Curten si Slujitori Contributii la Istoria Armatei Romane, Nicolae Stoicescu

7.4

-

A4,

11,

6 -'

. /a-6

',.a

.

e"o

h-

3Thf

rh"1

,...2

,

-h.;

'AfT

f,

,^

.3. 3

.,33

, ;N

I&-''

'413

.tk

if.

o'

0;--

4-¡

34;

A.:.

't

P.;

'', e

s.

;

°

..., 4

,:

1,A

twii.

,:la

,.,,-

,%

.',

..:43

6:. '

ty,

",

.P

---

tr".

3.10

,

www.dacoromanica.ro

NICOLAE STOICESCU

CURTENISISLUJITORI

www.dacoromanica.ro

NICOLAE STOICESCU

CURTENISI

SLUJITORICONTRIBUTII LA ISTORIAARMATEI ROMANE

EDITURA MILITARA - 1968

www.dacoromanica.ro

Coperta si supracopertade BOGDAN STIHI

www.dacoromanica.ro

CUVINT INAINTE

1n istoriografia romlineascä, in general nu s-a acordat apa-ratului executiv al statelor feudale románesti aceeasi atentie ca,de pildii, sfatului domnesc, despre care s-au scris o serie delucreiri, tratind fie problema intregului sfat, fie numai a unordregátorii. Despre aparatul pro priu-zisal statelor feudale TaraRomdneascä si Moldova nu s-a scris nici un studiu de ansamblu.Existá in schimb citeva lucrari generale privind organizareamilitará sau administrativá a celor doutz rdri in evul mediu, incare este prezentatg, in linii mari, si problema organizárii apara-tului pro priu-zisal statelor feudale ; in diverse alte opere segásesc apoi unele referiri la categoriile ce alcátuiau acest aparat,indeosebi la curteni, slujitori si lefegii (mercenari).

Ca o Ira sátitrei generard a lucrärilor mai vechi care s-au ocu-pat cu problemele organizárii statelor feudale romeinesti trebuiesii mentionam faptul ea pe lined incercarea de a prezentastatul ca un organ situat deasupra claselor, menit sá asigureordinea socialá si pro gresul societa fii ele trateazá categoriilede slujbasi ai statului feudal in mod unilateral, fie studiind nu-nzai rolul lor militar (in cele mai multe din lucr.dri), fie, une-ori, pe cel indeplinit in administrarie, omirindu-se faptul esen-tial .ed aceleasi categorii Indeplineau ambele functiuni alestatului feudal. Pe lined aceasta, cate goriile respective nu sinturmárite in evolutia lor, evolutie legatá si determinatá de pre-facerile social-economice.

Lucrarile de istorie militará propriu-zisä (Rideau precilderedescrierii bárdliilor mai insemnate din trecutul nostril, neglijindproblemele organizárii si evolutiei curtenilor, slujitorilor si lefe-giilor, care alcatidau armata permanenrd si care asigurau ad-ministratia statului in vreme de pace.

www.dacoromanica.ro

6 CUVINT INAINTE

Inca* de acum mai bine de un veac, in studiile sale privi-toare la organizarea arntatei romdne in trecut, Nicolae Bdl-cescu a fost preocupat fi de problema componentei acesteia, incare czirtenii, slujitorii fi lefegiii jucau un rol deosebit de im-portant1. Nicolae Balcescu deosebefte urmätoarele cate gorii maide seamä : dorobantii, cala' rafii, rofii de par& lefegiii, aprozii etc.,In Tara Romdneascii, fi dorobantii, cdlärafii fi curtenii, alcdtuitiIn mai multe cete, in Moldova. Folosind informatiile date deDinzitrie Cantemir in Descrierea Molclover, el arara cd, inMoldova, curtenii erau cei ce n-ajunseserä incii in treapta bo-iereascd" (adicd dregätori), dar care erau toti neam de boieri"fi slujeau la cztrtea domneascä" 2. Tot Bälcescu ne cld fi uneledate despre numärul fi or,ganizarea slujitorilor fi lefegiilor, in-formatii valoroase pentru epoca la care revolutionarul democratfi-a alcdtztit opera, dar care astäzi trebuie in mare parte re-vizuite.

Mai tirziu, pe la 1884, publicind un document din 1694referitor la slujitorii din steagul Cimpului-Dolj, August Pessia-coy sustinea cd termenul de slujitori este un mime generic alarnzatei Tärii Romlinefti, care, inca din timpurile strdvechi", seimpärtea in douä :

in armata activd, sau permanentd, cum am zice aczon,formatä din lefegii, seimeni, vindtori, dorobanti etc., etc.,care aveau leafd fi imbräcäminte fi erau mereu sub steagurileres pectivilor lor cäpitani" ;

In armata fezätoare la casa ei", compusä din slujitoriispdtdrei, postelnicei, rofii fi ceilalti, care in timp de rä zboi luauparte la luptd fi la primejdii" 3. Dupd cum vom vedea din celece urmeaz& afirmatiile lui Pessiacov sint valabile in parte pen-

1 Puterea armata f i arta militara de la intemeierea principatului Vala-hiel pina acum i Puterea armata fi arta militara la moldoveni in timpul.miiririi lor, ambele In Opere, Editura Academiei R.P.R., vol. I., Buc., 1953,p. 5-41 §i 115-131.

2 N. 1351cescu, Puterea armatá §i arta militara la moldoveni, in Opere,vol. I, p. 118.

3 A. Pessiacov, Acte #. notite istorice, Graiova, 1908, p. 69 (republicataici din ziand Carpatii", din 4 fehr. 1884).

www.dacoromanica.ro

7 CUVINT INAINTE

tru sfirsitul secolului al XVII-lea, dar ele nu pot fi extinsepina in timpurile striivechr.

Reluind, pe la inceputul secolului nostru, problema conz-ponentei armatei romeine, Nicolae Densusianu considera pe ca-larasi ca fiind o clasa militara", compusei din bojen i teraniprQprietari de peinzint" 4. El confunda oastea calare a boierilorcu ceilarasii, care erau asa cum vom vedea o categorieseparatä de slujitori ai domniei.

O atentie deosebita a acordat problemei curtenilor si sluji-torilor A. D. Xeno poi. Pe linga contributia sa la lanzurireaunor chestiuni privind organizarea armatei romeine in trecut5,trebuie sa semnalam aci si unele confuzii Witte de Xeno poiintre cate goriile care alcatuiau aceasta armatei. Astfel, desiafirma, in cunoscuta sa sinteza, dl asa-numitii curteni alcatuiauo clasa (de fapt o categorie N. S.) intermediara intre boie-,ime si reizeisime", afirmatie care corespunde in parte adeveirn-lui, el sustine totusi : curtenii sau slujitorii" (pe care-i con-Tuna) eran din clasa mosnenilor, adecii a teiranilor ,proprietaride pamint". Dupli parerea lui Xenopol, curtenii propriu-zisi...slujeau cu totii cálári, pentru care erau numiti si caleirasi",curtenii fiind, ill cea mai mare parte, calarasii de rind". Elarata in mod just di, in vremile mai vechi, (curtenii) purtaunumele de vite ji, iar in cele mai noua eran cuprinsi in terme-nul mai obstesc de slujitori" c. Desi considerä ca slujitorii sintatit cit si mai ales däreibanii" 7 fi cá acestia aveauo origine taraneasca 8, A. D. Xenopol crede, in mod eronat, ca,pe cind calarasii erau razesi, dorobantii eran tarani aserviti9.In alta parte a operei sale. insa, Xenopol afirma : caleirasiicrau socotiti cind intre curteni, din pricina cei eran cálári, cindintre slujitori, sameinind Cu cealalta armata mai de jos, princlasa din care era recrutater. Ca sei ex/dice contradictia, Xe-

4 N. Densufianu, Originea ci importanta istoriai a cavaleriei ronzdne.rofiorii (România militar", IV, 1901, vol. VIII, nr. 2).

5 Indeosebi in Istoria romdnilor, vol. IV.6 Ibidenz, editia a III-a, p. 146-147.7 Ibidem, p. 153.

Ibidenz, p. 154.Ibidem, p. 149-150.

www.dacoromanica.ro

8 CUVINT INAINTE

no poi considerei ca termenii sint soveiitori" si afirma di nu in-telege diferenta netei pe care o face Dimitrie Cantemir intrecurteni si calarasi, deoarece textui acestuia e confuz".

La inceputul secolului nostru, slavistul Ion Bogdan a alca-tuit un studiu bine informat despre organizarea armatei mo!do-vene in evul nzediu, in care a adus o serie de lamuriri pretioasedespre cate goriile care o compuneau fi organizarea acestora,contributii in mare parte valabile si asteizi. in cunoscuta salucrare, publicatä in 1908, Ion Bogdan afirma ca slujitorii sicurtenii erau termeni identici in secolul al XV-lea", cu altecztvinte di, in aceastei vreme, alceituiau o singurei categorie so-ctalei (desi termenul de slujitori nu exista in aceastei vreme) siat numai in secolul al XVII-lea, cind curtenia decäzuse, auinceput a fi numiti slujitori calärasii, deirabanii si celelaltetrupe" 11

Ion Bogdan nu spune cind anume au aparut slztjitorii. Desiarata al', in secolul al XV-lea, ei alceituiau o sin gura categoriesociala cu curtenii, crede, totusi, ea' referirile cronicarului Gri-gore Ureche la slujitorii din vremea lui te fan cel Mare pri-vesc pe curteni, nu pe slujitori. Ca si A. D. Xenopol, el sesi-zeazä diferenta dintre curteni si slujitori cind afirma calarasiisi dorobantii erau de origine mai proasta" (decit curteniiN.S.),sau ceileirasii erau recrutati in majoritate din Ware, dar anu-leazei in parte aceastii deosebire cind sustine ca aveau si ei(ca si cztrtenii N.S.) mici feude la sate" 12, sau ca in secolulXVII, oslujitorio e un atribut ce se dei de preferintä curtenilor"".

Precum se vede, in opera lui Ion Bogdan, notiunile decurteni si slujitori nu sint prea ciar delimitate si nici nu searata cind anztme au aparut unii si cind ceilalti.

La citiva ani dupei aparitia lucreirii lui Ion Bogdan despreorganizarea armatei moldovene, Nicolae lorga a dedicat un stu-

1° Ibidem, p. 147.11 Bogdan, Documentul Rizenilor din 1484 fi organizarea armatei

moldovenefti in secolul XV, Buc., 1908, p. 26. La p. 45 'frig spune sluji-torii (= curtenii)".

1° lbidem, p. 27 si 47.13 I. Bogdan, op. cit., p. 44-45.

www.dacoromanica.ro

9 CUVINT INAINTE

diu mai 'Mans istoriei armatei romeinesti in trecut", in care daprioritate descrierii luptelor mai cunoscute si implicatillor lor po-litice, acordind mai putina atentie organizärii propriu-zise a ar-matei si evolutiei sale. Nicolae Iorga a remarcat aparitia invremea lui $tefan cel Mare a unor noi vile ji ai curtii... dintreWane`, admitind ca, daca termenii de viteaz ,si curtean Ant sino-nimi asa cum credea Ion Bogdan curtenii rasplatiti cupaminturi isi au inceputurile in vremea marelui domn al Mol-dovei, care se baza nzai ales pe curtenii .56", alcatuiti din vi-tejii calari si voinicii pedestri". El subliniazii, de asemenea,faptul di, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, avem dede a face czt »o intreaga organizare, cu tOtul noue a armatei, illcare apare o noua forma a curteniei", scotind in relief im-portanta lefegiilor incepind de la sfirsitul secolului al XVI-lea,precum si decaderea armatei in a doua jumiitate a secolului ur-ma tor. Cu toate acestea, ca si A. D. Xeno poi ,si /. Bogdan,N. lorga confunda uneori pe. curteni cu slujitorii, considerind pecalarasi ca fiind ostasii calan i ai satelor, curtenii cu bir scazutsi cu datorie de oaste" 17. Alteori insa, el arata in mod just edrosii (curtenii din Tara Romdneasca) erau boiernasi, iar aila-rasii avea o origine taräneascii ".

Unele referiri la curteni si slujitori gasinz si in opera luiC. Giurescu, care considera pe curtenii din Moldova un fel deslujitori domnesti, ca si ,calarasii", iar sub numele de slujitoriin Tara Româneasca cuprinde pe militarii, precum si slujbasiimarunti ce atirnau de marii boieri (banisori, logofeti... etc.)". Ercrede ca slujitorii din Tara Romaneasca corespundeau curteni-lor din Moldova", care, la rindul lor, erau cum.am vazuttot un fel de slujitori" 19 .

14 N. Iorga, Istoria armatei romdnesti, vol. III, Välenii de Munte,1910-1919.

15 Ibidem, ed. a II-a, vol. I, Buc., 1929, p. 174 si 281.15 Ibidem, p. 280-281.17 Ibidem, vol. II, p. 97 si 112. Vezi .si idem, Constatan i cu privire la

via(a agrard a romdnilor, Buc., 1908, p. 32.15 N. Iorga, Studii si doc., IX, p. 14.19 C. Giurescu, Studii de istorie socialii, Buc., 1943, p. 230 si 232.

www.dacoromanica.ro

10 CUVINT INAINTE

Defi afirma 'in mod grefit ca organizarea de stat a Princi-patelor Ronzane prezinta de la inceput neintrerupt un caracterunitar ci centralizat" 20, negind prin aceasta evolutia cunoscutaa statului feudal, L C. Filitti este primul istoric care a acordato atentie mai mare alcatuirii aparatului executiv al statului feu-dal fi care a realizat un pro gres mai insemnat in cercetareaacestei probleme, arätind ca slujitorii militari" indeplineau intimp de pace importante rosturi administrative ci Mind deose-birea necesara intre curtenii proprietari ci calarafi, care al-catztiau armata czt caracter popular" 21. Acordind o mare im-portanta slujitorilor, I. C. Filitti numege intreagaorganizare a statului din secolele XVIXVII slujitoreasca" 22.

Cu toate cá deosebeoe pe curteni de calarafi ci dorobanti,I. C. Filitti considera ca toate aceste categorii au primit ill adozta jumatate a secolulzti al XVI-lea o organizare slujitoreascaci ca, in breslele sau cetele de slztjitori, au intrat atit curteniidin Moldova ci rofii din Tara Romeineasca, cit ci micii functio-nari civili (a,sa numefle Filitti pe spatarei, postelnicei etc.), di-rora li s-a zis de asemenea slujitori" 23, cu alte cuvinte cá totiace,stia au devenit, in acelafi timp, slujitori, ceea ce nu maicorespunde real ità(ii.

Cu tot pro gresul facut prinercetarile lui I. C. Filitti, con-fuzia intre curteni si slujitori a continuat sa dainuie ci in unclestudii aparute dupa lucrarile sale. C. C. Giurescu care esteprimul istoric ce a cercetat nzai pe larg problema subalterni-

20 I. C. Filitti, Vechea organizare -administrativa a Prificipatelor ro-mane, Buc., 1929, P. 7.

21 I. C. Filitti, Evolutia claselor sociale (Arhiva pentru stiintä si re-forma socialä", V, 1924, p. 354) ; idem, Clasele sociale in trecutul romanesc,Buc., 1925, p. 6 ; idem, Vechea organizare administrativa, p. 20-21 ; idem,Proprietatea solului in Principatele Romeine, Buc., 1935, p. 199-200; idem,Citeva cuvinte despre aldituirea oftirii de tarii, Buc., 1935, p. 9 etc. Asuprapärerilor lui I. C. Filitti vom mai reveni în cursul expunerii.

22 I. C. Filitti, Vechea organizare administrativii, ed. a II-a, Buc.,I935, p. 3 si 33 si idem, Citeva cuvinte..., p. 9.

23J G Filitti, Clasele sociale..., p. 6 si idem, Citeva cuvinte..., p. 9.Cf. si Vechea organizare administrativa, p. 20, unde se afirmi si mai cate-goric ea' membrii cetelor sau breslelor s-au numit slujitori".

www.dacoromanica.ro

11 CUVINT INAINTE

lor" marilor dreggtori, in cele cloud lucräri ale sale privind pedregatori 24 si care a adus in sinteza sa o serie de lämuriri noi.despre unele din cate goriile ce alcátuiau aparatul statului feu-dal considerä cá prin rosii se intelegeau, la inceput, breslele

slujitori sau subalterni ai marilor dregätori" 25, reducind decinotiunea de slztjitori la aceea de dregätori nzärunti, care asacunk vom vedea faceau parte dintre curteni si cärora li s-aspus slujitori dupii ce aceased notiune pierdut intelesulinitial.

Se cuvine sä mai amintim aci si cunoscutele lucrari de is-iorie militará ale generalului Radu Rosetti26, care, färä sä in-treprindä cercetdri speciale, pe bazä de izvoare, despre modulcum era alciituitif si organizará armata medievalä fi imprumutindin general pärerile istoricilor I. Bogdan, N. lorga si I. C. Fi-litti, considera cä existä cloud mari cate gorii de osteni : lefegiiisi breslele privilegiate, dar afirma totodará, pe bunä drept ate,ch. chestiunea breslelor ostäsesti ?zit este Inca' czt totulrita"27.

Dupä eliberarea patriei noastre au apärut o lucrare gene-rard despre evul mediu romdnesc, in care este prezentatä si or-ganizarea militará si administrativä a statelor feudale Tara Ro-mdneasca si Moldova in ansamblul ei 28 si alte citeva lucräri

24 Cotztributiztni la studiul nzarilor dregiitori in secokle XIV si XV,Bul. Com. ist.", V, 1927, p. 1-176 si Noi contributiuni la studiul ma-

rilor dregdtori in secolele XIV si XV, 1926.25 C. C. Giurescu, Istoria romiinilor, vol. III, partea a 2-a. ed. a IV-a,

p. 688-689.26 Cele patni studii intitulate Evolutia mijloacelor fi a chipului de

feiptuire a rdzboiului de la moartea lui ,Ftefan cal Mare pina la aceea alui Matei Basarab, apàrute 'in 1929-1932, stau la baza lucrärii sale maimari, lstoria artei militare a romdnilor pind la mijlocul veacului al X011-lea,Buc., 1947. Vezi de acelasi Essai sur l'art militaire des Roumains, Buc.,1935 (un rezumat in limba franceza a celor patru brosuri) i L'historiographiemilitaire roumaine (Revue internationale d'histoire militaire", 1939, nr. 1-2,p. 95-102).

" R. Rosetti, Istoria artei militare, p. 314.25 P. P. Panaitescu, V. Costachel si A. Cazacu, Viata feudald in Mol-

dova i Tara Ronaineascd..., Buc., 1957.

www.dacoromanica.ro

12 CUVINT INAINTE

despre organizarea militará a acestora in anumite perioade dinistoria lor, in aceste lucrari s-au adus o serie de contributiila lamurirea organizarii si evolutiei aparatului executiv al sta-tului, dar se resimt inca unele con fuzii si greseli din trecut.

Astfel, A. Cazacu, autorul capitolului despre armata feu-dará din volumul colectiv Viata feudal in Moldova §i TaraRomâneasc5., aparut in anul 1957, mentine mai departe con-fuzia dintre curteni slujitori. Aci, de!i se aratä in mod just alrosii din Tara Romdneasca sint curteni 29, se spune ca in Mol-dova nu sint rofii, dar categoria asemanä toare sint calärasii"3°'(desi aceflia sint slujitori), iar mai departe di, totufi, situatictcalarasilor difera de cea a rosilor" si ca origine si ca staremateriarciu. Confuzia continua fi in paginile urzna loare, unde.se aratii cá gloatele si curtenii sint acelasi lucru, oastea decurte a domnului, pusa in contrast cu cälarafii, oastea boieri-lor" 32, de,s-i gloatele" sint alcatuite din tarani. Despre curtenfse mai s'Infle ca sint cind razesii de mai tirziu" sau taraniproprietari in obsti" - punindu-se senznul echivalentei intre.cztrteni fi teirani ciad slugile domnesti care izzdeplineau di-verse functii cu caracter civil in stat" 34, afirmatie care este maiaproape de adevar.

A.mintim apoi lucrarea colonelului ion Citpsa, unde se aratacá armata lui .'te fan cel Mare cuprindea curtenii (sau slujito-rii) voievodului, recrutati din rindurile micii boierimi tarani-lor". Dupa parerea sa, asemanlitoare cu a lui N. lorgain vremea lui .te fan cel Mare, slujitorii erau alca tuiti din douel.corpuri: vitejii, care eran cálári, si voinicii care erau pedestri

33 lbidem, p. 387.35 Autorul pare sä urmeze aci pärerea generalului R. Rosctti, cave

considera' cà curtenii sint ulterior calärasii din Moldova (Essai sur l'ast-militaire des Roumains, p. 84).

31 P. P. Panaitescu, V. Costichel si A. Cazacu, op. cit., p. 388.32 lbidem, p. 397.

lbidem, p. 205.34 lbidem, p. 406.35 1. Cupsa, Arta militara a moldovenilor n a doita jumatate a se-

rolului al XV-lea ($tefan ce! Mare), Buc., 1959, p. 23.

www.dacoromanica.ro

13 CUVINT INAINTE

0 pozitie justa fata de aceste cate gorii de curteni fi sluji-tori ga sim in lucrarea lui Traian Mutafcu, privind arta mili-tara" la inceputul secolului al XVII-lea in Tara Romdneasca",unde se aratä ca rofii sau curtenii erau recrutati in principaldin rindurile micii boierimi", spre deosebire de slujitori recru-tati, de obicei, din rindurile taranimii libere" 36.

lnainte de a incheia aceastä scurta prezentare trebuie samai amintim cá aparitia organizatiei slujitorilor l-a preocupat inmod deosebit fi pe istoricul Barbu Cdmpina, care i-a dedicatun studiu special, aflat in manuscris 37. Fa cind deosebirea nece-sara intre cele cloud cate gorii, de curteni §i slujitori, B. Cdm-pina afirma cli organizatia slujitoreasca, de caracter taranesc,a aparut in alt mediu istoric decit cel din care izvorise institu-tia feudalii a curtenilor". El considera ca organizarea slujitorilora fost una din masurile intreprinse de te fan cel Mare, la sfir-fitul secolului al XV-lea, in cadrul operei de intarire a autori-tatii centrale. in studiul sau ramas in manuscris, B. Cdmpinarecunoftea ca procesul complex petrecut in sinul taraninzii li-bere, care a dus la aparitia slujitorimii, nu se poate prezentafara sprijinul unei cuprinzatoare cercetari prealabile".

Acesta este, in linii generale, stadiul la care a ajuns isto-riografia noasträ mai veche fi mai nozza in cercetareaproblemei curtenilor fi slujitorilor.

*

Lucrarea de fata ifi propune sa prezinte evolutia, organi-zarea, intretinerea fi atributiile curtenilor, slujitorilor fi lefe-giilor (mercenarilor) din Tara Romeineasca fi Moldova pina lamijlocul secolului al XVIII-lea.

Problemele enunt ate au putut fi studiate impreunä pentrucele dou'd state feudale romdnefti avind in vedere organizarealor politico-administrativä foarte asemanatoare. Cit privefte

36 Traian Mutwu, Arta militara in Tara Ronzdneasca la Inceputul se-colzdui al XVII-lea. Radu $erban, Buc., 1961, p. 23-25.

37 Itla,sterea organizatiei slujitorefti din Moldova li opera Politica in-terna a lui $tefan cel Mare.

www.dacoromanica.ro

14 CUVINT INAINTE

Transilvania, aici lucrurile Ant putin diferite datorita faptuluifiind ocupara indi din timpul feudalismului timpuriu de re-

gatul feudal maghiar, Transilvania a fost organizata altfel decitcele dozza state feudale ronuinesti care si-au pa strat indepen-denta.

Cu privire la termenul linzitä al lucrarii (mijlocul secoluluial XVIII-lea), mentionäm cá ne-am oprit la epoca reformelorlui Constantin Mavrocordat care au dus la schimbari fundamen-tale in ceea ce priveste vechea organizare militara din taranoastra.

Ca material infornzativ, la baza alcatuirii volumului de fataau slat 'in primul rind documentele interne ale MoldoveiRomeinesti, wit cele publicate in colectia Documente privindistoria Roinâniei, cit si cele peste 30 000 de acte din perioada1626-1700, transcrise sau traduse, aflate in arhiva Institututuide istorie Nicolae lorga" din Bucuresti. in afara de acestea, aumai fost cercetate si colectiile de documente mai vechi,calatorilor strdini, cronicile etc.

Folosirea si analiza atenta' a acestia bogat material infor-mativ care nu a fost utilizat decit in midi mäsura de cerceeci-torii anteriori ne-au dat posibilitatea sa lamurim o serie deprobleme importante privind istoricul curtenilor, slujitorilor filefegiilor din Moldo-oa si Tara Romeineasca in perioada

www.dacoromanica.ro

Capitolul

CURTENII SI EVOLUTIA LOR

I. Originea qi evolutia lor

Numele de curtean folosit atit in Tara Româneascä citsi in Moldova, fie sub forma Agopau, fie chiar sub aceea deKSjyrail sau Ksprrtill derivä. de la curte (o*, care era loculunde se adunau curtenii, centrul administrativ si militar de careacestia depindeau.

In literatura noasträ." istoricä s-a discutat destul de mult cuprivire la semnificatia terTenului de curtean. In studiul sä.'uamintit mai sus privitor la organizarea armatei rnoadovene, IonBogdan nu dä. un rispuns prea ciar la aceastä, problernä, consi-derind cä pot fi douà explicatii pentru originea termenului decurtean. Dup. päxerea sa, numele de curtean vine fie de lafaptul cà ei petreceau mai mult pe lingá curtea domneascä....,fie pentru cà feudele lor se numeau curti, ca i asezärile boierilorde la tall..., fie si una si alta din aceste imprejmiri". El afirmä"cá fiecare curtean avea .cite o curte, cu casä, aocuri de arat, dep4unat, cu un cuvint tot ce le trebuia pentru trai i pentruhrana cailor de rä.zboi" 2.

1 Sub aceasta form 11 gisim in textul slav al lnvilrilturilor lui NeagoeBasarab (Cronicile slavo-ronuine, ed. P. P. Panaitescu, Buc., 1959, p. 244),ca i in documentul din 22 februarie 1612 (Doc. priv. ist. Rom., A, veacXVII, vol. III p. 65) si in scutirile de däri acordate de domnie preotilordin Iasi in secolul XVII. In Moldova, slujba de curtean era numifi uneoriin documente ieSPT*HCTOKO (doc. din 20 nov. 1606, Doc. priv. ist. Rom., A,veac. XVII, vol. II, p. 74). Mentionim cä in inváfáturile lui Neagoesarab se intilneste i termenul de a,Roin. pe lingä acela de Osman (Cro-nicile slavo-romdne, p. 245).

2 I. Bogdan, Documentul Rizenilor, p. 43. In Clasele sociale..., p. 4 siin Evolutia claselor sociale (Arhiva pentru stiint6 i reformä sociale, V,1924, p. 348), I. C. Filitti reproduce aidoma pärerea lui I. Bogdan ; inCiteva cuvinte despre alcatuirea oftirii de (aril, p. 11, insà, I. C. Filitticrede cà asa-zisii curteni au fost initial proprietari de curti i cà ter-menul a ajuns apoi sà desemneze pe boierii care nu mai ajunge,au la functii.

www.dacoromanica.ro

16 CURTENII 51 EVOLUTIA LOR

Dupà p'ärerea lui Nicolae Iorga, curtenii erau boierii de lacurte, slujbasii, curtenii, nu in sensul cel mai inalt al cuvintului,càci n-ar fi fost atitia, ci in sensul general" 3. In Istoria armatei,N. Iorga considerà cà, in vremea lui Stefan ce! Mare, curteniierau vitejii ckari si voinicii pedestri, plkiti cu leaa sau joldsi imbràcàminte 4.

De curind, P. P. Panaitescu a aràtat in mod just eä, inveacurile XVXVI, curtenii sint oastea din satele care depin-deau de un centru de adunare, de o curte domneasc5." 5. Aceastàpgrere este sustinutà de douà documente moldovene din primajum5.tate a secolului al XV-lea ; in primul, din 8 octombrie 1434

citat si de P. P. Panaitescu Stefan al II-lea, domnul Mol-dovei, infAreste slugii sale Giurgiu uil sat, hot5.rind ca alt judetsà nu aib5., ci sä tie izumai de curtea noastrà din lafi" 6; in celde al doilea, din <1432-1442>, Ilie voievod intsáreste uneialte slugi domnesti, Staia, douà sate, hofárind ca acesta sàasculte" (cnstmeT) de curtea domneascd din Suceava7. Celedouä slugi domnesti se aflau deci In subordonare fat5, de curtiledomnesti din lasi si Suceava 8, fiind agentii executori ai porun-cilor primite de la aceste ,curti, lar in vreme de fázboi stringin-du-se sub steagurile domnului.

Trebuie sà subliniem aci faptul a asa-numita curte" nuera numai punctul fortificat care constituia centrul administra-tiei locale ; sub numele de curte sau curteni erau cuprin,si ,si cei

3 Hurmuzaki, XI, p. 220, nota 1.N. Iorga, Istoria armatei, vol. I, ed. a II-a, p. 174.

5 Alexandru Grecu <P. P. Panaitescu), lnfluente semataice latine me-dievale in limba romdnet (Studii si cercetäri lingvistice", I, 1950, fasc. 2,p. 239-240).

Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 113.7 Moldavia v epohu feodalizma, I, Chisinäu, 1961, p. 2.

. 8 Pentni intelesul cuvintului ascultare" fatä de o cetate sau o curtedomneasci care inseamni subardonare, dependen tä fatä de acesteavezi si doc. din 17 ian. 1517, 16 ian. 1612, 22 martie 1638 etc. (Doc. priv.ist. Rom., A, veac. XVI, vol. I, p. 107, veac. XVII, vol. III, p. 51 siArh. St. Buc., m-rea Pingärati, III/52-53).

www.dacoromanica.ro

17 ORIGINEA 51 EVOLUTIA LOR

care realizau aceasta administratie pin6 in secolul al XVI-lea 9.sau ascultind" de o curte, ale earei porunci le inde-

plineau, slugile domnesti sint inmate uneori, n secolul al XV-lea,curteni sau slugi trimise de la curte.

Curtea constituia in aceastä vreme centrul de coercitiuneadministrativà, locul unde se adunau slugile domnesti, care puteau -fi folosite in timp de pace drept dijmari, g1etari, globnici etc.,dupa nevoi, lar in vreme de ilzboi mergeau la luptä. Este carac-teristic in acest sens faptul cà atit in lnvaNturile lui NeagoeBasarab, cit si in pasajele interpolate din cronica lui GrigoreUreche, termenii dvorba" si a dvori" desemneaza once slujbafa curd domnului sau la curtea domneascii '°. Mai tirziu, in izvoa-rele scrise in limba românä, a se curteni" insemna a mira inslujba unui stapin puternic. De pila, cronicarul Nicolae Costinafirmà cä" era la Iasi ,un slujitoriu bun si de frunte... lefegiu...,care s-a dus de s-au curtenit la hanul" 11.

Curtenii indeplineau toate poruncile domnesti, folosind, incaz de nevoie, mijloace militare de represiune. In Lexiconid luiMardarie Cozianul, din 1649, a curteni se traduce prin a porunci,

° Istoria Romdniei, II, p. 316-317. Acelasi sens avea curtcaRusia medieval. B. Grecov aratä cä se numefte curte, inainte de bate,totalitatea slujitorilor militari" (Tdranii in Rusia, Buc., 1952, p. 528).

I° Cronicile slavo-romdne, ed. cit., p. 280 si Grigore Ureche, Leto pi-se(ul farii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed, a II-a, p. 78. Vezi si P. P. Pa-naitescu, Urme din vremea orinduirii feudale in vocabuland limbii romeine(Studii i cercetàri de lingvisticä", IX, 1958, nr. 2, p. 169-171), unde sedovedeste ea' dvorba slujbä feudalä, slujbä de curte. Vezi, de asemenea,cronica lui I. Neculce, ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 32, unde se spune caIstratie Dabija, domnul Moldovei, dud vedea oameni dvorind (lucrind)pi-in ograda" curtii domne.sti le trimitea mincare, spunind de mult or fidvorind ei si or fi fläminzit". Acelasi cronicar afirmà ca, in timpul domnieilui Constantin Duca, era dvoreala dupà vel logoat" (ibidem, p. 132),adiei treburile curtii erau dirijate de marele

" Cronicile Romdniei, ed. M. Kogilniceanu, II, p. 55. In IstoriaRomdnefti, ed. C. Grecescu si D. Simonescu, p. 135, se spune cà SerbanCantacuzino postelnicul a fugit de frica lui Mihnea al III-lea in Moldova

s-au eurtenit la Ghica vodä", iar mai tirziu, la 13 oct. 1749, loan Terzi-manul seria unui mare boier pentru un tinà'r, cerindu-i sä sälesti sa.-1curtenesti la mätria sa yodä" (N. Iorga, Studii fi doc., XXI, p. 241).

www.dacoromanica.ro

18 CURTENII I EVOLUTIA LOR

ceea ce inseamni cá curtile erau centrele de administratie, deunde veneau diverse porunci, pentru a ciror indeplinire se uti-liza, la nevoie, forta.

In calitate de organ de executie, curtenii sau slugile dom-nesti inibuseau impotrivirea celor exploatati, stringeau dirile sigloabele (amenzile) de la locuitori, ii sileau sá indeplineasci pres-tatiile in muncà fati de domnie sau de stipinul feudal. Slugilesi curtenii aflati in slujba statului feudal nu indeplineau, deci,In secolde XIVXV, functii administrative diferentiate. Dupicum rezultä din primele documente referitoare la curteni, pere-rubtii, osluharii, pripisarii sau desetnicerii nu erau la inceputcategorii diferite de agenti ai administratiei, ci doar nume dife-rite date slugilor sau curtenilor. Astfel, In documentul din 23 mar-tie 1482, se arati cá gloabele cedate de domn mînástirii Snagovurmau a fi strinse de o slugá domneasci si de una vorniceascä,care sint numiti amindoi curteni, dei indeplineau, in acest caz,functia de globnici12-; intr-un alt document, din 31 iulie 1487,se prevede ea' giletile din judetul Bràila, cedate aceleiasitiri, erau adunate in numele acesteia de douá slugi domnesti,date de la curte" (subl. ns. N. S.), care rindeplineau, deci,functia de gäletari 13.

Esen(ial de rerinut este faptul ca, in secolele XIVXV,slugile domnesti, indiferent dacii Ant nunzite sau nu curteni, sinttrimise de la o curte", de la un centru administrativ, a ciruiautoritate o reprezentau fatá de locuitorii

In secolele XIVXVI, slugile i curtenii erau cei care asi-gurau administratia intregului teritoriu al tärii, chiar a aceleipirti din acest teritoriu care se bucura de imunitate feudali. ; inacest din urmà caz, slugile i curtenii administrau in numelepinului feudal inzestrat cu privilegiul imunitátii, aflindu-se inslujba acestuia, nu a domniei. In aceasti. vreme ca si maitirziu, de altfel existan deci cloud cate gorii de slugi, res pectivcurteni : unii aflari in slujba donzniei, iar alii de origine maimodestil in aceea a marilor feudali.

Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 172.13 Ibidem, p. 187.

www.dacoromanica.ro

19 ORIGINEA $1 EVOLLITIA LOR

Existenta curtenilor aflati in slujba marilor feudali careslut probabil mai vechi decit aceia ai domniei este doveditànu numai de faptu/ c`i unii mari feudali ea, de piliä, episco-pia de Ricl'iuti aveau In secolul al XV-lea vornici, mai maripeste curteni 14, dar si de documente mai tirzii, din secolulal XVII-lea din Tara Româneasc5., unde, dup'i ce curtenii aflatiIn slujba domniei au fost numiti roii, existau numerosi curteniIn serviciul unor boieri sau min5.stiri : curteanul midästirii Vifo-rita 18, curteanul p'ärintelui" egumen " etc. La 1642 mirastireaRadu Vodà avea cinci asemenea .curteni, lar la 1648, 12 17. Dacaexistau astfel de curteni in secoluI al XVII-lea dud aparatulde stat era mai dezvoltat si mai bine organizat este dela sine inteles c. ei trebuie sà" fi exis tat in num'a'r si mai mare inveacurile anterioare.

Acesti curteni erau oameni liberi, care indeplineau alte ser-vicii decit poslunicii, alä.turi de care slut amintiti uneori In do-cumente 18. Pe chid poslusnicii aceau slujbà muncà, alkurtde ceilalti fäxani, curtenii sluj eau ca instrument represiv, menitsà asigure indeplinirea obligatiilor feudale ale Oranilor aserviti 19.

Dupà cum a arkat V. I. Lenin, farä acest aparat de con-strIngere, stäpinul feudal nu ar putea obliga sà munceascápentru el un om inzestrat cu psámlnt si care îi duce gospodàriaproprie"

19 Doc. priv. ist. Rom., A, veac XV, p. 14 si 30. Mai tirziu, vorniceiierau reprezentantii stIpinilor feudali in satele aservite.

15 Doc. din 28 oct. 1669 (Arh. St. Buc., Mitr. Tirii Rom., LV/3).le Doc. din 31 mai 1651 (idem, ep. Rimnic, LIII bis/15).

Idem, m-rea Radu Vodà, XXXI/11 si 14.18 Vezi doc. din 16 mai 1654 si 23 dec. 1668 (Acad. R. S. România,

CXXVI/140 si 141).19 Mentionim ci o situatie aseminitoare exista si in Rusia medievalà,

unde curtea marelui feudal nu este numai propria lui resedintli, dar ficentral ,administrativ ci gospoddresc al intregii stiípiniri feudale". Aceastä

curte", aleituità din slujitori" liberi si slugi si condusä de vornici siavind inainte de toate o importantà economick Il insotea pe stäpin laräzboi" (N. Grecov, op cit., p. 484-485, 526, 528).

2° V. I. Lenin, Opere, vol. III, Buc., 1951, p. 171.

www.dacoromanica.ro

20 CURTENII SI EVOLUTIA LOR

Deosebirea dintre curteni i poslusnici &pare foarte limpedeIn asezamintul lui Miron Barnovschi din 20 septembrie 1626,privitor la organizarea minastirilor moldovene, unde se spune :egumenul .5'4 nu aibei slugi curteni, ce s'et aib'd posloptic sdjeasca" 21; Cu alte cuvinte, se ia egumenilor dreptul de a sefolosi de curteni, pentru a-i impiedica sä se transforme in sta-pini ai minastirilor.

Numarul slugilor i curtenilor aflati in slujba marilor sta-pini feudali era cu atit mai mare, cu cit posibilitatile domniei dea asigura administrarea intregii àri erau mai mici, iar teritoriulcare se bucura de imunitate feudala administrat de marii sta-pini feudali era mai intins.

In a doua jumatate a secolului al XV-lea, cind are loc pro-cesul cunoscut de intarire a autoritatii centrale, numarul curteni-lor aflati in slujba domniei a crescut, ca urmare a ridicarii inrindurile lor a taranilor osteni ce hi dovedisera vitejia pe cimpulde lupta si care, in timp de pace, au primit diverse atributiiadministrative. In acela.si timp, importanta curtilor i slugiloraflate sub autoritatea marilor feudali a scazut, fara insa sà seajunga la desfiintarea lor.

Referindu-se la ridicarea acestor osteni tarani in rindurilevitejilor, cronicarul polon Ion Dlugosz spune : plurimi agrestesex peditum numero in equitum et peditum nztmerum militumtranslati" 22. Pentru cronicarul Nicolae Costin acest eveniment aavut semnificatia unei ridicari a multar oameni din prostime(adica oameni de jos N.S.) la statul de nemesi" 23. Cronicarulmoldovean Ii numeste deci nemesi (adica boieri) pe noii vitejifacuti de domnul Moldovei din rindurile taranilor liberi.

Pentru a intelege sensul acestui proces de neme.sire" (innobi-lare), vom cita un fragment dintr-un alt izvor narativ din secolulal XVII-lea. Vorbind de o actiune asemanatoare in parte aceleia

21 Acad. R. S. Rominia, LXXXVI/14. si I. Bianu, Documente roma'-nefti, p. 132.

22I. Dlugosz, Historia Poloniae, vol. II, col. 526. Vezi i lstoria Ro-mciniei, II, p. 533-634.

Cronicile Romiiniei, ed. M. Koaniceanu, vol. I, p. 163.

www.dacoromanica.ro

21 ORIGINEA SI EVOL1JTIA LOR

a lui $tefan cel Mare, flcutá de LasEäu craiul, Simion Dascálul,interpolatorul cronicii lui Grigore Ureche, aratá csá acesta a im-pártit unora hotarà si ocine si locuri de sate si tirguri si i-aunemisit pe toti, adecá (i-au fácut) slugi cráiesti" 24. Acest pasajde cronicá are pentru noi o importantá. deosebieä. Nemesirea"inseamnà pentru cronicar impártirea de ocine in proprietate de-pila ; prin acest proces de nemesire", cei csárora 11 se dä.ruiauasemenea proprietgi deveneau slugi domnesti, care aveau obli-gatia sà slujeascá domnului Várii, atit in timp de pace, cit si invreme de rizboi.

Care sint relatiile dintre vitejii din secolul al XV-lea sicurteni ?

La inceputul statelor feudale românesti, termenul de viteaz"desemna pe cavalerul nobil proprietar de pámint, care indeplinea

indeosebi In Moldova atributii militare si politice deseamá 25 La sfirsitul secolului al XIV-lea si inceputul celuiurmátor, unii dintre acesti viteji erau si .membri ai sfatului dom-nesc 26, stind aláturi de marii boieri ai tärii. Tot impreunà cumarii boieri, ti depuneau uneori, alkuri de domnul táxii, omagiude credintá regelui polon 27 Trebuie insá retinut faptul cá. deiapar aaturi de marii boieri vitejii sint incà de la inceput oallá categorie decit marea iboierime, posesoare de domenii.

Cu vremea, importanta politicá a vitejilor a scázut ; dupádomnia lui Alexandru cel Bun ei nu mai sint amintiti ca membriai sfatului domnesc.

24 Grigore Ureche, Letopiseful Tdrii Moldovei, ed. cit., p. 69.25 Istoria Romdniei, vol. II, p. 166. Despre institutia vitejilor, vezi

N. A. Constantinescu, Formarea vitejilor la romtini in evul mediu, Buc.,(f.a.) ; Anton Baloti, Vitejii lui te fan cel Mare (Studii si articole deistorie", IX, 1967, p. 43-64) ; P. P. Panaitescu, Urme din vremea orinduiriifeudale in vocabularul limbii romdne (Studii qi corcetäri lingvistice", IX,1958, nr. 2, p. 164-166) ; Viata feudald, p. 194-197 ; C. C. Giurescu,Istoria romanilor, vol. II, partea a 2-a, p. 506.

26 Viata feudal& p. 194-195.27 Doc. din 1436 (M. Costächescu, Doc. inainte de te fan cel Mare,

11, p. 697 O 701).

www.dacoromanica.ro


In timpul domniei lui Stefan cel Mare, vitejii sint pomenitiadesea in cronicile tärii, ca o importana categorie de ostasi,indeplinind un rol de frunte in luptele glorioase purtate de ma-rele domn 28 Este evident cä, in aceastà vreme, nu mai avem dea face cu aceeasi categorie de viteji cavaleri din vremea dom-niei lui Alexandru cel Bun ; prin viteji se inteleg acum osteniicare îi dovedeau vitejia pe cimpul de luptä. Ca si inainte, eiapar i acum ca o categorie diferitä de aceea a boierilor. Refe-rindu-se la lupta de la Soci, Letopisetul anonim al Moldoveivorbeste de boieri si de viteji 29 iar dupä lupta de la Vasluiaceeasi cronia mentioneaa cá domnul a dat un ospät mare vite-jilor i boierilor. 30

Dupä cum rezultä din cronici, vitejii din vremea lui Stefancel Mare erau ostasi cäläri, asa cum erau i curtenii. CronicarulGrigore Ureche spune, de pildä, cà sf. Procopie umbla cälare

intr-armatu ca un viteazu" 31.CA acesti viteji sint o categorie de ostasi foarte apropiatä

de aceea a curtenilor ne-o dovedeste nu numai irnprejurareaerau cälàri, ca i curtenii, dar si urmätorul fapt : vorbind delupta de la Valea ADA. din 1476, cronicarul moldovean spune cäau pierit acolo multi dintre boierii cei mari i vitejii cei buni" 32Referindu-se la aceea.si luptä, Stefan cel Mare aratä cà tre-buind a lase pe tärani apere gospodäriile amenintate detätari a amas in fata imensului puhoi turcesc doar cucurtea" sa", compusá, dupä un izvor contemporan, din circa

28 Cf. si I. Focseneanu si G. Diaconu, Bazele puterii militare a luiStefan cel Mare, in Studii cu privire la Stefan cel Mare, p. 116, unde slu-jitorii viteji" sint considerati un element de nädejde in armata ma-elui domn.

23 Cronicile slavo-romdne, ed. P. P. Panaitescu, P. 17; cf. si Gr. Ure-che, op. cit., ed. cit., p. 97. Vezi si p. 115, unde este vorba de ospätul dat

acelorasi bojen i viteji la Hirláu, in 1497.3° Cronicile slavo-romdne, ed. cit., p. 17. Vezi si p. 19, 21.31 Gr. Ureche, op. cit., p. 106. Vezi si p. 115, unde se spune acelasi

luoru despre sf. Dimitrie. Este interesant de subliniat cä cronicartg moldo-vcan spune cä sultanul are si altä curte ce se chiarni spahii" (ibidern,p. 132), spahiii fiind, dupä cum se stie, ostasi

32 lbidem, p. 104.33 I. Bogdan, Doc. lui Stefan cel Mare, II, p. 844 si 348.

www.dacoromanica.ro

23 ORIGINEA 51 EVOLUTIA LOR

10 000 ostasi 34. La 1476, cztrtea dommtlui era alcátuitá, deci, inbzuza parte, din vitejii cei buni" cazuti in lupta.

In vremea domniei lui $tefan cel Mare, vitejii nu mai sintdeci nthilii cavaleri de la inceputul secolului al XV-lea, ci vi-tejii propriu-zisi, aceia care ia"virseau acte de vitejie in lupa sicare, indeplinind diverse servicii administrative in timp de pace,tineau de o curte domneaseä, iar in timp de ràzboi veneau lalupa sub comanda dreeatorilor domniei.

In Tara Româneaseá, vitejii apar mult mai rar si avind .unrol mai putin important decit in Moldova. $i aici num5rul vite-jilor a crescut in a doua jumkate a secolului al XV-lea, prinridicarea in rindurile lor a aranilor care se distingeau in lupa.In Povestire despre Dracztla voievod, se spune cà Vlad Tepes

ca si $tefan cel Mare ridica in categoria vitejilor pe ceicare se remarcau in lupa 35.

Vitejii lui Vlad Tepes Ant cuprinsi de cunoscutul ienicersirb sub numele general de curteni (kurtiani) 36 ei apar cuacest nume i in documentele interne de dupä domnia lui VladTepes 37.

Oitejii care se distingeau in lztpta fi care 2si datorazt mondevitejiei lor, prinzind in timp de pace atribzttii administrative,tinind de o curte, au fost numiti curteni, ca curtenii maivechi. 38 Este posibil asa cum credea B. Câmpina cà la re-organizarea curtenilor, in primele decenii ale secolului al XVI-lea,unii din acesti viteji mai vechi sà fi devenit vsitafi, comandantide mici uniati teritoriale de curteni 39. Dupà pKrerea lui P. P. Pa-naitescu, vitejii au disp5.rut in secolul al XVI-lea, deoarece

34 Columna dui Traian", 1876, p. 378.36 Cronicile slavo-romdne, ed. cit., p. 207.36 Arhiva istoric5", 1/2, p. 10.37 Vezi doc. din : 3 aprilie 1480, 23 martie 1482, 1 iunie 1482, 20 iu-

nie 1489 etc., (Doc. priv. ist. Rom., B, veac XIIIXV, p.167, 172, 176, 197).36 Aceasta este i opinia altor cercet5.tori (I. Bogdan, D. Ciurea etc.)

primul afirmä cä fqtilor viteji li s-a zis curteni" (Doc-iv:nautili Rizenilor,p. 44) iar secundul cä vitejii lui Stefan cel Mare grit viitorii curteni (Stu-dii", X, 1957, rir. 6, p. 72).

39 Mention5.m cä ultima amintire în izvoare a vitejilor este din timpuldomniei lui Stefanitä (Gr. Ureche, Letopisetul fdrii Moldovei, ed. cit., p. 144).

www.dacoromanica.ro

2 1 CURTENII SI EVOLUTIA LOR

,aceastä institutie feudalà nu-si mai are rostul odatä Cu inäspri-rea dominatiei turcesti" 40.

Actiunea lui $tefan ce! Mare de inmultire a efectivelorcurtenilor tindea sà intäreasca puterea centralä, prin sporireanumärului acelora care urmau sà slujeascä domniei.

La aceasta este necesar sà adäugäm si faptul cä. Moldova,trebuind sä pearte un lung räzboi pentru pästrarea indepen-dentei. avea nevoie de o armatä mai numeroasä, mai bine orga-nizatä si, in acelasi timp, devotatä domnului, care conduceaaceastä luptä, armatä care sä-I facä pe $tefan cel Mare maiputin dependent de puterea militarä a marilor boieri. La bazaprocesului de inmultire a curtenilor din rindul vitejilor de pecImpul de luptä stau deci atit motive de ordin politic, cit i mi-litar. Mäsurile luate de $tefan cel Mare pe aceastà linie sintasemänätoare In parte cu acelea intreprinse de tarul Ivanal. III-lea. 41

Acesti tärani pe care domnul Moldovei i-a ridicat In rindul.vitejilor sau curtenilor au alckuit o categorie nouà de curteni,pe care B. Câmpina a numit-o organizatie slujitoreasa 42 pentrua o deosebi de mai vechii curteni din timpul färimitärii feu-dale 43. Documentele din vremea lui Stefan cel Mare, ca si celedin secolul al XVI-lea, nu ii numesc Insà pe'noii curteni sluji-tori, primele mentiuni ale slujitorilor asa cum vom vedeafiind de la sfirsitul acestui seco!.

4° P. P. Panaitescu, art. cit., p. 166.41 B. Grecov, op. cit., p. 486.42 Dupà pärorea lui B. Campina, fäurirea slujitorimii ar fi fost pro-

clamatä in anul 1437, in cadrul unei solemnifäti deosebite (Ideiletoare ale lui .te fan cel Mare, in ,,Studii", X, 1957, nr. 4, p. 65). In Leto-pisetul anonim al Moldovei, se spune insä cä domnul ,a instituit multi vi-teji" In doui rInduri In anul 1481, dupà lupta de la Rimnic, si in 1497,dupä bätälia din Codrii Cosminului (Cronicile slavo-romilne, ed. cit., p. 19.si 21). Vitejii sint amintiti, de asemenea, si In bätälia de la Valea Albädin 1476.

43 Prima mentiune a curtenilor In Moldova este din 14 septembrie.1427, cInd cste amintitä pädurea curteanului" (Axoptiolt) (Doc. priv. ist.-Rom., A, veac XIVXV, p. 59).

www.dacoromanica.ro

25 ORIGINEA $1 EVOLUTIA LOR

Faptul cä. in secolul al XV-lea existä numai curteni, nu sislujitori, rezultä. chiar din märturii contemporane domnilor de-spre care se presupunea cà au organizat pe slujitori. Stefan celMare aratä el insusi cä la Valea Albä a limas numai cu curtea"sa, 44 curte care pare sä fi fost alcätuitä din cei 10 000 de no-bili" cu care domnul a trebuit sä. päizeascä. Dunärea la 1476,läsind pe tärani s5.-si apere casele amenintate de täitarii

relatie polonä foarte interesantä despre inchinarea luiStefan ce! Mare la Colpmeia, in 1485, descriind suita domnuluiMoldovei la ceremonia prestärii jurärnintului de vasalitate, aratácà marele domn a venit Cu omnibus suis armigeris boiaris vul-gari eorum lingua dictis, sui vero omnes terrigenae, bona heredi-taria in Moldavia habentes et alii °nines curienses notabiliores" 46(toti purtätorii säi de arme, numiti boieri in limba lor obisnuitä,toti oameni de tarä., avind averi mostenite in Moldova si cu toticurtenii mai putin insemnati). In aceasta relatie se face deci deo-sebirea intre suita de boieri a domnului si aceea de curteni.

Cit priveste referirile tirzii ale cronicarului Grigore Urechela slujitorii" lui Stefan cel Mare si Bogdan cel Orb47, acesteanu fac decit sä extindà asupra unei perioade trecute realitäti dinvremea cind boierul moldovean îi alckuia cronica 48, asa cum

44 I. Bogdan, Doc. lui Stefan cel Mare, II, p. 344 si 348 ; vezip. 345, 349.

45 Columna lui Traian", 1876, P. 378.46 Arhiva istorice, 1/2, P. 23.47 Gr. Ureche, Letopisetid fiírii Moldovei, ed. cit., p. 92, 96, 135 passim.48 Deoarece, in epoca in care î5i scria cronica, termenul de slujitor

tindca tot mai mult asa cum vom vedea sä desemneze pe toti ceicare faceau slujbe statului feudal, deci si pe curteni, cronicarul i-a numitPC ostasii lui $tefan cel Mare si Bogdan ce! Orb slujitori, tennen ce nuapare insä in cronicile contemporane domniei lui $tefan cel Mare, in caresint amintiti doar vitejii si curtenii. Cum cronicarul moldovean nu mai po-meneste dupä aceea decit de slujitorii cu leafä (adicà mercenari), in timpce pe curteni Ii mentioneazä in eiteva rinduri (oP. cit., p. 91, 193, 206),credem cä si acei slujitori" amintiti in vremea lui $tefan cel Marc eraucurtenii ridicati de domn.

Tot astfel se explicä si referirile ttrzii ale cronicarului mantean laslujitorii" lui Vlad Tepes (Rada Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 15).

www.dacoromanica.ro

26 CURTENII $1 EVOLUTIA LOR

se intimplà de altfel i cu termenii de hotnog, apitan si buluc,folositi de Ureche pentru vremuri mult anterioare aceleia in careau fost introdusi in Moldova. 49

A doua jumätate a secolului al XV-lea si primele deceniiale celui urmätor pot fi considerate ca alckuind epoca de inflo-rire a curtenilor, atit in Tara Româneascá cit si in Moldova,unde ei au adus o contributie de seamà la luptele pe care celedouä state le-au purtat impotriva incercärilor ostilor Imperiuluiotoman de a cuceri tärile noastre.

In aceastà vreme, foarte probabil, curtenii i slugile dom-nesti erau scutiti de däri, in schimbul slujbelor ce le prestaudomniei i statului feudal, atit in timp de pace, cit si in vremede räzboi.

Nici un document din aceastä perioadà nu-i mentioneazäprintre categoriile de locuitori ce pläteau däri ; dimpotrivä, din-tr-un document din 15 octombrie 1568 rezultä cà slugile dom-nesti erau scutite de plata därilor la mijlocul secolului al XVI-lea.In acest document se spune cä, in timpul domniei lui Radu Paisie(1535-1545), un locuitor, Bucur, inchinat ocina lui Neagoelogoat, care, drept multumitä, si-a pus o slugà la bir pentruBucur, de 1-a scos de la bir i 1-a asezat ca slugä. domneasc5." 50Asezarea" intre slugile domnesti insemna deci scutire de bir.

In primele decenii ale secolului al XVI-lea, ca urmare aîntàririi autoritätii centrale in a doua jumätate a secolului pre-cedent si a cre.sterii numärului curtenilor de care dispunea dom-nia, prin folosirea unor päturi sociale mai largi la administrareastatului feudal si a trecerii lor intre curteni, atit in Tara Roma-neascä, cit si in Moldova, acestia au fost organizati mai temeinic,pe judete (pinä atunci tineau de curtile i cetätile domnesti) siau fost pusi sub comanda marilor vätagi sau vätafi de judet sautinut, care indeplineau, cu ajutorul curtenilor din subordine, sar-cinile administratiei din tinuturi 51.

49 Vezi mai jos cap. Organizare.59 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 296.51 Vezi mai pe larg capitolul Organizare.

www.dacoromanica.ro

27 ORIGINEA SI EVOLUTIA LOR

In a doua jum5.tate a secolului al XVI-ilea, insa, situatias-a sohimbat. Ca urmare a cäderii arilor române sub dominatiaotomanà, in aceste t5,ri au avut loc importante prefaceri social-economice, analizate pe larg in Istoria Ronzeiniei 52. Unele dinaceste prefaceri au atins i pe curteni, din care cei mai multiau decàzut.

Principala cauza a dediderii curtenilor a fost impunerea lorla ari tot mai mari. Dupà cum se stie, a doua jumàtate a seco-lului al XVI-lea se caracterizeafá printr-o fiscalitate exce_siv5..Pentru a sà.tura fa'comia turcilor, care au obligat statele feudaleromânesti sà pateaseä, sub diferite forme, sume mari Imperiuluiotoman, domnii Tärii Românesti au fost siliti sà" impudä la platadàrilor i unele categorii privilegiate pira atunci, In primul rindpe curteni, care trebuiau, pe la 1560-1570, s5. achite birul decurte", ce varia dupà avere, intre 50, 180 si 250 de aspri53.

In timpul domniei lui Mihnea Turcitul, acesta a pus perosii un bir foarte mare" 54. Afirmatia cronicii este confirmatIde un document din timpul domniei a doua a lui Mihnea Tur-citul (1586-1591), in care domnul spune cà, mai inainte, amasezat domnia mea tara domniei mele, mari i mici i pe toti" ladä.ri ; domnul aratà cä. acuse aceasta nu pentru domnia mea,ci pentru haraciul cinstitului imp5.rat i pentru nevoia i greu-tatea Tàrii Românesti, pe care le are de la turci" 55. lasuri ase-màn'ätoare luase i Petru Cercel, care au pus birul curtiifoarte mare" 56.

Si in Moldova, curtenii au fost impusi la bir tot in a. douajumkate a secolului al XVI-lea, mai devreme ins5. &oil In TaraRomâneascà, i anume foarte probabil In timpul domniei lui

52 Vezi Istoria Romániei, II, p. 363-868.53 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 170, 269 fi $t. Gre-

cianu, Genealogiile documentate, I, p. 100-101." Istoria Tärii Romulnegi, ed. cit., p. 53." Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 223.56 lstoria 7rii Ronuinefti, ed. cit., p. 53. Vezi §i D. Mioc, Cuantumul

birului pe gospockiria giräneascii in rara Romeineascli in sec. XVI (Studiifi mat, de istorie medie, V, 1962, p. 157).

www.dacoromanica.ro

28 CURTENII st EVOLUTIA LOE.

Ilias Rares, care a pus la bir pe boierii mari si mici si pe vältafi 57.Curtenii apar intre categoriile impuse la däri si In recensämintulacut in vremea domniei lui Petru Schiopul 68, färä. sä ni sespunà cit plä.teau.

In aceastä vreme, ei constituiau 100/o din totalul locuitorilorimpozabili. Documentele de la finceputul secolului al XVII-lea

reflectind insä o stare de lucruri mai veche vorbesc degreutatea &Aril numitä curtenie", pe care unii curteni nemai-putind sä o pläteascä preferà sä treacä in rindurile täränimii 59.

In aceeasi vreme se produce insä si un fenomen invers : uniidintre curteni este adevärat putini la numär se ridicä inrindurile boierimii.

Pe lingà exploatarea fiscalà de care vorbeam, a doua jumä-tate a secolului al XVI-lea se caracterizeazä si printr-o luptiiacerbä pentru putere intre domnie care incearcä sà continueprocesul de intärire a autoritätii centrale si marea boierimecare a cautat prin toate mijloacele sà limiteze puterea domnuluisi sà instituie un regim nobiliar. In timpul acestei lupte, multidintre marii boieri au foist ucisi, unii dintre domni (Mircea Cio-banul, Alexandru Mircea, Petru cel Tinär, Alexandru Läpus-neanu) devenind vestiti prin masacrele organizate in rindurilemarii boierimi.

In locul boierilor ucisi, domnii au promovat intre dregkoriiion pe unii dintre curteni. Cronicarul Ion Neculce a inregistratdin traditia pästratä in Moldova stirea c5. Alexandru Läpus-neanu, dupä ce a tälat o multime de boieri ca sà-i sribeascä",au triimis si au ales din curteni de tarä pe Racovitästi si preSturdzesti si pre Wilsesti si pe altii multi" 6° Pentru Tara Româ-neasc5., ni s-a pästrat o plingere a boierilor pribegi In Transil-

57 Cronicile slavo-romcine, ed. cit., p. 120.58 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 4-6.58 Cf. 0 I. Bogdan, Documentul Rizenilor, p. 39-40 §i A. D. Xenopol,

op. cit., vol. IV, p. 152.68 Letopisetul tdrii Moldovei si o soma de cuvinte, ed. I. Iordan,

ed. a II-a, p. 15.

www.dacoromanica.ro

29 ORIGINEA $1 EVOLUTIA LOR

vania la 1552, care acuzau pe Mircea Ciobanul cà a pus in loculboierilor oameni de origine modestä. 61

Se intelege csi acest proces nu a dus la inlocuirea vechiiboierimi cu o alta, in intregime nouà ; ceea ce este important deretinut este insà faptul cà, in aceastà epocà, un numär de curteniau fost promovati intre dregä.tori.

In acelasi timp, alti curteni, pentru a se pune la adàpost dedärile tot mai greu de suportat, au cäutat sprijinul marilor boieri,intrind intre familiarii" sau oamenii, de casá ai acestora.

Datoritä., pe de o parte, faptului cä, in urma decàderii ma-joritä.tii curtenilor, intr-o epoc6 de agravare a exploatärii mase-lor de produckori, curtenii nu mai puteau constitui elementulsigur i eficace, militar si administrativ, care fuseserà pináatunci, iar pe de altà parte ca urmare a tendintelor manifestatede unii domni pentru infärirea autoritkii centrale, intr-o vremein care, dei aparatul de stat cäpkase atributii tot mai largi,statul feudal se. afla intr-o crizä." grav6 62, la sfirsitul secoluluial XVI-lea s-a simtit nevoia reorganizärii acestui aparat de stat,prin infiintarea unui corp nou de auxilian i ai domniei. In acestchip au apärut slujitorii, care depindeau direct de domnie si careaveau sà fie folositi in veacul urmkor impreunä cu mai vechiicurteni care au rezistat imprejueárilor ca aparat executiv alstatului feudal.

Cam in acelasi timp, curtenii aflati in slujba domniei caresint amintiti cu acest nume general incá din secolul al XV-leaau fost organizati In cete sau bresle 'militare i fiscale 63 Tot acum,

61 Hurmuzaki, 11/4, p. 677.62 Vezi lstoria Romiiniei, II, p. 952-953.63 Primele mentiuni cunoscute despre cetele de curteni organizati

bresle in Tara Româneascä stilt din 1569, cind se spune cä Ignat, Deagufeciorii lui Dobrin erau In ceata armasilor" si din 23 iulie 1572, cind

se aratä cä un anume $tefan fusese slugä domneasci, spätar cu slujba"(5t. Grecianu, Genealogiile documentate, I, p. 100-101, II, p. 188). Maitirziu, grit amintite i alte cete, ca aceea a postelnicilor, pomenitä la 2 hoy.

18 decembrie 1616. (Doc. priv. ist. Rom., B, veac XVII, vol.' III, p. 50si 65), a logofetilor, amintitä la 9 martie 1636 (Acad. R. S. Romania,CXXVI/23) etc.

Pentru Moldova, amintim aci cä, intr-o relatie a unui misionar ca-tolic din 1586-1587, se spune cà boierimea care servea pe domn era I'm-

www.dacoromanica.ro


curtenii din Tara Româneascä pomeniti cu acest nume pinäc5.tre mijlocul secolului al XVI-lea au inceput sà fie numitirosii ((mount') sau

Primele mentiuni despre roii, atit in cronia cit si in docu-mentele interne, slut din vremea celei de a doua domnii a luiMihnea Turcitul " iar prima alegere" la rosii din timpul domnieilui Mihai Viteazul 65.

Sträinii care au väzut armata lui Mihai Viteazul vorbesc cuadmiratie despre oastea frumoasà aleituità din rosii ". Cä acestiagrit vechii curteni rezultà nu numai din izvoare contemporane cuintroducerea numelui de rosu 67, dar si din afirmatia categoricä alui Miron Costin cà rosii din Tara Romäneascä slut totuna cacurtenii din Moldova. 68

In secolul al XVII-lea, decäderea curtenilor sau rosilor acontinuat, aceasta ca uninare a impunerii lor la däri tot mai greude plätit, proces inceput In a doua jumätate a secolului precedent_

partitil in 13 ,,ordine" (Insemnari iesene", 1938, p. 474). Acestea eraufoarte. probabil cetele de subalterni ai marilor dregatori, asupra carora vomreveni in lucrarea despre sfatul domnesc.

84 Vezi doc. din 5 dulie 1590 (copie slavä) si 9 iulie 1592 (trad. rom.)(Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 468 si VI, p. 52-53). Docu-mente mai tirzii confirma aparitia rosilor in vremea lui Mihnea Turcitul(vezi doc. din 28 iunie si 25 august 1625 Doc. priv. ist Rom., B, veacXVII, vol. IV, p. 533 si supliment).

85 Doc. priv. ist. Rom., veac XVII, vol. I. p. 90.Relatia luí Darahi, in Hurmuzaki, III/1, p. 431 (pulcherimum item

Rosonum ut ipsi vocant); cf. si cronica lui Szamoskiizy, in MOIL. Hung. hist.,Scriptores, XXVIII, p. 290, care aminteste de oastea lui Mihai bona co-piarum parte... giros... Rascianos dicunt".

67 0 informatie din 1599 vorbeste de callrimea de garcla numitä curteni(praetorianum equitatunz, quos jEu cortanos vocant Hurmuzaki, III/1,p. 143), iar o alta, din 1611, despre cei 1000 de currteni (Kztrtania) ai luiRadu Serban care odirtioari erau cea mai buna' oaste" (A. Veress, Do-cumente, VIII p. 134). Vezi cronica lui Bojthinus, in Monumenta Un-grica, ed. J. C. Engel, Viena, 1809, p. 291, unde se spune ea la lupta dela Brasov au participat caläreti valahi numiti curteni" (eqztites Valachiquos Qztartanos dicunt). Acesti caTaireti nu slut calarasi, deoarece izvoareIetransilvanene fac diferenta intre curteni (Kurtaner) §i calarasi (Kallaraschen)(N. lorga, Socotelile Brasovului, p. 75, 76).

88 M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 153 (Curtea ce se ricela dinsii rosii").

www.dacoromanica.ro

31 ORIGINEA $1 EVOLUT1A LOR

In Tara Româneascä, obligatiile fiscale ale curtenilor au tot cres-cut pinä in vremea domniei dui Radu Leon ; in cunoscutul hrisovdin 15 iulie 1631, printre alte ducrure bune" si de folos teräi",se prevede scutirea curtenilor de dijmä, gorstinä i vinäriciimpunerea lor la un bir global de cite 40 de ughi (galbeni) anual,plätibil in douä rate, la 23 aprilie si 26 octombrie 69.

In aceastä vreme, rosii din Tara Româneasei constituiaumai mult niste bresle fiscale decit cete militare, deoarece im-portanta lor ca ostasi scäzuse, in timp ce ei deveniserä o cate-gorie impozabilä de la care se incasau sume mari de bani. Asase si explicä faptul cà in rindurile lor erau primiti si alti oamenidecit boierii mici de tati. In acelasi hrisov din 1631 se prevedeca grecii stabiliti in tail sä se dipeascä la rosii si la alte cete",pentru a suporta alituri de acestia greutatea därilor, de carepinä atunci fuseserä. scutiti.

Cuantumul birului curtenilor a limas acelasi, de 40 de gal-beni anual, si in timpul domniei dui Matei Basarab, dupäi cumrezultä din douä documente, din 12 februarie 1638 si20 ianuarie 1641 1°. In schimbul plàtii acestui bir, ei erau scutitide alte däri, in primul rind de taler 71.

Dacä tinem seama de faptul cä, In aceastä vreme, cuantumulbirului pe o gospodärie täräneascä varia intre 5 si 27 de galbenianual, Inregistrind o medie de 8 galbeni si 82 de bani 72, vomintelege cà birul de 40 de galbeni plätit anual de rosii in timpuldomniei lui Radu Leon si Matei Basarab era mult mai maredecit acela datorat de tärani. Birul plitit de un rosu pe timp de10 ani (400 de galbeni) era egal cu valoarea medie a unui sat(pämintul i rumânii).

Dei .curtenii erau proprietari ai unor averi mai mari decitacelea ale megiasilor (oameni liberi, proprietari de pämint), birulacesta era totusi foarte mare, motiv pentru care multi dintre ei

69 Arh. St. Buc., m-rea Bistrita, LXVII/1 si Acad. R. S. România,Peceti 185.,

7° Arh. St. Buc., m-rea C5.16.rusani, XXXIII/3 si LXVIII/1.71 Doc. din 5 aus. 1642 (idem, m-rea Arnota, XVIII/105).72 D. Mioc, Reforma fiscald din vremea domniei lui Matei Basarab

(Studii", XII, 1959, nr. 2, p. 73-74).

www.dacoromanica.ro


nu-1 puteau pläti. In aceastä vreme, dupä cum aratä Ion Bogdan,curtenia nu mai era un privilegiu si o cinste, ci o povará decare oamenii cäutau sä scape" 73. Pentru a-i sili sä-si achitedomnia a obligat pe ceilalti membri ai cetelor din care fäceauparte si pe comandantii lor sä se ingrijeascä de incasarea birului.

In cadrul mäsurilor luate de Constantin $erban pentru a po-toli nemultumirile adinci ale tärii, care izbucniserä cu violentäla 1655, acesta a redus birul curtenilor de la 40 la 30 de ughianual. La 5 octombrie 1656, Constantin $erban scutea pe dnicurteni de toate dàrile, hotärind sà dea birul la vremea haraciuluicite 30 de ughi cum dau ci alti rofii" 74.

Fuga de bir a acestor categorii privilegiate a atins o deose-bitä intcnsitate in timpul domniilor lui $erban CantacuzinoConstantin Brincoveanu, cind obligatiile lor fiscale au crescut dinnou si multi dintre ei au fost siliti vindä ocinele 75. RaduPopcscu, adversarul declarat al Cantacuzinilor, afirmä cà SerbanCantacuzino i-a säricit" pe curteni, iar urmasul säu, ConstantinBrincoveanu i-a transfonmat in podani" (tärani aserviti) 76.

Fiscalitatea excesivá a fost deci cauza principalá a decäderiirosilor sau curtenilor, ducind la sälicirea acestora. Autorul uneiimportante Magi istorice din vremea domniei lui $erban Can-tacuzino constata cä, in acea vreme, curtenii ajunseserà" foarte

73 I. Bogdan, Doc. Rizenilor, p. 39-40.74 Miron Costin", III, 1915, nr. 10, p. 144.75 In cazul fugii de bir, aceste vinzäri erau ficute de comandantii lor

§i de cetasii rämasi, care erau apucati cu strinsoare" sà práteasci birul.(Vezi doc. din 19 iunie 1690, 15 mai 1692, 30 mai 1693, 14 februarie 1694,14 mai 1695 etc. Muzeul de istorie Buc., nr. 28623, Arh. St. Buc., ep. Bu-25.u, XXVI/55 si XXXII/6, ms. 295, f. 246, m-rea Radu Vodä, XXIII/31).

76 Radu Popescu, istoriile, ed. C. Grecescu, p. 176 si 206. Afirmatiacronicarului concordà si cu alte izvozze mai tirzii, din sec. al XVIII-leasi de la inceputul celui urmätor, in care se sustine cg C. Brincoveanu adesfiintat rosii de tari (Bauer, Memoires historigues, p. 45 si D. Fotino,Istoria Daciei, III, p. 209 nota).

Despre obligatiile fiscale deosebit de grele ale curtenilor si slujiturilorin vremea domniei lui Constantin Brincoveanu vezi si D. Mioc, La répar-lition des charges fiscales el le poids de la fiscalité sur les differents groupessociaux et économiques et la fin du XVII-e siecle en Valachie, extras dinL'impôt dans le cadre de la ville et de l'État, 1966, p. 296-316.

www.dacoromanica.ro

33 ORIGINEA SI EVOLLITIA LOR

skaci, dei odinioarä" fuseserä foarte bogati (fuerunt olim divi-tes sau ditissimi nobiles) 77. Din aceste motive, unii dintre rosiisau curteni Kleckind Ant siliti sä se villa rumâni. Intr-un docu-ment din 20 mai 1665 se spune astfel cà doi postelnici din Te-leorman se vinduseri rumâni unui boier pentru multd lips'dnevoie" 78.

In aceastä vreme, curtenii, ca i slujitorii, au fost grupati pecruci". Crucea era o unitate impozabilä, formatä din unul saumai multi curteni sau slujitori, dup5. avere. In documentele dinaceastä vreme grit amintite adesea cruci de spätärei, comisei,pähärnicei etc. 79.

In incheierea acestui paragraf trebuie sà arätäm cä, la sfir-situl secolului al XVII-lea, desi plkeau däri foarte mari, situatiacurtenilor (numiti acum slujitori) pare a fi totusi mai bunä caa birnicilor. La 30 noiembrie 1700, sub motiv CA era ,un päsmare asupra tärii", Constantin Brincoveanu poruncea slujitorilorsà dea trei biruri la sama cea mare, in loc de unul i jumätatecit cläcluserà in anul precedent, consolindu-i cà, dacä ar fi plätitbirurile cu tara", mai cu peis v-ar fi fost" 90.

