R A P O R T

cu referire la evaluarea cheltuielilor legate de resursele umane în sănătate

Elaborat de Oleg Galbur, consultant local în cadrul asistenței în elaborarea Strategiei resurselor umane și a Planului de acțiuni pentru implementare a acesteia

Chisinau 2011

2

C U P R I N S

Introducere........................................................................................................3

Resursele financiare alocate sistemului sănătă ții................................................4

Resursele financiare alocate învățământului medical.........................................6

Resursele financiare alocate remunerării muncii angaja ților

din sistemul sănătății........................................................................................10

Salarizarea angajaților din diferite secrtoare ale sistemului de sănătate...........14

Resursele financiare alocate remunerării muncii angaja ților

din sistemul sănătăți.........................................................................................20

Salarizarea angajaților din cadrul Centrelor Medicilor de Familie raionale........25

Concluzii...........................................................................................................30

3

Introducere

Raportul cu referire la evaluarea cheltuielilor legate de resursele umane în

sănătate include rezultatele analizei diferitor aspecte ale finanțării sistemului de

sănătate la capitolul resurse umane, cum ar fi resursele alocate sistemului

sănătății, cheltuielile în sănătate pe cap de locuitor, cheltuielile pentru instruire,

salarizare, inclusiv în comparație cu alte sectoare ale economiei naționale în

dependență de PIB, legătura dintre nivelul de salarizare și nivelul densității

lucratorilor medicali.

Raportul a fost elaborat în baza următoarelor surse de infomare:

- informațiile prezentate de Direcția politici buget și finanțe a Ministerului

Sănătății

- rapoartele financiare și alte informații în domeniu disponibile pe site-ul

Ministerului Sănătății (www.ms.gov.md)

- informațiile disponibile pe site-ul Biroului Național de Statistică

(www.statistica.md).

- informațiile disponibile pe site-ul Ministerului Finanțelor

(www.mf.gov.md).

Concomitent cu evaluările aspectelor finaciare, în raport sunt expuse

informații referitor la numărul angajaților din diferite sectoare ale sistemului de

sănătate (asistența medicală primară, asistența medicală de urgență, asistența

medicală spitalicească) sau în funcție de statutul instituțiilor medico -sanitare

(raionale, municipale, republicane).

Informațiile cu privire la salarizare sunt prezentate inclusiv în comparație

cu salariile angajaților din alte ramuri ale economiei național e (învățămînt,

transport, construcții) dar și în raport cu salariul mediu pe economie.

4

Resursele financiare alocate sistemului sănătă ții

Astfel, analiza volumului alocațiilor finaciare de care a beneficiat sistemul

de sănătate pe parcursul ultimului deceniu demonstrează că acest indicator a

suportat o creștere continuă și considerabilă. Conform datelor publicate de Biroul

Național de Statistică, doar în perioada 2000-2005 finanțarea sistemului de

sănătate a crescut de la 471,9 mln. până la 1572,4 mln, ceea ce constituie o

majorare mai mult de trei ori. Aceiași tendință de creștere s -a menținut și în

următorii ani, ajungând în anul 2009 la valoare de 3846,9 mln., ceea ce reprezintă

o majorare de peste 8 ori comparativ cu valorile anului 2000 (Diagrama nr. 1).

Diagrama nr. 1 Evoluția cheltuielilor totale pentru ocrotirea sanatatii (mln. lei, BNS)

Prin urmare, ținând cont fe patul că, la 01 ianuarie 2009, n umărul

populației stabile (persoanele care la data evaluării/înregistrării locuiesc

permanent în localitatea respectivă cu domiciliu stabil) a Republicii Moldova a

constituit 3565,604 mii persoane, putem afirma că în anul respectiv pentru

sănătatea fiecărui cetațean s-au cheltuit în mediu căte cca 1079 lei.

Ponderea cheltuielilor pentru sănătate în bugetul consolidat (totalitatea

veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat şi ale bugetelor locale, formate ca

elemente independente în sistemul bugetar) în perioada de referință a variat între

valoarea minimă de 11,3% în anul 2005 și valoare maximă de 15,3% în anul 2002,

în dinamică stabilindu-se o tendință continuă de creștere începînd cu anul 2005

(Diagrama nr. 2).

5

Diagrama nr. 2 Ponderea cheltuielilor pentru sănătate în bugetul consolidat și în produsul intern brut (BNS)

O dinamică vădit ascendentă se atestă în cazul evaluării ponderii

cheltuielilor pentru sănătate în produsul intern brut (PIB), care reprezintă

principalul agregat macroeconomic al contabilității naționale și este (rezultatul

final al activității de producție din unitățile producătoare rezidente şi care

corespunde valorii bunurilor şi serviciilor produse de către aceste unități pentru

consumul final).

Astfel, dacă în anul 2000 cheltuielile pentru sănătate constituiau doar cca

2,9% din PIB, atunci către anul 2009 acest indicator a atins nivelul 6,4%, ceea ce

constituie o creștere de peste 100%.

În acest context, este important de menționat faptul că creșterea continuă

a alocațiilor financiare pentru sistemul sănătății s-a efectuat pe fundalul reducerii,

în perioada 2002-2009, a numărului instituțiilor spitalicești de la 110 până la 83, a

numărului de paturi absolut de în spitale de la 24443 până la 21938, dar și a

gradului de asigurare a populației cu paturi spitalicești de la 67,6/10 mii locuitori

până la 61,6/ la 10 mii locuitori.

În același timp, în perioada de referință a crescut considerabil nivelul

finanțării sectorului de asistență medical primară și de asistență medicală de

urgență, aceste fiind considerate ca prioritare în dezvoltarea sistemului de

sănătate.

6

Resursele financiare alocate învățământului medical

Un alt obiectiv al studiului în cauză a fost evaluarea volumului resurselor

financiare alocate pentru organizarea învățământului medical și farmaceutic,

inclusiv pe diferite categorii de finanțare și de învățământ (mediu, superior,

postuniversitar, continuu).

