D O U E D I L E .

Săr'a calda si senina Teste lume s'a lafîtu, Susu zimbesce lun'a plina, Marea dorme liniscitu,

Si pe ap'a albăstria Intr'o luntre ei plutescu, De amoru si bucuria Dulce elu si ea voibescu.

Cându privescu in susu la astre, Legânându-se usioru, Cându in undele albastre Acufunda ochii loru.

Si-apoi iar' a loru privire Se-'ntâlnesce cu amoru, Si unu raiu de fericire Ei cetescu in viitoru.

„Doue diîe, îi ea doue — Dfse elu — si-i fi a mea, Eternn ne lucesce noue A iubirei dulce stea!"

— „Doue dîle, doue încă — Dîce ea — dar' n'a sfersîtu • Si de-odata, de o stânca Luntrea groznicu s'a isbitu.

Si ei cadu in n^gr'a mare Si-amendoi se acufundu, Si bendu undele amare Ei dispăru adencu in fundu.

Elu o caută, o zaresce Pe unu valu indepartatu, Si spre dens'a ee isbesce ' Si innota desperatu.

Kta-îu vine, o ajunge Cu alu seu poternicu bratiu, O rapesce si o smulge Dintr'alu mortiei negiu latiu ;

Si pe umerii o asiedia Si poterile ei crescu, -" Si-n lui bratie multu viteze Valurile despartiescu.

Unu momentu si n^gr'a morte In amoruri s'a schimbaţii! Unu momentu.. Amara sorte Vai poterea l'a lasatu!

L'alu seu peptu in desperare Elu o stiînge cu amoru, Si-'ntr'o dulce sărutare Se atingu buzele loru.

„Doue dîle, doue încă . . ." Glasuri triste cându si cându Mai audi . . . in marea-adenca Se pierdu ele suspinându.

Kdptea rece 'ntunecosa Greu pe lume a cadiutu, Marea urla furidsa, Lun'a 'n nori a disparutu.

J. \fgruxati.

file:///fgruxati

22

SANTA SILVESTRA s e u

t> di in ca re copi i d o m n e s c u a s u p r ' a p a r e n t i l o r n . — Xoveleta. —

I. La podele muntîloru cari despartu Bavari'a de

câtra statele de Weimer se afla opidulu Hoff, care do-mineza o parte a vâiloru udate de Mayn. Acestu opidu, situatu departe de multu-amblatele cai publice, a păstraţii până astadi vecliiale moravuri cari porta pre sene caracterulu unei naivităţi grave, ce lipsesce in cea mai mare parte din tote cele alalte parti ale •Germaniei.

In acestu opidu vietiuia, acum'a-su câti-v'a ani, unu strainu cu numele Loflen. Se dicea câ s'a nascutu in Boemi'a si câ a serviţii câ maiorii in armat'a austriaca. Dara, după pacea dela 1855, pensionâudu-se, venise la Hoff cu fiic'a s'a Dorote'a, din care mai tardiu se alese o tenera frumosa.

Maiorulu Loffen erâ unu omu bene-educatu, cura-giosu si devotatu. Din nefericire violinti'a caracterului seu î-i turburase tdta vieti'a si 'Iu impiedacase de-a in-aintâ in armata. Cea mai mica contradicere din partea cuiv'a, 'Iu aruncă intr'o furore grozava, de care mai tardiu î-i pare reu, dar' pre care se gena de a-o des-aproba. Din caus'a acest'a pierduse pre rendu pre toţi amicii sinceri si protectori siguri ai sei.

Totusiu tempulu făcu ce'a ce nu potuserâ face consiliale si imputările. Acest'a fierbere interiora care se manifestă, prin mani'a-i rapede, cu tote hotaririle maiorului de a se predomni, se linisci puşinu, sangele-i circulă mai incetu, si esperienti'a făcu câ spiritulu seu se fia mai puşinu grabnicu iu a condamnă pre cei alalti, si in urma. se sciii impacâ si cu ace'a câ se asculte cu dresi-care pacientia si opiniunile contrari opiniuni-loru s'ale.

Si acest'a strămutare o indepleni paternitatea. In-blândîtu prin gratiile puerile ale Doroteei, leulu se facil omu; si acel'a care resistase in restempu de trei-dieci ani amiciloru sei, pe nesemtîte deveni sclavulu supusu alu unei copile.

Loffen dara nu mai erâ celu vecbiu, — elu erâ unu omu de totulu nou. Numai câtev'a iritatiuni iute-trecatore, î-i aduceau amente câte odată cum erâ elu în trecuţii. Elu erâ asemenea unei furtune liniscite din care nu se mai audu decâtu ore-cari scomote depărtate.

Afora de acest'a, in pusetiunea maiorului se pregătea o mare schimbare; câci fiic'a lui erâ se se mărite. Ea ave de a se casatori cu unu teneru inspectorii sil-vanalu Wilhelm Munster, pre care 'Iu cunoscea inca dela venirea loru in Hoff si cu care crescuse impreuna.

Tenerulu se indusese intr'o chilia cu socrulu sem spre a aduce in regula tâte cele de lipsa, pentru acest'a .căsătoria.

— Asie dara suntemu intielesi, — dise densulu respingendu unele socoteli ce i le presentase d-lu de Loffen si pre cari nici nu-si aruncase ochii, — vomu luă cas'a de pe malulu apei!?

— De 6re-ce place Doroteei, — respunse maiorulu.

— Apoi acolo vomu fi mai bene decâtu aici. Loffen suspina. — Ve displace acest'a strămutare? — intrebâ

Wilhelm cu grăbire, — ah! deca ve mai convine vomu se reniauemu aici.

— Nu, fiuIu meu. respunse betranulu soldaţii pu-nendu-si mân'a s'a intru-ace'a a forestierului, — de locu nu-mi pare reu după acesta locuentia.