In Moldova situatia este asemänätoare. Si aici obligatiilefiscale ale curtenilor au continuat sä creascä in secolulal XVII-lea, dupä cum rezultä din mäsurile luate de Miron Bar-novschi, care, pentru a readuce la breslele sale" pe curtenii fugitidin cauza le-a fäcut mare volnicie... sà dea numai la birodatä intr-un an" 81.

77 Magazin istoric, V, p. 45, 57.Arh. St. Buc., ms. 479, f. 217. Vezi si doc. din 14 iunie 1669,

3 martie 1672 etc. (loc. oit., ms. 479, f. 136 v. 137, m-rea Tismana.XIII/29).

79 Acad. R. S. Romania, CXCVI/124 i Anatefter, ed. D. C. Giurescu,in Studii $i mat. de istorie medie, V, p. 452.

Ibidem, p. 395.Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 93-94. Inainte de domnia lui M. Bar-

novsohi, unii dintre curteni cautä sä fie rasi" din curtenie ca si nu maiplateascä ,multe ajdii curtene§ti", d sà achite dkile tarbinqte". (Doc.priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. V, p. 282, 305 si 355 si G. Ghibänescu,lspisoace, 1/2, p. 182 si 231-232). Vezi si doc. nedatat de la Acad. R. S.Romania, CDLII/82.

www.dacoromanica.ro


Inainte de domnia lui Miron Barnovschi, la 1620, Polo Minione informeazä ci in Moldova existau 10 mille cavalli arcieri",care sono la piu brava gente di quelle provintie, tutta obligataservir al principe senza altro stipendio per certe essentioni chegodono ordinariamente" (sint cei mai viteji oameni din aceleprovincii, obligati si serveasd pe domn färä, altA plata decitanumite scutiri de d2ári de care se bucuri in mod obisnuit). Inacelasi fel slujeau domniei si 8000 de ostasi din Tara Roma-neasc5.82. In aceastà vreme, deci, curtenii se bucurau ineä deanumite scutiri" de cari, in schimbul serviciilor fäcute dom-nului.

Dupà domnia lui Miron Barnovschi, obligatiile fiscale alecurtenilor au crescut din nou. La 5 mai 1632, ei se plingeaudomniei impreunA cu toatà tara" cà n-au putere sà pläteasciharaciul impäratiei" 83.

In catastiful de dki din iunie 1654, rimas din timpul dom-niei lui Gheorghe Stefan, curtenii slut trecuti cu o sumà foartemare, de 29 060 ughi 84. Cum nu stim sigur nurnärul curtenilor(in Tara Româneasci existau cu cîtiva ani mai devreme 7000),este greu de calculat cuantumul dàrilor plätite de ei. 85 Esteinsà foarte probabil cà acesta nu diferea prea mult de acela dinTara Româneaseä.

In aceeasi vreme, curtenii erau obligati sà pläteasca i altedäri : desetiná din stupi, dajdea calului, ialovitä. etc. 88 motivpentru care unii dintre ei cautà sà scape de curtenie 87.

Si in Moldova, sfirsitul secolului al VII-lea si inceputulcelui urmätor au insemnat stingerea" breslelor militare i fis-

83 Hurmuzaki, VIII, p. 391 si IV/1, p. 598-599.83 Arh. St. Iasi, CCCXXIII/38." N. Iorga, Studii si doc., IV, p. 264-267. Pentru 1655 vezi A. si L.

Demeny si N. Stoicescu, Niscoala seimenilor sau riiscoalii popularii?, p. 211.85 Calculul fäcut de C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, partea a II-a, p. 91,

mi se' pare destul de aproximativ.88 Acad. R. S. Rominia, CXVI/143 si G. Ghibänescu, Surete. IV,

p. 278-279.87 Vezi doc. din 19 dec. 1660 (N. Iorga, Studii si doc., XXI,

p. 101-102).

www.dacoromanica.ro

35 ORIGINEA SI EVOLLITIA LOR

cale ping atunci privilegiate. In timpul celei de a treia domniia lui Gheorghe Duca, dupg cura ne informeazg cronicarul Nico-lae Costin, din pricina clgrilor mari, multi curteni si slujitorisi-au pgrgsit pgrintii i fratii, de acele necazuri, de s-au dus prinalte tgri, si unii s,au fgcut oameni rgi i tilhari" 88

Fiscalitatea excesivà a fost deci i in Moldova cauza princi-palà a decgderii curtenilor, care au sgrgcit din pricina dgrilormari pe care trebuiau sà le plgteascg.

O alta" caufd importantii a decaderii curtenilor ca osteni aufost fi perfectionarea armelor de foc i folosirea acestora pe scar'dtot mai largä. Cum curtenii trgiau la targ, unde se ocupau cuagricultura, fiind chemati la oaste doar in caz de rgzboi, ei nuaveau un armament modern si o instructie militarg. adecvati.Din aceastg cauzg, domnia a fost nevoitg sà apeleze la alte cate-gorii de osteni mai priceputi la mestesugul armelor.

Revenind acum la terminologie, despre numele de rosiiIn textele slave), termenul sub care slut cunoscuti curtenii

din Tara Româneascg, se pot da trei explicatii :Prima, care este cea mai plauzibilg, este aceea datä de Paul

de Alep, i insusiti apoi de numerosi istorici89, potrivit cgreia rosiiisi datorau numele faptului cà purtau o uniform5. rosie 9°. Asa se

explicg, de altfel, de cc in documentele slave li se spunecuvint ce desemneazg culoarea rosie 91. Cum in acelasi

timp dorobantii erau imbrgcati in albastru, este foarte probabilca rosii sg fi fost numiti astf el pentru a se deosebi prin culoareaimbrgamintei lor de alte cete sau bresle militare. Un document

88 M. KogS.Iniceanu, Cronici, II, p. 24.99 J. Bogdan, Documentul Rizetzilor, p. 46 ; N. Iorga, Studii ci doc.,

IX, p. 7 si Istoria armatei, vol. I, ed. a II-a, p. 319 ; C. C. Giurescu, Istoriaromanilor, vol. III, partea a 2-a, p. 689; T. Mutascu, op. cit., p.23, nota 5 etc.

99 C'dllitoriile patriarhului Macarie, ed. E. Cioran, p. 201. Vezi si Relatiaunde rosii slut numiti Rubel provinciae" (Mag. istoric, V, p. 57).

Vezi Lexiconul lui Mardarie Cozianul, ed. Gr. Cretu, p. 290, unde4pknito. -= Top este trecut dupà substantivul qpinscumta = rosatà

Un capitaneo peditum rubeorum" apare si in Transilvania (N. Iorga,Studii fi doc., III, p. 29), iar N. Densusianu, citind pe Isidor de Sevilla,sustine cà i unii ostasi romani se numeau russati, deoarece purtau haine rosii(Romfinia militari", IV, 1901, vol. VIII, nr. 2, p. 181).

www.dacoromanica.ro


din 31 martie 1654 confirma faptul c rosii erau imbracati inhaine de culoare rosie. In .acest document se spune ca Leca iuz-basa de rosii daruise lui Papa pahamicul o dulama di frin-ghii rosai, cu nasturi de argint poliiti, si la piptu si la minici,captusita Cu tafta narimzat" 92

Mentionam, de altfel, ca tot datorita faptului c purtau ba-rate rosii de postav" au fost numiti joimiri rosii i ostasii dinsteagul infiintat den pajaste" de Grigore al II-lea Ghica, dom-nul Moldovei, in secolul al XVIII-1ea 93.

O a doua explicatie sugerata de regretatul cercetatorC. Teganeanu in timpul discutarii acestei lucrari la Institut

ar fi aceea c. roii, fiind calari, si-ar fi luat numele de la cu-vintul german Ross, care inseamna cal. Cum insa, in documenteleslave emise de cancelaria domneasca, li se spune LapKm de laculoarea rosie, si cum, pe de alta parte, in textele latine si ger-mane slut numiti roii, rubei (tot de la culoarea rosie), rasciani,cortani, Kurtania, Russen sau Kurtaner, spre deosebire de Kalla-raschen, care sint calarasii, ipoteza originii germane a cuvintuluirosii = calarasi este putin credibila. Singurul argument in favoa-Tea acestei ipoteze este afirmatia facuta in Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum cà numele rosilor vine de la faptul cà Antcaläri (roschos... hi equitum veniunt nomine) 94.

In sfirsit, o a treia explicatie ar putea fi aceea ca rosii si-auluat numele de la pecetluiturile de culoare rosie ce li se dadeaude la vistierie ca breasla fiscala. Cum insa primele pecetluiturisau peceti rosii date ruptasilor slut din prima jumatate a seco,lului al XVIII-lea 95, aceasta explicatie nu poate fi luata in con-sideratie.

92 Arh. St. Buc., m-rea aldárusani, XXXVII/18.93 N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 434. Gheorgachi logofätul afirmä insä

accstia Sc numeau rosii pentru cä purta in haine ro,sii fi in barilliartzeiutefti" (Condica de obiceiuri, ed. D. Simonescu, p. 297).

94 Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, II, p. 53.95 La 1 mai 1736, catolicilor din Gimpulung li se däcleau pecetluituri

rosäi pe numele si chipul lor", asa cum asemenea peceti slut promise, la26 oct. 1745, oamenilor insträinati care se intorceau in tara (N. Iorga,Studii fi doc., III, p. 295 si Documente privind relatiile agrare, p. 448).La 15 ianuarie 1769 slat amintiti i slujttorii ce vor fi la steag Cu Pe-cetluituri rofir din Rush de Vede (Acad. R. S. Romania,CCGXCVI 17). Despre

www.dacoromanica.ro

37 ORIGINEA SI EVOLUTIA LOR

Tot in legiturä. cu terminologia sub care slut cunoscuti curte-ni sau rosii din Tara Romaneascä, trebuie sä arätäm cä indocumentele din secolul al XVII-lea indeosebi in vremeadomniei lui Matei Basarab, dud apar numerosi rosii in acteacestia slut numiti uneori rosii alesi" sau alesi la rosii" 96.

Avind In vedere cä rosii slut cunoscuti sub aceste douá nume,de rosii i rosii alesi, unii cercetätori au crezut cà este vorba dedouä categorii de curteni, din care cea mai importantä, avind osituatie materialà mai buná i obligatii militare mai grele, eraaceea a rosilor alesi.97 Documentele nu fac insä deosebire intreaceste douä categorii de curteni, unii alesi" si altii simpli ; dim-potrivä, din documente rezultà cà acestia alckuiau o singurä ca-tegorie. Astfel, intr-un document din 21 octombrie 1644, dat deMatei Basarab slugii domniei mele Nästasie rosul din Bäncesti",acesta e numit in incheierea documentului ,,Nästasie care estela rosii alesi" (Ha gepetoi lissom') 98, ceea ce aratä. cà rosu"ales la rosii" insemnau acelasi ducru.

Curtenilor din Tara Româneascà li se spunea alesi la rosii"deoarece erau separati sau ale.si" din masa contribuabililor obis-nuiti, datoritä situatiei lor materiale mai bune. Un document din1667-1668 ilustreazá foarte bine aceastä. situatie ; in acest do-cument, o Insemnare privind impärtirea mosiei Studina, Voicorosul e trecut primul dintre locuitori, cu 84 de stinjeni, In timpce ceilalti säteni care erau megiasi posedau doar cite 12,15, 20, 30, 44, 60 etc. stinjeni 99. Rosul sau curteanul din Studinaera, deci, .oel mai bogat am din satul säu 199.

pecetluiturile impärtite in tara in timpul domniei lui N. Mavrocordat, vezisi Radu Popcscu, Istoriile, ed. cit. p. 300 si 301. Pcntru Moldova vezi I. Nc-culce. Letopisetid, ed. cit. p. 149.

" Vezi doc. din : 19 iunie 1636, 17 jan. 1639. 16 aprilie 1643, 11 sept.1647 etc. (Muzeul de istarie Buc., nr. 26886, Arh. St. Buc., Mitr. T5.rii Rom.,CCCXLII/12, Acad. R. S. România, DCCXXXV/91 si CXLVII/217).

97 P. P. Panaitescu, V. Costächel si A. Cazacu, Viola feurlahl. p. 388 siT. Mutascu, oP. cit., p. 23.

98 Arh. St. Buc., ep. Buigu, X119." Arh. St. Buc., m-rea Bistrita, XXIV/16.166 Pentru deosebirea de stare materialä dintze megiasi si curteni vezi

gi doc. din 16 april. 1643, in care se spune c niste rosii din ChiajdSaacprimesc de la megiasii de acolo un codru de loc tefuit si impietrit", dcoarece

www.dacoromanica.ro

38 CURTENII g EVOLUTIA LOR

La sfirsitul secolului al XVII-lea, cind rosii erau pe cale dedisparitie, fiind amintiti tot mai rar in documente, ei au fost, dealtfel, inlocuiti cu o noua categorie fiscal, numita alesi", po-meniti in vremea domniilor lui Constantin Brincoveanu si stefanCantacuzino sub numele de boieri alesi, dupa boierii mazili 1°1.

Dupa cum ne informeaza un raport austriac din 1721, dintimpul ocupatiei Olteniei de catre imperiali, alesii constituiau ocategorie fiscala care platea (riffle separat de restul locuitorilorsatelor 102, iar un dictionar din 1726, intocrnist pentru uzul ocupan-tilor austrieci, ii numeste pe alesi oameni cu averi de mijloc,adica nici boieri, nici tarani, care platesc o suma determinatàdrept contributie, separat de boieri si. tanani 103 La rindul sau,Nicolae de Porta, la 1726, aseaza pe alesi intre boiernasi si ti-rani, adica aproximativ in situatia in care fuseserä. rosii 104.

Acesti alesi" din secolele XVIIXVIII grit o categorieasernanatoare cu alesii satelor din vremea Regulamentului Orga-nic, care indeplineau anumite roluri administrative si fiscale insatele lor 105.

II. Apartenenta sociali a curtenilor

Dupa cum rezulta din izvoarele documentare si narative (dincare cele mai multe dateaza din vrernea, de decadere a curtenilorsau rosilor), curtenii constituiau o categorie sociald aflatd in pd-tura inferioard a boierimii, avind toti pdmint. Curtenii aveau maimulte trasaturi comune cu clasa stapinitoare dealt cu taranimealibera. Astfel, in .calitatea lor de proprietari privilegiati, ei luau

au purtat ei pira si toafá cheltuiala cu boiarii", plitind 46 de ughi, iarmegiasii n-au avut bani sa le intoarca" (Acad. R. S. Romfinia,DCCXXXV/91).

1°1 Anatefter, ed. D. C. Giurescu, in Studii si mat, de ist. medie, V,p. 383, 884 passim.

102 C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt austrieci, I,p. 496, 499.

103 Ibidem, II, p. 140.104 lbideni, p. 118.105 B.' P. Hasdeu, Magnum Etymologicum Romaniae, sub voce i

H. H. Stahl, Contributii la studiul satelor deveilmase romtinefti, II, p. 43-45.

www.dacoromanica.ro

39 APARTENENTA SOCIALA A CURTENILOR

parte alkuri de boieri ter alegerea donmilor 106 and Ivan Pot-coav5 a incercat s5. deving domn al Maldovei, el a eautat sä.obtin5 consimtknintul celor mari" din tarsi, trimitind in acestscop scrisori boierilor i curtenilor 107.

Tot in calitate de proprietari, curtenii apar in sute de docu-mente, alkuri de boieri, ca martori i jurkori.

Foarte gr5itoare pentru situatia privilegiat5 a curtenilor fatàde restul locuitorilor din tarà sint cuvintele lui Radu Mihnea,domnul Moldovei, care sintetizeaz5 conceptia feuda1à despreinegalitatea socia15.. Domnul considerat de Miron Costin cafiind foarte intelept i intreg la toate recomanda ca atuncicind se judec5 un boier cu un curtean ochii clomnului sà fiepre boierin", iar cind se judeci un curfean cu un tä.ran, mai decinste 56 fie curteanul ci la cuvintu 1ci la cäut'ätura domnului".Giudetul" urma sà mearg5 ins5. pe calea lui cea dreapt5." 1°8(dacà in aceste conditii lucrul mai era cumva posibil).

In primele documente interne din Tara Româneascà in caresint amintiti (in a doua jumkate a secolului al XV-lea si inprima jum5tate a celui urmkor), curtenii apar fie dup5 boieri 109(este vorba aci de marii boieri), fie dupà boieri si dreg5tori 110(ca slugile domne.sti), iar in Ínváturile lui Neagoe Basarabcurtenii sint asezati dup5 dregkori i boierii alesi si mai defrunte"

Autorul polon al Cronicii moldo-polone alcatuità dup5cum se stie pe la L564-1565 consider5 pe curteni (Kurthyani)ca fiind o categorie asem5n5toare cu dvorenii din Polonia "2, iar

126 Istoria r'drii Romclnefti, ed. cit., p. 44 si Gr. Ua-eche, Letopiseptl(iirii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed. a II-a, p. 91 si 193. Despre MirceaCiobanul, cronica aril spune cä i s-au inchinat boierii si toatà .curtea"(Istoria rdrii Romdnesti, ed. cit., p. 50).

107 Gr. Ureche, op. cit., p. 206.108 Micron Costin, Opere, ed. P.. P. Panaitescu, P. 89.109 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 167, vcac XVI,

vol. I, p. 181.110 lbiden, veac XIIIXV, p. 176; veac XVI, vol. I, p.1'1 Cronicile slavo-romdne, ed. cit., p. 293.112 Ibidern, p. 176, 187.

www.dacoromanica.ro

40 CURTENII SI EVOLUTIA LOB.

interpolatorul cronicii lui Grigore Ureche ii caracterizeazà" drepto frunte de oameni de tara" 113 (adicä. oameni de frunte). Acestinterpolator inregistreaia" situatia existentà in secolul al XVII-leaIn Moldova, reflectatà si in documentele vremii, in care curteniisint numiti uneori osteni sau voinici (in textele slave KOHHH, sauKOHHHU,H de la KOMI a =-_ iliboi) 114, specificindu-se de regulisint ostasi ,de frunte" 116 sau de ,la curtea domniei mele" 116,iar alteori ambele aceste mentiuni 117.

Faptul ca li se spune acestor osteni ,de la curtea domneascä."aratä cá ei tineau de o astf el de curte, cá erau deci curteni. Cumacesti curteni sint amintiti in diverse pä.rti ale tärii, de obiceica martori la vinzäri de pärnint, este sigur cà" nu avem de a facenumai cu ostasi de la curtea centrará domneasci HS. Intrucit insánu toti ostenii erau curteni (in epoca respectivá existau si sluji-tori osteni), se precizeazá cá este vorba de osteni ,de frunte" saufruntasi", adicä de o conditie socialá deosebitä de a celorlalte

113 Gr. Ureche, op. cit., p. 76.114 In descrierea pe care o face Moldovei In prima junatate a secolului

al XVI-lea, Verancics spune c ostenii se numesc voinici (Voynici militesdicunt) de la cuvintul voy sau voyniza, care inseamnä in limba iliricä armati(Tezaur de monumente, III, p. 179). Despre voinici = osteni, vezi i IstoriaTiirii Rondinefti, ed. cit., p. 65. Primul ,,voinic", Doba-oin, este amintit invremea domniei lui Stefan cel Mare (doc. din 22 ian. 1495, Doc, priv. ist.Rom., A, veac XV, p. 226).

"I Doc. din : 4 mart. 1601, 18 mai 1601, 30 ian. 1617, 6 mai 1619 etc.(Doc. priv. ist. Rom., A, veac XVII, vol. I, p. 2 si 9 ; vol. III, p. 91, 338passim).

"I Doc. din <1582-1583> si 3 febr. 1615 (Doc. briv. ist. Rom. A, veacXVI, vol. III, p. 192, 193 si veac XVII, p. 191). Uneori, In documentele ro-mânesti, li se spune voinici de curte" (ibidem, p. 146 si Acad. R. S. Rominia,CDLIX/122).

In Doc. din : 22 iunie 1604, 2 april. 1605, 9 dec. 1617, etc. (Doc, priv.ist. Rom., A, veac XVII, vol. I, p. 167, 222 ; vol. III, p. 191, 216 passim).

"I Vezi Indeosebi doc. din 9 ian. 1600, In care domnul aratä cä Boulvistierul a jurat cu boieri si olteni de frunte" de la curtea domneascä, pecare-i nume.ste : vistieri, comisi, armasi i diversi vätagi din satele Moldovei,care apar dupi marele sluger, fosti pircilabi etc., care erau boieri (Arh. St.Buc., m-rca Neamt, XXXVII/5).

www.dacoromanica.ro


categorii de osteni. Ca si curtenii, si acesti osteni de frunte"apar in documente separat de marea boierime si de megiasi 119.

0 caracterizare asemänä.taare aceleia a interpolatorului luiGrigore Ureche le face si Miron Costin, pentru care curtenii sintnobilimea eteritorialä. (de tail) care nu are dregätorii 120 (estevorba de dregkoriile mari). .

Despre originea nobilä a curtenilor vorbeste si Dimitrie Can-temir, intr-o vreme in care acestia decäzuserä. Pentru invätatuldomn al Moldovei, ca si pentru cronicarul amintit, curtenii emuboierii care nu ajunseserä incä sá ocupe dregätorii, dar care mos-teniserä toti de la pärinti un sat sau douä. 121. Ca si autorul Cro-nicii moldo-polone, Cantemir considerà pe curteni ca fiind o ca-tegorie socialä..asemänätoare dvorenilor din Rusia si li plaseazIin ierarhia societätii moldovene intre boierimea mare si cälärasi,ca al doilea ordin" al boierimii. 122

Sträinii care au trecut prin tara noasträ in secolulal XVII-lea au inregistrat si ei existenta acestei categorii nobi-liare. Vizitind Moldova in vremea domniei lui Vasile Lupurepiscopul catolic Marcus Bandini noteaiä cá la curtea domneascä.slujeau hotnogi, cäpitani, slujitori si, in afaräi de acestia", bole-rii si curtenii nobili" (Barones et nobiles Kurtani) 123. In timpul

11' Vezi doc. din : 18 mai 1601 (Doc, priv. ist. Rom A, veac XVII,vol. I, p. 9), in care ant amintiti : boierii, ostasii de frunte si megiasii ;2 dec. 1632, in care sint citati ca martori mai multi mari dreggtori (ping lavornicul de gloatg) si alti boieri si osteni fruntasi de la curtea milostiviriisale domnului" (Acad. R. S. Romania, DIV/3) g 16 april. si 19 sept. 1641,unde este vorba de o mirturie data de toti boierii mari si mici si ostenide frunte" (Arh. St. Buc., m-rea Vgratic, XV/13 si Acad. R. S. Romania,LXI/53). Vezi si nota precedentg.

122 Miron Costin, Opere, p. 238 si 387.121 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. Acad. Romine, Buc., 1872,

p. 78 si 114 ; in textul latin se spune : curtenis id est aulicis sive istisnobilibus quorum stirps nondum ad baronatus dignitatem pervenit", iarmai departe : Curteni, vel aulici, qui unfirn alterumve pagum haereditate.a majoribus acceperunt".

122 D. Cantemir, op. cit., p. 114. Cf. si oronica lui Miron Costin (inOpere, ed. cit., p. 89), unde curtenii slot considerati ca o categoTie

socialsituatiintre boieri si tarani.123 Codex Bandinus, ed. V. A. Urechia, p. 314-315.

www.dacoromanica.ro


domniei lui Matei Basarab, cronicarul sas Krauss afirmà cà rosiidin Tara Romaneasca erau oameni liberi i boieri" (Russen dasis seine freie leüt fund Bugern) 124

Un misionar catolic ce a vizitat tara in timpul domniei luierban Cantacuzino si care este autorul unei Relatii istorice foarte

interesante Ii aseazà pe rosii de tara (curtenii din Tara Roma',neasca) dupa marii boieri si boierii mazili i inainte de slujitori,socotindu-i printre ordinele (status) de boieri ale tarii 125.

Din vremea domniei lui Matei Basarab ne-a mai ramas oalta marturie, care prezinta situatia cu unele deosebiri fatá decelelalte izvoare. Este vorba de relatia italianului Locadello, carea trait un timp in Tara Româneasca. Pe la 1641, acesta arata. caMatei Basarab dispunea de opt mii de boieri, adica nobili"(gentil homeni) iar dupà acestia stilt alti patru mii, de originemai modesta, numiti spatarei" (spatarei), care Ant datorimearga la razboi pe cheltuiala lor" 126 In aceaseä relatie, numaispatareii care faceau parte din categoria generara a curteni-lor sint asezati in situatia curtenilor. Cum documentele internedin acea vreme nu fac o diferenta neta intre spatarei i restulcurtenilor, este greu de inteles de ce Locadello considera drepto categorie separata pe spatarei. Intrucit toti boierii Tarii Roma.-nesti (mari, mijlocii si mici) nu ajungeau la numarul de opt mii,este posibil ca Locadello sa fi inclus intre acestia si pe curteni,care erau i ei de origine boiereasca, i s'ä fi pus separat, caavind o origine mai modesta dedt a boierilor, doar pe spatarei,care nu erau insa in numar de patru mii. Aceasta ipoteza este,dupa parerea noastra, foarte vernsimirá, avind in vedere faptulcà cronica tàrii, referindu-se la aceeasi epoca, afirma cà MateiBasarab avea 7000 de ,curteni.127. Este, de asemenea, posibil caLocadello sa fi utilizat cuvintul de spatarei pentru o parte a ar-matei, avind in vedere faptul cà spatarul era comandantulacesteia.

124 Fontes Rerum Austriacarum, III, p. 206.125 Magazin istoric, V, p. 45 si 57.125 Arhiva" Iasi, V, 1894, p. 115.127 lstoria rärii Romdnefti, ed. cit., p. 110.

www.dacoromanica.ro


Documentele interne din prima jumátate a secolului alXVII-lea .care ne dau numeroase §tiri despre curteni con-firmg mgrturiile izvoarelor narative. In numeroase asemvnea do-cumente din Tara Româneascg se aratg cà ro0i sau curteniiceau parte din categoria generalá a boierilor, fiind numitiboieri rofii" 128, ,,roii bojar" 129 sau boiari rofii de jade(' 130.

Documente din aceia§i vreme, in care notiunea de dregátortinde tot mai mult sg se substituie aceleia de boier, deosebescinsà uneori in sinul boierimii pe curteni ca fiind a§ezati in ierar-hia socialá dupg mica boierime 131 (este vorba, probabil, de boieri-mea care ocupa dreggtorii). Faimosul hrisov dat de Leon vodgimpotriva grecilor, la 15 iulie 1631, este scris in urma §edinteiunui sfat lgrgit la (care .au parbicipat boierii tárii, mari §i mici,boierii mazili, To§ii §i logofetii domne§ti132, iar documentul din2 noiembrie 1636, referitor la vina vistierului Dumitru Dudescu,este dat de boierii marii §i micii §i cu toti ro§ii" 133.

128 Doc. din : 20 mai 1630 (Arh. St. Buc., ms, 252, f. 77-79)6 iunie 1634 (Acad. R. S. Romania, CXLVII/103), 2 dec. 1636 (Arh. St.Buc., m-rea Mislea, II/6) ; 10 dec. 1642 (Arh. St. Buc., AN CXII/45)29 oct. 1647 (loc. cit., ep. Argeg, XIX/30) etc.

129 Doc. din 10 iulie 1634 (Acad. R. S. Romania, CXLVII/103).13° Doc. din 23 april. 1646 (Arh. St. Buc., ep. Buzgu, XXX/12).131 Vezi în acest sens doc. din 11 iunie 1654, in care domnul citeazi

m'Arturia boierilor divanului si a boierilor rogii din judetele Mehedinti giDolj (Arh. St. Buc., ms. 1251, f. 30).

132 Acad. R. S. Romania, Peceti nr. 185.133 Revista istorica!, 1947, p. 178 ; vezi gi doc. din 22 mai 1630 gi

13 iulie 1657 (Arh. St. Buc., m-rea Dintr-un lemn, IV/92 gi m-rea Tis-mana, XC/13).

Deosebirea dintre boierime, in general, gi rogii este ficut5. gi de cro-nica Tarii Romanesti, care amintegte deseori pe boieri separat de rogii ((storia

iírii Ronzeine,sti, ed. cit., p. 44, 88, 89, 97, 100) ; uneori se precizeazi cagi in documentul oitat mai sus cl rogii ocupau in ierarhia socialä loculimediat urmätor dupä boierii mici. De pila, se aratä cl, la alegerea luiRadu de la Afumati, s-au adunat boierii toti, si maxi i mici, i toatäcurtea" (ibidenz, p. 44). In acelasi fel relateazi alegerea lui $tefan cel Mare

cronicarul Grigore Ureche, ca-re spune cl domnul a fost ales de boieriimari si mici, si altä curte märuntä" (Letopisetul Moldovei, ed.

cit., p. 91). Cronicarul moldovean mai aminteste pe curteni separat de restulboierilor si In timpul domniilar lui Alexandru Läpusneanu si Ivan Potcoavä(ibidem, p. 193 si 206).

www.dacoromanica.ro

44 CURTENII I EVOLUTIA LOR_

Curtenii sint în.sä cdt'd categorie sociald decit nzegia,sii saujudecii oameni liberi proprietari fatá de care apar adeseoriin opozitie. De pilca, in cronicile Tárii Romanesti se spune cá.Mihnea Turcitul a pus pe rosii un bir foarte mare iar pe megiasieáleata de piine 134, iar in Relatia istoricä, citatà si mai sus, me-giasii sint insirati dupá categoriile de curteni i slujitori 135,

Alteori curtenii apar in opozitie cu tara" alckuitä dinoameni liberi. Astf el, Miron Costin arafá cà, in timpul domnieilui Radu Mihnea, s-au pustiit curtea si tara" iar intr-undocument din 5 mai 1632 sint amintiti : boierii, curtenii i toatá.tara" 137.

La sfirsitul secolului al XVI-lea si in secolul urmátorcind, dei curtenii sint in decUere, documentele ne dau nume-

roase stiri despre ei constatä.m cà cei mai midri dintre acestiacrau fu de mici boieri de tarà.

In afará de acestia insá gásim intre curteni si unii descen-denti sau rude de mari boieri. De pildà, dintr-un document mol-dovean din 18 ianuarie 1599 rezultà cä. Lupu Värzar vistiernicelera nepotul lui Miron pircálabul 138, iar dintr-un alt document,din 15 mai 1609, afam cà Titul comisel era stránepotul luiCozma Sarpe, cunoscutul postelnic al lui Stefánit5. voca "9. Si-tuatia este asemánátoare 5i in Tara Romaneascá, unde, la 12 fe-bruarie 1638, Pátru postelnic 5i Preda, nepotii de fiu ai lui Chisarfost mare logoat, arafá cá domnul le-a scos 40 de galbeni dinbirul lor de rusaa14°.

In secolul al XVII-lea, cind curtenia era in decitdcre, seaflau printre curteni i oameni de origine mai modestà, fii de

134 lstoria rdrii Romcinefti, ed. cit., p. 53 i Radu Popescu, Istoriile,ed. C. Grecescu p. 66. Vezi si doc. din : 10 august 1625 (Doc, priv. ist. Rnm.,veac XVII, vol. IV, p. 551), 20 mai 1630 (Arh. St. Buc., ms. 252, f. 77-79),30 decembrie 1643 (Acad. R. S. RomAnia, CDLIV/232) etc.

135 Magazin istoric, V, p. 57.133 M. Costin, Opere, ed. cit. p. 90 si 98.137 Arh. St. Iasi, CCCXX/II/38.133 Doc, priv. ist. Rom., A, veac XVI, vol. IV, p. 243.133 Ibidem, veac XVII, vol. II, p. 214-215 ; vezi si vol. I, p. 90-91.110 Arh. St. Buc., m-rea alclarusani, XXXIII/3.

www.dacoromanica.ro


preoti sau de oräseni, ridicati la rangul de curtean datoritä situa-tiei lor materiale bune 141.

In afarà de acesti rosii, fii de negustori sau de popi, la mij-locul secolului al XVII-lea existau destul de numerosi curtenila orase, asupra originii cärora documentele nu ne lämuresc.Astfel, Intr-un document din 20 octombrie 1638, sint amintitisase rosii din Slatina 142 ; la 19 iunie 1636 apar alti patru laTirgsor 143. Alti rosii in numär mai mic insä. sint mentio-nati la Buzäu 144, Cimpulung 146, Craiova 146, Gherghita 147 etc.

Acesti rosii constituiau o categorie separatá de restul oräse-nilor. Intr-o poruncä din 10 noiembrie 1647, domnul se adre-seazá rosilor i oräsenilor din Pitesti 148.

Este foarte probabil cä acesti curteni erau oräseni instäriti,care au fost trecuti la rosii clatoritä posibilitätilor materiale ceaveau, asa cum a acut Radu Leon la 1631 cu grecii din tarà pecare i-a lipit" la rosii. Rosii sou curtenii fiind si o breaslá sauceatà fiscalä, domnul alegea pe unii din orkenii bogati inaceastä breaslä, separindu-i de restul tirgovetilor. Este, de ase-menea, posibil ca unii din acesti curteni sä fi provenit din mediulrural si sä-si fi pästrat titlurile i dupá ce au venit la oras.

Retinem deci cä, in secolul al XVII-lea, se gäseau printrecurteni in afarli de fiii de mici boieri, care forman majoritateacurtenilor si descendentii unor mari boieri care sat' pätaserä,ca unii oameni de conditie mai modesa care obtinuserg titlulde curtean datoritä situa,tiei lor materiale.

Pe de altä parte, trebuie arätat cä nu toatä nobilimea teri-torialä fäcea parte dintre curteni ; unii dintre acestia panii

141 Doc. pr;v. ist. Rom., A, veac XVII, vol. II, p. 24, B, veac XVII,vol. II, p. 196, G. Ghibänescu, Lspisoace, III/1, p. 151, etc.

142 Acad. R. S. Romania, LX.XV/198.143 Muzeul de istorie Buc., nr. 26886.144 Arh. St. Buc., ep. Buzau, XXVI/19.148 Idem, m-rea Cimpulung, XIX123.148 Idem, m-rea Brincoveni, XVIII/26.147 Acad. R. S. Romania, XLIII/74, LXII/13, CCCLXV/102.148 Arh. St. Buc., ms. 479, f. 115.

www.dacoromanica.ro


de tinut", cum ti numesc documentele moldovene 149 - nu eraucurteni. De aceea, intr-un hrisov dat de domnul Moldovei la5 mai 1632 se aratà cà veniserà la el cu o plingere boiari detarsi si curteni" 155.

Documentele interne din secolul al XVII-lea si de la sfirsi-tul secolului al XVI-lea in care curtenii sau rosii apar tot-deauna numai in calitate de proprietari de ocine, rumâni si ti-gani 151 - ne dau istirea demnà de retinut cà, in aceastà vreme,in breasla curtenilor sau rofilor nu puteau fi primiti decit ceicare aveau proprietäti, primirea sau ale gerea la rofii sau curtenifiind conditionatä de existenta proprietàtii. Astfel, dintr-un do-cument din 20 mai 1598, din Tara Româneasc5., in care se aratà61 un anume Steful fusese asezat la rosii rezultà ea",

inainte de a intra in aceastà breasa, sotia sa ti dä.duse un sfertdin toate ocinile, vecinii, tiganii i bucatele ei pentru slujba lui,cdci a sluji la rofii alefi" 152 (subl. ns.N.S.). Din insistenta cucare se repeta in document csi motivul daniei a fost inscrierea larosii a lui Steful se vede ea" acesta nu ar fi fost primit in rindu-rile curtenilor clack' nu ar fi avut p'ämint.

Aceeasi constatare se desprinde i dintr-un document moldo-vean din 12 iunie 1664, in care patru frati, fiii lui Petrea al luiTintar din Peletuci, aratá. cà fiind noi oameni lipsiti, n-am avutprilej de curtenie sau de alai breaslà, ce am dizut la rdranie" 153(subl. ns.N.S.). Cei patru frati recunosteau ea" nu puteau ficurteni pentru cà erau sAraci.

149 Doc. din 1 aprilie 1611 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,vol. III, p. 15).

150 Arh. St. Iasi, CCCXXIII/30.151 Dintre numeroasele documente de acest fel, vezi, de pilda, tnemoriul

adresat de boierii moldoveni regelui loan Sobieski al Poloniei, in care var-bindu-se de membrii starilor" asezati pe ocinele lor, se spune c acestiaerau : boierii, curtenii, hinsarii si darabanii (Hurmuzaki, S. 11/3, P. 152 siM. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 333). Vezi si documentul din2 ianuarie 1656, din care rezulta cä Negoita irosul si fratii sai din Gurguiati

Teleorman aveau ocine la Prigoriti, Nenciulesti, Musate.sti, Afumati si Ca-lotesti Vlasca, precum si tigani (Arh. St. Buc., A. N., CLII/5).

159 Arh. St. Buc., A.N., CXI/5.153 Acad. R. S. Romania, CXXII/16.

www.dacoromanica.ro


Curtenia fiind legat5. de existenta proprieatii, atunci chidunii dintre curteni sáirkeau erau scNi din rindurile acestei cate-gorii privilegiate. La 9 martie 1636, de pila, domnul MateiBasarab aratà 61 venise la el Grama din Räte§ti, care se plin-sese c5., fiind slab §i s5.rac, nu mai poate purta rupla" (plàtibirul de roqii). Domnul se milostive§te" §i-1 scoate dintre ro0i,punind in schimb pe fiul sAu Jipa in ceata logofetilor 154

Situatia de curtean-proprietar sau de descendent dincurtean era, de altfel, invocatà ca un mijloc de apsärare de cältreoamenii liberi pe care marii sfäpini feudali incercau s5.-i veci-neascA, intr-o vreme in care curtenia deCizuse 155. Astfel, la10 iulie 1705, Vasile Surdul aratà ea" nu este vecin cum pre-tindea un proprietar ci curtean, cu ocinà aleas5. la For4ti 156,iar in mai 1735, c5.m6rawl Andronic, nepotul lui Zavul, cerutvecin de un boier, aduce in sprijinul ap5,r5.rii liberfátii sale màr-turia unuia care declarà" cà pe bunicul ski 1-a apucat curtian,§edzind in Cionce§ti, pe ano§ie lui" 157.

Despre proprietà'tile curtenilor moldoveni, D. Cantemir spu-nea a§a cum am v5.zut mai sus e5, ace§tia mo§teniser'i de lapärinti cite un sat sau douà. Probabil curtenii au st5pinit la in-ceput cite un sat sau dou5.158 in unele cazuri primite ca daniede la domnie pentru slujb5. dreapt5. §i credincioasà, mai ales invremea lui Stefan cel Mare §i a urma§ilor säi dar, cu timpul,

Acad. R. S. Rominia, CXXVI/23. Vezi, de asemenea, si doc.moldovean din 26 noiembrie 1606, prin care Simion Movirá iartà de slujbade curtean" pe sluga sa Toader din Todereni Hirläu, pe motiv ea' nuavea copii si a ramas doar singur (Doc. priv. ist. Rom., A, veac, XVII,vol. II, p. 74).

155 Cf. si D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 121.156 Acad. R. S. România, IV/191.151 Arh. St. Buc., A, N., MMCLXXVIII/10 si N. Iorga, Studii fi doc.,

VI, p. 77 (cu data gresia).158 Vezi, de pildà, documentele eitate si mai sus, din 8 octombrie

1434 si <1432-4442), in care este vorba de doi curteni Giurgiu si Staiacare grit proprietari, primul al unui sat, cel de al doilea a douä, ambiitinind" sau ascultind" de cite o curte domneascä. din Moldova (Doc. priv.ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 113 si Moldavia v epohu feodalizma, I, p. 2).

www.dacoromanica.ro


prin diviziunea proprietAii intre urmasi, multi dintre ei au ajunssà posede numai parti de sate.

Dacà", in prima jumä.tate a secolului al XVI-lea intilnimnumerosi curteni proprietari de sate intregi,159 la sfirsitul acestuisecol i in veacul urmkor, foarte multi curteni stàpineau numaipàrti mai mari sau mai mici de sate. De pila, la 28 oc-tombrie 1592, Lupu pitar din Pausesti, Banul din Cucuteni siToader 0.1151-nice' st5pineau impreunà jum5.tate din satul Drä.-gesti Vaslui, 160 iar la 4 august 1597, Grigore Bacea vistierni-cel poseda a sasea parte din satul B5.cesti, pe care straunicul s5.u,BLea, 11 primise de la Stefan cel Mare 161. Faptul ea' numerosìasemenea curteni posedau in secolul al XVII-lea doar pàrti desate rezultà, de altfel, si din imprejurarea ea" existau adeseori inacelasi sat mai multi curteni, care stàpineau impreudi ocina sauparte din ocina satului respectiv 162

Indiferent insà de mkimea ocinelor si de originea lor, curte-ni erau proprietari ai pärninturilor lor. Spre deosebire de &AM-rasi, care erau, in bunà parte, colonizati pe ocine domnesti, asu-pra c5.rora aveau doar un drept de folosintà, curtenii nu se ase-zau pe Omintul altora in calitate de colonisti decit in cazuri demare nevoie. Cind aceau aceasta, ei p5.riseau i breasla decurteni. Aceasta rezultà in mod foarte ciar din relatarea lui MironCostin despre m'Asurile luate de Miron Barnovschi, domnul Mol-

122 Cazul lui Dragota, fiul lui eirstea pahärnicel, caruia, la 4 martie1531, i se intareste stäpInirea asupra satului Cosesti, pe care tatil sau 11

primise pentru slujba dreapta' i credincioasa de la $tefan cel Mare (Doc.priv. ist. Rom., A, veac XVI, vol. I, p. 325), sau a/ lui Ion Turcul vistier-nicel, care primeste, la 5 iunie 1521, un sat domnesc, tot pentru dreapta

credincioasa slujba (ibidern, p. 185).160 Ibidem, vol. IV, p. 59-60.161 Ibidem, p. 177-178. Vezi i veac. XVII, vol. II, p. 214-215,

vol. IV, p. 67 etc.162 Vezi, de pilda, cazul lui Giurca iuzbasa, Hrana spatarelul, Patru

logofatul si Stan iuzba.sa, care, la 28 aprilie 1642, erau frati de ocinä"la airca (Acad. R. S. Romania, Cl/55) sau documentul din 17 ianuarie 1649,In care slut amintiti Nedelco si Stan rosii cu fratii lor de ocina, megiasiidin Smarci (Acad. R. S. Romania, CCCLXIXJ54).

www.dacoromanica.ro

49 CELE DOUA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNII DE CURTEAN

dovei, care au adus la breslele sale vi la locul s5.u" pe curteniicare de nevoie au räsärit ( au plecat ) de la ocina sa, ori la satboieresc, ori la sat domnesc"

III. Despre cele doul acceptiuni ale notiuniide curtean sau roqu

Notiunea de curtean sau rovu a avut douä acceptiuni : unarestrinsä, proprie unei anumite bresle sau categorii sociale, aceeaa boierilor märunti, care nu aveau ititluri de mici dregkori, ca-re-vi spuneau doar rovii sau curteni, vi o alta, mai largä, ce cu-prinde pe descendentii boierilor mici, care erau curteni sau rovii,fie cà aveau i titluri de dregkori märunti, fie cä nu aveau ase-menea titluri.

Acest fapt a fost remarcat mai inainte de C.C.Giurescu, carearatä cä, Incà din secolul al XVI-lea, dregitorii subalterni" erannumiti rovii i cä, cu vremea, numirea de rovii a ämas alipitäunei singure bresle, celelalte pästrindu-vi numirile speciale despätärei," 164. Pe mäsura imputinärii i decäderii curte-nilor, in a doua jumätate a secolului al XVII-lea, notiunea de rovu

pierdut acceptiunea generalä, räminind sà desemneze numaio categorie socialä i fiscalä aflatä pe cale de disparitie.

In acelavi timp cu decäderea curtenilor i cu restringerea noti-unii de rovu, se petrece vi un alt proces : dregkorii märunti

ei porniti pe panta decäderii care pinä atunci erauincep a fi numiti slujitori i ava cum vom vedea indatä sintorganizati separat, ca noi cete de slujitori.

Documentele din secolul al XVII-lea dovedesc in modul celmai categoric cu putintà cä, in aceastà vreme, notiunea de roptsau curtean avea dozdz intelesuri. Chid, de pila, in numeroaseleporunci din timpul domniei lui Matei Basarab vi de dupä domniaacestuia, arätindu-se categoriile care pläteau dijmä pentru culti-varea unui pamint strain, se enumeri : rovii, postelnicei, stol-

1" M. Costin, Opere, ed. cit., p. 94.1" C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, partea a II-a, p. 689-690.

www.dacoromanica.ro


nici 105roii, spátáirei, 0.15.rnicei 166roii, spkärei, p5háirnicei,postelnicei 167 sau roii, pähäirnicei, comii, spatärei 168, notiunea derosu are o acceptiune restrinsd, care nu cuprinde i celelalte breslesau cete de dregätori m5runti, ce apar aci fiecare separat. In cazu-rile de mai sus, rosii constituie i ei o categorie socialà i fiscalä,ca toate celelalte bresle de dregkori märunti, mai numeroasà insädecit toate acestea. Din acest motiv, rosii sint enumerati primii incazurile citate, numarul rosilor simpli intilniti in documentelesecolului al XVII-lea fiind cu mult mai mare decit al tuturorcelorlalti dregkori mbirunti, luati impreunál.

In unele documente din secolul al XVII-lea se precizeaiäslujba" putea fi acutái la rosii, plarnicei sau spàeárei169, iarcronica Tä.rii Românesti descriind oastea trimisä de GrigoreGhica la asediul Camenitei, in 1672 aratä cä ea se compuneadin urmätoarele cete sau bresle de ostasi : cälärasi, dorobanti,

vistiernicei, spkáirei, postelnicei, stolnicei, vornicei i päll.-nicei 170. In aceeasi vreme, in cunoscuta Relatie istoridi, vorbin-du-se de categoriile sociale in Tara Româneascä, se spuneacestea erau : boierii, rosii de tark vorniceii, vistierniceii, postel-niceii, paarniceii, cáTárasii, dorobantii etc. ni.

In afarg de cazurile citate mai sus, in care categoriile saucetele de rosii si de dregätori märunti apar ca bresle diferite,numeroase sint imprejurärile in care, in acelasi document, sintamintiti boieri mici din aceeasi localitate, unii avind titlul despatärel, pálhärnicel, logoat etc., altii doar pe icel de rosu. Astfella 29 mai 1642, sint pomeniti Danciu i Dobricean roíi, Zahariasi Stan spàfirei, toti din Viespesti 172, iar la 15 noiembrie 1648,Zozä rosul si Cirstian pähärnicelul, ambii din Värästi173.

165 Doc. din 30 iunie 1638 (Arh. St. Buc., m-rea Cozia, XLVII/22).166 Doc. din 4 octombrie 1638 (idem, m-rea Radu Vodà, XVIII/10).167 Doc. din 12 februarie 1642 (idem, m-rea Glavacioc, XXXIV/25).168 Doc. din 20 ianuazrie 1645 (idem, ep. Buziu, X/17).169 Arh. St. Buc,, m-rea Glavacioc, XXXIV/42 (doc. din 2 octom-

brie 1668).179 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 150.171 Magazin istoric, V, p. 67.172 Acad. R. S. România, CLXXXV/231.178 Acad. R. S. Romba' CLXXXIII/59.

www.dacoromanica.ro

51 CELE DOUA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNII DE CURTEAN

Cind in aceeasi localitate existau simpli rosii i dreggtorimgrunti, li se spune, de pila roii, pghgrniceii, comiii, spätg-reii din Bgncesti 174, sau rosii i pghgrniceii, din SmiedestiBu-zgu 175, fácindu-se deosebirea intre categoria curtenilor simpli,fgrä titluri de dreggtori subalterni, si a celor care posedg aseme-nea titluri si care gut grupati in bresle separate de aceea arosilor.

Intre acesti rosii fárg titluri de dregätori mgrunti se gg-seau uneori si fii de mici boieri care au avut asemenea titluri.Astfel, la 27 octombrie 1647, este pomenit Drgghici rosul, fiullui Stoica vornic din Necsesti170, iar la 10 septembrie 1650,Stoica rosul, fiul lui Stoica postelnicul din Muscel-BuzguFiji acestor curteni cu titlul de mici dreggtori au mostenit cali-tatea de curtean a pgrintelui lor, dar nu si titlul de mic dregg-tor, care nu se mostenea, ci se obtinea in timpul vietii, asa cumuneori se obtinea, de altfel, si titlul de curtean.

Asa se explicg de ce, intre mai multi frati curteni ce aparimpreung in documente, doar unii au si titluri de dreggtori mg-runti, iar altii nu. Astfel, dintr-un document din 26 ianuarie 1638,afrim cà plgteau birul de trosii fiind deci considerati rosii saucurteni patru frati : Paraschiva vornicul, Constantin armasul,Dragul comisul i Neagoe din Togozeni178. Dintre acesti patrufrati care mosteniserà de la tatgl lor situatia de curteanobligatia de a plgti birul de rosii trei au obtinut si titluri dediversi dreggtori mgrunti fiecare insg din altg breaslä iaral patrulea rgmgsese doar cu situatia de simplu curtean, plgtind,insg, impreung cu ceilalti frati ai sgi, birul de rosii sau rusala.

174 Doc. din 20 ianuarie 1645 (Arh. St. Buc., ep. Buz'au, X/17)."5 Doc. din 2 august 1651 (loc. cit., A. N., CXII/61).170 de istorie Buc., nr. 30 612.177 Arh. St. Buc., ep. Bueäu, DCCXC/19.178 Arh. St. Buc., m-rea R. Sal-at, XVII/2.In Moldova intilnim, de asemenea, numeroase cazuri in care unii frati

curteni au si titluri de dreeitori märunti, iar altii nu. Astfel, la 27 aprilie1577, grit amintiti Lupe stolnicel si fratii sai, Coste si Craciun (Doc. priv.ist. ROM., A, veac. XVI, vol. III, p. 85) ; la 17 iunie 1591, Toader vistier-nicel cu fratele sàu Larie (ibidem, vol. IV, p. 31) etc.

www.dacoromanica.ro

52 CURTENII SI EVOLUTIA LO&

Dupä cum am afirmat mai sus, obligatiile fiscale ale curteni-lor se mosteneau, o dati cu titlul de curtean sau rosu. Astfel, intr-un document din 28 iunie 1625, se spune cá fiii Istänesei au fostrimas mici, säraci si la rosii alesi i n-au avut cu ce pläti biru-rile lor", n timpul domniei lui Mihnea Turcitul '79 ; la 25 au-gust 1625, se arati cá fiii lui Stan vätaful nu putuseri pläti birulde rosii alesi al tatälui lor mort, bir limas asupra lor Inca dinvremea domniei lui Mihnea Turcitul 180; la 27 martie 1661, Dra-ghia, fiul lui Stefan logoatul din Tiginesti, plätea si el birul derosii, mostenit de la tattäl sau 181.

Situatia era asemänätoare i n Moldova. La 27 octombrie1624, Gheorghe, fiul lui Stefan Danco din Toderesti, se invoiestecu Dumitrasco diac sà ja asupra sa curtenia mostenitä de la tatälsäu, el urmind sä pläteasc5. cisla tarineasce in schimbocinä 182.

Intilnim in documente i cazuri in care fiii unui simplu rosuadingau la calitatea mostenitä de cut-team si un titlu de mic dre-gitor ; este cazul lui Zaharia logofkul din Beresti, fiul lui Nea-goe rosul, amintit intr-un document din 13 august 1659 183 Alte-ori ei rimineau doar cu titlul de rosu, ca Neagul rosu, fiul luiMihai din Tirgsor, cel care fusese ales la rosii in vremea dom-niei lui Mihai Viteazul 184.

Inscrierea intr-una din breslele sau ,cetele curteni se liceaprintr-o porunca domneascä. La 29 iulie 1633, de pila domnulTärii Românesti scuteste de däri pe Vasile din Stroesti, pe carespune ca I-am pus domnia mea si hie armas, sä slujeasci dom-nii mel(e) ...la armasi" 185, lar la 9 martie 1636 domnul trece inceata logofeteasei" pe Jipa din Ritesti, fiul aui Grama rosul (pe

179 Doc. priv. is& Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 533. Vezip. 34-35 5i 551.

180 Copie Institutul de istorie, supliment Tara Romfineascbi.191 Arh. St. Buc., rn-rea Radu Vora, IV/54.192 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 355. Vezi i Arh.

St. Ia.si, Spioidonia, VIII/11, 13 5i 14.'83 Acad. R. S. Rominia, CCXCIX/87.194 Muzeul de istorie Buc., nr. 22 886.185 Acad. R. S. Romgnia, CLXXXV/55.

www.dacoromanica.ro

53 CELL DOLIA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNLI DE CURTEAN

care domnul 11 iertase de rusala), aratind ca Jipa trebuia sä.slujeasca domniei mele in ceata logofeteasca, impreuna cu alalti1 ogofet ( i ) " 180.

Din alte documente rezulta cà periodic avea loc si o reinnoirea calitatii de curtean, ca si a aceleia de slujitor, de altfel. La5 octombrie 1656, Constantin $erban voievod inscrie din nou larosii pe doi locuitori din IbanestiOlt, pe motivul ca acei oa-meni slut rosii batrini inca de la alti domni, iar acum s-a milos-tivit domnia mea de i-am scris iar la rofii, cum au fost in catas-tih in visteria domniei meale" 187.

Cum domnul avea o evidenta la vistierie a tuturor acestor cetesau bresle de privilegiati evidenta tinuta intr-un catastif, lacare se face deseori aluzie in documente este de presupusInscrierea in una din aceste cete va fi avut loc dupa nevoilestatului feudal, probabil la propunerea marilor dregatori.

Gel inscris intr-o ceata sau breasla de curteni raminea maimulta vreme in ceata in ,care fusese inscris, aceasta i pentru mo-tivul cá modificarile in catastiful vistieriei se faceau greu.

and unul din membrii acestor bresle se vindea ruman erascos din catastiful breslei respective. Intr-un document, purtinddata de 14 iunie 1669, se arata cá doi fosti postelnici se vinduserarumâni in timpul domniei lui Grigore Ghica si se-au scos nu-mele da la catastif cind s-au ficut cautare la Caracal" 188.

In secolul al XVII-lea, cele mai multe din aceste breslesau cete de dregatori marunti erau organizate militireste 189,

188 Acad. R. S. Romania, CXXVI/23.187 Miron Costin", III, 1915, nr. 10, p. 144-.188 Arh. St. Buc., ms. 479, f. 217-218 si 136 V. - 137.188 Numeroase sate purtind numele acestor bresle sint amintite in do-

cumente si in alte izvoare : Seträreni (26 septembrie 1635, Acad. R. S. Ro-mania, CDLVII/33), Spataresti (11 septembrie 1638 si 1742, Muzeul raionalFälticeni, 11/14 si Acad. R. S. Romania, ms. com. 237, f. 786), Stolniceni(8 ianuarie 1617 6 iulie 1618, Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV,p. 189-190) etc. Cit priveste Tara Romineasca, in lista satelor pe judete,Bauer pomeneste de localitatile Vornicei din jud. Buzau, Comisei din jud.Saac etc. (Bauer, op. cit., p. 121, 130).

www.dacoromanica.ro


avind cäpitani, iuzbasi, cearusi i vätafi proprii 190 Fac exceptielogofetii i bänisonii, care nu au cunoscut o asemenea organizare.

Din cele relatate mai sus rezultäc, in secctlul al XVII-lea,exista in Tara Româneascä o categorie socialä, militarä i fis-card% sau o breaslä de curteni sau rosii, ,care apare foarte adeseaIn documente, alkuri de breslele sau cetele de dregkori märunti.Membrii acestor bresle attt ai celei de curteni, cit i ai celorde dregkori märunti ficeau parte din aceeasi categorie so-cialä, a curtenilor ; ceea ce îi deosebea pe runii de ceilalti erautitlurile de dregkori märunti, pe care unii dintre rosii caremosteneau cu totii situatia de curtean le obtineau in cursulvietii.

Precum 'am väzut, intre rosii simpli intilnim si pe fili unorcurteni care au avut titluri de mkunti dregkori, clupä cum intrecei cu astfel de titluri gäsim si pe urmasii unor rosii care nu auposedat asemenea ranguri, ceea ce dovedeste cà aceste bresleaveau aproximativ aceeasi situatie ; pe de altä parte, faptul cäunii rosii tin sä capete i titluri de dregkori märunti, pe care sile adaugä. la nume, aratä cà, probabil, curtenii cu astfel de titlurivor fi avut o pozitie socialà oeva mai bunk' clecit rosii simpli. Dindocumente nu rezultä insà in ce consta aceastä deosebire intrebreslele de dregkori märunti i actea a rosilor simpli.

Notiunea de root sau curtean in acceptiunea ei mai largacuprinde in aceeasi perioadi in care a avut si un inteles re-steins si pe posesorii de titluri de mici dregkori : armäsei,bänisori, comisei, logofeti, pitärei, postelnicei, spätärei, stolnicei,vistiernicei i vornicei. Aceasta rezula in chip limpede din faptulcä toti acesti dregätorl märunti sint numiti rosii (alkuri de altirosii, färà titluri) i plätesc ca i acestia darea numitä

sau birul de rosiiIn documentele din deceniile IIIVII ale secolului

al XVII-lea, aclicà din aceeasi vreme in care, dupä cum am väzut

190 Vezi cap. V, Organizarea curtenilor fi slujitorilor.

www.dacoromanica.ro

55 CELE DOUÀ ACCEPTIUNI ALE NOTIUNILI DE CURTEAN

notiunea de rosu are si un inteles restrins, propriu unei anumitebresle intilnim numeroase cazuri in care posesorilor de titluride märunti dreggtori li se spune rosii sau se aratg cá. fac partedintre rosii alesi. Astfel, la 16 noiembrie 1647, printre rosii dinStgnulesti se afla algturi de 11 oameni färg titluri i Drg-gan comis 191; la 17 ianuarie 1639, se spune despre Oanea logo-fgt din Gurguiati-Vlasca cà esté la rosii alesi" 192 ; un docu-ment din 16 lanuarie 1695 evocind domnia lui Grigore Ghica

arati cà printre rosii din Bgdeni se afla si Badea pitarul 193;la 23 aprilie 1646, printre boierii rosii din judetul Buzgu era siJipa postelnic din Vernesti 194; la 13 iulie 1657, patriarhul Ma-carie al Antiohiei se adreseazg. lui Dräghici postelnic si Tudosespätar in cuvintele vouä. rosilor" 195.

O allá' dovadg cà posesorii de titluri de mici dreggtori sintcurteni este si faptul cà ei plgteau ca i alti boieri mici fgrätitluri birul de curte, de la aparitia acestuia. Cu alte cuvinte,toti acesti descendenti de mici boieri fie cg., aveau titluri dearmas, logofát etc., fie cà nu posedau asemenea titluri alcg-tuiau aceeasi categorie socialg, care, din punct de vedere fiscal,avea un alt regim decit restul tàrii, plgtind birul de curte, numitapoi birul de rosii sau rusala.

Prima dovadà de acest fel dateaa din 1569 ; aceasta este,de altfel, si prima rnentiune cunoscutg a birului de curte, deicurtenii sint amintiti in documente cu un secol mai descreme. Inoctombrie 1569 se spune cg Ignat, Deagu i feciorii lui Dobrin,aflati in ceata arrnasilor, rämäseserg datori la birul de curte,fiecare .cu cite 250 de aspri 199. Plgtind birul de curte, rezultg càarmasii de mai sus ca i membrii altor cete sau bresle de dre-

191 Arh. St. Buc., m-rea Bradu, XVIII/88.192 Loc. cit., Mitr. Tärii Rom., CCCXLVII/4.193 Arh. St. Buc., m-rea Brebu, I bis/21.194 Loc. cit., ep. Buzau, XVIIXVIII/6.199 Arh. St. Buc., ep. Arges, XC/13.199 St. Grecianu, Genealogiile documentate, I, p. 100-101. Gil pri-

veste birul cel mare de aspri de curte" platit de Stoica logofit la <1569/570), din documentul rupt referitor la aceasta chestiune ar rezulta cä lo.gofatul platea pentru un alt locuitor, de la care luase o ocina (Doc. priv.ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III, p. 326).

www.dacoromanica.ro


gatori märunti faceau parte din categoria generala a curte-nilor.

In secolul al XVII-lea, dregatorii subalterni plateau, caeilalti roii, birul numit rusalä, sau birul de rosii, cum se numea

In aceasta vreme birul de curte. Astfel, clintr-un document din5 noiembrie 1653, aflarn ca lane paharnic fusese frate cu altiipri rosala" 197 un alt document citat si mai sus din26 ianuarie 1638, arata ca plateau birul de rusala patru frati :Paraschiva vornic, Constantin armas, Dragul comis i Neagoedin Togozeni 198

Din toate exemplele citate mai sus rezulta cà toti dregdtoriimeirunti, pdstrindu-si titlurile pe care le aveau (spdtar, postelnic,paharnic etc.) si pldtind birul de rosii, fäceau parte din cate go-ria generald a curtenilor, alaturi de numerosi altii care nu aveauastfel de titluri.

In Moldova, dei informatia noastra documentara este ingeneral mai saraca, constatam, totusi, cá situatia este asemana-toare. Si aici ca i in Tara Româneasca notiunea de curteana avut doua intelesuri : unul general, in care slut incluse i cele-lalte categorii de dregatori marunti, i altul restrins doar la ca-teg-oria curtenilor care nu au obtinut asemenea titliuri. Astfel, la22 februarie 1612, adresindu-se dabilarilor din tinutul Neamt,Stefan Toma le porunceste sá nu turbure averea lui Pacurar vis-tiernicel pentru ca este curtean vechi, mai dinainte" 199. Dinacest document rezulta ca, la inceputul secolului al XVII-lea,vistierniceii faceau parte dintre curteni. Fara indoiara cá i cei-lalti dregatori marunti erau, de asemenea, curteni.

Alte documente ne dovedesc cá clregatorii marunti plateauca si curtenii darea numita curtenie", amintita in veacuIal XVII-lea, care corespundea rusalei sau birului de rosii din Tara

197 Intregiri", 1938, p. 198.198 Arh. St. Buc., m-rea R. S'Arat, XVII/2. Vezi 5i doc. din 15 ianuarie

1630 in care jupineasa Ioana, sotia lui Udrea postelnic din Cosoba, ara..5ca a vindut ocina sotului säu cu bir cu tot, huh' bir de rusalä, ughi(galbeni) 3 si jumatate" (Acad. R. S. România, DLXXII/7).

199 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. III, p. 65.

www.dacoromanica.ro

57 CELE DOUA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNIS DE CURTEAN

RomaneascO. Astfel, dintr-un document din 13 aprilie 1635 aflOrnc5. Stefan Danco stolnicel plOtise curtenie 8 ughi.20°, iar din iz-vodul" fämas de la Gheorghe Stefan voievod pentru birul scosIn luna iunie 1654 din Moldova, unde sint trecute toate catego-riile de contribuabili din tarà, rezultä, cà breslele de dreeatori mä-runti aveau acelasi regim fiscal ca si curtenii. In acest izvod,curtenii apar cu O sumä foarte mare la bir mai mare chiardecit a täranilor birnici ceea ce arat5..cä. impreunO cu ei p15.-teau si toate celelalte categorii de dregätori märunti, care cuexceptia pOhOrniceilor nu apar ca bresle separate de contri-buabili 201.

Documente din aceeasi vreme ne arafä cà exista si in Mol-dova o breaslä a curtenilor simpli care nu aveau titluri se-paratà de celelalte bresle de dregOtori mOrunti. De pila, la15 noiembrie 1653, Gheorghe Stefan, domnul Moldovei, dà drep-tul minästirii Nicorita s.ä-si adune rumânii fugiti i inscrisi oricurtiani sau la pälä*rnicei" 202. Cele dou5, bresle, de curtenipälärnicei, aveau, deci, o organizare separat5.. Desigur cä i cei-lalti dregOtori mO.runti erau organizati in cete separate, ca i pä-härniceii. Cind sint amintiti arAturi de curteni ca si in TaraRomaneasa acesti dregkori mOrunti îi adaugà la numetitluri de dregkori, pe cind curtenii simpli apar fOrà astf el detitluri, ca intr-un document din 1 ianuarie 1638, unde smnt po-meniti Donici comisel i Gavril vistiernicel, ambii din Virtop,alaturi de Bran comisel i Toader curtean, amindoi din Soci

Incercind sä limitàm in timp perioada in care notiunea derosu sau curtean a avut aceastä acceptiune generalO, constatOmcà primele mentiuni documentare cunoscute pentru Tara Roma-

200 Arh. St. Buc., Peceti nr. 237.201 N. Iorga, Studii si doc., IV, p. 264-267.202 Aril. St. Buc., m-rea Nicorita, IV/3. Vezi si doc. din 20 noiembrie

1606, prin care este scutit de slujba de curtean sluga domneasca Toader dinTodereni, care nu are alt titlu (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,vol. II, p. 74).

203 Acad. R. S. Romania, LXIX/135.

www.dacoromanica.ro


neascä asupra curtenilor (ultimul sfert al secolului al XV-lea)ii amintesc färä alte titluri ca pe o categorie de slujbasice indeplinea atributii insemnate in administratia si armata tärii.Dintr-unul din aceste prime documente in care slut mentionaticurtenii, datind din 23 martie 1482, prin care domnul rariiRomânesti acordä egumenului minästirii Snagov dreptul de a-sijudeca satele si de a incasa gloabele si dusegubinele (amenzile),afläm cä. acestea urmau a fi percepute de o slued' domneascg side una vorniceascä, pe care documentul ii numeste deopotriväcurteni.

Rezultä de aci cä, la sfirsitul secolului al XV-lea, erau con-siderati curteni atit Slugile domnesti care stringeau venituriledomniei din tara, eft si slugile" marilor dregatori, cu alte cuvinteatit oamenii ce depindeau de curtea domneascä, cit si subalterniidregätorilor, care la aceastä datä nu aveau incä astfel de titluri,ci doar pe acela de curtean.

Cu timpul, acestor slugi si curteni li s-au distribuit si titluride dregkori märunti, uneori foarte probabil la interventia mari-lor dregätori respectivi, ai .cäror subalterni deveneau si care erauinteresati sä aibà cit mai multi asemenea subalterni, de la careincasau diverse venituri si in fruntea cärora mergeau la räzboi.

In secolul al XVI-lea, cei mai multi dintre curteni nu aveauincä asemenea titluri 2°4. Aceeasi proportie se va pästra, de altfel,si in secolul al XVII-lea, cind dei numärul curtenilor cu ti-tluri de märunti dregkori creste simtitor rosii färä titluri dedregitori Ant mai numerosi decit acestia, fiind mult mai adeseaamintiti in documente.

'I' oti cei care obtinuserd titluri de dregatori marunti au riimasmai departe in categoria generala a curtenilor, iar cei care nuIca patasera titluri au alcatuit, in a doua jumatate a secolului

Printre cei care plätesc birul de curte mentionat prima oaräin a doua jum5.tate a secolului al XVI-lea se gäsesc, in afarä de ax-magi 0 logofetii citati. mai sus, 0 numero0 alti oameni fill titluri, caresint Insä curteni : Buceag din Miri1e0i, la 20 decembrie 1573 (Doc. priv.ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 126), Vlad, fiul lui Dumitru, la 18februarie <1575-1576) (ibidem, p. 170), Radu Rode din Pläseni, la 6 mai1577 (ibidem, p. 269), Bunea din Mäldäre§ti, a 20 mai 1579 (ibidem,p. 476) etc.

www.dacoromanica.ro

59 CELE DOUA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNLI DE CURTEAN

al XV1-lea, o breasla separata, a curtenilor sau a rofilor, cu-prinsa fi ea in categoria mare a curtenilor.

A doua punä.tate a secolului al XVII-lea reprezintä. o pe-rioadà de schimbäzi ; in aceastä, vreme indeosebi in timpuldomniilor lux *'erban Cantacuzino si Constantin Brincoveanunumärul curtenilor, ca si al slujitorilor, de altf el, este in con-tinuA scà'dere, lar rosii, categorie social:5, privilegiatä, sint in con-tinu'i decädere. In aceastà perioadä, notiunea de rosu ti pierdetreptat acceptiunea generalä., desemnind numai categoria celorcare nu obtinuserä titluri de dregsa"tori suhalterni si care tindea siea la disparitie, la asimilarea cu täränimea.

C5.tre mijlocul secolului al XVII-lea, ceilalti curteni, careaveau titluri de mici clregitori, au fost organizati separat de rosii,cu cä'pitani si iuzbasi proprii. In timpul domniei lui ConstantinBrincoveanu, membrii acestor cete de dreg5.tori märunti ajunseacum numai bresle fiscale si organizate pe judete incep a finumiti slujitori, asa cum pinà atunci li se spusese cäTárasilor sidorobantilor. Toate aceste bresle au fost desfiintate apoi prin re-formele lui Constantin Mavrocordat. Aceasta este, in linii gene-rale, evolutia curtenilor pinà la imijlocul secolului al XVIII-lea.

www.dacoromanica.ro

Capitolul 2

SLUTITORII $1 EVOLUTIA LOR

I. Slujitorii o altà categorie de o§tenidecit curtenii

Dupa cum am aratat si mai sus, slujitorii (calarasii i doro-bantii) au aparut la sfirsitul secolului al XVI-lea. In aceasta pri-vinta, parerea noastra se aseamana cu aceea a lui N. Iorga,care asa cum am aratat in introducere sustinea cá in adoua jumatate a secolului al XVI-lea avem de a face cu o nouaorganizare a armatei i cu o forma noua a curteniei. De aseme-nea, ea concoTda cu aceea sustinuta de I. C. Filitti, care a remar-cat primul aparitia slujitorimii la sfirsitul secolului al XVI-lea-

Infiintarea acestui nou corp de slujbasi ai statului feudaldevenise necesara pentru a se putea suplini, in cadrul aparatuluide stat, dipsa curtenilor care decazusera. Din aceste motive, dom-nul tarii apeleaza la alte forte sociale, din care recruteaza sluji-torii, pastrind insa mai departe in administrarea statului si pecurtenii care rezistasera prefacerilor sociale din a doua jumatatea secolului al XVI-lea, pe care i-a reorganizat in bresle. (Esteposibil ca unii din fostii curteni sa fi intrat i ei in cetele de slu-j itori.)

Imprejurarile care au dus la infiintarea corpurilor slujito-resti din Tara Româneasca si Moldova pot fi asemanate in partecu acelea care au avut loc in Anglia in secolul al XIII-lea, dudclasa numeroasa a taranilor liberi (yeomen) a oferit puterii cen-trade materia prima pentru o noua pedestrime", prilejuind oschimbare esentiala in tactica armatei engleze", despre care vor-beste F. Engels 1.

In cele doua tä.ri românesti, fiscalitatea excesivä din a douajumatate a secolului al XVI-lea a obligat pe multi tarani liberi

proprietari sa-si vindá pamintul pentru putea plati birurile.Cum birul se fixa dupa avere, eliberarea" de proprietate ducea

I F. Engels, Despre destränzarea feudalismului ci aparilia statelor na-(ionale, anex51 la kizboiul (dränesc german, Buc., 1958, p. 191.

www.dacoromanica.ro

61 SLUJITORII 0 ALTA CATEGORIE DE OSTEN'

la usurarea situatiei fiscale a contribuabililor, locuitorii a.sa-nu-miti säraci" plätind biruri mai mici.

Aceastä masä de locuitori, in general lipsitä de pämint, careputea fi deci deplasatä cu usurintä la orase sau acolo unde existaugarnizoanele militare, a oferit domniei posibilitatea recnitäriiunor cadre noi pentru armata i administratia statului feudal,unii dintre acestia fiind asezati, asa cum vom vedea, pe proprie-tätile domnesti, care le erau date in folosintä.

Fiind pusi sub comanda marilor boieri din rindurile c5.-rora se alegeau cäpitanii, care deveneau astfel, din comandantiai cetelor lor particulare, comandanti ai slujitorilor täriilipsiti in general de sprijinul ferm si consecvent al domniei, slu-jitorii nu au putut indeplini decit in micä mäsurä sarcina pentrucare fuseserä. creati.

Slujitorii se deosebesc de vechii .curteni nu numai prin me-diul social din care proveneau, dar si prin relatiile dintre eidomn. Dupä cum am arätat mai sus, curtenii erau legati de per-soana domnului prin relatii vasalice, uneori directe, alteori prinintermediul marilor dregittori in subordinea cärora se aflau.Slujba lor, denumitä clvorba, era o slujbä specific feuda15.,de curte.

Slujitorii nu mai presteazd slujbä de curte. Slujba lor estefacurei in primul rind tarii", statului feudal, fie in armatäIn timp de räzboi fie in administratie in timp de pace. Dinaceste motive, izvoarele narative din secolul al XVII-lea Ii de-numesc slujitorii , nume care nu fusese dat curtenilor.

O dovadà peremtorie a faptului cä slujitorii slut un corp nou,organizat aparte de curteni, la sfirsitul secolului al XVI-lea, estedatä de documentele moldovene din 13 februarie 1585 si 1 fe-hruarie 1617, referitoare la scutirea acordata preotilor din Iaside gäzduirea slujbasilor dmnniei. In prima scutire, se spunenu vor fi gäzduiti nici boierii, nici cei aflati In slujba dom-niei" 2; referindu-se la documentul din 1585 care, in modnormal, ar fi trebuit sä fie reprodus aidoma, dacä nu s-ar fi pe-trecut intre timp nici o schimbare cea de a doua poruneä pre-

2 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 268.

www.dacoromanica.ro

62 SLUJITORII sa EVOLUTIA LOR.

cizeazä d preotii erau scutiti s gizduiasci. nici boieri,curtean, nici slujitor" 3.