Astfel, pentru organizarea învățământului medical și farmaceutic în anul

2008 din contul surselor bugetului de stat și din contul miloacelor speciale au fost

cheltuite mijloace financiare în total în sumă de 197307,9 mii lei, iar în anul 2009

acest indicator a fost de 250497,9 mii lei sau cu cca ¼ mai mult decât în anul

precedent (Diagrama nr. 3).

Diagrama nr. 3 Finanțarea învățământului medical în perioada 2008-2010 (mii lei)

În același timp, este important de menționat faptul că din volumul total al

cheltuielilor pentru organizarea învățământului superior din contul bugetului de

stat au fost acoperite anual doar cca 60%, iar restul cca 40% au fost acoperite din

contul mijloacelor financiare speciale, care provin din platile pentru studii în bază

contractuală și diferite genuri de servicii etc.

Datele în cauză demonstrează că finanțarea învățământului medical în

perioada de referință a fost sub nivelul necesităților reale, fiind complimentată cu

surse consierabile din contul mijloacelor speciale, care au permis organizarea și

7

desfășurarea eficientă a invățământului medical, dar nu au asigurat condiții

pentru dezvoltare durabilă și stabilirea unor obiective strategice pe termen mediu

și lung, care să prevadă investiții considerabile în acest domeniu.

Astfel, în anul 2008 din contul bugetului de stat pentru învățământul

superior medical au fost alocate mijloace financiare în sumă de 54596,4 mii lei,

iar pentru învățământul medical mediu au fost alocate 34684,2 mii lei, iar în anul

2009 pentru ambele categorii de învățământ alocațiile bugetare au fost m ajorate

cu cca 20-25%, tendințe care s-au menținut și în anul 2010. Însă aceste majorări în

esență au fost orientate spre restabilirea nivelului inițial de finanțare a

învățământului medical, dat fiind faptul că în anul 2008, au fost reduse cheltuielile

bugetare în toate domeniile de activitate în contextul crizei economico-financiare.

Aceleași tendințe s-au constatat și ân finanțarea învățământulu

postuniversitar prin studii de rezidențiat și studii de secundariat clinic, finanțarea

cărora a crescut de la 42222,5 mii lei în anul 2008 până la 53721,6 mii lei în anul

2009. Mult mai modest a fost finanțată instruirea profesională continuă, pentru

care s-au alocat doar 4636,7 mii lei în anul 2008 și 5223,7 mii lei în anul 2009, iar

acest nivel absolut insuficient de finanțare pe parcursul ultimului deceniu a

contribuit la degradarea acestei forme de instruire absolut necesare domeniului

medical de activitate profesională (Diagrama nr. 4).

Diagrama nr. 4 Finanțarea învățământului medical din contul bugetului de stat în perioada 2008-2010 (lei)

8

De menționat că, în perioada anilor 2006 -2008, la specialitatea Medicină

admiterea s-a efectuat exclusiv cu finanțare bu getară, studiile în bază

contractuală rămânând în vigoare doar pentru speciaitățile Stomatologie și

Farmacie (în total 150 locuri) și din aceste motive finanțarea din contul

mijloacelor speciale s-a redus semnificativ.

Astfel, doar începând cu anul 2008 s-a reluat acoperirea cheltuielilor într-un

volum mai mare din contul mijloacelor speciale care au constituit 40930,6 mii lei

pentru învățământul medical sperior și 12455,5 mii lei pentru învățământul

medical mediu. Pentru anul 2009 volumul acestor mijloace în învățământul

superior au crescut cu ca 20%, iar în învățământul medicala mediu s -a redus cu

cca au crescut cu cca 10%, urmare a diminuării numărulu de solicitări pentru

înmatriculare contra plata. Volumul mijloaceleor financiare speciale destinate

învățământului postuniversitar și, în special, celui continuu au fost atât de

nesemnificative, încât nu au influiențat aceste forme de instruire (Diagrama nr. 5).

Diagrama nr. 5 Finanțarea învățământului medical din contul mijloacelor speciale în perioada 2008-2010 (mii lei)

Prin urmare, rezultatele evaluărilor efectuate la capitolul finanțării

învățământului medical demonstrează că acesta a fost finanțat, în linii generale,

doar la nivelul necesităților curente.

9

În ultimii ani cca 40% din cheltuieli au fost acoperite din contul mijloacelor

financiare speciale, ceea ce conirmă că activitatea eficientă a instituțiilor de

învățământ medical este direct dependentă de volumul mijloacelor financare care

provin din alte surse decât cele bugetare, iar aceste circumstanțe nu asigură

condiții favorabile pentru dezvoltarea durabilă a calității învățământului medical

superior și mediu.

În această ordine de idei, este important de menținat faptul că în Republica

Moldova finanțarea învățământului ca volum se efectuează di ferențiat doar în

funcție de categorii de învățământ (superior și mediu e specialitate), iar în

interiorul învățământului superior nu există abordări diferențiate în funcție de

complexitatea diferitor ramuri ale acestuia.

Indiferent de domeniul învățământ ului, cum ar fi cel medical, pedagogic,

juridic, agrar, ingineresc etc., politicile financiare sunt identice și se aplică aceleași

principii în alocarea resurselor financiare, deși învățământul medical este unul

mult mai complex după formă și conținut, res pectiv necesită investiții mult mai

mari comparative cu alte domenii.

Astfel, volumul finanțării învățământului medical depinde exclusiv de

numărul studenților și elevilor înmatriculați anual la studii, iar majorarea

numărului persoanelor înmatriculate la studii determină și majorarea alocațiilor

financiare pentru această formîă de învățământ.

Și invers, majorarea finanțării învățământului medical în anumiți ani și întru-

n anumit volum este o consecință directă doar a majorării numărului de persoane

înmatriculate la studii, respectiv sunt aplicate principii pur cantitative în procesul

de finanțare, dat fiind faptul că până în pezent nu există careva principii calitative

de finanțare, bazate pe complexitate, particularități specifice, durată, abordări

strategice etc.