— De ce 'ti pare reu dara! De câte-v'a dîle t e vedu asie de triştii. Aii! mi ascunde nemicu de mene! Dora amu facutu eu cev'a ce te-a nemultianiitu ?!

— Nemicu, scumpulu meu fiiu! Dar' vedi tu acest'a căsătoria 'mi rechiama in memoria atâtea suveniri ale trecutului! Apoi suni gelosu de tone.

•— Ce dici? striga forestieriulu. — Sumu gelosu de tene, — repetî maiorulu,

•—câci tu ai se devii principal'a iubire a Doroteei. O ! nu te nelinisci, asie trebue se fia si eu nu voiu a me plânge. Dar' indatinarea m'a facutu egoiştii. Lâna acum eu eram singurulu obiectu alu ingrigîriloru ficei mele; ea u'avea pre altu cenev'a pre care se-lu iubesca si se-lu distraga decâtu pre mene, aciinm tempulu si amo-rulu ei au se fia impartîte si eu nu o voiu mai pot6 ave totu deaun'a lângă mene si orele de singurătate me inspaimenta.

—• Temerile d-t'ale au fostu prevediute de Dorote'a, — dise forestieriulu, — alalta eri sera mi le-a comunicaţii cu ochii inundaţi in lacremi.

— Ce spui? — intrerupse Loflen, — atunci 'mi voiu ascunde dorerea: nu voiu a tulbura nici câtu de pucinu fericirea Doroteei. Nu-i vorbi Willelmu nici odată de ce'a ce ti-amu spusu; acest'a e o slabitiune betra-nesca, o nebunia. Au nu voiu traii eu totu lângă voi si nu ve voiu vede in tote dîlele? — N'amu decâtu se me dedau alt'feliu si me voiu dedă.

Willelmu nu respunse nimicu; si se făcu tăcere. In urma, aruncându spre maiorii o privire ascunsa, dise esitendu:

— Ar' fi unu mijlocu de a te feri de isolarea de care te temi.

— Care? — O persona, care ti-a fostu scumpa, si care as~

tadî locuesce la Egra . . . — Destulu, destulu Willelmu! — intrerupse ma

iorulu redicându-se repede, — Dorote'a a trebuitu se-ti spună ce i-amu reflectaţii eu in acest'a privintia. — Nu trebue se mai scormonimu cenusi'a affectiuniloru. distruse. Nu-mi mai vorbi nici odată despre acâst'a, te rogu câ amicu si 'ti pretindu câ tata.

23

Muster se inchinâ cu unu aeru de tristetîa si Loffen esî.

Person'a care locuia in Egra sî la care Willelmu făcuse allusiune nu eră altu-cenev'a decâtu mam'a Do-roteei. — Căsătorita f6rte de tenera cu maiorulu pre care 'Iu iubia, ea aflase mai ântâiu mii de bucurii in acesta unire, dar' pe rendu, pe rendu caracterulu lui Loffen î-i alterase acest'a fericire. Charlott'a mândra si susceptibila, nu potuse suferi unele iritamente cari î-i păreau injuridse. In locu de a crutia pre barbatulu seu, ea 'Iu iritase prin resistentia, imputări si nemultiamiri, — displacerea crescea din ce in ce mai multu, până ce in urma indiferentismulu ocupă loculu amorului. Atunci fie-care tăcea, inadusindu-si suferintiele in anim'a s'a si lasându se se inaresca un'a prin alt'a.

In urma escesulu dorerei causâ o ruptura violenta. Charlott'a se duse la Egr'a unde avea consângeni si Loffen veni la Hoff cu fiic'a s'a.

Dar' despărţirea părea a nu fi causatu nici o iri-tatiune in inim'a lui. Fia din causa ca amentirea Char-lottei 'Iu făcea se-si aducă amente de unele neindrepta-tîri de cari roşia, fia ca păstră o ura asupra-i, — densulu se feria de totu ce-i pote aduce amente de mam'a Doroteei. Portretulu acestei'a fusese acoperiţii cu unu velu grosu si pusu intr'unu cabinetu iutunecosu; fortepianulu ei, inchisu cu grigia, eră pe de diumatate ascunsu in fondulu unei camere nelocuite: elu inpusee chiar' Doroteei că se studieze harfa, câ si cum se-ar' fi temutu de o aducere amente a trecutului. Ast'feliu tote incercarile copilei pentru de a dellaturâ ac6sta ura fuseseră până aici zadarnice, — dar' dens'a avea un'a din acele animi caror'a bunătatea le insufla curagiu si *ari nu se ostenescu niciodată de a incercâ benele.

(Va urma.)

La mormentulu decedatului colegu Vasiliu Popu. Repausatu la cas'a parentiesca din Cetanu in 28 ian. a. c.

Din asta lwm.e-amp.ra, ce-i dicu desiertatiune Te-ai dusu, te-ai dusu la ceriuri la-alu nostru Creatorii. Te-ai dusu tu sufietu blânde ! si plini de-amaratiune Lasatu-ai o mulţime de anime cu doru!

Precum pre marea lata plutesce cu-'nsetare Naieriulu cu 'ngrigire tientindu in spre uscatu, Asie tindeai amice si tu intr'o sperare: Dea-ajunge-unu scopu terestru, in ani inaintatu . .

Dar' eta nai'a-ti mica pre undele fatale Lovita de viforulu amaru, cutropitorin, S'ascunde in vertejulu celu negru si mortale, Ce-i dicu: „mormentulu rece.u .. Aspectu ingrozitoriu !

In fldrea tineretiei, in anii de plăcere, In primaver'a-ti juna, oh ! tu te-ai departatu, Ducundu cu tine dorini . . . suspine si dor ere Aceloru ce te-amdra: vediendu ca i-ailasatu.