Rezultà de aci cà, intre 1585 si 1617, in categoria mare acelor ce slujeau statului feudal, se disting curtenii i slujitorii,ca douä corpuri .diferite. Cum curtenii existau de mai multivreme, slujitorii Ant corpul cel nou, infiintat la siirsitul secolu-lui al XVI-lea.

Aparitia slujitorilor in Moldova a avut loc dupä 20 februa-rie 1591, data cunoscutului recensämint efectuat din porunca luiPetru chiopul, in care slujitorii nu slut amintiti i unde figureazinumai curtenii din judete i comandantii lor, vätagii 4.

Cit priveste Tara Romineascä, avind in vedere mäsurile dereorganizare a statului feudal intreprinse de Mihai Viteazul, estefoarte probabil cà organizarea slujitorilor sä fi avut loc in timpuldomniei acestuia, datoritä, in primul rind, necesitätilor de efectivemari pentru lupta de eliherare de sub jugul turcesc 5. In timpulacestei domnii, au fost asezati pe ocine domnesti primii cälärasi,s-au adäugat la dorobantii mercenari sträini asa-numitii dorobantide taxi, numärul mercenarilor a crescut, ca si al rosilor, care aufost organizati mai temeinic pe judete.

3 lbidem, veac. XVII, vol. IV, p. 94.4 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 4-6. Chiar dacä_

In aceastä sami.'" (recensimint) plini de greseli elementare de calculfigureazi in unele tinuturi curteni färä vitagi, iar altele mai multivätagi decit curteni, ea se referä numai da curteni, care au fost in secolulal XVII-lea (ca i in secolul precedent) comandati de vätagi, spre deose-hire de slujitori, care se aflau sub comanda hotnogilor. Dupä cum a arätatN. Iorga (Hurmuzaki, XI, p. 220, nota), este foarte probabil ca intre-acesti vätafi sä fie cuprinsi i vàtaii boierilor, ceca ce ar explica numirullor mare in anumite tinuturi.

5 In aceastä privinti dispunem de o informatie foarte pretioasä, pis-tratä. Intr-un raport italian din anul 1594, in care se spune cà, dupi uci-derea creditorilor si garnizoanei turcesti din Bucuresti, Mihai Viteazul a_

spus multimei adunate ea* cine vrea sä-1 urmeze si vinä la &instil. In felulacesta el a reusit sá atragi in slujba sa un mare numär de oameni, care-erau obisnuiti inainte sá pläteasci aproape in fiecare luni cite un bir, astfelincit rämineau lipsiti de aproape toate veniturile (Hurmuzaki, III/1, p. 465).Acest raport ni se pare revelator pentru imprejuririle in care au fost pri-miti in armatä oamenii acestia simpli, din care s-a alcätuit corpul sluji-torilor, scutiti de diri pentru slujbi.

www.dacoromanica.ro

63 SLUJITORII O ALTA CATEGORIE DE OSTEN1

Este foarte probabil csá Mihai Viteazul a fost obligat sä jaaceste mäsuri de organizare a armatei pentru a putea deveni inde-pendent de foTta militarä a marii boierimi si pentru a inlocuicetele acesteia cu proprii si ostasi. In aceastä privintä dispunemde o foarte interesantä relatie din anul 1597, alckuifä de Lassota,un emisar al impäratului austriac in Tara Romaneasc5.. In aceastärelatie ni se spune cà domnul, trecind in revistä trupele pe careboierii erau abligati sä le aducä la räzboi vTeme de trei luni pecheltuiala lor proprie, nu aliase decit cinci san sase sute dinacesti osteni 6 Se intelege cä, in fata unei astf el de situatii, dom-nul trebuia si facà apel la alte forte, in primul rind la slujitorisi mercenari, care, in plus, eran si mai priceputi la mestesugurarmelor.

Subliniem deci faptul di slujitorii au apärut in aceeasi vremeatit in Moldova, cit si in Tara Româneased, färä insä ca despre_acest eveniment sä ni se pästreze documente cu stiri precise.

Nasterea organizatiei slujitorilor la sfirsitul secoluluial XVI-lea este confirmatà si de faptul cà primele mentiuni deslujitori atit in Tara Româneascä, cit si in Moldova sintde la inceputul secolului al XVII-lea 7. Astfel, la 26 iunie 1611,Radu $erban arka cà a fäcut palana'. la Gherghita si a pus ori-seni si slujitori s'a" saiä intr-insa" 8, iar in Istoria Tärii Romd-nesti se spune cä Radu Mihnea a fost primit ca domn de boieri,rosii si slujitori, care i s-au inchinat 9. Este demn de remarcatfaptul cà aceeasi cronicä, referindu-se la un eveniment asemänä-tor (alegerea lui Radu de la Afumati ca domn), .aratá cà aceastas-a acut de boieri si altà curte märuntä" 1°, färà a aminti deslujitori, care nu existau la acea datä. Mentionäm, de asemenea,cà aceleasi categorii de boieri si curteni nu si slujitorii da

I A. Verress, Documente, V, p. 95.7 In dteva documente de la sfirsitul secolului al XVI-lea cuvIntu/

slujer (prescurtat sluj.) este intregit gresit slujitor (Doc. priv. ist, Rom.,.B, veac. XVI, vol. VI, P. 58 si Oltenia", vol. IV, p. 70).

Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. II, p. 11; vezi si p. 46-Istoria riirii Ronuirzesti, ed. cit, p. 89.

10 lbidem, p. 44. Vezi si p. 50, unde se spune cá. lui Mircea Ciobanu1i s-au Inchinat boierii si toati curtea".

www.dacoromanica.ro

64 SLUJITORII I EVOLUTIA LOR

amintite si la alegerea ca domni a lui Stefan cel Mare si BogdanLápusneanu ".

Aparitia unui nou corp de oaste a fácut necesarà i creareaunor comandanti noi. In Moldova, in vremea domniei lui IeremiaMovirá, se reorganizeazá functia si atributiile portarului de Su-ceava numit uneori si mai inainte hatman care devine deacum incolo hatman si pircálab de Suceava si comandant al slu-j itorilor 12.

Cam in aceeasi vreme apare si marele agá amintit primaoará. in 1592 13 - care va fi in secolul al XVII-lea comandantuldorobantilor, subordonat hatmanului. Tot acum, in ultimul dece-niu al secolului al XVI-lea, sint amintiti prima oafá in docu-mente si hotnogii, care, in secolul al XVII-lea, au comandat stea-gurile de slujitoni, in timp ce curtenii au rámas mai departe subcomanda vátafilor.

In Tara Româneascá, aráturi de vechii vkafi, comandantiai curtenilor, apar la sfirsitul secolului al XVI-lea iuzba.sii sicápitanii, care. voor comanda, in veacul urmátor, atit ,pe slujitori,cit si pe curteni j4.

Dupà infiintarea slujitorilor, la sfirsitul secolului al XVI-lea,acestia apar de nenUmárate ori in documentele din secolul urm5.-tor ca o categorie distinctà de aceea a curtenilor sau ro1cilor. Astfel,actul de jurámint al reprezentantilor Tárii Românesti fati deGabriel Bethlen, principele Transilvaniei, din 18 iulie 1618, estedat de boiarii mari i mioii i rosii i toti slujitorii" 15 ; la

" Gr. Ureche, Letopiseful rdrii Moldovei, p. 91 si 193.12 Transformarea functiei hatmanului i lärgirea atributiilor sale la

sfirsitul secolului al XVI-lea 1-au fäcut pe Miron Costin sä afirme cä Ie-remia Movilä a infiinfat hätmänia (Istoria in versuri polone, In Opere, ed.P. P. Panaitescu, p. 238). Asupra atributiilor hatmanului ca si a celor-Ialti mari dregätori cu atributii militare vom reveni pe larg In lucrareaprivind sfatul domnesc.

13 A. Veress, Documente, III, P. 259.14 Despre aceasta vezi capitolul V al lucrärii.12 A. Veress, Documente, IX, P. 168-169.

www.dacoromanica.ro

65 SLUJITORII O ALTA CATEGORIE DE OSTENI

15 iulie 1631, cind emite cunoscutul hrisov impotriva boierilorgreci, Leon Toma, domnul Tärii Romane§ti, aratä cà s-a satuitcu boierii, rosii, mazilii si slujitorii " acelea§i categorii apar siIn aseiämintul asemänätor, dat de Radu Leon, la 9 decem-brie 1668 17.

In afarà de aceste cazuri, in care ro§ii §i slujitorii apar alä.-turi de boieri ca douà categorii sociale privilegiate, indeplinindrosturi importante in statul feudal, ei sint amintiti adeseori eadouä categorii diferite §i In documentele din secolul al XVII-leareferitoare la plata dijmei, unde se spune cà trebuiau sà dea azecea parte din produse toti cei care foloseau ociná sträinä, fiecä erau boieri, ro§ii sau slujitori 18.

Cind intr-o localitate sau intr-un judet existau ro§ii si slu-jitori, atunci se spune, de pildä, rosii §i slujitorii din Izbiceni 18,sau ro§ii §i slujitorii din Arges 28.

Aceeasi deosebire netà se face §i atunci cind sint amintitecele douà cete sau bresle de slujitori cälära§ii si dorobantiialäturi de rosii sau curteni. In zeci de documente din deceniile4-7 ale secolului al XVII-lea referitoare la plata dijmei pentrufolosirea unei ocine sträine se aratà eà aceasta trebuia datä derosii, alärasi §i dorobanti 21. In aceste cazuri, termenii de cäläsa§isi dorobanti inlocuiesc pe acela de slujitori din documentele ase-mänältoare, citate mai sus.

Aceeni diferentä intre curteni i slujitori o fac §i cronicariimoldoveni din secolul al XVII-lea §i de la inceputul celti ur-m'Atar, ca §i unii c5.1ä.tori sträini ce ne-au vizitat tara. MironCostin, de pila, aratà csi slujitorii se aflau sub comanda hatma-nului, iar curtenii, sub aceea a logorátului sau cà impotriva seime-

18 Acad. R. S. România, Peceti, nr. 185.17 Acad. R. S. RomAnia, MCCXLVI/3.18 Doc. din : 21 mai, 25 iunie si 28 iunie 1642 etc. (Arh. St. Buc., ep.

Buzäu, XVII/5, ms. 357, f. 89 i ep. Arge§, XVI/21).19 Doc. din 6 iunie 1650 (Arh. St. Buc., Mitr. Prii Rom., CCLXXI/2).28 Doc. din 22 februarie 1654 (loc. cit., ep. Arges, 11140).21 Vezi doc. din : <1632-1654), 2 decembrie 1636, 13 aprilic 1637,

4 octombrie 1638, 14 iulie 1654, etc. (Arh. St. Buc., m-rea Viforlta, 1/26,m-rea Mislea, 11/6, m-rea Radu Vodá.', XXVII/6 §i V/4, m-rea Plum-buita, XII/11).

www.dacoromanica.ro

22 M. Costin, Opere, ed. cit., p. 238 si 170.23 M. Kogalniceanu, Cronicile Romdniei, vol. II, p. 24

si cronica lui I. Neculce, ed. I. Iordan, p. 155.24 D. Cantemk, op. cit., p. 114.25 Vezi doc. din 3 iulie 1632, 3 septembrie 1653 etc.

m-lrea Galata, VII/1, Acad. R. S. Romania, LXX XII 13 siIspisoace, III/1, p. 61).

26 Arh. St. Buc., ep. Roman, IV/58.27 Miron Costin, Istorie in versuri polone, in Opere,

naitescu, p. 387, D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., p.213 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 239.29 Istoria Tdrii Ronuingti, ed. cit., p. 102.

; cf. i p. 216

(Arh. St. Buc.,G. Ghibànescu,

ed. P. P. Pa-78.

66 SLUJITORII sI EVOLUTIA LOR

nilor rasculati la 1655 a pornit curtea, slujitorii si lefegiiinemti 22; fiul sau, Nicolae Costin, afirma ca, in timpul domnieia treia a lui Gheorghe Duca, multi mazili, curteni, slujitori sitarani au fugit din pricina darilor mari 23. In sfirsit, DimitrieCantemir considera pe calarasi drept al treilea ordin" al socie-tatii moldovene, plasindu-i intre curteni si razesime 24 ; el faceo diferenta neta intre curteni (care alcatuiau al doilea ordin, dupamarea boierime) si calarasi.

Ca si in Tara Romaneasca, curtenii si calarasii apar apoiadeseori ca doua categorii diferite in numeroasele documente re-feritoare la plata dijmei pentru folosirea unui pamint strain 23,

iar la 11 ianuarie 1636, domnul porunceste miseilor" (taranilor)din tinutul Hotin sa dea suma cuvenita pentru haraci, aratind caplateau, de asemenea, si celelalte categorii fisoale din tali. : bo-ierii, mazilii, curtenii, popii si calarasii 26.

Faptul ci slujitorii si curtenii sint doua corpuri distincte re-zulta in mod ciar si din imprejararea ca, in tot cursul secoluluial XVII-lea, au avut comandanti diferiti. Dupa cum arata MironCostin si Dimitrie Cantemir, curtenii erau comandati de marelelogofat iar calarasii, dorobantii si alti slujitori" se aflau subconducerea hatmanului 27, care avea in subordinea sa, ca generalpeste darobanti", pe marele aga 28 In Tara Romaneasca, cu oca-zia descrierii bataliei de la Plumbuita, cronicarul precizeaza carosii erau comandati de Ivasco Baleanu vornic si Barbu Bradescupaharnic, calarasii de,Tudosie Corbeanu spatar si Gheorghe spa-tar, iar dorobantii de Oprea aga 99.

www.dacoromanica.ro

67 SLUJITORII - O ALTA CATEGORIE DE OSTENI

Documentele din secolul al XVII-lea fac aceeasi neta dife-rentä intre slujitori i celelalte categorii sociale din rindul cäroraproveneau 6.15.rasii si dorobantii, ceea ce dovedeste cà aveau oaltá situatie decit acestia. tu numeroase asemenea documente eiapar separat de restul táränimii, fie ca slujitori ci rdrani" 30,slujitori fi megiafi"31-, slujitori ci cnezi"" sau slujitori fibirnici" 33.

Dupä infiintarea slujitorilor, acestia nu numai cä apar ade-seori in opozitie cu mai vechii curteni cum am arätat maisus dar sint folositi uneori unii impotriva altora sau au atitu-dini diferite dupà interesele lor fatà de unele evenimente.De pila', cind cälärasii s-au räsculat impotriva lui AlexandruCuconul, domnul Tärii Românesti, ei au fost infrinti de oaSteade boieri si de curtea" (curtenii) domnului 34.

Atitudini diferite au avut cele douä categorii i in timpulmarei räscoale a slujitorilor din 1655. Dupä cum rezultä dinscrisoarea datà de boierii i rosii din Tara Romäneasei la20 mai 1655, in timpul acestei Täscoale au fost prädati i uciside cAtre slujitorii räsculati pe Ruga boieri si unii curteni 35.

O dovadä concludentä despre originea popular5." a sluji-torilor este si faptul cà ei nu sita descendenti de bojen ci ca nu

3° Doc. din : 20 iunie 1632, 25 mai 1635, 2 decembrie 1636, 4 iulie1654, 23 martie 1664, etc. (Aa-h. St. Buc., ms. 465, f. 30, m-rea Tismana,XCII/26, m-rea Mislea, 1116, ep. Argq, XVI/38, Mitr. Mil Rom., XII/1).

31 Doc. din : 22 mai 1669, 4 mai 1676, 11 august 1682 (Muzeul deistorie Buc., nr. 27.446, Arh. St. Buc., m-rea Brincoveni, XII/3, Acad.R. S. Romania, CLXXXIX/205) etc.

32 N. Larga, Studii si doc., V, p. 447.33 Doc. din : 2 mai 1657, 12 martie 1666, 3 septembrie 1708 (Acad.

R. S. Romania, CXXVIII/146, Arh. St. Buc., ms. 218, f. 288, Acad. R. S.Romania, CCCLXVIII/5) etc.

34 Istoria 7arii Romtinesti, ed. cit., p. 94.35 N. Iorga, Studii si doc., IV, p. 33-86.

www.dacoromanica.ro

68 SLUJITORII SI EVOLUTIA LOR

sha numiti niciodatä boieri, cum li se spune de obicei rofilor 36.Apoi, printre slujitori se gäseau multi oameni de conditie socialtmai modestä, de pila., numerosi mestesugari. Astfel, la 31iulie 1626, intilnim un cäläras s'apunar la Tirgoviste 37, la15 mai 1654 un altul la Ploiesti 38 iar la 1 iunie 1678 un al treileala Rimnic 39 ; la 21 aprilie 1641 un c5.1ä.ras si un dorobant erautabaci la Bucuresti " etc. Uneori, chiar comandantii acestor slu-jitori erau mestesugari ; astfel, numai la Bucuresti sint amintiti ;In iunie 1626 Costea stegarul cismarul ", la 10 aprilie 1635, Du-mitrascu brägariul stegar de dorobanti 42, jar la 25 ianuarie 1683Dediul iuzbasa de dorobanti ceaprazarul ". Mentionám cà nu amintilnit decit faarte rar curteni mestesugari, si acestia numai inperioada de decädere a rosilor, in a doua jumätate a secoluluial XVII-lea, cind situatia lor socialà" nu mai diferea prea multde aceea a slujitorilor 44.

II. Despre cele dota acceptiuni ale notiuniide slujitor

De-a lungul secolului al XVII-dea, termenul de slujitorca si acela de curtean a avut douä. acceptiuni : sensul propriu

al cuvintului redat in slavonefte prin cuvintul cntiacuTen

38 Pentru diferenta neti dintre boieri si slujitori, vezi in special doc.'din 27 septembrie 1648, in care Matei Basarab di volnicie ministirii Raduvodi si-si ja viniriciul de la tot omul, veri däriíban, veri clildrafi, veriboiarinu" (Arh. St. Buc., m-rea Radu vodä, V/3).

37 Arh. St. Buc., m-rea Radu l'oda', XVI/6.38 Loc. cit., m-rea Snagov. XXIV/6.39 Acad. R. S. Romania, CCXLVII/65.4° Biblioteca centrará de Stat, XCII/4.41 Afrh. St. Buc., ms. 255, f. 16.42 Loc. cit., m-rea Sf. loan-Buc., XII/7.43 Loc. cit., m-rea Cildirusani, XX/6.44 Un pihirnicel cojocar, la 8 decembrie 1654 (Muzeul de istorie Buc.,

nr. 1725/D) ; un postelnicel chivirar, la 13 macrtie 1668 (Arh. St. Buc.,sn-rea Cotroceni, LVII/23) ; un setrar croitor, La 26 februarie 1671 (loc.

cit., m-rea Stavropoleos, XII/18).

www.dacoromanica.ro

69 DOUA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNII DE SLUJITOR

cuprindea, ¡Ana' in a doua jumätate a secolului, pe calära,si szdorobanti ; in sens lar g, nzai ales in Moldova, termenul de sluji-tor derivind de la slujbä, a sluji se referä la toti aceia careindePlineau diverse slujbe märunte n statul feudal, avind aceiasiacceptiune ca si termenul de sluez domneasca. De aceea, in -adoua jitmätate a secolului al XVII-lea, notiunea si-a pierdut in-telesul ei ajungind a fi cuprinsi in termenul general deslujitori atit curtenii, cit si mercenarii, adiai toti aceia care slu-jeau statului feudal.

Instabilitatea terminologiei in secolul al XVII-lea reflectàînsái instabilitatea categoriilor sociale pe care le desemneazà,care ajung pinä la urrnà sà se confunde, curtenii devenind ei in-ii

Dupà" cum rezula din numeroase documente din prima ju-mätate a secolului al XVII-lea, notiunea de slujitori cuprindeain aceastä vreme pe cáiärasi si dorobanti. Astf el, la 27 noiem-brie 1632, Matei Basarab dà dreptul lui Bunea Gradisteanu lo-goat la doi rumâni inscrisi unul la c5.1àrasi i altul la doro-banti, precizind cà domnii mel(e) nu-mi trebuiescu sluj(i)tor(i)rumanii boiarilor" 45. In timpul domniei lui Matei Basarab, po-runcile domnesti ca aceea de mai sus sau allele de genul acesteianu-m(i) trebuiescu rumânii sf(i)ntei mänästiri slujitori" 45 alter-neazá aceea in care se spune cá domnii mel(e) nu-mi tre-buiescu rumanii màdástirii cáTäxasi sau .daràbanti" 47. domnulprecizind cá slujitorii sint alatuip din aceste dou5. categoriiIn aceast5. vreme, cum am vä'zut, curtenii nu Ant numiti niciodatäslujitori.

In alte documente din aceeasi vreme se aratá ca dorobantiislut slujitori. De pilcM, la 3 decembrie 1623, se spune despre unrumfin din Vilcana csá era Idorobantu slujitoriu de in zilele lui

45 Acad. R. S. Rominia, CCCXCIX/34.Doc. din 26 martie 1633 (loc. cit., CCCX/23).

47 Doc. din 27 noiembrie 1632 (loc. cit., CCCX/22).45 Cf. si Istoria Tdrii Rorniinesti, ed. cit., p. 119, unde referindu-se

la domnia lui Constantin $erban cronicanil explic51 termenul de slu-jitori prin cáTárasi i dorobanti.

www.dacoromanica.ro

70 SEUJITORII I EVOLUTIA LOR

Mihai voievod" 49; la 10 august 1633, Stoica därälanul din Du-desti araeä cä. este slujitoriu bätrin, vechiu" O, iar la 6 apri-lie 1648, °plea cu fratii säti, Neagoe i Stan, erau i ei slujitoridársábanti" 51.

In acceptiunea sa general, in se.colul al XVII-lea, termenulde slujitor cuprinde pe tog aceia care indeplineau diverse slujbemlirunte in statul feudal. Trebuie s. subliniem aici faptulaceste slugi domnesti care indeplineau diverse atributii in statulfeudal existan i in secolele XIVXVI asa cum am arátatdar cà ele nu slut numite slujitori decit in secolul al XVII-lea,cind incepe sä se foloseascá tot mai mult termenul de slujitor.

In numeroase documente de scutiri de däri date unor satedin Moldova in secolul al XVII-lea, termenul de slujitori se re-fell la slugile domnesti care adunau dárile de la locuitori sausileau la muncá pentru .domnie, precum si la cei care stringeaugloabele. De pildá, la 12 noiembrie 1629, domnul Moldovei dà oporuncà dregátorilor, soltuzului si pirgarilor din Botosani 0 »latog slujitorii citi veti inbla cu slujbele domniei mele" 52 ; o po-runc5, asemänätoare se emite la 22 august 1638 pircálabilor din

dregátorilor de Virg din Hui i slujitorilor care umblá cuslujbele in oras i in tinut ca sà nu ia gloabe de la satele epis-copiei 53.

Inainte de aparitia termenului de slujitori, cei care indepli-neau aceste slujbe se numeau slugi. De pilda, in cronica lui Efti-mie, se spune cà Ilias Rares, domnul Moldovei, a trimis slugiin toatà tara sà adune birul". 54.

In Tara Ramáneascá, in secolul al XVII-lea, cei care inde-plineau aseme.nea slujbe márunte se numeau in general ca

4° Doc. frriv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 358.5° Acad. R. S. Rominia, XLII/74.51 Arh. St. Buc., m-rea C1druani, IX/3.52 Arh. St. Buc., m-rea Galata, VI18.53 Idem, ms. 543, f. 41." Cronicilo slavo-romiine, ed. cit., p. 120 (textul slay (la p. 112).

www.dacoromanica.ro


In secolele anterioare slugi domnesti 55. Uneori, insä, in docu-mentele românesti li se spune i acestora mai rar insä decitin Moldova slujitari. De pildä, la 7 septembrie 1629, in hri-

'sovul pentru scutirea de däri a satului Segarcea, domnul porun-ceste binxilor si slujitorilor care yeti umbla Cu slujbe sau treabä.domneasca" sä lase satul In pace 56, iar la 15 ianuarie 1652 sedä o poruncä asemänätoare tuturor slujitorilor care umblä Cuslujbe prin judetul Arges : birari, mierari, gäletari, dijmari, gors-

- tinari, sau mäcar ce slujitori" , sä lase in pace slobozia Flämin-zesti a mInästirii Arges 57.

Datoried, pe de o parte, folosirii termenului de slujbd pentrutoate atributiile indeplinite in cadrul statului feudal 58ci de slu-jitori in sens larg pentru tog cei care le indeplineau lar pede altä parte, ca urmare a decäderii curtenilor, a cärof situatiematerial ä si pozitie social ä incepe a nu mai fi prea mult diferitäde aceea a slujitorilor propriu-zisi, in a doua jumätate a secoluluial XVII-lea, termenul de slujitor a 'incept piardg accep-

55 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. II, p. 44, 231, 236, passim.56 Arh. St. Buc., in-rea Zlatari, II/11.

Arh. St. Buc., ep. Arges, II735.58 Intr-un doc. din 27 februanie 1648, se arata ca un fink. din Ver-

nesti, care nu era scris la nici o dare cu satul, se putea inscrie la ce slujbdva vrea" (Acad. R. S. Romania, CXLVII/110 bis.) ; Intr-un alt doc., din 19octombrie 1585, se spune cal Grecul postelnic a flicut slujba de curte laPetru voievod" (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 210) ; inaltul, din 5 mai 1676, Duca voda porunceste unora sa lase. In pace uncarat-as sii-si praeascii el slujba lui unde-i scris' (Epitropia bis. Sf. Treime-Craiova, XXIV/65).

Despre ostenii mercenari care vor sd slujeascii cu slujbli" in oastealui Mihai Viteazul, vezi scrisoarea domnului din 26 iunie 1597 (St. Steri-nescu, Un document recent descoperit privitor la recrutarea mercenarilor decare Mihai Viteazul, Romanoslavica" V, 1962, p. 162). La 29 mai 1676,domnul Tarii Romanesti da o porun.ca voao toati slugile domniei mele,portar, aprod, armas, viri care cu ce slujbd vit mergi" (Arh. St. Buc.,m-rea Tismana, LXXXVII/21).

Stringerea dárilor chiar atunci cind era arendatá se numeaea slujba. Intr-un doc. muntean din 6 martie 1628, se spune ca, in vremeadomniei lui Gavriil Movi1 voievod, Chiriac stolnic, Neagul camaras siStaico postelnic din Cretesti au intrat in slujbd..., de au luat nifte dij-meirii de la Gavriil voievod" (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII,vol. IV, p. 231).

www.dacoromanica.ro

72 SLIJJITORII I EVOLUTIA LOR

tiunea sa proprie, initiard, fiind numiti slujitori curtenii carefiiceau slujb6 domniei in diverse cete.

Ca noul nume de slujitori ce se da acestora si care inso-teste numele mai vechi al breslei din care faceau parte curteniideriva de la slujbä rezulta din numeroase documente de la rnij-locul secolului al XMII-lea. Intr-unul din acestea, datind din17 iunie 1663, se spune ca, in timpul domniei lui Constantin Ser-ban, un ruman din Nenciulesti-Teleorman s-au pus la slujba lapostelnicei" 59, iar in douá documente mai tirzii, referitoare laaceeasi domnie, se arata cá Irimia din Coitesti fusese la slujbala rosii" °° sau slujitor la rosii" 61.Fácind slujbe intr-obreasrd, postelniceii ci rofii au cdpatat ei cu vremea numele deslujitori.

Daca in documentele românesti din a doua jumatate a seco-lului al XVII-lea nu sm face. deosebire intre slujitorii propriu-zisisi cei care presteaza slujba intr-o breaslà oarecare de dregatorimarunti, ce incep a fi numiti cu acelasi termen de slujitori, in do-cumentele slave se face uneori distinctia intre CAMITIAHCUM li se spune in prima jumatate a secolului al XVII-lea sluji-torilor propriu-zisi, ealarasii dorobantii i camesmium, cumgut numiti slujitorii marunti ai statului feudal in general, in-tr-un documeirt scris in limba slava din 10 februarie 1646 62.

99 Arh. St. Buc., in,rea Cozia, XLVII/38.°° Loc. cit., ep. Buzau, XXXI164.61 Loc cit., XXVI/70 ; cf. si un doc. din 2 octombrie 1668, in care este

vorba de alti rumani care erau slujitori unii la TO,lii, sau la palziirnicei,la spittärei" (loc. cit., m-rea Glavacioc, XXXIV/42).

62 Acad. R. S. Romania, CCXCIV/4.In Moldova sint numiti uneari etanosinnoi i diversi slujitori sau slugi

ale marilor feudali, ca intr-un doc. din 20 aprilie 1639, referitor la scu-tirea unor slugi, carutasi si slujitori ai episcopiei Rädauti (M-rea Putna,nr. 626).

In documentele slave tirzii, din Tara Romaneasca, termenul generalde slujitor este redat prin cuvintul cammute ca intr-un doc. din 9 ianuarie1663 (Arh. St. Buc., op. Arges, XVII/8), iar in altele intilnim chiar cu-vintul intrat si in limba romanä de Minim ca intr-un doc. din 16461647 (Acad. R. S. Romania, CXCV/211) si 10 noiembrie 1655 (Arh. St.Buc., m-rea Dealu, X/1).

www.dacoromanica.ro

73 DOUÀ ACCEPTIUNI ALE NOTIUNII DE SLUJITOR.

Cum ins5., documentele din a doua jurnä.tate a secoluluial XVII-lea §i de la inceputul .celui urmkor deci din epoca dedeeidere a curtenilor Ant aproape toate române§ti, intilnimfoarte adeseori in aceste documente diverse categorii de posesoride titluri de dregltori märunti (0115.rnicei, spàfärei, vistierniceietc.) insotite de numele de slujitori. Astfel, la 28 mai 1672 sint

amintiti slujitorii 0.15.rnicei din Torsura-Dolj 63; la 20 °atom-brie 1713 se spune despre Lupul Brancea cà iaste slujitor labreasla pàhà'rniceilor" ; la 25 martie 1694 este amintit un slu-jitoriu la ciata vistierniceilor", a c5.rui ocinä este vindut5, de cei-lalti slujitori vistiernicei ; la 11 aprilie 1683, Vi§an din Muscerera slujitor späifirel la steagul lui Iancu iuzbap 66 in sfir§it,.la 17 mai 1717 sint amintiti slujitorii roii ot sud (judetulN. S.) Buzki" care erau la slujba roOlor" 67 (aceasta este, dealtfel, printre ultimele mentiuni cunoscute ale rNilor).

Este demn de retinut faptul c, dei sint nutniti slujitoria§a cum li se spusese pinä atunci c5.15.ra4ilor §i dorobantilor

posesorii de titluri de dregatori subalterni continua sa* facaparte din breasla sau ceata vistierniceilor,.postelniceilor, spata-reilor etc. fi ca nu Ant amestecati niciodata cu cetele de slujitoripro Priu-zi!i, calara,sii dorobantii, care r'árnin mai departe (Iotacete separate. -

In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, cind num5sulcurtenilor i slujitorilor este in continuà scgdere, aceste breslede subaltenni-slujitari au fost Teorganizate pe judete, purtind unsingur nume in fiecare judet §i avind in frunte cite un c5.pitan

" $t. Grecianu, Genealogiile documentate, I, P. 112." Acad. R. S. România CXXX/27. Vezi i doc. din 1710, prin care

Constantin Brincoveanu scuteste de däri pe un locuitor din Pade-Dolj careeste slujitor la breasla bänisos-ilor" urmind ca fie-stecare slujitor sä-si deabirul osebi" (Rev. arhivelor" V/1, 1942, P. 247-248).

" Arh. St. Buc., Mitr. Tärii Rom., XXI/7.Idem, m-rea Cotroceni, XVII/6.

67 Idem, ep. Buzäu, XXVII I/35.

www.dacoromanica.ro

74 SLUJITORII sI EVOLUTIA LOR

de slujitori 68. Astfel, .apar acum slujitorii-vonnicei din Roma-nati 69, slujitorii-postelnicei din Olt 70, slujitorii-pähärnicei dinMehedinti 71, slujitorii-spätä'rei din Ialomita 72 Si Saac 73 etc.".

Cum in judetele respective nu predominaserá inainte dre-g-5106 märunti purtind asemenea titluri, este foarte probabilcä domnul a simplificat lucrurile, unifkind titlurile pe judete.Aceasta este prima fazä din procesul de desfiintare a posesorilorde titluri de dregitori subalterni, pe care o va desävirsi maitirziu Constantin Mavrocordat.

Tot in timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, terme-nul de slujitor incepe a nu nzai desemna pe calärasi si doro-banti (la care se referea initial), ci pe acesti posesori de titluri dedregeitori subalterni din judete, care isi pästrau insä titlurile.In numeroase documente din aceastä vreme, subalternii numitislujitori apar separat si in opozitie cu breslele de cälära.si sidorobanti. Astfel, la 1 ianuarie 1695, intre categoriile care tre-buiau sá pläteascä cgmänärit stilt insirati : cllärasii, doroban--tii, slujitorii, lefegiii etc. ; 75 la 3 ianuarie 1695, aceleasi categorii

68 Capitanii de slujitotri din judete apar in ultimul deceniu al seco-lului al XVII-lea : un cäpitan de slujitori din Buzau este amintit la 15mai 1692 (Arh. St. Buc., ep, Buzau, XXVI/55) ; unul din Dolj la 4 fe-bruarie 1694 (loc. cit., ms. 295, f. 246 v.) ; altul din Ialomita la 5 de-cembrie 1698 (Acad. R. S. Romania, CDLXXI/56). Vezi 4i poruncile din1 decembrie 1697 si 30 noiembrie 1700, adresate cäpitanilor de slujitoridin judete (Anatefterul lui C. Brincoveanu, editat de Dinu C. Giurescu, inStudii si mat. de istorie medie. V, p. 387 si 395).

86 Doc. din 11 aprilie 1694 (Arh. St. Buc., m-rea Bistrita, XXIV/33).7° Doc. din 24 mai 1694 (Acad. R. S. Romania, CDLXXVII/159).71 Doc. din -20 noiembrie 1713 (Arh. St. Buc., ms. 705, f. 599 v-601).72 Idem, m-rea Radu voda, XXIII/3I.78 Doc. din 20 mai 1706 (Acad. R. S. Romania, CXCVIII/122).74 In Condica vistieriei lui C. Brincoveanu, pe linga acesti breslasi, apar

slujitori rosii in Buzau si Gorj, vistiernicoi in Ilfov, Teleorman si Muscel,páharnicei in Rin. Särat, carnaräsei in Prahova, portarei In Dimbovita, ma-zili in Vlasca, stolnicei in Arges, armasei in Vilcea si bänisori in Dolj (Con-.dica vistieriei, p. 15, 17). Cf. si C. C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, parteaa II-a, Buc., 1946, p. 741-742.

75 Anatefter, ed. cit., in Studii si mat, de istorie medie, V, P. 388.

www.dacoromanica.ro


trebuiau s. achite vam'i la Rusii de Vede si Zimnicea 78 iar la7 ianuarie 1696, domnul d'á. o porund satelor din judetul Gorjau (sau) birnicesti, au slujitoresti, au didibäntesti, au dräd.-sesti, au martalogi" 77.

Rezultà" de aici cà, la sfirfitul secolului al XVII-lea, ter-menul de slujitor fi-a schimbat acceptiunea sa iniçialä, ajungindsa nu mai desemneze pe ciilarafi fi dorobanti, ci pe membriibreslelor de posesori de diverse titluri de dregatori mdrunti,care, insa, nu au ajuns sá se confunde cu dorobantii,ce apar totdeauna ca bresle diferite.

In perioada de decádere a .curtenilor din a doua jumátatea secolului al XVII-lea, märturiile vremii incep sá nici nu maifaca' diferenta intre aceftia ci slujitori ; membrii celor douá ca-tegorii, care apsáreau in documentele din prima jurratate a se-colului ca fiind net distincte, ajung a fi cuprinsi acum cu totiiIn notiunea generará de slujitori. De pika, la moartea lui $er-ban Cantacuaino, cronica färii ,ne informeazsá cà s-au adunat lamitropolie, pentru a alege domn, toata boierimea tärii fi sluji-torii"78, prin slujitori intelegindu-se acum atit curtenii careluau parte in mod obisnuit la aceste evenimente cit i slujitoriipropniu-zisi.

In documentele Tárii Românesti din ultimele decenii alesecolului al XVII-lea, curtenii nu mai gilt pomeniti ca o cate-gorie separatà ; izvoarele amintesc acum doar pe :boieri, sluji-tori, Omni" 79; boieri, slujitori, rumani" 80; boieri, negustori,

78 Ibidem, p. 372 ; vezi si p. 374-375, 376 passim.77 Oltenia", I, 1940, p. 116-117 si Arh. St. Graiava, 111/3.78 R. Greceanu, Viata ci domnia lui C. Brincoveanu, p. 10-11 ; cf. si

p. 91, 94, 105. Vezi i Istoria 7örii Romilnesti, p. 189. Cf. si cronica luiI. Neculce, ed. I. Iordan, p. 22, care aminteste de asemenea ca trei categoriimari, pe boieri, slujitorimea si tara; vezi si p. 115, 221, 222, 253, 262.

" Arh. St. Buc., m-lrea Radu vod5., XVII/26." Studii si mat. de istorie medie, V, p. 367, 368, 369, 870 passim.

www.dacoromanica.ro

76 SLUJITORII F EVOLUTIA LOR

slujitori, calugeiri fi (Iirani" 81 sau boieri, slujitori fi s'eiraci" 62ultimii fiind inlocuiti uneori Cu birnici 83.

Datoritä faptului cá. i mercenarii (lefegiii) al cirornumär este in crestere incepind de la sfirsitul secoluluial XVI-lea indeplineau, ca i curtenii i slujitorii, diverseslujbe in statul feudal, avind in parte origine si situatie mate-rialà cu ale cärärasilor i dorobantilor, in a douajumätate a secolului al XVII-lea i acestia au inceput ainglobati in categoria generalei a slujitorilor, dei mercenarii aurämas mai departe organizati separat, cu comandanti proprii.

Inglobarea mercenarilor intre slujitori a fost usuratä si defaptul cà unii dintre acestia din urmä. (dorobantii, mai putincälä.rasii) erau ei insisi plätiti uneori cu leafá, ca i mercena-rii ". In cunoscutul izvod rämas de la Gheorghe $tefan referi-tor la birul scos din Moldova in luna iunie 1654, se aratis-au plkit 56 593 ughi si 12 potronici lefile slujitorilorleafa nemtilor" 86, iar in varianta cronicii lui Grigore Urechese afirmà cà marele vistier da lefe slujitorilor" 86. Miron Cos-tin care si-a scris cronica la sfirsitul secolului al XVII-leaspune, referindu-se la domnia lui Ieremia Movilä. cà acestaavea olujitori de ai säi lesi" sau slujitori de ai sài nemti" 87,numind slujitori si pe mercenarii sträini care fäceaudomniei, fiind organizati intr-un corp separat. $i mai tirziu,.

" Arh. St. Buc., A. N.. XC/24.82 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 172.83 Ibidern, p. 150." lstoria Tärii Romdne§ti, ed. cit., p. 119. se afirmä. de pildà, cá

domnul Constantin $erban dädea cälärasilor j dorobantilor lefi din destul_85 N. Iorrga, Studii fi doc., IV, p. 267.88 Gr. Ureche, Letopisetul Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed..

a II-a. p. 77.87 M. Costin, Opere, ed. cit., p. 44 si 51; vezi si p. 143, 155, 156, 169,

181. Clnd vorbeste de restul otirii i de mercenari, Miran Costin le spuneslujitorilor oastea de tari, iar mercenarilar lefegii (ibidenz, p. 114, 150, 170).Alteofri, ti numeste pe primii cilärasi si dorobanti iar pe cellalti slujitori culeafr (ibidem, p. 387) ; vezi si Oronicile Romdniei, ed. M. Kogälniceanu, II,p. 31, 35, 172, 254 passim.

www.dacoromanica.ro

77 SLWITORII UZUFRUCTUARI AI OCINILOR DOMNESTI

mercenarii au fost numiti slujitori. In Anatefterul lui Constan-tin Brincoveanu, adeseori mentionat in aceastä lucrare, totimercenarii grit cuprinsi sub numele general de slujitorime"Grigore al II-lea Ghica avea slujitori din tara ce-i fäcuse culeafe 89, iar Mihai Racovitä, la 1717 cind tara era. amenin-tatä de cätanele austriece nu avea bani s pläteascä sà sestringg slujitori" 9°. Ion Neculce vorbeste si el de slujitori injefe" in Moldova, numiti uneori i slujitori cu platä" 91.

Din cele arkate mai sus, rezultà cà termenul de slujitorapärut la sfirsitul secolului al XVI-lea a desemnat in

cursul primei jumä.täti a secolului urmätor pe cälärasi si dero-banti ; aceftia Ant slujitorii in sensul pro priu al cuvintului. ina doua jumätate a secolului al XVII-lea, termenul fi-a lärgitacceptiunea, ajung'ind sä cuprindä pe toti aceia care slujeaustatului feudal atit in administratie, cit fi in armatä adicafi cate goriile de curteni care Riceau slujb6 in diferite cete saubresle, al cäror nume Il pästrau, ca fi pe mercenari. In tot acesttimp, Insà, slujitorii propriu-zisi (cälärasii si dorobantii) au al-cätuit douä corpuri separate de diversele bresle de curteni, ca

de mercenari.

III. SInjitorii uzufructuari ai ocinilor domne§ti

O altä deosebire intre curteni i slujitori este si aceeape cind primii erau proprietari, ceilalti erau in mare mäsuräuzufructuari ai päminturilor aflate In proprietate domneascä.

Problema folosirii ocinilor domnesti de care slujitori amai fost amintitä sau discutatä in treaca in vechea noasträ.

88 Ed. D. C. Giurescu In Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 480-481.89 M. Kogalniceanu, Cronicile Romdniei, III, p. 164." lbidem, II, p. 352 ; cf. fi T. Codrescu, Uricarul, XI, p. 212.91' I. Neculce, ed. cit., p. 77 si 152-153.

www.dacoromanica.ro

78 SLUJITORII $(1 EVOLUTIA LOA

istoriografie de A. D. Xenopol 92, Radu Rosetti93 si Ion Bog-dan94. Mai .tirziu, referindu-se la un document dat de RaduMihnea, la 12 iunie 1617, pentru slobozia Selicicani a boieruluimoldovean Dumitru Buhus, Nicolae Iorga considera cä aceastaa fost facutä. pentru paza cetatii de la Stefanesti unde, insecolul al XVII-lea, calatorul Tomas° Alberti constata prezentaa numerosi slujitori i tragea concluzia cà tinutul Romanpleaca dintr-o colonizare militará.", facuta pentru a incon-jura cu sate de slujba cetatea cea noua a lui voda Roman" 95.N. lorga nu facea insa deosebirea intre colonizareape mosiile domnesti ì aducerea de oameni straini sau fugitidin tara In sloboziile boierilor sau minastirilor, slobozii care nuaveau caracter de &colonic militará".

In lucrarile sale, I. C. Filitti numeste pe calarasi colonipe mosiile domnesti" fie oh antiguo", fie colonizati anumepentru a deveni calarasi citind i citeva cazuri de asemeneacolonizari .96

De curind, constatind ca. aceasta problema nu este stu-diata", cercetatorul P. V. Sovetov de la Institutul de istorie dinChisinau s-a ocupat de ea intr-un articol, intitulat Pro prieta-

92 A. D. Xenopol, Istoria ronainilor, vol. IV, ed. a III-a, p. 148." R. Rosetti, Pamintul, satenii fi stapinii in Moldova, P. 230, nota 3.94 L Bogdan, Documentul Rizenilor, p. 43.95 N. Iorga, Ostafii de la Prut, Buc., 1913, p. 4-6." I. C. Filitti, Clasele sociale, p. 6 ; idem, Evolutia claselor sociale.

p. 351 ; idem, Vechea organizare administrativa, p. 34 ; idem, Citeva cuvintedespre alcatuirea oftirii de (arii in Principatele Romcine, P. 13 si idem, Pro-prietatea solului, p. 191.

Pärerea lui I. C. Filitti a fost imp5rtäsitä si de generalul Radu Rosetti,care aratä cá existau (Iota categorii de osteni : unii prroprietari i altii careaveau doar o folosina vremelnica a gliei pe care se hräneau" (Istoria arteitnilitare, p. 313). In alt5 parte, Insi, R. Rosetti considerä cá atlt curtenii cit

c515rasii aceau parte din aceeasi categorle, i unii i altii avInd doardreptul de a folosi pam'intul pe care se hrineau (Evolu(ia..., partea a II-a,p. 15). Vezi si T. Mutascu, Arta militara in Tara Romdneascii la inceputulsecolului al XVII-lea, p. 25, care admite, de asemenea, p5rerea lui I. C. Fi-litti despre dreptul de fo1osint5 al c5125'rasi1or asupra p5mIntu1ui domnesc.

www.dacoromanica.ro

79 SLUJITORII UZUFRUCTUARI AI OCINILOR DOMNE$TI

tea conditionard in Moldova in secolele al XVI-lea al XVII-leasi deosebirea ei de cea din celelalte tdri ale Europei r6sàritene" 97.

Faptul cä slujitorii foloseau päminturile domnesti a fostlimpede arätat de Dimitrie Cantemir. Invältatul domn al Mol-dovei spune cä, in schimbul folosirii mosiilor ce le sint date dedomn, cälärasii trebuiau sá meargä la räzboi pe cheltuialä pro-prie 98 Faptul este confirmat, de asemenea, de cererea boierilormoldoveni adresatä regelui loan Sobieski, in anul 1684, undesint enumerate stärile" (categoriile sociale) care locuiau peproprietätile lor : boierii, curtenii, hinsarii si däräbanii 99, cälä-rasii lipsind dintre categoriile de proprietari insirate in, acestdocument. Cum la aceastä datä alarasii constituiau incä, inMoldova, o categorie cel putin tot alit de numeroasá ca hînsa-ru i däräbanii, de pildà, cred cà omiterea lor dintre categoriilede proprietari nu se poate explica decit prin situatia lor de oa-meni asezati pe ocinele domnesti.

Este foarte probabil cá asemenea asezäri de cälärasi pe oci-nele aflate in proprietate domneascà sä fi avut loc incä de lasfirsitul secolului al XVI-lea, în timpul domniei lui Mihai Vi-teazul 1°°, in citeva din orasele tärii : Ploiesti (cumpärat dedomn chiar in acest -scop) 101, Mänesti, Gherghita i Rusii de

97 Apärut in trad. rom. in Analele rom. soy.", Istorie, 1960, nr. 4,p. 43-56.

98 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 114 (in textul latinqui pro terrarum quas ipsis principes concessere, usu semper eosdem inexpeditione suis expensis sequi tenentur).

Cf. si Wenzel von Brognard, Statistische Ausarbeitung iiber die Moldau,la Gheron Netta, Expansiunea economidi a Austriei fi expiorärile ei orien-tate, Buc., 1930, p. 173, unde se spune cä, in schimbul folosirii Viiminturitor,careirasii slujeau domniei ca proedialistii din Ungaria f i spahiii turci.

99 Hurmuzaki, s. 11/3, p. 152 si M. Costin, Opere, p. 333.loo Faptul acesta a fost remarcat ind de acum un veac. In ziarul

Buciumul" al lui Cezar Bolliac, din 10 aprilie 1863, se spune cä MihaiViteazul a däruit cälärasilor de la Rusii de Vede mosia orasului cu con-ditiune ca ei sà fie totdeauna gata de räzboi, cu caii lor, cu armele lor" sicä, mai tirziu, fanariotii le-au luat mosia.

Vezi doc. din 26 iunie 1615 la M. Sevastos, Monografia orasuluiPloiesti, p. 825. Vezi si Emil Virtosu, Mihai Viteazul ci Ploiestii. Documente

(Cunoasterea Prahovei", I, 1939, p. 118-122).

www.dacoromanica.ro

80 SLUJITORIT I EVOLUTIA LOR

Vede, unde gäsim cälärasi la inceputul secolului al XVII-lea 1o2Avind in vedere mäsurile luate de Mihai Viteazul pentru or-ganizarea armatei, in vederea sustinerii uriasului efort de lupapentru recistigarea independentei arii, cälärasii nu puteau fiasezati in orasele citate care vor fi in tot secolul al XVII-lea,de la inceputul säu, garnizoane importante ale acestor sluji-tori decit in timpul domniei marelui voievod 103.

In unele din aceste 1ocalit4i, urmasii vechilor slujitoridomnesti se bucurau inca i in secolul al XVIII-lea deci in-tr-o vreme cind unii dintre el nu mai erau slujitori de strä-vechiul drept de folosina a, ocinei domnesti, färà sà dea dijmäsau sà facä clacä. In virtutea acestui drept de indelungaa fo-losintä a ocinei orasului, in anul 1782, urmasii cälärasilor dinPloiesti cereau domnului sà le recunoascä insusi sapinirea p5.-mintului" 164. Domnul aratä, insä., cà dreptul lor de a folosipämintul domnesc sä intelege mild, iar nu drept ate ca sd-1poard cere ca pe un lucru al lor" 105 (subl. ns.N.S.), precizindc5. [nu este verba de un drept de proprietate deplinä, ci doar deacela de folosina a ocinei domnesti.

Dei acest drept de folosina a ocinei domnesti din oraselecitate mai sus a existat si in secolul al XVII-lea, el este relevatde documente de-abia la sfirsitul secolului al XVIII-lea, dndsituatia acestor ora.se se schima In aceasa vreme de puternicäofensivä a marilor boieri dornici de inavutire impotrivaoraselor tärii166, mosia unora din tirgurile unde fuseserà asezativechii cälärasi si care au fost in tot secoluil al XVII-lea impor-tante garnizoane ale acestora (Ploiesti, Gherghita, Rusii de Vede,

102 Istoria Romeinelti, ed. cit., p. 94 i Radu Popescu, Istoriile,ed. cit., p. 90.

103 Mentionäin cà, i in Rusia, impärtirea de pomestii slujitorilor s-afäcut In aceeasi vreme, la sfirsitul secolului al XVI-lea, in timp ce aceastätara se afla in räzboi cu Polonia (B. Grecov, op. cit., p. 787, 855, 858).

104 M. Sevastos, oP. cit., p. 835.103 Ibidem, p. 843.106 Vezi despre aceasta studiul lui C. $erban, Aspecte din lupta orale-

nilor din 'Tara Romiineascli ci Moldova impotriva asupririi feudale (Studii",1960, nr. 6 si 1961, nr. 3).

www.dacoromanica.ro

81 SLUJITORII UZUFRUCTUARI AI OCINILOR DOMNE$TI

Tirgul de Floci) i unde mai existau i in aceastà perioadä. sluji-tori (ca in cazul ultimelor douä orase) este däruitä de domni unorboieri sau minästiri. Noii proprietari cäutind impunä la dijmäsi clacä si pe locuitorii piná atunci privilegiati fe urmashslujitorilor (la Ploiesti i Gherghita), fie slujitorii de la Rusii deVede si Tirgul de Floci intre 1775 si 1820 au avut loc o seriede indelungate procese, cu care prilej gam unele lucruri despreexistenta urmasilor vechilor cälärasi in aceste °rase, precumdespre dreptul slujitorilor din secolul al XVIII-lea de a folosiincà pämintul domnesc, in schimbul slujbei ce prc-:au domniei

statului feudal.In aceste procese, cum este si firesc, domnii iau in general

partea noilar stäpini, cäutind sà desfiinteze sau sà limiteze dreptuide folosintä al slujitorilor sau urmasilor acestora.

In cazul orasului Ploieti, drepturile celor 19 lude" deurmasi ai cälärasilor, rosilor si cämärasilor grit respectate numaiIn urma unor procese pe care acestia le poartä cu noul stäpin,Ianache Moruzi, cäruia värul sän, domnul Alexandruii däruise mosia orasului, in anul 1775 107. La plingerea locuito-rilor privilegiati pinä. atunci impotriva pretentiilor nouluistäpin, domnul a trebuit sä revinä asupra deciziei sale, hotärind,la 9 noieanbrie 1782, ca toti locuitorii din Ploiesti sä facä 12 zileclacä lui Ianache Moruzi dea dijmä, afarei de cei ce Antdovediti vechi adärasi ci n-au dat dijme't niciodater 108 (subl. ns.

N. S.). Acestia urmau sà fie scutiti si de acum inainte dedijmä si clacä, pentru slujbele ce au rdcut parintii lor oarevinddomnilor i eírii"1°9. Se mai pästra deci, si la sfirsitul secolului

107 M. Sevastos, op. cit., p. 829-830.100 Doc. priv. rel. agrare, p. 688.109 Bul. Comisiei istorice", IV, 1925, p. 116 §i M. Sevastos, op. cit.,

p. 839; vezi §i doc. din : 20 februarie, 14 §i 16 noiembrie 1783, 16 martie1793, 12 martie 1819, etc. (Acad. R. S. România CXCVI/254, CXCVII 1,6 0 7, V. A. Urechia, lstoria romcinilor, VI, p. 277-278 i XII, p. 426-430,uncle publicate 0 de M. Sevastos, op. cit., p. 840 0 urm.

www.dacoromanica.ro

82 SLUJITORII FE EVOLUTIA LOR

al XVIII-lea amintirea faptUlui ca slujitorii primisera pamintulIn folosinta in schimbul slujbelor facute statului feudal 110

In Orasul de Floci si la Rusii de Vede existau si in secolulal XVIII-lea slujitori care foloseau ocina orasului considerataproprietate damneasca asa cum asemenea slujitori vor fi fo-losit-o si in secolul precedent.

In cazul Orasului de Floci, dreptul de folosinta al pamin-tului damnesc de catre slujitori este inca. respectat. La 1 au-gust 1768, se araa ca pe ocina orasului, fiind din mosiile dom-nesti", se aflau sazatori slujitori de la aceastä. capitanie" (careexista inca din secolul al XVII-lea). Socotind ca mosia orasuluiera prea mare pentru nevoile slujitorilor, Alexandru Ghica lelasa. acestora 2 166 de stinjeni ,,sa se hraneasca, cum si piraacum, slobozi" (deci fara sa dea dijma si sa faca daca) si da-ruieste restul de 2 000 de stinjeni minastirii Sf. Spiridon, cti-toria sa m.

Intr-o situatie asemanatoare se gaseau si slujitorii de la Rusiide Vede. La 2 iunie 1768 si 15 ianuarie 1769, cind ocina ora.suluieste damita, de asemenea, minastirii Sf. Spiridon, numai sluji-toril ce vor fi la steag cu pecetluituri rosii", aflati In serviciuldomniei, sint scutiti de dijma si claca fata de noul proprietar 112.La 22 ianuarie 1781, socotind ca sint 60 de lude" slujitori,domnia le da' acestora in proprietate deplina o parte din ocinaorasului, 600 de stinjeni, pe care o puteau chiar vinde 113. De-oarece unii tárgoveti se mutasera pe pamintul slujitorilor, la12 martie 1820, damnul retrage dreptul de stapinire al slujito-rilor aflati In slujba asupra celor 600 de stinjeni, hotarind ca

110 La 26 februarie 1834, urma$ii vechilor slujitori de la Ru$ii de Vede$tiau si ei ei str5mo5ii lor, fiind ostasi, au primit de la domnie moja ora-$ului, In schimbul slujbelor acute arii. (Arh. St. Buc., ms. 955, f. 35-37).

111 N. Iorga. Studii ,si doc., VII, p. 157-158 ; cf. $i doc. din 1775 si1779 (V. A. Urechia, op. cit., VI, p. 736 $i Doc. priv, rel. agrare, p. 651).

"2 V. A. Urechia, op. cit., XII, p. 440 si Acad. R. S. România,CCCXCVI/7. Vezi $i doc. din 2 ianuarie 1780, In care se arati deasemenea ci numai slujitorii ispravnice$ti care au pecetluituri erau scutitide dijrra $i clac (Doc. priv, rel. agrare, p. 660) $i lista celor 123 de slu-jitori privilegiati din 8 septembrie 1786 (Acad. R. S. Rominia, CCCXCVI/12).

113 V. A. Urechia, op. cit., XII, p. 441.

www.dacoromanica.ro

83 SLUJITORII UZUFRUCTUARI AI OCINILOR DOMNESTI

ace#ia ssá foloseascà ocina mînàstirii, färà sà pläteaseä dijrnä.sá facà clack', la care erau Insä obligati estul locuitorilor 114.

at priveste orasul Gherghita, unde existau In secolulal XVII-lea, ca si la Ploiesti, numerosi cälärasi, este posibil caei sä fi alckuit aici o colonie anilitarä hick' din vremea domnieilui Radu $erban, care aräta, la 26 iunie 1611, cà acuse o palancä(intäriturä) la Gherghita i pusese" in ea slujitori, care foloseauprobabil i ocina orasului. Mai drziu, domnul a miluit" insä: ouaceaseá palanc5. pe Radu Cocoräscu logofätul "5. In mai 1765,chid domnul stefan Racovità a däruit ocina orasului Gherghita

s-a hoeárit ca cei ce grit sezkori" pe aceaseä mosie,ori slujitori, ori cäTärasi, ori birnic", sä dea dijmä, arätindu-secà slujitorii i cälärasii de acolo aveau mosia Lipovul i cä nutrebuiau sà se amestece in mosia domneasc5.116. La 5 iulie 1786,In timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni, locuitorii din Gher-ghita declarau, insä, cà se trägeau din oräsenii cei vechi careau fost slobozi" i cà se hrineau pe mosia orasului Mil a davreun adet" al pämintului, frentru slujbele ce au Mitt mofiilor domnilor ci eirii". Ca si in cazul orasului Ploiesti, se hotä-räste ca 30 de oameni care se trägeau din oräsenii vechi sà fiescutiti de dijmä. çi clatä.117.

Daa despre aceste colonizäri de cälärasi da Ploieti, Ghe_r-ghita, Rusii de Vede si Orasul de Floci pe care le constafamdocumentar in seoolul al XVIII-lea .nu stim precis vremea incare s-au ficut, in schimb existä dovezi sigure cà in timpul dom-niei lui Matei Basarab oind numärul cälärasilor pomeniti indocumente este deosebit de niare asemenea colonizäri erauobisnuite. De altfel, amintirea colonizärii cälärasilor pe proprie-tàti de atre Matei Basarab se mai pästra inc6 sila 1791, cind urmasii vechilor alärasi din Ploiesti afirmau ca',In timpul domniei acestuia, fiind vreme de reizmerità, atunci,

114 Ibidem, p. 438-439. Vezi si doc. din 26 februarie 1834, in carese povesteste pe larg tot procesul (Arh. St. Buc., ms. 955, f. 35-37.)

115 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. II, p. 11 si Arh. St.Buc., ms. 256, f. 272.

116 Arh. St. Buc., ms. 128, f. 86 si Bis. ort. rom", 1893, p. 845.117 Doc, priv, rel. agrare, p. 736.

www.dacoromanica.ro

84 SLUJITORII I EVOLUTIA LOB.

allindu-sä mo1cii, strämosii nostri intr-acea vreme oameni deoaste... ni s-au dat mosia ot (din) tirg Ploiesti de märiia sa Mateiuvodä Basarab supt stapinirea noasträ, a cälärasilor si orosanilor,prin hrisoave, ca sá fim slobozi sä ne hränim" 118. Ei sustineauchiar cà au documente de la Matei Basarab, de pe care aduseseräcopii, neadeverite" insà.

Citeva documente din timpul domniei Matei Basarabconfirmä afirmatia ploiestenilor din 1791, cu privire la colonizä.-rile de cáTárasi acute in vremea acestuia. Astfel, la 13 ,mai 1633,se araa cä domnul däduse lui Stan iuzbasa din Tirgsor si 6.15,rasilor de acolo jumätate din satul Dedulesti-Prahova, aflatäin sapinire domneascä. CáTárasii nu tinuserä." mnsà ,numai par-tea domneasci, ci se intinseserà" i asupra partii lui Padurepaharnic din Lazuri si a rudelor sale. Silit sà intervinä, pentrurezolvarea conflictului, domnul hoar5.ste sä-si tie cálärasii ceiajunatate de sat, partea domneasa" 120, care li se d'iduse in folo-sintä. Peste trei ani, cálára.sii din Tirgsor se Oseau tot pe ocinldin Dedulesti, de lingä Tirgsor", pe care le-o härkise" MateiBasarab.121 Cilä.rasii nu sedeau probabil la Dedulesti, ci la Tirg-sor, unde exista o importana garnizoanä. ; ei foloseau insä ocinapentru hranä.

218 M. Sevastos, op. cit., p. 844 ; cf. si p. 840, 850. Cu alt prilej, Insa,aceiasi ploiesteni afirmau c molla o cucerisera cu 400 de ani In urma,prin lupta de la tatari (ibidem, p. 848). Este important de refinut cá urmasiivechilor slujitori pästrau amintirea faptului cá mosia orasului le fusese dataca riisplatil pentru o slujbii filcutd

118 M. Sevastos, op. cit., p. 840, 850. Este interesant de subliniat faptulsi tirgovistenii, la 1820, dud au intreprins curajoasa actiune de airare

a ocinei orasului, amenintat cu cotropirea, sustineau ca si ploiesteruicà mosia le-a fost data ca rasplata a vitejiei lor In razboaie (Hurmuzaki,XIX, p. 524), invocind hrisoave tot de la Matei Basarab (V. A. Urechia,1st. rom., XII, p. 484).

120 N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 479-481.121 Ibidem, p. 482. In Anciens documents de droit roumain, vol. I,

Paris Buc., 1930, p. 120-121, unde publica din nou actul referitor laDedulesti, N. Iorga 11 prezinta drept document de proprietate militara",consideeindu-i propfietari pe calarasii asezati de domn la Dedulesti. Toto asemenea proprietate militarä este socotit i satul Rughi din Moldova,In care sat slut calarasi" (ibidem, p. 123).

www.dacoromanica.ro


Se intelege cä, in afarä de aceste asezä.ri de cälärasi a cäroramintire ne-au pästrat-o märturiile vremii, se vor mai fi fäcutcolonizäri si pe alte masii domnesti, despre care documentelepästrate nu vorbesc insä. Faptul cä, in secolul al XVII-lea, in-tilnim numerosi slujitori i n alte orase ca : Buzäu, Bucuresti,Craiova, etc. ne indreptäteste sá presupunem cä mäcar unii dintreei fuseserà asezati in ace3te orase pe ocina domneascä, asupracäreia aveau un drept de folosintà conditionatá de slujbä.

Si in Moldova documentele ne dau stiri despre asezärile dec5.arasi pe ociná domneasc5., mai ales in regiunile de margineale tärii, a cärar pazà le era incredintatä. Spre cleosebire de TaraRomâneascä, aici nu intilnim .coloniiäri de slujitori in hotareleoraselor. Intr-un document din 12 mai 1631 se aratä. astfelMoise Movilä. cläduse carte" unui hotnog de cälärasi sä facäcälärasi sä-i aseadze la o siliste a domniei miale ce s'a" chiamäNemirovul" ; la 10 august 1647, Pkrasco Ciogolea logofät amin-teste de vremea chid Radu Mihnea ,au fost pus pre acel lac alRädäutilor alärasi." 1227 iar dintr-un alt document, din 1660, reiesecä., in schimbul slujbei ce prestau domniei, niste cälärasi fuseseràasezati de mai multà vreme pe ocina domneascà de la Ivancea.Gheorghe Stefan, domnul Moldovei, d'áruise insä ocina pircälabu-lui Apostolache, iar Stefänitä. Lupu, urmasul sä.0 confirmindboierului sapinirea asupra ocinii, fostà multä vreme in folosintaeálärasilor hotäräste ca pircälabul sà le restituie acestara che1-tuielile efectuate cu amenajarea unui helesteu 123.

Este interesant de remarcat faptul Ca', la 12 martie 1656,chid domnul däruia lui Apostolache pircgabul selistea

122 Rev. tistorica", VI, 1920, p. 84-85 i Acad. R. S. Romania,DXLIX/5. Asemenea calk* existau probabil i în slobozia Stefanesti,amintita la <1645> (Arh. St. Buc., Mitr. Mold., CLVI/3), unde calitorulAlberto Tomasi remarca existenta unui mare numar de slujitori.

123 Acad. R. S. Romania, XXII/131. Vezi si R. Rosetti, Panzintul,scïtenii fi stapinii, p. 230, nota 3.

www.dacoromanica.ro

86 SLUJITORII s1 EVOLUTIA LOR

IVarrICea 124, se spunea cä aceasta era proprietate domneascä, darnu se vorbea nimic despre cälärasii aflati acolo, dei, la 1660,acestia arätau cá sezuserä fa Ivancea ca si pärintii lor, deci celputin de douä generatii. Rezultä de aid cä domnul putea sa re-voce dreptul de folosintä al slujitorilor asupra ocinei domne§ti,färii mäcar S a mentioneze aceasta in document. Cum nici aseza-rea slujitorilor nu se acea pe baza unui document scris (sau,dacá se va fi ficut, asemenea documente nu ni s-au pästrat), seintelege cä numeroase colonizäri de slujitori pe mine domnestinu au fast amintite In documente, fapt pentru care astizi celemai multe din acestea nu ne sint ,cunoscute.

Se intelege, de asemenea, cA, revocind dreptul de folosintäal slujitorilor asupra unui sat si däruindu-1 unui mare boierasa cum se va fi intimplat in mai multe cazuri domnia loveaIn interesele cälärasilor pe care il läsa la discretia noului pro-prietar si nu-si servea nici propriile sale interese, care cereauca domnul sä ail3á o oaste puternicä.

Despre alte asemenea asezäri de slujitori pe ocine domnestiafläin din unele porunci din secolul al XVII-lea, din care rezultäa si in Moldova, cälärasii In unele cazuri si dorobantiinu dädeau dijmä pentru folosirea locului pe care fuseserä asezatide domnie. De obicei, insä., acestia nu se multumeau doar cu pä-mintul pnimit de la domnie, ci foloseau §i alte locuri vecine, re-fuzind sá dea dijmá proprietarilor respectivi. SHWA sá intervinä inaceste conflicte, domnia arata cá slujitorii erau scutiti de dijmänumai pentru folosinta pämintului domnesc, trebuind sä o plä-teascá insa chid foloseau alte mosii ; s-au dat cuvintu (porunca)numai unde ,sedeti voi (diliirafii), acolo, de pe acela hotar, nuveti da de a zecea", se apune intr-un document din 1669 125, saupre ce hotar ,sed acei clariibani este vorba de satul Todirestipre acela loca sa se hräniasdi ; de vor ara pre alai hotarei, sei dea

124 Acad. R. S. Romania, XXII/130.225 A. Saya, Documente referitoare la tirgul fi finutul Lapulna,

p. 117-118. Dintr-un alt doc. din 23 septembrie 1669, rezult5. ca cei ca-rora li se adresa astfel domnul erau caTairasi (ibidem, p. 121)

www.dacoromanica.ro


a zecea" 126. Totodatä.,idomnia poruncea Ìcälärasilor sau doroban-tilor sà dea venitul cuvenit proprietarilor respectivi, amenintin-du-i cu pedere aspre.

In Moldova, in secolul al XVII-lea, cälärasii aveau dreptulnu inumai de a folosi pämintul aflat in proprietate domneascä,dar i bältile domnesti. Dintr-o poruncä din 24 iunie 1624, adre-satä de Radu Mihnea ,,,tuturor cälärasilor de tirg, de Fälciu",afläm cà acestia ceruserä domnului sà le dea dreptul de a sehräni" din bältile domnesti din apropierea tirgului. Avind invedere obiceiul ca slujitorii sà foloseascä proprietätile domniei.Radu Mihnea le dä.duse voie sà pescuiascà in bàltile domnesti,desigur, flea' pläteasa dijmä, ca si in cazul folosirii pärnin-tului. Cälärasii nu se multumiserà insä numai cu bältile dom-nesti, ci incälcaserä i drepturile unui proprietar vecin : seduseserä la balta Luciul, a lui Duca fost comis, bätuserávornicelul, sustinind cä balta este domneascä. Domnul, arátindu-lécá balta este a dui Duca, nu a domniei, le cere s5. Và hräniti inbälti carile vor hi domnesti" 127.

Obiceiul de a aseza slujitori pe terenuri proprietate dom-neascA s-a pästrat si in secolul al XVIII-lea, cind paza margineiIn Moldova, in judetele expuse jafurilor tätäresti, se ficeauuneori de cätre slujitori asezati in selisti, considerate proprietatedomneascä. Astfel, la 18 aprilie 1727, Grigore al II-lea Ghicadä carte lui Cirus pitar sä aducá oameni sträini din Tara Le-seascá, din Turcia sau chiar moldoveni insträinati, aseze in

- 1" Doc. din 8 iunie 1658 (L. T. Boga, Documente basarabene, XI,p. 6). Pe dosul actului respectiv se serie: seli§tea preotilor sá fie osa'bi deceia ce slid cálara,cii §i adicä se face deosebire intre ptroprietateadomneaseä pe care erau asezati eälärasii i darobantii i pä.'mintul aflat Instäpinirea preotilor. Vezi si doc. din 9 august 1652, prin care se porun-ceste tutor cälärasi s dea dijmä de pe selistea Sänäcäu caci ciildrasii nuOda pre acel loc, c nu-i loc de Axe', adicà nu este loc domnesc pe careputeau fi asezat,i de domnie (L. T. Boga, op. cit., VII, p. 36).

'27 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. V, p. 293.

www.dacoromanica.ro


selistea Màlcuti, urmind a fi de paza marginei", sub ascultarearnarelui c4itan dc Soroca 128.

Dreptul de a folosi Omintul si alte proprietki domnesti erao forma de platà utilizatà si in alte tàri a serviciilor pecare slujitorii /e prestau statului feudal ; asa cum mercenarii pri-rneau leafà de la domnie, cum alte categorii de cunteni sau dre-gàtori màrunti aveau venituri din slujbe sau scutiri fiscale pentruserviciile prestate, slujitorii i unii comandanti ai lor primeauurcori in folosintà ocine domnesti.

Acest sistem era mai avantajos pentru domnie decit d'a'ruireade ocine, deoarece nu ducea la insträinarea p5.mintului, care r5.-minea mai departe proprietate domneascà. In plus, cei carefoloseau se aflau intr-o mai mare dependentà de domnulcare le putea retrage dreptul de a se folosi de aceste p6minturicind slujba 'or inceta sau cind domnul vroia sà dea o alfai utili-zare terenurilor respective.

In Tara Romineasei si Moldova, sistemul acesta de asezarea slujitorilor pe ocine domnesti nu a luat o amploare prea mare

ca in Imperiul bizantin 129, Imperiul otoman13° Rusia 131,de pila aceasta datorità faptului cà, intrucit procesul de cen-

'2s G. Ghib5.nesru. Surete, XI, p. 61.129 Dei slujitoi ii slut apropiati ca origine de vechii stratioti bizan-

tini tkani înzestrati cu pam'int, av1nd drept de mostenire, insä, Inschimbul oblig-atiei de slujbä militará dreptul lor de folosintá a pi-mintului este asem5nAtor cu pronoia de mai drziu, posesiunea pämIntuluicu titlu conditionat ; pronoiarii erau insä proprietari feudali, care veneaula räzboi cu cetele lor (vezi despre acestea G. Ostrogarsky, Pour l'histoirede la feodalité byzantine, Bruxelles, 1954, p. 11-16 si cap. IIXII siidem, Histoire de l'état byzantine, Paris, 1956, p. 125-127 si 392-393).

1" Belin Alphonse, Du régime des fiefs militaires dans l'Islamism etprincipalement et Turquie (Journal Asiatique", s. VI, anul XV, 1870,p. 187-301).

131 Despre acemta vezi mai recent A. A. Zimin, Din istoriculde pf'iniint de tip pomostie" in Rusia veche (Analele rom. soy.", istorie,1960, nr. 2, p. 39-55). Vezi si B. Grecov, op. cit., p. 902-903 si 599-605.

www.dacoromanica.ro

89 SLUJITORII UZUFRUCTUARI AI OCINILOR DOMNEST/

tralizare a statului feudal nu a fost desavirsit, domnia nu dispu-nea de posibilitatea de a-si forma o armata numeroasa, care s'äo faca independenta fata de puterea marii boierimi, si nici deproprietati prea intinse, unde ar fi putut face asemenea colonizari.

Trebuie sa aratarn ea, in secolele XVIXVII, domeniuldomnesc fusese mult ingustat prin daruirea de sate si ocini ma-rilor boieri si minastirilor, care erau totdeauna cei favorizati dedomnie. In afara de aceasta, domeniul domnesc era intr-o con-tinua fluctuatie : in stapinirea domnului intrau ocinile pierdutepentru hiclenie", care nu ramineau insa de obicei in proprietateasa decit putina vreme, fiind restituite rudelor celui vinovat saudate altor boieri sau slujitori credinciosi ai domnului. Se intimplachiar ca, dupa ce unele din aceste proprietati erau daruite unorboieri sau slujitori, domnul sà revina asupra daniei sale sau aunui predecesor al sau si s'a restituie proprietatea respectiva fa-miliei sau chiar celui caruia i-o confiscase.