10

Resursele financiare alocate remunerării muncii angajaților din sistemul

sănătății

Un indicator ce caracterizează nemijlocit nivelul motivației, dar și gradul de

satisfacție al fiecărui angajat din sistemul sănătății, este salariul mediu , care în

perioada de referință a crescut considerabil în valori absolute. În anul 2002

salariul medicu al angajaților sistemului de sănătate era de doar 439,1 lei, fiind cu

cca 37% mai mic decăt salariul mediu în economia națională, această diferență

menținându-se practic panî în anul 2009. Deși nivelul acestui indicator a crescut

considerabil din an în an, înregistrând în anul 2009 o majorare de peste 6 ori

comparativ cu anul 2002, totuși s -a menținut permanent sub nivelul salariului

mediu în economia nați onală, ceea ce reflectă pedeplin starea de lucruri la

capitolul salarizării medicilor, specialiști care se referă la una din categoriile cele

mai calificate din punct de vedere profesional (Diagrama nr. 6).

Diagrama nr. 6 Evoluția salariului mediu în sănătate și în economia națională

Salariul mediu al angajaților din sistemul sănătății în perioada de referință a

fost sub nivelul multor altor ramuri ale economiei naționale, ceea ce a fost un

factor demotivant atât pentru pentru specialiștii deja angajați, dar și pentru cei

care erau la etapa alegerii profesiei viitoare. Evaluările atractivității profesiei

medicale în rândurile tinerilor, a demonstrat că majoritatea absolută a acestora

aleg profesia de medic din intenții nobile, romantice sau ur meaza calea parintilor,

11

salarizarea și siguranța materială a medicilor nefiind un argument forte în acest

caz. Aceiași situație se menține și în starea de spirit a studenților facultății de

medicină, care conștientizează treptat faptul că după absolvire și încadrare în

câmpul muncii nu vor avea nici o siguranță materială, dat fiind nivelul extrem de

modest al salarizării, care nu reflectă eforturile intelectuale, investițiile umane și

materiale, durata studiilor medicale (9-10 ani), dar și alte aspecte.

Atfel, analiza structurii remunerării muncii angajaților din diverse sectoare

ale economiei naționale în perioada de referință , demonstrează că volumul

cheltuielilor pentru salarizarea angajaților sistemului de sănătate a fost mult mai

mic comparativ cu nivelului indicatorului respectiv din alte ramuri ale ecoimiei

naționale. Cheltuielie pentru remunerea angajaților din sănătate și asistența

socială a variat între 7% și 8,7% din volumul tuturor cheltuielilor pentru salarizare

în economia națională, fiin d permanent sub nivelul altor sectoare ale economiei

(Diagrama nr. 7).

Diagrama nr. 7 Structura remunerarii salariaților din diverse sectoare ale economiei naționale (%)

Datele expuse în diagramă demonstrează că pentru salarizarea în sănătate

și asistența socială s-au utilizat mult mai puține mijloace finaciare comparativ cu

alte domenii, cum ar fi învățământul, administrația publică sau transporturi și

cuminicatii, ceea ce plasează activitatea medicală în categoria celor insuficient

remunerate, respectiv neatractive.

De exemplu, ponderea mijloacelor financiare utilizate pentru remunerarea

salariațiilor din domeniul transportului și comunicațiilor în perioada 2003-2009 a

12

fost cu cca 35-40% mai mare anual decăt ponderea cheltuielilor pentru

remunerarea angajaților sistemului de sănătate.

Situația nefavorabilă înregistrată la capitolul salarizare în domeniul sănătății

este confirmată și de datele privind evoluția salariului mediu lunar al angajaților

din diverse ramuri ale economiei, iar pentru comparație au fost selectate

următoarele sectoare: învățământul, administrarea publică, construcții,

transporturi și comunicații.

Astfel, conform informațiilor publicate de Biroul Național de Statistică , de

un salariu mediu lunar mai mic decât cel al angajați lor din sistemul sănătății au

beneficiat doar angajații din sfera învățământului, în celelalte ramuri nominalizate

salariul mediu lunar al angajaților f iind net superior angajaților din domeniul

sănătății, diferență de salariu ajungând chiar pînă la 100% (Diagrama nr. 5).

Diagrama nr. 5 Salariul mediu lunar pe diverse activitati economice

De exemplu, în anul 2003 salriul mediu lunar al angajaților din domeniul

sănătății (578,8 lei) a fost de cca două ori mai mic decât în domeniile

construcțiilor (1194,0 lei) și administrației publice (1049,9 lei) și aproape de trei

ori mai mic decât în domeniul transportului și comunicațiilor (1453,5 lei).

În linii generale aceiași situație s -a menținut pe intreaga perioada 2003 -

2009 și ulterior în anul 2010, ceea ce dem onstrează că activitatea în domeniul

serviciilor medicale nu a fost una suficient de atractivă pentru absolvenții

instituțiilor de învățământ medical, dar nici suficient de motivantă pentru

specialiștii cu experiență care activau în cadrul sistemului.

13

Ca urmare, sistemul sănătății s-a confruntat cu fluctuații masive de personal

în această perioadă, dar și cu refuzul tinerilor specialiști de a se angaja în instituții

medico-sanitare pubice, preferând chiar activități mult mai putin calificate dar

mai bine remunerate.

O situație identică s -a înregistrat și în cazul comparării salariului mediu

lunar în sistemul public al sănătății și cel privat, deși evident activitățile cu

caracter privat în orice ramură a economiei sunt mai bine remunerate.

Datele statistice demonstrează că salariul mediu lunar al angajaților din

sectorul privat al sănătății a fost cu cca 1/3 mai mare decât salariul mediu al

angajaților din sistemul public al sănătății (Diagrama nr. 6).

Diagrama nr. 6 Salariul mediu în sistemul de sănătate public și privat (nominal, brut, lei)

Astfel, în anul 2005 angajații sectorului privat al sănătății au beneficiat de

un salariu mediu lunar în valoare de 1457 lei, însă angajații sistemului public de

sănătate au beneficiat de un salariu mediu lunar doar de cca 1005 lei, în anul 2008

salariile au fost respectiv de 3209 lei și 2240 lei, deși există temeiuri să

presupunem că în realitate salariul lunar al angajaților din sectorul privat al

sănătății a fost unul mult mai mare.

Prin urmare, evaluările efectuate demonstrează că angajații sistemului de

sănătate, în perioada anilor 2003-2009, nu s-au plasat nici printre categoriile de

salariți cu o remunerare medie a muncii, dat fiind faptul că salariile acestora au

fost mai mici comparativ cu majoritatea angajaților din alte domenii de activitate

ale economiei naționale.

