Pennyburn.

Ajunsese. Intră prin bucătărie. Totul era strâns şi curat. Doamna Aird spălase vaseledupă micul dejun şi le pusese pe toate la locul lor. Ba chiar măturase şi podeaua.

— Doamnă Aird!Îşi lăsă geanta pe masă şi, cu haina pe ea, trecu prin hol şi deschise uşa sufrageriei. Era

acolo. Stătea nemişcată în fotoliu, privind fix spre vatra fără foc. Nu tricota, nu cosea, nucitea ziarul – stătea, pur şi simplu. În cameră era frig. De dimineaţă fusese soare, daracum se înnorase şi, fără căldura soarelui care să pătrundă prin fereastră, orice urmă deconfort părea să fi dispărut.

— Doamnă Aird!Surprinsă, Violet îşi întoarse capul, iar Edie, şocată, văzu în faţa ei, pentru prima dată

în viaţa ei, o femeie bătrână, pierdută, năucită – aproape infirmă. Pentru o clipă, Vi oaţinti cu o privire opacă, de parcă n-ar fi recunoscut-o. Apoi, în sfârşit, se lumină şi pefaţa ei se citi un sentiment de uşurare.

— Ah, Edie!Edie închise uşa în urma ei.— Da, eu sunt.— Ce-i cu tine aici?— A trecut Edmund pe la mine, să-mi spună ce s-a întâmplat cu Pandora. Ce grozăvie!

Mi-a spus că eşti singură. Că, poate, ţi-ar face plăcere să stai cu cineva de vorbă…— Numai cu tine, Edie. Cu nimeni altcineva. El voia să mă duc la Balnaid cu el. Dar n-

am avut destulă forţă pentru asta. N-aş fi putut. Cu copiii trebuie să bravezi, să fii tu ceacare îi îmbărbătează. Şi, într-un fel, cred că nu mai am destulă energie să mai consolez pe

cineva. Cel puţin deocamdată. Mâine o să-mi fie mai bine.Edie privi în jur.— E groaznic de frig aici.— Cred că da. Nu mi-am dat seama, spuse Violet, privind spre cămin. M-am trezit

destul de devreme dimineaţă. Am pregătit tot ce trebuia. Am curăţat chiar eu cenuşa şiam adus cărbuni. Însă n-am mai reuşit să aprind focul.

— Se face imediat.Edie îşi scoase haina şi o puse pe un scaun, apoi îngenunche pe covoraşul de lângă

cămin, aplecându-se, cu toată greutatea, pe genunchii groşi, să ia cutia cu chibrituri.Aprinse o bucată de hârtie şi aşteptă până ce surcelele, apoi cărbunii prinseră să ardă.Limbi de foc se ridicau, din ce în ce mai puternice.

— Uite, Edie, stau aici copleşită de ruşine, spuse Violet. Ar fi trebuit să avem mai multspirit de observaţie. Trebuia să ne dăm seama că Pandora era bolnavă, poate chiar pemoarte. Era aşa de slabă – numai piele şi oase. Trebuia să fi văzut noi înşine că nu eratotul în regulă cu ea. Cât despre mine, eram prea preocupată de propria familie ca să mămai gândesc, măcar şi în treacăt, la Pandora. Poate că, dacă m-aş fi gândit mai puţin lamine, aş fi intuit că se întâmplă ceva grav.

Ridică din umeri, oftând.— Şi totuşi, a fost aceeaşi dintotdeauna. Frumoasă, cochetă, amuzantă. Fascinantă.— Întotdeauna a fost o figură.Edie luă câteva lemne şi le aşeză peste cărbunii aprinşi. Apoi, cu oarecare efort, se

ridică în picioare şi se duse să se aşeze pe scaunul din faţa lui Violet. Îşi pusese fusta ceabună de tweed şi puloverul din lână de Shetland, cu un model în culori vii în jurulgâtului. Era roşie la faţă de efort, după lungul drum în sus pe deal. Acum, cu focul aprinsşi cu Edie alături, de cealaltă parte a căminului. Violet prinsese iarăşi viaţă şi nu se maisimţea atât de nefericită.

— Am auzit, începu Edie pe un ton uşor, de conversaţii, că Willy Snoddy a fost cel carea găsit-o.

— Da. Săracul Willy. Nu mă-ndoiesc că, după o asemenea experienţă, nu se maitrezeşte din beţie cel puţin vreo câteva zile.

— Cancerul este o boală teribilă. Dar să-ţi iei singur viaţa… Edie clătină din cap. Nuînţeleg cum de poate cineva să facă aşa ceva.

