,,DACIA LITERARA”. CURENTUL NATIONAL, ISTORIC SI POPULAR

..Geniul se afla in toate natiile si in totpamantul, are trebuinta numai de slobozenie

ocrotire si prilejuri ca sa se arate.”

(M. Kogalniceanu, Dacia literara, p. 416)

,,Intaia revista literara organizata”1, aparuta la 19 martie 1840, la Iasi, a adus o contributie insemnata la orientarea litearaturii romane, la constituirea spiritului critic in cultura romana. Ideile programatice ale Daciei literare au fost expuse, cu claritate si cu clarviziune, de catre cunoscuta Introductie a primului numar, datata ,,30 ghenarie 1840. In ianuarie, cand M.Kogalniceanu lansa programul revistei, comparabil cu celebra prefata a lui V.Hugo – prin care romantismul european s-a impus definitiv in opinia publica –, presa romaneasca abia implinise un deceniu de existenta. In Apus, presa periodica (politica si literara) avea in 1840 o traditie de peste 200 de ani. Daca contemporanii lui Corneille, Racine, Moliere si Boileau citeau, in secolul al XVII-lea, Jurnalul savantilor, care isi lua misiunea sa dirijeze viata stiintifica si literara a Frantei, urmasii lui Ureche, Costin si Neculce sau ai stolnicului Cantacuzino si Radu Popescu nu aveau posibilitatea sa cunosaca cel putin scrierile acestor inaintasi prin mijlocirea tiparului. Ziarele lui Heliade, Asachi si Baritiu nu mentioneaza numele cronicarilor pana la 1840. Ele aveau alte obiective, rezultate din necesitatea de a-i pune pe romani in contact cu progresele civilizatiei, cu realizari ale stiintei, tehnicii si culturii europene, dar si cu unele valori literare ale clasicismului si romantismului prin intermediul traducerilor.Primele ziare s-au straduit sa arate ,,faptele, propasirile si mai ales driturile” poporului roman in vederea cuceririi libertatii si independentei. M.Kogalniceanu isi facuse studiile la Berlin, unde publicase doua lucrari – una referitoare la istorie, moravurile si limba tiganilor si alta privind istoria Valahiei, Moldovei si valahilor transilvaneni.2 Inarmat cu temeinice cunostinte de istorie universala, el da o noua orientare culturii si literaturii romane. Conceptia sa se intemeiaza pe istoria nationala, pe creatia populara, sursa de inspiratie pentru creatia culta. In Introductie la Dacia literara, M. Kogalniceanu, recunoscand meritele ctitorilor presei romane in cei 11 ani de pionierat, timp in care ,,litearura n-a ramas in lenevire”, constata o realitate si anume ca ziarele Curierul romanesc, redactat de Heliade, Alauta romaneasca a lui Asachi si Foaie pentru minte, inima si literatura a lui Baritiu aveau ,,mai mult sau mai putin o colora locala”. O revista care sa se ocupe numai cu literatura nationala, o foaie ,,carnea facand abnegatie de loc, ar fi numai o foaie

1 G.Calinescu, istoria litearturii romane de la origini pana in present, Bucuresti, 1941, p 1712 Esquisse sur l’histoire, les moeur et la langue des ciganes, connus en France sous le nom de bohemians, suivie d’un recueil de sept cents mots cigains, Berlin, 1837, si Histoire de lu Moldavie et des Valaques transdanubiens, Tome 1, Berlin, 1837 (ed II, 1854).