14

Salarizarea angajaților din diferite secrtoare ale sistemului de sănătate

Conform datelor raportelor statistice financiare pentru anul 2006 în cadrul

instituțiilor medico-sanitare care prestează servicii curativ-profilactice în baza

asigurărilor obligatorii de asistență medicală au fost aprobate în total 11982

funcții de medici, ocupate fiind în total 10588 funcții de către 8532 medici

persoane fizice, iar 1394 funcții de medici au ramas vacante în anul respectiv.

Cele expuse denotă, că în anul 2006 aproape 1/3 din funcțiile de medici

aprobate nu aveau acoperire cu medici persoane fizice, respectiv acesta a fost

deficitul real de medici în sistemul sănătății (Diagrama nr. 7).

Diagrama nr. 7 Evoluția indicatorilor privind asigurarea cu medicii a sistemul public al sănătății (2006-2010)

Este semnificativ faptul că aceiași situație s -a menținut și în următorii ani,

astfel că în anul 2010 se înregistrează practic același tablou identic: în total au fost

aprobate 12362 funcții de medici, uncții mfiind ocupate în total 10698 funcții de

către 8633 medici persoane fizice, respectiv numărul funcțiilor aprobate

depășește cu cca 1/3 numărul medicilor persoane fizice, iar jumătate din funcțiile

vacante au fost ocupate prin cumulare interna sau externă.

Analiza evoluției indicatorilor privind activitatea persoanlului medical cu

studii medii medicale (asistenți medicali, felceri, felceri de laborator, moașe) în

perioada anilor 2006-2010 demonstrează ca și în cazul aceastei categorii de

specialiști s-au stabilit tendințe identice celor caracteristice medicilor.

15

Așadar, în anul 2006, în instituțiile medico-sanitare care prestaează servicii

medicale în baza asigurărilor obligatorii de asistență medicală a u fost aprobate în

total 25070 funcții pentru personalul medical cu studii medii, însă ocupate au fost

în total doar 22915 funcții de către 20404 speciliști cu studii medii medicale. Și în

acest caz jumătate din funcțiile vacante de personal medical cu st udii medii au

fost ocupate prin cumulare internă sau externă, cu excepția anului 2008, cand

raportul funcțiilor ocupate prin cumul a fost nesemnificativ . Prin urmare, în anul

2010 în instituțiile medico -saniatre publice au ramas neocupate 1873 funcții de

personal medical cu studii medii, eea ce reprezintă necesitățile suplimentare ale

sistemului de sănătate în acesastă categorie de specialiști (Diagrama nr. 8).

Diagrama nr. 8 Evoluția indicatorilor privind asistenții medicali în sistemul public al sănătății (2006-2010)

Evaluările ponderii cheltuielilor pentru remunerarea muncii angajaților din

instituțiile medico-sanitare în perioada anilor 2006-2010, demonstrează o

tendință de creștere treptată a acestui indicator de la 41% la 46%, deși această

cotă a fost stabilită de către prevederile ectelor normative în vigoare. În anul 2006

în scopul remunerării muncii angajaților au fost utilizate resurse financiare în

volum de în total 739847,6 mii lei, iar în anii următori aceste alocații au crescut

până la suma de 1651184,0 mii lei sau mai mult de două ori (Diagrama nr. 9).

Evoluția salariului mediu al angajaților în cadrul asigurărilor obligatorii de

asistență medicală, în perioada anilor 2006-2010, denotă o creștere semnificativă

cu cca 100% a remunerării muncii atât a medicilor, cât și a personalului medical cu

16

studii medii. În anul 2006 medicii au beneficiat de un salariu mediu lunar de cca

1820,79 lei, iar asistenții medicali de un salariu mediu lunar de 122,2 lei, ceea ce

constituie cca 1124,8 lei în mediu pentru ambele categorii de specialiști.

Diagrama nr. 9 Raportul mediu al cheltuielilor pentru salarizare în cadrul instituțiilor medico-sanitare publice (%)

Prin urmare, salariul mediu lunar al medicilor în anul 2006 a fost cu cca 7%

mai mare decât salariul mediu lunar în economia națională, însă salariul mediu

lunar al personalului medical cu studii medii a fost cu cca 35% mai mic decat

salariul mediu pe economie. Aceași tendință s -a menținut și pe parcursul

următorilor ani, astfel că în anul 2010 salariul medicu lunar al medicilor a fost de

cca 3981,36 lei, iar al personalului medical cu studii medii de cca 2553,43 lei,

înregistrându-se o evoluție mai favorabilă comparativ cu salariul mediu pe

economie (Diagrama nr. 10).

Diagrama nr. 10 Evoluția salariului mediu în cadrul asigurărilor obligatorii de asistență medicală (lei)

17

În această ordine de idei, este important de evaluat diferențiat salriul

angajaților din instituțiile medico-saniatre care presteaza servicii medicale în baza

asigurărilor obligatorii de asistență medicală și în instituțșiile medico -sanitare cu

finanțare din contul bugetului de stat, ținând cont de principiile și mecanismele

deferite de finațare.

Astfel, în anul 2006 salariul mediu lunar al medicilor din instituțiile medico -

sanitare cu finanțare din contul bugetului de stat a fost de cca 2030,44 lei,

depășind cu cca 200 lei nivelul salariului medicilor care activează în instituții

medico-sanitare publice, iar salariul lunar al personalului medical cu studii medii a

fost de cca 1231,85 lei, sau cu cca 100 lei mai mare decat cel din instituțiile

medico-sanitare publice.

Salariul medicilor din instituțiile medico -sanitare bugetare a fost mai mare

decât slariul mediu lunar pe economie cu cca 17%, iar al personalului medical cu

studii medii cu cca 28% mai mic decât cel mediu pe economie. În anii următori s-a

menținut același raport în salarizarea medicilor, acesta fiind în anul 20101 cu cca

25% mai mare decât pe economie, iar nivelul salarizării prsonalului medical cu

studii medii s-a apropiat mai mult de cel mediu pe economie, astfel ca în anul

2010 diferența a fost de doar cca 190 lei sau cca 6% (Diagrama nr. 11).