Te-ai dusu, te-ai dusu de-aice in sferile usiore . . , Lasdtu-ai in dor ere si lacrime torinti: Pre scumpii consangeni-ti: fraţi dulci si soriore ! Mai trişti inse lasatu-ai: pre dulcii tei părinţi!!

Privesce-ne cum plangemu, cum plangtmu cu tristetia Collegii si amicii, pre carii i ai avutu, — Ca-ci florea vietiei tale se-ascunse 'n ne'gra cttia . . . Candu adi pe a ta cruce depunemii unu saruht :

Oftandu câ celu Potinte, din lumea-astfa de jale Luandu-te pre tine sub santulu scutu alu seu. Se jii-i ferice 'n ceriuri, ferice intre stele, Se fi partasm marirei, ce este-'n EliseuJ!

Primesce, oh ! primesce oftările sincere Ce-acuma le depunemii, amice decedatu ! Pre crucea-ti mormentala. tributuhi de dor ere, Cu toţii cati in lume pre tine te-arnu amatul

Gherl'a, in diu'a astrucarei decedatului, 31 ian. 1880. Pamflliu J. Grapini teologu IV.

Casatori'a, — Studia social". —

(Continuare.) In realisarea teoriei n6stre inse damu de o diffl-

cultate esenţiale.-—Vene adecă întrebarea: cum va pote" petrece o fe"ta fora de amoru cei patru ani din urma ai junetiei s'ale, carii constitue celu mai poeticii si mai plinu de fantasii restempu alu vietiei ei —• adecă anii dela alu 18-lea până la alu 22-lea inclusive? Cu ce se ocupe si distrag» in acestu restempu parentii pre fiicele loru ? Periclulu este mare, — dara mijlocele preventive contr'a lui inca suntu nemimerate. Se vedemu ântâiu periclulu, după ace'a apoi mijlocele preventive. Parentii vedu ca pasiunea fiicei loru cresce, se intaresce si iâ o fâşia amenintiatdria. F6t'a nu-i mai multu ace'a ce a fostu mai inainte; ori ce semnu de fragedîa, cetirea ori audîrea si numai a unui evenementu câtu de câtu mai patrundietoriu î-i sternesce lacremi in ochi; câ-ci anim'a ei e susceptibila intogma câ pamentulu in tempulu pri-maverei. Cum vomu se impiedecamu iuvapaiarea animei si seducerea ei? Pentruca in etatea acest'a fet'a iubes-ce pre celu de ântâiu barbatu simpaticii, care î-i vene inainte. In etatea de 13 ani fet'a iubesce cu adoratiune pre idealulu creatu de fantasi'a s'a. De aici urme'za apoi ca după trecerea etatiei de fantasia cele mai multe fete se afla insielate in alegerea ce au facutu. Individulu care S-i eră unu idealu se infaşisia inainfea ocbiloru sei (le-scepti câ o statua ghiatiosa.

Facja de periclulu acest'a care duce pre calea amagirei, mam'a intiele'pta nu pote hesit'a. In convorbire cu fCt'a s'a nu incungiura amorulu, câ si cum acel'a nici nu ar' esistâ, nici nu-iu blastema câ si cum ace l'a ar' fi isvorulu atotu reulu, ci î-lu presenta in tra-" surile-i adcverate, câ si pre insusîrea animeloru no-

http://lwm.e-amp.ra

24

bile si funtea sempiterna a totu ce e nobilu, bunu si fruinosu. Pentru o anima innocenta nici pe departe nu e atâtu de periculdsa passiunea nobila a amorului câ patim'a care usurpa acestu nume. Deca fet'a va precepe ca celu mai mare inimicu a acestui semtiu divinu este capritiulu, care se veresce sub manteu'a acelui'a; deca va intielege ca amorulu castu este unu talismanu pre-tiosu, care nu se pdte câscigâ decâtu cu predomnire nici assecurâ decâtu cu virtuositate; deca va afla ca anim'a care voiesce a-lu cuprinde pre acesta trebue se fia curata câ si sauctuariulu, si maiestosa câ si bese-ric'a: se nu o tememu pre dens'a, acest'a ideia sublima o va scuti de influenti'a desastrosa a totu ce porta masc'a acestei passiuni nobile; câci cene cundse pre Domnediu nu adoreza pre idoli.

Dara acCst'a inca nu e totulu. Deca mam'a obser-veza, ca s'a sternitu amoru iu anim'a fiicei s'ale, pote invoca ajutoriulu unei'a dintre celea mai frumose legi ale naturei. Nu potemu se suffocamu pe deplenu paţsiu-nile, dar' le potemu infrenâ, tocm'a precum potemu se facemu o alvia tiermurita si se damu o direptiune anumita isvorului pre care nu-lu potemu opri câ se nu isbucnesca. Deca mam'a observa ca in fet'a ei s'a sternitu passiunea, ea e detdre de a o infrenâ ace'a si de a-i da o direptiune buna: se invetie pre fet'a s'a la bo-natate, charitate si iubire — la aceste sorori dulci ale amorului. Deca ea se pleca spre iubire: iubesca pre seraci, pre nenorociţi, âmplâi anim'a semtiementulu nobilu alu charitatiei. Prin acest'a se va suplenl mai bine amorulu fantasticu, care alt'mentrea i-ar' incatenâ pote inainte de tempu anim'a.

Si semtiementulu charitatiei se-lu impreune mam'a cu unu studiu seriosu.

(Va urma.)

MITOLOGIA DACO-ROMANA. Z E P i t i c o t - U L l - u . .