Pe de alta parte, in stapinirea domneasca intrau satele pustii,ramase fara stapin, parasite de birnici, despre care Matei Basarabspune ea, deoarece nu stilt de nici un folos domnii sa tarai",domnul poate milui cu ele pe cine vrea 132. Cum si proprietariiacestor sate isi primeau uneori inapoi mosiile, ca si in cazul celorconfiscate pentru hiclenie, nici aceste mosii nu ramineau in sta-pinirea domniei prea multa vreme. Aceasta ar fi una din expli-catiile pentru care slujitorii asezati pe o ocina aflata intr-o vremeIn stipinirea domniei ajung pe pamintul unor proprietari par-ticulari.

Cum proprietatile din orase au ramas mai mult timp in sta-pinirea domniei, aici au rezistat mai multa vreme slujitorii,amintiti in documente la Ploiesti, Rosiorii de Vede, Gher-ghita etc.

Trebuie sa mentionam, de asemenea, ea intrucit domeniuldomnesc a luat o dezvoltare mai mare in vremea domniilor lui

132 Doc. din 24 mai 1646 (Acad. R. S. România, XXX/3).

www.dacoromanica.ro

90 SLUJITOR1 I EVOLUTIA LOB.

Mihai Viteazul i Matei Basarab 133 - cind Tara Româneaseä aavut si o oaste mai numeroasä atunci s-au ficut cele mai-multe asezäri de slujitori pe ocini domnesti.

Dupä cum s-a väzut din cele expuse mai sus, unii domni aurevocat ei inii dreptul de folosintä al slujitorilor asupra ocini-lor domnesti, däruindu-le unor mari stäpini feudali, i släbind,In felul acesta, organizatia slujitoreascä, menitä sà sprijineintäreascä puterea centralä.

In plus, de la mijlocul secalului al XVI-lea, cele douà stateromâne0i fiind sub dominatie otomanä, nu mai aveau nevoiede o oaste prea numeroasä functia de apärare a lor fiind tre-cutä in mare parte pe seama Imperiului otoman iar turcii nicinu ingäduiau tinerea unei asemenea armate 134.

IV. Inscrierea táranilor aserviti la slujitoripentru a sapa de =mink

O problemä legatà de evolutia curtenilor i slujitorilorindeosebi a acestora din urmä si de atitudinea domniei fatä

de aceste categorii este aceea a Inscrierii Regale" In rIndurilelor a täranilar aserviti.

In rindurile slujitorilor ci curtenilor nu erau primiti cleatoamenii liberi135. Faptul acesta rezultà in chip limpede din celespuse de Dimitrie Cantemir, care aratá cà numai acestia puteaufi primiti in ceata" cälärasilor, curtenilor sau aprozilor, 136 ca

133 Vezi L Donat, Satele lui Mihai Viteazul, in Studii i mat, de istoriemedie, IV, p. 465-506. Pentru Matei Basarab vezi indeosebi doc, din fe-bruarie 1657, in care se afixm cä Matei voda a cotropit multe sate cusilnicie si fära dreptate" (Acad. R. S. Romania, Suluri 5).

134 Vezi Istoria Romciniei, II, p. 73-795.133 Cf. si R. Rosetti, Pammntul, sàtenii §i saipinii, p. 267 ; A. D. Xe-

nopol, Istoria romailor, IV, p. 151-152 ; I. C. Filitti, Proprietarii solului...,p. 146 si Clasele sociale..., p. 6: despre inscrierea prin fraude a rumanilorla calarasi vezi si N. Iorga, Scurtii privire a obiceiului neamului romii-nesc, p. 15.

186 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 121.

www.dacoromanica.ro

91 INSCRIEREA TARANILOR DEPENDENTI LA SLUJITORI

si din numeroasele porunci ale lui Matei Basarab in timpulcáruia intilnim cele mai multe incercäri de inscriere ilegalä" laslujitori in care se precizeazá cu toatá hotärirea cä domnul nuprimeste oamenii dependenti in rindul acestora. Ci domniimel(e) nu-m(i) trebuiesou slujitor(i) umânii boiarilor i bir-nicii" 137 ; domnii mel(e) nu-m(i) trebuiescu rumânii mingstririicälärasi sau därábanti" 139 ; nu-m(i) trebuiescu rumânii sf(i)nteiminästini slujitoni" 139 sau ea' nu scriu donmia mea aláras(i)rumanii boieresti sau ai mädästirii" 140 sint citeva din dispozitiilecu caracter general privitoare la interzicerea pnimirii rumánilorintre slujitori, dispozitii care se repetä adesea uneori in aceeasiformá in hrisoavele rämase de la Matei Basarab.

Este de la sine inteles c dommA exponent al clasei ex-ploatatoare sit apárkor al intereselor generale ale acesteia nuputea fi de acord ca cei exploatati sà" fie inscrisi in rindul slu-jitorilor domniei si, mai ales, sä. .primeascá arme 141, pe care leputeau folosi apoi impotriva stápinilor lor. 142

Dacä din cele aritate mai sus rezultä cä rumânii nu erauacceptati, In pnincipiu, intre slujitori, in anumite imprejuräsigrele pentru domnie i pentru tarsi, domnii erau siliti sä primeasc5intre slujitori i curteni chiar i tárani dependenti.

Astfel, in timpul domniei luti Mihai Viteazul, chid Tara Ro-mâneascg a avut de suportat cel mai mare efort de luptä dinistoria ei, ceea ce a fácut necesará i reorganizarea armatei, satulMälinesti al lui Gheorghe comis fusese pus de stäpinul &Audesigur dupi o prealabilä intelegere cu domnul ca sat de

137 Doc. din 27 noiembrie 1632 (Acad. R. S. Romania, CCCXCIX134).138 Doc. din aceeasi data (loc. cit., CCCX/22).138 Doc. din 26 martie 1633 (loc. cit., CCCX/23).140 Doc. din 2 aprilie 1641 (Arh. St Buc., ep. Rimnic, CXIX/7).141 Fapt remarcat inaintea noastra de generalul Radu Rosetti, care

spune clasa conducatoare", avind interese opuse marei mase a popu-latiei, nu dorea inaltarea acesteia i nu vedea cu ochi buni Inarmarea ei*(Istoria artei militare a romdnilor, Buc., 1947, p. 300).

142 De aceea, clnd porunceste sa. se restituie cutarei minastiri sau boierrumanii inscrisi la cä1ärai sau dorobanti, domnul nu uitä s'A ordone co-mandantilar locali sä ja armele rumanilor care au fost slujitori (Acad.R. S. Romania, CCCXCIX/34).

www.dacoromanica.ro

92 SLUJITORII $1 EVOLUTIA LOB.

rosii, s fie de slujba domneasca si a tarii", slujind pina, in1603 143. Avind in vedere marea necesitate de oameni pentruoaste, este foarte probabil ca, in vremea domniei lui Mihai Vi-teazul, oamenii aserviti s'a fi fost primiti i ei intre slujitori.Intr-un document din 3 decembrie 1623, se spune ca un turnandin Vilcana era dorobantu slujitoriu de in zilele lui Mihaivoevod" 144, iar la inceputul secalului al XVII-lea gasim incaslujitori in unele sate de rumâni vindute in timpul domniei luiMihai Viteazul, de pilca la Birca-Dolj, Studinita Roma-nati etc.

La inceputul domniei lui Matei Basarab, in anul 1632, chiaracest domn, cunoscut pentru strásnicia cu care apara intereselestapinilor feudali, primeste uneori intre slujitoni si pe rumáni.Astfel, in primavara ,anului 1632, cind aga Matei din Brincovenise afla la Abaza pasa, luptind pentru obtinerea tranului, veciniidin satul Jigoreni Vlasca, fugiti peste Dudare, se inscriseseracalarasi i dorobanti sub steagul Mirzacului", venisera apoi cudomnul in tara si participasera, desigur, la luptele acestuia impo-triva lui Radu Ilias. La rugamintea luii popa Ignatie (devenit apoiepiscop si mitropolit al T'axil Românesti) si a lui Mirzacul, dom-nul daduse voie rumanilor sà se rascumpere din vecinie de laproprietar (urmind sà ramina mai departe slujitori). Neavind banide ajuns pentru rascumparare, rumanii-slujitori s-au risipit,spargind" birul si mierea imparateasca. In aceste imprejurari,domnul cunoscut pentru severitatea sa in astfel de cazuriIi recià vecini vechiului proprietar. 145

Un caz asemadator este cel al locuitorilor satului Parapani,care, la 27 noiembrie 1632, nu voiau sa asculte de egumenul mi-

143 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 90.Mentionez c acesta este singurul caz cunoscut in documente despre

un sat de rosii. ln evidentele ce am intocmit pentru curtenii din Tara Ro-mcineascii, i-am gtisit pe acestia amintiti in peste 400 de localitati, din caremnsä nici una nu era locuitä in intregime numai de rosii sau curteni ; infiecare sat existau doar citiva asemenea rosii, de obicei cei mai bogatilocuitori din sat.

144 Doc. cu priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 358.143 Doc. din 17 noiembrie si 29 decembrie 1633 (Studii", XII, 1959,

nr. 3, p. 157 si Arh. St. Buc., A. N., CXVI/29).

www.dacoromanica.ro


nastirii Radu Voda, aratind cà Ant calarasi i dorobanti i invo-cind faptul ca au luptat impotriva tatarilor (desigur in calitate deslujitori, deoarece taranii aserviti nu mai erau chemati la oasteIn aceasta vreme). Motivind ca de-at(i) statut impotriva vräj-masilor, pentru casel(e) vaastre ati statut, ca sà nu va robeascatatarai feciorii", donmul ii scoate din catastif (fusesera deci tre-cuti intre slujitori, probabil inainte de lupta din toamnaanului 1632) si Ii dà iar" rumani mînàstirii, poruncindu-leasculte. 146

La inceputul domniei, cind pentru a-si cuceri i conso-lida tronul avea nevoie de sprijinul unei armate pe care nuavusese cind formeze, Matei Basarab primeste deci intreslujitori i rumâni. Dupa ce a reusit sa-si consolideze domniaIn urma luptei din octombrie 1632, la care participasera i ru-mâni-slujitori domnul isi schimba. atitudinea : scoate dincatastif rumanii inscrisi la slujitori, anulind aceasta inscriere,porunceste comandantilor sà ja armele de la vecinii slujitori147,declara categoric ca nu-i trebuiesc rumâni slujitori i poruncestecapitanilor si iuzbasilor sà nu mai inscrie rumani in aceatagma 148 Tot de la el au ramas si cele mai multe porunci derestituire a slujitorilor rumani catre proprietari 149 (aceasta dato-rita, desigur, i faptului ea in vremea domniei sale se fac celemai multe asemenea inscrieri). In unele cazuri, chiar chid proprie-tarul era de acord cu rascumpararea rumânilor aflati in ceteleslujitoresti sau de curteni, domnul se opune rascumparariidà iar rumâni. Rareori Matei Basarab îi da consimtamintul ca¡äranii dependenti inscrisi la slujitori sà ramina in slujba,

1" Acad. R. S. Romania, CCCX/,22 ; porunca de ascultare se repetäla 26 martie 1633 (loc. cit., CCCX/23).

147 Porunca din 27 noiembrie 1632 pentru rumanii lui Bunea logorát,Inscrisi la dorobanti 4i cälära0 (Acad. R. S. Romania, CCCXCIX/34).

148 Ibidem.149 Doc. din 27 noiembrie 1632, citat In nota anterioar6 ; 26 martie

1633 (Acad. R. S. Romania, CCCX/23) ; 2 aprilie 1641 (Arh. St. Buc., ep.Rimnic, CXIX/7) ; 31 martie 1646 (loc. cit., m-rea Tismana, LXXXVII/13) etc.

www.dacoromanica.ro


aceasta numai Cu voia stäpinilor lar 150, fatä de care trebuiau sä-siindeplineascä mai departe obligatiile de rumâni.

Cu totul alta este pozitia lui Mihai Radu sau Mihneaal 111-lea, care urmärind sä ducä lupta de eliberare a täriifatà de refuzul boierilor de a lupta, sub pretext 6. sabia im-päratului e lungä" elibereafá satele de rumâni, färä voia pro-prietarilor, inscrie in cetele slujitoresti151, reorganizeazàoNstea, mai ales de dorobanti, ì aratä, referindu-se la slujitori,cä are cu cine lupta impotriva turcilor 152 Probabil cá inscriereala slujitori in timpul domniei lui Mihai Radu necesarä sipentru a completa efectivele mult reduse in urma räscoaleidin 1655 va fi cuprins un numär mare de oameni, de vremece se spune cä domnul rascumpiirat-au multe sate boieresti siale sfintelor minastiri" 153. De aceea, cronicarul favorabil boie-rimii caracterizeazä pe Mihai Radu ca pe un domn dui:4 inema"dorobantilor. 151

Domnii de dupä Matei Basarab sint in general mai ingsä-duitori cu prtimirea rumânilor la slujitori. Este, de altf el, i epocade dupä räscoala din 1655, de decädere a organizatillor slujito-resti, in care Ant primiti si rumâni. De la domnii de dupä MateiBasarab nici nu au mai rärnas porunci de genul celor citatedin vremea acestuia, pentru interzicerea primirii rumânilor la

155 La 11 mai 1647, domnul poirunceste sa rarnina intre dorobantii dela Timna numai acei rumani ai minästirii Topolnita carora le ingaduiaegumenul (Acad. R. S. Romania, CXXX/96).

351 Vezi in special doc. din 10 iunie 1679, in care se afirmal cà domnula slobozit satele de rumani, insariindu-i la slujba : unii paharnicei, altiila alte lxresle, care unde au poftit" (Acad. R. S. Romania, CDLXXXVI/6si N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 306) ; vezi si doc. din 8 aprilie 1662 incare se aratà ca., in vremea domniei lui Mihnea al III-lea, fostu-s-au sculato sama din rumâni (din satul Ciocanesti N.S.) de s-au fost scris doro-banti" (Arh. St. Buc., ms. 857, f. 33o-34), ca si pe ce! din 2 iulie 1672,In care se spune cà locuitorii satului lzbiceni, rascumparati din rumanie dela Eustratie Leurdeanu postelnicul in timpui domniei lui Mihnea al III-lea,au fost inscrisi de domn la slujba ca sd nu-i mai apuce nimeni, in urrnd,rumdnie" (Muzeul de istorie Buc., nr. 27239).

152 Istoria Thrii Rorndnefti, ed. cit., p. 138.153 Doc. din 9 mai 1663 (Muzeul de tistorie Buc., nr. 30525).1" Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 119.

www.dacoromanica.ro

95 INSCRIEREA TARANILOR DEPENDENTI LA SLUJITOR1

slujitori. Din anii 1672-1674 existä chiar documente care aratàcà domnia primea i rumâni intre slujitori si Ii scutea, pe timpuIduratei slujbei, de obligatiile fatä de stäpinii lor. In deceniileVIIVIII ale secolului intilnim, de asemenea, multe cazuri incare vecinilor slujitari Ji se dä voie a se räscumpene din rumânieratit domnul cit i stäpinii lor fiind de acord cu aceasta 155. (Este,de altf el, vremea cind °stile Tärii Românesti au fost obligate säinsoteasa pe turci in campaniile lor i cind domnul avea dadnevoie de slujitori pentru a-i trimite la oaste.)

De la inceputul secolului al XVIII-lea insä mai ales dintimpul domniei lui Constantin BrIncoveanu au amas din nounumeroase porunci ale domnului de restituire a rumänilor inscrisila slujitori, ceea ce dovedeste cá i in aceastä perioadà de fiscali-tate excesivä. ca i in timpul domniei lui Matei Basarabnumärul lar era destul de mare si cá ei erau inapoiati stäpinilorfeudali, la cerere.

De regulä, atunci ,cind proprietarii de rumâni arätau cä, v e-cinii lor fugiti se aflau pnintre slujitori, unde se inscriseserä färä.voia lor, domnul solidar cu interesele stäpinilor feudaliclädea poruna de restituire156 sau de aminere in slujibá numaia acelora arara stäpinii lor le ingäduiau aceasta. 157

Primirea rumänilor la slujitori depindea apoi si de atitu-dinea comandantilor locali, care aceau inscrierile. Avind In ve-dere faptul cá veniturile lor se märeau proportional cu cresterea.efectivelor din subordine, acestia primeau intre slujitoni i ru-mâni. De aceea Matei Basarab porunceste in repetate rinduricomandantilor de slujitori sä nu mai inscrie rumani la alärasisau dorobanti. Crez domnia mea, v-am dat de citeva ori invi-täturä rumâni boierest(i) i bernici sá nu-i scriit(i) nici la a-

155 Doc. din : 29 martie 1668, 21 iunie 1667, 25 aprilie 1667 etc.(Arh. St. Buc., m-rea Radu Vod, XLVI/12 si 13, ms. 357, f. 88).

156 Doc. din 27 noiembrie 1632, 20 martie 1633 etc. (Acad. R. S. Ro-CCCXCIX/34, CCCXJ22 si 23). Cf. si R. Rosetti, Pámîntul, satenif

stilpinii, p. 267, unde se spune : ,,actele ne arati multe cazuri de veciniintrati in mreuna din acele hresle i dep5rtati dintr-insa in urma jalbei stä-pinitorilor".

/57 Doc. din 11 mai 1647 (Acad. R. S. România, CXXX/96).

www.dacoromanica.ro


läras(i) nici la däräbant(i)", spune Matei Basarab intr-o po-runcA adresatä cäpitanilor si iuzbasilor, la 27 noiembrie 1632 154.

In unek cazuri, comandantii de slujitori nici nu aveau posi-bilitatea sà stie dacà cei inscrisi erau oameni liberi sau vecini.Alteori, prin inscrierea la slujitori a unor rumâni fugiti, acestiafäceau unele hatiruri familiale. De pildä, intr-un document mol-dovean din 31 mai 1659, se aratä cà un vecin din Docolina, fugitdin sat, se inscrisese cäläras la socrul säu, care stia desigurcel inscris era rumân 159.

Indiferent insà de atitudinea domniei, a stäpinilor rumáni-lor slujitori sau de aceea a comandantilor locali, inscrierea rumâ-nilor la slujitori sau mai putin la curteni, cate gorii privi-legiate, era o cale prin care oamenii de pendenti incercauscape, definitiv sau tenzporar, de runzeinie.

In numeroase documente din secolul al XVII-lea, printrerumánii aflati de mai multä vreme in stäpinirea unor boieri sautninastiri din Tara Románeascä sint mentionati dorobanti160,cälärasi 1Cl, chiar rosii si purfitori de titluri de dregätorirunti 162, precum i lefegii 163, care fie se aflau incà in slujbä.cu sau färà voia stäpinilor fie fäcuserà parte din acestebreak si deveniserä vecini. Este posibil ca unii dintre acestiasà fi fost slujitori sau curteni ca oameni liberi i sä fi fast silitisä, se vindä. apoi Tumâni, pästrindu-si titlul de slujitor sau rosu,desi incetaserà sä mai apartinä breslelor respective.

Rumânii se puteau inscrie uneori la slujitori cu voialor. Astfel, la 28 aprilie 1632, rumánul Bratoslav din Izvo-

159 Acad. R. S. Romania, CCCXCIX/34 ; cf. i porunca data lui Paulcapitan de Strehaia mai mult sa nu scrie rumanii minastirii (Strehaia)laras<i)". (Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVII/13).

159 N. Iorga, Studii doc., V, p. 33.16° Vezi doc. din 16 ianuarie 1617. 11 mai 1647 etc. (Muzeul de istorie

Buc., nr. 26 878 si Acad. R. S. Romania, CXXX/86).161 Vezi doc. din : 20 octombrie 1634, 13 aprilie 1637, 3 iulie 1652 etc.

(Acad. R. S. Romania, CLVI/5, Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVIII/7,Muzeul de istorie Buc. nr. 27 420).

162 Doc. din : 27 mai 1643, 30 iunie 1647, 7 iunie 1663 etc-. (Acad.R. S. Romania, CD/244, Arh. St. Buc., ep. Arges, 11/29, m-rea Cozia,XLVII/38).

163 Doc. din 9 aprilie 1676 (Arh. St. Bu,c., ms. 721, f. 842).

www.dacoromanica.ro


rani Ilfov, al minästirii Snagov, care se inscrisese claras cuani in urmä, este restituit minästirii pe motiv cä. egumenul ,nuse-au suferit sä fie rumânii minästirii cälärasi" 164, iar la 11 mai1644, Matei Basarab dà dreptul mirastirii Topolnita sä-siopt rumâni care se inscriseserä däräbanti la Timna, urmindräminä in slujbä numai cei pe care ii lasä egumenul "5. Domnultinea deci seama de dorinta i interesele praprietarilor de rumânisi nu oprea intre slujitori decit vecinii invoiti de stäpinii lot%

Daci nu se räscumpärau din ruminie, vecinii inscrisi lacälärasi sau dorohanti, cu voia stäpinilor, pästrau fatä de acestiarelatiile de dependentä. In porunca- citatä i anal sus, din 11 mai1644, Matei Basarab precizeazä cä vecinii care rämineau laslujbä cu voia egumenului trebuiau sä. lucreze ca niste rumâni"sau sà dea gäleata, iar la 2 octombrie 1668, domnul paruncesterumanilor din Cernäte.sti, sat al minästirii Glavocioc, care, pemotiv cä stilt roii, pähärnicei sau spätärei, nu vroiau sä ascultede egumen, ca, chiar dacä slut slujitori in aceste bresle, de vremece slut vecini ai indeplineascä obligatiile fatäde aceasta 166.

In unele cazuri, rumânii inscrisi la slujitori, voia stäpini-lor care pästrau fatà de acestia relatiile de dependentäindeplineau, in cadrul acestor relatii, servicii asemänätoare cucele !acute domniei. Astfel, la 13 aprilie 1637, Matei Basarabporunceste rumânilor care sintu pre locul sventei minästiri(Tismana) de säcl, anume Bostil cu eálárasii" sä ja, in numele

vama de peste de la balta Bistret sä (venitul) denoile särbest(i) care se-au ernat pe locul minästirii" si sä, p5.-zeasei gärla i gardurile i hotaru cáit tine pa.rtea rninästirii" 167.

In cazul In care rumânii reuseau sä se inscrie la slujbä,profitind de situatia lor privilegiatä, nu mai respectau, de obicei,

164 Acad. R. S. Romania, XX/107.166 Loc. cit., CXXX./96.166 Arh. St. Buc., in-rea Glavacioc, XXXIV/42.161 Loc. cit., in-rea Tismana, LXXXVIII/7. Mentionam ci, la 18 sep-

tembfrie 1531, chid nu existau hick' slujitorii, balta Bistretul era pazita desatui de la Vadul Bistretului, ai carui locuitori erau scutiti de dari nu-mai s pazeasca [la balta minastirii" (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI,vol. II, p. 101).

www.dacoromanica.ro

98 SLUJITORII SI EVOLUTIA LOB.

obligatiile vechi fat5. de se5pini, fiind necesar5 interventia ener-gicà a domniei. Din aceste motive, in unele cazuri, in a douajum5tate a secolului al XVII-lea, proprietarii le adeau voie s'Ase r5scumpere din rumanie, v5zind c5 nu au nici un folos depe urma lor". 168

Scutirea de obligatiile fatà de stApinii feudali a rumânilofinscrisi la slujitori pe timpul duratei slujbei este confirmatà deunele documente din anii 1672 si 1674 perioad5 in care sintprimiti in rindurile slujitorilor si rum5.ni. Astfel, ila 4 iulie 1672,chid se int5reste min5stirii Tismana jumiitate din satul Rogova

Mehedinti, domnul arat5 cà r5min liberi de rumanie treioameni din sat carii sintu la slujbà si sintu scris(i) si in ca-tastih in vistiiria d(o)mnii mel(e)". Acestia unman s5 redevin5vecini cind s-ar lipsi de slujb5" 168. La 29 iunie 1674, se dà voieepiscopiei Strehaia s5-si ja in st5pinire rumanii din satele Brez-nita de Jos si de Sus, Albulesti, Coscodia si Busul, care au fostla siujb5, scrisi in visterie, si acum s-au lipsit de la slujb51 si nuse af1à numele lor scris in visterie". Acestia umblau printre pi-c5turi, ins51ind si domnia si. episcopiia" 170, adicá incetaserà dea face slujbà domniei, dar nu-si reluaser5 nici obligatiile derumâni, de care fuseserà scutiti doar cit timp au fost slujitori.

Din documentele citate rezultà c5, rumânii slujitori isi p5,s-trau uneori obligatiile fat5, de st5.pin, iar alteori erau scutiti deacestea. Dac5. la 2 octombrie 1668 se porunceste rumânilor

slujitori din satul Cern5testi, al min5.'stirii Glavacioc, ca, devreme ce sinteti rumâni..., 6á ascultat(i) de toate ce vor fitrebele si lucrurile sfintei min5stiri" r5minind totusi mai de-parte slujitori ai domniei , la 1 iulie 1672 rumânii din RogovaMehedinti ai min5stirii Tistmana gut scutiti de toate obligatiilec5tre min5stire pe timpul duratei slujbei fat5 de domnie. Deoa-rece in perioada scurt5 dintre 1668 si 1672 nu se produseserlschimb5ri importante in situatia slujitorilor, este posibil ca scu-tirea de aceste obligatii sá se fi acordat numai acelor categorii

168 Doc. din 29 martie 1668 si 25 aprilie 1667 (Arh. St. Buc., m-reaRadu vodà, XLVI/12 si ms. 357, f. 88).

168 Loc. cit., m-red 'Fismana, LII/8.170 Loc. cit., ms. 714, f. 932.

www.dacoromanica.ro


de slujitori care indeplineau pentru domnie atributii ce nu lemai dideau rägaz si faci si rnunci pentru stipinii feudoli (depildi, erau trimisi la oaste impreuni cu armatele otomane, dinporunca Portii, asa cum vom arä.ta in paragraful privind atribu-tiile militare).

Faptul cá unii dintre rumini preferau si fie in slujba dom-niei, in loc si-si indeplineasci obligatiile fati de stipinii feudali,aratá ci aceste obligatii erau de_stul de mari pentru a-i deter-nina si se inscrie la slujitori. Asa se explici, de altf el, de ce seinsoriau ruminii la slujitori sau curteni : ca sa scape de rumd-nie 171. Acest lucru reiese ciar din actele prin care domnul aritacä nu era de acard cu primirea rumanilor la slujitori ca inoazul unui rumin al ministirii Snagov, care au lost umblat cztinsalaciuni sa scaPe de rumdnie Cu calaräsiia" 172 - sau duddomnul nu isi didea consimtimintul la riscumpärarea oferitáde veoinii-slujitori proprietarului, ca in oazul a trei rumâni aiministirii Arges, inscrisi la rosii ca sa scape de rumeinie" 173,toti patru fiind redati rumâni stipinilor lor.

In multe cazuri insi mai ales in deceniile VI si VIIale secolului al XVII-lea proprietarii care isi aflau rumâniiprintre slujitoTi ii läsau s'ä se riscumpere, aritind ci nu au niciun folos de pe urma lor 174, sau ci sint in slujba domniei si,deci, trebuie sá fie oameni liberi 175.

171 Cf. si A. D. Xenopol, Istoria romdnilor, vol. IV, ed. a III-ap. 151-152, care citeazä citeva cazuri In care oamenii aserviti, pentru ascäpa de rumânie, cäutau sä fie luati la ostire".

172 Doc. din 28 aprilie 1632 (Acad. R. S. Romania, XX/107). Vezi siun document färä datä, in care se spune cä rumânii din Broscari s-auinscris la slujb5 ca s(à) scap(e) de rumeinie" (Epitr. bis. Sf. Treime

Craiova, XXIV/79).173 Doc. din 16 mai 1646 (Arh. St. Buc., ep. Arges, XIII/5).174 Doc. citate si mai sus, din .. 8 ianuarie 1654, 17 itinie 1663, 25

aprilie si 21 iunie 1667 (idem, Copii, VII/2540, m-rea Cozia, XLVII/38,ms. 357, f. 88, m-rea Radu vodä, XLVI/13) etc.

172 In zapisul de räscumpärare dat la 17 iunie 1663 de Radu Nästurel,spätarul lui Stanislav, rumanului sad din Nenciulesti Teleorman si altora,inscrisi la postelnicei incä din timpul domniei lui Constantin $erban, searatä cä acesta ii lasä sä se räscumpere deoarece una Ord la slujbä, altasi pintru pomanä" (loc. cit., m-rea Cozia, XLVII/38).

www.dacoromanica.ro


Rumanii se inscriau la slujitori färä. stirea ì voia stäpi-nilor. De obicei, inscrierea era precedatä de fuga din sat -'713se ficea in altä localitate 177, unde cei fugiti nefiind cu-noscuti se dädeau drept oameni liberi. Cum la cälärasidorobanti puteau fi primiti toti oamenii liberi, indiferent desituatia lor materialä, cele mai multe inscrieri ale rumânilor fu-giti se fac in aceste cete slujitoresti. Cind reveneau in satele deunde fugiserä, rumanii erau deja slujitori. Räscumpärarea oferitäde ei stäpinilor era plata consimtämintului acestora ca ei sä rä-minä intre slujitori. In obtinerea räscumpärärii, ei ficeau insá cazde situatia de slujitori, incompatibilà. cu aceea de om aservit.

In Moldava se intilnesc, de -asemenea, numeroase cazuri deinscriere ilegalä" la slujitori. In documentele moldovene dinsecolul al XVII-lea nu am gäsit, ca in cele muntene, .cazuricare domnul sä fie de .acord cu primirea rumânilor, la slujitori,precum nu am gäsit nioi documente din care sä rezulte cà oame-nii aserviti îi puteau cäpäta libertatea prin invocarea situatieide slujitor sau curtean, asa cum afirmä Dimitrie Cantemir 178.

In schimb, ca i in Tara Româneascä, numerase documentearatá cä domnul, la plingerea proprietarilor feudali, restituiaacestara vecinii inscrisi la slujitori (indeosebi la cälärasi) pen-tru a scäpa de rumânie, aceasta chiar in perioada in care, InTara Româneascä, domnia primea uneori intre slujitori i rumâni,

176 Aqa se explica faptul ca, in numeroasele porunci de cautareaducere la urma a rumânillor fugiti, ramase din secolul al XVII-lea §i dela inceputul celui unnitor, se arata cà ace§tia puteau fi luati §i daca eransupu§i pe lingi slujitori". Vezi doc. din : 12 martie 1648, dat m-rii Raduvodà (Arh. St. Buc., ms. 256, f. 603) ; 23 octombrie 1697, pentru m-reaArge§ (loc cit., ep. Arge§, LXIX/68) ; S aprilie 1701, dat m-rii Tismana(Doc. priv. rel, agrare, p. 189) ; 15 februarie 1702 (ibidem, p. 190) ; 18ianuazie 1710 (ibident. p. 235) ; noiemhrie 1715 (ibidem, p. 279) ; 27 aprilie1716 (ibidem, p. 282) etc.

177 Inainte de 31 rnartie 1646, ni§te rumani ai minastirai Tismana dinPlo§tina se inscrisesera calara§i la Strehaia (Arh. St. Buc., m-rea Tismana,LXXXVII/13) ; la 27 noiembrie 1632, se porunce§te tuturor iuzba§ilor §icapitanilor din tarä sä restituie lui Bunea logofat trumanii acestuia insori§ila slujitori (Acad. R. S. Romania, CCCXCIX/34).

178 D. Cantemir, Descriptio Moldrruiae, ed. cit., p. 121.

www.dacoromanica.ro

101 INSCRIEREA TARANILOR DEPENDENTI LA -SLUJITORI

asa cum s-a aritat mai sus. Astfel, la 16 noiembrie 1653, Gheorghe$tefan d. clreptul mînastirir Nicorita care vecini vor fi fugitdin sat (este vorba de satul N5.värniti) i sà vor fi scris la 6.16-räsie, fie (la) ce stiag îi va afla, sà aibà a-i lua de grumazi si

duc'A in sat, ori la ce breas1á vor fi scrisi, ori curteni, saupsahsárnicei" 179; la 31 mai 1659, se araa c'a" Vasile din Doco-lina, vecin al lui Nicolae Buhus fost clucer, fugise din sat sise scrisese 6.15.ras la socrul s'au, Constantin Tiganul ; intarcin-du-se In sat, arata ca nu mai este vecin. Dupà ce 11 caua Incatastiful de cäarasi si nu-1 giseste (rumanul fusese primit caslujitor de socrul säu, comandant de csárarasi, care insä nu-1putuse trece in evidenta vistierei), domnul d'á voie sapinuluisà la ,de grumazi" pe rumânul care imb1á. ara de isprav5.,fugind de la vecinkate" 180. $i in numeroase alte parunci se aratàcsi domnii Moldovei nu primeau rumâni printre slujitori, iarIi aflau inscrisi ti restituiau sapinilor, la cererea acestora 181.

In afarà de numeroasele porunci de restituire a rumanilorinscrisi la c5.15.rasi, alte asemenea documente moldovene arat5.&à vecinii incercau sà se inscrie si în alte oategorii privilegiate,unde primirea lor era, de asemenea, interzis5.. Astfel, la 1668,Gheorghe Duca trimite un aprod sà aducà inapoi la mosie pe

Arh. St. Buc., m-rea Nicarita, IV/3. Vezi si doc. din 12 martie1657 de la acela.si domn, referitor la vecinii fugiti din Bälosesti ca sä seinscrie cälarasi (Acad. R. S. Rominia, CD/127).

180 N. Iorga, Studii §i doc., V, p. 33 si G. Ghibänescu, Ispisoace,III/1, p. 106.

181 La 13 decembrie 1659, domnul parunceste lui Laz iuzbasa sa ratlädin catastif niste vecini din Popricarti ai lui Iordache vistierul sä hievecini iaräsi la doc" (deci fuseserà un timp slujitori). (G. Ghibinescu, op. cit..III/1, p. 126 si N. larga, Studii fi doc.. V, p. 33-34) ; doc. e publicat deN. Iorga si in Anciens documents du droit, I, p. 225, sub titlul Restituirede rumini inscrisi la slujitori" (soldats). La 3 iulie 1666, un rumän al luiDonici fost agä, care ca sà scapi di vicinätate, s-au fost scris si la cä-lärasi", este dat di grumazi" sä fie iar vecin, si din cilgräsia Ind. 1-auras" (L. T. Boga, op. cit., XIV, p. 17 si G. Ghibinescu, Surete, XI, p. 52-53)la 17 decembrie 1670, niste rumini din Sercani, insorisi eaTárasi la Ivänuthotnog, slut dati de grumazi" propaiietarului, sä-i dud in satul de undefugiseri. (Rev. istoricä", X, 1924, p. 120) ; vezi si doc. din 23 iunie 1702(Acad. R. S. Rominia, CXI/2).

www.dacoromanica.ro


Lazar din Bohotin, care se acuse vinator" 1827 iar la 11 mai1696, Antiah Cantemir da dreptul minastirii Hangu sa-si adunevecinii fugiti in satele boieresti, damnesti, ori scrisi la puscasi,or pentre breslasi" 183.

Ca 5i in Tara Româneasca, incencarile rumânilor de a seinscrie la curteni sint foarte rare in Moldova, inscrierea facin-du-se i aici pe criterii de avere. Rumânii care incercau sa seinscrie la curteni erau i ei restituiti proprietarilor. De pilda,la 27 august 1660, Constantin din Tirbujeni, rumânul minastiriiGolia, care se scrisese cartean cand se risipise satul, este restituitminastirii, in urma plingerii acesteia 184.

Din cele relatate mai sus rezulta ca,. in secolul al XVII-learumânii tse inscriau la slujitori

pentru a obtine scutiri fisoale din partea domniei pe tim-pul duratei slujbei ;

pentru a fi scutiti de obligatiile feudale latà de stapinicIt timp erau in slujba domniei ;

pentru a putea invoca in favoarea lor calitatea de sluji-tori si a obtine, astfel, dreptul de rascumparare din rumânie ;

pentru a scápa de rumânie, pierzindu-li-se urma printreslujitorii din alte localitati.

V. Breslele principale de slujitorievolutia lor

Spre deasebire de breslele de curteni, pentru cetele de slu-jitori nu dispunem de porunoi de insoriere individuarà in aceste°de ; aoi recrutarea se facea probabill in masa, cei inscri§i fiind

182 R. Rosetti, Cronica Bohotinului, p. 68.183 Arh. St. Ia§i, CD/20.184 A. Saya, Doc. privitoare la argul §i tinutul Orheiului, p. 111.

www.dacoromanica.ro

103 BRESLELE PRINCIPALE DE SLUJITORI

trecuti in catastif ele breslelor respective 185 Intr-un documentdin 18 decembrie 1645, se spune ea" niste locuitori din Gostav4se Inscriseserà la dorobanti, primind de 4a domnie carte adlräbäntii" 188 Nu ni s-a pästrat insà nici a asemenea carte",ca cele pentru membrii breslelor de curteni. Ca si curtenii, slu-jitorii enau trecuti nominal in catastifele vistieriei, la care docu-mentele fac deseori aluzie 187.

In cele ce urmeazà ne vom ocupa de principalele bresle deslujitori alärasii si dorobantii.

1. C'eírärafii

Constituiau corpul cel mai Insemnat al slujitorilor, apärutla sfirsitul secolului al XVI-lea, fiind ostasi cälàri, spre deose-bire de dorobanti, care erau pedestri. Cälärasii erau tärani liberi,care slujeau domniei pentru scubiri fiscale i pentru dreptul dea folosi ocinele aflate in proprietatea acesteia.

In afarà de cäläxasii colonizati pe pämint aflat in proprie-tatea domniei, in documentele veacului al XVII-lea si in celedin primele decenii ale secolului urmätor, intilnim si o altäcategorie de astfel de slujitori care foloseau pämintul unor mariboieri sau minästiri. Acesti cà1ärai erau, de asemenea, oameniliberi, care, neavind ocittä sau avind pämint putin, erau siliti

185 Vezi, de pildä, porunca din 23 octombrie.' 1767, cu care domnulMoldovei trimite un capitan tn regiunea Orhei-Lapusna sa inscrie oamenide oaste... ell mai multi" si in care se arata si procedeul ce trebuia urmatpe toti acei oameni sä aiba a-i lua in scris, cu numele, porecla lor si dela ce sat si tinut este" (Rev. istorica", XIV, 1928, p. 44.7).

186 Muzeul regional Craiova, nr. 71.187 La aprilie 1641, se spune ca sase rumani au fost scosi den

catastih de la cälarasie" (Arh. St. Buc., ep. Rimnic, CXIX/7). Vezi si doc.din 27 noiembrie 1632, 4 iulie 1672 etc. (Acad. R. S. Romania. CCCX/22

Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LII/8).

www.dacoromanica.ro


sä lucreze cu Invoiall pämint sträin, In schimbul obligatiei dedijrnä, mai tirziu si de clack fatà de stäpinul locului 188

Este posibil (documentele nu precizeazä) ca unii din acestiasà fi foist asezati de domnie pe ocine domnesti care au fost dateapoi unor mari stäpini feudali (cazul citat al satului Ivancea),slujitorii ajungind astfel 'in dependenta acestora180.

Pe lingä aceasta, este foarte probabil cà deoarec-e domnianu dispunea de proprietäti in anumite localitäti unde avea nevoicde slujitori, acestia erau siliti sä munceasd pe ocinele unorstäpini feudali, primind in schimb scutiri fiscale de la domnic.

Cum acesti slujitori obisnuiti a fi scutiti de dijmä pen-tru plminturile date lor in folosintä de domnie si profitind desituatia privilegiatà de slujbasi ai statului feudal refuzau adc-seori sä-si achite obligatiile fatä de stäpinul locului, domniaera silitä sà intervinä, amenintlnd pe acesti slujitori semeti Sitari in cap" sau porci de cline" cum le spune uneori aprigulMatei Basarab in Cu pedepse aspre. Alteori, domnul seadresa comandantilor acestor slujitori, poruncindu-le

sä-si Indeplineascà obligatiile feudale, cum Lace acelasiMatei Basarab, la 25 septembrie 1645, dud se adreseazä luiMares dpitan de cälärasi din Ploiesti. 191

Asemenea dränasi care foloseau ocine sträine intilnimIn primele deeenii ale secolului al XVIII-1ea. De existenta orafläm tot din poruncile domnesti prin care fi se ordonä sà deadijmä i sä facà clacà stäpInilor respectivi. Astfel, la 1 iunie1737, se porunceste marelui cäpitan din regiunea Foésanisileascä pe dlärasii care stäteau pe mosia minästirii Mäxineni

dea suhatul i sà facà clacà d.uPä obicei isä nu mai In-

199 Vezi doc. din : 20 iunie 1632, 25 mai 1635, 12 iunie 1646, 14 iulie1654 etc. (Arh. St. Buc., ms. 465, f. 30, m-rea Tismana, XCII/26, ep. Rim-nic, CXIX/8 si m-,rea Plumbuita, XII/11).

199 Mentionam ca. un proces similar a avut loc 5i in Transilvania, undecoloniile militare privilegiate ale haiducilor din secolul al XVII-lea au fostaservite la sfirsitul acestui secol (vezi Szendrey István, A bihari hada prea hajdúszabadsagert [Procesul haiducilor din Bihor pentru libertate], De-bretin, 1957, 63 p.

19° Acad. R. S. Romania, CLV/181 si Arh. St. Buc., ms. 256, f. 340.191 Arh. St. Buc., m-rea Glavacioc, XXXIV/29.

www.dacoromanica.ro

105 BRESLELE PIUNCIPALE DE SLUJITORI

gaduie pe viitor asemenea abuzuri din partea subalternilor sal 192Numerosi astfel de calarasi existau la Lichirestii de Vad Ia-lomita (viitorul ores Calarasi) inca din secolul al XVII-lea 193:La 25 mai 1722, 15 megiasi calarasi din aceasta localitate seobligau fata de aninastirea Coltea stapina locului pe caresedeau s.-i facä claca ca si aceia care locuiau pe mosiaDeleanului si a episcopiei de Buzau '94.

O situatie asemanatoare exista si in Moldova, unde intilnim,de asemenea, .calarasi folasind ocina straina. La 26 martie 1667,domnul Maldovei da dreptul lui popa Vasile sa ja dijma de lacalarasii si. dorobantii care foloseau ocina sa de la SInacau195,iar la 25 iunie 1669, c5.15.ra.sii si hinsarii din satul Burnarestial minastirii Golia se obligau fata de egumenul ministirii s5. deazecluiala din toate produsele, in afara de legume, mazare, Entesi gradini" de care erau scutiti196. Si aici, calara.sii manifestauaceea.si opozitie la indeplinirea abligatiilor feudale, fiind nece-sara adeseari ixtterventia damniei. Astfel, la 23 septembrie 1669,Gheorghe Duca trimite un aprod sa ia a zecea parte din produsede la calarasii din Burnaresti, care refuzau sa dea dijma minas-tirii Golia 197, iar la 3 aprilie 1733, cind proprietarul satuluiMalintenitii se punge de opozitia calarasilor la plata dijmei,domnul le parunceste ca macar cà ei sint de paza marginii",sa dea venitul mosiei, s5, nu rämina stapinul paguha.s 198.

Acad. R. S. Rominia, CXXVI/56. Vczi si porunca din 3 mai 1704,adresatä cäpitanilor de la Zimnicea si de la Scaesti (Doc. priv, rel. agrare,p. 206-207).

Vezi P. Samarian, Istoria orasului CaTeirafi, Buc., 1931, p. 26-29.1" Doc, priv. rel. agrare, p. 296-297.111 L. T. Boga, oP. cit., XI, p. 26.

A. Saya, Doc. LeiPulna, p. 111.1" Ibidem, p. 121. Vezi si porunca datä la 7 aprilie 1673 hatmanului

Nicolae Buhus sä goneasa niste alärasi din satele Holboca, Rusiani siDumbräveni ale mlnästirii Cetätuia si sä le risipeascä casele, deoarece nudädeau dijmi minästirii (Acad. R. S. Rominia, CD/135).

1" T. Bälan, Documente bucovinene, VI, p. 113. Vezi si porunca adre-sati la 8 ianuarie 1735 lui Andreias apitan de Stefänesti sä. sileaseä pecilärasii de la Lihänesti si dea dijmä minästirii RI§Ca (ATh. St. Buc.,m-rea Rica, IX11).

www.dacoromanica.ro

106 SLUJITORII $,I EVOLUTIA LOR

Tinind seama de faptul si numirul oamenilor liberi flea'pimint din rindurile cirora proveneau multi cilirasi cu-noaste o crestere deosebità in secolul al XVII-4ea, este foarteprobabil ci o mare parte dintre slujitori si nu fi avut pimint,motiv pentru care unii dintre ei au fost asezati pe ocine dom-nesti, iar altii erau siliti si* cultive piminturi striine. In afaride acestia, intilnim insi si cilirasi proprietari in diverse sateale tirii.

Cilirasii proprietari de ocine ca si cilirasii firà ()duicare foloseau pimint striin slujeau domniei pentru scutirifiscale, nu pentru pimintul dat in folosinti, cum slujeau cilàrasiicolonizati pe ocine donmesti.

In Moldova situatia este aseminitoare ; si aici intilnim, peBiagi numerosi càlirasi asezati pe ocine domnesti, si cillrasiproprietari in diferite sate. Asemenea cilirasi proprietari deocine slut amintiti mai ales in documentele din deceniile 6-8ale secolului al XVII-lea, diruindu-si ocinele unor boieri carele plitiserà dabilele cilirisesti" sau li scoseseri din dajdiaciliriseasci" "9, care era, se vede, destul de anare pentru c5.15.-rasii proprietari, de vreme ce acestia sint siliti si-si diruiasciproprietitile in schimbul raderii" de la dajdie.

Acesti cilirasi proprietari aveau o situatie in parte asemi--nitoare cu aceea a curtenilor, proprietari ca si ei, fiind maiapropiati ca stare materiali de curteni decit de ceilalti cilirasiark pimint. Asa se explici, de .altfel, faptul ci, in timpulclomniei lui Gheorghe $tefan, unii cilirasi desigur proprietaride pimint slut scosi din breasla cilirasilor si trecuti intrecurteni 2°°. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul ci. aceasti.

In La 30 martie 1652, Rentea cäläras däruieste lui Toma Cantacuzinomare vornic de tara de sus a noua parte a satului Drislivele Dorohoisi loc in Bodeasa, pentru cä li plitise niste dabile cäläräsesti" (G. Ghi-bänescu, lspisoace, III/1, p. 21 si N. Iarga, Studii fi doc., V, p. 21) ; la 14martie 1657, Strätulat si fratele säu diruiesc lui Nicolae Buhus al treilealogofät ocina lar din CiarästiTutova, pentru cà ii scosese din dajdiacäläriseascä" (Arh. St. Buc., m-rea Neamt, LXXVI/1). Vezi si doc din :7 iunie 1662, 20 februarie 1666, 4 august 1673 (Bibl,. Centralä. de Stat, I/167,Arh. St. Buc., m-rea Neamt, LXXVI/3, ms. 575, f. 73, v. 74).

200 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 264.

www.dacoromanica.ro


apropiere fusese mult usuratä. si de deaderea treptaa a curteni-lor la mijlocul secolului al XVII-lea.

Cu privire la echipamentul càlärasilor, izvoarele nu ne °fellstiri atit de dare ca in cazul dorobantilor. In Istoria TeiriiRomeine,sti, ni se relateazà c5., dupà moartea lui Matei Basarab,Constantin erban au imbräcat pre toti" dorobantii si c àl'a'ra.iicu postav bun" 201. Cum aceastá mäsurá a fost luatà in vremuritulburi, cind domnia avea interesul sá linisteaseä pe slujitoriiilsculati si sä.-i atragá de partea sa, este greu de spus dacäslujitorii numiti clläsasi primeau de regula postav pentru im-bräcäminte.

Pentru Moldova, la inceputul secolului al XVIII-1ea, dis-punem de o relatie a lui E. H. Weissmantel, potrivit cäreia cälä-rasii nu primeau haine de la domnie, ci se imbräkau cumputeau 202. Informatia sa este laSsi oarecum in contradictie cuaceea datä ceva mai tfirziu de Gheorgachi logoritul. Acestaafirmà eä, la domnii cei vechi", slujitorii primeau numaipostaj si ei isi gitia hainile" si c5. aceastá rinduiall de gätireastrailor cu cheltuiala domniei numai la vremea lui Grigorevoevod (este vorba de Grigore al II-lea Ghica) au fost". Inaceast6 vreme, primeau haine de la domnie : seimenii, vinätorii,dorobantii si toatä. slujitorimea" 203.

Despre dajdia cälära,seasca, afläm dintr-un document moldo-vean din 20 februarie 1656 cà era de 6 galbeni 204, in timp ceIn Tara Româneascä este amintit la 30 septembrie 1655 birulcälä.'rä-sesc de ughi 11" 265. Aceste biruri erau destul de mari,motiv pentru care unii dintre c5.15.rasi cautà sä fie rasi" dinslujbä iar altii fug din 0.112°6.

201 lstoria riirii Românefti, p. 119.202 Weissmantels Dagbok, p. 220 (in trad. la Inst. de istorie).203 Gheorgachi logofätul, Condica de obiceiuri, ed. D. Simonescu,

p. 297-298.204 Arh. St. Buc., m-rea Neamt, LXXVI/3.205 Idem, m-rea C5.1d6rusani, XXXV/16. In acelasi an, C. $erban afirma

ea' i-a pus pe eaTarasi la dare cu 10 zloti (A. si L. Demeny si N. Stoicescu,op. cit., p. 250).

205 Vezi doc. din 7 mai 1660, in care se arati ea' niste c5firasi fugitiin Tara Turceasee si intorsi. in tara au fost a.sezati intr-o slobozie, fiindiertati de dajdia eálirälseasei (Acad. R. S. România, LXXVII/9).

www.dacoromanica.ro

108 SLTJJITORII I EVOLUTIA LOX.

Cit priveste efectivele cardrafilor, acestea au fost destul demari in secolul al XVII-lea, atit in Tara Româneasd, cit si inMoldova.

Primele date despre efectivele lor sint din vremea domnieilui Mihai Viteazul, ciad ni se spune cà domnuil dispunea de 8000.de osteni dari, care luptau pe cheltuiala br proprie pentruscutirile fiscale pe care le aveau2O7. Este greu de stiut in madsigur dacà relatia lui Giorgio Tomassi, care ne dà aceastàse referl la eaTirasi sau la curteni, care luptau i ei 6.15si totpe cheltuiala lor, ca i 6.1grasii.

Dupà clomnia lui Mihai Viteazul, efectivele d.15.rasilor ausdzut, indeosebi clupä r'äscoalele lor din deceniile IIIII alesecolului al XVII-lea, crescind din nou in vremea domniei luiMatei Basarab, cind, de altfel, cllära.sii se aflau sub comandaunui mare c'Apitan de darasi 208, care nu mai este amintit dupitdomnia acestui voievod. Numàrul alärasilor ca i l doro-bantilor a scgzut apoi din nou dupà r5scoala din 1655, dudmulti au fast ucisi. In relatia istorid alckuità de un misionarcatolic in timpul domniei lui $erban Cantacuzino se afirm5.inainte de aceastà domnie, erau mai multi dra'rasi, dar csi, inacea vreme, numgrul lor se micsorase. Bind nu mai putini de4000 si nu mai multi de 6000 209.

In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu nu mai exis-tau dedt 10 steaguri de eaTära.,i, aldtuite din circa 350 decruci "1, sau circa 700 oameni. (In aceastä vreme existau,qi citeva steaguri de soutelnici cälàri, avind o situatie faarteasemàn'atoare cu aceea a drárasilor.) In anul 1739, numiruI

G. Tomassi, Delle guere et rivolgimenti, Venetia, 1621, P. 74.222 Dintre acesti mari cäpitani amintim pe :

Lupu Buliga Mehedinteanu, la 27 mai 1636 (Acad. R. S. Rominia,CXXIV/107)

Radu, la 6 ianuarie si 8 octombrie 1645 (Arh. St. Buc., m-reaD. Lemn, XI/4 si m-rea Hurez, VIII/2)

Ghiorma Alexeanu, ante 28 februarie 1645 (Acad. R. S. Ro-mania, CXXV/59).

2°6 Mag. istoric, V, P. 58.21° Condit.° vistieriei, p. 544.

www.dacoromanica.ro


cglgrasilor scazuse la 57 lude", care alcatuiau un singur-steag 211.

In Moldova, la sfirsitul secolului al XVI-lea, acelasi GiorgioTomassi ne informeaza ca existau 11 000 de o$teni calari, scutitide clari, care luptau pe cheltuiala lor 212. Ca si in cazul TariiRomanesti, e greu de stiut daca el se refera la calarasi sau lacurteni.

In timpul domniei lui Vasile Lupu, erau cal putin 4000 decalarasi, de vi-eme ce domnul poate plasa acest numár la margi-neata."rii, pentru paza ei de tatari 213.

La acelasi efectiv se refera si francezul De la Croix la 1676,cind spune ca existau 4000 de oameni raspinditi in toatg tara,care se bucurau de tot felul de scutiri fiscale, fiind obligati sa.mearga la razboi. Cum De la Croix sustine sa. acestia puteau fiscosi din registre daca nu se supuneau, fiind trecuti altii inlocul lor, 214 ca referirea lui priveste pe calarasi, nu pecurteni.

In timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, existau Inc. circa2000 de calarasi, comandati de 20 de cápitani 215. Dintr-o relatiedin aceea.si vi-eme afigm ca. slujitorii numiti fcalgrasi erau rgs-pinditi indeosebi in satele de la marginea t-irii 216.

In Moldova, breasla sau ceata cglirasilor s-a mentinut maimult decit fin Tara Romaneasca. La 1757 mai gut Inca amintiteurmatoarele categorii de calgrasi : hatmanesti, de la steagul luivel capitan, de la menziluri, de Gimp si de margine 217, iar la1776, mai existau ii-nca. 13 steaguri, cu un efectiv de circa 600de oameni 218.

In aceasta vi-eme, insa, calartasii nu mai alcatuiau o oastepermanenta ; ei se faceau" dupa cum cereau nevoile statului

211 §i ?nat. de istorie medie, V, p. 481.212 G. Tomassi, op. cit., p. 74.213 N. Iorga, Doc, din arhivele Bistritei, I, p. 53.214 Babinger, op. cit., p. 22 (extras) 0 Analele Acad. Rom., Mem.

Sect. ist., s. III, t. XIX, p. 191.216 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89.216 Hurmuzaki, S. I/1, p. 423.217 N. Iorga, Doc. fi cercetiiri asupra istoriei financiare, p. 31.218 Uricarul, XIX, p. 819 §i urm.

www.dacoromanica.ro

1 10 SLUJITORII I EVOLUTIA LOR.

feudal. Astf el, la 1 decembrie 1733, Constantin Mavrocordatdreptul unui cgpitan de cglgrasi sä stringg oameni strginifadi promitindu-le milá i odihng" de ad pe timpde sase luni, asa cum domnul asezase" si pe alti c5.1grasi dela alte steaguri 219, lar la 1742 acelasi domn dà dreptul mareluicgpitan de Tecuci sg. stringg 20 de oameni pentru slujba siporuncile ce are... ci sá fie in loc de càlära,si "̀220 (subl. ns.-N.S.)

In secolul al XVII-lea, cei mai multi cäVdra,si erau grupatiIn anumite orag-garnizoane, fie din interiorul t5.rii, fie dela marginile sale. Acestia din urinà erau asa-numitii calgrasi demargine, a cgror atributie principalg era paza hotarelorIn afarà de aceste garnizoane, existau cglärasi rgspinditi indiferite sate, care tineau de cgpitgniile din orasele apropiate.

In Tara Romaneascg garnizoanele cele mai importante alecglgrasilor se aflau in orasele : Bucuresti, Buzgu, Ploieti, Rusiide Vede, Lichiresti (numit mai tirziu algrasi, tocmai datoritgprezentei acestora in localitate), Tirgul de Floci, Hodivoaia,Caracal, Mgnesti, Gherghita etc.

Garnizoanale de la Mgnesti, Gherghita, Ploiesti si Rusil deVede sint amintite in izvoare asa cum am vgzut incg dela inceputul secolului al XVII-lea, cglgrasii fiind asezati aicifoarte probabil in timpul domniei lui Mihai Viteazul.

Orasul Buzgu constituia una din cele mai puternice garni-zoane ale cglgrasilor. In jurgmintul de credintg din 1655, datdupà rgscoala din acel an de cälgrasii ot Buzgu", sint trecutecirca 200 de nume, impreung cu un cgpitan, patru iuzba.si, cinciceausi i patru stegari 221. De la inceputul aceluiasi seco!, nis-a pg.strat si o informatie datà de un strgin, Joppecourt, potrivitcgreia Radu Mihnea tinca intr-un oras mare de la granita cuMoldova o garnizoang de 400 de ostasi pentru paza hotarelor 222.CUM in documente nu am infanta cglgrasi la Focsani, este posibilca ora.sul de margine la care se referea Joppecourt sg fi fost

212 Ibidem, V, p. 259.2" N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 323.221 N. Iorga, Studii §i doc., IV. p. 37-39.222 7 ezaur de monumente, II, p. 57.

www.dacoromanica.ro

111 BRESLELE PRINCIPALE DE SLUJITOR1

fie Buzäu, uncle cälärasii amintiti in documente sint foartenumerosi, fie Rimnicul Särat.

Cit priveste cälärasii de -margine, acestia erau asezatiindeosebi la Tirgul de Floci, Lichiresti, Hodivoaia, Rusii deVede si Caracal, orase situate la marginea dinspre Dunärea tgrii. Cäpitäniile de cälära.i de la Rusii de Vede 223,Tirgul de Floci 224 Hodivoaia 225 sint amintite in documenteincà de la mijlocul secolului al XVII-lea ; catre sfirsitul aceluiasisecol apar i la Caraoal 226 si Lichiresti 227. Este foarte probabilcä aceste dpitänii sà fi existat i inainte de aparitia lor indocumente, unele din ele probabil chiar la sfirsitul secolului alXVI-lea, din vremea domniei lui Mihai Viteazul.

La mijloeul secolului al XVII-lea, in 1657, suedezul Ra-lamb, in trecere prin Tara Româneascä., relateazä cà domnuiConstantin $erban tinea 2000 de oameni (dintre care multi vorfi fost cälärasi) la Pise (probabil Piva Pietrii), 4000 la Hodi-voaia si 2600 la Braila 225 (cum Bräila se afla sub stäpinireaturcilor, este foarte probabil cà ostasii respectivi aveau garni-zoana in alt oras din apropiere).

223 Doc. din : 10 august 1636, 21 julie 1640, 7 septembrie 1664 (Acad.R.S. Romania, DLVIII/8, Arh. St. Buc., AN, CVI/8 si Donatii, LIX/I4). Inoctombrie 1698, apare Hristodor mare capitan de Rusii de Vede (Arh. St.Buc., Mitr. Tárii Rom., CLXXXIII/5).

224 Un capitan, ispravnicul orasului Tirgul de Floci, amintit la 25aprilie 1643 (Acad. R. S. Romania, CCCLXVII/128).

224 Un capitan de calarasi, fla 16 iulie 1654 (Arh. St. Buc., ms. 256,f. 698). Un alt capitan, Odivoianu (din Hodivoaia), este trimis de Constan-tin $erban voievod cu 2000 de oameni in ajutorul lui G. Rakoczy alII-lea in Polonia (M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 176). Vezisi doc. din 25 martie 1670, in care sint amintiti doi cäpitani de Hodivoaia(Arh. St. Buc., ms. 256, f. 699-700 II).

224 Un capitan de calarasi, la 12 ianuarie 1686 (Arh. St. Buc., m-reaC. Lung, LXII/73) ; calarasii sint mentionati la Caracal inci din 1635 (loc.cit., ep. Arges, 111/14).

227 Capitani de calarasi, la 28 octombrie 1693 si 15 martie 1698 (Arh.St. Buc., m-rea Radu Voda, IX151 i m-rea Banu, XXII/15) ; calarasi cuceausi si stegari sint pomeniti la Lichkesti la 1684 (idem, m-rea Raduvoda, IX129).

228 Rev. istorica". 1929, p. 348.

www.dacoromanica.ro

112 SLUJITORII iI EVOLUTIA LOR

In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, la 1700,cind numärul c5.15.rasi1or scäzuse foarte mult, sint amintite zecechitánii, care erau in ordinea märimii la : Caracal,Hodivoaia, Buzäu, Rusii de Vede, Voicesti, Lichiresti, Gher-ghita, Rimnicul Särat i Grädistea 229,

In Moldova, in afarä. de orasal capitalä, existau cáTárasi infiecare oras mai important. Un d'altor polon, Stanislaw Oswie-cim, in trecere prin Moldova In 1643, afirma sä domint tineaclgrasi in wdeosebite orase pentru slujbe gräbite" 239.

O garnizoaná importantà era la Rädänti, unde cälärasiifuseserä asezati de Radu Mihnea. La 1636, un polon. care ainsotit solia condusä de Krasinki relata c5. acest oras In vechimese numea algrasi", dar cä, in acea vreme, nu se Tnai aflauacolo decit tärani prosti" 231 (adici oameni simpa*

Un alt oras unde se gäseau numerosi cälärasi era Steanesti.La inceputul secolului al XVII4ea, Tomasso Alberti socoteala 1000 numärul ostasilor existenti aici 232. Mai tirziu, la 1677,secretarul starostelui de Culm constata si el cä in acest oraslocuiesc cälärasi", dar declara cá* nu stiu dacä erau mai muatde o sutä de gospodärii de ale loT" 233. Numärua lor scäzuse decifoarte mult la sfirsitul secolului al XVII-lea.

In afarà de aceste orase, mai sint amintiti cllärasi laFälciu 234, in regiunea Putna 235 §1 in alte pärti. In sfirsit, unnumär mane de cálárasi se gäseau in regiunea Orheiului si aSorocl, unde sint amintiti un cäpitan cu mai multi hotnog-i incä

221 vistieriei, p. 544 ; vezi si p. 484.230 P. Panaitescu, Cblatori poloni, p. 53.231 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 23. 0 chehaie de calarasi este amintit

aici la 5 aprilie 1627 (Muzeul Lupta rev., Fil. Balcescu, VI/2).232 N. Iorga, Istoria arnzatei, I, p. 269. Un hotnog de cglirasi apare

ad la 27 noiembrie 1644 (Arh. St. Iasi, CLXXIV/25).233 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 71.

Doc. din 24 iunie 1624 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,vol. V, p. 293). In tinutul Fälciu mai existau /a 7 mai 1660 si dajaicicalärasesti", care stringeau afile de la càlärasi (Acad. R. S. România,LXXVII/9).

235 Doc. din 12 septembrie 1643 (Acad. R. S. Romfinia, LXXII/43).

www.dacoromanica.ro


din deceniul al patrulea al secolului al XVII-lea 236. La 5aprilie 1730, se spune cä., mai inainte vreme, au avut serdariihotnogi de strajà pe la toate marginile acestor tinuturi" (estevorba de Orhei, Läpusna si Soroca). Dupä aceea, stricindu-seacele bresle" (de cälärasi), serdarii au pus nernestnici lamargine, de stilt si de strajä marginii" 237

In a doua jumätate a secolului al XVII-lea, in aceastäregiune de margine a Moldovei se pästra incá traditia despreexistenta aici a unor osteni buni. La 23 ootombrie 1767, avindnevotie de oameni de oaste, care sá slujeasc6 cu leará si cutain", Grigore Calianah rimite un apitan in Orhei, Läpusna siSoroca sä inscrie cit de multi oameni ar gäsi sä slujeascá laaceastä. treabr 238.

Principala indatorire a cältirafilor era aceea de a mergela r6zboi pe cheltuialà proprie. Un cälätor polon care a vizitatMoldova la 1636 defineste pe cälärasi ca fiind slujitori careau datoria sá vie in oastea domnului in caz de räzboi" 239, iarDimitrie Cantemir ne informeaz5. 6., in schimbul folosirii oci-nelor domne.sti, cälärasii trebuiau sä meargi la räzboi pe proprialor cheltuialä 240.

In gall de aceastä. indatorire care era generalà pentrutoate breslele militare cälärasii mai erau folositi in mod spe-cial la paza hotarelor tärii ,si la transmiterea §tirilor la §i de laConstantinopol (Tarigrad). In cadrul corpului de c5.15.rasi existadeci o specializare, unii fiind cälärasi de margine", altii c5.16-rasi de Tarigrad".

Pe mäsura scäderii importantei militare a cälära.silor, auinceput ,sá primeze aceste ultime douä atributiuni. La 1636, uncälätor polon, trecind prin Moldova, afirma cà acestra eraufolositi la trimiterea stirilor 241, fapt confirmat la inceputul seco-hilui al XVIII-lea si de Weissmantel, care spune cä. slujitorii

236 A. Saya, Doc. Orhei, p. 77-78 i idem, Doc. Liipuma, p. 68-69.237 N. larga, Studii fi doc., VI, p. 247 si A. Saya, Doc. Orhei, p. 199.298 Rev. istorice, XIV, 1928, p. 447.238 P. P. Panaitescu, Calatori poloni, p. 23.240 D. Cantemir. op. cit., p. 114.241 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 23.

www.dacoromanica.ro

114 SLUJITORII SI EVOLUTIA LOR

numiti csalä.rasi erau utilizati la trimiterea diferitelor porunci,la stringerea därilor si la alte insàrcinäri de acest gen 242 Intimpul stäpinirii austriece in Oltenia, termenul de cälärasi esteexplicat prin specie de soldati care servesc la ducerea scriso-rilor" 243.

In Tara Româneasa documentele amintesc de numerosicälärasi de Tarigrad 244, care se gäseau in secolul al XVII-leasub comanda unui vätaf 245. Dupà cum ne inforrneaz5. A. M. delChiaro, acesti cälärasi de Tarigrad, imbräcati tätäreste si filar-mati cu arcuri, strlbiteau distanta pinä. la Poartà si inapoi Cuo foarte mare vitezsá 246, lu-cru explicabil clacä avem in vedereintereisul domniei de a se informa cit mai repede de cele ce sepetreceau la Istambul.

La 1739 exista incà un steag de cäläxasi de Tarigrad, alc5.-tuit din 30 de lude 247.

In tot cursul secolului al XVII-lea si in primele decenii alecelui urmätor in Moldova grit amintiti, de asemenea, numerosicalärasi de Tarigrad 248.

242 Rev. istoricg", 1930, p. 9 si Weissmantels Dagbok, p. 220 (intrad. la Inst. de istorie).

243 G. Giurescu, Material, II, p. 140.244 Doc. din : 18 septembrie 1637; 13 iunie 1643, 21 mai 1646, 31 mar-

tie 1652, 7- noiembrie 1656 etc. (Arh. St. Buc., m-rea C. Lung, LXIII/15,m-rea Golgota, I/1, m-rea aldgrusani, 11/15, Mitr. Prii Rom., CCVI/2si Acad. R. S. Romania, XLIII/155).

245 In secolul XVII sint amintitiMartin, la 31 martie 1652 si 1 aprilie 1653 (Acad. R. S. Romania,

XLIII/155 si XLIV/28).Stoia, la 24 aprilie 1657 (Arh. St. Buc., m-rea Cotroceni, LVII/15)Dumitrascu, la 28 iulie 1669 (Acad. R. S. Romania, XLIV/138).

246 A. M. del Chiaro, lstoria delle moderne rivoluzioni, p. 133.247 Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 481.248 Vezi doc. din : 30 mai 1620, 17 decembrie 1628, 15 martie 1647,

29 august 1669, 22 decembrie 1684, 15 august 1689, 16 mai 1708, 1 aprilie1715 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 477, Ah.St. Buc., m-rea Cetgtuia, II/1, m-rea Galata, XIV/8, Arh. St. Iasi,CDLIX/68, CDIX/49 si 55, Acad. R. S. Romania CDLI/40 si Arh. St. Buc.,AN, MMDCXXVII/19) ; vezi si G. Ghibgnescu, Surete, V, p. 78 siXXII, p. 20.

www.dacoromanica.ro


La inceputul secolului al XVIII-lea, dupa informatiile datede Dimitrie Cantemir, existau urrnä.toarele categorii de c5.1rasicuren

cälärasi de Tarigrad sau umblätori de Constantinopol,In numär de 50, care duceau i aduceau stirile din Imperiulotoman ;

tä15.rasi de Galati 249, tot 50, care indeplineau sarciniasemänätoare cu cei de Tarigrad ;

umblätori sau alergätori de Hotin, in numäir de 50;umblätori de Soroca 250, care erau trimii in Polonia si

In Rusia.Fiecare din aceste grupuri se gäseau sub comanda cite unui

vItaf si slujeau domniei pentru scutirile fiscale ce li se acor-dau251. In plus, dud erafu trimii cu diverse misiuni, pestehotarele tärii, cälärasii de Tarigrad primeau de la vistierie cite20 de galbeni, iar cei de Galati cite 10 galbeni, pentru cheltu-ialä. 252.

La 17 februarie 1741 sint amintiti 28 de inbatori" laCernäuti, condusi de un vätaf, care, fiind in toatä vremea de

249 Numerosi cälarasi slut amintiti aci In secolul al XVII-lea ; la<c. 1674), apar aci 16 calarasi cu o chehaia, un stegar si un vitaf. In ace-Iasi doc., se arati ci ei plateau dajdie cite 2-3 ughi, in timp ce vatafullar platea 4 ughi, lax birnicii intre 10 potronici si 2 ughi (G. Ghibänescu,oP. cit., XXII, p. 31-32). Vatafii de calk.* de la Galati slut mentionatisi la : 1640, 2 februarie si 29 iutie 1642, 27 august 1675 etc. (Acad. R. S.Romania, CII/38 si 39, XLIII/54, Arh. St. Buc., m-rea N5,amt, XCIII/2).Vezi si A. Veress, Documente, XI, p. 320-321.

259 Dupa pirerea lui N. Iorga, imblatorii = couriers 6. pied (Anciensdocuments du droit, I, p. 43). Vitafii de inblatori" din aceasta regiunegut amintiti si la : 1 martie 1647, 28 iulie 1724, 2 august 1732, 1757 etc.(Acad. R. S. Romania, LXXII/48, A. Saya, Doc. Orhei, p. 190, T. Balan,Doc. bucovinene, IV, p. 107 si 215, N. Iorga, Doc. si cercetiiri asupraistoriei financiare, p. 31). La 1742, ei ficeau si de pazi pe Nistxu (Acad.R. S. Romania, mg. Tom. 237, f. 715 v.)..

251 Vezi si doc. din 16 mai 1708 (Acad. R. S. Romania, CDLI/40).252 D. Cantemir, op. cit., p. 90. La 1764 imblatorii primeau leafa 10

lei pe saptamina (N. larga, op. cit., p. 41). Mentionam ca j ceilalti calarasiprimeau uneori leafa, cind erau trimisi dincolo de hotarele tat-H. La 28 ia-nuarie 1644, Vasile Lupu arita cá daduse solda pe trei luni calarasilor tri-misi in Transilvania la Gh. Rakoczy (A. Veress, Documente, X, p. 163).

www.dacoromanica.ro

116 SLUJITORII sa EVOLUTIA LOR

slujba poruncilor" domnesti, erau scutiti de däri, primind pecet-luiri rosii 253, iar la 1776 existau incä 40 de cälärasi de Tatrigrad,care sedeau la Iasi si 30 de cälärasi de Tarigrad, cu garnizoanala Galati, fiecare din cele dala cete conduse, ca si inainte, decite un vätaf 254.

2. Dorobantii (däribantit, däräbanii sau darabanii)

Alckuiau al doilea corp de slujitorime din Tara Roma-.neascä si Moldova, avind o origine asemänätoare cu aceea acälärasilor. Ceea ce ii deosebeste pe dorobanti de cälärasi esteIn primul rind faptul cà cei dintii erau pedestri, iar ceilalti cä-läri. Modul cum erau retribuiti este in parte asemänkor : pecind cälärasii erau in mare parte uzufructuari ai ocinelor dom-nesti, dorobantii erau plätiti uneori cu leafä si se bucurau casi cälärasii de .anumite scutiri de däri.

Dupä cum aratä Dimitrie Cantemir, numele de däräban de-rivi din cuvintul german trabant, care inseamnä pedestru 255Termenul a intrat in limba noasträ prin intermediul celei ma-ghiare 256

In Tara Româneascä, primii dorobanti, veniti din Transil-vania, sint amintiti in armata lui Radu de la Afumati, care, dupäcum se stie, in luptele sale contra turcilor, a fost ajutat de voie-

253 Acad. R. S. Romania, ms. rom., 237, f. 405 v. 406.254 T. Codrescu, Uricarul, XIX, p. 322-323.255 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 82 ; cf. si C. C. Giurescu,

Istoria romdnilor, vol. III, partea a II-a, p. 750.256 Cf. si I. Bogdan. Documentul Rizenitor, p. 26-27, care afirma ca

dorobantii au fost organizati In secolul al XVI-lea dupi modelul doro-bantilar unguresti, de la care le vine si numele", ca si N. Ioaza, Istoriaarmatei, II, ed. a II-a, p. 111 care considera si el cä dorobantii moldoveni,ca si cei munteni, erau alcatuiti dupä modelul celor ardeleni".

Pentru originea numelui vezi si Deszö Pais, Ungarisch darabant ru-mänisch darabanf (Cerc. de lingvisticä" Cluj, III, 1958, supliment,p. 361-368) si Romanoslavicau, X, 1964, p. 199, unde cuvintul dorobant esteconsiderat o contaminare intre termenii : derobaniec (polon), darabant (ma-:.,gbiar) si araban% (iroman).

www.dacoromanica.ro


vodul Transilvaniei. In 1523, domnul Tärii Românesti isi ex-prima teama cä dorobantii (a.sa sint numiti in textul slay alscrisorii) i secuii din armata sa vor sä fugä si nu mai are ce sädea la vohlici" 257. Acesti adoronanti, care apar aläturi de secui,stilt, fàrà mndoialá, ostasii trimii in sprijinul domnului PillRomânesti de voievodul Transilvaniei.