Diagrama nr. 11 Evoluția salariului mediu în cadrul instituțIilor medico-sanitare cu finanțare din bugetul de stat

Rezultate semnificative au fost obținute și în cazul evaluării salariilor

medicilor din diferite sectoare ale sistemului de sănătate, în special cel de

18

Asistență Medicală Primară (AMP) și cel de Asistență Medicală Uregnță (AMU). În

anul 2006 salariul mediu al angajaților din sistemul sănătății a fost de cca 1124,8

lei, iar al medicilor a fost la nivelul de 1820,79 lei, în AMP – 2036,68 lei și în AMU

1897,79 lei. Această ordine de salarizare a diferitor categorii de angajați s -a

menținut până în anul 2010, medicii din sectoarele AMP și AMU în anii 2009-2010

beneficiind apropape de aceleași salarii, diferența fiind nesenificativă (60 lei).

Astfel, în anul 2010 de cele mai mari salarii medii lunare au beneficat

medicii de familie (4653,19 lei) și medii de urge nță (4592,86 lei), fiind mult peste

nivelul salariului mediu al medicilor din sistemul sănătății (3981,36 lei), dar și

peste nivelul salariului mediu pe economie (2950 lei).

Cele relatate, denotă că în perioada 2006-2010 salariul medicilor de familie

a crescut cu cca 56%, al medicilor de urgență a crescut cu cca 59%, iar salariul

mediu al medicilor din sistemul sănătății a crescut cu cca 53%. Majorările în cauză

însă în realitate nu au contribuit la majorarea gradului de satisfacție a medicilor,

urmare micșorării capacității de cumparare a valuteti naționale (Diagrama nr. 12).

Diagrama nr. 12 Evoluția salariului mediu al medicilor în cadrul sistemului public al sănătății (lei)

Analiza salarizării personalului medical cu studii medii în perioada de

referință a identificat corelații diferite atât între nivelul remunerării muncii

diferitor categorii de specialiști cu studii medii, cât și comparativ cu remunerarea

medicilor. În anul 2006 salariul lunar al personalului medical cu studii medii în

mediu a fost de cca 1122 lei, fiind practic la un nivel cu salariul mediu în sistemul

19

sănătății (1124,8 lei) și la un nivel cu salariul asistenților medical din AMP (1122

lei). Doar felcerii și asistenții din cadrul AMU în anul 2006 au beneficiat de un

salariu de 1354,02 lei, fiind cel mai mare comparativ cu celelalte sectoare ale

sistemului de sănătate, iar această diferență de salariu s -a menținut pe parcursul

următorilor ani ajungând la nivelul de 3132,9 lei în anul 2010 (Diagrama nr.13).

Diagrama nr. 13 Evoluția salariului mediu al asistenților medicali în cadrul sistemului public al sănătății (lei)

Daca în anii 2006-2007 salariul tuturor specialiștilor cu studii medii, cu

excepția AMU, a fost la același nivel, atunci începând cu anul 2008 s-a inceput o

diferențiere treptată, astfel că în anul 2010 salriul asistenților medicali din AMP a

fost cu cca 10% mai mare decat salariul acestor specialiști în mediu pe sistem.

În general, salariul mediu al personalului medial din sistemul sănătății în

perioada 2006-2010 acrescut de la 1122 lei până la 2553,43 lei sau cu cca 56%,

salariul asistenților medicali din AMP a crescut de la 1122 lei până la 2748,7 lei

sau cu cca 60%, salriul felcerilor și asistenților medicali din AMU a crescut de la

1354 lei până la 3132 lei sau cu cca 57%.

Datele expuse, demonstrează că doar în ultimii patru ani salariul mediu

lunar al personalului medical cu stduii medii a crescut în meiu cu cca 50%, ceea ce

în valori absolute poate fi interpretat ca o majorare semnificativă, însă pe fundalul

reducerii capacității de cumparare a valutei naționale, această majorare nu a

servit într-un mod convingător drept factor motivațional în exercitarea profesiei

de către specialiștii respectivi.

20

Resursele financiare alocate remunerării muncii angajațilo r din sistemul

sănătății

În sectorul asistenței medicale primare în anul 2006 au fost aprobate în

total 3350 funcții de medic de familie, pe parcursul anului respectiv fiind ocupate

doar 2993 funcții de către 2610 medici de familie persoane fizice, respec tiv 383

funcții au fost ocupate prin cumulare, iar necesitățile suplimentare ale sistemului

de sănătate în acest an au fost de cca 357 medici de familie.

Este semnificativ faptul că în perioada 2006-2010 numărul medicilor de

familie din sistemul public al sănătății s-a redus de la 2610 până la 2528 sau cu 82

mediici de familie. Ținând cont de faptul că numărul funcțiilor de medic de familie

aprobate anual au variat între 3336 în anul 2010 și 3427 în anul 2007, iar numărul

medicilor de familie persoane fizice s-a redus continuu, în consecință a crescut

numărul funcțiilor de medic de familie ocupate prin cumulare, tat de către medici

de familie, cât și de către alte categorii de medici (Diagrama nr. 14).

Diagrama nr. 14 Evoluția indicatorilor privind medicii de familie în AMP (2006-2010)

Sectorul de AMP este asigurat cu asistenți medi cali la un nivel satisfăcător,

ceea ce se datorează faptului că tinerii specialiști care activează în localitățile

rurale, inclusiv în centrele raioanale, beneficiază de anumite facilități (alocații

financiare, inclusiv pentru agent termic și energie electrică, facilități la conectarea

locuințelor la conductele de gaze naturale etc.), ceea ce a majorat considerabil

gradul de acceptare a angajării în localitățile rurale de căt re absolvenții Colegiilor

de Medicină.

21

Astfel, pentru anul 2006 în total au fost aprobate 8996 funcții de asistent

medical, fiind ocupate 8342 funcții de către 772 asistenți medicali persoane fizice,

ceea ce demonstrează că cca 93% din funcții au fost o cupate și doar cca 7% din

funcții au ramas vacante. În acest sens, putem afirma cu certitudine că în anul

2006 în AMP din 10 funcții de asistent medical 9 au fost ocupate și doar una a

rămas vacantă, situație care la nivel de sistem poate fi considerată satisfăcătoare.