Adeseori întalnimu in poveştile nbstre poporale unu personagiu forte fantasticu si originalu, care are mai multe numiri, precumu: P i t i c u , P i t i c o t u , Staţ i c o t u , 1 S t a t u - P a 1 m a - b a r b a - c o t u, 2 S t ă t u -c o t u , S t a t i c o t u d e - u n u c o t u cu b a r b a cu t o t u , O m u l u c a s c h i o p u l u c u b a r b ' a ca co-t u l u , 5 S t a t u - c o t u cu b a r b a cu t o t u , 4 Tar-

1 At. M. Marienescu. P i t i c u , P i t i c o t u , S t a t i c o t u , publ. in „Famili'a" an. VII. Pest'a. 1871. p. 399.

2 V. Alecsaudri. O p e r e c o m p l e t e . Poesii. voi. III. Bucuresci. 1875. p. 143.

3 I n câte-va povesti si descântece din colecti'a mea inedita. * Dionisiu Mironu. P e t r u F i r i c e l u , poveste din

Banatu, publ. in „Column'a lui Traianu" an. I. Bucuresci. 1870. Xrulu 30.

t a h o t u b a r b a d e - u n u c o t u , 1 si H a r a p o t a s t ă t u de unu co tu . 2

Acestu personagiu fantasticii si originalu, după istorisirea si crediuti'a poporului, e unu piticu mon-struosu, cu chipu si graiu omenescu, cu statur'a după cumu arata inse-si numirile lui, de-unu cotu, de-o palma, seu de-o şchiopa, si cu barb'a lunga de-unu cotu, ia. care totdeun'a de câte ori este constrinsu se merga repede seu se fuga, se 'ncâlcesce si se 'mpiedeca de na pote fugi.

Loculu de petrecere alu Piticotului este mai alesă, in codrii si pădurile cele mari si pustii,3 dra locuinti'a lui este intr'unu verfu de plopu si cându se scobtira. din acelu copacii, elu încalica pe unu epure şchiopa, seu si pe-o jumetate de epure de cutriera lumea si pătrunde chiar' pe sub pamentu.4

S t a t u - P a l m a - b a r b a - c o t u , după cum areta o legenda, a avutu sj-o feta forte frumosa, anume „Tr e ş t i au 'a" pe care i-a rapit'o „Fetu - f r u mos u.3

In crierii codriloru si-a paduriloru, pe unde nici odată nu pote calea picioru de omu pamentenu, pe unde numai F e t i - f r u r n o s i l o r u si Na sd ra ve-n i l o r u li-i data se pota pătrunde, spuau poveştile, ca-se afla câte unu palatu forte frumosu. In palaturile acestea, de si suntu infrumsetiate cu cele mai scumpe odore si pocWbe si diriticate cum nu mai sunt altele, ea si cându ar' locui intr'eusele cine sei ee omeni SLIQSL si mari, cine sci ce crai si imperati, ori si cându s'abate vr'unu F e t u - f r u m o s u seu ' N a s d r a v a n u, seu alţi voinici, precum suntu bana ora Fi 6 iei , adecă Fiiulu— 6 i e i ,6 F i i u 1 u - Y a c i i ,7 P e t r e a - F i 6 i e i , s P e-t r e a - F i r i ce lu , ° cu carii suntu totdeaun'a S t r î m -b a - l e m n e si S f a r m a - p e t r a insogiti, si intrându intr'ensele nu dau nici cându peste unu sufletu de orna câ toţi omenii, ci ei vedu, spre cea mai mare mirare a loru câ tote treburile in aceste palatini se făcu seu singure de sine câ din serinu, se matura singure, se curatiescu, se pregatescu bucate si se punu pe mrisa, sdu pe la prândiulu celu micu vinii pe ueasceptate, nu se scie pe unde si cum, t r e i f e t e , si acestea apoi curatiescu palaturile, le matura, stergu t6te lucrurile

1 H. C. Wartha. C a l e n d a r i u l u B a s m e 1 o r u s i-a l u c â n t u r i l o r u p o p o r a l e . Bucuresei. 1875. p. 29.

2 I. V. î n s e m n ă t a t e a l i t e r a t u r e i r o m â n e p o p o r a l e , publ. in „Albin'a Carpatiloru" an. I. Sibiiu. 1877. p. 126. Dlu I. V. afirma câ H a r a p o t u s t ă t u d e - u n u -c o t u , ar' fi unu B a s a r a b u seu Negru, care a mai adausu tierile de sub ascultarea sa." — Se pote dar' noi am voi mai ân-tâiu se scimu pe ce basa isi razima Dl. V. aflrmatiunea sa ?

3 După tote poveştile, cari tracteza despre P i t i c o t i. * V. Alecsandri, loc. cit. si D. Mironu asemene. 6 V. Alecsandri. op. cit. pag. 41. 6 At. M. Marienescu, loc. cit. » H. C. Wartha, op. cit. pag. 29. si urm. 8 Intr'o poveste din colecti'a mea inedita. » D. Mironu, loc. cit.

25

-de colbu, făcu bucate, ascernu mes'a si — cum asi^dia bucatele pe mesa, — deaun'a dispăru fora se le prindă cine-va de veste pe unde s'au dusu si 'n câtrâu au apucatu. Era colea, cându sdrele e cruce-am^dî, cându bucatele suntu puse pe mesa si nu-su nici prea ferbinti nici prea reci, ci numai asie la vreme, cum suntu adecă mai bune de mâncatu, atunci numai ce vede voiniculu, ce sta de panda, ca, cum au disparutu fetele se ivesce unu omusioru micutiu, abia de o palma de lungu, dar' cu barb'a de unu cotu, si calare pe unu epure schiopu de'naintea usiei. Acestu calaretiu minunatu, cum so-sesce la pragulu usiei, indata se da josu de pe calu, adecă de pe epurile seu celu schiopu, intra in launtru, se uita in tdte părţile, caută de-a-meruntulu la tdte lucrurile, se pune apoi la masa si ospetdza fora nici o grija s6u tema.