Mai tirziu, cronicarul Szamosközy aräta cà domnul $tefanSurdu1 avea la mänästirea de la Colentina 200 de trabanti 258,care erau, probabil, tot mercenari unguri.

Trabantii sau dorobantii sint amintiti apoi in numär marein armata lui Mihai V-iteazul, fiind trimisi de Sigismund Bat-hory in ajutorul domnului, sau adusi in tall de domn prin emi-sarii säi. In 1594, de pildä, voievodul Tärii Romänesti primiseIn sprijin 2000 de asemenea ostasi de la Sigismund Bathory 259.Acela-si numär de 1efegii rnaghiari avea domnul i in anu1 ur-mätor 26°, pentru ca in 1596 sä i se mai trimitá 600 2". Inanul 1599, Mihai Viteazul avea mai mult de 6000 de do-robanti 262.

In Moldova, däräbanii mercenari sint amintiti in a douajumätate a secolului al XVI4ea.

Primii dorobanti au fost aici de origine polonä. Cronicaslavä a lui Eftimie ne informeazä cà Alexandru Läpusneanu,

257 S. Dragomir, Documente privitoare la relatiile cu Sibiul, p. 41 siGr. Tocilescu, 534 documente, p. 284.

258 Szamosközy, ed. I. Cräciun, p. la. $tirea concordi cu informatiiledate de documentele interne, in care primul dorobant este amintit, la Bu-curesti, la 14 aprilie 1,590 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 439).

202 I. Sirbu, lstoria lui Milzai Viteazul, I, p. 191-192.2" Archiv des Vereines fiir Sib. Landeskunde", I, p. 133. Tot in 1595,

insä, domnul ii spunea lui Lubieniecki a are 6000 de unguri, de care setemea mai rau decit de turci i pentru plata cärora zölogise tot ce avea(ms. la Inst. de ist.). Dupä alte infarmatii, numörul soldatilar unguri aflatiin Tara Romäneascä in 1595 ar Ii fost de 8000 sau 112 000 (Hurmuzaki,XII, p. 51, 53). Alti asemenea mercenari vor fi venit direct in solda luiMihai Viteazul, förä a fi trimisi de Bathory (vezi ibidem, p. 44).

281 Hurmuzaki, p. 191 si XII, p. 243.262 Analele Acad. Rom., Manz. sect, ist., s. II, XX, p. 468-469.

www.dacoromanica.ro

263 Cronica slavo-romdne, ed. cit., p. 122.264 Hurmuzaki, III/1, p. 109.265 Hurmuzaki, XII, p. 80 0 III/1, p. 242.266 A. Veress, Documente, IV, p. 255. Vezi267 Gr. Ureche, Letopise(ul tdrii Moldovei,

a I/-a, p. 220.268 Ibidem, p. 223.260 Vezi doc. din 2 iu1ie 1645, in care este

de unguri, pe care domnul 11 botezase in legetrail de Stat, LXXX/8).

270 A. Veress, Documente, IX, p. 53.271 N. Iorga, Studii li doc., IV, p. 48.

qi Hunnuzaki, XII, p. 26.ed. P. P. Panaitescu, ed.

amintit Gheorghe cipitana crWineascr (Bibl. Cen-

118 SLUJITORLI st EVOLUTIA LOB.

venind in tara cu ajutor polon, a adus cu sine multi pedestra5ipe care obisnuiesc sà"-i numeasci drabi" (dorobanti) 263.

Mai tirziu, acesti mercenari erau adusi din Transilvaniasi Ungaria. Petru Schiopul avea in garda sa mai bine de 500de mercenari unguri 264. Num`árul lor a crescut apoi la citevamii in timpul domniilor lui Aron Tiranul si Stefan Razvan,timp in care Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, exer-cita o influentà puternia asupra politicii moldovene. ' StefanRäzvan dispunea de 3000 de ostasi primiti din Transilvania 265.Clot priveste pe Aron Tiranul, acesta tinea in slujba sa 2000 deunguri 266. Despre el, cronicarul Grigore Ureche ne informeazic.a.' a chemat in leafà unguri c5.1'iri si pedestri, si celor pedestrile-au acut od5.i in curte ,sà fie pururea lingà dinsur 267. Refe-rindu-se la acesti ostasi pedestri asezati in curtea domneasa",cronicarul ii numeste dgfabani unguri 268.

Asemenea trabanti sau dorobanti care erau mercenari dinTransilvania numiti uneori numai unguri, nu si dorobanti 269

au continuat sà existe si in secolul al XVII-lea, in numärmai mic insA. Astfel, intr-o informatie din toamna anu-lui 1615, se araeá ca 5tefan Toma a biruit pe boierii ri-dicati impotriva sa, cu sprijinul putinilor pedestrasi unguri ceavea si al poporului 279, iar In armata de mercenari a lui Cons-tantin Serban se aflau 700 de unguri, grupati in sapte stea-guri 271.

In afarà" de dorobantii mercenari strälni dintre careunii erau, prpbabil, urmasii acelora de la sfirsitul secolului

www.dacoromanica.ro


al XVI-lea mai existau in secolul al XVII-lea si asa-nu-mitii dorobanti de tarà, 272 care erau români si care slujeaustatului feudal uneori pentru leará ca si cei sträini alteoripentru scutiri fiscale sau pentru folosirea ocinelor domnestica i eälärasii.

Este foarte probabil cä dorobantii de tail sà fi fost adäu-gati la oastea de mercenari de cäitre Mihai Viteazul. In socote-lile de plata ostirii sale de mercenari din 1599 sint trecuti numai putin de 6210 dorobanti, impäxtiti in douà grupe mari,comandati de cäpitani cu nume românesti sau sirbesti (Nedelco,Radu, Micläus, Jivco, Ros, Jivco Negru, Mirda Ianáls). Dintretoti acesti 6210 dorobanti, doar la un grup de 200 se spune càeste vorba de däräbani unguri ce se-au dus cu Turi Freanti".In afari de acestia, mai slut amintiti si 916 unguri cäari 273

Pe la 1641, un italian, Locadello, care a vizitat Tara Roma-neascä, afirmä. csal Matei Basarab avea in afarä. de 4000 delefegii cäläri (lofezi) 4000 de ostasi pede.stri, care erau scu-titi de once dare in timp de pace si primeau in caz de räzboicite un taler i jumätate pe lunl 274. El socoteste deci pe doro-banti ca un corp de oaste separat de lefegii.

In aceasa vi-eme, dorobantii de tar'd alcsatuiau marea ma-joritate a breslei dorobantilor. Referindu-se la ei, Matei Basarabafirma ea' acest neam dorobäntesc" era tot dintr-acest pämintal Tärii Romanesti", spre deosebire de seimeni, care erau mer-cenari pedestri sud-dunäreni, dar cu care dorobantii stabiliseràlegäturi de rudenie 275.

272 Cf. si I. Bogdan, op. cit., p. 26-27. Generalul Radu Rosetti cre-dea cà aribanii erau numai lefegii munteni sau moldoveni (Evolutia mij-loacelor a chipului de MN:sire a rilzboiului, Il, Organizarea, Buc., 1930,p. 7), in timp ce C. C. Giurescu, desi admite c, in afarà de aribani le-fegii, mai existau si aribani bistinasi, reorutati dintre localnici i slujindin schimbul scutirii de anumite dàri sau a reducerii acestora", il trece petoti dorobantii intre lefegii, nu in rindul slujitorilor (C. C. Giurescu, op.cit., vol. III, pairtea II-a, p. 748-749).

273 Analele Acad. Rom., Mem. sect. ist., s. II, t. XX, p. 468-469.274 Arhiva", V, 1894, P. 115.

Istoria Române,sti, ed. C. Grecescu si D. Simonescu, p. 116.Vezi si p. 120, unde se vorbeste de neamul rumânesc, mai ales dorobantii".

www.dacoromanica.ro

120 SLUJITORII t EVOLUTIA LOR

Mai tirziu, in vremea domniei lui $erban Cantacuzino, unmisionar catolic care a vizitat Tara Româneascg inregistra ininteresanta sa Relatie istoricg" faptul cä dorobantii erau pe-destri români, numiti in batjocurg papistasi 276, datoritä, desi-gur, faptului cg printre ei fuseserg sau mai erau mncà trabantiunguri. Acelasi misionar catolic noteazg cg mercenarii pedestristraini se ammeau seimeni sau, simplu, lefegii, nu dorobanti.

Dorobantii de targ erau ca i cälärasii oameni liberi,dintre care multi erau proprietari de ocine, vii, case etc., intimp ce unii erau asezati pe ocine domnesti sau foloseau cu in-voialg pgmintul unor boieri sau mingstiri 277. Este foarte posibilca unii dintre dorobanti sg îi fi cumpgrat proprieati in timpulsluThd acute statului feudal.

0 serie de izvoare din secolul al XVII-lea ne aratgunele inzprejurgri, dorobantii primeau leafá, ca ci mercenarii.Astfel, cronicarul Miron Costin inregistreazg faptul cg, ping ladomnia a doua a lui Stefan Toma, Poarta tinea in seamg...cite 5000 ughi, lefele dgrgbantilor" 278 sau ca Matei Basarabi-a dat lui Gheorghe Stefan clomnul pe care-1 sprijineapotriva lui Vasile Lupu pe unii dintre dorobantii sgi cineau vrut de bung' voie in leafa lui Stefan vodg" 278. In cunoscutulizvod de bir din 1654 din timpul domniei lui Gheorghe Stefan,figureazg suma de 202 ughi dati ca leafg unor dorobanti 280Ïn sfirsit, in cronica Tgrii Romanesti se araa cg, inainte delupta cu Matei Basarab, Leon vodg dede dorabantilor lefi" 281sau cg, la inceputul domniei, Constantin Serban da lefi dincrástul" dorobantilor i cglgrasilor 282.

Este interesant de retinut faptul cg, in cele mai multe dincazurile citate mai sus, plata -lefilor dorobantilor se acea in

278 Magazin istoric, V, p. 51, 58.277 Vezi doc. din : 3 septembrie 1642 (Acad. R. S. România, CLV/181)

27 ianuarie 1651 (idem, XLIII/141) ; 17 mai 1661 (Aril. St. Buc., m-reaClocociov, XI/12) etc.

278 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 88.279 lbidem, p. 155.2" N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 266.281 lstoria Tdrii Roma'nefti, ed. cit., p. 97.282 lbidem. p. 119.

www.dacoromanica.ro


imprejuräri deosebite, chid domnia avea nevoie de ei, in mo-mente hotäritoare pentru ea, fapt ce concord'ä cu afirmatia luiLocadello citatä mai sus dupä .care dorobantii primeauleari numai in caz de räzboi, cind domnia avea interesul caoastea sä-i fie credincioasä.

La inceputul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemirtrece pe dorobanti intre ostasii care fäceau slujbä pentru scuti-rea de däri,. nu pentru leaf5. 283, ceca ce dovedeste cä domniafolosea dupä posibilitài mijloace diferite de platä a ser-viciilor dorobantilor.

In afari de leafá, dorobantii primeau tain de carne fiMine fi postav pentru haine. Miron Costin aratä cà in vremeadomniei lui Stefan Toma care a acordat, ca i Mihai Radu,domnul Tärii Romänesti, o deosebitä ingrijire dorobantilor,pe care se sprijinea in lupta sa impotriva marii boierimi, doro-bantii erau foarte imbracati bine... cum n-au fost nice la odomnie grijità bine pedestrimea, cu haine tot de feleandrls(postav de Flandra N.S.), cu nasturi i cu ceaprage de ar-gint, in pilda haiducilor din Tara Lesascä, cu pene de argintla cumánace si cu table de argint la soldure pe lädunce" 284

Aceasta este singura descriere a echipamentului dorobantilormoldoveni.

Despre dorobantii din Tara Ramâneascä se spune cá au fostimbräcati de Mihnea al 111-lea cu haine spahiesti" 285 Portulion obisnuit era insä cu haine vinete" (albastre) 286 Aceastäuniformä fusese stabilità faarte probabil de Mihai Viteazul,care cerca bistritenilor in 1599 postav vinät" pentru ostasii pe-destri 287.

283 D. Cantemtr, Descriptio Moldaviae, p. 88-90.284 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 62-63.288 Istoria rarii Romdnefti, p. 139.288 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 116.282 Hurmuzaki, XII, p. 505. Cf. si o informatie din 1613, in care se

spune c Radu Mihnea a mers la Brasov cu un grup numeros de osteni,printre care se gäseau i unii in haine albastre (N. Iorga, Studii fi doc,IX, p. CXI).

www.dacoromanica.ro

122 SLUJITORII sa EVOLUTIA LOR

Din vremea domniei lui Matei Basarab 288 §i mai tirziu alui Constantin Brincoveanu 289 au ramas numeroase scrisori adre-sate brasovenilor, in care cei doi domni solicita acestora postavpentru dorobanti sau pentru slujitori, postav care se imparteade obicei primavara.

Dupa cum rezulta din corespondenta lui Constantin Brinco-veanu, acesta primea de la Brasov postav de diverse culori,dupa uniforma slujitorilor respectivi ; la 1697 ceruse numaipostav albastru, iar in 1705, 130 de bucati postav verde, 20 debucati postav rosu si 120 de bucati postav de culoare albastra.Dupi cum se vede, in aceste comenzi domina postavul de cu-loare albastra, destinat pentru costumele dorobantilor.

In legatura cu modul cum erau intretinuti dorobantii, tre-buie sà precizam cà uneori intretinerea acestora cadea direct inseama locuitorilor tarii, nu a domniei. Astfel, intr-o scutire dedari acordata satului Tismana al minastirii cu acelasi nume, la6 aprilie 1602, printre scutiri se insira i acelea de lesi i moldo-veni 290 (care erau lefegii in armata lui Simion Movila). Intr-oalta scutire, din 1 februarie (1611), acordata de marele banRat Giurgi aceluiasi sat, in loc de lesi i moldoveni, slut amin-titi haiducii, dorobantii i catanele 281, care erau, de asemenea,mercenari in armata vremii. Cum in alte documente din aceastavreme se arati ca satele dadeau dajdii pentru catane292 sau calpentru dorobanti 288, credem cà aceste scutiri se referà la obli-gatia de a intretine dorobantii, intr-o vreme dud numarul aces-tora era mare si and domnia nu avea posibilirtàti prea mari deplata a lor.

Scutirile de a intretine dorobanti au reaparut in 1615, innumar destul de mare, fiind amintite in documente pina la

291$ N. Iorga, Brafovul i romdnii, p. 57, 59-60; idem, Socotelile Bra-ovului, p. 93 si 99; Acad. R. S. Romania, XXI/205 ; Hurmuzaki, XV/2,p. 1199 0 Analele Acad. Rom, Mem. seq. ist., s. II, t. VIII, 1885-1886, p.248.

299 N. Iorga, Bralovul ci romdnii, p. 60, 67-69 si 72-74.299 Doc. priv. ist. Rom., B, veac, XVII, vol. I, p. 37.291 lbidem, vol. II, p. 2.292 Vezi doc. din 19 aprilie <1603) (ibidem, vol. I, p. 78).292 Vezi doc. din 2 mai 1612 (ibidem, vol. II, p. 69).

www.dacoromanica.ro


1654 294 De data aceasta, scutirea de d'ir`ábani este insiraeá de.obicei 11110 acedea de bani de judet si de opàcinasi, ceea ce i-adeterminat pe unii cerceegtori sà afirme cà aceasta inseamnàscutirea satului respectiv de a da dorobanti la oaste, asa cum sedä.deau 'op5.cinasi pentru vase 295 Tinind insä seama de faptulcà inscrierea La dorobanti a taranilor aserviti era interzisà inaceastà vreme i cä. asa cum vom vedea mai jos slujbade dorobant se mostenea din tatà in fiu, nu credem cà scutireade dorobanti se referá la obligatia satelor aservite de a da do-robanti in slujba domniei. Ni se pare mai probabil ca scutirileacestea sà se refere fie la obligatia de a intretine pe dorobanti,ca in cazul documentelor de la inceputul secolului al XVII-lea,fie la interzicerea amestecului lor in satul respeotiv, ca si albanilor de judet, aceasta avind in vedere cä." dorobantii indepli--neau i ei diverse rosturi administrative.

Din documente nu rezultà prea ciar ce obligatii fiscaleaveau dorobantii. In tim,p ce in unele documente din Tara Ro-mâneascà se aratà* cà dorobantii proprietari de ocine pläteaubir, din altele Teiese cà er,au scutiti total de dàri. Intr-un docu-ment din 10 august 1633, Stoica dorobantul din Dudesti, careîi vinduse ocina lui Dumitru Dudescu vistier, asiguil pe consä.-tenii säi cà nu trebuie sà aibä grijà de birul sä.u. aci se-au fostscos partea noastr'ä de bir si sint slujitoriu bätrin, vechiu ;se-au socotit scosul birului in vinzarea ocinei i in pretul bani-lor" 296, iar la 5 ianuarie 1647, Ursu dorobantul, fugit din satul

294 Sint scutite astfel de darobanti satele :Brinceni, al m-rii Dealu, la 25 noiembrie 1616 (ibidem, vol. III,p. 53) si 1 mai 1628 (Arh. St. Buc., m-trea Dealul. XXII/8)Cricoveni, la 1619 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III,p. 410) qi 8 februarie 1621 (ibidem, vol. IV, p. 15)Dobruselti, al m-rii Snagov, la 23 martie 1619 (ibidem, vol. III,p. 329) si 5 august 1633 (Arh. St. Buc., Peceti nr. 47)Dranoveti, al m-rii St5nesti, la 16 iunie 1615, (Doc. priv. ist. Rom.,B, veac XVII, vol. II, p. 405) O. 11 mai 1619 (ibidem, vol, III,p. 365)Sine§ti, al m-rii Mislea, la 15 martie 1628 (Arh. St. Buc., ms. 465,f. 51 v.) si 17 iunie 1654 (ibidem, f. 52 V. - 53) etc.

299 C. C. Giurescu, op. cit., 111/2, p. 749.296 Acad. R. S. România. XLII/74.

www.dacoromanica.ro

124 SLUJITORII IEVOLUTIA LOB.

Tharul Ilfov, dup. ceilalti dorobanti de la steagul s5u, pierdeocina in favoarea boierului Radu Dudescu, care-I patise de bir 297Din aceste dousi documente rezultà c5, in vremea domniei luiMatei Basarab, dorobantii proprietari de ocine pateau bir, deiLocadello spune in aceeasi vreme erau scutiti de cari, iar incronica T5.rii Românesti se afirm5. cà avea la casele lorpace"2" (de crári).

In acelasi timp, 1'1'14 existà dovezi care confirmà afirmatia.lui Locadello si a cronicii. La 14 ianuarie 1644, Matei Basarab-- referindu-se la un dorobant din Curta Vlasca arat5.acesta era sluga domniei mel(e), fár(5.) bir i f5.r(à) dajde"299.

In cronica T5.rii Romanesti se spune c5, domnul ConstantinSerban a iertat dorobantilor si c5.15.rasilor dijma i oieritu13°°,ceea ce arati cà inainte de domnia lui p15.tiser5.. In sfirsit, Intimpul domniei lui Constantin Brincoveanu, dorobantii erauscutiti de o searn5. de (15.ri, patind bani pentru isalahori 301 (casà nu meard ei înii ca salahori), ca i birul la sama cea maresi la sama a -doua302. Ei pateau ins5. birul osebi" de restularii, ca i celelalte bresle 303, ceca ce aratà cà aveau un regimfiscal privilegiart, in schimbul slujbelor acute statului feudal.

In Moldova, nu am intilnit in documentele din secolul alXVII-lea stiri despre birul dorobantilor. La inceputul secoluluial XVIII-lea, Dimitrie Cantemir aratà c5 -dorobantii f5.ceauparte dintre ostasii de scutea15," (scutiti de cari), nu dintre ceicu leaf5.3°4.

297 Idem, XLIII/96.299 Istoria 7ärii Rom4ne7ti, ed. cit., p. 114.299 Acad. R. S. Romfinia, CMIII/36. La aceste scutiri se va fi referit

domnul ciad spunea cä. neamul doroVintesc nu avea nici o nevoie" de ladomnie. (Istoria 7rii Românefti, p. 116). Dacä ar fi fost asa, este insä.greu de inteles motivul pentru care au participat la eiscoala din 1655.

300 Ibidem, p. 119. Vezi i Dionisie Fotino, Istoria Daciii, II, p. 102-Condica vistieriei, p. 483, 545.

292 Ibidem, p. 591.909 Anatefter, ed cit., in Studii i mat. de istorie medie, V, p. 413, 417.804 D. Cantemir, op. cit., p. 88-90.

www.dacoromanica.ro


Dupä cum rezultä din documente, in secolul al XVII-lea,slujba de dorobant era ereditara, mostenindu-se din tatä in fiu.In documentele din aceastä vreme din Tara Româneascg amIntllnit numerosi tati si fii sau frati dorobanti 305, iar cronicaTärii Romanesti aminteste in citeva rinduri de neamul doro-bäntesc", in vremea lui Matei Basarab si a urmasilor säi 306

Alte izvoare mai tirzii, din secolul al XVIII-lea si de lainceputul celui urmältor inregistrind, insä, o situatie maiveche confirmi si ele cà slujba de dorobant se mostenea dintatà in fiu 307. Se intelege, insä, cà dorobantii nu puteau fi nu-mai fii de fosti dorobanti ; cind avea nevoie, domnia inscriaalti locuitori intre dorobanti 308.

In Moldova, am intilnit, de asemenea, printre dorobanti-nepoti de nemesi 3" sau fii de preoti 310, ceea ce aratä cä inceata dorobantilor puteau intra i alti oameni decit urmasiifostilor dorobanti 311.

333 La <1638-1639> sint amintiti Stoian i fiul säu Stoian, ambii do-robanti din Bucurestt (G. Ghibänescu, Surete, VI, p. 201) ; la 15 ianuarie1647, Ursu dorobantul, fiul lui Datco dorobantul (Acad. R. S. Romania,XLIII/96) ; la 6 aprilie 1648, patru frati slujitotri dorobanti" din Tirgo-viste (Aril. St. Buc., m-rea Gáldarusani, IX13), iar la 91 sept. 1655 altidoi frati dorobanti, tot de acolo (Acad. R. S. Romania, CXXIV/173).

336 Istoria 7árii Romeinefti, ed. cit., p. 116, 121, 132. In aceiasi cra-nia se arati ca Constantin Serban, domnul Tarii Rominesti, promitea sàdea dorobantilor in functie i feciorilor lor care urmau sä le preiaslujba lefile seimeniulor, daca 11 var ajuta alunge din tall(Ibidem, p. 120).

3" M. Cantacuzino, Istoria Tarii Românefti, ed. Tunusli, p. 31, noteazicà dorobantii se faceau drupä hereditate" ; cf. si D. Fotino, Istoria Daciei,III, p. 208, care aratä cà, in vechime, dorobantii mosteneau virtutea räz-boinicä de la parintii lor. Cf. de asemenea, Carra, Historie de la Moldaoie.et de la Valachie, p. 276; Raicevich, Osservazioni, p. 219 si Bauer, Mémoires.historigues et geographigues sur la Valachie, p. 45.

308 Vezi doc. din 18 deceanbrie 1645 (Muzeul regional Craiova, nr. 71).3" Doc. din 6 mai 1637 (Arh. St. Buc., A.N., MMDCXCl/7).3" Doc. din 10 iulie 1617 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,

vol. IV, p. 190).311 Cind vorbeste de dorobanti, D. Cantemir nu spune nimic despre

faptul ca slujba lor se anostenea (op. cit., p. 88-90).

www.dacoromanica.ro

126 SLUJITORII sa EVOLUTIA LOIL

Nu dispunem de date prea precise privind efectivele doro-bantilor i evolutia acestora, care depindea ca si la celelaltebresle militare de imprejuräri si necesitäti : pe cind numärullor era mai mare in vreme de räzboi (epoca lui Mihai Viteazulsi a lui Matei Basarab), el scade in timp de pace.

In secolul al XVII-lea, aceste efective nu au fost mai maride citeva mii. In timpul domniei lui Mihai Viteazul, existaupinä la circa 6000 de dorobanti, iar in vremea lui Matei Basa-rab circa 4000.

Efectivele dorobantilor s-au micsorat mult in a doua jumä.-tate a veacului. Paul de Alep, care a vizitat Tara Româneascä.In timpul domniei lui Constantin Serban, ne informeaz5. &A,

dupà riscoa1a slujitorilor din 1655, dorobantii fuseserä desfiin-tati de domn pentru participarea lor la räscoalä, in care multidintre ei fuseseri ucisi 312, dar cä, in 1658, in fata primejdieiinvaziei itäitarilor, s-a fäcut o nouà inrolare a dorobantilor 313Afirmatia diaconului din Alep este confirmatä de cronicile TäriiRomânesti, care aratä cä Mihai Radu (Mihnea al 111-lea) a steinstot neamul dorobäntesc" si 1-a organizat asezindu-i cine-sila steagul lui si la ceatä-si" 314. Dupá scurta clomnie a acestuia,efectivele dorobantilor au scäzut insä din nou.

Din izvoare mai firzii, rezultä cä numärul dorobantilor arfi fost mult redus in urma räscoalei din 1655 si cä. $erban Can-tacuzino i-a desfiintat .aproape in intregime, unii dintre ei fiindtrecuti in alte cete de ostasi pedestri, talposii si cazacii 315.

Dupä pärerea misionarului catolic care a vizitat Tara Ro-mâneascà in timpul domniei lui $erban Cantacuzino, in aceastä.vreme existau doar 1000 de cruci de dorobanti, in timp te maii

312 Vezi si Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 174, care descrie tnäceluldorobantilor dupä räscoala din 1655, cind era plin cimpul si pre lingi Bu-curesti si pe lingä alte orase de trupurile lor intàpate".

313 Paul de Alep, carcitoriiie patriarhului Macarie, ed. Cioran, p. 223.314 lstoria Prii Romiinelti, ed. cit., p. 132 ; vezi si p. 139 si Radu

Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 119.315 M. Cantacuzino, op. cit., p. 31; D. Fotino, op. cit., Ili, p. 208. Cf.

si Bauer, op. cit., p. 45.

www.dacoromanica.ro


inainte fuseserä 2000 316 (in altä parte a relatiei sale misionarulafirmä cä fuseserä 4000-5000 de cruci) 317

In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, la 10 mai1699, existau doar 10 steaguri de dorobanti, care trebuiau sä.dea 200 de Jude" sà meargä. in rinduiala salahorilor" 318Cum la aceastä datä un steag avea aproximativ 50 de membri,inseamnà cä, la sfirsitul secolului al XVII-lea, mai existau inTara Româneasd doar circa 500 de dorobanti 3'3. In efectiveleslujitorimii" din 1739, dorobantii nu mai slut pomeniti.

In Moldova, numärul dorobantilor a scäzut in mod simtitordupà domnia lui Stefan Toma, cind au fost ucisi multi dintre eiIn lupta de la Täutesti320, j apoi dupäi domnia lui Gheorghe$tefan i revolta lor din 1659. Totusi, dupä cum ne informeazä.Dimitrie Cantemir, la inceputul secolului al XVIII-lea mai exis-tau Ind opt dpitänii, avind fiecare cite 200 de dorobanti 321Mai tirziu, in armata reorganizatä. de Grigore al II-lea Ghica,dorobantii, impreura cu slujitorii de curte, vinkorii i pantirii,lefegii de tarä, alckuiau un corp de caste de 3000 de oarneni322.In a doua jumkate a veacului al XVIII-lea, dud se infiinteazàalte cete de slujitori, mai exista un singur steag de dorobantisi un grup redus de dorobanti ai temnitei 323.

316 Magazin istoric, V, p. 58.317 lbidem, p. 51. Dupg cum se stie, o cruce era aleituità din 1-4 lude,

clupO puterea" lor, (averea impozabilä). N. Bälcescu considera eä cele 5000de cruci de caxe vorbeste misionarul erau compuse din 10 000 de oameni,ceea ce ni se pare exagerat. (N. BOIcescu, Puterea arnica& In' Opere, I, p. 13).

318 Condica vistieriei lui C. Brincoveanu, p. 483.319 La 1 aprilie 1700, cu prilejul plOtii banilor salahorilor, sInt amin-

tite doar sase steaguri de dorobanti, aläturi de alte douà de fustasi (ibidem,p. 545) ; cum Intre cele douä evidente grit oarecare deosebiri (de pildä, peeind la 1699 steagul marelui agO avea 45 de lude, la 1700 avea 52 de cruci),este greu de dat o cifrO mai exacti.

3" M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 63.321 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89. Nu stiu pe ce temei

afirma N. larga cä, In lupta de tinga Tä.utesti, dorobantii lui $tefan Tomaau fost nimiciti si nu-si mai aflara urmasi" (lstoria armatei, II, p. 114).

322 M. Kogälniceanu, Cronici, III, p. 164.323 Uricarul, XIX, p. 819 si urm.

www.dacoromanica.ro

128 SLUJITORII 1I EVOLUTIA LOR

Cu privire la modul de organizare a dorobantilor, remar-eim c`i acestia erau grupati ca i càlàrasii n jurul unorgarnizoane mai importante: Bucuresti 324, Craiova 325, Stre-haia 326, Tirgoviste 327 etc.

La sfirsitul secolului al XVII-lea existau doua steaguri de do-robanti la Bucuresti al marelui agä 328 Si al marelui c'äpitan

324 Aci tntilnim In documente cei mai multi dorobanti, la : 14 aprilie1590, 21 aprilie 1631, 1 aprilie 1636, 20 aprilie 1638 etc. (Doc, priv. ist.Rom... B, veac. XVI, vol. V, p. 439; Bibl. Centrará de stat, CXII/4Muzeul de istorie a ora;ului Bucure;ti, nr. 35834 ;i nr. 35846; G. Ghi-banescu, Surete, VI, p. 20). Numero:* alti dorobanti sInt amintiti apolin localitati din preajma Bucurestilor, la : Dude;ti (Acad. R. S. Ro--mania, XLII/74),Boldoroge;ti (Arh. St. Buc., m-rea Plumbuita, XII/21), Su-limanul, Obile;ti (idem, Mitr. Tärii Rom., XXI/14 ;i 15). Alti dorobanti;edeau pe ocina minästirii Radu voda de la Girstienegi (Acad. R. S. Ro-mania, CLV/181), iar intr-un doc. din 27 ianuarie 1651 se aratä cá sa-tenii din Stanesti Ilfov duceau dorobanti pe mo;ia logofatului RaduDudescu cle-q fac hodai" (Acad. R. S. Romania, XLIII/141).

Tot la Bucure;ti exista In 'secolul al XVII-lea un capitan de doro-banti, pomenit la : 3 martie 1631, 21 septembrie 1646, 18 iulie 1652 etc.(Arh. St. Buc., m-rea Radu voda, XXXI/9, ms. 725, f. 95 v.-97, Acad.R. S. Romania, CCCXCVII/49) etc.

325 La 25 februarie 1665, este amintitä aici suta" lui Manale iuzba;ade dorobanti (G. Ghibanescu, op. cit., VI, P. 226), lar la 11 martie 1699o sama de dorobanti din Craiova" (Arh. St. Buc., ms. 705, f. 217 v.-219).De altfel, una din mahalalele Craiovei, unde erau asezati dorobantii, s-a

numit mai tirziu mahalaua Dorobantiei.326 In 1599-1600, Calotä banul prime;te 100 de sabii pe care le &i-

mite dorobantilor de la Strehaia (P. P. Panaitescu, Documente slave dinSibiu, p. 37). Tot la Strehaia exista la 1654 un capitan de dorobanti (Arh.St. Buc., m-rea Strehaia, XIV/4), ceca ce aratä ca aici era sediul unei

327 Pentru Bucure;ti ;i Tirgovi;te, vezi qi lstoria Tdrii Romdne§ti,p. 147, unde se arata cà ciuma din 1660 a secerat indeosebi ceata do-robantilor", ales la 2 ora;a", Prgovi;tea i 13ucuregi, facIndu-se moartenespusä".

328 Un ceau; agesc este amintit la 16 februarie 1696 (Arh. St Buc.,Mitr. Tarii Rom., CCLV/1), iar un dorobant de la steagul marelui agi la28 mai 1716 (Arh. St. Buc., ms. 132, f. 241).

www.dacoromanica.ro


de dorobanti 329 - un steag la Craiova, unul la Comanca 330, unaltul la Vileni si altul al Chiojdului, in afarà de alte patrucsárora nu li se precizeazi localitatea unde hi aveau garnizoa-nele 331.

In Moldova, in afari de capitala táxii, mai existau doro-banti la Hotin, lingA care este amintita, la 30 iunie 1656, locali-tatea Dàräbani 332, si in alte localitki.

Dorobantii, impreung cu mercenarii pedestri, se .aflau subcomanda marelui agà. Acesta avea ea ajutor al s'iu la comandadorobantilor pe marele cäpitan de dorobanti333. Primul maredpitan de dorobanti, Lupu Buliga, este amintit in timpul dom-niei lui Matei Basarab, la 21 septembrie 1646 334, ceea ce do-

329 Marele cipitan de dorobanti hi va fi avut steagul säu inch' din1668, ciad apare in documente un stegar de dorobanti de la steagul ma-relui eipitan (Arh. St. Buc., m-rea aldiruaani, XX/2).

33° Aceati dorobanti de la Comanca care erau aaezati pe ocinaminästirii Clocociov ant amintiti inci de la 17 mai 1661 (Arh. St. Buc.,m-rea Clocociov, XI/12).

991 Condica vistieriei lui C. Brincoveanu, p. 483.332 Rev. Soc. ist. bis", Chiainäu, XX, 1930, p. 139 ai Bull. Sect.

Historique de l'Academie Roumaine", I, 1912-1913, p. 34.333 Relatia istoricà a misionarului catolic, in Magazin istoric, V, p. 52

ai D. Cantemir, op. cit., p. 82 si 89.334 Arh. St. Buc., ms. 785, f. 95. v. 97. Acest Buliga din Ciovir-

niaani pomenit de nenumirate ori intre 28 martie 1633 ai 3 martie 1646(Arh. St. Buc., m-rea Tisma.na, XCIII/26 ai XX/2) drept cäpitan de doro-banti de Severin sau de Mehedinti devine la data amintiti mare cä-pitan, pentni ca mai apai si ajungi, mare agä (Arh. St. Buc., m-rea Obe-deanu, VII/1).

Dupä. Buliga, mai slut amintiti ca mari cipitani de dorobanti :lije, la 10 august 1667 ai 10 mai 1668 (Arh. St. Buc., m-rea

Cildiruaani, XX/2)Tudor Greceanu, la 7 septembrie 1670 (idem,' Mitr. Tani Rom.,

CXIX/1) ;Oprea, la 19 februarie 1681 ai 15 aprilie 1682 (Acad. R. S. Ro-

minia, C7151 ai 149)Trifan, da 20 marble 1681 ai 11 septembrie 1682 (Arh. St. Buc.,

Mitr. Tirii Rom., CX.XV/6 ai CXVI/35)Matei Ciorogirleanu, la 9 martre 1687 ai 19 iulie 1688 (Muzeul

de istorie Buc., nr. 39 183)Preda Prooroceanu, la 1689 (Acad. R. S. România, ms. 6294,

f. 2 v.) ;

www.dacoromanica.ro


vedeste cg. aceastä. functie a apgrut dupg ce corpurile nou in-fiintate de mercenari pedestri. (seimenii, leventii) au intratele sub comanda marelui agg.

In Tara Româneascg, maTele cgpitan de dorobanti ficeaparte din boierii de categoria a doua, fiind mentionat in docu-mente algturi de marele cgpitan de lefegii, dupg marele aggmarele armas.

Marele cgpitan de dorobanti era ajutat la rindul su decgpitanii de dorobanti, amintiti adeseori in documentele din seco-lul al XVII-lea, atit in Tara Romaneascg 335, Cit §i inMoldova 336.

Dupg cum ne informeazg Dimitrie Cantemir, la inceputulsecolului al XVIII-1ea in Moldova existau opt cgpitani de do-robanti, care se aflau sub ascultarea unui mare clpitan, ce fg-cea parte din boierii de prima clasg, fiind asezat ca grad ierar-hic dupg al treilea logoat 3"

Pe lingà participarea la rgzboi, care era principala lorobligatie, dorobantii indeplineau in timp de pace diverse atri-butii in statul feudal : asigurau impreung cu celelalte. catego-

Fitru Obedeanu, intre 1 octombrie 1691 si 25 august 1695 (Acad.R. S. Rominia, CDXXXIV/139 i CLXXXI/26 si R. Greceanu, Viata luiC. Brincoveanu, p. 69) ;

Gheorghe Bkiescu, fiul lui Mares Bäjescu fost mare ban, intre1696-1707 (Arh. St. Buc., Mitr. Tärii Rom., CCLXXII/2, m-rea Sf. Apos-toli, 11/24 si R. Greceanu, op. cit., p. 168)

Darie, In 1711 (ibidem, p. 204)Constantin Greceanu la 20 iunie 1712 (Bul. Com. ist.", V, p. 234)Drighici WalIceanu in 1714-1716 ($t. Grecianut Genealogiile do-

cumentate, I, p. 151, 157)G. Filipescu la 20 decembrie 1717 (Arh. St. Buc., Mitr.

Rom., CCXCII/7)Dumitrache, la 28 iulie 1722 (ibidem, CCCLI/4) etc.

336 Vezi doc. din 8 martie 1665, 26 iulie 1670 (Muzeul de istorie Buc.,nr. 1577 D, Arh. St. Buc., m-irea Sf. loan Buc., II/81) etc.

336 Aici dpitanii de dorobanti sint amintiti din vremea domniei luiVasile Lupu (Miron Costin, Opere, p. 143) ; vezi si doc. din : 20 ianuarie1657, 27 ianuarie 1667, 1 aprilie 1680, etc. (G. Ghil-iinescu, Surete, X,p. 79-81, idem, Ispisoace, 111/2, p. 43, N. Iorga Studii ,si doc., V, p. 444i Arh. St. Buc., AN, CCII/4) etc.

337 D. Cantemir, op. cit., p. 82 si 89.

www.dacoromanica.ro

131 NOI CETE DE SLUJITORI

rii de slujbasi ai domniei ordinea" internk aveau un rolimportant in paza curtii domnesti si se ocupau de plstrarea or-dinii in orasele capita15. 338. Ei mai erau folositi uneori dedomn pentru pedepsirea unora dintre marii boieri3".

Trebuie sä, remarcgm inssä ea., spre deosebire de 615.rasi,dintre care o buni parte se opecializaserg" in paza hotarelor(csilfirasii de margine) sau in transmiterea Sirilor (c'aTirasii deTarigrad), la dorobanti nu se observä, o astfel de specializareintr-o anumia atributie.

VI. Noi cete de slujitori la sfirsitulsecolului al XVII-lea si in prima jumitatea secolului al XVIII-lea

0 datà cu dec5.derea curtenilor si a corpurilor principale deslujitori ai statului feudal, c5.1àrasii si dorohantii, indeosebi invremea domniilor lui grban Cantacuzino si Constantin Brinco-veanu, au apàrut citeva cete, reduse ca efective, de noi sluji-tori : este vonba de talposi, saragele si martalogi. In afarà deacestia, tot in Tara Romineasd mai grit amintiti in .aceeasivreme scutelnicii, lar mai tirziu mocanii.

In Moldova, uncle cete noi de slujitori, numiti rosii i vina-tori, au fost infiintate In timpul primei domnii a ini Grigore alII-,lea Ghica (1726-1733), pentru a suplini lipsa de slujitorinecesari indeosebi pentru rezolvarea treburilor administrativesi pentru paza curtii domnesti. La inceputul secolului alXVIII-lea dupi cum arafi Dimitrie Cantemir oastea Mol-dovei era aleätuifi din douà mari categorii : oastea de scutea1ásau slujitorii o cea cu leafá "0.

338 Magazin istoric, V, p. 58 ; D. Cantemir, op. cit.; p. 82; M. Costin,Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 133.

33° Istoria rdrii Romeinefti p. 138, 149 ; R. Popescu, lstoriile, p. 154,162 si Magazin istoric, V, p. 146.

34° D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 88.

www.dacoromanica.ro

132 SLUJITORII I EVOLUTIA LOR.

vedem cum au apgrut si cum au evoluat noile cete deslujitori, create la sfirsitul secelului al XVII-lea si in primajumgtate a secolului al XVIII-lea.

1. Scutelnicii

In documente a fi scutelnic insemna a fi scutit de dgri.Cind se poruncea unor oameni sg-si plgteascg dgrile, se spuneauneori cä nimeni scutelnici sg nu fie" 341

N. Iorga oredea cg scutelnicii din Tara Romaneascg slut oinovatie a lui Constantin Brincoveanu 342 In documente, scutel-nicii apar insg in timpul domniei lui Gheorghe Duca, care po-runcea, la 11 noiembrie 1678, locuitorilor care sedeau pe mesiamingstirii Radu Vodg : fie scutelnic, dgrgbant, cglgras, mg-call ce slujitoriu va fi" sg-si indeplineascà obligatiile feudalefatg de stgpina pgmintului 343.

Dupg informatiile date de autorul Feelatiei istorice, in timpuldomniei lui Serban Cantacuzino, scutelnicii exau slujitori care sebucurau de uncle scutiri fiscale, fiind grupati cite 4-8 la o cruce.Ei erau foarte probabil mai sgraci decit cglgrasii, care erau nu-mai cite unul patru la o cruce 344.

In tim,pul domniei lui Constantin Brincoveanu, la 1702,existau 14 steaguri de scutelnici cglgri si 6 steaguri de scutel-

141 G. Ghilbareesou, Surete, XXII, p. 45 0 Acad, R. S. Romania, VIII/8.342 N. Iorga, Istoria armatei, II, p. 204.343 Arh. Srt. Buc., en-Tea Radu vada, VI/7. Vezi §i ibidem, VI/8 (dote.

din 16 imai 1679). La 1 mali 1677, este amintit §i un apiitan de soutelnici(Acad. R. S. Romania, CDLXXIII/30), iar la 27 ianuarie 1675 un ceau§ descutelnici (Acad. R.S.România, LXXV/206).

/vlentionam ca 0 in Moldova slut amintiti capitani de scutelnici totIn timpu1 domniei lui Gheorghe Duca, in 1671 (Arh. St. Buc., Mitr. Mold.,VIII/13 §i ms. 524, f. 13 v.-14).

3" Mag. istoric, V., p. 52. 0 cruce formata din patru scutelnici esteamintitä la 28 februarie 1699 (Arh. St. Buc., ms. 314, f. 332).

www.dacoromanica.ro

133 Nat CETE ,DE swirroRr

nici pedestri 3", Cu un efectiv mai mare declt al càlàrasilor sidorobantilor luati impreunà. La 1699, din cele 6 steaguri descutelnici pedestri, care aveau un efectiv de 272 lude, patru erauformate din scutelnici vechi i douä din scutelnici noi. Garni-zoanele acestor scutelnici se giseau la Orasul de Floci,nesti, Calugäreni, Podul Pitarului, Zimnicea etc. 3".

La 1739, mai exista un singur cä.pitan de scutelnici, cu 7lude, care erau inclusi intre slujitorii Focsan15.i" 347.

Documentele ne dau putine informatii asupra atributiilorlor. Singura stire pe care o avem este aceea cà, in timpulboaielor purtate de turci, ei mergeau ca salahori pentru a re-para cefaitile.

2. Ta/po,sii

Dupà cum am .arkat mai sus, talposii grit o ceatà mici depedestrasi, infiintatA de Serban Cantacuzino din corpul mare aldorobantilor. Numele este de origine croatà, imprumutat prinintermediul Transilvaniei 348. Dupà" cum rezulti din izvoare-, tal-posii se ea'seau sub comanda marelui eipitan de dorobanti 348.La 1695, ei gut amintiti Intre slujitorime, fiind trecuti ultimii,dupà cazaci i atane 350

In prima jum5.tate a secolului al XVIII-lea, exista un steagde talposi, care, la 1739, avea un efectiv de 35 lude, fiind con-

343 Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 462. In aceastä vreme eraamintiti numerosi täpitani de scutelnici, la : 16 iulie 1694, 10 iulie 1698,28 aprilie 1710 etc. (Arh. St. Buc., m-trea Hurez, XVI 19, m-rea Radu vodä,VIII/33 si ms. 705, f. 462).

348 Condica vistieriei, p. 483; vezi si p. 544-545, 591, 639 passim.Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 481. In secolul al XVIII-lea,

existau opt steaguri de cite 50 lude scutelnici, care slujeau dupg vechiuobicei numai pe scutealä", ficind slujba de .rind, cu saptämina" (P. Teu-lescu, Documente istorice, Buc., 1860, p. 127 ; documentul este nedatat).

348 C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, partea a II-a p. 754.349 Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 296 si Bauer, op. cit., p. 45.350 Anatefter, ed cit., in Studii fi mat. de istorie medie V, p, 373.

www.dacoromanica.ro

orasul

lui Constantin eipitanul estem-crea Stavropoleos, XIII/4).

ui triiau fria' 23 de talposi

voce si C. C. Giurescu, op.

134 SLUJITORII 1 EVOLUTIA LOR

dusi de un capitan si doi zapcii 351. Majoritatea acestora sedeauin Bucuresti 352, unde aveau ca sarcinä paza curtii domnesti.Dupa informatii mai tirzii, in urma reformei lui ConstantinMavrocordat, ar fi ramas un grup de 120 de talposi, comandatide capitanul de dorobanti 353.

3. Sara gelele

Termenul de saragea este de origine osmana, desemnindun vechi corp al cavaleriei turcesti, al carui nume vine de la»san", culoarea galbeni a uniformelor sau steagurilor sale 454.

Primii ostasi purtind numele de saragele sint amintiti inTara Romaneasca in a doua jumatate a secolului al XVII-lea.Cronica tari afirma ca Mihnea al 111-lea a steins in oastea samulti turci, dintre care unii saragele, altii delii, altii be-slii" 355. Aici este vorba in chip evident de ostasi straini. Ace-easi cronica aminteste de o saragea sirb" la 1 676 356-

Primele dovezi despre existenta unui corp organizat desaragele sint din vremea domniei lui Serban Cantacuzino, carei-a folosit pe acesti calareti iuti in diverse misiuni ce reclamanvitezä: incercarea de a prinde pe sotia boierului Iordache Ru-set in sudul Moldovei sau de a impiedica pe un trimis al luiGheorghe Duca adversarul sau duca niste scrisori laPoarta 3". In aceasta privintà ei pot fi aseminati cu lipcaniidin Moldova.

351 lbidem, p. 480. Steagul de talposi alamintit la 1 februarie 1728 (Arh. St. Buc.,

352 Hurmuzaki, X, p. 513.353 La 1752, in 12 raahalale ale

(Rev. arhivelor", II, 1959, IN% 2, P. 127).354 L. Siineanu, Influen(a orientalii, sub

cit., 111/2, p. 733.355 Istoria Viril Romdrzefti, ed. cit., p. 136.356 lbidem, p. 173.357 I. Neculce, Cronica, ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 99 si M. Kogalni-

ceatm, Cronici, II, p. 32.

www.dacoromanica.ro

135 NQI CETE DE SLUJITORI

Saragelele sint amintite in timpul domniei lui ConstantinBrincoveanu, fácind paia.' la Bucuresti i in regiunea de marginedinspre Moldova 358. In schimbul serviciilor prestate domniei,cele 30 de saragele de aici se bucurau de unele usuräri fiscale,dind numai 'cite trei ughi pe all 3". Eran deci ostasi de scu-tealà", nu mercenari..

Nu stim care erau efectivele totale ale saragelelor inaceastà vreme, cind sint amintiti citiva cäpitani 360. La 1739existau 8 steaguri de saragele si 12 zapcii 361. La aceastä" datäsaragelele sint trecute intre lefegii i scutelnici, färà sà se spunädacà sint mercenari sau scutelnici.

4. Martalogii

Sint un corp de paznici ai hotarelor, organizat in timpuldomniei lui Constantin Brincoveanu, inainte de anul 1690. Nu-mele este de origine turceasei i inseamdi päzitori ai granite-lor" 362, aceasta fiind atributia pe care o indeplineau in Oltenia,

Doc. din 11 octombrie 1693 (Muzeul de istorie Buc., nr. 37352).359 Anatefter, ed. cit., in Studii si mat, de istorie medie, V, p. 410."° Gheorghe, la 6 august 1691 (Arh. St. Buc., m-rea I/3 si 4) ;

Nicula, la 24 octombrie 1693 (Acad. R. S. România, CDLV/2)Ivan, la 1699, and e trimis sä ducà plocoanele bairamului (E. Vir-

tosu, Foletul novel, p. 186).Curt, la 12 ianuarie 1712 (Studii si mat. de istorie medie, V, p. 410)Andrei, la 10 decembrie 1718 (N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 229)

391 Studii si mat, de istorie medie, V. p. 481.J. Hammer, Histoire de l'Empire Ottoman, V, p. 274 si L. Sgineanu,

influent(' orientala, II, p. 75. Cf. si C. C. Giurescu, Istoria roma'nilor, III,partea a II-a, p. 760. In Encyclopedie de l'Islam III, p. 354, martalogii sintdefiniti ca o categoric de ostasi crestini in armata otomanä care indeplineaude obicei misiunea de informatori. Vezi i Ilie Wärbulescu, Cuvintul martalog(Arhiva", 1936, nr. 3-4, p. 251-252), care coiasideri cà martalogii erautrupe de crestini in ostirea turcà, paintre care se gäseau i vlahi. El citeazisi un orticol din Prilozi" Belgrad, 1928, p. 213-229. Uneori onartaloz"avea i sensul de ostas crestin in general ; asa ii spune, de pildä, Asik-pasa-Zadé .lui Iancu de Hunedoara (Tevarik-i-al-i Osman, in trad. la Inst. deistorie).

www.dacoromanica.ro

136 SLUJITORII g EVOLUTIA LOR

unde psizeau trecerile peste Dunare si impreunà Cu plgia-sii trecerile peste maxnte.

Cu vremea, numele de martalogi s-a extins si asupra unorpazinici ai minästirilor de la marginile tgrii, care nu se giseauIn slujba domniei Agtfel, cei 40 de puscasi, oameni strà'ini, scu-titi de däri, care pazeau min'istirea Sinaia, Ant numiti, intr-unact din 13 mai 1723, rnartalogi 363.

Dintr-un document din timpul st5.pinirii austriace in 01-tenia, purtind data de 17 ootombrie 1719, rezultà cà martalogiierau de aceeasi origine ca si plälasii, fiind alesi dintre oameniide conditie mi¡locie. In schimbul servicirului ce prestau, erau scu-titi de d'Ari, 364 ca si comandantii lor "5. In afarà de scutirilefiscale, 6.pitanii de imartalogi beneficiau si de unele venituridin gloabele (amenzile) incasate de la cei prinsi ca treceaupeste hotar 366.

Martalogii erau impIrtiti in dou'a' grupuri : unii care Pä-zeau in regiunea de snunte, in Lovistea, fiind condusi de uneipitan 367, si altii care raceau paz5. la Dudire. In vreme de raz-boi, efectivele din Lov4tea erau m'Arite. In anii 1720-1722,.maiorul Schwanz relata ea aici pAzeasu 40 de puscasi si 100 demartalogi cu un cäpitan368, iar la 1737, dupi informatiile luiConstantin Daponte, se gá'seau aici 10 c5.pitani, care comandaufiecare cite 70 de oameni 369.

363 Acad. R. S. Romania, CCCLXXVI128.364 C. Giurescu, Material, I, p. 356-357, 348. Vezi si Arh. St. Sibiu,

B.G., 26, f. 2 v., unde se spune ca. masrtalogii plateau jumatate din däri,ca si plaiasii. Vezi, de asemenea, doc. din 14 mai 1722 (Acad. R. S. Ro-mania, MCCCLXXI/7).

365 Intr-un doc. din 22 ianuarie 1692, se spune ca vitafii de plai sicapitanul de martalogi pentru slujba lor isi scutescu casele si bucatele lor"(Arh. St. Buc., m-rea Arnota, XVIII/58).

366 N. Iorga, Studii si doc., V, p. 143.367 Aici slut pomeniti Luca cipitanul, In 1691 (Arh. St. Buc., m-rea

Hurez XVI/2 si N. Iorga, Studii si doc., XIV, p. 243) si Radu Ofinescucapitan, la Inceputul secolului al XVIII-lea (ibidem, V, p. 143). La 1700este amintit steagal de martalogi de la Bistrita (Condica vistieriei, p. 544).

368 Hurmuzaki, IX, p. 627.369 C. Daponte, Ephemerides daces, II, p. 74.

www.dacoromanica.ro

137 Nor CETE DE SLUJITORI

Gil priveste martalogii de la Dunäre, acestia sint amintitimai intli in regiunea Cerneti 370, unde exista un mare apitande margine in vremea domniei lui Constantin Brincoveanu. La1720, pentru paza Dunärii, intre Vodita si Celei, existau 72 demartalogi, care päzeau in grupuri de cite 12 zonele : Vo-ditaGruia, GruiaAscunsa, AscunsaJdegla, JdeglaUriti,UritiCaracal si CaracalCelei. Comandantii lor aveau rese-dinta la Burila, Pristol, Maglavit, Desa, Bistret si Celei 371, In1739, se mai numärau in Oltenia doar 70 de martalogi Cu5 zapcii 372.

Precum se vede, efectivele martalogilor erau destul de miciin prima jumätate a secolului al XVIII-lea. Este foarte proba-bil cä ele nu vor fi fost prea mari nici in timpul domniei luiConstantin Brincoveanu.

In afarä de pazä, caxe era principala lor atributie, marta-logii aveau si indatorirea de a impiedica fuga pläiasilor, dupäcum ne relateaii un document din 23 iulie 1690, in care marta-logii sint amintiti prima Gafa* 373.

. Mocanii

Alckuiesc un corp de slujitorime infiintat inainte de 1739,datä cind existau 7 steaguri de mocani, insumind 300 de lude,condusi de 7 cápitani si 21 de zapcii. Unele din aceste steagurise gäseau in regiunea BuzánR. Särat 374, avind probabil caatributie paza hotarelor in aceastä parte a tärii.

37° intr-un doc. din 16 septembrie 1697, sint amintiti printre cei caretrebuiau s'i dea vana m-rii Cozia pentru mosia sa de la Cerneti doi mar-talogi, un ceaus si stegari de martalogi (Arh. S. Buc., m-rea Cozia, XLVI/11).

371 C. Giurescu, Material, I, p. 356, 384 si Arh. St. Sibiu, BG, 24,f. 19 v. 28 v. Vezi si Al. Vasilescu, Viimile Olteniei sub austrieci, (Arhi-vele Olteniei", III, 1924, p. 374-375).

372 Studii ¡i mat, de istorie medie, V, p. 481.373 N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 485-486.374 Studii ii mat. de istorie medie, V, p. 480.

www.dacoromanica.ro

138 SLUJITORII $d EVOLUTIA LOR

6. Vineitorii

Dupà cum ne aratä. Dimitrie Cantemir, in secolul alXVII-lea si la inceputul secolului al XVIII-lea, vinätorii, con-du.si de un vätaf, locuiau un sat de lingä. tirgul Piatra, fiindobligati ca in timp de pace sä vineze pentru masa domnului, larin vreme de räzboi sä ,meargä la oaste. In schimbul acestor in-datoriri, ei eran scutiti de däri si primeau bard pentru cumpä-rarea prafului de puscä, si a plumbului 375. Numerosi vinätoridomnesti 376 si vätafi de vinätori 377 slut amintiti in flocumenteleveacului al XVII-lea si la inceputul celui urmätor.

In timpul primei domnii a lui Grigore al II-lea Ghica(1726-1733), s-a infiintat si un corp de slujitori numiti viratori.Acestia, grupati in douä steaguri, cu un efectiv total de 100 sau110 oameni378, erau scutiti de däri 379 §i erau imbräcati de dom-nie in port unguresc, cu bärate (bonete) negre de pislä", 380 f5.-dud diverse servicii la curtea domneascä. In 1776 mai exista unsingur steag de vinatori 381.

373 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 159. Cf. si N. Iorga, Studii$i doc., VI, p. 435, unde se spune, la 1736, ca In vremile altor domni ceau fost mai nainte de noi, era vinatari de aducea vInat domniei, dar uniica aceia nu se numiia slujitori".

376 Doc. din : 8 februarie 1631, 23 septembrie 1714, 24 februarie 1719etc. (T. Codrescu, Uricarul, XVI, p. 264, Arh. $t. Buc., m-rea Sf. SayaIasi, XXXIII/37, N. Icrrga, Studii li doc., VI, p. 61). Uneori acesti vInatorisint numiti si streliti (G. Ghibanescu, Surete, V, p. 165 si M. Kogalniceanu,Cronici, II, p. 353).

377 Doc. din : 31 octombrie 1629, 1679-1680, 12 octombrie 1688, 15august 1689, 16 iulie 1697 etc., (Arh. St. Buc., m-rea Sf. Saya, XLII/1,Uricarul, XVI, p. 266, Acad. R. S. Romania, DCXXVII/64, Arh. St. Iasi,CDIX/55 si CCCXXXIX/1, f. 147).

378 N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 435 si Gheorgachi logofitul, ed.D. Simonescu, p. 297. Vezi si C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, parteaa II-a, p. 755. .

373 Acad. R. S. Romania, ms. rom. 237, f. 442 v. 443 v.3" Pseudo-Amiras, la M. Kogalniceanu, op. cit., III, p. 158-159 si

Cronica Ghiculeftilor, p. 259.381 Uricarul, XIX, p. 319 si urm.

www.dacoromanica.ro

139 Np..t CETE DE SLUJITORI

Cit priveste Tara Romineascä, Nicollae Bälcescu credea cäau existat ping in secolul al XVI-lea 500 de vinätori, iar dupäaceea 1000, din care jumItate pedestrime i jumätate c5.1ä.rime"cei 500 de vinätori ar fi fost condusi de un vätaf (Neape 13a-sarab ar fi fost el insusi vätaf), iar cei 1000 de vinätorj de uncäpitan, cäruia Radu Mihnea i-a tlat numele de asi 383.1.,Aceastäpäirere nu este insä" confirmatä de documente..

N. Targa a arätat cä. Neagoe Basarab nu a fost- vataf de vi-nitori, cum se spune in Viata sfintului Nif on i in croniaile(eroarea provine dintr-o traducere gresit4383)., iar in documenteleinterne din secolele XVIXVII, vinätorii nu sint amintiti ca ocategorie de slujitori ai domniei ; ca si in MOldova, existauvinä.tori domnesti .care vinau 384 ,pentru domnie. Ciatorul suedezRalamb ne informeazä cä., la 1656, vinätorii domnului i-au adusacestuia doi ursi ucisi de ei, fiind risplätiti cu un pumn deaspri 385.

In Tara Româneascà vinätorii sint amintiti ca o ceata deslujitori organizati numai la 1739 386; in evidentele slujitori-mii" din acest an, sint trecute, intre cazaci i talposi, st doulsteaguri de vinätori, formate din 165 de lude si concluse de doicäpitani si sapte zapcii 387.

382 N. Bälcescu, op. cit., In Opere, ed. cit., I, p. 13.383 N. Iorga, lstoria romailor, IV. p. 266.

Vezi doc. din 28 august 1624, in care se infäreste m-rii Hotiranivama de peste de la Plosca-Dolj de la toti vinitorii care vor umbla vi-nind peste" (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 454). Divexsioameni de profesiune vingtori skit amintiti si la 28 august 1656 si 19 oc-tombrie 1673 (Acad. R. S. Rom&nia, XLIV/33 i Arh. St. Buc., ep. Rim-nic, IX112).

Rev. istoricr, VI, 1920, P. 211. Vinkorii domnesti si boierestisint mentionati si la 3 mai 1729 (Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 461).

388 Iuzbasa de vhfitori amintit la 10 iunie 1693. (Arh. St. Buc., Mitr.Tärii Rom,, XXIII/23) era probabil mai marele viratorilor domnesti.

Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 480. Vezi si M. Cantacuzino,op. cit., ed. Tunusli, p. 31.

www.dacoromanica.ro

140 SLUJITORII g EVOLUTIA LOR.

7 . Rofii (joimirii)

Au constituit un corp de slujitori moldoveni, infiintat deGrigore al II-lea Ghica (1726-1733), o datä cu .acela de vinitori,fiind alcätuit din douä steaguri, cu un efectiv de 120 de oameni.Se numeau ro§ii deoarece purtau haine ro§ii §i bärate (bonete)rosii de postav. In schimbul slujbei ce prestau la curtea dom-neasc5., erau scutiti de däri 388 Curind 4z1upà infiintarea lor, seconstatà c5. fuseserä. ,rstrop§iti" de greutatea därilor, trebuind sáfie scutiti din nou de Grigore al II-lea Ghica, In timpul celeide-a doua domnii in Moldova, la 15 februarie 1736. Dupä cum searatà in documentul ce poartà aceastä datä, joimirii trebuiau sä.aibä. toti cai buni §i arme", aflindu-se gata... In toatä vremeanelipsiti", la poruncile domniei 389.

In a doua jumätate a secolului aI XVIII-lea, la 1776, maiexista un sin,gur steag de rogii, compus din 40 de oameni 390

388 M. Kogglniceanu, Cronici, III, p. 158-159; N. Iorga, Studii li doc.,VI, p. 434-435 ; Gheorgachi logoritul, op. cit., p. 297 si Cronica Ghiculef-tilor, p. 259.

389 N. Iorga, oP. cit., VI, p. 434-435 si Acad. R. S. Rominia, ms.rom. 237, f. 441 v.-442 y.

399 Uricarul, XIX, p. 319 si urm.

www.dacoromanica.ro

Capitolul 3

ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITORI

Termenul slujitor", in sensul ski cel mai larg, desemna insecolul al XVII-lea si in primele decenii ale celui urmätor petoti slujbasii mkunti ai statuIui feudal. In aceeasi vreme, slujitoravea fi acceptiunea de ostaf in general. In Cartea rondineasdi deinvägiturei, se spune de pila : »de i se va fi dus beirbatul laoeste, ce sä zice sa fie slujitoriu" 1, slujitor fiind ad sinonimCu ostas.

Tinind seama de aceastä situatie, In capitolul de fatä aminclus pe membrii cetelor care, dei nu ficeau parte dintre sluji-torii propriu-zisi, indeplineau diverse atributii in statul feudal,putind fi socotiti si ei slujitori. Aci am prezentat pe pliliafi fistrdjeri, care Ant firani scutiti de ari, obligati sä. facä paza ho-tarelar, apoi pe hinsari fi haiduci, ostasi chemati la räzboi indobina", adicä läsindu-li-se beneficiul präzii capturate, ca sicele citeva grupuri militare care poartä numele armelor pe carele faloseau : arcafii, sulitafii, sinetarii, pufcafii fi tunarii, care in-deplineau numai rosturi militare. 2

1. Plaafi

Incepirtd, prababil, din secolul al XIV-lea, unele sate situatela marginea dinspre munte a Tärii Românesti aveau obligartia de

1 Ed. Acad. R. S. Ramlnia, p. 109. Vezi si N. Iorga, Istoria arnustei,ed. a II-a, vol. II, p. 204. Pentru evolutia termenului de otean slujitor,vezi Transilvania, 1904, p. 172 si L Bogdan, op. cit., p. 34, unde semath' a voinicul din Codicile Voronerean apare ca viteaz in Noul Testa-ment din 1648 si slujitor sau otean In Biblia lui Berban Cantacuzinodin 1688.

2 Mentionez ad ci uncle categodi de slujbas; marunti ai statului(aprozii, fustasii, paicii, copiii de casa) au fost prezentati separat, intr-unarticol ce va aparea in Studii si articole de istorie".

www.dacoromanica.ro

142 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITORI

a pgzi trecerea peste munte, prin plaiuri 3, sau pe valea riurilor.Locuitorii acestor sate de pazg se numeau plàiai. Un dictionarintocmit in 1726 pentru ocupantii austrieci ai Olteniei explicgacest cuvint prin oameni care vegheazà la hotare" 4. Locuito-rilor care pgzeau punctele obligatorii de trecere denumite posade 5li se spunea uneori posgdari 6. Mentiongm cà cei care asiguraupaza la hotarele Transilvaniei se numeau de asemenea

Trebuie sä remarcgm de ¡la inceput cà institutia pläiasiloreste una din institutiile vechi ale statului feudal, ale cgrei atributiisi organizare nu s-au schimbat prea mult de-a lungul veacurilor.In Regulamentul Organic se- prevedeacà punctele de trecere laDungre se vor stTejui de cgtre satele dupà margini", iar in re-giunea de munte vor face de pazg saltele de acolo, avind atributiiasemgngtoare cu ale plgiasilor din secolele XVXVIII 8.

Paza hotarelor tgrii prin satele de la marginea ei face partedin vechile tatributii ale obstilor tgrgnesti de a participa la apgra-rea tgrii, care, dupg intemeierea statului feudal, a devenit o obli-gatie a acestora fatà de domnie.

3 Pentru semnificatia cuvintului plai = intinderea de munti de la con-tactul cu depresiunea subcarpaticä ptni sus, la galul alpin, vezi I. Conea,Plaiul muntele in istoria Olteniei, In volumul Oltenia, Craiova, 1943,p. 77-78.

4 C. Giurescu, Material, II, p. 141 ; cf. gi A. M. del Chiaro, op.cit., p. 25.

5 Pentru unul din Intelesurile posadei, de punct obligatoriu de tre-cere, cf. M. Sinzianu, Despre posada (Rev. ist. IV, 1934, p. 306-309);C. N. Plopgor, Posada, posadar (Oltenia", I, 1940, p. 173-175) gi C. Turcu,Contribulii la cunoasterea posadei (Studii si cerc. stiintifice" Iagi, 1954,nr. 3-4, p. 401-418).

Posädarii de la Rucär Ant amintiti la 16 februarie 1680 (Arh. St.Buc., m-rea C. Lung. LXI/59). Asemenea posädari (Posedaren, in textulgerman) existau i la Turnu Rogu, in 1719; aläturi de ei apar insä gi 06-

(Hurmuzaki, XV/2, p. 1571).7 La 5 iunie 1698, exista un vätaf de pläiagi la Zirnesti (Catalogul

doc. romdnesti din Brasov. I, nr. 160). Locuitorii din aceastä regiune pä-zeau trecerea spre Tara Romineasa incä din secolul al XV-lea (Hurmu-zaki, XV, p. 69). Nigte plaiasones" Ant amintiti gi intr-un document latiala Bistrita, regiune in care exista un important loc de trecere spre Moldova(Hurmuzaki, XV/2, p. 1576).

8 Regulamentul organic al Valahiei, ed. 1847, p. 497,501.

www.dacoromanica.ro


Punctele de trecere de la plaiuri apar in documente incepinddin secolul al XV-ilea. Astfel, in timpul domniei lui Vlad Tepes,este amintitä vama de plai" 9, iar mai tîrziu, Radu cel Marescria sibienilor cà a inchis drumurile de trecere spre Transilva-nia din cauza pretendentului Mihneal°. Ant paza la plai cit siinchiderea drumurilor de trecere peste munte se aceau de cätrelocuitorii satelor din regiunea respectivä, numite mai tirziu satede pläiasi.

La inceputul secolului al XVI-ilea, grit amintiti in docu-mente si vätafii de pläiasi. La (1512-1521), Neagoe Basarabscria brasovenilor cä nu mai au voie s intre in tarà sä-si pascäoile sau poncii fàrä tirea vätafilor care grit pusi prin tara dom-niei mele la margine", ce inscriau vitele pentru plata gorstinei ",iar la (1535-1545) Radu Paisie comunica acelorasi brasovenicà a dat poruncä vätafilor sä-i lase sä intre cu märfurile intarä 12. Este vorba aci, in chip evident, de vätafii de. plai sau depläiasi, care grit pomeniti cu acest nume la inceputul secoluluial XVII-lea, chid organizarea i atributiile pläiasilor apar Inchip ,mai limpede In documente.

Inainte de aparitia termenilor de plai i plàia, paza lahotare sau in interiorul tärii se numea viglu (de la cuvintullatin vigillia). Obligatia de pazä sub iaoest nume este amintitäintr-un singur document, din (1409-1418), refenitor da scutireade däri a 10 case din Tirgoviste ". Intr-un alt document, din28 februarie 1424 privind scutirea acelorasi case termenulde viglu este inlocuit cu acela de posadä 14, care desemneaz5.unele documente din secolul al XV-lea paza sau straja, ficutàfie pentru clomnie In interiorul sau la hotarele tärii , fiepentru stsápinul feudal. De pildä, Intr-un document din (1407)

Gr. Tocilescu, 534 documente, p. 96 ; vezi gi doc. din 4 iunie 1497(Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 247).

1° P. P. Panaitescu, Documente slave din Sibiu, p. 13.11 Gr. Tocilescu, op. cit., p. 247-248.

Ibidem, p. 346.13 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 55.

Ibidem, p. 78 ; cf. gi V. Costichel, Les immunités dans les Princi-pautés Roumaines, Buc., 1947, p. 17-18.

www.dacoromanica.ro


se spune c satele nail:15366i Tismana care pinä tirziu au avutobligatia de a päzi minästirea trebuiau sä fie in supunere(poslusanie) despre toate dàjdiile i slujbele si de posadä" 15

Majoritatea pläiasilor erau oameni liberi, care, neavind obli-gatii fatä de stälpinii feudali, puteau indeplini acest serviciu depaiä pentru domnie, in schimbul unor ,usuräri fiscale.

In afará de acesti oameni liberi care *eau plaiurile, in se-colele XVIXVII gäsim intre satele de plai si sate sau pärtide sate de rumâni. Astfel, la 1690, in Anatefterul lui ConstantinBrincoveanu, Ant mentionate intre satele de plälasi sate sau.de sate de vecini, ca de pila : Drajna-Saac, Brebu-Prahova(cnezi i vecini), Bilciureti, Pucheni (cnezi i vecini), Schei (cnezi

vecini), toate trei in Dimbavita, Nucsoara-Muscel, Bädeni (cnezivecini) etc.".

La 12 noiembrie 1723, In Oltenia ocupatä de austrieci, selua hotärirea ca runiânii minästirilor i boierilor sä nu mai fie

sau seännasi, cei aflati in functie urmind a fi inlocuiticu altii din statul de mijlac" 17.

Rumânii jláiai pästrau fatä de stäpinii lor vechile obliga-ce decurgeau din situatia de dependentä, Indeplinind pentru

domnie serviciul de pazä, in schimbul scutirii partiale de däri.Dintr-un docuinent din 23 mai 1669 afläm cá locuitorii satelorNucsoara, Corbii de Piatri i Domnesti, ale minästirdi Arges,care päzeau plaiul pentru domnie, fäceau in acelasi limp sislujbä minästirii : Ii päzeau livezile (asezate desigur pe plaiulpäzit pentru domnie sau in apropierea acestuia), hotarele sate-lor, päclurile i apde mînàstirii, ca sä nu le foloseascä nimeniark' vaia egumenului i lncasau dijmà de pe mosiileIn numele acesteia 18. Precum se vede, la aceastá datä, veciniiminästirii Arges din cele rtrei sate, pdäiasi ai domniei, indepli-neau pentru minästire alte atributii decit cele obisnuite ale ve-

15 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 52.16 Anatefter, ed. Dinu Oiurescu, Studii fi mat. de istorie medie, V,

p. 434-435.11 Doc, priv, rel. agrare, p. 310.le Arh. St. Buc., ep. Arge§, XVI/46. In doc, se invoca §i o poruncl a lui

Matei Basarab, ceea ce arati cä situatia aceasta nu li se creeazi acum.

www.dacoromanica.ro


cinilor : ei fäceau parte din aparatul represiv al acesteia, in-deplinind servicii asemänätoare cu cele acute pentru domnie12.

De obicei, tusk stäpinii feudali, dacä erau puternici si cutrecere la domnie, reuseau sä-si scaatä sate/le din rindullor. Astfel, cinci din cele 12 sate insärcinate in 1674 cu pazaschelei Cirrzpinei, i anume : Floresti, Mägureni, Fiihpeti, Stoe-nesti i Märgineni 20, nu mai apar in rindul acestora in 1690 21Locuiitorii acestor sate, proprietatea puternicei farnilii a Canta-cuzinilor, au fost scosi din rindul plàiaibor, faarte .probabil intimpul domniei lui $erban Cantacuzino.

Trebuie sä mentionärn, insä, cä nu toti locuitorii liberisau aserviti ai satelor situate la marginea dinspre munte atärii erau inscrisi la pläiasi. Lucrul acesta rezultä. 'impede dinfaptul eä, in lista satelor de plai din Anatefterul lui ConstantinBrincoveanu, doar la citeva din cele peste 200 de sate de plä-iasi se adaugä dupä numele satului cuvintul Itoti", intelegindu-sedin aceasta .cä in celelalte sate mai ximineau unii locuitori carenu intrau in categoria praiasilor.

La inceputul secolului al XVIII-lea, din aceste sate de lamarginea tärii erau alesi pentru slujba la plai o anumitä cate-gorie de oameni, nici dintre cei mai bogati, nici dintre coi maisäraci", cuan observä banul G. Cantacuzino la 171922, sau necditiones et juniores, nec pauperiores et juniores, sed mediocriummediorum", dupä cum se precizeazä intr-un protocol al adminis-tratiei austriece din Oltenia 23; aceasta, se intelege, din motivefiscale : cei mai bogati locuitori din sat erau trecuti in alte cate-gorii, in pnimul rind la roii, iar mai tirziu la alesi 24.