Concomitent, în perioada anilor 2006-2010, în AMP numărul asistenților

medicali persoane fizice s-a redus de la 7722 până la 7445 sau cu cca 277

persoane, iar această tendință riscă să se mențină și în următorii ani. Anual

numărul funcțiilor de asistent medical rămase vacante a variat de la 641 în anul

2010 până la 876 în anul 2008 (Diagrama nr. 15).

Diagrama nr. 15 Evoluția indicatorilor privind asistenții medicali în AMP (2006-2010) (lei)

Volumul mijloacelor financiare destinate remunerării muncii angajaților din

sectorul AMP în perioada de referință a crescut considerabil și, ca urmare, a

crescut salariul mediu lunar al acestora, fiind unul din cele mai mari în sistemul de

sănătate În anul 2008 în acest scop au fost utilizate 290213,0 mii lei, ceea ce

constituie cca 54% din volumul total al cheltuielilor, iar în anul 2009 chieltuielile

reale pentru remunerarea muncii angajaților din AMP au crescut până la 348223,0

mii lei, deși numărul medicilor și asistenților medicali a scăzut puțin . Aceatsă

tendință de creștere a volumului mijloacelor financiare destinate remunerării

muncii angajaților din AMP s-a menținut și în anul 2010, acest indicator ajungând

la nivelul de 391197,8 mii lei s-au cca 53% din volumul total cheltuielilor, ceea ce

22

presupune o creștere cu ca cca 5 mln. lei anual . Deși ponderea celtuielilor pentru

salarizare este stabilită de prevederi normative în vigoare, totuși creșterea

nivelului de finanțare a asistenței medicale primare asigură condiții prielnice și

pentru majorarea salarizării angalaților din acest sector al sănătății. Însă aceste

majorări nu au contribuit la sporirea atractivității și motivarea tinerilor specialiști

pentru activitate în acest sector și, ca urmare, numărul medicilor de f amilie este

în continuă scădere (Diagrama nr. 16).

Diagrama nr. 16 Volumul cheltuielilor pentru salarizarea angajaților din AMP (%, lei)

Tendințele conturate în finanțarea Spitaleleor raionale sunt relevante

începând cu anul 2008 când a avut loc delimitarea juridică a sistemului de

asistență medicală primară de sectorul spitalicesc, iar datele statistice referitopr

la finanțare până în anul 2007 includ toate sectoarele sistemului de sănătate

(asistența medicală primară, asistența medicală spitalicească și asistența medicală

specilizată de ambulator).

Astfel, în anul 2008 spitalele raionale au beneficiat în total de mijloace

financiare în sumă de 616957,0 mii lei sau cu cca 80 mln. lei mai mult decât

centrele medicilor de familie raionale. Doar pe parcursul anului 2009 mijloacele

financiare disponibile serviciului spitalicesc la nivel raional au crescut cu cca 10

mln. lei, ajungând la nivelul de 719320,2 mii lei, ceea ce constituie o majorare cu

cca 15% față de anul precedent.

Pentru remunerarea muncii angajaților Spitalelor raionale în anul 2008 au

fost utilizate 276103,5 mii lei, ceea ce constituie cca 45% din cheltuielile totale, iar

23

în anul 2009 volumul mijloacelor financiare utilizate pentru salarizarea angajaților

a crescut până la 335786,4 mii lei sau cu cca 18% față de nivelul anului precedent.

În anul 2010 deasemenea s-au menținut tendințele de creștere a volumului

mijloacelor finaciare destinate salarizării angajaților Spitalelor raionale, deși într-o

măsură mai mică, însă aceste majorăr nu au avut un impact semnificativ asupra

motivației și creșterii satisfacției angajaților (Diagrama nr. 17).

Diagrama nr. 17 Volumul cheltuielilor pentru salarizarea angajaților în cadrul Spitaleleor Raionale (%)

Instituțiile medico-sanitare publice municipale au beneficiat în anul 2006 de

mijloace financiare în sumă de 382507,9 mii lei, iar pentru remunerarea muncii

angajaților au fost utilizate 152645,9 mii lei sau cca 40%. Pe parcursul următorilor

ani nivelul finanțării instituțiilor medico -sanitare publice muncipale a cescut

considerabil, astfel că în fiecare an acest indicator s-a majorat cu cca 10 mln lei,

iar în anul 2010 acesta practic s-a dublat comparativ cu anul 2006 și a constituit

763651,9 mii lei. Concomitent, a crescut considerabil și volumul mijloacelor

financiare destinate remunerării muncii angajaților de la 152645,9 mii lei în anul

2006 până la 344995,2 mii lei în anul 2010, ceea ce constituie o creștere cu cca

55%, iar ponderea cheltuielilor pentru salarizare în totalul de cheltuieli a crescut

în perioada de referință de la 40% la 45%, ceea ce s-a reflectat și asupra salariului

mediu lunar al angajaților . În instituțiile medico -sanitare republicane ponderea

cheltuielilor pentru salarizare din volumul total de cheltuieli au fost cele mai

reduse comparativ cu alte instituții. De exemplu, în anul 2006, volumul

mijloacelor financiare destinate remunerării muncii angajaților din instituțiile

24

medico-saniatre publice republicane au constituit doar cca 37%, iar în cifre

absolute au fost de 253225,1 mii lei (Diagrama nr. 18).

Diagrama nr. 18 Volumul cheltuielilor pentru salarizarea angajaților în instituțiile municipale (%)

În perioada 2006-2010 finanțarea instituțiilor medico -sanitare republicane

a crescut de la 688990,8 mii lei până la 1371668,7 mii lei, ceea ce constituie o

creștere de cu cca 100%, iar volumul mijloacelor financiare destinate remunerării

muncii angajaților a crescut de la 253225,1 mii lei în anul 2006 până la 559878,2

lei în anul 2010, ceea ce constituie o creștere de peste 100% (Diagrama nr. 19).