Acestu omusioru micu, acestu calaretiu fantasticu, este unulu dintre P i t i c o t i i , ce locuescu nu departe de acelu palatu, era cele trei fete suntu nesce d îne , cari in tdta dîu'a i pregatescu prandiulu, dispăru înse totudeaun'a iuainte de-a sosi elu la me'sa, temendu-se ca se nu li facă vre-unu reu.

Fetele dispărut era voiniculu, ce e pusu de câtra fraţii sei că se stee si se veda ce se va întemplâ in acestea palaturi, remâne uimitu de frumuseti'a si gin-gasi'a lom. Dar' si mai tare se uimesce elu, cându vede pre Pifcicofcu ca intra in casa si se asiddia la me'sa, ai e vai si amaru de densulu d6ca cuteza a se apropia de noulu ospe si-ai lua taierulu cu bucatele de 'nainte s6u a nu-i da pace se mânance câtu voiesce elu! Atunci Piticotulu indata se repede asupr'a voinicului, î-i rade o palma buna de-lu addrme la pamentu, apoi [ca si cându nici nu s'ar îi intemplatu nemica, se pune era la mdsa, mânanca bine până ce se satura si abia după ace"st'a se scdla e'ra-si, incalica pe epurele seu celu schiopu si se cam mai duce in trdba-si de unde a Kenitu.

(Finea va urma.) S. FI. Marianii.

Sera-cii fericiţi. — Imitaţie. —

O ninsore alba orasiu-'nvalia Si-ale lunei radie asupr'a-i lucia; In fundulu caretei, invelita-'n sialu, O nobila dama venia dela baiu; Armăsarii negri, ce că smei alergu, Se oprescu de-odata si din locu nu mergu. La radiele lunei iată se zarea Unu copilu in fasie ce amaru gemea; Bar' nobil'a dama unu semnu a fâcutu, Si pe de aliaturi caret'a-a trecutu, Lasându in ninsore miculu muritoriu, In urma sosesce unu bietu muncitoriu, Investitu cu sdrentie, tremurându de frigu, Luându-si dejunulu compusu de-unu covrigu Cum vede copilulu, lu-redica pe locu, 1Lu şterge, 'Iu freca si-lu pune-'n cojocu; Apoi se intorce acasă la elu.

— Jacea in ninsore unu bietu mititelu — Sociei lui spune — „mai multu de-ar' fi stătu,. De siguru suflarea din urma-ar fi datu ; Apoi, de ai sufletu de omu, de crestinu, Nu-lu poţi lasă ast'feliu se pieră in chinu; Aveamu dela Domnulu cinci dragi de copii; De adi inainte avemu siese fii I"

„Dar' tote suntu scumpe si iern'a e greal" — Se facemu, femeia, cum Domnulu va vrea. Eu unulu, de astadi mai multu voiu munci; Me lasu de betîa, si-aducu totu aci."

—• „Unu anu e aprope, cu banulu adunu, O rochia noua se iau de craciunu. Mergi, cumpera lemne cu banii-adunati, Ca vedi copilaşii suntu mai degeraţi, Si adâ Ia mine copilulu gâsitu, Ca vre căutare, ca vre încaldîtu.""

Femei'a si omulu suntu veseli si plângu De fapt'a loru buna, si-'n bracia se strîngu. Din diu'a ace'a ei suntu fericiţi, Desî că 'nainte traiescu chinuiţi; In somnule-adese ei credu a vedea O alba-aretare in frunte cu-o stea: E semnulu ce porta unu sufletu curatu, De fapt'a s'a buna prin ea coronatu.

George Cretianu»

SECRETELE A LORU TREI NOPŢI SEU T R E I MORŢI VII .

(Romanu anglesu i. H. Franlcstein.) (Continuare.)

Capitlulu 111. O c o n v o r b i r e c u r i o s a.

Econdm'a tata ndptea o petrecu in cas'a pacientei, legânandu prunculu micu pre braşia, căci mum'a s'a nenorocita adormi.

In decursulu acestor'a se petrecu o scena curidsa in chili'a marchisului.

Cu o ora mai târdiu de sosirea nenorocitei, o a ddu'a lovitura in pdrta, areta câ un'a visita noua va se se 'ntemple. Individulu necunoscutu, dupace 'si spus© numele, numai decâtu fii lasatu se intre. Elu 'si depuse vestmintele ude de o parte, — faşi'a lui erâ palida. Fora de a dice cev'a fu condusu de unu servu in odai'a marchisului, in care, după un'a privire destulu de adenca ce o facii marchisulu asupr'a servului, câ semnu de a nu amenti nimenui presinti'a străinului, marchisulu se scolâ si cele de antaiu cuvinte a lui câtra strainu fura „ce veste ndua 'mi aduci?" — „Nemicu nou" respunse strainulu nostru. — „Eu am miscatu tdte pietrile pentrtf de a-ti esecutâ mandatulu, dar' nu mi-a succesu."

„Aceste le-am presupusu, dise marchisulu, dar Domnedieu mi-a ajutatu mie, si am avutu mai mare succesu. Vina numai, vină mai aprdpe — nici paretii nu trebue se scie ce am se-ti spunu."

Strainulu se apropia; marchisulu^'Iu prinse de mâna si i siopti la urechia, nesce cuvinte in urm'a câror'a sari câ si muscatu de o vipera, precându marchisulu i aretâ cu degetulu direptiunea chiliei, in car» jacea fdt'a lui desperata — intre mdrte si vigtia.

26

După ce strainulu 'si veni in oii, dise: „sermana fel a, — sermanule pruncul Mai pretindi ore si acuinu câ se 'mi esecutezu planulu?"