Cu pnirvire la numärul satelor de plai, remardm cá axestaa crescut pe mäsurä ce ne apropiam 'de sfir§itul secolului al

12 Vezi i Arh. St. Buc., ep. Argeg, XVI/17 (doc. din 1629).20 Acad. R. S. Rorninia, CVIII/55.21 Anatefter, ed. cit., Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 434.22 C. Giurescu, op. cit., I, p. 356-357.23 Arh. St. Sibiu, B.G. 24, f. 12; cf. gi doc. din 23 nov. 1723 (Doc.

Priv. rel. agrare, I, p. 309-310).24 In conscriptia ficutä da 1729-1730 in Oltenia, paiagii i scäunagii

apar ca breasla fiscalà aparte, al5turi de : a1ei, birnici, mgrginagi etc.(C. Giurescu, op. cit., II, p. 424).

www.dacoromanica.ro


,cind, in timpul domrniei lui Constantin Brincoveanu,la 1690, se .ajunsese ia 230 de sate si pärti de sat 25

Pinà ¿la domnia lui Constantin Brincoveanu nu avem, esteadevsirat, nici o evidentà a satelor de plai. In documentele dinsecolul al XVII-lea (pini la 1690) numärul satelor de plaiamintite cu diverse pritejuri nu trece, insä., de 60 26, dar estefoarte posibil ca el sà fi fost mai mare.

O evidentä mai precisà a numärului pläiailor ne-a rämasdin timpul stäpinirii austriece asupra Olteniei. Din conscriptiaalcätuifi la 1729-1730 rezultä cä, in cele trei judete de la mar-ginea dinspre munte a Olteniei, existau 696 de plädasi i scäu-nasi, repartizati astfel : Vilcea 94, Gorj 141, Mehedinti 461 27La 1735 acest numär se redusese la numai 323 (94 in Vilcea,111 in Gorj si 118 in Mehedinti) 28

erau organizati in grupuri numite vätäsii, condusefiecare de cite un ivátaf de plai. Va'taful avea sub comanda saciteva zeci de priiasi 29, probabil din mai multe sate, tinindseama de faptul cà in unele sate se afla un numär mic de p15.-iasi, ea si de acela cà /nu intilnimvätafi in toate satele de plai.

Este foarte probabil cà fiecare vätaf comanda pläiasii si-tuati in apropierea unui plai sau punct de trecere. De piladintr-un act din 4 septembrie 1652, se vede cà un vätaf deplai era mai mare peste pläiasii care päZeau schela Vilcan, nu-mitä. plaiuf Vilcan 30, care, in secolul al XVIII-lea, era unuldin cele douà plaiuni ale judetului God 31.

25 Studii si mat. de istorie medie, V, p. 434-436.26 In afarà de cele 38 de sate care pkeau scalele" (locurile de tre-

cere) de la Ruck-Dragoslavele, Ciineni si Valea Prahovei de care vafi vorba mai jos in documente sint amintite ca sate de pliiagi : Mlgjet,Pitirlage, Sibiciu de Jos si de Sus (Buz5.u), Chiojdul mare gi Mic 4i Slänic(Saac), Fieni, Pietrogita si Tita (Dtmbovita), Jiblea i Spinul (Argeg),megti, Maldäregti (Vilcea), Stroegti, Pegtigani, Tismana (Gorj) etc.

27 C. Giurescu, op. cit., II, p. 424-425.28 Hurmuzaki, VI, p. 518.26In iulie 1661 apare ca martor la NoViceni Udrea v5Itaf cu 70 de

plàiai probabil de sub comanda sa (G. Ghibinescu, Surete, VI, p. 85).20 Copie la Institutul de istorie N. Irga".31 V. A. Urechia, op. cit., IV, p. 53.

www.dacoromanica.ro

147 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITORT

Vatafii de plai erau comandantii pláiailor, aviaba asupraacestora drepturi asemänätoare cu cele ale cäpitanilor asuprasubalternilor lor.

In secolul al XVII-lea, vätafii de p1ai erau numiti dedonan. PrimeIe numiri de vätafi de plai ce ni s-au pästrat sintdin timpul domniei lui Matei Basarab, care in caclrul an-samblului de trnäsuri menite s'A asigure o cit mai completä ex-ploatare fiscalä a tärii a organizat si paza hotarelor. In-tr-una din aceste porunci, din 20 septembrie 1653, referindu-sela un anurne Mircea din StroestiGorj, domnul aratä cä. 1-ampus domnia mea sà" fie vätaf de pllias(i), sä poart(e) grij(5.)sä päzeascá plaiurile de hoti si de oameni räí i de oameni birnicisä nu treac(ä) in Tara Ungureascä." 32. Intr-o alfa' numire de vä-taf de plai, din 20 ,august 1704, atributiiie noului vätaf de plaisint aceleasi : sà pheascä foarte bine plaiul i sà poarte grijede hoti..., satile sä nu fugä, au sà treacä cinevasi peste plai ifäräde porunca domnii mete 33".

Mult mai d.etaliate dar vorbind de aceleasi atributiisint cärtile de numiri de vätafi de plai din a doua jumätate asecolului al XVIII-lea, unde se spune de obkei sä fie cu privi-ghere i cu luare aminte, ziva si noaptea i in toatä vremea, casá päzeascá plaiul i potecile plaiului, cu pläiasii i potecasi, oa-meni vrednici de slujbä, si de bunà paiá, de hoti, de tilhari, defurii de dobitoace". La plus, fatà de documentele din secolul alXVII-lea, in aceste porunci se aratà cá vätaful de p1ai interzi-cea iesirea din tarà a märfurilor ce sint oprite" a trece pestehotare, avea pije ca nici om sau lucruri, snarfä färä de ráva.ssä nu se sloboaii", supraveghea satele de pláiasi din sub-ordinea sa sà nu fugá, cisluia därile cuvenite damniei de lapläiasi34, atributii mndeplinite, desigur, de vätafii de plai i insecolele XVIXVII.

Vätafii de plai räspundeau fatä de domnie de buna pazäa plaiului incredintat. Amenintärile ce li se adreseazä de obi-

32 Acad. R. S. Romania, CLXXXV/1.Anate f ter, ed. cit., Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 430.

34 V. U. Urechia, oP. cit., IV, p. 49-51 ; vezi si vol. I, p. 323-325si Acad. R. S. Romania, DCXLI/213.

www.dacoromanica.ro


cei tu tii Cu ,capul tgu", nu alt veti pläti, ce numai cucapul" sau cä pre al oui plai va trece (e vorba de birniciN.S.)cu capetele vor plati35 aratg strasnicia cu care domniasilea la indeplinirea obligatiilor de pazg.

Ei rinduiau oamenii pentru paza ziva i cnoaptea i in toatàvremea, ca sà pazeasca plaiul i potecile plaiului", exercitind,la rindu-le, asupra plaiasilor toata presiunea necesara pentru caacestia sa-si indeplineasca slujba de paznici.

PJàiaii erau obligati sà asculte" de vkafii lor. Cei carenu ascultau de vataf erau pedepsiti chiar de acesta. In docu-mental din 20 septembrle 1653, citat mai sus, domnul poru.n-ceste iar ,care nu va asculta de vkah, sá fie volnic cuaceast(a) carte a domniei mel(e) si-1 bata mult" 36, Cei carenu ascultau nioi in acest fel de vataf, ci se ispiteau a facereintr-altu chip", ,erau amenintati fie cu venirea unui om dom-nesc", fie chiar cu spinzuratoarea 37.

Cu timpul, prin lärgirea atributiilor lor, vatafii de plai audevenit conduckorii aparatului administrativ local. Inca din se-colul al XVII-lea, la obligatiile de paza de care a fost vorbamai sus se adaugi i altele ; de pilda, la 29 ianuarie 1634, seporunceste vatafilor de plalasi din jurul satului Polovragi sgprindg niste oameni de acolo si trimita la judecatg, de-oarece refuzaserà sg ving cind fuseserg chemati, dupg obicei,printr-un aprod 38; la 20 aprilie 1667, un alt vataf de plaiasidin Hirisesti primeste poruncä sg taie gardul unui loc " etc.

Prin aceasta crestere treptata a atributiilor br, vkafii deplai au devenit, n secolul al XVIII-lea, conducatorii aparatuluirepresiv local, menit nu numai sá impiedice fuga birnicilorpeste hotare, der i si asigure exploatarea feudala si sä. inabuse

35 Doc. din : august 1643, 25 februarie 1644, 4 septembrie 1652 (Acad.R. S. Romania, CXXIV/183, Arh. St. Buc., m-rea Polovrugi, XV/20 siCopie Inst. de istorie).

36 Acad. R. S. Romania, CLXXXV/1 ; cf. si poruncile din 4 sep-tembrie 1652 (copie la Inst. de istorie) si 25 aprilie 1718 (Acad. R. S. Ro-mania, LXXXVII/97).

37 Acad. R. S. Romania, CXXVIII/175 si doc. din 1653, citat mai sus.38 Arh. St. Buc., m-rea Polovragi, I/3." G. Ghibanescu, Surete, VI, p. 75.

www.dacoromanica.ro


impotrivirea icelor ,exploatati. La 15 decembrie 1747, de pilda,se poruncea unui vátaf de plai sà trimitä un pilas cu a.ceastacarte de volnicie" sà sileasca niste tarani sa-si dea dijma".

Pentru slujba de paza a hotarelor ce indeplineau, vätafiide plai si pláiasii aveau din partea domniei anumite scutirifiscale.

Astfel, vatafii de plai se bucurau de un regim fiscal deose-bit, alcatuind, sub acest raport, o categorie privilegiata. La 4septembrie 1652 un vkaf de plai din GaurestiGorj, care pa-zea plaiul Vilcanului, era scutit de bir, aniere, ceara, gäleata,fin, dijana de stupi, gorsting, rvinärici, cai de clac, podvoademertice". Aceleasi scutiri sint insirate i intr-o alta numire devkaf de plai, din 20 septembrie 1653 42: la 4 octombrie 1671,un alt v,áltaf de plai patea birul de rosii 43; un alt document,din 22 ianuarie 1692, aratä cà vätafii de plai pentru stujbalor li scutesc casel(e) i bucatel(e) lor" 44; la 20 august 1704birul vätasesc", pilatit de vatafii de plai45, se ridica la 10ughi 46, iar in 1713 22 ughi47. Mai ttrziu, lin secolul alXVIII-lea, vatafii de plai erau soutiti de dari 48

Din cele de mai sus rezultà cà ei erau uneori scutiti com-plet de dàri, iar alteori plkeau birul, fie singuri (birul vatasesc),fie impreung cu categoria rosilor.

In dará'. de ,aceste scutiri fiscale si de veniturile reatizatedin judecata p1äiailor, vkafii de plai i tn mult mai mica

4° N. Iorga, Studii $i doc., XIV, p. 305. Vezi 1i doc. din 22 iuhe 1748,in care se vorbe.,te de un vataf de plai pus asupra" locuitowilor din Do-briceni 1i Bogclane§ti, pentru a-§i indeplini obligatiile feudale fata de m-rea

. Arnota (Doc. priv, rel. agrare, p. 481).41 Copie la Inst. de istarie.42 Acad. R. S. Romania, LXXXV/1.43 Loc. cit., CXXVIII/175 1i 176.44 Arh. St. Buc., m-rea Arnota, XVIII/58.

In Condica vistieriei lui Constantin Brincove.anu, vatafii de plaient trecuti la haraci alaturi de celelalte bresle fiscale din tara' (p. 283).Vezi 1i doc. din 10 martie 1713 (Acad. R. S. Romania, XII/199).

46 Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 430.47 N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 131.48 V. A. Urechia, loc. cit.

www.dacoromanica.ro

150 ALTE CETE SAU TSRESLE DE SLUBTORI

mäsuri pliiasii de sub ascultarea lor aveau anumite avan-taje materiale din slujba ce iprestau, relevate de documente de-a-bia in secolul al XVIII-lea, dar de care vor fi beneficiat .

micar in parte si in secolele precedente. Astfel, la incepu-tul secolului al XVIII-lea, in timpul ocupatiei austriece a Olte-niei, vitafii si pliiasii isi Impirteau in propartii stabilite, seintelege, de primii o treime din mirfurile confiscate pentrucontrabandä.u. Tot in secolul al XVIII-lea, vitafilor si pliia.si-lor le rimineau pentru osteneala lor..., dupi obicei". lucrurilegäsite asupra räuficitorilor si ai ciror pigubasi nu le solicitau(celelalte se restituiau acestora).

De un regim fiscal diferit de restul tirii se bucurau si pli-iasii, care pliteau jumitate sau parte din däri. Astfel, la 23mai 1629, iocuitorii satului Corbii de Piatri al ministirii Arges

care au fost priia.si in tot cursul secolului al XVII-leaerau scutiti de toate &idle fati de domnie, urmind sá pli-teasci numai birul drept pe luni, cite 300 de bani, gorstina deoi si porci si dijma din stupi. Documentul precizeazi ci piniatunci satul diduse dirile pe jumitate ca si alti pliiasi". Seintelege ci toate celelalte sate de pliiasi continuau 6 i pli.teasci,ca si inainte, därile pe jurratate ; satului Corbii de Piaträ i secreeazi o situatie mai buni ca si poati face, in afari de pazaplaiului pentru domnie, si lucrurile si treburile minästirii" 50

Si alte documente atesti faptul .cà docuitorii satelor de pli-iasi pliteau jumitate din dirile cuvenite domniei. Intr-o po-runci din 4 octoinlyrie 1671, Vintilä mare armas cere pliia.silordin Mlijet si Pitirlagele si pizeasci plaiurile, aritindu-le càpentru aceasta vi dat(i) nevoile pe jumitate, ca si vi pizit(i)plaiuril(e)" 51

" C. Giurescu, op. cit., II, p. 384. Vezi §i o tire din 24 octombrie1674, dupi care locuitarii din Rucar luasera 20 de berbeci pentru spartul"ptaiului, adecà pentru trearpädul §i osteneada dor" (N. Iorga, Studii §i doc.,X, p. 153).

" Arh. St. Buc., ep. Argeq, XVI/17.51 Acad. R. S. Romania, C.XXVIII/175.

www.dacoromanica.ro


In vremea domniei lui Constantin Brincaveanu, satele deplai pläteau, de asemenea, jumätate din uncle däzi (rinduialafinului, gäleata i rnierea) datorate de birnicii tärii 52, iar intimpul vremelnicei stäpiniri austriece asupra Olteniei-, in anii1729-1730, pläiasii dädeau cite patru florini dare anual, fatide opt flarini, cit trebuiau sä pläteaseä bimicii obisnuiti 53.

In afarä de aceste documente care dovedesc cä, in secolulal XVII-lea si la Inceputul secolului urmkor, locuitorii satelorde plai pläteau jumätate din däri sau din parte din däri, existäsi o perruncä. din 3 aprilie (1631), prim care locuitorii satelorJiblea i Spinul, cnezi fugiti in Transilvania, sint scutiti, casi alte sate (de) pläiasi", de : gäleatà, fin, oaie, cai, bou, el-serie i alte slujbe" (care nu skit enumerate) cum slut ceilalti

asa sä fie si ei ertati", pentru paza podului de la Jibleape uncle treceau slugile clornnesti i funiile de la Ocna ceaMarc" 54. Din aceastà poruncä ar rezulta cà satele de plai erauscutite de anumite däri enumerate in documentul citat dardädeau allele, in primul rind birul, pe .care trebuiau sä-1 plä.-teascä cum Ant scrisi la catastih".

Pentru slujba ce fäceau cu rindul ziva i noaptea" la pazascalei, locuitorii satelor Rucär i Dragoslavele .aveau, de ase-menea, un regim fiscal special, fixat la inceputul secoluluiXVII-lea, deosebit insà 4e acela al pläiasilor. Ei erau scutiti dedäri si de alte obligatii (gäleatä, fin, miere i cearà, bol i caidomnesti, aaie seacá, oploinasi, cäserie, gorstinä de ci i porci),plätind numai birul ,drept. La 8 februarie 1625, canform intoc-

52 Condica vistieriei, p. 73-74, 04-235, 238-239. Nu stim cit priteaudin restul dirilor. In timpul domniei lui C. Brincoveanu, unele sate deplàiai (Ciineni, Titesti, Greblesti, Boisoara) erau complet scutite de aceste

Giurescu, op. cit., I, p. 427-428 ; cf. si Ash. St. Sibiu, B.G. 24,f. 29 v. La 27 noiemb,rie 1734, se spune cä oamenii care sedeau pe mosiaPerisani-Loviste dau la o dajde ug. 7 si säntu pal*" (N. Iorga, Studiifi doc., V, p. 150).

" Arh. St. Buc., ms. 209, f. 142 v.-143; porunca se repetà aidomala 12 octombrie 1632 (loc. cit., m-rea Cozia, XLVI/3) ; ambele doc. sintpublicate de A. Sacerdoteanu, in Hrisovull", 1946, p. 71-72.

www.dacoromanica.ro


mirii fäcute de Radu Mihnea, satul Dragoslavele patea biruldrept de 10 galbeni lunar si cite 250 de oi gorstinä, fárà ploconsau bani de oaie55. Peste nouäl ani, la 26 iutie 1634, satul erascutit din nou de däri (gäleatä, fin, bou, oaie seaa, miere, cearä,cal domnesc, opäcinasi, aserie, stupi, gorstinä de oi si de porci),urmind sa pläteascà de data aceasta doar 9 galbeni pe lunä,birul drept. Satul Ruar patea, la aceeasi datä, 20 000 de banianual 56 (m'id'. aproximativ 8 galbeni lunar).

In vremea domniei luí Serban Cantaouzino, constatindu-secà sint sate de marginea tärii i in loc de munte si la loc cugreu de hranä i fiind ei de breaba tärii, paia.si de paza munte-lui, si mai .avind si multe aläcärii i padvoade domnesti", celedouä sate sint obligate sä. ateasa. 450 de ughi, la Sf. Gheor-ghe i la Sf. Dumitru, la haraci i la ploconul haraciului 57. Intimpul domniei lui Constantin Brincoveanu la 1695-1696pläteau cu rupta" 1333 de talen i si 66 de bani 58.

Cu toate aceste scutiri, .situatia satelor de pläiasi si de schi-leri nu era dintre cele mai burle. Obligatiile fatä de domnie

därile, paza i celelalte 59 - ca i acelea fatà de vätafii lorsi abuzurile acestocra vor fi fast, desigur, destul de marin ca

" Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 482." Acad. R. S. Romania, CXXXIV/25 i DCXXXIX/316.57 I. Riutescu, Dragoslavele, p. 61.59 Condica vistieriei, p. 105 si 174.59 In afara de sarcina de a pizi plaiurile si punctele de trecere, da-

toritä asezärii lor in regiunea de munte, rp1äiaii aveau si o serie de alteobligatii fati' de domnie : prindeau soimii pe care tara era datoare sa-i dcaturcilor (vezi Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 461), confectionau di-verse lucruri din lemn pentru nevoile domniei : sindrilä (vezi doc. din 20aprilie 1634 si 22 noiembrie 1678, Arh. St. Buc., ms. 479, f. 169 v. si ms.721, f. 857 v.), sulite pentni slujitcai (doc. din 20 aprilie 1634, citat maisus) sau catarge pentru turci (N. Iorga, Studii i doc., V, p. 374), fiindfolositi uneori si la diverse alte munci (vezi doc. din 1708 si 4 noiembrie1714, la N. Iorga, op. cit., X, p. 76 si Acad. R. S. Romania, LVIII/105).

" Insusi domnul tarii, Constantin $erban, Tecunostea, la 22 decem-brie 1657, ci satul Dragoslavele de la scalä", fiind un sat de margineatarai, la hotar... poart<a> atitea greutät(i) i slujbe împàr(ä'tet(i i cra-iest<i> i domnest<i), cu soli, cu angarii i cu toate trebil(e) ce iaste po-runca domnii si a täräi" (Acad. R. S. Romania, XLIV/44).

www.dacoromanica.ro


constringä pe unii pläiasi s Lea peste munte. Astfel,dintr-un document din 3 aprilie 1631, citat i mai sus, aframc. satele Jiblea si Spinul din jud. Arges fugiserä in Transil-vania 61; la 23 iulie 1690 locuitorii satului de pläiasi Cernädiadin jud. Gad, situat ichiar sub munte, tined'. Baia de Fier, fu-giserä ,de nevori" In munte, fiind adusi inapoi de martalogii

prindä. 62.Fiind aproape de hotar, ei înii paznici ai acestuia, pli-

iasilor le era foarte usor sà treacä dincolo, pe potecile binecunoscute ale muntilor. Din .aceste motive, printre atributiiletafilor de plai din secolul al XVIII-lea era si aceea de a päzisatele pläiesesti sà nu flied' 63

Pläiasii care fugeau erau pedepsiti. Din documentul din 23iulie 1690, citat mai sus, dam cä pläiasii din Cernä.diaGorj,care fugiserä In munte, erau amenintati sä-si piardà averea ;

pästreazä numai datoritä faptului cä sint luati pe garantiecà var rämine pe loc.

2. Strgjerii

Termenul de ,strajä" este de origine slavà si inseamnäpaza". In Polonia se spunea straja" sau strosa", iar In Boe-mia si Moravia straz", straze" i ztrasa" 64.

In Moldova, cuvintul strajä a avut o semnificatie .asemänä-toare in parte cu posada din Tara Romaneascä, de pazä 65 sau

61 Arh. St. Buc., ms. 209, f. 142 v.-143.62 N. Iorga, Studii si doc., VI, p. 485-486.63 V. A. Urechia, oP. cit., I, p. 323-325 si IV, p. 49-51.64 T. Bälan, Din istoricul Cimpulungului rnoldovenesc, p. 107 si G. Mi-

lmprumuturi vechi sud-slave 'in limba romeina, Buc., 1960, p.139.Pentru aceasa acceptiune vezi Indeosebi doc. din 2 octombrie 1595,

in care Stefan Rizvan scrie boierilor care tin straja de cätre turci..., lahotare", care päzeau deci hotarele impotriva turcilor (Doc. priv. ist. Rom.,A, veac. XVI, vol. IV. p. 130).

www.dacoromanica.ro


loc de paz ä 66. In acelasi timp, strajä a avut i sensul de avan-post, corp mic de oaste trimis sä pizeasca sau sà asigure drumuloastei celei mari i sà supravegheze pe inamic 67. La .aceastäohligatie se referä soutirile din s&olul al XV-iea, 'in care dom-nul spune cà satele scutite urmau sä nu ne dea nouä nici strä-jeri" sau nici la straje sä nu meargä" 68.

Locuitorii satelor care aceau de pazà sau de straje la ho-tarul Moldovei dinspre Transilvania au fost numiti sträjeri.

66 In privilegiul dat de Alexandru cel Bun liovenilor, la 8 octombtrie1408, se prevede plata van-1H la strafe, adicä la punctul unde päaeauslujbasii domniei (M. Costächescu, Doc. inainte de $tefan cel Mare, II,p. 634 ; vezi si p. 671).

Locurile unde se a cea de pazà, numite strajä, erau puncte foarte cu-noscute de toata lumea, fiind amintite adeseori in documente cu prilejulliotärniciilor. Un asemenea loc de strajä se afla lingä m-rea Secu si satulVinätori (doc. din 12 august 1632, Arh. St. Buc., m-rea Neamt, CXL/12),.altul lingä satul Därmänesti, (doc. din 30 august 1632, idem, m-rea Pin-gärati, III/41) ; un loc numit Straja se gäsea pe Bistrita (doc. din 15 ia-nuarie 1633, ibidem, III/42) etc. Locuri denumite Straja sint amintite inBacäu si la 1871 (Acad. R. S. Romänia, ms. 223).

In acelasi timp se foloseste si in Moldova termenul de posadi pentrulocul obligat de trecere, ca in documentele date m-rii Moldovita pentru po-sada ce este pe Moldova" (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 241, 255).

67 Pentru aceastá acceptiune pledeazi numeroase märturii : la 1497,auzind de venirea polonilor, Stefan cel Mare a trimis o stzaji impotriva lorla vadul de la Cerniuti, ca sà le supravegheze miscärile si sä pkrindä limbä,iar el si-a concentrat armata la Roman (Cronicile slavo-romiz'ne, ed. cit.,p. 20) ; in tratatul incheiat de Bogdan cel Ozb cu polonii, la 1510, se pre-vede restituirea prizonierilor luati in lupte ori la sträji" (a4 cTooms4)(M. Costichescu, Doc. lui Bogdan vodd, p. 477) ; in hiviltaturile lui NeagoeBasarab, Teodosie este povätuit sä trimitä la luptä intli prima strajà

.(vrth4s4), apoi straja a doua si dupä aceea oastea (Cronicile slavo-romiine,p. 293) ; in Cronica nzoldo-polond se spune cä Moldova avea 8000 de ostenipentru bätaie si sträji" (ibidem, p. 186) ; in sfirsit, Nicolae Costin, vorbindde zidirea de cätre $tefan cel Maze a cetätii de la Chilia, crede cä aceastaera ca o strajä: cetätii cei mari" (M. Kogälniceanu, Cronici, I, p. 69).Pentru strajä in sec. XVIXVII vezi si I. Bogdan, Documentul Rizeni-

Jor, p. 68-70.68 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 157, 265 etc. 1n aceste docu-

-mente de scutiri, straja apare ca o obligatie diferitä de oaste. Intr-un doc..din 17 aprilie 1475 se spune in mod ciar cá satele m-rii Horodnic urmau

nici la strajä sä nu meargä..., nici la oaste sä nu meargä" (ibidem, p. 404).

www.dacoromanica.ro

69 Hurrnuzaki, XI/2, p. 854. Tot pläiasi (Playaschen)jerilor din Comänesti si austriacul I. C. Weiss, la 1737 (C.terial, III, p. 118).

70 N. Iorga, Doc, din arhivele Bistritei, I, p. 10, II,zaki, XV/2, P. 854 si Arhiva romineasci", I, 1845, P. 139.

71 Arh. St. Buc., m-rea Pingkati, 111/88.72 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, p. 185-186.73 C. Mätasä si I. Zamosteanu, SaNturile de la Piatra

Hale arheologice, VII, p. 346-348).

le spune stri-Giurescu, Ma-

p. 28, Hurmu-

Neamt (Mate-

155 ALTE CETE SAU 1311E5LE DE SLUJITORI

Mentionärm ea' in unele documente, de pildá da 29 mai1612, oamenii care ficeau de pazä la hotare se numeau prálasi,ca si in Tara Româneascä 6°, asa cum locurile de trecere spreTransilvania erau numite, de asemenea, plaiuri. La 1769, vor-nicul de Cimpulung aräta &A acolo era strajä rinduitä... depäizeste .cu pläesii" 70. Paznicii hotarelor erau numiti stajeripentru leä faceau de pazä sau de strajä si pläiasi pentru cà pä-zeau pdaiurile si loouride obligate de trecere, numite uneoristrimtura sträjäi" 71.

Ca si in Tara Româneasci, paza hotarelor tärii de ckreoamenii din apropierea lor este si aici foarte veche, farpt dove-dit, de aparitia sträjii ca loc de paid' incà din anud 1408. Intr-unhrisov de la Ieremia Movirá, din 20 octombrie 1604, se spunecä satul Oprisani tinea straja precum a fost obiceiul de demult" 72.

Aceastä constatare, bazartä pe documente, este intäritä dedescoperirile arheologice ticute .acum citiva ani la Bitca Doam-nei (in lapropiere de .care se aflä un punct numit Straja), undes-au gäsit plese de harna.sament si armament care au apartinutunui grup de oameni ce aveau indatorirea de a face de pazä.Dupä pärerea celor care au condus säpäturile, vechimea acestuipunct de strajä ar urca pinä in secolele XIIIXIV 7°.

eit priveste numärul satelor de sträjeri, nu dispunem pen-tru Moldova de o evidentä a dor ca aceea pästratà pentru TaraRomaneasa din timpul domniei dui Constantin Brincoveanu.

Din documentele secolelor XVIIXVIII rezultä cä tineaustraja mai ales satele situate pe 'alea unor riuri, pe unde trecerea

www.dacoromanica.ro


spre Transilvania se ficea cu mai multä usurint5.. Dintre acesteasint amintite.: satele Vicovele (sau Jicovul de Sus si de Jos) siFrätäutiSuceava, care, la inceputul secolului al XVIII-dea,fáceau paza poticilor" din preajmä precum au fost de veac",fiind de triaba t5rii, strajà acolo de margine, la potici" ;mai jos, pe Moldovita, se eäsea salud numit Vama, ai cäruilocuitari fälceau de paz ä la punctul de vamä amintit in docu-mente Incä din secolul al XV-lea" ; n apropiere se afläampulungul, ai .c5rui locuitori erau de-a pururea p5z5tori aceimargini" sau ,ca o straj5. tärii" 76 ad i era un imperrtant lac de

74Vezi doc. din 20 aprilie 1701 si 2 noiembrie 1727 (T. Balan, Docu-mente bucovinene, III, p. 110-111 si IV, p. 79). La 5 februarie 1759, esteamintitä. aci potica Vicovilor", care ducea spre Transilvania i ,,poticaBerhometului", care mergea pe Siret In sus, spre Polonia (N. Iorga, Docu-mentele familiei Callimachi, I, p. 434).

La 20 septembrie 1479, eind $tefan cel Mare daruia minastirii Putnasatul Jicovul de Jos, pe Suceava, se amintea de vama care se ia la Jicov"(Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 15). Intr-un alt doc., din 3 aprilie1488, se precizeazi ca este varba de ,,vama mica de la Suceava, care estela Jicov" (ibidem, p. 92). Aceasta dovedeste c satul Jicovul facea de pazainca din secolul al XV-lea.

Mentionam ca i astazi se gaseste In aceasta regiune satul Straja,unde pazeau locuitarii, asa cum sate purtind aceasta denumire sint mentio-nate in Marele dictionar geografic lîngá Comanesti i litiga Pingärati. Despresatul Straja din Bucovina vezi Dimitrie Dan, Comuna Straja si locuitorii ei,Cernauti, 1897, p. 17-18, unde se arata, dupa traditie, i modul cum sefacea paza la hotare.

75 La 11 februarie 1447 se intarea m-rii Moldovita vama ce duce inTara Ungureasca, care este mai jos de manastire, la gura Moldovitei,satul care este la varar (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 222223). Vezi si p. 25.

75 De la cimpulungeni au ramas numeroase documente, pe care le vomanaliza la atributiille strajerilor. Intr-un asemenea document, de la hice-putul secolului al XVII-lea, se varbe.ste de apa Bistritei unde-i strajamarii sale lui \roda" (N. Iorga, oP. cit., I, p. 18) ; in apropiere de Cimpu-lung se gil satul Pojorita (de la pojor=straja), unde se gaseste i aziMuncelul de straja" (T. Balan, Din istoricul Cirnpulungului, p. 19 siN. Iorga, Studii si doc., XXI, p. 150, 153).

www.dacoromanica.ro


trecere, amintit in documente Incä din secolul al XIII-lea, cuprilejul nävälirii tätarilor ; »la straja Hangului si la alte poticiprin rmunti" acea de pazä. satul Bä1tätestiNeam477; pe va-lea rlului Trotus pe unde era unul din drumurile principalede treoere strä.juiau ilocuitorii satului Comänesti 78 si Där-mälesti 79; locuitorii din Vinkori si Broscäuti fáceau si ei destrajg »pe rändu, cu s'a'ptämina" 80 ; pe rlul Oituz, sint amintiteca fácind de strajg satek Mänesti si Grozesti din tinutul Tro-

77 Doc. din 1729 (N. Iorga, Studii si doc., VI, p. 426). La 10 octom-brie 1747, sint amintiti pliiasii de la Hangu (Arh. St. Buc., m-reaRica, XX/3).

78 N. Iorga, op. cit., VI, p. 209-210. Dupl cum rezultä din märturiilevremii, pe la Comäne.gti era calea mai largä" (Mag. istoric, V, p. 117),iar la 1737, inginerul austriac I. C. Weiss spune cá pe aici, prin pasul Ghi-mes, se trecea cel mai usor Cu träsura si cä. satul Comänesti este locuit nu-mai de asa-numitii pläiesi (playaschen), care päzesc treeitoarea". Tot aicise afla si vama Moldovei" (C. Giurescu, op. cit., III, p. 118).

78 Despre acest sat stirn mai multe datoritä proceselor sale cu m-reaPinglrati. La 29 noiembrie 1628, se spune cä sträjerii care aceau de pazäpe Bistrita aveau impreunä cu m-rea muntele Tarcäul pinä la Bistrita (Arh.St. Buc., m-rea Pingäsati, 111/30). La 24 ianuarie 1633, cind satul se plingede cotropire din partea minastirii, domnia dä dreptate acesteia, aritind cäsatul Därminesti nu a avut nici o treabä cu acele locuri din munte, ci auavut treabi numai sä tinä straja acolo" (ibidem, 111143). Mai tirziu, la 5 iulie1637, egumenul m-rii Bistrita aratä ca acea strajä pinä in dzilele Erimieivodä (Movili) am tinut-o noi cu vecinii nostri, cu Oprisianii si cu giumä.-tate de satu de Dirmänesti, ce numai ce au tinut straja atunce acei veciniai nostri si Dirmänestii si au avut scutealä.", neavind nici o treabä cu bra-nistea domneascä däruitä. de Ieremia Movilä si Radu Mihnea m-rii Bisericani(ibidem, XIII/8). La 22 martie 1638, domnul intäreste m-rilor Bisericani siPingärati locul ce iaste acolo la strajä", pe care il tinuse satul Därmänesti,spunind ci am läsat domnia mea de acum inainte acea strajà sä tie si S'A

päziascä cilugärii... iar Därmgnestii sä nu mai aibä treabä cu straja, ce säfie grijea cälugärilor" (Arh. St. Buc., m-rea Bisericani, XIII/38). LingäDärmänesti este mentionat, In septembrie 1654, un loe din sus de strimturasträjäi" (Arh. St. Buc., m-rea Pingärati, 111/88).

88 Doc. din 19 mai si 2 iulie 1662 (Arh. St. Buc., m-rea Bisericani, 1/37si 38). Tot aici se prevede cä, dacä va trebui strajä si mai sus, in munte, pepirtul Calul, cele douä sate urmau sä päzeascä tot impreunä.

www.dacoromanica.ro


t11§ 81. /ate sate de sträjeri erau Oprisani 82 si BorlestiBacäu,caTe fäceau de paz ä pe vadea Tazaului 83

In a dona jumätate a veacutui al XVIII-lea, documentelene aratä c1 ficeau de pazä. in aceastä regiune steaguri de plä-iasi, care inlocuiserä pe vechii sträleri. La 1776 slut amintiteun steag de 60 de pläia§i in tinutul Neamt si cite unul, formatdin cite 40 de pläiasi, la Trotus si la Comänesti, in tinutulBacáu 84.

In sfirsit, unele sate din sudul Maldovei floeau de pazäla hotarul cu Tara Româneascä. Despre aceste sate, insä, datelece cunoastem slut mai särace. Intr-un document din 5 octom-brie 1682 este amintit drumul movilii sträjii", la Braisesti, lingiapa Siretului 85, la hotarul cu Tara Romaneascä, iar la 1820,

Stoica plä'iasul din Jiteni aratä c5. sträjiind la hotarul plaiului,In muntele Furuhii, unde se impreunä cu hotarul plaiului de Mol-dova" intilnise acolo pläiasi di Vrancea, de la streaja Cili-manului" 86.

In secdlul al XVIII-lea, in aceastä regiune, in afará depläiasi, se foloseau si Emercenari pentru pazä. La 1742, domnuladresa o poruncä ispravnicului de Putna pentru arnäutii ce-au

8' ,,Rev. istoricg", IX, 1923, p. 100 si N. Iorga, Anciens documents dudroit, I, p. 210. Vezi si E. H. Wessmantels. Dagbok, ed. S. Bring, Stockholm,1928, p. 132 (in trad. la Inst. de istorie), unde se spune cg postul de pazide la Grozesti era o barierg si o poartä pgcgtoasg, unde stau avanposturilesi supravegheazg trecerea din Transilvani in tara aceasta".

82 Arhiva istoricg", I/1, p..107 si Doc. pit/. ist. Rom., A, veac. XVII,vol. I, p. 185-186.

82 Doc. din 10 aprilie 1629 (Arh. St. Buc., m-rea Tazläu, IV/7). Vamade la Tazläu este amintitä la 8 septembrie 1457, cind este intäritg m-riiBistrita (Doc. pit). ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 291 si 310). La 8 la-nuarie 1631, cind se face hotärnicia locurilar m-4rii Neamt, grit amintitepunctele straja veche, la o movilä, si pe matca Neamtului in sus, ping lastrajg, la capul Poienii Tirgului" (Arh. St. Buc., m-rea Neamt. CXXXI/15),ceca ce dovedeste cg locul unde se fIcea de strajg se mutase,

Dupg cum aratg austriacul I. C. Weiss, la 1737, pe valea ,ritilui Tazläuera un drum secundar, care se unea cu cel principal de pe Valea Trotusuluila värsarea Tazlgului (C. Giurescu, op. cit., III, p. 118).

" Uricarul, XIX, p. 359, 361." G. Ghibänescu, lspisoace, IV/1, p. 62-63.86 Bul. Com. ist.", VI, p. 55.

www.dacoromanica.ro

159 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITORt

fost acolo, cà fiind trebuitori aice, s-au rädicat de acolo".Ispravinicul trebuia sä. caute 20 de oameni holtei facä"slujitoni i, Impretmä cu cei 30 de seimeni existenti, sà fiepentru paza marginii", considerind cà slut de ajuns pentru achivernisi margine si porancile ce vor fi" 87.

Cit priveste hotarul de räsärit al tärii, acesta nu era päzitde sträjeri, d de cäläxasii de margine, de care am vorbit Incapitolul precedent.

!titre sträjerii din Moldova se gäseau, ca i 2n Tara Roma-neascä, i oameni aserviti, cum stilt locuitorii satului Oprisaniai minästirii Bistrita, satele Vicovul de Jos si de Sus, care seaflau in stäpinirea minästirii Putna 88, sau satul Borlesti al mi-nästirii Tazläu 89. Tat printre satele de pläiasi se gäseausate de rumâni ai domniei, cum e cazul satului Bältätesti 98, iarIntr-un document din 15 august 1662 se spune cä satele Mä-nesti si Grozesti, date de Gheorghe Stefan voievod minästiriiCasin, n-au fost vecini boeresti, ci au fast sate domnesti destrajä. täräi"

Sträjerii erau comandati de vätafi, care aveau atributiiasemänätoare cu cele ale vätafilor de plai din Tara Româneasc5..In secolele XVIIXVIII, asemenea vätafi de sträjeri sau de

87 N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 344-345 si Acad. R. S. România, ms.rom. 237, f. 731 v. Pentru punctele de pazà din aceasti regiune, vezi A. Saya,Documente putnene, II, p. 106-107, unde se arati cä, la 25 ianuarie 1830,paza se fäcea de osteni cazaci si pläiasi la plaiul Lepsii, la plaiul ValeaNeagrä, lîngä Zboina Verde, aproape de satul Herästräu si la Poenile Sarii,lîngà Nereju, aproape de muntele Furu. Despre paza in aceastä. (regiune vezi

Cristofor Mironescu, Hotarul Intre Moldova fi Muntenia (Anuarul degeografie si antropografie", 1910-1911, p. 111-121) si doc. din 29 mai1706 (Acad. R. S. România, LXXIV/35).

88 D. Dan, Mindstirea ci comuna Patna, p. 168. Vicovul sau Jicovul deSus fusese dat midástirii de Stefan cel Mare, la 15 ieptembrie 1466 (Doc.priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 350-351), iar cel de jos la 20 sep-tembrie 1479 (ibidem, XV, p. 15). Vezi i ibidem, veac. XVI, vol. I, p. 29.

89 Doc. din 4 iunie 1519 (ibidem, p. 141).90 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. III, p. 93.91 Rev. istoricä.", IX, 1923, p. 100.

www.dacoromanica.ro


strajä. existau la Comänesti 92 si la Därmänesti 93, care eraudouä din satele cu atributii insemnate de paid', iar un altul esteamintit la Bogdänesti, pe apa Oituzului 94.

Avind obligatii multiple, sträjerii ascultau atit de vamesipe care îi ajutau la incasarea vämii cit si de cäpitanul

de tinut, 'care räspundea de ordinea localä. La 1742, ConstantinMavrocordat porunceste marelui spätar ca sträjerii de pe lapotecile muntelui" din tinutul Trott's sä nu asculte numai devamesi, ci si de cäpitanul de la Ttrgul Trotusului 95. In acelasian, domnul scrie marelui cäpitan de Dorohoi : iti bagä mintein oap si marginia sà fija binia päzite 96. Despre ConstantinCantemir, fiul säu, Dimitrie, ne spune cà, fiind numit cäpitande Codru (inainte de a ajunge mare clucer i serdar), avea insarcina sa stringerea därilor de la acele tinuturi, precum siapärarea granitelor de c5.tre tätarii nogai" 97.

Inainte de numirea dpitanilor de tinut, strijerii erau pusisub ascultarea marilor vätafi de tinut, dupä cum rezultä din-tr-o scrisoare a lui Gavril mare vätah al tinutului Suceava,care anunta pe bistriteni, la 1615, cä a fost pus de domn aicela aceastä margeni socotitori" 98.

Ca si in Tara Romás.neascä, päzitorii hotarelor Moldovei sebucurau de un regim fiscal aparte de restul tàrii, beneficiindde uncle scutiri de däri sau dind birul cu rupta". Intr-un do-cument din 10 ,aprilie 1629, se aratä cá satul BarlestiBacäuera scutit de : ili, sulgiu, unt, cearà, lup si de alte angärii"care Ant pe miser, urmind sä pläteascà numai cisla scrisä lavistierie (al cärui cuantum nu este arätat) i sä tinä strajä pe

92 Amintit la 3 noiembrie 1734 (N. Iorga, Studii ci doc., VI, p. 209).93 Mentionat in doc. la 20 martie 1602 (Arh. St. Buc., ep. Roman,

XXIII/1)." Doc. din 21 decembrie 1666 (G. Ghibànescu, Surete, IV, p. 49).25 N. Iorga, Stztdii fi doc., VI, p. 288.Se N. Iorga, op. cit., VI, p. 404.97 D. Cantemir, Viata lui C. Cantemir, ed. N. Iorga, p. 32.28 Al. Rosetti, Lettres roumaines tirées des archives de Bistritza, p. 82.

www.dacoromanica.ro

161 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLURTORI

ce! Mare cum tin si alte striji" 99. Din porunca dom-nului rezulti c i restul strijerillor aveau, la aceasti dati, ace-lai fiscal.

La 9 mai 1729, satul BiltitestiNeamt, care era vechestraji domneascá" k marginea hotarului din spre Tara Ungu-riasci", dzi i noapte poticile ungurilor" i strajaHangului", este scutit de mortasipie si ptrcäläbie pentru mirfu-rile vindute la tirg ; in plus, locuitorii sài nu eran judecati deglobnici i pîrcàlabi, ci de ispravnicul lor" ioo

De un regim fiscal diferit de restail tirii se bucurau i lo-cuitorii din Gimpulung "1. In sfirsit, in alte documente se aratàcà satele de strajà eran scutite de unele obligatii lin munci fatide domnie, in schimbul tinerii strijii 102.

S. Hinsarii

Acest corp de 0st* ocupi un tloc aparte in organizareaarmatei din Moldova 103. Spre deosebire de celelalte bresle decurteni, slujitori sau lefegii, care slujeau domniei fie pentru

" Arh. St. Buc., m-rea Taxläu, IV/7, Arhiva istoricä", I, p. 119-120G. Ghibänescu, Surete, II, p. 255-256. Scutirea se repetä la 15 martie 1632

si 27 octombrie 1658 (Arh. St. Buc., m-rea Tazläu, I/1 si 1/3). VeziV. A. Urechia, Notite despre slobozii, in Analele Acad. Rom., IX, p. 173.

1°° T. Man, Doc. bucovinene, III, p. 110-111, si IV, p. 79. Pentruregimul fiscal al satului Vicovele vezi si D. Dan, Miniistirea fi comuna Putna,p. 169-170.

in T. Bum, Din istoricul Cimpulungului moldovenesc, p. 111 si urm.Vezi si privilegile din 7 februarie 1736, 18 aug-ust 1747 etc., publicate inanexele lucrärii citate.

1°2 La 20 octombrie 1604, satul Oprisani era scutit de a merge la vi-nätoare pentru domn, in schimbul sträjii (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,vol. I, p. 185-186), iar mai ttrziu, la 21 mai 1741, locuitoTii din Cominestisi Därmänesti, fiind de paza poticilor", erau scutiti de poilvezi si bei-licuri (N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 211).

103 In Tara Romfineasi nu au existat hinsari ; aici ostasii chemati Indobindä se numeau haiduoi. Am intilnit, In schimb, uncle toponimg,wareamintesc pe htnsari : Drumul HInsariului", in regiunea muntoasä din Batäti,apropiatä deci de Moldova, pomenit intr-un doc. din 18 iulie 1587 (Doc. priv.ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 316) sau localitatea HInsäresti din ju-

www.dacoromanica.ro


scutiri fiscale, fie pentru folosirea ocinei domnesti sau pentruleará i intretinere (mertice), hinsarii mergeau la o.aste in do-binc15.", adic pentru prada pe care o luau pe cimpul de luptä.Din aceastä pricinä, hinsarii nu pot fi incadrati in nici una dincele trei categorii de mai sus b04.

In istoriognafia noastrà mai veche s-a discutat destul demult despre originea uvintuilui hinsar 105; in timp ce unii cer-ceatori considerau cà acesta derivà din cuvintul maghiar husz",care insearnnä 20 (de aici tinärul dat la oaste de 20 de casedintr-o localitate se numea huszar), alti istorici (N. IorgamIn speciail generalul Radu Rosetti1") au arätat cà numele lorderivä din cuvintul grecesc Xcoaapto;, ce inseamnä om care se

detul Teleorman, care apare intr-un doc. din 18 mai 1700 (Arh. St. Buc.,ms. 705, f. 250-251 v.). Aceste toponime stilt legate probabil de accep-tiunea de hot sau tilhar pe care o mai are cuvintul hinsar (vezi mai jos).

1" A. D. Xenopol li deosebeste de slujitoni, dar ii crede mai apropiatide däräbani, fiind pedestri (lstoria romiz'nilor, ed. a III-a, vol. IV, p. 153154). La p. 149, referindu-se la afirmatia lui Grigore Ureche c6 loan voclàViteazul avea 20 000 de pedestrime adunatà mai mult In dobindi, dectt inleafä.", Xenopol crede cä acestia erau dorobanti.

I. C. Filitti ti considerä pe hinsari ca fiind din aceeasi categorie cucälärasii, privilegiati fiscali (Organizarea fiscala, p. 30). El usmeazä Inparte pärerea lui Radu Rosetti, case credea ch hinsarii aceau slujbä inschimbul usurärii de dijdii, nu al folosirii pämtntului domnesc, cum fi-ceau cälärasii satenii fi stäpinii in Moldova, p. 230).

105 Despre aceste discutii vezi I. Bogdan, Documentul Rizenilor, p.41-43si general Radu Rosetti. A proPos des hinsari", Buc., 1939, 4i A proposde l'origine des hussards" (Revue internationale militaire",1939-1940, nr. 4, P. 246-250).

1" In Istoria armatei, I, p. 204, N. Iorga aratà cà hinsar inseamnä hot,lotru, si li aseamänä pe hinsari achingiilor turci, care mergeau la luptä pen-tru pradä. O pärere asemanätoare are si C. C. Gittrescu, Istoria romeinilor,ed. a IV-a, vol. II, partea a 2-a, p. 509.

107 Vezi lucrarea citatä mai sus (prima dintre cele douä), unde gene-ra/u1 R. Rosetti aduce in discutie articolul lui Henri Grégoire si PaulOsgels, Qu'est-ce qu-un hussard" ou de l'utilité du grec moderne, apäruttn Annuaire de l'Institut de Philologie et d'Histoire Orientales et Slaves",V, 1937, Mélanges Emile Boissacq, p. 443-451. Vezi i discutia dintreH. Grégoire si E. Darko, amintitä de Radu Rosetti.

www.dacoromanica.ro


ascunde, brigand, tilhar, cuvint intilnit cu aceeasi acceptiuneIn limba slavi, sub forma xscoti 108

In ,afarA de corpul de hinsari, care apare in documente cuwest mime in a doua jumkate a secolului al XVI-dea, in iz-voarele istorice moldovene sint amintiti in a doua jumkate asecolului al XV-lea i in prima jumkate a celui urmkor hu-sarii, chiar sub aceastà form5. slavà ,care inseamni tilhari, hai-duci. Astfed, Letopisetul anonim al Moldovei inregistreazà fap-tul cà, in lupta de la Valea Alb5., au murk pink' i husarii(rScapi), osteni vestiti109, lar intr-un document slay din 5mai 1548, se spune cá Saya husarul pribegise in timpul domnieilui Petru Rare§ in Polonia, motiv pentru care i se confiscasesatud Sàveni 11°.

Dei I. Bogdan consider5, cà husarii nu au nimic comun cuhinsarii, deoarece husarii de la Valea Albà ,caTe ar fi consti-tuit un corp de ostasi organizat de Stefan cel Mare dup'ä mo-delul maghiar 111 ar fi dispàrut dupà aceasti bkälie 112 (faptinfirmat de documentul din 1548 dtat mai sus), este posibil cahusarii s5, fi fost de la .inceput ostasi chemati in dobinc15., fiindnumiti atunci chiar cu termenul slay de husari = tilhari 113.

1°8 Pentru echivalenta r6cok = tilhar vezi doc. slay de la VladDracul, la I. Bogdan, Relatiile, p. 47-48, ca i textul latin al tratatuluiincheiat in 1452 intre Lancu de Hunedoara i turci, in care grit amintitihusarones vel male f actores (N. Iorga, Privilegiul sultanului Mallomed pentrztPera, p. 22).

109 Cronicile slavo-ronidne, ed. P. P. Panaitescu, p. 18.110 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. L P. 582.111 Astfel de husari ostasi imbilcati tot in hier" existau si in

armata polonä. (Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 53).Despre husarii din Polonia si Ungaria, care formau cavaleria u.soarg,

vezi André Ajtay, L'origine du hussard hongrois (Revue internationaled'histaire militaire", 1939, nr. 1-2, p. 15-19) si W. Djiewanowski, Leshussards polonais (ibidem, 1939-1940, nr. 3, p. 157-168).

Intrucit in armata feuda15. a Moldovei i Tàrii Românesti nu erauimbräcati in armuri decit boierii (vezi Istoria Romeiniei, II, p. 339), nucred cà termenul husari a desemnat vreodatä la noi o asemenea ostire cumaveau polonii sau maghiarii.

112 I. Bogdan, Documentul Rizenifor, p. 41.113 Cf. in aceasei privinti si D. Cantemir, Descripio Moldaviae,

p. 94-95, care spune cä hinsarii s-au numit mai inainte husari. I. Bogdan

www.dacoromanica.ro


Hinsarii apar cu acest nume in izvoare in a doua jumgtatea secolului al XVI-lea. Prima actiune militarg a hinsarilor esteaceea povestitg de cronicarul Grigore Ureche, sub data 1587, dudPirvu pircglab de Soroca a plecat cu hinsarii i cu alti osteni inurmgrirea cazacilor care naväliserg in Moldova. 114 In aceastgvreme li se spune dud hinsari, cind hinsärei, 115 folosindu-se di-minutivul obisnuit i pentru armäsei, slugerei, comisei etc.

Uneori aceluiasi hinsar i se spune chid hinsar, chid hinsgrel,ceea ce aratg cà cei doi termeni aveau aceeasi acceptiune. Depildg, lui Gheorghe din Spitgresti i se spune hinsar la 28 decem-brie 1604 116 si hinsgrel la 3 martie (1604) 117. Hinsgreii nu Antdeci, cum credea generalul Radu Rosetti, hinsari Tnici sau sub-hinsari 118.

Dupg cum rezultg din documente, hinsarii erau in generaloameni-liberi i proprietari. In numeroase documente din secolulal XVII-lea ei apar in aceastg calitate 119, iar la 1684, in cerereaadresatg regelui polon de sfärile" din Moldova, hinsarii grittrecuti algturi de celelalte ,categorii de proprietari din tari ase-zati pe mosiile lor" : boierii, curtenii i dorobantii, a cgror scutiretotalg de dgri este solicitatä. Tegelui loan Sobieski, in cazul incare oastea poking ar fi cucerit Moldova 120.

In afarä de acesti hinsari proprietari de pgmirrt, erau inscrisiuneori la hinsari i tgranii aserviti. La 9 ianuarie 1609, Constan-tin Movilg, domnul Moldovei, porunceste starostelui de Cernguti

considerä frisk' cä acesti husari se pot asemäna ca nume si ca functiune"cu husarii maghiari de care am vorbit mai sus op. cit., p. 42).

114 Letopisetul tarii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed. a II-a, p. 216.118 Moldavia v epohu feodalizma, I, p. 237 ; Muzeul Fälticeni, nr. 26;

Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 345; Acad. R. S. Rominia,LXVIII/135.

118 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, p. 189.111 Ibidem, p. 129.118 R. Rosetti, op. cit., p. 6.118 Vezi doc. din : 30 ianuarie 1604, 12 aprilie 1627, 15 septembrie

1635, 5 septembrie 1641, 6 februarie 1647 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A,veac. XVII, vol. I, p. 126, Acad. R. S. Rominia, DIV/128-129, Arh. St.Buc., Mitr. 'Mil Rom., LXXXVIII/2, G. Ghibänescu, Ispisoace, 1I/2,p. 128-129 si IV/1, p. 240 etc.).

120 Hurmuzaki, S. 11/3, p. 152 si M. Costin, Opere, ed. cit., p. 333.

www.dacoromanica.ro


si vätafului de hinsari sä. lase in pace satele episcopiei Rkläutisá nu inscriti hinsari ifa acele sate" 121. Porunca domnului fusesedatà deoarece inscrierea la hinsari a locuitorilor din satele epis-copiei ar fi lipsit-o de bratele de muncä. ale celor inscrisi. .

In a doua jumkate a secolului al XVII-dea, intr-o vremechid organizatia hinsarilor decäzuse i dud nu mai erau multiamatori pentru inscrierea in acest corp, dud ena inevoie de kin-sari, acestia erau inscrisi cu forta, cite unul dintr-un sat. Dupäcum rezultä dintr-un document din 18 decembrie 1659, asa pro-cedase Gheorghe Ghica, probabil in timpul luptelor pentru tronpurtate cu Constantin Serban. In acest document, referitor larumanii minästirii Tazläu, se porunce.ste dregkorilor domnestisä nu mai ia cite un om dintr-un sat (al aninästirii)... sà fiehinsar, precum s-au scris la Ghica vode 122.

In aceastà vreme, slujba hinsarilor i obligatiile lor nuerau prea usoare, de indati ce, la 15 aprilie 1662, doi vecinidin Máiscäuti-Orhei .care s-au inscnis lia hinskie" se roagä demedelnicerul Nicolae Buhus radä." dintre hinsari, dindu-i-sedin nou vecini 123.

Hinsarii slujeau In oaste pentru prada pe care o luau pecimpul de luptä. In aceastä privintà este revelator un documentdin 8 mai 1598, in care se aratä. cä 10 hinsari din satul Mägura

unul din Soroca se judecaserä cu Macri, fost mare armas, pen-tru un plean ce au prädat de la el a unor turci ce räzbise in pä-durea Onicenilor" ; hinsarii II pirtserä pe armas domnului pentrucà le luase din prada capturatä de ei o parte mai mare deck fu-fusese porunca acestuia 124. Din documentul citat rezultä pe11110 faptul cà hinsarii aveau dneptul la pradä csi domniaputea insusi o parte din capturile acute de hinsari.

Tinind seama de faptul cà i celelalte .categorii de osteniaveau dreptul la pradä in timp de räzboi i cà aceastà.' pradä. era

121 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. II, p. 188. Intr-un doc.anterior, referitor la aceeasi scutire, se spune insä sä nu mai scrie pentrublanele hinsarilor" (ibidem, vol. I, p. 249).

122 Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iasi, XXXIV/17%123 Arh. St. Iasi, CCXIV/10.124 G. Ghibänescu, Surete, IX, p. 67 ; citat si de C. C. Giurescu, Istoria

romdnilor, vol. II, partea II-a, p. 509.

www.dacoromanica.ro


consideratg un cistig legal", este foarte probabil cg hinsariiaveau un regim special nu numai In privinta prgzilor, dar si inaceea a dgrilor cgtre stat. Din documente nu rezultg insà careerau obligatiile lor fiscale. Stim doar cä hinsarii constituiau obreaslg fisoalg separatg de celalalte cete de curteni si slujitori.In unoscutul izvod de bir din 1654, ei figureazg cu suma de3 139 de ughi si 12 potronici, fatg de 11 212 .cit dgdeau cglgrasiisi 29 060 contributia curtenilor 125. Gum nu stim care era numg-rul hinsarilor in acea vreme, nu putem cunoaste nici cuantumulbirului datorat de ei si nid raportul dintre acesta si cel plgtit decurteni si Glujitori. La inceputul secodului al XVIII-lea, cind kin-sgria decgzuse, Dimitrie Cantemir ii enumerà pe hinsari printreostasii scutiti de dgri 126.

Nu cunoastem cu precizie efectivele hinsarilor ; probabil cgnumgrul lor nu va fi trecut niciodatä de dteva mii, avind invedere faptul cà in fiecare tinut exista in general cite un steagde hinsari. In a doua jumgtate a secolului al XVII-lea, numgrullor a mers tot desorescind, o datg cu decgderea generará a curte-nilor si slujitarilor. La 1683, cu ocazia pdecárii armatei moldo-vene, algturi de turci, la asedhil Vienei, hinsarii mai sint incgamintiti ca o categoric aparte, dupà cllgrasi, lefegii si curteni 127,iar la 1696 ei se mai aflau inci printre breslele de slujitori dintarg, fiind pomeniti ling tot ultimii, dupg curteni, aprozi, stol-nicei si cglgrasi 128.

La inceputul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemiraratg cg hinsarii impärtiti in hinsari de Tara de Sus g deTara de Jos (dupg numele varnicilor comandanti) eran cu to-tul in decgdere, cg nu mai indeplineau rosturi militare, ci prestandoer diverse servicii vornicilor si cg ajunseserg. dela arma lasapg" 126, adicà deveniserg plugari. Numele lar a rgmas insä. in

125 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 264.128 D. Cantemir, op. cit., p. 88-90.121 I. Neculce, op. cit., ed. I. Iordan, ed. II-a, p. 71.125 G. Ghibinescu, Surete, XXII, p. 45.1" D. Cantemir, op. cit., p. 89-90. Un vitaf de hinsari este amintit

inch' 'in tinutul Putna la 15 martie 1696 (N. Iorga, Studii li doc., V, p. 96)iar un altul, in aceeasi regiune, la 11 ianuarie 1709 (Arh. St. Buc., ep.Buzàu, LX/5).

www.dacoromanica.ro

167 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITOR1

toponimia Moldovei ; la 4 ianuarie 1754, de pildä., este amintitsatul Dänilesti care se chearda" acum Hinsarii" 130.

Hinsarii erau organizati ca i curtenii pe vätäfii. Pri-ma vätaf de hinsari cunoscut de noi este amintit la 30 decem-brie 1576 131. In documentele de la sfirsitul secolului al XVI-leasi din secolul urmäitor am intilnit circa 40 de asemenea vkafi dehinsari, räspinditi prin tinuturile : Cernänti, Orhei, Soroca, Bir-lad, Tecuci, Tutovra, Putna etc. 132 Numäirul lor este mai mare lasfirsitul secolului al XVI-lea i in primele decenii ale celui urmä-tor, scäzind dupa jumkatea acestui secol, o datäl cu decäidereahinsarilor.

V5.taful de hinsari comanda, probabil, un num5x de citevazeci de hinsari, adic5.1efectivul care ailckuia un steag. and in-tr-un tinut existau mai multi hinsari deal aceia care alckuiauun steag, ei aveau drept comandanti doi sau mai multi vä.tafi dehinsari. De pildä., la 15 iunie 1605, se clä o poruntä vkafilor dehinsari din tinutul Cernàuti133, ceea ce arafi cä, probabil, inacest tinut existau /a acea datà cel putin doi vä.tafi. O situatieasemankoare intianim si in tinutul Putna, unde slut amintiti ca

But Comisiei istorice", VII, p. 35.131 Doc. priv, ist. Rom., A, veac. XVI, Vol. III, p. 80.132 Vezi doc. din : 23 mai 1590, 23 ianuarie <1593), 13 iunie 1599, 17

iunie 1604, 7 mai 1606, 1 ianuarie 1607, 20 iulie 1610, 18 iulie 1617 etc.etc. (ibident, veac. XVI, vol. II!, p. 458, vol. IV, p. 119 si 261, veac. XVII,vol. I, p. 161, vol. II, p. 35-36 si 79; vol. IV, p. 196 si Arh. St. Rue.,ms. 628, f. 364 v.).

La vitafii de hinsari care apar in documente cu acest titlu trebuieadäugim si pe will dintre numerosii vitafi cirora nu li se indici ce anumegrup conduc, intre care se gäsesc j vitafi de hinsari. De pildi, la 26 august1629 este amintit Ionasco vitaf de hinsari din Firtänesti (Acad. R. S. Ro-minia, CLXVI/14), ciruia intr-un alt document, datat cu probahilitate din<1630-1640), i se spune Ionasco vätaf din Firtinesti (Acad. R. S. Rominia,CLXVI/16), färi si se mai arate ci este vätaf de hinsari.

133 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, p. 249. In doc. din 9ianuarie 1609, referitor la aceeasi problemi pistrat ca i primul in copieslavi este amintit insä un single vitaf de hinsari, ceca ce poate fi odovadi cä in primul document diacul a pus gresit pluralul (zdem, vol.II, p. 188).

www.dacoromanica.ro


martori, la 15 noiembrie 1620, trei v`a4afi de hinsari 134. In ge-neral, Ins51, dupi cum pare a rezulta din documente, in tinuturilemoldovene exista numai cite un singur v'a*taf de hinsari 135, carecomanda hinsarii din tinutuil respectiv 136.

La inceputul secolului al XVII-lea, asa cum vátafii decurteni se giseau sub comanda unui mare vkaf de tinut, väitafiide hinsari se aflau sub aceea a unni anare vàtaf de hinsari 137,care era, probabil, comandantul tuturor hinsarilor din tará, subor-donat manelui vonnic. Cunoastem patru asemenea mari vätafi dehinsari, amintiti in documente intre 17 iunie 1604 138j 22iunie 1619 139. Uneori acestor cmari Vitafi de hinsari li se spunesi mar hinsari" 140.

Vätafii de hinsari ca i marii vätafi de hinsari ocupano pozitie sociadI importantä, apgrind adeseori in documente al5.-

134 lbidem, vol. IV, p. 504. Cf. si porunca din 12 septembrie 1643 adre-satä vätasilor de hinsari de pre acia margine", care se referä la tinutulPutna (Acad. R. S. România, LXXII/43).

135 Vezi doc. din : 4 fat:mark 1609, 24 iunie 1623 etc. (Doc. priv. ist.Rom., A, veac XVII, vol. II, P. 188 si vol. V, p. 230).

138 Pentru organizaxea pe tinuturi a hinsarilor vezi doc. din 4 sep-tembrie 1696, in care gilt amintiti hinsarii din tinutul Tutova (G. Ghibä-nescu, Surete, XXII, P. 45).

137 C. C. Giurescu credea cä hinsaxii eraii comandati de vátafi 5i

apitani (op. cit., vol. II, partea II-a, P. 509), iar generalul Radu Rosetticonsidera cä. hinsarii aveau o erarhie proprie : hînsärel, hinsar si marehInsar" i cä toti acestia se gäseau sub comanda vitafilor, pe care ii asimi-leazä cu cäpitanii (op. cit., p. 6).

Cä marele vätaf de hinsarl este superiorul vätafilor de hinsari rezultäsi din faptul cä unii dintre acestia au fost la inceput vkafi de hinsariau fost avansati dupä un timp la rangul de maxi vätafi. De pildä, Ciomir-tan vita de hinsari la 13 iunie 1599 este amintit la 22 iunie 1619 ca fostmare vitaf de hinsari (Doc. priv. ist. Rom., A. veac. XVI, vol. IV, p. 261

veac. XVII, vol. IV, P. 374).138 lbidem, vol. I. p. 161.133 Ibidem, vol. IV, P. 874.140 Lui Saya mare vätaf de hinsari In doc. citat din 17 iunie 1604 i se

spune la 2 aprilie 1605 mare hinsar (ibidem, vol. I, p. 223) iar Ionascomare hinsar la 26 mai 1616 (idem, vol. IV p. 7) este numit mare vätafde hinsari la 12 august 1618 (ibidern, p. 291) iar la 25 mai 1625 hinsariulcel mare (ibidem, vol. V, P. 347).

www.dacoromanica.ro

169 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITORE

tu,ri de boieri, de starosti sau piralabi 141, fiind ei insisi numitiuneori boieri 142. Ei pläteau o dare separatä de restul hinsarilor,al arui ouantuan nu-1 cunoastem insä 143-

Obligatiile hinsarilor nu erau numai de ordin militar dea participa la 1uptä in schimbu1 pràiicapturate asa cum cre-deau, in enerail, cercetä.torii nai vechi. Deoarece, in epoca decare ne ocupäm, cei care asigurau functia externa a statului oindeplineau si pe cea internä, Ii gäsim adeseori pe hinsari si pecomandantii lor indeplinind cele mai variate atributii in cadruladministratiei statului feudal. Astfel, ei erau folositi uneori pen-tru a faoe respectatá autoritatea daraneasa.. La 23 mai 1590,Petru $chiopul, doannul Moldovei, porunceste unoir slugi domnesti,printre .care si un vätaf de hinsari, sä. ,sileascä la ascultare fatáde o poruncä a sa pe niste nemesi din Horbinesti 144.

Ca si slujitorii, curtenii i lefegiii, hinsarii erau folositi apoila pästrarea ordinei in statul feudal. In timpul domniei lui Con-stantin Cantemir, dud haiducia luase propartii ingrijarätoarepentru clasa dominantä, Miron Costin pe atunci staroste dePutna a luat mäsuri pentru stirpirea tilharilor", akä.tuindunitäti speciale de seimeni i hinsari pentru a lupta impotrivaacestora 145.

Dupä cum rezultá din uncle scutiri acordate de domnie ma-rilor stäpini feudali, in primele decenii ale secolului al XVII-lea

141 La 13 iunie 1599, Ciomirtan Vital de hinsari e trimis impreuni Cupircalabul de Soroca sà stringi oameni pentru o hotirnicie (ibidem, veac.XVI, vol. IV, p. 261) ; la 7 iulie 1607, Ionasco vataf de hinsari apare camartor alaturi de starostele de Putna si de cel de Tecuci (idem, veac. XVII,vol. II, p. 119) ; printre boierii care merg cu oastea, insotindu-1 .pe $tefanToma pinä. la Buzau, in 1616, se afla, alaturi de un fost hatman, vornic,stolnic etc. si Ionasco mare hinsar (Doc. priv., ist. Rom., A, veac. XVII,vol. IV, p. 7).

142 Ibidem, p. 199.142 In izvorul din 1654 vatafii de hinsari figureaza cu 84 de ughi

(N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 264).144 Do c. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. III, p. 458-459.

. 145 M. Kogailniceanu, Cronici, II, p. 37 si I. Neculce, op. cit., ed. acad.I. Jordan, ed. II-a, p. 99.

www.dacoromanica.ro


htnsarii indeplineau i anumite atributii de ordin fiscal, care nuapar prea bine definite In documente. De pilca, la 15 iunie 1605,se porunoeste starostilor de Cernäuti, vätafilor de hinsari si glob-nicilor s'A lase in pace satul Cotmani al episcopiei de RAcläuti.Dacä in .acest document se aratA cä vätafii de M'usad trebuiau sänu mai scrie satul ,,pentru blanele (asa In textul slav) hinsa-rilor" 148, In .alte documente nu se precizeazä ce anume atributiifiscale indeplineau acestia. De pildä, la 25 iunie 1623, stefanToma porunceste starostelui Putna i vätafului de hinsari caremergeau cu slujbe in tinut (Indeplineau deci atributii de ordinfiscal) sä lase in pace bucatele i morile minästirii Tazläu 1'17, iarla 4 iulie 1621 Alexandru Llias dä poruncà pircglabilor si Musa-rilor sä nu se amestece In luarea dijmei pe mosia Mogesti aminästirii Bistrita 148.

Faptul cà hinsarii &hit amintiti In unele scutiri impreunà custarostii i pîrcàlabii comandantii administratiei din tinuturidenotA cá ei indeplineau rosturi destul de importante in aparatullocal al statului feudal.

Foarte adeseori Ii mntîlnim apoi pe vätafii de hinsari alä-turi de diversi alti boieri, curteni i slujitori indeplinind felu-rite porunci domnesti, in special privind hodirniciile de mosii149.

4. Haiducii

In Transilvania, haiducii erau o categorie importuna deostasi, motiv pentru care, in dictionarul austriac adeseori citat,

146 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, p. 249.147 Ibidem, vol. V, p. 230.148 Arh. St. Buc., m-rea Tazläu, VIII114.146 Vezi doc. din : 13 iunie 1599, 22 iunie 1619, 12 septembrie 1643,

25 ianuarie 1644 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 261,veac. XVII, vol. IV p. 364, Acad. R. S. Rominia, LXXII/43 i XCIX/92).

www.dacoromanica.ro

171 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUTORI

din 1726, se spune Ci haiduc =- soldat maglriar 15°. Aserneneahaiduci din Transilvania au fost aclusi si in Tara Româneaseá,Incä din prima jumältate a secolului al XVI-lea, de boierii pri-begi veniti contra lui Radu Paisie, iiar in Moldova de pretenden-tul Stefan Mizg5. la 1566 151.

Haiducii ,au constituit apoi un important contingent in oastealui Mihai Viteazul, care tlispuinea de un corp de 8000 asemeneaostasi. Dup5. .cum rezultà din irarturiile vremii, haiducii erauoameni liberi, veniti din diferite p'irti, din Ungaria, Serbia sichiar români, care primeau arme i munitii, luptind pentru pradape care o luau in bàtàlie, ca i hinsarii 152. Haiducii din PeninsulaBalcanicà au luptat cu mult curaj impotriva stàpînirii otomanepink' tirziu. in secolul al XIX-lea 152.

1" C. Giurescu, Material, II, p. 140.Despre haiduci, tärani liberi deveniti osteni in secolul al XVI-lea,

exiseá o foarte bogati literaturi din care mentionäm Béres Andras si ModyGyorgy, A hajdusk törteneténeg is néprajzának irodalma [Literatura istorieisi etnografiei haidudlor], Debretin, 1956, 51 p. ; Rácz István, A hajdúságtörténete [Istoria haiducilar], f. 1., 1957, 70 p. ; Danko Imre, A hajdúetnikum Kérkéséhez [Contributii da problema originid etnice a haiducilor],A Dehreceni Déri Múzeum Debretin, 1960; Szabo István, Ahajdúság Kialakultisa (Alföld", 1956, t. VII, nr. S, p. 50-57) ; SzendreyIstván, A bihari hajdlik pere a hájdusgabadsagert [Procesul haiducilor dinBihor pentru libertate], Debretin, 1957, 63 p. ; Rácz István, Hajdiíszobos16önkormányzata a XVII szcizadban [Autoritatea localä, a haiducilor in sec.XVII], A Debreceni Dbri Múzeum évkönyve", Debretin, 1960 etc.

151 lstoria 7àríi Romtinesti, p. 48, 49, Radu Popescu, Istoriile, ed.C. Grecescu, p. 46 si Gr. Ureche, op. cit., ed. cit., p. 192.

152 Hurmuzaki, III/1, p. 430. Cf. si I. Sirbu, op. cit., II, p. 297. VeziHurmuzaki, XII, p. 36. Este, de altfel, posibil ca termenul haiduc 5a nu

fie altceva cleat traducerea cuvintului husar, care dupl cum am và-zut insemna brigand sau tilhar. In evul mediu, dasa dominantä de lacare ne-au limas cele mai multe märturii scrise, documente, cronici etc.numea adeseori tilhari" sau hoti" pe cei care luptau impotriva asu-pririi sociale.

353 Vezi Makovski A., Hajdutite v Makedonija prez pärvata polovinana XVII v. [Haiducii din Macedonia in prima jumältate a sec. XVII] (Iz-vestija na Instituta za istorija pri Wälgarskata Akademija na naukite",14-15, 1964, p. 195-213).

www.dacoromanica.ro


Acesti haiduci condusi de Baba Novac si Deli Marco 154au adus o contributie de seamä la victoriile lui Mihai Vitea-

zu1155. Astfel, la 1596, 1200 de haiduci au .cuoerit Plevna, deunde s-au tutors Cu multä. pradä 156, lar mai tirziu, in 1599-1600,a-u avut un ro1 de seamä in Vitglia de la Selirmbär, ca si la cu-cerirea Moldovei 157.

Haiducii sint amintiti apoi si in oastea lui Radu Serban,multi clintre ei räma. i, cu Deli Marco, din timpul domniei luiMihai Viteazu1158, iar altii veniti din Ungaria.