Diagrama nr. 19 Volumul cheltuielilor pentru salarizarea angajaților în instituțiile republicane (%)

Datele obținute în cadrul evaluărilor curente demonstrează că pe parcursul

ultimilor ani volumul mijloacelor financiare destinate salarizării angajaț ilor a

crescut continuu în toate sectoarele sistemului de sănătate, respectiv a crescut și

salriul mediu lunar al medicilor și asistenților medicali. Însă majorările de salariu

înregistrate nu au devenit un factor atractiv pentru angajații sistemului de

sănătate, astfel, ca remunerarea insuficientă a muncii rămâne în continuare unul

din factorii de bază care demotivează activitatea profesională.

25

Salarizarea angajaților din cadrul Centrelor Medicilor de Familie raionale

Analiza nivelului de salarizare a angajaților Centrelor Medicilor de Familie

raionale denotă că, de regulă, medicii beneficiază de un salariu lunar practic de

două ori mai mare comparativ cu salariile medii pe instituție, iar asistenții

medicali primesc salarii la nivelului saliilor medii pe instituție. Însă diferențe

semnificative se înregistrează la ambele categorii de specialiști între sal ariile la o

funcție ocupată și salariile la o persoană fizică, ceia ce denotă că creșterile

salariale, de regulă, sunt determinate de cumularea funcțiilor și nu de majorarea

reală a salariului sau de implementarea alto mecanisme de motivare.

O altă conluzie este că cu cât instituțiile medico-sanitare publice raionale

sunt mai bine asigurate cu medici și asistenți medicali, cu atât salariul acestora

este mai mic și invers în raioanele cu un deficit major de cadre medicale salariul

este mult mai mare, datorită ocupării funcțiilor vacante prin cumulare.

Astfel, în anul 2008 cele mai mari salarii la o funcție de medic ocupată s -au

înregistrat în raioanele Florești (4766,67 lei), Sângerei (4505,07 lei), Ștefan Vodă

(4371,35 lei) și Fălești (4356,25 lei), iar densitatea medicilor în raioanele

respective este absolut diferită, ceia ce nu permite a găsi aspecte și principii

ientice în procesul salarizării (Diagrama nr.20).

Diagrama nr. 20 Salariul mediu la o funcție ocupată în anul 2008

26

În același timp, cele mai mici salarii la o funcție ocupată s-au înregistrat în

raioanele Soroca (2357,33 lei), Șoldănești (2933,89 lei) și Comrat (3004,15 lei)

unde densitatea medicilor este la un nivel satisfăcător.

Cele mai mari salarii de funcție pentru asistenții medicali s -au înregstrat în

raioanele Dubăsari (2425,06 lei), Hâncești (2341,47 lei), Cimișlia (2216,35 lei),

Florești (2216,27 lei) și Fălești (2199,32 lei), însă și în acest caz densitatea

asistenților medicali a fost foarte diferită, de exemplu, fiind satisfăcătoare în

raionul Florești și extrem de gravă în raionul Hâncești.

Situația se schimbă în cazul evaluării salariilor medii lunare la o persoană

fizică, care se constituie din suma tuturor veniturilor pentru munca în funcția de

bază și pentru activitate prin cumul sau alte modalități de exerciatre a profesiei. În

anul 2008 salariile medii a medicilor la o persoană fizică au fost cele mai mari în

raioanele Cantemir (6301,52 lei), Leova (6197,35 lei), Fălești (5961,18 lei) și

Sângerei (5924,17 lei), raioane care se confruntă cu dificultăți severe în asigurarea

cu medici, dar și cu personal medical mediu (Diagrama nr. 21).

Diagrama nr. 21 Salariul mediu la o persoană fizică în anul 2008

Salarii mult mai mici la o persoană fizică în anul 2008 s-au înregistrat în

raioanele Șoldănești (3160,91 lei), Dondușeni (3264,68 lei), Briceni (3459,06 lei) și

Soroca (3485,48 lei), raioane care, de regulă, sunt asigurate suficient cu medici,

majoritatea activând doar pe un salariu și, ca urmare, remunearea muncii este

sub nivelul mediu pe raioane.

27

Cel mai mare salariu la o funcție ocupată primesc asistenții medicali din

raionul Hâncești (3138,06) , fiind practic la nivelul salariului medicilor din raionul

Șoldănești, iar acest fenomen se datorează exclusiv unui număr considerabil de

funcții vacante de asistent medical care sunt ocupate prin cumulare.

Doar peste un an tabloul salarizării angajaților în instituțiile medico-sanitare

raionale se modifică substanțial, dovadă a instabilității principiilor și

mecansimelor utilizate în politica de remunerare a muncii, dar și a lipsei unor

obiective strategice cel puțin pe termen mediu la acest capitol.

Astfel, salariul mediu lunar la o funcție de medic ocupată, în anul 2009, a

fost mai mare în raioanele Cantemir (5082,38 lei), Fălești (5010,19 lei), Drochia

(4960,43 lei) și Glodeni (4856,96 lei), iar la o funcție de asistent medical ocupată a

fost mai mare în raionele Florești (2823,95 lei), Hâncești (2786,01 lei), Dubăsari

(2749,12) și Cahul (2677,39 lei) (Diagrama nr. 22).

Diagrama nr. 22 Salariul mediu la o funcție ocupată în anul 2009

Salarii extrem de mici la o funcție de medic ocupată, în anul 2009, s-au

înregistrat în raioanele Ocnița (3389,76 lei), Soroca (3520,42 lei) și Ceadâr -Lunga

(3588,75 lei), iar cele mai mici salarii de funcție au primit asistenții medicali din

raioanele Ocnița (2030,56 lei), Leova (2083,23),Taraclia (2152,68 lei) și Vulcănești

(2178,59 lei).

Salariul mediu la o persoană fizică în anul 2009 a angajaților instituțiilor

medico-sanitare raionale s-a majorat considerabil în majoritatea raioanelor, deși

28

în unele raioane a rămas practic la același nivel comparativ cu anul precedent atât

în cazul medicilor, cât și în cazul asistenților medicali sau în mediu pe instituție.