— Cred că trebuie să înţelegem, Edie, altfel n-o s-o mai iertăm niciodată…— … Dar familia Balmerino. Şi micuţa Lucilla. La ei nu s-a gândit?— Sunt sigură că s-a gândit. Şi totuşi, poate că nu s-a gândit prea mult la altcineva în

afară de ea însăşi. Şi era aşa de drăguţă, de atrăgătoare pentru bărbaţi. Micile poveşti dedragoste au constituit întotdeauna sarea şi piperul vieţii ei. Ca s-o înţelegem, trebuie săne imaginăm viitorul ei, aşa cum şi l-a imaginat şi ea, probabil. Bolnavă, mutilată de

operaţie, luptându-se cu boala, pierzându-şi tot părul acela frumos, lipsită de toatefarmecele ei.

Focul trosnea în vatră. Violet întinse mâinile spre el să se încălzească.— Nu. N-ar fi suportat toate astea, Edie. Nu aşa, singură, cum era.— Dar Edmund? întrebă Edie.N-aveau secrete una faţă de cealaltă. Era foarte bine aşa.— Doar l-ai văzut, Edie.— Dar nu mi-a spus prea multe.— Mie mi-a spus destule. Normal că e răscolit de moartea Pandorei, ca noi toţi, dar

cred că nu mai mult decât noi. Şi mai cred că acum va trece cu bine peste acest moment,pentru că îi are alături pe Virginia, pe Alexa, pe Henry. Drăguţul de Henry. Şi, cine ştie,poate că şi pe Noel Keeling. Ceva îmi spune că, foarte curând, Noel va face parte dinfamilie.

— Adevărat?— Aşa simt eu, Edie. Va trebui să aşteptăm, să vedem cum decurg lucrurile. În plus,

Edmund mi-a spus că intenţionează să-şi ia un mic concediu. Vrea să petreacă o vreme cuVirginia şi cu Henry şi desigur că va trebui să fie pe aproape în următoarele zile, ca să-lconsoleze pe Archie Balmerino. Vor fi atâtea de făcut. O anchetă a accidentului esteinevitabilă, iar apoi, după ce se va trece peste acest obstacol, înmormântarea şi momentultrist, răscolitor când trebuie să iei totul de la început. După ce se vor termina toate astea,Edmund şi Archie au de gând să meargă împreună la pescuit câteva zile, poate înSutherland. Ştii, lucrul ăsta îmi umple inima de bucurie. L-am iubit întotdeauna peEdmund, Edie, dar în ultima vreme n-am fost prea mulţumită de purtarea lui. Dar cred cătotul s-a schimbat acum. Poate că şi-a dat seama că, în viaţă, lucrurile mici sunt câteodatăinfinit mai importante decât cele mari. Şi e o mângâiere să constat că, din aceastătragedie cumplită şi inutilă, a ieşit măcar un singur lucru bun. Acela că Archie şiEdmund sunt iarăşi prieteni buni, aşa cum erau pe vremuri.

— Le-a trebuit cam mult timp, sublinie Edie, realistă ca întotdeauna şi fără să se teamăsă rostească adevărul. Peste douăzeci de ani.

— Da. Însă, la urma urmelor, Edmund s-a purtat foarte urât. Cred că amândouă ştimacest lucru.

Edie rămase tăcută o vreme, apoi rosti un singur comentariu.— Mama Alexei… era o femeie foarte rece.Nu era o scuză prea grozavă, dar loialitatea ei faţă de Edmund o umplu pe Violet de

bucurie.— Ei, tu ştii cel mai bine, Edie. Ai stat cu ei la Londra. Îi cunoşteai bine pe amândoi,

poate mai bine decât oricare dintre noi.— O cucoană destul de drăguţă, dar rece.

De pe poliţa căminului, micuţul ceas aurit bătu ora exactă. Era unu fix. Edie îşi ridicăprivirea, surprinsă. Ce repede trecuse timpul!

— Ia te uită, zise ea. Deja e ora unu. Precis că ţi-e foame. Mă duc la bucătărie să văd cegăsesc pe-acolo. Mai e şi o bucată de friptură înăbuşită, pe care am lăsat-o ieri în cămară.O s-o pun la încălzit. E destul pentru amândouă. Ce zici? Putem mânca aici, pe câte otăviţă, lângă foc.

— E cel mai bun lucru pe care l-am putea face. Şi ce zici de câte un pahar de sherry, săne mai înveselim niţel?

Edie mormăi ceva, în semn de dezaprobare, dar zâmbea. Se ridică în picioare şi pornispre uşă.