Din numeroase documente din aceastä vrerne rezultä cä acestcorp de oaste, care träia din pradä, continua practica jafului siin timp de pace 159

Ultima mentiune cunoscutà a haiducitor este din vremeadomniei lui Matei Basarab, oind ,cronica Täirii Românesti ii amin-teste pe haiducii cäläri aläturi de seimeni in oastea trimisä sàimpiedice intrarea lui Vasile Lupu in tarä., la 1653 160. Nu stimsigur dacä acestia erau ca si haiducii lui Mihai Viteazulosteni plätiti din pradä sau mercenari unguri sau sirbi, care segäseau, de asemenea, in oastea lui Matei Basarab.

In Moldova, haiducii slut amintiti in lupta de la Cornul luiSas, fiind veniti din Polonia 161.

154 Cronica lui Szatn6skozy, ed. L Craciun, p. 144 si A. Veress, Do-cumente, V, p. 17.

155 Hurmuzalci, XII, p. 258.156 I. Skim, op. cit., I, p. 232, 233, 414, 416-417 passim.157 Radu Popescu, Istoriile, p. 78 si Doc. priv. ist. Rom., A, veac.

XVII, vol. II, p. 318.155 Szamosk6zy, op. cit., p. 172, 173, 192. Acesta aminteste, in afari

de Deli Marco, si pe Mihail Horvath, capitanul haiducilor maghiari, si peDeli Saya, conducatorul haiducilor sirbi. , Vezi si Doc, priv. ist. Rom., B,veac. XVII, vol. II, p. 238. Despre participarea lor in lupta de la Brasov,vezi si doc. din <1614-1615> si 12 mai 1630, in care se vorbe.ste de nistetiginci prinse si vindute de ei (Acad. R. S. Romania, CCCVIII/61 si Arh.St. Buc., m-rea Valea, XVIH/16).

155 Vezi doc. din : 8 iunie 1598, 28 aprilie 1605, 6 iunie 1607 (Doc.priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. VI, p. 328, veac. XVII, vol. I, p. 165si 268).

I" Istoria 7iirii Romeineoi, ed. cit., p. 110."1 Miron Costin, Opere, p. 59.

www.dacoromanica.ro

173 ALTE CETE SAU BRESLE DE g.U.ITTORI

5. Arcafii, sulitafii, sinetarii, jru,scafii # tunarii

Arcafii. Sint un corp al ostirii moldovene, ale cgrui efec-tive nu le cunoastem. Dupg pgrerea lui Miron Costin, acestia,impreunä. 'Cu cglärasii, ar fi fast colanizati de Dragos vodg insudul Moldovei. El afirmg cg arcasii se ,aseamgn5 cu pedestri-mea cea turceascg pe ca,re o numesc .solaci, cgci mergeau la rgzboipe jos, cu arcuri, all poveri, numai icu o tolbg de sggeti si cuarcul pe brat" 162. Cranicarul are .aci in vedere pe toti osteniimoldoveni inarmati 'al ancuri si sggeti, arme care au fost foartemult folosite de ostirile naastre in evul ,mediu. Miron Costin treceinsg pe arcasi ca o categorie separatg de osteni, algturi de ali-rasi, dgrgbani, seimeni si slujitorii cu leafg" 163.

Intrucit arcasii apar foarte Tar In documente 164, ne lipsesteonce posibilitate de a face chiar aprecien aproximative despreefectivele Ion

Sulitafii. Sulitele sau Vincile au fast unele din armele cucea mai largg rgspindire in vremea de care ne ocupgm, atitin Moldova, cit si in Tara Româneascg.

In secolele XVIXVII, in documentele moldovene sintamintiti numerosi oameni avind titlul de sulitas, do, la arma pecare o purtau 165. In Tara Romineascg, un grup asemgnkar ilalckuiau fustasii, inarmati si ei cu .sulite si care aveau ca atri-butie paza palatului domnesc. Ca si pentru rcasi, ne lipsescstirile despre num2a*Tul sulita. ilor.

162 Ibidem, p. 233, 236. Vezi o B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum,II, col. 1499. I. Bogdan ti considera osteni -aliri (Documentul Rizenilor, p.63).

168 Miron Costin, Opere, p. 387.164 Vezi doc. din 24 ian. 1617 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,

vol. III, p. 88). Arcasii stilt amintiti si in oastea lui loan vod5. Viteazul(Cronicile slavo-romdne, ed. cit., p. 150).

165 Vezi doc. din : 4 aprilie 1577, 17 mai 1583, 13 mai 1590, 5 fe-bruarie 1612, 1 august 1615, 1 aprilie 1618, 12 februarie 1619 <16611665> etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, val. III, p. 84, 219 si .457,veac. XVII, vol. III, p. 60 si 223, vol. IV, p. 257, 311, Arh. St. Buc., AN,MMDCLXXIII/1 si N. Iorga, Studii li doc., VI, p. 84).

www.dacoromanica.ro


Sinetarii. Sint o categorie de osteni moldoveni, purtätoride sinete sau pusti. Dei ,atIt seimenii cit si dorobantii erau inar-mati ou sinete 166, nu s-a dat numele de sinetari deck unei celede osteni din regiunea Orhei-Soroca, unde sint intilniti, incepinddin seoolul al XVI-lea, nurnerosi vkafi de sinetari 167. Cum vä-tafii conduceau efectivele unui steag si cum in documente nuapare decit cite un vá,taf de sinetari odatä., rezultä cä numärulacestora nu era prea mare.

Din documente nu reiese prea ciar care era regimul lorfiscal. In izvodul de däri din iunie 1654, sinetarii grit trecutiseparat, icu 201 ughi i cu mentiunea sänitarii cu 6 ug. unvätav" 168. Dan práteau cite 6 ughi dare, rezultà cä erau circa33 de sinetari. Cit ipaiveste obligatiile fatà de statul feudal,ele erau numai de naturä.

PuKafii sau pugarii. In Tara Romaneaseá, puKa0i aualckuit un grup de osteni inarmati cu pusti, asa cum erau inMoldova sinetarii. In documentele muntene se intilnesc numerosi

166 Miron Costin, Opere, p. 99, 134, 193.167 - Salim, la 25 iulie 1599 (Moldavia v epohu feodalizma, p. 162)

Iona.sco, la 18 itrlie 1617 si 25 iulie <1617) (Doc. priv. ist. Rom.,A, veac. XVII, vol. III, p. 196 si A. Saya, Doc. Orhei, p. 56)

Ursu, ante 15 mai 1619 (Moldavia v epohu feocializma, p. 350)Vasilie, la 10 septembrie 1626 (Acad. R. S. Romania, DCXXI/186)Ionea, la 16 mai 1640, (idem, CXXXVII/188)Chifa, la 1 martie 1647, (idem, LXXII/48)Vlasie, la 25 februarie 1648 si 1 septembrie 1655 (idem, XXII/275

si 182)Vasilie, la 23 septembrie 1652 si 28 ianuarie 1661 (idem, LVI/16

si AN, XGI/34) ; la 3 octombrie 1665 este fost vitah (Acad. R. S. Ro-mania, AN, XCl/48)

Dumitrasco Murgulet, ante 5 decembrie 1661 (N. Iorga, Studiidoc., V, p. 17)

Vasile Urdà, la 3 octombrie 1665 si 26 martie 1666 (I. Neculce",1924, p. 181 si Acad. R. S. Romania, XCl/48). Vezi si C. C. Giurescu,op. cit., vol. III, partea a II-a, p. 770.

168 N. Iorga, Studii doc., IV, p. 263.

www.dacoromanica.ro


puscasi sau puscari, incepind de la (1510-1511) 169. Inca din adoua jumatate a secolului al XVI-lea, ei erau condusi de unvataf 170, ca i sinetarii moldoveni.

Constantin Serban seria lui Gheorghe Rakoczi ca va stringe100 de puscasi din olatele noastre", pe care nu-i va plati culeafa, ci Ii va scuti de dari 171. De la el ni s-a pastrat un docu-ment, din 29 iamiarie 1657, prin care scuteste de dari pe doioameni din Negomire. ti-Muscel, care erau pusi ,la ceata pusca-rilor, la 8 ughi" 172. Puscasii lui Constantin $erban faceau deciparte din categoria privilegiatilor fiscali, (nu a mercenarilor. Lainceputul secolului al XVIII-lea, in atributia puscasilor intra

paza temnitei, in schimbul acestei slujbe fiind scutiti de dari 173.Spre deosebire de Tara Româneasca, in Moldova puscasii

erau ostasii cace ficeau serviciul la tunuri, dupa cum ne infor-meaza Dimitrie Cantemir '74. Aici tunurile se numeau pusci175.In secolul al XVII-lea slut amintiti numerosi pus.cari sau puscasi,indeosebi in tinuturile Hotin i Neamt 176. In izvodul de dari diniunie 1654, ,puscasii ot Neamt" sint trecuti ca o categoric fiscalaseparata de restul tàrii, platind 20 de ughi "7. Precum se vede,

169 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. I, p. 63. Vezi si doc. din :10 octombrie 1606, 19 mai 1614, 7 decembrie 1632, 15 noiembrie 1635,

iunie 1639., 16 aprilie 1645, 3 iulie 1668 etc. (ibidem, veac. XVII, vol. I,p. 236 si 278; Arh. St. Buc., Mitr. Tirii Rom., XXXVIII/3 si LVII/4, ep.Buzau, LX.XV/5, Acad. R. S. Romania, XLIII19 si CLXXXV/73).

170 Vezi doc. din 26 mai 1577 si 6 aprilie 1626 (Doc. priv. ist. Rom.,B, veac. XVI, vol. IV, p. 275 si Acad. R. S. Romania, CXLI/50).

171 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 48.172 Acad. R. S. Romania, MCDLXJ222.173 Vezi doc. din 26 august 1705 (Arh. St. Buc., m-rea Sf. Apostoli,

III/11).174 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 162.173 Vezi M. Costin, Opere, p. 160, 163, 172 si M. Kogälniceanu, Cronici,

II, p. 65, unde se spune artilerie adecii pufarie". Vezi i cronica lui Gri-gore Ureche, care arati .ca, la 1574, de zgomotul puscilor (tunurilor) nicipuscarii nu mai stia in cine da" (ed. cit., p. 203). Cf. si C. C. Giurescu,op. cit., vol. III, partea a II-a, p. 168-169.

176 Doc. din : august 1607, 13 aprilie 1619, 5 aprilie 1627, 30 iunie1628, 21 mai 1668 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. II, p. 124,N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 81, Biblioteca Centrali de Stat, VI/2, Acad.R. S. Romania, IV/227 si G. Ghibanescu, Ispisoace, 111/2, p. 64.

177 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 263.

www.dacoromanica.ro


.ci nu erau prea numerosi. Tot in secolul al XVII-lea apar in'documente i vätafii de puscari 178.

Dupä cum rezultä dintr-un document de la Antioh Cantemir,.din 11 mai 1696, puscasii constituiau o ceatä privilegiatä, in cavenu erau primiti oamenii aserviti 179.

In prima jumätate a secodului al XVIII-lea, Grigore al II-leaGhica a infiintat douä steaguri de vinätori i puscasi, care ficeaude serviciu cu säptämina la curtea domneascä, fiind scutiti deari 18°rn

e. runarii. Sint o ceati militarà intImità numai in Tara Ro--rnâneascä, unde documentele din secolul al XVII-lea semnaleaiänumerosi aameni purtind acest titlu 181. La mijlocul secoluluial XVII-lea exista si un iuzbasä de tunari 182, ceca ce dovedestecá." ei akátuiau un steag.

In a doua jumätate a secolului al XVII-lea este foarte pro-tunarii indeplineau un rol de seamá numai la diverse

solemnitäti de curte, ca, de pila, alegerea domnilor, icind setagea cu tunul. La numirea ca domn a lui Ghearghe Duca, bo-leni scoate tunurile de a cu ele dupä °hice?, iarla reconfirmarea sa in domnie au dat cu 12 tunuri i slujito-rimea Cu puscile" 183;cind lui Constantin Brincoveanu i s-a tri-mis caftanul de dffinnie, acesta 1-a primit pe solul turc dind cutunurile i altele acind, dupä obicei" 184

178 Doc. citate si mai sus din : august 1607, 13 aprilie 1619, 12 fe-bruarie 1659, 22 martie 1666, 20 august 1708 (Arh. St. Buc., m-rea Neamt,CXXX/32 si LIII/12, m-rea Secu, 1/20).

178 Arb. St. Iasi, CD/20.180 61. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 435 si Acad. R. S. Rominia, ms.

rom. 237, f. 442 v.181 Doc. din : 15 decembrie 1619, 20 aprilie 1634, 6 februarie 1642,

19 octombrie 1663, 5 iunie 1665 etc. (Doc. priv. ist. Rom., B, vea. XVII,vol. III, p. 447, Arh. St. Buc., AN, CXI/29, Mitr. Tärii Rom., CCCLIII/11,

aldärusani, XXXVI/6, Biblioteca Central ä de Stat, LXXXVIII/1-si Acad. R. S. Rominia, CXCV/26).

182 Doc. din 6 februarie 1642 (Arh. St. Buc, m-rea Cäldärusani,XXXVI/6).

183 Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 158 si 168.184 Ibidem, p. 188. Vezi si p. 218.

www.dacoromanica.ro

Capitolul 4

MERCENARII (LEFEGIII) $1 EVOLUTIA LOR

I. Evolutia mercenarilor qi intretinerea lor

Mercenarii sau lefegiii au constituit in evul mediu o armatänoug, priceputä mai ales in minuirea armelor de foc i care acontribuit, pe Iingg alti factori, la intgrirea puterii centrale indiferite tgri ale Europei. Engels a argtat cg, in armata feudalä,ostasii eran mai steins legati de seniorii lor feudall directi decitde comandantul regal al armatei", motiv pentru care puterea re-gard' nu putea duce nici un räzboi firg sprijinul seniorilor feudalDin aceastg cauzg, regii se striduesc sg se elibereze de aceastä"armaa feudali creeze o armatg proprie", apelind latrupe recrutate sau inchiriate", care-i fgceau independenti deputerea .anmatà a feudalilor 1.

In Tara Româneascg si Moldova mercenarii nu au constituito oaste atit de numeroasà ca aceea alcgtuità din curteni i sluji-tori, datoritg unor cauze obiective. In vremea predominärii eco-nomiei natunale, clomnia nu dispunea de suficiente inijloacenesti pentru a intretine o oaste de mercenari, motiv pentru careprefera alte mijloace de rgsplatä a slujbei, mai adecvate situatieiexistente.

Din timpul domniei lui Vlad Tepes ne-a rgmas o foarte in-teresantä scrisoare care austreazg aceastg situatie. Ceeind bra-sovenilor sä-i trimitg voinici" pentru oastea sa, domnul declarac'ä nu dispune de bani ca sg-i pläteascg, dar cä. ii va milui sihräni" (MHAOHAT H rpAHHT) ca si pe slugile sale 2 In aceasavreme, cind banii erau rari, mila" i hrana" constituiau mij-loace obisnuite de rgsplati a serviciilor fgcute domniei.

F. Engels, Des pre desträmarea feudalismului fi aparitia statelor na-tionale, anexà la Räzboiul täränesc german, Buc., 1958, p. 190-191.

2 I. Bogdan, Relariile, p. 99.

www.dacoromanica.ro

178 MERCENARII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR.

Nici mai tirziu, cind fárile tomarle au intrat sub dominatiaturceasa domnia nu dispunea de resurse Vinesti prea maripentru intretinerea mercenarilor. Sumele strinse din tara eranutilizate in primul rind pentru plata tributului, mereu sporit decatre turci, i apoi pentru imbogitirea rapidà a domnului can-nu stia niciodattà cit tixnp va domni si a dregä.torilor sài. Cindamestecul turcesc in ttreburile celor douà tàri a devenit mai pu-ternic, turcii nici nu tau mai permis recrutarea unui numàr prea.mare de osteni, de leam5. ca armele acestora sà nu fie indreptateimpotriva lor. Cu toate acestea, in anumite perioade din istorianoastrà medie, indeosebi la sfirsitul secolului al XVI-lea, cinddomnii nostri au dezrántuit lupta pentru eliberarea de sub domi-natia otomank numäsul mercenarilor a crescut in mod deosebit ;fiind priceputi in mestesugul armelor, ei eran preferati osteni-lor de tarà.

Mercenarii (transilväneni i poloni) sint amintiti incà diaprima jumkate a secolului al XV-tlea ; primii In timpul domni0lui Dan al II-lea 3, ceilalti in timpul luptelor dintre urmasii luíAlexandru cel Bun 4. Asa cum am taràtat mai sus, Vlad Tepescarea si el brasovenilor voinici" sà-i slujeascá, dar recunostea&A, neavind bani, nu le va putea da leari (xionAh).

Mercenarii au continuat a existe si in secolul al XVI-lea,efectivele lar crescind in a doua jumkate a acestui secol, indeo-sebi in ultidmul ski deceniu, cind are lac ridicarea tärilor romäneimpotriva exploatärii nemiloase a Portii.

Despre Mihai Viteazul, cronica tärii spune cà, deaca pierdaatitea voinici..., incepu a trimite pen taate Oxide strälne castringl voinici viteji ; i aduse lesi si cazaci si de tot feliul deoameni, care-i erau de falos" 5. De la el s-au pistrat i scrisoriprin calle cheamä în slujbà osteni mercenari din Transilvania,Polonia si din tinuturile cazkesti 6. Dupà unele informatii, Mihai

3 Szekely oklevéltdr, III, p. 41.4 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 96.

lstoria Tärii Romiirtegi, erl. cit., p. 65. Vezi i Hurmuzaki, XII, p. 567.Hurmuzaki, XII, p. 44, S. II/1, p. 380, Romanoslavica", V, p. 162-

www.dacoromanica.ro

179 EVOLUTIA MERCENARILOR I TNTRETINEREA LOR

Viteazul ar fi avut pinä. la 23 000 de mercenari 7, care a5acum vom vedea i-au cauzat multe nepläceri din cauza neplätiila timp a lefilor.

Dupä. domnia lui Mihai Viteazul, numärul mercenarilor ascäzut continuu pinä sprre mijlocul secolului al XVII-lea, cinda crescut din nou, ajungind pinä. la 8 000 de oameni, In timpuldomniilor lui Vasile Lupu i Matei Basarab. Urmasii acestorainsä, Gheorghe $tefan si Constantin $erban, nu mai dispuneaudedt de aproximativ 2 000 de mercenari fiecare 8.

Pe mä'sura decäderii slujitorllor i icurtenilor, in a doua ju-ingtate a secolului al XVII-lea, mercenarii au cäpätat o impor-tana tot mai m,are, ajungind ostasii de incredere .ai domnilor,mai ales ai acelora care nu aveau motive sä se increadä in local-nici i care &eau In ostasii cu plati principalii lor ,apärätoriimpotriva poporului pe caire-1 asupreau. Intr-o interesantà scri-spare din 11 iunie 1657, domnul Moldovei, Gheorghe $tefan, re-cunostea deschis cä, dacà n-ar avea oaste cu simbrie" cu sine,prostimea ne-ar alunga din scaun pentru &Arne multe pe care,de nevoie, le .arunc5.m asupna ei" 1°.

7 Hurmuzaki, III/1, p. 431., Vezi si N. Iorga, Doc. nouli relative laPetru $chiopul fi Mihai Viteazul, p. 34, 68.

Mentionäm ci si In Transilvania numärul mercenarilar a crescut In moddeosehit tot la sfirsitul secolului al XVI-lea, ajungInd 30 000 deoameni, recrutati dintre tärani. Vezi Maksay Ferenc, Parasztság és szoldos-szolgálat a XVI sztizadi Magyaroszágon. [Täränimea i serviciul de merce-nari In secolul XVI] (Hadtörteneti Közlemények", 1956, t. 3, nr. I,p. .26-42).

8 Miron Costin, Opere, p. 169 si N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. CCLXXVI.Despre evolutia numärului mercenarilor vezi si gen. R. Rosetti, Orga-

nizarea, p. 6-7, N. Iorga, Le développement des troupes mercenaires dansles pays roumains des origines ô la fin du XVIII-e siècle (Revue interna-tionale d'histoire militaire", 1939-1940, nr. 3, p. 140-143) si C. C. Giu-rescu, oP. cit., vol. III, partea a II-a, p. 744-748.

Despre etimologia cuvintului lefegiu, de la uléfé, ven I. Bogdan, Do-cumentul Rizenilor, p. 56-57.

° Vezi M. Kogilniceanu, Cronici, III, p. 110, unde se spune cä C. Ducafusese sfätuit sä aleituiasci steaguri de seimeni staini si sä nu aibà Incre-dere In pärnInteni".

10 Rev. istoricä", 1926, p. 318.

www.dacoromanica.ro

180 MERCENARII SAL) LEFEGIII I EVOLUTIA LOR

Majoritatea acestor mercenari erau sträini, dar intre ei segiseau si multi bistinasi, unii chiar in grupurile care purtau nu-miri sträine (cazaci, seimeni etc.), precum i munteni in Moldova 11sau moldoveni in Tana Româneascä (leventii).

Mercenarii primeau de la domnie leafä, echipament i hranä,intretinerea lor fiind foarte costisitoare.

Primele dovezi despre plata lefii mercenarilor Ant din primajumkate a secolului al XV-dea. In vremea luptelor cu turcii, Danal II-lea oferea un ,perper pe luni cäläretilor si o treime de per-per ostasilar pedestri 12 Mai tirziu, donknul Moldovei, lije, aflatIn luptà cu fratele säu, angaja mencenari din Lituania, cärora lepromitea cite 5 grivne polone de lancie si cite trei zloti turcestigrivna" 13.

Desi mercenarii au continuat ä existe si in secolulal XVI-lea, nu dispunem de stiri prea numeroase despre märimeasimbriei lor in aceastä vreme.

In secolul al XVI-lea, in Transilvania, Ferdinand I si stefanBathory ,pläteau ca soldà lefegiilor lor cite trei florini lunar 6.-läretilor si cite doi pedestrasilor 14. Este de presupus .cä in jurulacestor sume vor fi fost i lefurile mercenarilor veniti din Tran-silvania in Tara Româneasc6 si Moldova.

La sfirsitul acestui secol, intr-o epocä de räzboi intre Impe-riul otoman i puterile restine, lefurile mercenarilor au crescut.

11 Vezi scrisoarea din 13 ianuarie 1020, adresati de Gavriil Movili luiGaspar Gratiani, in care, refeaindu-se la trimiterea unui cipitan moldoveanin Tara Româneasci pentru ca si stringi oameni de slujI35.'" si-i duci inMoldova, domnul Tárii Rominesti arati ci nu s-au gisit amatori pentruaceasta, deoarece cei care sint in tari slujescu pre casele lor', iarau plerat in Transilvania si caute slujbi (doc. publicat de P. P. Pa-naitescu, in Rev. istorici rominä", 1932, p. 385-386).

12 Szekely oklevéltdr, III, p. 41. Vezi i tabelul de lefurile mercena-rilar in secolele XVIXVII, intocmit de generalwl R. Rosetti, Istoria arteimilitare, p. 305.

13 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 96.14 Corpus Juris Hungarici, II, p. 346, si ,Acta Musei Napocensis",

II, 1965, p. 353.

www.dacoromanica.ro

181 EVOLUTIA MERCENARILOR 51 INTRETINEREA LOR

La 1595, de pila impálratul Rudolf al II-lea plä'tea cite patruflorini lunar cáláretilor si cite trei pedestra.silor 15.

Cit priveste cuantumul lef ii in timpul domniei lui Mihai Vi-teazul, acesta plátea lunar trei talen i soldatului pedestru i cincitalen i cáláretului, in afarà de hraná í echipament ; ceausii pri-meau cite sase grosi, v`átafii cite patru talen, iuzbasii pedestri12 grosi, oei cálári 20 de talen, lar cápitanii cite 55 de talenilunar j". Cápitanul primea deci de 18 ari mai mult decit unotean pedestru si de 11 ori mai mult decit unul cálare.

In acelasi timp, Ieremia Movilá dádea 10 fl6rini pe aura c5.-aretilor isase pedestrasilor 17. El márise mult leafa mercenari-lor, care primeau in vremea domniei lui $tefan lrázvan numaicite cinci flarini lunar cálárasul i patru florini lunar pedestra-sul 1°. Leafa mercenarilor a rámas la acest nivel si la mijloculsecolului al XVII-lea. La 1654, Gheorghe Stefan afirma a má-rise kafa catanelor unguresti" de la patru la cinci florinilunar 19.

La sfirsitul secolului al XVII-lea, mercenarii Mcuti" deConstantin Cantemir pentru a .stirpi pe tilhari pricrneau cite patrulei aunar", lar Dimitrie Cantemir oferea cite cinci ruble pe lunáostasilor sái lefegii strinsi la 1711 pentru lupta contra turcilor 21.

Din unele izvoare mai tirzii, ar rezulta cà leafa mercenari-lor a seäzut in veacul al XVIII-lea pin'ä la trei lei pe aura, eicontinuind s'A primeasa, insá, piine zilnic, lar o datà pe an, laPasti, haine sau postav 22. Mentionám cá, in aceastá vreme, in

15 Corpus Juris Hungarici, II, p. 754.16 Romanoslavica", V, p. 162, Hurmuzaki, XII, p. 44 si 567, A. Veress,

Documente, V, p. 80, 106 si Arhiva somesade, 1936, p. 130.17 Hurmuzaki, IV/1, p. 73.18 A. Veress, Documente, IV, p. 237.16 A. Veress, op. cit., X, p. 276. Mentionam cä, aproximativ in aceeasi

vreme, la 1661, loan Kemény promitea ct va pläti pe cei veniti din Mol-dova in oastea sa cu 4-6 florini lunar (Hurmuzaki, XV/2, p. 1311). VeziD. si L. Demeny si N. Stoicescu, op. cit., p. 256 si 265.

28 I. Neculce, op. cit., ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 99.Cronica Ghiculestilor, ed. A. Cioran si N. Comariano, Buc., 1965,

p. 97 si loan Neculce, op. cit., ed. cit., p. 222.22 D. Fotino, Istqria Daciei, III, p. 209 si Bauer, Ménzoires historiques

et géographiques sur la Valachie, Frankfurt, 1778, p. 46.

www.dacoromanica.ro

182 MERCENARII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR

Moldova, slugile sau argatii primeau cite un den pe lunä. 23, decimult mai putin decit mercenarii.

and numärul mercenarilor cre.stea, plata lefii lor constituiauna din cele mai mari preocupàri ale domniei. In vremea domnieilui Mihai Viteazul, cind numärul mercenarilor trecea uneori de20 000, pentru leafa lor trebuiau circa 100 000 de talen i lunar 23,o sum. imensä pentru xesursele tàrii, sumä." pe care domnul cutoate näpästile" puse pe locuitori nu avea de uncle sä o plà-teascä..

Din aceastà vreme s-a pästrat o bogatä corespondentä in le-gälurä. cu dificultsátile create domnului i t`arii de cätre merce-nari. De ,citeva ori, acestia s-au ridicat impotriva lui Mihai,näivälind in palatul sàu i cerindu-i solda nepatità la vrerne 25.Viteazul dornn recunostea el insusi pustiit tara cu atitaoaste nepl5titä, zä.logit averea personalá i cà nu a crutatnici odoarele Minästirilor 26. Neputind sä le pläteascá soldelein 1599, Mihai Viteazul au slobozit ostile pre in tearä" uncle auficut mult Tall 27.

Neplätiti la vreme, multi dintre tacesti mercenari au plecat.Acest fapt a dus la dezagregarea ostirii de lefegii a lui MihaiViteazul si a contribuit in mare masurà la cäderea voievoduluimufitean 28.

O altä modalitate de a pläiti pe mercenari era aceea de asili pe locuitori sà achite ostasilor cu plati arile cätre domnie,in .contul lefurilor datorate de dornnie xnercenarilor, dupä cum

23 Acad. R. S. Romania, ms. rom. 237, f. 204.24 Hurmuzaki, III, p. 399. In raportul lui Petra Armeanul si Ungnad

din 2 iianuarie 1600, acestia apreciaza chaltuielile trupelor lui Mihai, Vi-teazul la 145 000 de talen i lunar (ibidern, XII, p. 567).

25 Hurmuzaki, XII, p. 304-305, 371, 677, 838, A. Veress, Documente,V, p. 51, 61, 78-82. Vezi si N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, I, p. 243,254 si P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 64 si 218.

28 ,Diplomatarium italicum", I, 1925, p. 396-399, Hurmuzaki,XII, p. 753.

27 Studii §i mat. de istorie medie, V, p. 187.28 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 65.

www.dacoromanica.ro

gi 377.alta parte, cronicarulaceasta domnie n-au

gi p. 75 gi I. Neculce,cit., vol. III, partea

183 EVOLUTIA MERCENARILOR SI INTRETINEREA LOR

rezultä dintr-o serie de documente de ila inceputul secolului alXVII-lea 99.

O situatie asemänätoare aceleia din timpul lui Mihai Vilea-zul se intilneste in Moldova in vremea domniei lui GheorgheStefan, cind spine Mime Costin era la noi in tail amumai greu de däri, pentru multimea lefeciilor ce tinea Stefanvodä, spre pilda lui Matei vodä" ". Domnul Moldovei plätea osumä foarte mare celor 2 300 de ostasi cu platà ai säi ; dintr-osocotealä rärnasà din iunie 1654, rezultä cà leafa lor färäaceea a nemtilor era de 56 593 ughi 31.

Neavind totdeauna bani sä-si pläteascä mercenarii, in secolulal XVII-lea si in priurnele decemii ale .celui urmätor, domnia re-curgea ladeseori si la un tali mijloc ; &idea pe mina lor pe boieriide la care vroia sä scoatä bani fie pe cei considerati d.usmani,fie pe cei care rämineau datori din diferite slujbe si amerce-narii (de regulä seimeni) ii sileau pe acestia sà le dea banii incontul lefilor don Astfel, in timpul dcanniei lui Nicolae Mavro-cordat in Moldova, vel vistierul Gheorghe Mitrea, Täminind da-tor .cu citeva pungi de bani din socoteala vistieriei, a fast arun-cat la seimeni, la lefe, de 1-au inchis ila odäile sale". Seimenii1-au tinut inchis pentru lefele sale" si 1-au ,pedepsit peste po-runc5.", silindu-il de nevoie" sà dea bani »pe la steaguri siime-nesti, la carii era orinduit" 32.

Alteori, domrxitorul dädea pe mina lefegiilor pe boierii rä-masi datori din stringerea därilor, dupä cum aratà pentru veaculal XVII-lea douà documente moldovene 33 i unul muntean 34. Insfirsit, citeodatä domnul nici nu mai astepta adunarea därilor,

29 Doc. priv. ist. Rom., B. veae. XVII, vol. I, p. 7839 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 169. Pe de

afirma ca ,,slujitorii mila gi cinstea care au avut laavut nice la o domnie" (ibidem, p. 180).

3' N. Iorga, Studii li doc., IV, p. 267.32 M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 85 gi 297 ; vezi

Cronica, ed. cit., p. 155. Cf. gi C. C. Giurescu, op.a II-a p. 750.

" Doc. din 1655 (Uricarul, X, p. 230) 4i 2 mai 1661 (Acad. R. S. Ro-mania, Condica Zorleni nr. 69 gi N. Iorga Studii ,si doc., VI, p. 23).

34 Doc. din 26 mai 1678 (Arh. St. Buc., ep. Rtmnic, CIII bis/1).

www.dacoromanica.ro

184 MER.CENARII SAU LEFEGIII I EVOLUTIA LOR

ci-i trimitea pe seimeni la zlotasii stringätori de därimeargà sä-si stringä lefele" 35.

Neavind mijloace sä intretinä o oaste permanentä de merce-nari, in uncle cazuri domnia cherna ilefegii in solda sa numai incazuri deosebite, cind avea neapäratä nevoie de ostasi, si-i li-centia de indatä ce situatia revenea la normal. Astfel, intr-o scri-soare din 22 noiembrie 1672, stefan Petriceicu, domnul Moldo-vei, cere unui mare boier al säu sá dea drumul seimenilor sà sáducä sà nu mai saiä". Acestia fuseserá in slujba domnitoruluicu ocazia luptelor de la Hotin, tri ziva de 10 august 1672. La15 octombrie, domnul, nemaiavind nevoie de serviciile lor,seimenii au fost sloboziti" 36. Tot astfel procedeazá mai tirziuConstantin Cantemir pentru a stirpi tilharii" care se inmulti-serä peste mäsurä in timpul säu, angajind cu leafä, pentruaceastä actiune, chiar pe unii din fostii tilhari" 37.

In primele decenii ale secolului al XVIII-lea, in Imprejurärideosebite, cind era nevoie de un numär mai mare de mercenari,Paarta otomanä cadea voie domnilor facä" ,cu kafà im-päräteascä.", tinindu-i cu leará i tain" cit timp era nevoie deserviciul lor 38 §i eliberindu-i din slujbä dupä aceea.

In mod obisnuit, mercenarii primeau de la domnie inafarä de leafä. hranä i echipament.

36 M. Kogälniceanu, op. cit., II, p. 309.36 G. Ghibinescu, S,urete, IX, p. 167-168.37 D. Cantemir, Viata lui C. Cantemir, p. 67, 76, 94.38 M. Kogälniceanu, Cronici, II, p. 387 si III, p. 125. Vezi si porunca

din 21 octombrie 1716, datä de turci domnului Moldovei in vremea ve-nirii cätanelor austriece, prin care acesta este autorizat sä completeze nu-márul de ostasi necesari pentru paza i apärarea Moldovei, urmind ca chel-tuielile fäcute sä fie scLute apoi din haraciu1 tärii. In anul 1718, domnularäta Portii cá insorisese 1500 de osta.si care au fäcut de pazä si a cirorintretinere 11 costase 75 000 de talen, dar turcii au refuzat plata bani1orintrucit paza farii cade pe seama voievozilor Moldovei" (copii la Inst.de istorie in trad. lui M. Gubolgu si M. Mehmet).

www.dacoromanica.ro

185 EVOLLITIA MERCENARILOR SI INTRETINEREA LOS.

In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, se dadeaechipament de la domnie cazacilor i seimenilor 89, iar in secolulal XVIII-lea, asa cum se arata in Condica lui Gheorgachi. logofa-tul, primeau haine de la domnie seimenii 40

In secolele XVIXVII, primeau obroace 41 de hrana mer-cenarii si cei care serveau la curtea domneasca. Intr-o scrisoaredin 4 septembrie 1696, Constantin Cantemir, domnul Moldovei,arata intr-un mod cit se poate de 'impede 6,slujitorii a curtiifär oboroaci nu pot hi" 42 (intre slujitori fusesera inclusi inaceasta vreme si mercenarii).

Primele dovezi despre obroacele date lefegiilor sint din adona jumatate a secolului al XVI-lea, cind numarui lor a crescutin mod deosebit. Franco Sivori, secretarul lui Petru Cercel, neinformeaza ca stapinul sau cheltuia 250 000 de scuzi anual dindde mincare unui numar mare de persoane care servesc la curte",precum i unui numar de 1000 de mercenari aflati in solda sa 43.

In scrisorile prin care chema in oastea sa pe cei care do-reau sà lupte cu leafa, Mihai Viteazul le promite acestora cä, pelinga leafa, voi da si hrana, .pline si carne" 44, precum i hainepe timp de un an. apitanii i iuzbasii urmau sä primeasca banipentru masa, cite 50 de talen i lunar primii i cite 15 talen i cei-lalti 45.

In Moldova, primeau obroace de carne si pline uneori side fin pentru cai toti lefegiii. In 1653, Gheorghe Stefan scria

29 Condica vistieriei, p. 9, 13, 30, 91, 594 passim.49 Ed. D. Simonescu, p. 297-298.41 Pentru semnificatia cuvintului obroc vezi D. Mioc si N. Stoicescu,

Mäsurile medievale .de capacitate din Tara Romtineascii (Studii", 1963,nr. 6, p. 1361).

42 G. Ghibänescu, Surete, XXII, p. 45 si N. Iorga, Studii fi doc.,XVI, p. 199.

43 $tefan Pascu, Petru Cercel fi Tara Romeineascii la sfirfitul secoluluial XVI-lea, Sibiu, 1944, p. 177.

" Dintr-o relatie din anul 1595, referitoare la oastea lui Mihai Vi-teazul, ar rezulta cä mercenarii sài primeau la acea dat5. un bou pe zipentru 100 de oameni (A. Veress, Documente, IV. p. 214).

49 $t. Stefinescu, op. cit., In Romanoslavica", V, p. 162. Vezi i Hur-muzaki, XII, p. 44, 505 si S. 11/2, p. 209.

www.dacoromanica.ro

186 MERCENARII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR

lui loan Kemèny ci a dat eitanelor unguresti care erau in slujbasa, pe lingà leaf5., i mertice de carne, pline si fin", iar cro-nica tärii ne informeaz6 cä, in domnia a doua a lui GrigoreGhica in Moldova, vizirul i-a trimis bani sä facä oaste. Acestaa strins 300-400 de oameni de le da bani, learà i tain, de i-autinut la Iasi toatä vara" 47.

Dupä informatiile furnizate de Miron Costin, tainurile 48 decarne enau inapärtite seimenilor de sluger, lar cele de piine decare pitar 49.

Intrucit domnia nu putea asigura totdeauna aprovizionareaarmatei sale cu mercenari, In anumite epoci de räzboi, cind nu-märul lefegiilor era mai mare, intretinerea lor cädea direct asu-pra locuitorilor. Baltazar Walter ne dà tirea cä, in 1594,mercenarii lui Mihai Viteazul se intretineau din aprovizionareasatelor, pinà cind se vor dobindi banii pentru lefurile lor" 50.

Mai tirziu, boierii munteni arätau intr-o scrisoare, publicatäde curind, cà Mihai Viteazul ,au slobozitu ostile pre in tearä ;deci pre unde aflà sau dobitocu sau päine sau ce vor afla, totuiau cu sila. Ci acumu me-au mincat i poama viilor de totu" 51.

Din clocumentele muntene de la inceputul secolului alXVII-lea, afläm cà unele sate din regiunea de deal si munte a-tärii au plätit dajdiile i Tnerticul" la cáltane 52, adicä le-au datacestora atit bani cit i intretinere, in timp ce unele sate ale ma-rilor stäpini feudali erau scutite de intretinerea ostenilor merce-

46 A. Veress, Documente, X, p. 276 si Arhiva somesanr, 1936, p. 130.Despre tainul primit de slujitori in vremea lui $t. Petriceicu vezi si T. Bälan,Doc. bucovinene, III, p. 133.

47 M. Kogälniceanu, Cronici, II, p. 387. Vezi si vol. III, p. 164.48 intr-un doc. din 22 noiembrie 1672 obroacele date seimenilor se

numesc tainuri (G. Ghibänescu, op. cit., IX, p. 168).49 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 389.5° Ed. D. Simonescu, Studii i mat, de istorie medie, III, p. 66.51 Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 187.52 Doc. din 25 aprilie 1609 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I,

-p. 377). Vezi si P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 64, 290-291.

www.dacoromanica.ro

187 CETELE DE MERCENARI SAU LEFEGII

nari 53. Intr-un raport din 1603, se spune ck satele din ses fiindpustii, soldatii erau nevoiti, pentru a se hräni, sä stea si s'ä seincartinuiasa in satele de munte" 54.

Acesti mercenari sävirseau mari abuzuri. Cronica Tärii Ro-mánesti, referindu-se la domnia lui Simion Movilk venit in taracu multi mercenari sträini, deplinge starea in care ajunsese taradin pricina aoestora : säraca de tara ce au (pätit atuncea cu lesiisi Cu moldovenii, cà au pridat si au jefuit toatà tara si minästi-rile si baiarii si säracii 01à ce au luat tot ce au gäsit la dinsii" 55.kceleasi abuzuri sivirseau mercenarii polani si in Moldova. La16 februarie 1601, Ieremia Movilk domnul tärii, se plingea can-celarului polon de excesele sämirsite de mercenarii poloni, incar-tiruiti si intretinuti de populatia Moldovei. Din pricina acestormari abuzuri, populatia ameninta sà se räscoale 56.

Spre deosebire de curteni si slujitori, a cäror intretinere nuera .atit de costisitoare pentru damnie, intretinerea mercenarilora fost o problemä destul de complicatà* si greu de rezolvat, careapäisa asupra celorlalti locuitori ai tärii. Acesta este motivul prin-cipal pentru care in armata calor douäi OH nu &ira un murarprea mare de mercemari decit in imprejuräri deosebite.

II. Cetele de mercenari sau lefegii

In cele ce urmea.ii vom aiita pe larg organizarea si evolutiadiferitelor cele de lefegii care au intrat in alatuirea ostilor dinTara Româneasa si Moldova in perioada feudalä.

53 Doc., din 6 aprilie 1602, 1 februarie <1611) (Doc. priv ist. Rom.,veac. XVII, vol. I, P. 37 si vol. II, p. 2).

54 N. Iorga, Stztdii si doc., IV, p. 114.55 lstoria Tiírii Romcinefti, ed cit., p. 83. Cele spuse de cronici s1nt

confirmate de o scrisoare a domnului si de alta a boierilor munteni cätreregele polon, in care acestia se pling de jafurile s'ivirsite de mercenari(I. Corfus, Documente, p. 206, 213).

56 Hurmuzaki, s. 11/2, p. 16-17, 19-20; vezi si p. 236-237.

www.dacoromanica.ro

188 MERCENAMI SAU LEFEGIII I EVOLUTIA LOR

1. Catanele

Termenul de càianà derivä" din maghiarul katona", careinseamnà ostas" in general 67. In Moldova si in Tara Roma-neasei, el a desemnat pe ostasii maghiari mercenari 58, iar alteoria avut chiar intelesul din Transilvania, de ostas" 59. La incepu-tul secolului al XVIII-lea, se numeau cältane ostasii austrieci saunemti" veniti in tall 6°.

Primii ostasi purtind numele de .catan. Ant amintiti in ar-mata Jul Mihai Viteazwl 61, ei fiind foarte probabil mercenari.maghiari. In aceast5, vreme i mai tirziu, in timpul domniei luiRadu $erban, ckanele erau plä.tite uneori direct de sate, in contuldä.rilor c5.tre domnie 82.

Dup'ä aceea, altanele ca i cazacii nu mai apar in do-cumentele interne pin5. dire sfirsitul secolului al XVII-lea. Elesint amintite insä." in izvoarele narative ca osteni maghiari trimisi

57 Dictionar magltiar-romdn, sub voce. In textul lui Szamosközy, ostasiilui Mihai Viteazul sint numiti katonak (ed. loachim Criciun, p. 114 sinota 4). Despre catane vezi i C. C. Giurescu, Istoria romdnilor, 111/2,p. 754-755.

55 Vezi doc. din 20 aprilie 1605 (Dol. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,vol. 1, P. 237).

59 Vezi doc. din 1786, in care trei säteni din Costesti-Vilcea se piingcä, desi erau slabi, bätrini i stricati, surupati", erau pusi cätane bune"(Rev. istonica", XIII, 1927, p. 140). Despre cei 12 »voinici eitane" dati luiPetru Rares la 1538, vezi i Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 48.

60 Vezi doc. din 17 aprilie 1718, in care boierii ispravnici aratä cäN. Mavrocordat a fost luat de ckane si dus in Transilvania (Arhiva ge-nealogicä", II, 1913, p. 194). In acelasi sens se foloseste cuvintul cältanein Moldova la 1717, cind se spune cä poporul se acea cätane" (Rev.istorieä, 1921, p. 64) sau in alt doc. din 27 aprilie 1726, in care esteamintitä vremea cind era räscoalele cle cätani" (G. Ghibänescu, Surete,XXIV, p. 6). Desp,re citanele nemtesti" vezi si Radu Popescu, Istoriile,ed cit., p. 222, 223, 224, 227 passim.

67 Poema lui Stavrinos in Tezaur de monurnente, I, p. 305 si RaduPopescu, Istoriile, ed. cit., p. 78.

62 Vezi doc. din. <9 aprilie 1603) si 1 februarie <1611) (Doc. priv.ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 78 si val. II, p. 1-2).

www.dacoromanica.ro


de G. Ráckáczi al II-lea in ajutorul lui Constantin $erhan sauMihnea al 111-lea (Mihai Radii') 63.

Dupä informatii tirzii, din secolul al XVIII-lea, Serban Can-tacuzino ,ar fi micsorat mult ntunärul dorobantilor, impärtindu-ipe cei rim* in talposi i cätane 64.

In tirnpul domniei lui Constantin Brincoveanu, la 1702, exis-tau trei steaguri de cätane 65, unele din acestea fiind amintite inOltenia 66. Aceste cätatie nu mai sint Insä. mercenari unguri, cifoarte probabil docalnici care purtau acest nume.

In timpul stäpinirii anstriece tin provincia de peste Olt, ea-tanele aceau parte dintre cei care asigurau administratia Oltenieiocupate 67.

Dei in efectivele slujitorimii din 1739 nu mai figureazä cä-tanele, la 1752 mai existau laicà vreo citeva cätane in Bucuresti 68.

In Moldova, ckanele slut ,amintite printre mercenarii ma-ghiari ai dui Gheorghe $befan 66. La 16 noiembrie 1653, acestascria lui Ioan Kemény ci a xnärit leafa cätanelor unguresti" dela 4 la 5 florini, dindu-de si merinde din piine, carne i fin" 70.

In 1659, cind a duptat contra dui Gheorghe Ghica pentru aocupa tronul Moldovei, Constantin $erban a avut si el sprijinula douä steaguri de cätane 71.

63 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 115 si 1Viiron Costin,Opere, p. 187.

64 Bauer, Mémoires historiques, P. 45.Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 462.

66 La 15 iunie 1691 apare Stoica cätana din Cimerui (Arh. St. Buc.,m-rea Hurezi, XLV/2), liar la 16 septembrie 1706, trebuiau sa dea dijmäm-rii Tismana, printre alti slujitori, i cätanele (Doc. priv. rel, agrare, p.212).

" La 2 mai 1718, serdarul Barbu Bràiloiu amenintä einci sate din jud.Vilcea cu trimiterea unei dime cu treapäd dacä nu dau rimäsita de zahereaunui boier care-i plätise (N. Iorga, Studii fi doc., XIV, p. 267, 268).

" Rev. arhivelor", II, 1959 nr. 2, P. 128.69 Inainte de aceastä datä, la 9 iulie 1618, se spune cä o cätanä,

(kathona), Borbely Benedek, mersese cu platä in Moldova iar la 15 iulieacelasi an, Gabriel Bethlen interzice trecerea cäpitanilor de eätane i tra-bantilor in Moldova (Hurmuzaki, XV/2, P. 876, 877).

9° A. Veress, Documente, X, p. 276. Vezi si Hurmuzaki, XV/2, p. 1248,unde se varbeste de douà batalioane" de cätane in Moldova.

Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 191. Miron Costin le spune intiiunguri i apoi citane, pe aceeasi paginä.

www.dacoromanica.ro

190 MERCENARII SAU LEFEGIII I EVOLUTIA LOR.

In secolul al XVIII-lea, ckanele nu mai skit osteni de ori-gine maghiarà. In timpul celei de a doua damnii a lui NicolaeMavrocordat in Moldova, la 1717, se spune cà domnul avea unsteag de ckane tot voinici sirbi i edeau in curte". Acest steagde c5.tane a fast trimis cu seimeni i Cälgrasi sä goneascä pe re-gele Carol al XII-lea, din Tighina, iar mai tirziu sà intimpinepe craiul Stanislav al Poloniei 72.

2. Cazacii

Constituiau una din etele importante ale lefegiilar, atit inTara Româneasd, cit si in Moldova. Primii cazaci fost adusiin armata Tärii Romanesti de Mihai Viteazul 73, de da care autimas i scrisori .adresate cazacilcvr.sà." vinà in oastea sa n. Din-tr-un raport al lui Marini Poli, din 1598, rezultà cà veniserà" laMihai Viteazuil si multi cazad din oastea lui Ieremia Movi15.,deoarece damnul Tàrii Rominesti le adea leafà bunà i pnadaintreagr. Dupä, relatarea acestuia, domnul astepta atunci sasireaa inei 5 000 de cazad i 75. In 1599, Mihai Viteazul avea in slujbasa 2 917 cazaci càläTi, prátiti cu cite cinci talen i si 18 cazaci pe-destri 76 Despre rolul important jucat de cazaci in luptele con-duse de viteazul damn s-au psistrat numeroase m5.rturii77. In

" M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 143, 153. Vezi 5i Cronica Ghicules-tilor, ed. cit., p. 163.

73 Istoria rarii Romdnesti, ed. cit., p. 65.74 Vezi doc. din 7 martie 1596 5i 26 iunie 1597 (P. P. Panaitescu,

Doc. Mihai Uiteazul, p. 20-21 i$t. Stefinescu, Un document recent desco-perit privitor la recrutarea mercenarilor de catre Mihai Uiteazul (Romano-slavica", V, 1962, p. 157-162).

75 Hurmuzaki, XII, p. 332-333.76 Analele Acad. Rom. Mem. Sect. ist., s. II, t. XX, p. 468. Vezi

5i N. Tarp, Acte fi fragmente, I, p. 142-143.77 Vezi scrisoarea lui Caloti hanul citre sibieni (Muzeul Brukenthal,

AA 159, nr. 73) ; poemul lui Stavrinos, in Tezaur de monumente, I, p. 305Radu Popescu, lstoriile, ed. C. Grecescu, p. 78 ; I. Sirbu, lstoria lui MihaiUiteazul, I, p. 211, 311; P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 65 etc.

www.dacoromanica.ro


afará de participarea räzboi, ei erau folositi uneori si contraaranilor care refuzau sà-si práteascä. dàrile 78.

Cazacii mai sînt amintiti apoi in oastea lui Simion Movirá,venial din Moldova contra Plui Mihai Viteazul 79, iar dupá moartealui Mihai, in armata lui Radu Serban, invingátoare asupra luiGabriel Báthory 8°.

Dup'á aceea, cazacii nu mai apar in oastea Thrii Românesti,pink' in vremea donmiei lui Constantin Brincoveanu, in timpuleáruia au juoat un rol important, fie in lupta de la arnesti, din1690 81, fie ca salahori trimii pentru nevoile ostilor turcesti 82.

In aceasa vreme, erau 13 steaguri de oazaci 83, cu un efec-tiv total de 1 000 de oameni 84, alcAtuind una din cele mai im-portante cete ale olujitorimii". Ga i in timpul domniei lui MihaiViteazul, cazacii erau plätii cu leaa 85.

Este insa foarte probabil cà, in ,aoeasa vreme, ceata oaza-cilor purta numai numele unor lefegii stràini, fiind alckuia inmare parte alte grupuri de osbasi cu plaa din lo-calnici 88.

Tot in vremea domniei lui Constantin Brincovea-nu, cazaciiau fost pusi sub comanda unui mare eápitan. Primulimare apitan

" A. Veress, Documente, V, p. 17.76 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 134 si I. Corfus,

Documente polone privitoare la domnia lui Simion Movila in Tara Romd-neascli (Codrul Cosminului", 1939, p. 205).

80 Radu Popescu, lstoriile, ed. cit., p. 82. La <1611> ar fi fost 700 decazaci In oastea aril (N. larga, Studii fi doc.. IV, p. 154).

81 M. Kogàlniceanu, Cronici, II, p. 238. Vezi si C. C. Giurescu, op.Cit., 111/2, p. 753.

82 La 1712, 1000 de salahori cazaci merg la Hotin (R. Greceanu, op.cit., p. 243) ; vezi si p. 83, 211 si Condica vistieriei, p. 477.

83 Anatefter, ed. D. C. Giurescu, Studil fi mat. de istorie medie,V, p. 462.

84 R. Greceanu, op. cit., p. 243.85 Condica vistieriei, p. 477.86 La 6 naiembrie 1695 apar ca martori : Ion, Gligore, Gawil i alt

Gligore cazaci" (Acad. R. S. Rominia, XLV/95).

www.dacoromanica.ro

192 MERCENAFUI SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR

de cazad, Andreias, este amintit incepind de la 7 septem-brie 1692 87, pinä, la 6 mai 1700 88.

Marele chitan de cazaci avea sub ordintle sale steagurilede tazaci, conduse de cápitanii trespectivi 89

Cazacii isi aveau garnizoancle in Bucuresti 99 Tirgoviste,unde, in a doua jumátate a secolului al XVIII-lea, este amintitáodaia oazacilor" 91

Ostasii din aceastá categoric erau uneori c.1ri, alteori pe-destri. Intr-o cronicá munteaná se spune cá, in anul 1727, dom-nul tárii a trimis contra fátarilor un vel chitan de dorobanti ,cuciteva steaguri de pedestrime, cazaci i talposi" 92. In 1739 existaunumai oazaci cáFári, in numár de 222, grupati in 5 steaguri, con-dusi de marele cápitan, de 4 cápitani si de 10 zapcii 93. In a doua

Arh. St. Buc.. ms. 705, f. 1 v." Idem, Mitr. Tarii Rom., CCCXLVII/9. Vezi si R. Greceanu, Viata

lui C. Brincoveanu, p. 69, 83.Dupa el sint amintiti

Gheorghe sau Gheorghitä, intre 28 decembrie 1705 si 15 octom-brie 1708 (Acad. R. S. Romania, CDXV/129 i St. Grecianu, Genealogiiledocumentate, II, p. 168)

Neagu, in 1711-1712 (Rev. istoricr, 1922, p. 201 si R. Greceanu,op. cit., p. 211, 243)

Stan, in iulie 1713 (Rev. istorica", 1921, p. 178)Steful, ante 29 mai 1725 ($t. Grecianu, op cit., I, p. 76)$erban, ante 21 iunie 1734 (Arh. St. Buc., ep. Buzau, LXV/9).

86 In afarä de madi capitani de cazad, apar In documente si nu-merosi capitani simpli

Ianache, la 4 fdyruarie 1696 (Arh. St. Buc., m-rea Viforlta, VII12)Stratulat si Chirita, la 28 mai 1692 (Arhiva rom.", 1945

1946, p. 247)Prodan, la 26 mai 1700 (Arh. St. Buc., ms. 691, f. 94)$tefan, la 31 martie 1720, ctitorul bisericii Sf. Nicolae din Focsani

(Uricarul, XII, p. 333) etc.66 La 1752, in 12 mahalaIe ale orasului, se aflau 77 de cazad, nu-

marul cel mai mare din toate categoTiile de slujitori (Rev. arhivelor"II, 1959, nr. 2, p. 127).

9' Bauer, Mémoires historiques, p. 160. Aci existau cazaci i la 8octombrie 1791 (V. A. Urechia, Istoria romdizilor, IV, p. 64).

62 Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 296.as Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 480.

www.dacoromanica.ro


jumätate a secolului al XVIII-lea, banul Mihai Cantacuzinoenumerä pe cazaci printre ostasii pedestri. In aceastä vreme, eierau condusi de un polcovnic, aflat sub autoritatea iagäi 94.

Clot priveste Moldova, ne vom ocupa laid numai de cazaciimercenari ,aflati in armata tärii, nu qi de cei veniti in ajutorullui loan Voclä Viteazul silurmasidor säi ori in ajutorul lui VasileLupu.

Primii meroenari cazad sint amintiti in Moldova in timpuldomniei lui Despot vodä, ficind parte dintre lefegiii adusi deacest voievod din Polonia 95. Mai tirziu,cazacii grit mentionati innumär foarte mare in anmatcle dui Aron Tiranul, $tefan Räzvansi ale Movile.stilor. Izvoarele aratä. cä Aron Tiranul avea 2 000de cazaci 96, iar $tefan Räzvan, 7 000 97 (cifre desigur exagerate).

Dei o informatie din 1616 aratä cà aceastä categorie deostasi ar fi päräsit armata moldoveanä, nefiind plätiti 98, totusiintilnim mentiuni despre cazaci isi in anul 1663 99 (este posibil caunii din acestia s'A fi rämas In Moldova din vremea lui VasileLupu).

Mai tirziu, la inceputul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Can-temir afirmä cä In Moldova existan incä patru cä'pitani de ca-zad mercenari, ciare nodinioare comandau cite 1 000 de osteni(cifra este exageraa), dar care, in vremea sa, aveau sub °alinenumai cite 40-60 de oameni, recrutati mai cu seamä dintre za-poroj eni IN. Probabil ei aceste steaguri au fost desfiintate dupäaceea. In cunsul primei sale donmii in Moldova, Grigore al II-leaGhica a infiintat un steag de cazaci, care aceau parte dintre

" M. Cantacuzino, lstoria riz'rii Romilnefti, ed. Tunusli, p. 31. D. FQ-tino, lstoria Daciei, III, p. 208, nota adaug5 informatia cá printre cazadse g5seau si cIläreti. Vezi si Hurmuzaki, X, p. 513, unde consulul ICreu-chely afirm5. c5. C. Mavr000rdat a lisat douà grupuri de dte 120 cazaci,unul comandat de polcovnicul de TIrgoviste, ce15Ialt de polcovnicul deBucuresti.

95 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 56.9° Hurmuzaki, XII, p. 26.97 lbidem, p. 50." Hurmuzaki, S. 11/2, p. 393.°° N. Iorga, Studii # doc., IV, p. 250-251.I" D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89. Vezi si Hurmuzaki,

S. I/1, p. 423.

www.dacoromanica.ro

194 MERCENARII SAU LEFEGIII I EVOLUTIA LOR

slujitorii curtii", alkuri de joimiri i vinätori 1°1. Acest steag acontinuat sä existe si in a doua jumáitate a secolului al XVIII-lea,fiind condus de un sotnic 102. La 1776 exisbau In pTincipatu1 dela nord de Milcov Incä troj steaguri de cazaci, cu un efectivde 132 de oameni si 9 zapcii103.

3. Polonii sau lesii

Sint amintiti In Tara Româneascä (In numär destul de mic)incepind din vremea domniei lui Mihai Viteazull°4. In Moldova,numärul acestor mercenari a crescut 1h timpul domniei

constituind o greutate pentru taxi, de °are se plingeachiar leremia Movilä, asa cum am arkat mai sus.

In timpul domniei lui Gheorghe ,Stefan, existau In Moldova200 de mercenari poloni càlàri, condusi de Voicehovschi cäpita-nul, si alti lesi amestecati cu lefegii romäni 105

Miron Costin ne spune cä i Matei Basarab avea in slujbä.200 de poloni cäläri 106. Numkul lor a sc5.zut apoi o datä cu alcelorlalte efective de mercenari. Constantin Serban mai clispuneadoar de un steag de lesi, format din 130 ostenil°7. Dupä domniaacestuia, mercenarii poloni nu mai sint amintiti in izvoare, desivor mai fi existat poate mili In categoria generará a lefegiilor.

1°' M. Kogilniceanu, Cronici, III, p. 158-159. Stolnicul de cazad estementionat la 1728 (Uricarul, I, p. 52).

102 Steagul cazacilor" este amintit i la 1741 -(N. lorga, Studiidoc., VI, p. 272), lar un eipitan de cazad la 26 martie 1776 (T. MiauDoc. bucovinene, V, p. 38). Vezi si N. larga, Doc. fi cercetdri asupra istorieifinanciare, p. 31.

103 Uricarul, XIX, p. 319 í urm.104 Istoria rdrii Romdnesti, ed. cit., p. 65.os M. Costin, Opere, p. 169.106 lbidem, p. 114. Intr-o relatie din 1644 se afirm5. cà existau 80 de

soldati poloni la Tirgoviste (Diplomatarium italicum", II, 1930, p. 428).107 N. lorga, Studii fi doc., IV, p. 48. Vezi si ibidem, V, p. 42-43,

unde este amintit printre lefegii la (1655> si Gavriil leahul.

www.dacoromanica.ro


4. Seimenii

In secolul al XVII4ea si in prima jumàtate a celui urmkor,seimenii au constituit unul din corpurile cele mai de seamä demercenari pedestri din oastea T drii Romdne,di si Moldovei. Inlegkud Cu aceasfä categorie de ostasi, Dimitrie Canternir spune :prin segbani, vorbäi turceascg, se Inteleg soldatii angajati dintresirbi, bulgari, albanezi si greci, care slujesc cu platäl bunà pentrupaza persoanei domnului ; ei Out totdeauna, .cu schimbul, incurtea domneascà si au locuintele lingà zidurile palatului" 102.

Primii sirbi in armata Prii Românesti sint intilniti in nu-má'r destul de mare in vremea domniei lui Mihai Viteazul 102,o parte dintre ei aflindu-se in corpul haiducilor. DuPi moartea luiMihai Viteazul, unii dintre .aoe.sti sirbi s-au inrolat in alte ar-mate in, iar altii au r5mas in Tara Româneasd, aldtuind uncorp de oeste condus de un dpitan de sirbi m.

La 1631, dlä.torul suedez Strassburg nota in relatia sa cà afost intimpinat de 200 de Dalmatae pretorieni", bine inarmatisi imbricati, din oastea rärii Românesti "2. Izvoarele mai mentio-

108 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89. Despre seimeni vezi siC. C. Giurescu, op. cit., 111/2, p. 750-751.

na La 1595, se spune cg venisarg la Mihai Viteazul 1400 de sirbibosniaci toti flgcgi buril, cu cal buni" (Hurmuzaki, XII, p. 97). La 1599domnul avea 1608 sfrbi si 40 cgliri beslii strbi (Analele Acad. Rom., Mem.seg. ist. s. II, t XX, p. 468). Vezi si A. Veress, Documente, IV,p. 78-179 si 84.

110 La 1601 se spune cl niste furi si tilhari strbi ce au fost laMihai vota nainte s-au Inchinat apoi la lesi ca sä slujeascg la Jicmon"(N. Iorga, Doc. din arhivele Bistri(ei, p. 5-6); iar in anul urmgtor se afirmgcg 2000 de strbi ai lui Mihai Viteazul fuseserg fodositi de Radu Mihneacontra lui Simion Movilg (Hurmuzaki, S. 11/2, p. 148).

111 Damian cgpitan de strbi, amintit la 16 danuarie 1613 si 8 februarie1622 (Doc. priv, ist. Rom., B, veac XVII, vol. II, p. 141 si IV, p. 92), fostiuzbasi de sirbi In timpul lui Radu $erban. Un alt cäpitan de strbi, Tainase,este mentionat la 25 mai 1649 (Muzeul de istojie a orasului Bucuresti,nr. 30614).

112 Arhivu", 1867, p. 124

www.dacoromanica.ro

196 MERCENAIUI SAU LEFEGIII $1 EVOLUTIA LOR

neazi lefegii sirbi in legituri cu lupta de la Slobozia Tucuresti)din tanul 1631, 1" ca i in alte imprejuriri 114.

In vederea purtirii luptelor ou Vasile Lupu, Matei Basaraba adäugat la acesti sirbi, existenti deja in tarsi, un nurnir insemnatde osteni din sudul Dunirii, din care a alcituit, la 1636, corpulseimenilor, numit asa dupi modelul infanteriei turcesti infiintatede sultanul Murad al IV-lea 115.

Dupi informatiiie date de cronicarul sas G. Krauss, seime-nii in numir de 1000 ar fi fost aclusi de un cipitan Si-meon din Serbia ; la acesti sirbi adiugindu-se apoi i români,s-a ajuns la un numir de citeva mii de ostasi. (Krauss incearcisà explice originea cuvintului seimen" derivindu-1 din numelecipitanului Simeon). Cronicarul are ouvinte de daudà despreaceasti oaste de pedestrasi, inzestrati cu arme de foc, viteazi,clestoinici i mobili", pe care se baza in mod deosebit MateiBasarab 116.

Cronica tàrii care-i priveste cu multi clusminie, dato-rità lor la riscoala din 1655 ne informeaziseimenii au fost siraci foarte" cid i-a adus Matei Basarab dintäri striine". Dorrmul foarte-i ingrisase", deoarece le ficusemilk' mare, ci avea la casele dar pace, ca oaute la vreme demevoie, cum se cade slugilor celor drepte" 117.

Seimenii i dorobantii au adus o ,contributie de seami lavktoriile lui Matei Basarab contra lui Vasile Lupu, motiv pen-tru care, dupi bitilia de la Finta, sustinind ci ei au bilut

113 Doc. din 1 septembrie 1631 (Arh. St. Buc., in-rea Radu vodä,XXXIX/10) si ¡atora Romdnefti, p. 98, care aminteste de Voicinacapitan de sirbi.

114 Doc. din : 18 iulie 1636, 28 iulie 1643, 16 iunie 1645, 3 mai 1646etc. (Arh. St. Buc., in-rea Brincoveni X/30 si 10 si XXIV/3, Acad. R. S. Ro-mania, XCV/28).

115 N. Iorga, lstoria armatei, II, p. 129 si 145. Despre numatrul con-siderabil de bulgari si sirbi" adu.si de Matei Basarab, vezi si A. M. delChiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, ed. N. Iorga, p. 120.

115 Fontes Rerum Austriacarum, III, p. 124, 219-220. Cf. si L. Beth-len, Historiae, p. 36, cake spune ca seimenii erau indrazneti dar aplecatispre riscoala.

117 Istoria 7rii Ronulnefti, ed. cit., p. 114.

www.dacoromanica.ro

197 CETELE DE MEKCENARI SAU LEFEGII

räzboiul oazadlor", cereau sà li se dea cite trei lefuri dreptplatä "8.

De frica dezordinilor provocate de seimeni, Matei Basarabvroia 5.'4 desfiinteze, end pe care nu a .apucat 111S5.' sä-I in-aptuiaseá. Urmasul sän, Constantin Serban, motivind ca taraeste in pace cu vecinii sài i cá seimenii sirbi nu iaste tärii nicide un folos", a incercat sä se inteleagi cu ceilalti slujitori cadesfiinteze corpul seimenilor, promitindu-de lor acele lefi sei-menesti". Dorobantii insä s-au solidarizat cu seimenii si au por-nit impreunä räscoala din 1655 119.

Dupä infringerea räscoalei, cind foarte multi din doro-banti si din seimeni au oäzut jos" 1202 efectivele seimenilor auscäzut mull. La 1655-1656, Constantin Serban aräta cá dis-pune de sase steaguri de sirbi", alcältuite din 400 de oameni 121.

Numärul lor a crescut insä din nou in vremea domniei luiMihnea al 111-lea, care, incercind sä lupte contra tuncilor, areorganizat ,steagurile de seimeni strioati" de Constantin$erban 122.

In vremea domniei lui $erban Cantacuzino, autorul Relatieiistorice a,supra Tárii Românesti amintea de circa 1000 de sei-meni, care erau mercenari pedestri bulgari, greci i sirbi 123.Efectimele lor .au scäzut iapoi din nou în timpul domniei luiConstantin Brincoveanu, .care .avea, la 1702, numai sase steaguride seimeni, alckuite din citeva sute de oameni124.

In sfinsit, in 1739, acesti lefegii, impärtiti In douä categorii,seimenii vechi i cei holtei, .alcätuiau nouäl steaguri, cu nouä.

"8 lbidem.118 Ibidem, p. 116-117. Vezi si L. Demeny, Cu privire la caracterul

rilscoalei din 1655 in Tara Romeineasa (Studii", XVI, 1963, nr. 2,p. 307-338).

Istoria 7tirii Ronuinefti, p. 125. Miron Costin afirmI cá, dupi Soplea,multi seimeni au trecut la sud de Dunke, iar cei räm* In tarä n-aulialkluit de moarte niciunul" (Opere, ed. cit., p. 174).

"1 N Iorga, Studii fi doc., IV, p. 48.122 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 119.123 Mag. istoric, V, p. 51.124 Anatefter, ed. Dinu C. Giurescu, Studii fi mat. de istorie medie,

V, p. 462 si R. Greceanu, op. cit., p. 25.

www.dacoromanica.ro

198 MERCENARE SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOA

cäpitani, 27 de zapcii si 469 de ostasi125. Separatt de acestia,mai exista un steag de sinbi, ialcätuit din 66 de lude, cu un cä-pitan si trei zapcii. In aceaistä vreme, principala atributie a sei-menilor era paza curtii Idomnesti si a inchisorii 126

bled' din vremea domniei lui Constantin Brincoveanu 127,In Tara Româneascä, seimenii ca si cazacii erau conduside un mare cäpitarn de seimeni 128, ajutat de citiva cäpitani 129.In Moldova, cocmandantii echivalenti purtau numele de basbu-lucbasi si bulucbasi.

Secretarul lui Constantin Brincoveanu, italianul AntonMaria del Chiaro, ne-a dat unele relatii despre seimeni. El neinformeazà cä seitmenii erau imbräcati in rosu si alcätuiau gardapersonalä a domnitorului, participind la diverse ceremonii alecurtii domnesti "O. Este foarte probabil cä domnul le schim-base portal, deoarece cronica aril afirmä cä, la 1655, seimeniiaveau hairne vinete" (albastre)131, ca si dorobantii.

123 Studii si mat. de istorie medie, V, p. 480.128 Vezi doc. din 18 mai 1687, prin care un locuitor vinde ocina ca

sä scape de inchisoarea seimenilor (Arh. St. Buc., Mitr. Tärii Rom.,XXIII/17). Despre numgrul de 61 seimeni existenti in 12 mahalale ale ora-sului la 1752, vezi Rev. arhivelar", 1959, nr. 2, p. 127.

127 Un vel dpitan de sirbi" Mirco (sau Misco) este ingropat aa 30noiembrie 1654 aa Tirgoviste (N. larga, Studii si doc., XV, p. 88-89).

128 In aceastä vreme sint mentionati ca mari dpitaniMatei Comäneanu, intre 18 februarie 1691 si 1703 (Arh. St. Craiova,

CCIV/13 si R. Greceanu, op. cit., p. 122)Vasile, la 5 februarie 1695 (Arh. St. Buc., ms. 705, f. 45 v.-47).

128 In anul 1700 stilt amintiti trei dpitani : Toma si Gruitä, la 10 fe-bruarie, si Toma si Radivoe la 26 mai (Axh. St. Buc., m-rea Cotroceni,XVII/20 si ms. 691, f. 94).

130 A. M. del Chiaro, op. cit., p. 109.131 Radu Popescu, Istoriile, p. 116. Vezi 5i P. Teulescu, Documente isto-

rice, Buc., 1860, p. 125, doc. nedatat din sec. XVIII, unde se spune a existausapte steaguri de soimeni spre once treabg a tärii si pentru paza curtiidomnesti". Pentru slujba ce indeplineau, seimenii cglära primeau cite untaler leará pe lung, stegarii cite un taler si 30 de parale, odobasii cite doitallen i iar cgpitanii cite 20 de talen. In afarg de leafg, seimenii mai pri-meau dupg vechiul ohicei" si postav pentru haine : seimenii simpli de cu-loare xosie, zapciii de culoare vende iar cgpitanii galben ; procurarea arme-lar era insg obligatia lor.

www.dacoromanica.ro


In Moldova, seimenii sint amintiti prima oarä. de MironCostin in legäturà cu räscoada boieridor din anul 1633 contra luiAlexandru Ilias, care pleacä din tara insotit de säimeni cusinetele gata" 132 In Moldova, seimenii nu au jucat un rol atitde important ca in Tara Romineasa in vremea domniei luiMatei Basarab. Acesta a trimis in anul 1653 in ajutorul luiGheorghe Stefan, care lupia impatriva lui Vasile Lupu, in afarä.de dorobanti i leventi, un corp de 400 de seimeni133. Acestia,impreunä. cu seimenii existenti iatunci in Moldova, au alcàtuito ceaa de 1000 de oameni, cea mai numeroasá din grupurilede lefegii aflate in slujba damnului Moldovei. Seimenii Tnun-teni, räsculindu-se in 1655, au fast goniti din Moldova 134.

In documentele moldovene, seimenii poareä nume rom5.-nesti 133. Weismanted, care a vizitat..Moldava la inceputul seco-lului al XVIII-lea, afirmá c'á seimenii, in numär de 6000 (cifraeste foarte probabil exageratä.), erau recrutati dintre oräseni,primind o sola micä i plkind därile ca i ceilalti locuitorilsa.

In afará de localnici, in corpul de oaste al seimenilor segäseau i sträini. scrisoare din 22 noiembrie 1672, StefanPetriceicu, domnul Moldovei, aräta cá avea in armatä seimeniturci si crestini 137, iar mai tirziu Constantin Duca a adus de laTarigrad patru steaguri de seimeni, alcätuite din 200 de os-tasi 138 ; Mihail Racovità avea si el co la o mie de seimeni cusinete" 139.

132 M. Costin, Opere, p. 99-100.133 lbidem, p. 155.134 Ibidem, p. 169-170.133 $tefan, Pavel, Nicolae, amintiti la 6 iunie 1690, 25 mai 1693 si

3 octombnie 1608 (Arh. St. Iasi, CCCLX/1, f. 94, Ion Neculce", 1922,p. 260 gi G. Ghibänescu, Surete, VIII, p. 155). Vezi çi catagrafia din 1755(Ion Neculce", I, 1921, p. 29-40).

136 Rev. istorici", 1930, P. 8, 21. Vezi c Hurmuzaki, S. I/1, p. 423.137 G. Ghibänescu, Surete, IX, p. 167-168.132 M. Kogälniceanu, Cronici, III, p. 89 si 110.132 Cronica Ghiculegilor, p. 215. Cifra este confirmati si de 6. Can-

temir, care afirmi cä erau zece bulucba.gi, avind fiecare sub comanda sacite 100 de segbani" lefegii (Descriptio Moldaviae, p. 89).

www.dacoromanica.ro

200 MERCENAR1I SAU LEFEGIII $1 EVOLUTIA LOS.

In ceea ce prive#e modul cum erau plätiti, din izvoarerezultä cà leafa nu li se clädea pica regulat 140, ci mai alescind enau trimii cu diverse misiuni peste hobare 141 Uneorierau pusi si ei sä. Idea pe usor" ruptele la greul ca invremea domniei lui Nicolae Mavrocordat, ceea ce a provocatiesirea lor cu pari in mink' in fata domnului, pentru a pro-.testa contra impunerii la däri142. In aceastà vreme, seimeniiaveau o situatie clestul de bunä, dispunind de slugi pe care-ifoloseau la unele slujbe 143.