Astfel, în anul respectiv de cele mai mari salarii la o persoană fizică au

beneficiat medicii din raioanele Cantemir (7411,81 lei), Fălești (6937,18 lei),

Cimișlia (6717,01 lei), Nisporeni (6458,33 lei) Sângerei (6383,84 lei) și Hâncești

(6327,46 lei), iar de cele mai modeste salarii la o persoană fizică a beneficiat

medicii din raioanele Dondușeni ( 4063,75 lei), Ocnița ( 4016,12 lei), Briceni

(4205,68 lei) și Șoldănești (4199,58 lei), raioane în care asistența medicală primară

este asigurată pedeplin cu medici de familie (Diagrama nr. 23).

Diagrama nr. 23 Salariul mediu la o persoană fizică în anul 2009

O situație identică s-a constatat și în cazul salarizării unei persoane fizice cu

studii medii medicale, fiind înregistrate cele mai mari salarii în raioanele Hâncești

(3761,85 lei), Ialoveni (3157,53 lei), Fălești ( 3004,33 lei), Soroca (2964,99 lei),

Cimișlia (2935,83 lei) și Basarabeasca (2948,54 lei).

În același, untr-un șir de instituții medico -sanitare publice raionale chiar și

salariile la o persoană fizică pentru asistenții medicali sunt extrem de modeste,

cum ar fi raioanele Dondușeni ( 1918,37 lei), Ocnița (1979,79 lei,) Edineț (2012,05

lei), Briceni (2040,51 lei), și Drochia ( 2044,8 lei), de altfel toate din nordul țării,

unde intensitatea asistenților medicali este destul de favorabilă.

29

Întru identificarea unor anumite corelații între densitatea medicior de

familie și nivelul salarizării acestora la nivel raional au fost suprapuse diagramele

care reprezintă acești indicatori separat pe raioane (Diagramele 24-25).

Diagramele nr. 24-25 Corelarea dintre densitatea și salarizarea medicilor de familie în anul 2009

Astfel, analiza concomitentă a acestor două diagrame conturează un

singur tip de corelare între acești doi indicator: densitatea medicilor de familie

este invers proporțională nivelului de salarizare, ceea ce este contrar opus unei

corelații logice direct proporționale între acești doi indicatori.

Prin urmare, în cadrul Centrelor Medicilor de Familie raionale, majorarea

salariului a fost determinată doar de cumularea unor funcții vacante, ceea ce

contravine principiilor de asigurare a calității muncii.

Cele menționate, denotă că în cadrul instituț iilor medico-sanitare publice

raionale care prestează asistență medicală primară nu există mecanisme reale de

motivare financiară a angajaților, care să contribuie pe termen mediu și lung la

asigurarea populației cu cadrele medicale necesare și, respectiv, asigurarea

accesului populației la servicii medicale de calitate.

30

Concluzii:

1. Învățământului medical în ultimul deceniu a fost finanțat, în linii

generale, doar la nivelul necesităților curente, iar cca 40% din cheltuieli

au fost acoperite din contul mijloacelor financiare speciale, dovadă că

învățământul medical este direct dependent de volumul mijloacelor

financare care provin din alte surse decât cele bugetare, ceea ce nu

asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea durabilă a calității

învățământului medical.

2. În Republica Moldova finanțarea învățământului se efectuează

diferențiat doar în funcție de categorii de învățământ (superior, mediu

de specialitate, profesional), iar în interiorul învățământului superior nu

există abordări diferențiate în f uncție de complexitatea diferitor ramuri

ale acestuia. Indiferent de domeniul învățământului (medical,

pedagogic, juridic, agrar etc.), se aplică aceleași principii în alocarea

resurselor financiare, deși învățământul medical este unul mult mai

complex după formă și conținut, respectiv necesită investiții mult mai

mari comparativ cu alte domenii.

3. Volumul finanțării învățământului medical depinde exclusiv de numărul

studenților și elevilor înmatriculați anual la studii, iar majorarea

numărului persoanelor înmatriculate la studii determină și majorarea

alocațiilor financiare pentru această formă de învățământ. Și invers,

majorarea finanțării învățământului medical în anumiți ani și într -un

anumit volum este o consecință directă a majorării numărului de

persoane înmatriculate la studii, dat fiind faptul că până în pezent sunt

aplicate doar principii pur cantitative în procesul de finanțare a

învățământului medical.

4. Din toate formele învățământului medical, în ultimul deceniu, cel mai

prost a fost finanțat c ompartimentul instruirii continuie a medicilor și

31

lucrătorilor medicali cu studii medii, ceea ce, în consecință, a determinat

degradarea acestei forme de instruire absolut necesară pentru

activitatea eficientă a unui specialist cu studii medicale., iar reabilitarea

acestei forme de instruire medicale va necesita eforturi conjugate și

mijloace financiare considerabile.

5. Salariul mediu al angajaților din sistemul sănătății în perioada de

referință a fost sub nivelul salariului mediu al angajaților multor altor

ramuri ale economiei naționale, fiind un factor demotivant atât pentru

pentru medicii în activitate, studenți și medici rezidenți, cât și pentru cei

care erau la etapa alegerii profesiei viitoare, dat fiind faptul că nivelul

salarizării, nu reflectă eforturile intelectuale, investițiile umane și

materiale, durata studiilor medicale (9-10 ani), dar și alte aspecte

specifice procesului de formare și dezvoltare profesională a medicilor.

6. În utlimii cinci ani salariul medicilor de familie a crescut cu cca 56%, al

medicilor de urgență a crescut cu cca 59%, iar salariul mediu al medicilor

din sistemul sănătății a crescut cu cca 53, însă majorările în cauză în

realitate nu au contribuit la majorarea gradului de satisfacție a

medicilor, iar activitatea profesională în sistemul public al sănătății nu a

devenit mai atractivă, medicii rămânând în continuare o categorie de

salariați prost remunerați.

7. Nnivelul de salarizare a medicilor de familie este invers proporțional cu

densitatea acestora, prin urmare, majorarea salariului a fost

determinată doar de cumularea unor funcții vacante, dovadă a lipsei

unor mecanisme eficiente de motivare financiară a angajaților, care să

contribuie pe termen mediu și lung la asigurarea populației cu cadrele

medicale necesare și, respectiv, asigurarea accesului populației la servicii

medicale de calitate.