„Da, da!" „Dar' aibi indurare de fic'a D-T'ale, de"ca mai ai

semtiu de omu." „Indurare ?! dise marchisulu. ..Dar' dens'a ce com

pătimire a avutu fâşia de mine si de onorea mea. •—• Nu, nu; eu nu sum copilu, pre care ori ce suflare de ventu, Iu abate dela propusu. Si D-T'a, deca 'mi vei refusa ajutoriulu, vei fi lasatu, si voiu cerca alţi agenţi. Nu fi timidu! Eu 'ti voiu resplati bine!"

Dar' . . . e uniculu D-T'ale pruncu! Eaşi'a marchisului deveni mai infioratoria si dise:

„fet'a mea a moritu fâşia de mine pentru totudeaun'a. De astadi inainte suin singuru si voiu vietiul singuru. D-T'a poţi se-mi ajuţi, dar' te feresce se nu-mi fi falsu."

Strainulu pleca capulu. „Eu crediu, cumca me cunosci destulu de bine si

asia nu poţi se stai in dubiu" dise strainulu, „dar' odată vei plânge cu amarii cele ce mi le impui se le esecutezu."

Marchisulu rise demonicesce. „Eu voiu cuteză a face tote, replica marchisulu,

numai se-mi resbunu asupr'a celoru ce me vatema atâtu de crudu.

Nu voiu ave odihna, până ce nu-mi voiu resbună ondrea, până ce numele mieu va fi spalatu. „Apoi 'mi YOÎU redicâ erasi capulu si voiu privi lumea in facia."

„Eu dara nu am alfa de facutu, decâtu a-ti as-ceptâ mandatele" — dise strainulu.

„Cându vei fi pregatitu pentru o nouacaletoria?" „îndată" dice necunoscutulu nostru. Marchisulu nu mai respunse, ci merse la unu scriniu,

Iu descuia si i dete unu pachetu, pe care strainulu 'Iu bagi in busunariu.

„Acolo ai cinci sute de pundi." Nu fi crutiatoriu,

27

R E V I S T A. Palatulu Domniloru de odiniora a Moldovei, care erâ

*o podoba distinsa a capitalei Moldovenesci Jasi a fostu nimicitu prin unu incendiu infricosiatu in 15/27 ianuarie a. c. Acestn palatu a fostu ziditu in 1805 de catra principele Moruz, — actualmente a fostu assiguratu la banc'a „Romani'a" in 800.000 franci.

In diu'a urniatoria acestui desastru in locurile publice din Jasi s'au affiptu urmatoriele telegrame:

Domnului Gogalniceanu, ministru de interne in Jasi. Bucureşti, 16/28 ianuariu 1880. — Amu luatu cunoscintia

cu adfinca mâhnire despre deaiturile ce-mi daţi asupra tristei in-templari din Jasi, a nenorocitului incendiu alu Palatului Adminis-tratiunei; regretu din sufletu câ Jasii, a dou'a capitala a tierei si orasiulu catra care amu deosebita iubire, a perdutu unulu din cele mai de căpetenia ale sale monumente. Cu câtu inse legânulu Unirei este in acestu momentu de incercatu, cu atâtu afecţiunea Mea si a tierei se redica la inaltîmea restristei venita asupra sa. Poteti asecură pe iubiţii mei Jasiani câ atâtu Eu câtu si guver-nulu vomu depune tote staruintiele. câ Palatulu Administrativu cu care se făleau se fia râdicatu din cenuşia si se se inaltie mai maretiu si mai frumosu ; comptediu pentru acest'a pe generositatea si iubirea tuturora Româniloru catra tiera si catra monumentele ţi. — C a r o l u .

Jasianiloru.' Marfa S'a Regala Carolu I, pentru care precum bucuriile

Ilomaniei suntu bucuriele Sale, asemene si durerile natiunei suntu durerile animei Sale, adencu mâhnită de nenorocirea ce a bantuitu orasiulu nostru, Leagânnlu Unirei, prin arderea vechiului nostru Palatu Domnescu, a binevoita a-mi adressâ depesi'a mai susu reprodusa. Eu v'o aducu la cunoscintia câ o mărturia a nobileloru cugetări ale Suveranului României pentru a dou'a S'a capitala, câ unu semnu de durerosele Sale simţiri pentru restriştea ce ne lo-Tesce, câ o gencrosa inchisitiune ce ve dâ in numele natiunei, câ Palatulu nostru, de care cu dreptu cuventu noi Jasianii ne fa-leamu, va fi in curendu redicatu din cenuşia si se va realtiâ mai maretiu de cum fusese inaintea sinistrului.

Se traiesca Bunulu nostru Domnu! — Se traiesca Romani'a' Se traiesca orasiulu Jasi! Ministru de interne : Cogalniceanu.

M. S. Regele Tieriloru de Josu a stabilita, dîlele acestea, prin nota oficiala, remisa d-lui ministru alu afaceriloru străine relatiuni normale si permanente cu Romani'a câ stătu independinte.

H. S. Regele Greciei a legata, asemenea, aceleaşi relatiuni «m noi, inca de mai multe dîle, primindu si aderându la numirea d-lui C. Esarcu câ ministru românu la curtea regatului elenu.

•̂ e Limb'a unguresca in Moldov'a. Domnulu J o a n u T o l e s c u scrie printre altele in „Resboiulu" nru 862: Limb'a a jucatu totudeaun'a celu mai mare rolu. — Grecii si Romanii făceau casu de mdrte si vi^tia pentru limb'a loru. Temistocle a condamnatu la morte pe unu interpreţii ee venise cu nesce ambasadori persani, pentru-câ ar' fi profanatu limb'a gre"ca neservindu-se de ea. Imperatulu Claudiu a redicatu dreptulu de ce-tatianu unui Lycian, care n'a sciutu se-i respundia la-tinesce. Rom'a, intre obligaţiile ce impunea celoru in-•vinsi, cea mai de căpetenia erâ limb'a latina. Cartagi-nesiloru le erâ opritu de a invetiâ grecesce. Si câte de acestea făceau cei ce voiau se fia unu poporu, se le domine limb'a d6ca voru peri ei.