romaneasca si, prin urmare, s-ar indeletnici cu productiile romanesti, fie din oricea parte a Daciei, numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar implini o mare lipsa in literatura noastra”. Revista se numea Dacia literara, sugerand prin titlu unirea politica a provinciilor romanesti intr-un singur stat. Ideea de literatura nationala constituia un valoros indreptar in viata literara si culturala a epocii. Kogalniceanu proclama, peste granitele arbitrare care ii separau pe romani in 1840, dezideratul literaturii nationale, solicitand, in acest scop, colaborarea tuturor scriitorilor la revista. Dacia literara urma sa devina, astfel, ,,un repertoriu general a literaturei romanesti, in carele, ca intr-o oglinda, se vor vede scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fieste-carele cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul sau.” Principala trasatura a literaturii nationale, inteleasa ca literatuta a intregului popor roman, trebuia sa fie originalitatea. Cartile aparute era ,,numai traductii din alte limbi si inca si acele de-ar fi bune. Traductiile insa nu fac o literatura” , scria Kogalniceanu. Daca indemnul lui Heliade de a se scrie cat mai mult (,,scriti cat veti putea si cum veti putea) se justifica in 1837 sau inainte de aceasta data, imitatie devenise, in 1840, o manie ucigatoare. Se impunea, deci, crearea unei literaturi originale, care sa oglindeasca realitatile romanesti. Tinand seama de acest deziderat al timpului,redactorul raspunzator adresa scriitorilor apelul de a se inspira, in operele lor, din istoria patriei, din traditiile si obiceiurile poporului, din frumusetile peisajului romanesc: ,, Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Foaia noastra va primi cat se poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale ii vor umple mai toate coloanele.” In cele trei numere ale Daciei literare, Kogalniceanu publica opere originale ce ilustreaza ideile programatice, intre care: ,,Alexandru Lapusneanul” de C.Negruzzi, ,,Buchetiere de la Florenta” de V.Alecsabdri, ,,Anul 1840” de Gr.Alexandrescu , ,,Cantece populare” de C.Negruzzi. Suspendarea Daciei literare in iunie 1840 n-a insemnat, pentru Kogalniceanu, abandoonarea programului lansat la inceputul anului. El reuseste sa editeze la Iasi, in 1840 si 1841, Arhiva romaneasca, culegere de scrieri si acte vechi ce ar putea deslusi istoria romaneasca. In 1844, impreuna cu V.Alecsandr, I.Ghica si P.Bals, el redacteaza revista Propasirea, al carei titlu, interzis de cenzura, a aparu sub subtitlul Foaie stiintifica si literara.

PROPASIREA

FOAIE PENTRU INTERESELE MATERIALESI INTELECTUALE

Apare la Iasi, saptamanal, de la 9 ianuarie la 29 octombrie 1844 ( in total 42 de numere) la Cantora Foaiei satesti, sub redactia lui M.Kogalniceanu, V.Alecsandri, Ion Ghica si Panaiota Bals. Abordarea de a se scoate ,,o foaie ebdomadera” sub numele de Propasirea fusese data la 23 octombrie 1843. La 22 ianuarie 1844 exemplul model este depus la postelnicie, care interzice titlul ,,Propasirea”, lasand numai subtitlul ,,Foaie”, la care s-a adaugat ,,stiintifica si literara”. In Biblioteca Academiei exista si un exemplar necenzurat, cu data de 2 ianuarie 1844. Cenzura a eliminat din continutul revistei articolul ,,Unirea vamilor dintre Valahia si Moldova” si o parte din program. Scopul revistei era: crearea unei literaturi originale, trezirea ,,unui interes pentru stiinta si natie”, interes pentru literatura populara, idei promovate de Dacia literara. In paginile Propasirii V.Alecsandri publica unele poezii din ciclul ,,Doine si lacrimioare”, D.Bolintineanu ,,Vergura” si ,,Barcarola”, Cezar Bolliac ,,Muncitorul”, Iancu Vacarescu ,,Roma cum este” si ,,La Eliza”, Gr,Alexandrescu ,,Ceasuri de mahnire”, ,,Umbra lui Mircea la Cozia”, N.Balcescu ,, Puterea armata la romani”, Andrei Muresanu ,,O privire la Carpati”. In grupul scriitorilor de la Propasirea si ocarmuire intervin neintelegeri. In octombrie 1844, M.Kogalniceanu este inchis la Manastirea Risca, iar la 11 noiembrie revista este suprimata de cenzura sub pretextul publicarii povestirii ,,Toderica” de C.Negruzii, motivandu-se ca editorii ,,s-au abatut de la marginala ei destinatie”.

Sursa: "Reviste si curente in evolutia literaturii romane",I. Hangiu, ed.EDP,Bucuresti,p.40-50.Biblioteca C.N.I.L.C., Ploiesti