— A, Edie, rămâi cu mine după aceea, nu? Să ne petrecem după-amiaza împreună, săvorbim despre vremurile de demult.

— Mi-ar face plăcere, îi răspunse Edie. Nici nu mă gândesc să-mi petrec ziua de azi deuna singură. Mi-am adus şi lucrul de mână.

Cu aceste cuvinte, ieşi din cameră. O clipă mai târziu, Violet o auzi umblând prinbucătărie, deschizând şi apoi închizând uşa de la cămară. Zgomotele astea o linişteau, ofăceau să nu se mai simtă singură. Se ridică în picioare, ţinându-se de poliţa căminuluipână când sângele îi reveni în picioare. În spatele ceasului se afla invitaţia, rămasă acolode câteva săptămâni. Se îndoise şi era plină de fum de la foc.

Doamna Angus SteyntonLa reşedinţa familieiPentru Katy

O luă de la locul ei, o mai citi încă o dată, apoi o rupse în bucăţele, pe care le aruncă în

foc. Se aprinseră imediat, arzând până se făcură scrum, dispărând pentru totdeauna.Porni spre uşa care dădea în grădină, o deschise, coborî cele câteva trepte şi ieşi pe

pajiştea în pantă. Acum, după ce soarele fusese acoperit de norii grei, cenuşii, se făcusefrig. Mai frig decât în toată acea toamnă. Septembrie se apropia de sfârşit şi, în curând,aveau să înceapă furtunile de iarnă.

Se îndreptă spre capătul grădinii şi se opri acolo unde gardul viu se întrerupea, săadmire panorama minunată care se deschidea spre sud. Valea, râul, dealurile dindepărtare; astăzi lipsite de soare, sumbre, dar frumoase. Pentru totdeauna, frumoase.Niciodată nu avea să se sature de ele. Niciodată nu avea să se sature de viaţă.

Se gândi la Pandora. Şi la Geordie. Geordie, oriunde s-ar fi aflat, avea să aibă grijă dePandora. Se gândi la Edie şi, pentru prima dată în viaţă, îi trecu prin minte că s-ar fi pututîntâmpla ca prietena ei cea mai dragă să moară înaintea ei, s-o lase fără niciun altcontemporan prin preajmă, la care să poată apela atunci când avea nevoie de mângâiere.Nimeni cu care să poată vorbi, să-şi amintească de zilele trecute.

Rosti o rugăciune. „Ştiu că sunt îngrozitor de egoistă, dar, Doamne, te rog să mă iei pe

mine înainte de Edie, pentru că, fără ea, nu cred că aş mai putea suporta să trăiesc. Nucred că aş mai suporta bătrâneţea.“

Un sunet îi atrase atenţia. Venea de sus, de departe, de dincolo de norii ce se adunaucu repeziciune. Ţipete şi gâgâit de păsări, familiar şi obsedant. Se întorceau gâştelesălbatice. Erau primele pe care le auzea, din primăvară, când plecaseră spre nord. Privispre cer, închizând ochii pe jumătate, căutându-le. Şi chiar atunci, norii se despicarăpentru o clipă şi Violet le zări – un singur stol, făcându-și drum spre sud, avangardamiilor de păsări, care erau deja pe drum.

Veniseră cam devreme. Plecaseră târziu şi reveneau devreme. Poate că se apropiafrigul. Poate că avea să fie o iarnă grea.

Dar, până acum, supravieţuise şi altor ierni grele, iar aceasta n-avea cum să fie maicumplită decât altele. De fapt, avea să fie mai bună, probabil, pentru că simţea, într-unmod ciudat, că-şi redobândise familia şi ştia că, împreună, cei din neamul Aird erausuficient de puternici pentru a face faţă tuturor obstacolelor pe care soarta le-ar fi ridicatîn faţa lor. Acesta era lucrul cel mai important. Faptul că erau împreună, uniţi. Aceastaera forţa lor. Familia ei care ştia să depăşească trecutul, fără să piardă din vedere că,dincolo de iarnă, o nouă primăvară îşi aştepta rândul.

— Doamnă Aird!Se întoarse şi o văzu pe Edie, în dreptul uşii deschise. Îşi legase un şorţ de-al lui Violet

peste fusta cea bună, iar părul cărunt îi flutura în vânt.— Haideţi la masă!Violet zâmbi şi-i făcu un semn cu mâna.— Vin acum, Edie.Porni spre casă… cu paşi rari la început, apoi mai energici… înapoi, pe pajiştea

înclinată, spre casa ei.— Vin imediat!