In Moldov'a, in d6ue din cele mai mari si mai frumose judetie, mai cu s6ma B a c â u l u Jsi Romanii Iu, locuitorii tierani, cari suntu mai toţi râzasi,

moşneni si proprietari mici, vorbescu numai unguresce. Cându intri in satele loru, e mai reu decâtu in mijlo-culu Ungariei; trebue se mergi cu tâlmaci: femeile si copii nu sciu se dea nici „buna demaneti'a" romanesce.—• Culp'a neiertata este a 6meniloru noştri de stătu câ n'au ingrigîtu nici odată de romanisarea acestui elementu si a lasatu in anim'a Moldovei o populatiune de preste doue sute de mii, streina si de limba si de religiune. Domnule Nicolae Cretiulescu, Ministru culteloru si in-structiunei publice, se vede câ seculii ti-a pâstratu d-tale resolvarea acestei cestiuni natiunale. Fâ câ popo-rulu ruralii, cârui'a i-au datu pamentu la 2 maiu. se fia unulu si acel'asi si in limba si in anima, căci in elu sta vieti'a tierei: româniseră pre aceşti Ciangâi, scapa-i de uritulu nume ce nu voru nici ei se-lu p6rte, si vei ave eterna recunoscintia.

Mesurile ce ar' trebui se se iâ suntu: mai antâiu indesuirea sc61eloru prin tote satele, câtunele si fundaturile unguresci: copii luaţi cu vâtâsielulu si duşi la sc6la ern'a si ver'a, mai cu sema fetele care devenindu mame 'si voru invetiâ copii romanesce; si alu doilea, pe la t6te besericele loru, aduşi preoţi dintre Românii din Transilvani'a, câ se le vorbe'sca si se le cet6sca romanesce. — Cându preotulu Ie va dâ binecuventarea in limb'a romana, cându dascalulu le va cânta romanesce, si cându mam'ava leganâ copilulu sî-iva dîce: hai-d i , n a n i p u i u l u m a m e i resultatulu va fi dobânditu;

Pentru alumneulu institutului pedagogicu-teologicii Aradanu va arangia junimea romana din Aradu unu baiu in u/.2e fauru a. c. Pretiulu intrarei de persana 2 fi., de familia 4 fi. Offertele marinimdse se potu face si pre calea Redactiunei dela acestu diurnalu.

In favorulu inundatiloru Romani de dinc6ce de Car pa t i s'a arangiatu concerte, serate si baluri in mai multe orasie din Romani'a, Transilvani'a si Ungari'a. — „Preotulu Romanu" —ce apare in Gherl'a, inde"mna pre clerulu si poporulu romanu la indurare fâşia de aceşti nenorociţi, — prin o Eshor t a t iune ce o publica din pen'a collaboratorelui seu ordinariu Vasfliu Cr is te preotu in Zalnocu.— „Amiculu Familiei" inca va primi cu plăcere contribuirile spre acestu scopu si cuietându-le in col6nele s'ale, —• le va inaintâ la des-tinatiunea loru.

Naseudu, 31 Ianuariu st. n. 1880. Domnule Redac-toru! Cetindu in numerulu primu a pretiuitului D-v6s-tre diuariu una corespondintia, intitulata „Din v ie ' t i ' a s o c i a l a de l a Naseudu- ' nu potu remane nici eu indiferenţii, — câ si publiculu Naseudânu, de care sum provocatu, — fâra a reflecta puşine cuvinte, fâşia de observările făcute asupra concertului arangiatu de pro-fesorele de musica I. Muresianu in preser'a anului nou.

Concertulu acest'a a reusîtu spre cea mai mare multiamire a publicului auditoriu, ce a si aretatu prin nenumeratele aplause urmate după fiecare piesa. Ar' urma după corespondintia, ca publiculu Naseudenu n'aro fi competinte si n'aru posede gustulu recerutu in musica, ce'a ce, — se me ierte Dlu corespondinte, — nici-, nu se p6te presupune. Progresulu facutu de tinerii giin-nasiali, in acestu scurtu intervalu, a fostu laudatu de publiculu intregu, afara de vre-o câti-va individi caror'a nimeni nu le pote indestulu face pe voia. Relativii la observarea din urma, la care sum silitu a reflecta, am numai de a dice, câ de 18 ani, de cându sum aici, o r c h e s t r a de s t u d i n t i ma i b u n a , — conside-rându timpulu scurtu abia de unu anu de cându Dlu profesoru de musica a fostu silitu cu puşine esceptii,

28

a-si crea elevi noi, incependu dela elementele musicei, — n ' amu a u d î t u . — Alta orchestra n'avemu pe aici si arareori ratacescu câte 4 lăutari, ca vai de ei, cari, după cumu se vede multor'a a stricatu audiulu musicalu care 'Iu posede orecându. (?) — Eu dimpreună cu pu-bliculu ]\iaseud6iiu, care consimte cu mine, gratulezu Dlui Muresianu si i dorescu din anima succesulu celu mai bunu. Destulu de tristu lucru e ca densulu, — care e uniculu Itomanu dincoce de Carpati, ce s'a aplicaţii la acest'a arta frumosa, se fia ast'feliu sprigînitu de ai sei. — Primiţi s. c. 1. p . in numele seu si a mai mul-toru naseudeni.

La aceste observatiuni nu avemu de a reflecta ne-inicu alt'a. decâtu ca asecuramu pre domnulu p . si pre cei-alalti de o opiniune cu ds'a cumca Corespondentele nostru dela care amu publicatu si corespon-denti'a din nrulu primu alu diurnalului nostru e cu cea mai buna aplecare f'acja de d-lu I . M. si ca doresce, Împreuna cu noi, ca orchestr'a musicala a studentiloru dela Gimnasiuiu sup. rom. din IS'aseudu se devină sub ds'a mândri'a giniuasiului si emulant'a altoru orchestre musicale din patria si străinătate.

Dr. Joanu Nechita advocatu in Zelau a daruitu patru jugere de pamentu in benefîciulu invetiatoriloru romani din Jacu. Numitulu domnu multu-generosu fa9ia de invetiamentulu poporalii, a mai facutu ast'feliu de dăruiri si la alte seoie române. — Atari fapte se reco-menda ele de sene-si; — si asie noi nu avemu decâtu de a ofta generosului d. advocatu vie"tia indelun-gata si fericita — si mulţi imitatori.

Angli'a a începutu cu Turci'a negociari seriose pentru luarea SB definitiva possesiune a insulei Cypru.

Osmanu pasi'a va merge in dîlele acestea la Petersburg in-«arcinatu cu o missiune speciale din partea Sultanului Turciei U Tiarulu Rusiei.

In Constantinopole s'au inscenatu la 4,16 ian. a. c. demon-«tratiuni ruso-tile.

Turci'a este pre cale de a inchiâ cu P e r s i'a unu tractatu ie aliantia, — cu scopulu de a preveni evenementele ce se pretară in Asi'a centrale.

Irlandi'a pretende dela Angli'a unu parlamentu propriu independenta.

Muntenegrulu a fostu sfatuitu prin Poterile semnatarie a tractatului dela Berlinu ca se nu purcedia otensivu la luarea fiarei si a Gusinjei.

Franci'a a denegatu Archiereiloru dreptulu de a figura ca atari in consiliulu superiorii alu invetiamentului.

N e c r o l o g u . Au repausatu : Demetriu Horvatu primariulu benemeritatu a Beiusiului in Beiusiu, Fabîu Camillu Densusianu

«tudinte gimnasiale la 17/2 ianuariu a. c. in Brasiovu.

P R E O T U L , U K O M A S U . Diurnalu besericescu, sco-lastecu si literariu. N r u l u 1 cuprinde: La unupreotu teneru poesia de Justinu Popfiu, La anulu nou predica de Justinu Popfiu Meferinti'a intre societatea umana si intre beserica după principiale apuseuiloru in consonantia cu resaritenii [I. Statulu societatiei umane înainte de fundarea besericei. II. Originea statului. 111. Necesitatea «aistentiei statului. IV. Insuficienti'a statului de a conduce pre omu l a destinulu seu si necesitatea besericei. V. Beseric'a si statulu imbe_suntu fundate prin dispusetiunea lui Domnedieu, diferescu între sene, inse potu si trebue se consiste un'a langa alt'a, pentru-c a ambele suntu fundate spre a conduce la destinulu seu pre ge-jmlu umanu. VI. Relatiunea basericei lui Christosu facia cu singuraticii membri ai genului umanu. VII. Modulu de purcedere alu

besericei in implenirea misiunei s'ale. Folosele bunei educatiuni. —-j Detorintiele parintiloru facia de crescerea fiiloru sei de J. F. Ne-I grutiu. Locashdu fericitei poesia de Petru Dulfu. Calendariuluri N r u l u I I . cuprinde : Chestiunea creatiunii — studiu apologetica de Justinu Popfiu, Despre însemnătatea agiasmei de Vasiliu Gr. Borgovanu, Consideratiuni asupr'a celoru siepte doreri ale P. C--« Vergure Marfa. După Alfonso Măria de Liguori de Dr. Joanu Ar-deleanu, Cuventu de mangaere pentru morhosu (I. înainte de primirea s. Maslu, II. După primire seau impartasîre) de Vasiliu Gr. Borgovanu, Folosele bunei educatiuni. Detorintiele parintiloru facia de crescerea fiiloru sei. (Finea) De J. F. Negrutiu, Langa patru morminte poesia de Justinu Popfiu. Becensiune — Din opurile S. Thag-ciu Ceciliu Cyprianu eppu si martiru in Cartagenea. Cartea despre unitatea Basericei_Catolice, tradusa de Georgiu Pasca profesore. .Revista. Pre invelitoria : anunciuri literarie.

Hjog-ogrif-uu De P a r t e r u l ! M o l d o v a n u .

Din urmatoriele 46 silabe se potu forma 15 cuvente, aca-roru litere iniţiali cetite de susu in josu dau numele unui locu in-semnatu in Transilvani'a; er' literile finali cetite totu de susu in josu, numele unui barbatu, care a escelatu in acelu locu :

le, no, ne, cas, man, nu, pii, siu, man, sta, deb, o, gor, ge. nii, tu, re, ti, so, ca, a, i, — el, fra, tu, bi, pii, cu, ar, era, ra, pi, e.^sitt, io, bab-, til, do, al, on, man, i, in, heim, ur, re.

Terminulu pentru deslegare e 10/22 fauru a. c. Intre gâcitori se voru sortiâ icone frumose si cârti preti6se,

Trei 1-u.crviri. Vinulu imbeta Si elu are'ta

Cum este traiulu de griji scutitu ; In capu i-ti duce, Fumulu ce-aduce

O mangaiare de fericitu.

Tutunu 'ti tiene De uritu bine,

Candu n'ai ce face, posomoriţii ; Prin nasu i-ti duce Fumulu ce-aduce,

Care te scapă de ori-ce uritu . . .

Femti'a 'n fine Cv-amoru-i vi n>,

Si nu-ti da pace mei nici de cum, Atunci tutunulu T i ie cu vi II II Iu

Se te console cu alu loru funrn ! Pavcl Puricele.

'^w^^^^^K^^^^. Ĵ nil̂ i!*?!̂ ^ (i'herl'*. I m p r i m ă r i * „Georgiu-Lazaru." 1880.