In prima jumätate a secolului al XVIII-lea, existau treicategorii de seimeni: de curte, tavind in sarcinà paza-curtiidornnesti hatmänegi agefti, cu diverse insärcinäri, printrecare asigurarea pazei In orasul capitalä 144. La 1736, Grigore alII-lea Ghica avea patru steaguri de seimeni de curte145. Totel le-a schimbat i portul o samà tot cu haine verzi, altii rosii,iar in capul ilor chivere negre" 146

Ceata seimenilor a continuat sà existe si dupä reformelelui Constantin Mavrocordat. La 1776 ei constituiau cel rnai im-portant corp de slujitani 'al domniei : 14 steaguri, cu un efectivtotal de 658 de oameni, dintre care 282 erau seimenii agiei,188 erau seimeni de curte si alti 188 seimeni hätmänesti "7.

Mentionäm in incheiere cä, in a doua jumätate a secoluluial XVII-lea, existau seimeni i in Transilvania 148.

140 D. Cantemir, Vie*: lui C. Cantemir, ed. N. larga, p. 44.141 M. Kogilniceanu, op. cit., II, p. 246.142 Ibidem, p. 84. Intr-o relatie din 1689 despre fortele armate ale Mol-

dovei ni se spune c aeimenii nu erau lefegii, ci oameni scutiti de uncleSeparat de ei stilt amintiti asa-numitii leferi", care erau mercenari

(A. Veress, Documente, XI p. 320-321). In 1741, seimenii hltmänesti erauscutiti de dirni, contribuind la cheltuielile haznalei apelar din Iasi (N. Iorga,Studii O. doc., VI, p. 445).

142 M. Kogälniceanu, op. cit., II, p. 80.144 lbidem, 143. Vezi si N. Iorga, Doc. si cercetiiri asupra istoriei

financiare, p. 31, unde ant amintiti, la 1757, bulucbasii de curte si ceiminesti, pe lingi ba.sbulucba.sa de Focsani si cei trei builucbasi de Galati.

145 N. Iorga, Studii fi doc. VI, p. 435.1" M. Kogilniceanu, op. cit., III, p. 72.147 T. Codrescu, Uricarul, XIX, p. 319 f i urm.148 A. Veress, Documente, XI, p. 234-235.

www.dacoromanica.ro

201 CETELE DE MERCENARI SAU LEFEGI1

5. Leventii

Numele este turcesc si inseamn5. soldat voluntar" 149 Dupicum araeä Miron Costin, leventii erau alári de ai nostri mol-doveni" care au mea-s n leafá la Matei Basarab15°, in timpuIdomniei cáruia snt amintiti prima oará, la 1637 151 Mai tirziu,termenul de levesrt" si-a schimbat aooeptiunea, insemnind omsprinten", rv oinic" , viteaz". In 1718, cind domnul vroia sà tri-mitá o caste in Oltenia pentnu a lupta contna austriecilor, bo-ierii propun la comanda ostirii pe Radu Popescu vornicul, de-oarece fiind om mai sprinten, anal levent, va putea face aceastitreabá" 192.

Nu stim sigur ce efective de leventi tnoldoveni va fi avutMatei Basarab. Urmasul sáu, Constantin Serban, declara1655-1656 cá dispune de nouà steaguri de leventi, cu unefectiv total de 800 de voinici" 153. La 1739 se mai nurnára inTara Româneascá doar un steag de leventi, cu 65 de lude, con-dus de un ,cápitan i doi zapcii. La aceastá datá ei fáceau partedin slujitorime" 154j erau organizati dupá exemplul leventi-lor turci 155.

149 L. Säineanu, Influen(a orientald, sub voce, cronica lui MustafaNaima, ms. la Inst. de istorie, f. 176 si C. C. Giurescu, op. cit., 111/2, p. 751.

1" M. Costin, Opere, p. 114. Cf. si N. Iorga, lstoria ronuinilor, VI,p. 66, care afirmi cä. leventi vine de la leafi. Faptul cä leventii sint cälärirezultä si din douä doc. din 24 lulie si 8 octombrie 1645, in care Radu,mare *titan de leventi in primul document, este mare clpitan de ciarasin cel de al doilea (Arh. St. Buc., m-nrea D. Lemn, X1/3 si 4). Un alt cä-pitan de leventi, Vlad, este amintit in <1645-1646) (Acad. R. S. România,CDLXXVII/128).

151 Moldoveni mai fuseserä si in ostile lui Mihai Viteazul (in numärde circa 1500) si apoi in acelea ale lui Simion Movilä (Analele Acad. Rom.,Mem. sect. ist., s. II, t. XX, p. 468 ; I. Sirbu, op. cit., I, p. 317 si Doc. priv.ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 37), dar un carp de ilefegii organizat,purtind numele de leventi, este amintit prima oarä in timpul domniei luiMatei Basarab.

162 Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 231.N. Iorga, Studii i doc., IV, p. 48. .

154 Studii fi mat. de ist. medie, V, p. 480.155 Amintiti si de Radu Popescu, Istoriile, p. 189.

www.dacoromanica.ro

202 MERCENAIII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR

Si in Moldova existau leventi ; citiva dintre ei sint amin-titi 'in dooumentele din a doua jumkate a secoluluiXVII-dea 156, fill a se spune insà" ce erau acestia si cum erauorganizati. Este foarite sprobabil cä deventii din Moldova ficeauparte din oastea trimis5. de Matei Basarab in ajutorul lui Gheor-ghe Stefan, cruia domnul i-a dat si den deventi o seamr 157.

In prima jum'itate a secolului al XVIII-lea, existau i ca-pitani de leventi 158 Pentru a doua jumkate a acestui secol, in-formatiile pe care le avem despre leventi arafi cà la 1764 exis-tau 30 de lude, avind un c5pitan, odobasà, ceau i bairactar(stegar), care eran plätiti cu leafà 159.

6. Nemtii (drä'ganii sau dragonii)

Mercenarii nemti numiti uneori diragoni" saugani" sint amintiti in documente la mijlocul secolului alXVII-lea, atit in Moldova, cit si in Tara Româneasc6. La1655-1656, Constantin Serban dispunea de un steag de dra-goni, format din 110 osteni16°, pe care-i primise din Transil-vania 16i. In aceeasi vreme, un c5,15.tor str5.in remarca la curteadommului citeva companii" de infanterie nemteasei162.

In a doua jumkate a acestui secal, subuniatile de merce-nari nemti erau formate din sasi veniti din Transilvania, care

156 Doc. din 9 noieinbrie 1666, 10 aprilie 1669, 16 august 1691 (L. Boga,Doc. basarabene, XVI, p. 11, G. Ghitanescu, Surete, IV, p. 230 siVIII, p. 139.

157 Miron Costin, Opere, p. 155.158 Dec. din 23 decembrie 1742 (Acad. R. S. România, ms, rom. 237, f. 505).159 N. Iorga, Doc. fi cercetiiri asupra istoriei financiare, p. 32, 35, 43. Un

dpitan de leventi este amintit la 20 iulie 1766 (Acad. R. S. România, LIV/88).160 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 48. Despre originea numelui vezi Ro-

manoslavica", X, 1964, p. 200.161 N. Iorga, op. cit., p. 47-48. Un cälpitan de nemti a fost Ingropat In

1654 la biserica sf. Dumitru din Tirgovtiste (N. Iorga, op. cit., XV, p. 90).162 .Rev. istoricà", VI, 1920, p. 210.

www.dacoromanica.ro


pazeau curtea domneasca 163 Mai tirziu, unul din tumurile dela poarta, uncle acesti ostasi faceau de paza, s-a numit turnul,la nemti".

Inca din aceasta vreme, printre mercenarii asa-numiti,,nemti" se gaseau si localnici164. In vremea domniei lui Con-stantin Brincoveanu insusi capitanul lor era un roman,

tefan 166.La 1702, Brincoveanu dispunea de doua steaguri de nemti,

care aveau tobosari si trimbitasi pentru parada 166. In 1739,nemtii den poarta" alcatuiau un isingur steag, format din 39de oameni si condus de doi zapcii si un capitan, Antohie 167.

Nici in Moldova efectivele mercenarilor nemti nu au fostprea rnari. Miron Costin ne rinformeaza ca Vasile Lupu aveain slujba sa 100 de nemti foarte buni", comandati de un po-lon, care a murit in lupta de ila Finta 168. Gheorghe $tefan le-amarit numarul la 400 169 Ca si in Tara Romaneasca, in aceastavreme ei faceau de paza la curtea domneasca17°. Draganiianemteasca." mal este amintita apoi in cursul luptelor pentru trondintre Constantin $erban si Gheorghe Ghica tn.

163 Mag. istoric, V, p. 51-52 si N. Iorga, Careitori, ambasadoti fi mi-sionari, Buc., 1899, p. 54.

164 Gligorascu neamtul", amintit la 6 noiembrie 1695, Vasile neam-tul din poartä" din vremea lui Constantin Brincoveanu sau Stroie stegarulde nemti", mentionat la 1 februarie 1728 (Acad. R. S. Romania, XLV/95,Arh. St. Buc., m-rea Stavropoleos, X111/4 si Glasul Bisenicii", 1965,nr. 11-12, p. 1103).

464 Doc. din 12 iulie 1693 (Acad. R. S. Romania, XLV/54).166 Anatefter, ed. cit., 'in Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 462, 441.167 Ibidem, p. 481. Vezi si Rev. arhivelor", 1959, nr. 2, p. 128.168 Miron Costfin, Opere, p. 134, 143, 144, 153. Vezi si A. Veress, Do-

cumente, X, p. 264-265, uncle este amintit un capitan de dragoni nemti.Despre mercenanii nemti vezi si C. C. Giurescu, op. cit., 111/2, p. 752-753si N. larga, Istoria armatei, II, p. 153, care exagereazi putin rolul acestara.

163 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 169.17° Ibidern, p. 170. N. Iorga, op. cit., I, p. 295, a.firma ca Welling, un

calätor strain, ar Ei fost intimpinat de gar& domnului cu intrebareaWer da ?"

171 Miron Costin, Opere, p. 188.

www.dacoromanica.ro

204 MERCENAILII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOIL

In a doua jumkate a secolului al XVII-lea, ca si in Tara.Romaneascä, printre mencenarii nemti din Moldova se gäseau.si localnici 172 O parte a acestor mercenari provenea din ostasiinemti läsati de tregele polon Iaan Sobieski in cetkile moldo-vane in cursul campaniiilor intreprinse de el in Moldova. Cro-nica aratä c5. pe unii din acestia, prin.si in vremea domniei luiDumitrasco Cantacuzino, i-au scris slujitori si-i tinea incurte" 173.

Informatia Jul Dimitrie Cantemir dupä care ar fi exis-tat patru cäpitani de nemti lefegii 'care aveau odinioarä" fie-care -cite 1000 de oameni sub steagurile lor, iar in vremea sadoar ,cite 25 174 - mi se pare exageratä., avind in vedere efec-tivele mid de meircenari nemti mentionate de izvoarele con-temporane.

La 1728 si 1757 exista incä in Moldova cite un cäpitan dedrägani 176

7. `iurcii ,si tiltarii (besliii) 176

Au ifost un corp de mercenari, redus ca numär, care inde-plineau o serie de atributii speciale 177

Primii mercenari turci sint amintiti de cronica tä.rii in timpurcelei de a doua domnii a lui Mircea Ciobanul, fiind folositi de

172 Un Stoica, fost iuzbag'i de drägani, -este amintit in 1667 (G. Ghi-binescu, Surete, IV, p. 198).

173 M. Kogglniceanu, Cronici, II, p. 12.D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89.

175 Uricarul, I, p. 52, N. Iorga, Doc. fi cercetdri asupra istoriei finan-ciare, p. 31.

Nu avem In vedere ad pe turoli trimigi in tara pentru a stoarcebani locuitorilor, cum erau, de pildä, cei 2000 de ieniceri despre care sespune ci au fost ucigi de Mihai Viteazul inainte de declangarea rizboiuluiimpotriva Imperiului otoman. (Cronica lui B. Walther, ed. D. Simonescu, inStudii fi mat. de istorie medie, III, p. 65). Vezi gi Hurmuzaki, III/1, p. 457.

177 Vezi gi C. C. Qiurescu, op. cit., vol. III, partea a II-a, p. 753.

www.dacoromanica.ro


acesta impotriva boierilor dusmani 178. 0 iceafá redusa de beslii(sirbi insä., nu turci) avea çi Mihai Viteazul in 1599 179.

Mai tirziu, begin Ant intilniti in armata lui Leon vod5., pecare 1-au ajutat in cursul luptei din august 1631 contra boieri-lor pribegi18°. La 1655-1656, Constantin $erban dispunea,printre alti mercenari, si de un steag de beslii tà'tari, format din90 de oameni 181.

La 1715, exista un begi-agasi (comandant de beslii), careavea ca misiune sà facä certares'a" nu ingIduiascä, s. umbleIn voia lor" turcilor care provocau gikevi i nebunii". Acestbesli-agasi, pe care domnia Il folosea pentru a impiedica zor-balicurile" turcilor prirn tara, era pritit de negustori ca sà asi-gure ordinea in timpul marillor bilciuri 182.

Aceeasi misiune de a (impiedica jafurile turcesti o aveaucei doi apitani de beslii trurci din Moldova, pug sub comandaunui begi-agasi, de care vorbeste Dimitrie Cantemir183. Ina-inte de domnia lui Dimitrie Cantemir, turcii mercenari mai sintamintiti In timpul domniilor lui $tefan Toma i Vasile Lupu ;

178 Istoria Rornilnefti, ed. dt., p. 50. Alexandru Lapusneanu aavut si el, pentru paza., un grup de 200 neferi ieniceri, care erau platiti dedomn in =Au' haradului (Acad. R. S. Romania, DLXXX/22 si 33 a,doc. din 10 mai si 5 iunie 1566).

179 Analele Acad. Rom., Mem. sect. ist., s. II, t. XX, p. 468 sicronica lui Szamosközy, p. 115.

'de° Doc. din 1 septembrie 1631 (Arh. St. Buc., m-rea Radu voda,XXXIX/10). Nepotul unui begliu este amintit la 21 mai 1646 (idem, m-reaCildarusani, II/15).

181 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 48. Vezi i idem, Acte si frag-mente, I, p. 259-260 si doc. din 9 martie 1652 (Acad. R. S. Romania,CCCLXVII/153).

182 Anatefter, ed. cit., in Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 412.Un Stanislav besli-aga este amintit Inca din timpul domniei lui ConstantinBrincoveanu, la 8 martie 1690, dud primeste de la domn ocina la Picleni-Buzau (St. Grecianu, Genealogiile documentate, I, p. 120), dar nu stim cerosturi va fi indeplinit attmci.

183 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89.

www.dacoromanica.ro

206 MERCENAILII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR.

primul tinea la curte, in 1611, 100 de aläreti si 200 de pedestriturci 184 (care-1 instalaserk probabil pe tron), iar cel de al doi-lea avea o gardk de 150 de turci 185.

8. Lipcanii

Sint o ceatk de mercenari, de asemenea, redusi ca numgr,alcätuitä din cälkreti fátani 188. Primii Jipcani sint amintiti intimpul ultimei domnii a Jui Gheorghe Duca in Moldova, careavea la Domnesti, inainte de a fi prins de poloni, douk stea-guri de asemenea Jefegii, alckuite din 80 de oameni 187. Sespune cà, mai triziu, Dimitrie Cantemir a infiintat inck douksteaguri de lipcani, urmárind sä prindk prin viclesug pe Can-stantin Brincoveanu, adversarul säu 188. In vremea lui DimitrieCantemir, dupä cum spune el insusi, erau patru steaguri delipcani mercenari, conduse de patru apitani, cu un efectiv to-tal de 100 de oameni 188. In lupta de la Sfknilesti, insä, la 1711,exista un singur apilan de lipcani 18°.

Fiind foarte iuti, lipcanii erau folositi pentru prinderea bo-ierilor ce inceroau 6à fugä din tar5,191 §i pentru transmitereastirilor 182, indeplinind uneori rthiil cklkrasilor de Tarigrad.

Steagul de lipcani, alckuit din 40 de oameni, a continuatsà existe si in a doua jumktate a veacului al XVIII-lea "s.

184 A. Veress, Documente, VIII, p. 241.186 C. C. Giurescu, Le voyage de Niccolo Barsi, P. 29.186 Cf. C. C. Giurescu, Istoria romtinilor, 111/2, P. 754.187 I. Neculce, Letopisetul, ed. I. Ludan, ed. a II-a, p. 77 si M. Kogil-

niceanu, Cronici, II, p. 219.188 Ibidern, p. 803.189 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89.190 Vezi doc. din <c. 1727> si 11 febniarie 1781 (Arh. St. Buc., tris. 131,

f. 81 si T. Milan, Doc. bucovinene, IV, p. 45). Vezi si Cronica Ghicu-lestilor, p. 285.

191 M. Koaniceanu, op. cit., III, p. 167.192 R,aicevich, Osservazioni, p. 216.193 Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 481. Vezi i Rev. arhivelor",

1959, nr. 2, p. 127-128.

www.dacoromanica.ro

afirmä cä garda de merce-si transilvanenti (St. Pascu,

ed. D. Simonescu,


In Tara Româneascä, stirile despre existenta lipcanilor Antmai tirzii. La 1739, exista un singur steag de lipcani, akkuitdin 40 de oameni 194, care erau folositi drept cunieri. Cum cälä-rasii fuseserä. imbricati alla tartara" dupà cum ne infor-meazä. A. M. del Chiaro 195 - este foarte probabil cä unora dinacestia li s-a spus tätari" datoritä. imbräcämintei tätäresti" pecare o purtau.

9. Arndutii

Primii arnäuti mercenari Ant intilniti in Tara RomineasdIn timpul domniei lui Petru Cercel, a cärui gardà personalä eracompusä din 200 de annäuti greci et albanesi", condusi deAndrea Demonogiani 196

Ca o ceatä aparte de slujitori mercenari, arnäutii au fostinfiintati de Constantin Mavrocordat, atit in Tara Româneasci, intirnpul celei de a treia domnii (1735-1741), at si In Moldova,In domnia a doua (1741-1743) 197.

In Tara Româneasd., la 1739, erau dadà steaguri de arra-uti, .conduse de doi dpitani si 6 zapcii si alckuite din 96 deoameni 198. Acestia se aflau sub ordinele marelui spätar.

ITI Moldova, exista un singur steag de arnäuti, condus deun dpitan, care se afla sub ascultarea hatmanului '99.

De la mijlocul secolului al XVIII-lea, arnäutii au devenitgarda personralä a domnului, inlocuind in aceastà atributie alte

194 T. Codrescu, Uricarul, XIX, p. 319 si urm.199 A. M. del Chiaro, op. cit., p. 133.199 Hurmuzaki, III/2, p. 21. Franco Sivori

nari a domnului era compusä din greci, sirbiop. cit., p. 199).

197 Gheorgachi logofätul, Condica de obiceiuri,p. 298 si C. C. Giurescu, op. cit., 111/2, P. 756.

199 Studii ,si mat, de istorie medie, V, p. 480.199 N. Iorga, Doc. fi cercetäri asupra istoriei financiare, p. 31 ; C. Gre-

cescu, Cilpeteniile oftirii moldovene la 1757, Buc., 1939, si Gheorgachi logo-fätul, op. cit., p. 298.

www.dacoromanica.ro

208 MERCENARSI SAU LEFEGIII I EVOLUTIA LOR

cete de meroenani strgini. In aceastg vreme, ei au aims ostasiicei mai de credintg ai damnului, au intrat cum spuneGheorgachi logoatul In slujbele cele mai de trebuintä adomnilor" 200.

10. Pantirii

Sint un corp de mercenari localnici, »ce erau in leafg dintarg" sau lefegii din targ", infiintat de Grigore al II-leaGhica la 1727-1728, Cu prilejal ingbusirii rgscoalei tgtarilordin Bugeac 2°1.

Numele lor a fost hnprumutat de la paloni, care aveaupantki care Ant cu zale" imbrAoati 202. Este sigur insà cg pan-

moldoveni au luat tnumai numele de la poloni, nu si ar-mura, care n acea yreme era cu totul anacronicg.

Mai tirziu, pantirii au fast inapgrtiti pe la tinuturi, flindpusi sub comanda cgpitanilor de tinut 203 §i ficind slujbgisprgvniceascg" 204. La 1776, existau 11 steaguri de pantiri, cufun efectiv de 490 oameni si 33 de zapcil, ei fiind la aceastä

200 Ibidem, p. 298. La inceputul secolului al XIX-lea, francezul Rein-hard afirma cä. ,fsingurul corp care are o infätisare militar slut arnäutii,care formeazä garda domnulud... Numärul dor depäseste rareori cifra delase sute in Moldova si o mie in Tara Romineasa. Ei slujesc, flrä deose-bire, ca pedestrasi si cäläreti, ant inarmati ca cite o pu.scä, cu doug pistoalesi un pumnal ; fiecare se ingrijeste singur de armele si de calul säu" (Revuehistonique du Sud-est européen", 1935, p. 33).

201 M. Kogälniceanu, Cronici, III, p. 164 si Cronica Ghiculestilor,p. 275. Vezi si C. C. Giurescu, op. cit., vol. 1H, partea a II-a, p. 755. Despreariginea numedui vezi Romanoslavica, X, 1964, p. 201.

202 R. Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 157. Acesti pantiri erau altä ca-tegonie de dit husarii, imbräcati tot in hier", de care vorbeste Miron Costin(Opere, ed. cit., p. 53).

203 larga, Studii ci doc., VI, p. 244-245. Vezi si Arh. St. Buc.,m-rea Doljesti, XXX/5-6, uncle grit amintite tred steag-uri de pantini. Vezilista steagurilar pe tinuturi, din 1776, la T. Codrescu, Uricarul, XIX,p. 357-378.

204 lbidem, XXII, p. 217-218 (doc. din 9 septembffie 1775).

www.dacoromanica.ro


data unul din corpurile cele mai numeroase slujitori aidomniei 205.

Dupä cum rezultä din documentele de la mijlocul secoluluial XVIII-lea, pantirii nu mai erau plátiti Cu Jeafä, ci erau scu-titi de däri. Intr-un document din 15 ianuarie 1748 se spunedespre pantirii de la Tereblecea cä, fiind slujitori, sd scutescde bir" 206.

11. Lefegiii

In gall de corpurile de mercenari cazaci, seimeni, nemtietc., a existat in secodul al XVII-lea, in Moldova si in TaraRomâneascä, o ceatä aparte numitä lefegii 207, condusà in adoua jumätate a acestui secol de un mare cäpitan de lefegii 208.

Primul mare. cäpitan de lefegii este amintit in timpul dom-niei lui Serban Cantacuzino, atit in Relatia istoriai 2°9, Cit Si indocumente 210, iar in Moldova in vremea domniei lui Constan-

205Ibidem, XIX, p. 319 si urm.°° Bälan, Doc. bucovinene, V, p. 52.

207 Anatefterul lui C. Bkrincoveanu, lefegiii slut amintiti separat dedorobanti, cälärai, seimeni, martalogi, cazad, catane etc. (Studii ,si mat.de istorie medie, V, p. 373).

202 Inainte de marii cäpitani de lefegii, existased simpli cäpitani, caBoji dpitanul de lefegii din vremea domniei lui Vasile Lupu sau Voicehov-schi dpitanul de lefegii (Miron Costin, Opere, p. 143 si 169). Desi MironCostin spunea cä ultimul comanda lesi lefegii, intr-un doc. din 28 fe-bruarie 1661, acesta este numit doar cäpitan de lefegii (Arh. St. Buc., m-reaBogdana, VII/2). In Tara Româneascä, este amintit la <1655) steagul delefegii al lui Leca dpitan (N. larga, Studii doc., IV, p,,42-43).

202 Mag. istoric, V, p. 66.2" Tänasie, la 22 noiembrie 1679 (Arh. St. Buc., m-rea Nucct, VIII/15).

Dupä acesta mai sint amintiti :$erban Vlädescu, intre 29 septembrie 1680 si 4 iunie 1682 (Muzeul

de istorie Buc., nr. 28470 si.Arh. St. Buc., Mitr. Tärii Rom., CXXVIII/4)Papa Oteteleseanu, la 17 iunie 1685 (N. Iorga, Studii fi doc.,

V, P. 191)Pätrasco Brezoianu, la 30 mai 1688 (Acad. R. S. Romänia,

CLXXXVIII/65) ; la 22 februarie 1692 era fost mare cäpitan (Muzeul deistorie Buc., nr. 28625) ;

www.dacoromanica.ro

210 MERCENARII SAU LEFEGIII sI EVOLUTIA LOR

tin Cantemir 211 (foarte probabil pentru a comanda efectivelede mercenari create de domn pentru a lupta contra tilharilor,care se inmultiserä foarte mult in aceastä vreme) 212.

Marele cäpitan de lefegii, ca *i mareld cäpitan de doro-banti, era socotit un boier de rangul dai, apäxlnd in documentedupä marele armas *i marele agi. 213.

Cit prive*te originea acestor lefegii, ei erau bä*tina*i in-scri*i la slujbà pentru leafä sau, oum se spune la (1655), slugiin platr ale domnului 214rn

lzvoarele nu ne dau informatii prea sigure despre numärullor. La 1 septembrie 1739, existau in Tara Romineasci doardouä steaguri de lefegii, unul al ,marelui %Afar *i altul al ma-relui cäpitan de lefegii, avind un total de 87 oameni *i easezapcii 215

Vasii, in 1690 (R. Grecianu, Via(a lui C. Brincoveanu, p. 37)Ianache Vacarescu, intre 8 martie 1691 si 6 alai 1694 (lbidem,

p. 317, N. larga, Studii fi doc., V, p. 128 si Arh. St. Buc., m-rea Hurez,XXIII/6) ;

Mariana% la 11 ianuarie 1693 ; la 15 martie 1694 e fost mare ca-pitan, apoi din nou mare capitan in martie 1698 si 20 august 1700 (ATh.St. Buc., ep. Buzau, XXV/21 si XLVIII/77, Acad. R. S. Romania, CDLXX/50si R. Greceanu, op. cit., p. 85, 105)

Manta, ante 15 noiembrie 1713 (Arh. St. Buc., ms. 705, f. 601602 v. 5i N. Iorga, op. cit., V, p. 313).

211 Moise, mire 10 iunie 1689 si 24 mai 1692 (G. Ghibanescu, Surete,V, p. 51 si N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 94).

212 M. Kogalniceanu, Cronici, II, p. 234 si III, p. 85.213 Doc. din 6 mai 1694 (Arh. St. Buc., ms. 723, f. 519-521).A" N. larga, op. cit., IV, p. 42-43.215 Studii 51 mat, de istorie medie, V, p. 481.

www.dacoromanica.ro

Capitolul 5

ORGANIZAREA CURTENILOR,SLUJITORILOR $1 MERCENARILOR

Asupra modului cum erau organizati curtenii, slujitorii simercenarii s-a scris foarte putin 1, iar ceea ce s-a publicat con-tine o serie de erori si laproximatii, astfel c5. o searnä de dateprivind organizarea unitkilor de curteni, slujitori si mercenari,camandantii acestona, atributiile si ierarhia lor etc. nu sint prea-bine cunoscute. Pentru acest motiv ne propunem ca in capitolulde fatä sà tratäm mai pe larg aceste probleme.

Organizarea curtenilor, initial, si mai apoi a slujitorilora urmat trideaproape cursul progreselor realizate in evolutiageneralà a tstatelor feudale Tara Romaneascä si Moldova. Insecolul al XIV-lea si in prima jumkate a secolului al XV-lea,In vremea färimitkii feudale, c:nd tinuturile si judetele erauabia Ia inceputul organizärii lor, iar curtenii nu erau prea nu-merosi, ei depindeau in general de anumite curti sau cetätidomnesti (de uncle erau trianisi in tarà sä indeplineascä diverseslujbe), ialckuind unitki organizate militäreste numai in vremede räzboi.

1 Cum am arkat si in introducere, studiile privind istoria armatei ro-mine in trecut se ocupau in principal de descrierea Iluptelor, de tactica sistrategia aplicatà in aceste lupte (probleme de care nu ne ocupana inaceastà lucrare) si in mai micä mku,rà sau aproape de loc de organizareapropriu-zisi a armatei. Singura lucrare consacrata numai acestei problemeeste studiul intitulat : Organizarea, din seria Evolutia mijloacelor fi a chipu-lui de fdptuire a raboiului de la moartea lui $te fan cel Mare pint*/ laaceea a lui Matei Basarab, a generalului Radu Rosetti. Acest studiu a fostapoi amplificat in volumul Istoria artei militare a rondinilor ping la tnij-locul secolului al XVII-lea, Buc., 1947, p. 63-85, 117-139 si 296-336.Studiul, in ambele sale forme, este foarte general. El se ocupi mai mult decategoriitle de osteni, efective etc., amintind doar in treack unitkile in careerau grupati.

www.dacoromanica.ro

212 ORGANIZAREA CURTENILOR SI SLUJITORILOR

Paralel cu intarirea autoritatii .centrale, judetele i inutu-rile au fast organizate mai temeinic. O dad cu aceasta, curteniidin tara au fast organizati i ei pe tinuturi i judete.

In secolele XVXVI, curtenii din judete se aflau sub as-cultarea vornicilor i starostilor, apoi a Vatafidor i marilor va-tafi de tinut, care comandau steagul tinutului respectiv si careau lost inlocuiti in secolul al XVII-lea de capitani. Saujitarii aufost comandati de la aparitia lor la sfirsitul secolului alXVI-lea de capitani i hotnogi (in Moldova) sau de capitani

iuzbasi (in Tara Romaneasca").Trebuie s subliniem faptul ca, in organizarea militad a

curtenilar i slujitorilor, vremurile de dzboi au jucat un rolimPortant, domnii fiind obligati in vederea purtarii lupte-lor s organizeze armata tarii mai bine Inca inainte de in-ceperea luptelor, imbunatatind aceasta organizare in timpul riz-boaielor, tinind seama de conditiile specifice acestora. In aceastaopera de organizare, domniile lui Stefan cel Mare, Vlad Tepes,Petru Rares, Mihai Viteazuil, Matei Basarab $i Vasile Lupu

cind armatele celor doua tari au avut de purtat o serie derazboaie joaca un rol deosebit de important.

Organizarea slujitorilor i curtenilor poate fi mai bine cu-noscuta in secolul al XVII-lea, dnd documentele ne dau stirimai numerorase despre repartizarea lor in cuprinsul tàrii, clesprecomandantii lor etc.

In aceasta vreme, toate cetele atit cele de curteni, citci cele de slujitori erau organizate militareste 2, atit in timpde pace, cit fi in vreme de rsdzboi.

In secolul al XVII-lea, unitatile mai mari atit cele decurteni, cit 4i de slujitori akkuite din citeva sute de oa-meni, se numeau capitang i erau comarndate de cite un capi-tan. Acesta avea in subordine mai multi iuzbasi, hotnogi sausutasi, care comandau fiecare cite un steag. Iuzbasa i hotnogulerau ajutati, la rindul lar, de cite un ceaus (sau chehaie) si deun stegar.

2 Cf. si I. C. Filitti (Vechea organizare administrativii, p. 21), careconstatä c asupra tuturor acestor cete s-a extins organizarea ostiseascr.

www.dacoromanica.ro

213 UNITATILE DE CURTENI I SLUJITORI

!are modul cum enau organizati ,curtenii si slujitorii exis-tau unele deosebiri, atit in ceea ce priveste gruparea lor terito-rialä, cit si in privinta comandantilor. In timp ce slujitorii (cá-lárasii i dorobantii) erau grupati indeosebi in orasele capitará,in centrele militare mai importante ale tárii (Buzäu, Ploiesti,Gherghita, Tirgsor, Craiova in Tara Romaneasc5) si inmiele din orasele i tirgurile de margine (Rm. Sä.rat, Tirgul deFloci, Lichiresti viitorii alärasi Hodivoaia, Rusii deVede, Caracal, Strehaia, Cerneti) sau in apropierea acestora,curtenii erau orgainizati pe judete, fiind rispinditi in numeroaselocalitáti din fiecare judet sau tinut al fárii Românesti i Mol-dovei. Aceast5, organizare pe judete a curtenilor este mai evi-dentä in Moldova decit in Tara Româneasc5..

In Moldova, manii vátafi dint pomeniti lin mult mai multetinuturi decit marii vaafi din Tara Româneascá si au atributiimult mai precise decit acestia din urmä, lar de la jumátateasecolului al XVII-lea dint mentionati in documente cápitani decurteni aproape in fiecare tinut. In Tara Româneascá desinu tapar mari vátafi i cápcitani de curteni in fiecare judet, caIn Moldova curtenii sau rosii erau organizati, in secolul alXVII-lea, tot pe judete 3.

DreeitOrli márunti cuprinsi i ei in categoria gene-rará a curtenilor erau organizati, de asemenea, pejudete. In Moldova ei erau comandati de vátafi ; in Tara Ro-mâneascá, de la jumátatea secolului al XVII-lea, lacer) sà aibácápitani proprii. Astfel, intilnim cápitani de cluceri si de comi-sei In Buzáu, de páhárnicei in Rin. Sárat i buzáu, de postelni-

3 Vezi doc. din : 11 mai 1634, 10 septembrie 1649, 2 aprilie si 11 de-cembrie 1650 etc. (Acad. R. S. RomAnia, CXLVII/210, Arh. St. Buc., ep.Arges, LXIX bis/12 si 11/32, Acad. R. S. Rominia, CXCII/31, Arh. St.Buc., m-rea Bistrita, XXXVI/1).

Cronica Tärii RomAnesti aminteste de °stile Craiovei, Jiului si Mehe-dintilor in timpul domniei lui Mihai Viteazul si de °stile Mehedintilor indomnia lui Simion Movilä (Istoria rdrii Romeinesti, p. 73 si 83). Existentaa,cestorr osti pe judete, la sfirsitul secolului al XVI-Iea, poate fi un indiciu

rosii erau i ei organizati pe judete incl din aceastà vreme, asa cumeran i in Moldova.

www.dacoromanica.ro

214 ORGANIZAREA CURTENILOR I SLUJITORILOR

cei in Olt, de spgtgrei in Saac etc. In timpul domniei lui Con-stantin Brineoveanu, toti acesti posesori de titluri de dreggtorimgrunti numiti acum slujitori erau organizati pe judete,sub comanda unui .cäpitan de slujitori de judet.

In Moldova, la inceputul secolului al XVIII-lea, datoritäscgderii efectivelor la-Elate sub comanda eápitanilor, acestia aufost inlocuiti prin marii cgpitani de tinut, care aveau in sub-ordine mai multi eäpitani.

Succesiunea denumixii comandantilor de curteni din ti-nuturi (numiti i ei slujitori la sfirsitul secolului al XVII4ea)este deei : vonnici, starosti sit pireálabi, apoi mani vätafi, cgpi-tani si mani eäpitani, toti aeestia indepdinind, la timpul lor,atributii aseingagtoare.

Trebuie sg mai amintim cg, incepind din secolul al, XVI-lea,clatoritg influentei otomane, unii dintre comandantii curtenilor

slujitorilor au fost numiti cu tenmeni turcesti : iuzbasg, ceaus,chihaie, bulucbasg. De asemenea, unele cebe sau grupuri de sluj-basi ai doniniei au eipgtat ele insele numiri turcesti (seimeni,saragele, mantalogi, paici etc.) 4.

I. Uniatile de curteni i slujitori

1. Ceata si pilcul

Erau unitgtile cele mai mari in care se grupau ostenii tgriiIn limp de rgzboi. Im secalede XVXVI, ggsim numeroase stiridespre cete i pblcuri5.

4 Vezi C. C. Giurescu, Istoria romiinilor, vol. III, partea a II-a, p. 775-776.5 De pildä, in 1473, se spune despre Stefan ce! Maze cä, inainte de

a intra in Tara Romäneascä, si-a impärtit cele 48 de steaguri in 12 cete ;in 1528 Petru Rares a intrat in Transilvania cu dottà pilcuri de paste, iarloan Vodä cel Viteaz si-a intocmit" oastea in trei pilcuri si apoi tn 30 depilcuri a cite 1000 de oameni. In ce priveste Tara Româneascä, cronica täriine infoirmeaz6 cä. Vlädut vodä, dupà ce a trecut Dunärea contra lui Mihneacel Räu, si-a impärtit oastea in trei pilcuri. (Cronicile slavo-romcine, ed. cit.,p. 30, 183, Grigore Ureche, oP. cit., ed. cit., p. 199 si 202 si lstoria TariiRonziinelti, p. 18). Despre pilcuri i cete vezi si I. Bogdan, Documentul Rize-nilor, p. 9-10, 12 si urm.

www.dacoromanica.ro

215 UNITATILE DE CURTENI $1 SLUJITORI

Dupa cum rezula din aceste stiri, cetele si pilcurile nuaveau efective fixe. Numärul si efeotivele lor se stabileau ina-inte sau in itimpul luptelor, in functie de nevoi. Neavind uncaracter permanent, dupi terminanea luptelor pilcurile sedizolvau.

In afarä de aceastä" aoceptiune, cuvintul ceatei a mai avutsi o alta : el desemna in secolul al XVII-lea grupurile sau bres-lele de curteni si slufitori.

In Istoria rcirii Romeinesti se vorbe.ste de multe ori desprecetele de curteni si slujitoni : la lupta de la Soplea din 1655 aupartioipat dorobantii, seimenii si alte cete" ; la intrarea intarà' a lui Constantin erban, la 1659, i s-au inchinat o partedin rosii si din toate cetele", iar (la 1660 ciuma a secerat in-deosebi ceata dorobantilor" 6

Cit priveste termenul breaslä.", el avea acelasi inteles cuceata. Vorbind de oastea sitrinsg la 1672 de Grigore Ghica pen-tru a merge, potrivit poruncii turoilor, la Camenita, cronicarulapune ea" domnul si-a alcältuit oastea den toate breaslile : cä.-lsárasi, dorobanti, rosii, vistiennicei, späaärei, postelnicei, stolni-cei, vornicei, päiärnicei", care aveau prapore (steaguri) fea-liuri, fealiuri, fiestecare dupä." breasla lor" 7.

Aceea.si acceptiune de ceag de islujitori sau de -cunteni aveacuvintul breasli" si in Moldova. La 12 iunie 1664, niste lo-cuitori sä,raci declarau ca, fiind lipsiti", nu se puteau inscriela curteni sau la altá breaslà" asemänätoare 8, iar la 8 octom-brie 1680, dompul Moldovei poruncea dreeitorilor sä.i sä.' laseIn pace de. täräniia" (adia de plata därilor impreura cu tä.-ranii) pe Mihalache stolnicelul, deoarece acesta iaste cu

e lstoria Tiirii Ronainefli, ed. cit., p. 124, 142, 147. Vezi i p. 132, undeceata apare ca o grupà de steaguri. Ceata postelniceasee este amintiti la18 decembrie 1616, iar ceata logofeteascA" la 9 martie 1636 (Doc. priv.ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III, p. 50 0 65 0 Acad. R. S. România,CXXVI/23).

7 Radu Popescu, lstoriite, ed. cit., p. 150.e Acad. R. S. România, CXXII/16.

www.dacoromanica.ro


breaslg plgteste dare lui ce ar fi pe breaslä ce are custolnicei" 9.

In Moldova, in secolul al XVII-lea si la inceputul celuiurmgtor, termenul de breasla a avut deci ant un inteles cu ca-racter militar, tit si unul fiscal, breasla grupind o categorie deoameni care plateau darile impreuna, separat de restul locuito-rilor teirii. Referindu-se Lia stringerea dgrilor tr timpul domnieilui Gheorghe Duca, un icronicar spune : brástgmat era boierulde pe atunce ce avea supt ascultarea lui breasla, cumu-i la vellogofgt curtenii, la vel vornic hinsanii, la hatman cgrárasii,

tinuturile istovia (de steins carile) i breslele ce avea suptascultarea sa" 1°. Vorbind despre impunerea la deseting a cate-goriilor privilegiate, la 1708, cronicarul ,afirmg cà domnul airnpus sg dea deseting t5.11.ne§te" si pe mitropolit, episcopi,

boierii c,ei mari i cei mici" i toate breslele, careau avut scutealg pre obiceiul carele au fost legat de la domniice! bgtrini" 11.

Mai tirziu, breslele de slujitari din Moldova s-au numitrufeturi, asa cum li se spunea i corporatiilor mestesuggresti.Vorbind despre oastea multg i frumoasg" preggtitg de Gri-gore al II-lea Ghica, dornnul Moldovei, penitru goni pe tg-tari, cronicarul moldovean araa cg domnitorul le acuse ru-feturilor" de osteni steinse (dorobanti, vingtori, pantiri etc.)sulite zugrgvite cu prapure...., cinesi cu steagul sgu" 12. (Men-tiongm cg, intr-o situatie asemgngtoare, cronicarul Radu Po-pescu numise cetek de osterii din Tara Româneascg bresle.)

In Moldova, in secolul al XVII-lea, termemil ceatg" estemai rar folosit deck in Tara Româneascg. La 21 iunie 1670 slutamintiti curtenii din rtinutul Fglciu din ciata Prutului", careplgtiserg dgrile runui ruser 13. Ad i termenul ceati are intelesulde grupare regionará de curteni.

° Gh. Ghibànescu, Surete, XXII, p. 35.10 M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 23.11 Ibidem, p. 56-57.12 Ibidem, III, p. 164.13 Arh. St. Buc., ep. Hui, LXX/21.

www.dacoromanica.ro

217 UNITATILE DE CURTENI SI SLU JITORI

Fiind mernbri ai unor cete organizate, curtenii ci slujitoriisimpli erau numiti uneori cetafi. Cronica Tárii Românesti aratäca, dupä moartea lui Matei Basarab, Constantin $erban a statde vorbà cu cäpitanii de dorobanti, iuzbaii, ceausii, vätasii sicetasii", sprijinul pemtru desfiintarea seimenilor ".

Aceeasi acceptiune o are cuvintul de cetas in numeroasedocumente din Tara Románeascä.. Aceste documente mentio-neaii la un loc pe chitani, iuzbasi, ceausi, stegari i cetasi;acestia din urmä fiind membri simpli ai cetelor de curteni sislujitori 15

In sfirsit, in miele documente din Tara Románeascä ter-menul ceati" are si intelesul de steag" sau de chitänie",adia de mic grup organizat de slujitori. De pilca, la 24 ianu-arie 1641 sint amintiti Radu chitan cu (Tata lui si Marin iuz-basa au acata aceste cazuri, termenul de ceatä. 'hilo-cuieste pe .acela de cetasi, desemmind pe membrii simpli ai stea-gului sau chitäniei.

2. Steagul

Ca unitate militara, färä sä se precizeze din d'O oameni eraalckuit, steagul17 este amintit in documente incà din primajumá'tate a secolului al XV-dea, cind nu sint pomenite

Astfel, la 1432, Alexarndru Aldea, domnul Tárii Rota-nesti, aräta intr-o scrisoare adresatä brasovenilor ca primiseajutor contra turcilor patru steaguri de moldoveni 18; in acelasian, un document moldovean aminteste de steagul de la Tu-

14 Istoria 7ärii Ronuinefti, ed. cit., p. 120.15 Doc. din : 24 ianuarie 1641, 11 septembrie 1664, 22 august 1691 etc.

(Arh. St, Buc., m-rea Cild5rusani, XXXV/3, ep. Buzàu, LI11/8, m-reaDalla'uti, 1/4 etc.).

18 ATh. St. Buc., m-rea C61arusani, XXXV/3.Despre originea cuvintului si acceptiunea lui vezi I. Bogdan, op.

cit., p. 31-32. Despre steag ca unitate militari vezi pe larg articolul luiAl. Culici, Din vechea noasträ organizare militará. Steagul" in trecutulnostru ostillesc (Rominia militarä'", LXXXII, 1945, nr. 6, p. 65-82).

18 I. Bogdan, Relatiile, p. 42.

www.dacoromanica.ro

218 ORGANLIZAREA CURTENILOR I SLUJITORILOR

tova 19, lar In Cronica moldo-polonii se preeizeazá. d., la 1473,$tefan cal Mare a intrat in Tara Româneascá* cu 48 de steaguride osteni2°.

Steagul este deci cea mai veche unitate militará cu caracterpermanent mentionatd in documente 21, fiind amintit indeosebiin legä turä cu unele actiuni militare.

In secolul al XVII-lea, steagurile sint iar4i foarte desamintite, atit ea unati de curteni, cit i ca unitgi de slujitorisi mercenari. Vorbind despre Vasile Lupu, cronioarul MironCostin aratä c. era totdeauna prezent pe dmpul deluptà, mutind steagurile unde era nevoie 22; cronicarul munteanne informeazg cà Mihnea al III-dea (Mihai Radu) fácea stea-guri de slujitori" 23 sau cá, la 1672, cu prilejul participsárii os-tirii Tärii Rominesiti la expeclitia turceasc5. impotriva Cameni-tei, breslele de dar*, dorobanti, ro§ii, vistiemicei, spätä.rei,postelnicei, stoanicei, vomicei i pähämicei (deci attt cele deslujitori, cIt i 'cele de curteni) fuseserä organizate pe steaguri 24.Numeroase alte izvoare din secalul al XVII-lea si de la ince-putul celui urm5.tor pomenesc de steaguri de slujitori sau demercenari 25, ca uniati organizate. In secolul al XVIII-lea, sub

12 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XIV, p. 96.22 Cronicile slavo-romtine, ed. P. P. Panaitescu, p. 30.21 N. Bälcescu afirma ci arrmata romOneascä de la inceput s-a im-

pärtit in cete de 1000 de oamenri supt un cäpitan" (Puterea armatd, in Opere,I, p. 12-13). El considerä deci, in mod eronat, cipitänia drept cea maiveche unitate, desi cäpitanii apar in documente de-abia in a doua jumä-tate a secolului al XVI-lea, la mula vreme dupä aparitia steagurilora vätafilor.

22 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 157.22 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 119.21 lbidem, p. 150.23 Miron Costin aminteste de niste steaguri de cälärasi" in timpul

domniei lui $tefan Tom.sa (Opere, ed. cit., p. 61), sau de ordinul dat deVasile Lupu lui $tefan serdarul sä giteze steaguri de slujitori" (ibidem,p. 146). La 1656 sint mentionate niste steaguri de cältane (ibidem, p. 165).Despre steaguri de lefegii vezi si I. Neculce, ed. cit., p. 99, 103, 216.Pentni el, link.; lefegiii erau acum si ei slujitori (vezi p. 114). Despre stea-guri co unitäti militare in secolul al XVII-lea vezi si R. Greceanu, Viataiui Constantin Brincoveanu, p. 114; P. P. Panaitescu, Câlätori poloni,p. 30, 32, 40-41, 51, 55, 73 ; N. Iorga, Doc, din arhivele Bistritei, I, p. 100;II, p. 48, 83, 92, etc., etc.

www.dacoromanica.ro


influenta turceasca, steagurile au inceput sä se numeasca bai-racuri 26.

In secolele XVXVI, cind nu sint amintite capitaniilecapitanii, steagul era probabil o unitate mai mane, anai multe

steaguri alcatuind, cum am vazut, o ceata. In cursul secoIului alXVII-lea, steagul a devenit o parte constitutiva. (subunitate) acapitaniei ; catre sfirsitul secololui, steagul a inlocuit capitania.

In secolul al XV-lea, steagul era, probabil, unitatea alcatu-ita din curtenii aflati intr-un judet, care, in amp de razboi,trebuiau sä. se stringa la porunoa donmitorului sub comandadregatorilor sal. In itimp de pace, curtenii tineau" de curteasau cetatea d.omneasca ,cea mai apropiata, fiind comandati devornicii de curte sau de pircalabii cetkilor i ndeplinind di-verse sIujbe.

Tot pe steaguri erau organizati i ceilalti ostetni ; (a.sa seexplica numarol mane de teaguri (48) cu 'care Stefan cel Marea intrat in Tara Româneasca. la 1473.

In secolul urmator desi documentele nu mai amintescde steaguni steagul este unitatea ce cuprindea pe toti curte-ni dintr-un judet. Acest lucru rezula din aparitia in aceasta pe-rioada a marilor vkafi de tinut, numiti in Cronica moldo-po-long va'tafi sau stegari 27, tocmai datorita faptului cà erau co-mandantii steagurilor din tinutul respectiv.

Intrucilt tri secolele XVXVI nu gasim in documente preamulte date despre steaguri i efeotivele kr, trebuie sà ne rezu-mam la cele pe care ni le ofera documentele secolului alXVII-lea.

In acest secol, steagul era comandat de un iuzbafa sauhotnog.

26 Vezi Cronica Ghiculeftilor, p. 429, unde Ant amintite bairacurilede lefegii sttlini" ale lui Grigore al II-lea Ghica. I. Neculce le spune frigsteaguri (ed. cit., indice).

27 Cronicile slavo-ronzeine, ed. cit., p. 186.

www.dacoromanica.ro

220 ORGANIZAREA CURTENILOR $1 SLUJITORILOR.

Desi era numit uneori si sutd" 28, steagul nu cuprindea100 de curteni, slujitori sau lefegii cleat'in mod teoretic 29 Inrealitate, efeotivele unui steag nu au ajuns in general la cifrade 100 nici in vremurile dud organizarea slujitoreascä a atinsmaximum de dezvoItare.

Faptul este pe deplin explioabil, deoarece cu greu s-ar fiputut forma si, mai ales, mentine unitäti de curteni, slujitorisau .chiar lefegii ou efective fixe de cite 100 de oameni. Astfel,la 14 februarie 1644, se aratà cä. Matei Basarab trimisese inTransilvania patru steaguri formate din 309 cäläseti" (deci omedie de 77 de oameni de steag) ; in (1655), cei sase iuzba.si desub ascultarea lui Iane cà'pitan de pälärnicei comandau fiecareintre 52 si 67 de oameni 31, iar cei patru liuzbasi de cälärasi,comandati de Coman cäpitanul, intre 23 si 52 de oameni3z(numkul acestora se imputinase, desigur, datorità imprejurki-lor specia1e din acel an, dud multi cälä.rasi fusesell ucisi). Totcam in aceeasi vreme, Constantin Senban aräita cà dispune desapte steaguri de unguri sau 700 de voinici", sase steaguri desirbi sau 400 de voinici, nouà steaguri de Ieventi sau 800 devoinici, un steag de 130 de 1esi, un steag de 100 de dra-goni etc. 33.

28 La 3 iunie 1644 este amintitä suta lui Constantin iuzbasa" (Arh.St. Buc., ms. 458, f. 88), iar la 25 februarie 1665, un iuzbas1 de dorobantiapare ca martor cu suta, cu toatä." (G. Ghibgnescu, Surete, VI, p. 226).

23 Cf. si I. C. Filitti, Organizarea fisced, p. 32-33. Intr-o relatie din1663-1664, referitoare la luptele austriecilor cu turcii din acel timp, sespune ca oastea Tgrii Romänesti, trimisä la räzboi algturi de turci, eraimpärtitä in 33 de cete (trupe) care nu ajungea nici una la 100 deoameni (cit ar fi trebuit N.S.), avind cite 60, 70, 80" (N. Iorga, Acte¡i fragmente, I, p. 259) ; intr-o alti relatie privitoare la aceleasi cete, searatg cä fiecare din acestea trebuia" sä.' cuprinclä cite 100 de oameni(N. Iorga, Studii fi doc., IX, p. 137). La 1711, dud se ficeau inscrieri cuLegg in armata ruso-moldoveang ce pornise lupta impotriva turcilor, cro-nicarul loan Neculce aratä. ci steagurile Incà tot nu apucase a se plini bine,cite 100 oameni la steag" (ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 223).

A. Veress, Documente, X, p. 174.81 N. Iorga, Studii fi. doc., IV, p. 40-42.32 lbidem, p. 37-39.33 Ibidem, p. 48.

www.dacoromanica.ro

221 UNITATILE DE CURTENI ISLUJITORI

In ,aceastg vreme deci, steagul avea intre 67 (in cazul lefe-giilor sirbi) si 130 de °stag cazul mercenarilor poloni).

Cit pniveste Moldova, un c541g.tor strgin, Johann Mayer, nere1atea7g cg in 1651 a fost condus spre granita polong de douasteaguri de cglgrasi care numgrau laolaltg trei sute de oameni" 34.(Se intelege, insg, cg nu toate steagurile laveau cite 150 de oa-meni, ca in cazul amintit de Mayer.)

Din documentele citate mai sus se vede cg,la jumg.tatea se-colului al XVII-lea citad dispunem de date anai preciseefectivele unui steag nu ajungeau decit in rare cazuri la 100 deoameni, steagurile fiind alcätuite in medie din 50-70 de oameni.Este de presupus ,cg, in secolele anterioare, steagul va fi avutefectivele unei cgpitánii.

Ni se pare demn de a fi relevat aci i faptul cg, in secolulal XVII-1ea, nici steagul din armata Transilvaniei nu avea tot-deauna efective de cite 100 de oameni. In descrierea luptelor pur-tate in Polonia la 1657 la care au participat i efective arde-lene loan Kemény, generalul armatei transilvänene, precizeazicá avea 112 steaguri, dar cg nici unul n-a fost de 100 in capät(cum ar fi trebuit N.S.), fgrg cit 20, 30 sau 35 de insi" 35,

atre sfirsitul secolului al XVII-lea si la inceputul secoluluial XVIII-lea, efectivele steagunilor sint In continug scgdere. InMoldova, la 1685, doug steaguri de lipcani erau alckuite din80 de oameni 36 (deci in medie 40 de oameni la un steag), iar intimpul domniei lui Constantin Duca (1693-1695) cele patru stea-guri de seimeni inflintate de acest domnitor numárau 200 oameni(deci cite 50 de oameni la un steag)37. In Tara Româneascg,la 1695, Constantin Brkicoveanu trirnite trei steaguri de slujitori,

34 Balcania", III, 1940, p. 376.35 Hurmuzaki, XV/2, p. 1273.35 M. Kogalniceanu, Cronici, III, p. 89. Cf. si relatia polonului Ra-

fael Leszczynski, care spune cà, la 1700, a fost intimpinat de domnul Mol-dovei Cu 17 steaguri de osteni dar in numär ink' (P. P. Panaitesculätori poloni, p. 88).

37I. Neculce, Cronica, ed. I. Iordan, p. 118 si M. Kogalniceanu, Cro-aid, III, p. 110.

www.dacoromanica.ro

222 ORGANIEAREA CURTENILOR 51 SLUJITORILOR.

ald.tuite din 130 de oameni (deci cite 43 de slujitori in mediela un steag), s5. dud niste boi la Belgrad 38.

In aceastä. vreme, steaguride skit foarte des amintite ca uni-t54i de sine st5.fa'toare, comandate de cäpita.ni-.- Evidenta oasteilui Constantin Brincoveanu era tinutà pe steaguri ; domnul dispu-nea de : cinci steaguri de dorobanti, sase steaguri de seimeni,dou5sprezece steaguri de cazaci, trei steaguri de catane etc. 3°, inafarà de slujitorii r5.spinditi prin judete si comandati de c5.pi-tanii de judet.

In cursul secolului al XVIII-Jea, efeotivele steagurilor auscazut continuu. Un document tirziu, din 30 decembrie 1811, esterevelator in iaceast5. privint5.. Documental relateazà" ea, in cursulunei rizmerite" acutà de popa Ion pe mosia Copàceni, acestas-a ridicat impreura cu un fiu, doi gimen i si un frate sà facutoti impreuni steagu de cinci ciomege" 40. Documentul arat5, nunumai persistenta tenmenului de steag, ca unitate organizaa 41,dar si faptul c5., pentru .contemporani, un steag putea fi ald.tuitdintr-un num'ir foarte mic de oarneni.

In secolud al XVII4ea (pentru secolele anterioare ne lipsescinformatiile documentare), sediul unui steag se afla in localitateaunde sedea comandantul steagului iuzbasa sau hortnogul cucei mai multi dintre curtenii sau slujitorii aflati in subordinea sa.

Cele mai numeroase steaguri de slujitori se giseau in ora.seleBucuresti, B-uzä.u, Ploiesti, Gherghita etc., uncle gut amintiti foartemulti iuzbasi in secolul al XVII-lea 42. Numeroase alte aseme-nea steaguri m.ai ales de curbeni intilnim in multe alte lo-catieiti din tail, uncle slut mentionabi sute de iuzbasi. Dinevidentele alckuite de noi trezulta cà cei circa 500 de iuzbasiamintiti in aceastà vreme se gheau rgspinditi in peste 200 delocaliati din Tara Româneasc5..

Condica vistieriei, p. 292.3° N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 372.4° Bul. Com. ist.", III, p. 104-105.41 Mentionàm ea si la 1821 pandurii aveau cäpitani, ceausi si stegari

(Documente privind rascoala din 1821, I, p. 76).La Buzàu, intilnim, de pildi, nu mai putin de 30 de iuzbasi tritre

1609 si 1666; la Bucuresti, intre 1633 si 1669, slut mentionati 19 iuzbasi etc.

www.dacoromanica.ro


Cei mai multi comandanti de steaguri slut mentionati invremea dorriniei lui Matei Basarab, cînd apar asemenea unitätinoi in zeci de localitati din Tara Romineasca.

Ïn timpul domniei acestuia i dupä aceea, in anumiteintilnim si cite doi iuzbasi in acelasi timp 48. De pildk la

16 mantle 1651 sint amiatiti Datco i Stanciu iuzbasi din Cirstie-nesti Arges 44, iar la 20 februarie 1644, Donosii i Sinca iuz-basi din Cernatesti Buzau. Cum in Buzau si Arges numarutrosilor era, se pare, mai mare decit In Ate jud.ete, este de presu-pus ca in localitatile Pmentionate existau sediile a cite doua stea-guri, alcatuite din rosii sau slujitorii din satele invtcinate.

Uneori, incepind tot din timpul domniei lui Matei Basarab,putem urrnari in documente succesiunea iuzbasilor din anumitesate, ceea ce arata ca ,existau steaguri stabile in acesteAstf el, Ia Ciorarni Rm. Sarat, este amintit, la 28 septem-brie 1645 si 27 octombrie 1646 46, Bogdan iuzbasä, caruia ii ur-meaza Ivan iuzbask pomenit la 1 ianuarie 1653 47 §i apoi Borceaiuzbask mentionat la 16 mai 1661 48; la Baltati, in aceeasi Te-giune, este amintit Toia iuzbasa de rosii, la 17 iulie 1633 si14 ianuarie 1636 49, apoi Vrabie iuzbasa, la 20 februarie 1649 50,Patru iuzbask la 6 februarie 16505' si Serbu iuzbasa, la 22 febru-arie 1668 52 Alte cazuri asemanatoare intilnim, in aceeasi vreme,

43 Nu avem in vedere aci localitätile in care se gaseau multi slujitorica Buzau, Bucuresti etc. unde apar in acelasi document cite 3-6 iuz-

basi deodatä (vezi si nota precedenta).44 Arh. St. Buc., m-rea Cozia, XIX/1.45 Acad. R. S. Romania, CCXLIV/7. Cazuri asemanatoare se intilnesc

la Costiani-Buziu, la 8 mai 1664 (Bibl. Centra1a de stat, CIV/9) sineni, acelasi judet, la 14 ianuarie 1666 (Arh. St: Buc., Mitr. Tarii Rom.,LXVIII/16). Este posibil ca unii din acestia sà fi fost iuzbasi mai tnaintesa apara' inch' in documente cu titlul de iuzba.sä.

48 Acad. R. S. Romania, DCXXXIX/10 si CCXCl/71.47 Arh. St. Buc., ms. 173, f. 401 v.48 Acad. R. S. Romania, CDXX1120.

Idem, CXCVI/65 i Arh. St. Buc., m-rea Rm. Sarat 119.58 Idem, Mitr. Tara Rom., LXXXVIII/5.51 Acad. R. S. Romania, CXCVII/68.52 Arh. St. Buc., Dep. Castrisoaia, V/10.

www.dacoromanica.ro


la Gostile-Ilfov 53, Berilesti j in multe alte localitäti din tarä.Dacä in aceste localitäti din Tara Româneaseá suocesiunea

iuzbasilor ,denotä existenta -unor steaguri stabile, in alte docu-mente intilnim cazuri din aceeasi vreme, In care acelasi iuzbasäapare la date diferiite in localitäti apropjate. Astfel, Vasilacheiuzbasä este pomenit la 16 iunie 1649 si 10 ianuarie 1655 55 laMäräcine.ni=Buzän, jar la 25 august 1651 si 1654 56 la Buzäu,ocupind acelasi grad ; Duminicä iuzbasä de rosij este amintit chidla Pitesti, la 12 noiembrie 1647 si 7 januarie 1666 57, cind laLipiaArges, in octombrie 1648 si la 12 aprilie 1668 58, sau laSamara, in acalasi judet, la 1 ianuarie 1650 si 8 ianuarie 1656 59.

Din aceste documente rezultä cä, in secolul al XVII-lea, se-diul unui steag se putea schimba.

Mentionäin cä, in afará de schimbärile hotärite de domniede care documentele nu ne spun insä nimic steagurile se

mutan uneori si din alte cauze. De pildä, la 15 ianuarie 1647,Datco dorobantul din Tätaru-Ilfov, väzind cá restul dorobantilordin sat fugise, plecase si el dupä acestia untie i-au fost &ea-gle 60.

Capitanii i iuzbasii trebuiau sá stea totdeauna acolo unde leera unitatea sau cit mai aproape de aceasta. Astfel, dintr-o plin-

55 A.ci slut amintiti : Patrasco iuzbasa, la 28 mai 1657 (Arh. St. Buc.,m-rea Plumbuita, XV/15), Cernica iuzbasa, la 18 august 1659 (Acad.R. S. Romania, ms. 260, f. 39) si 3 mai 1661 (Arh. St. Buc., m-rea Sf. IonBuc., XI/7) si Tudoran iuzbasä, la 28 aprilie 1668 (idem, Mitr. TariiRom., XVII/15).

54 Documentele pomenesc ad de $teful iuzbasa, la 5 Wile 1644 (ibidem,XXXV/12) si 12 iulie 1647 (Acad. R. S. Romania, CXCVII/67), caruiaurmeaza Dragul iuzbasa, la 9 iunie 1650 (Arh. St. Buc., m-rea Caldarusani,VII/1 bis.) si Stoichitä iiuzbasa, amintit la 18 lulie 1652 (idem, Mitr. TäriiRom., LVIII/I6).

Arh. St. Buc., ep. Buzau, L/11-12 si XXII/gl.Muzeul de istorie Buc., nr. 1723 D. si Arh. St. Buc., ep. Buzau,

L/39. Acelasi Vasilache devenit capitan apare chid la Maracineni(8 iunie 1659, ibidem, LXII/15), dud la Buzau (idem, m-rea Bradu, XVIII/28).

57 Idem, ms. 477, f. 58 v.-59 si m-rea C. Lung, XXVII/9." Acad. R. S. Romania, CCXCIX/2 i Arh. St. Buc., ms. 357, f. 46.59 Idem, A. N., CII/12 5i 14.60 Arh. St. Buc., m-rea Radu voda, XXVII/12.

www.dacoromanica.ro

225 UNITATILE DE CURTENI SI SLUJITORI

gere a lui Nicolae, ginerele lui I. Jora, fost mare cápitan, din5 aprilie 1733, rezultá c5., intrucit se inmultiserá cálärasii dinsatul ski Malinteniti-Cernáuti, cápitánia se mutase acolo 61.

Este posibil ca unii dintre iuzbasi sà aparà in douà locali-tki diferite, deoareoe locuiau in una si comandau steagul cu re-sedinta in alfä localitate apropiafá. La aceastá ipotezà ne indrep-táteste un document din 22 octombrie 1648, unde apare Iancuiuzbag de dorobanti din Craiova ce vade la Urzicuta" 62. luz-basa locuia deci in Urzicuta si comanda un steag de dorobanti laCraiova, unde existau numerosi asemenea slujitori.

3. C'eipitinzia

In secolul al XVII-lea era unitatea cea mai mare in careerau organizati curtenii dintr-un judet, slujitorii din jurul unuioras mai mare sau lefegiii 63.

Desi cápitanii Ant mentionati in documente incá din a douajumátate a secolului al XVI4ea, termenul de cápitánie dat efec-tivului aflat in subordinea lor apare in documente numai in adoua jumátate a secolului urmátor. Astfel, un document din22 ianuarie 1675 aminteste de cápitánia lui Jipa cápitan 04, iarla 30 noiembrie 1700, adresindu-se cápitanilor de slujitori dinjudete, Constantin Brincoveanu le porunceste sá stringá sama ceamare de la cápitániile lor 65

Termenul de cápianie se utilizeazá de-abia &are sfirsitulsecolului al XVII-lea, deoarece in acest timp unii dintre cápi-tani ajung sà comande unitki numite steaguri, care, piná la sfir-situl acestui secol, erau subunitáti ale cápitániei. In aceasa pe-

61 T. Balan, Doc. bucovinene, IV, p. 113.62 Arh. St. Buc., Dep. Papazoglu, X/14." Sint 0 imprejurari in care un capitan comanda efective mai mari

decit ale cipitiniei sale, dar in acest caz el juca rolul unui serdar, coman-dant de oaste (vezi cazul cäpitanului Odivoianu, trimis de Constantin Ser-ban cu 2000 de oameni in Polonia, M. Costin, Opere, p. 353).

" Acad. R. S. Romania, CCXXXIV/34.6 N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 348.

www.dacoromanica.ro


rioadä era deci necesar sà se foloseasd termenul de dpitánie,pentru a se face deosebirea intre aceastá unitate i steag, ambelecomandate acum de dpitani. Considerám insà drept cápitäniitoate uniatile comandate de dpitani de tla aparitia acestora.

Nu cunoastea-n eu precizie efectivele ce aldtuiau o dpitänie(de altfel, probabil cà nici nu exiStau aceleasi efective pentrutoate csápieäniile). Dimitrie Cantemir afirmä. cá inainte fárá sáprecizeze cind fiecare dpitan (chiliarh) avea in subordine cite10 centurii, adid. 1000 de oameni 66, dar cä, in vremea sa, acesteefective scázuserá foarte mult 67. Cele spuse de inv.átatul d.omnal Moldovei nu pot fi controlate pe bazà de documente pentruvremurile Ainainte", la care se refer5., aceasta deoarece in docu-mentele din aceasa vreme nu gäsim date despre efectivele cäpi-

Aceste cifre ne apar insá exagerate, dad tinem seamade faptul cá, in reoensimintul din 1591, numärul total al curte-nilor este de 4683, cu o medie pentru fiecare tinut de 222 curteni(intre 17 cit erau in Cerdáuti si 501 cit avea Lä.'pusna) 68. Cäpi-tanii de curteni de la mijlocul secolului al XVII-lea cindcurtenii erau in decádere nu puteau comanda efective maimari decit marii vätafi de tinut de la 1591. In plus, Moldova nua avut niciodatá un numär de 4000 de mercenari nemti cumafirmä. Cantemir, d.up'ä pärerea drub. erau odinioarä" patrud.'pitani de nemti care camandau fiecare cite 1000 de oameni.

Primele informatii sigure despre efectivele conduse de dpi-tani dateazä din vremea domniei lui Mihai Viteazul. In socote-

66 In Lexiconul lui Mardarie Cozianul cuvintul apitan este explicat princarele iaste peste o mie de oameni, mias" (ed. Gr. Cretu, p. 256). Ad i terme-nul de mias este luat de la rusi (cf. I. Bogdan, op. cit., p. 17).

67 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89. De la D. Cantemir, ideeaimpIrtirii de grupuri de 1000, 100 si 10 a trecut si la N. Wilcescu, careconsidera Cápitanul comandant de mie, iuzbasa mai mare peste o centurie

ceausul comandantul uncí decurii (op. cit., p. 12-13). I. Bogdan eraInsà de pärere cä noi nu am cunoscut sistemul zecimal (op. cit., p. 17).

08 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 4-6.

www.dacoromanica.ro

227 UNITATILE DE CUR.TENI SI SLUJITORI

lile de platä ale ostirii sale de mercenari din 1599 figureazi maimulti apitani comandind intre 700 si 900 de oameni 69.

In secolul al XVII-lea este foarte probabil c. asa cumiuzba.sii comandau doar in mod teoretic cite 100 de oameniefectiv-ul comandat de apitani sä fi fast doar teoretic de 1000,fiind mult mai mic in realitate. De altfel, in documentele dinaceastä vreme, atit din Tara Romineasa, cit si din Moldova, nuam intilnit niel un apitan care sà comande efective mai mari de400 de oameni, organizati in patru pinà la sase steaguri.

Se intelege cà aceste efective nu erau egale pentru toateapitäniile ; ele variau dupà numärul curtenilor dintr-un judetsau al slujitorilor din preajma unui oras, dupà categoriile decurteni si slujitori etc. In anumite judete de pildä, in Buaucurtenii se gäseau in numär mult mai mare decit in restul jude-telor din tail ; se intelege, deci, cà efectivele aflate sub comandaapitanului de rosii din Buau erau mai mari decit acelea dinalte judete. In judetele unde rosii se aflau in numär mai mic, eierau, de altfel, comandati uneori de un iuzbasä., nu de apitani.De pildä, la 10 februarie 1677, este amintit Dumitru iuzbasa derosii din judetul Gorj 7°, iar la 17 octombrie 1658 un alt iuzbasäde rosii din judetul Vilcea 71

Efectivele comandate de apitani au fost, desigur, mai marila inceputul secolului al XVII-lea, cind apare in documente unnumär mic de apitani, decit la mijlocul aceluiasi secol, cind nu-märul lar creste 'in mod apreciabil, desi efectivele curtenilorslujitorilor nu au cunoscut o crestere proportionalä. Astf el, peand in deceniul I al secolului numärul cäpitanilor amintiti indocumentele Tärii Romanesti este doar de doi, iar in deceniul IIIde trei, in deceniul IV el creste dintr-o datä la 37, ajungind indeceniile urnatoare la 51, 76 si 70. Chiar clack' tinem seama defaptul a nu toti cäpitanii apar in documente i cà efectivele co-mandate de apitani au mers tot descrescind in a doua jurnätate

41° Analele Acad. Roma'ne, Menz. Sect. 1st., s. II, vol. XX, p. 468-469.In acelasi thnp, In Transilvania, este amintit un capitaneo rascianorummine", numit Petko Odobasa (N. Iorga, Studii fi doc., III, p. 25).

7° Acad. R. S. România, CXXXV/50.77 Arh. St. Buc., m-rea Bistrita, XXXVIII.

www.dacoromanica.ro


a secolului al XVII-lea, credem c evolutia numärului lor estedeoscbit de grAitoare.

Din cele de mai sus rezulti c efectivele comandate de di-pitani au fost stabilite in Tara Romdneascei in deceniile IVVale secolului al XVII-lea, in timpul domniei lui Matei Basarab,in acela,si timp in care, in Moldova, marii vätafi de tinut erauinlocuiti de ceipitani. Nu cunoastem, insä, Cu precizie, care erauaceste efective.

Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, perioadi pentru caredispunem de date mai sigure despre organizarea slujitorilorcurtenilor care nu pot fi insä extinse in intregime asupra pe-rioadei precedente o cäpitkiie era aleituitä din citeva sute deoameni. Astfel, in Tara Româneascä, la (1655) un cäpitan depähärnicei comanda 380 de oameni, iar un cäpitan de alärasi,211 subalterni 72 (este sigur cä numärul acestora din urmä scAzusemult datoritä evenimentelor singeroase din acel an, cind au fostucisi numerosi slujitori).

In aceea§i vreme, in Moldova, cäpitanii de lefegii comandautritre 200 si 400 de oameni ; un cäpitan avea sub ordinele sale200 de poloni càlär.i, un altul 300 de moldoveni i lei amestecati,iar alt cäpitan 400 de lefegii de tail 73. Este foarte probabil cä

in acelasi timp nici efectivele curtenilor i slujitorilor mol-doveni aflati sub comanda unui apitan sä nu fi fost mai maride 200-400 de oameni.

In perioada in care cäpitänia era alcätuitä din citeva suteoameni, ea era impärtitä in mai multe steaguri, fiecare din

acestea comandate de cite un iuzbasà sau hotnog. apitanul aveadeci in subordinea sa mai multi iuzbasi sau hotnogi, iar steagulera o subunitate a cäpitäniei. Faptul acesta rezultä in mod clar

märturiile vremii. Astfel, la 1659, se vorbeste de steagurilelui Voicehovski cäpitanu174, iar la 22 ianuarie 1675, este amintit.steagul lui Stanciu iuzbasa de la cäpitänia lui Jipa cäpitanul ;intr-un alt document, din 8 mai 1645, apar ca martori Mares cä-

. 72 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 37-39 i 40-42.73 M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 169.74 Ibidem, p. 188.75 Acad. R. S. Romania, CCXXXIV/34.

www.dacoromanica.ro

229 UNITATILE DE CURTEN! $1 SLUJITORI

pitan de c5.15.rasi din Ploiesti cu iuzbasii lui 76, iar la 24 apri-lie 1678 Gheorghitä cäpitanul cu iuzbasii, stegarii, ceausii si pä-härniceii de sub comanda sa 77.

De altfel, in documentele Tärii Romá'nesti din deceniileIVVII ale secolului al XVII-lea, se intilnesc mult mai multiiuzbasi decit apitani : in deceniul IV, 76 iuzbasi, fatä. de 37 c5.-pitani, in deceniul V, 139 fatä de 51, in deceniul VI, 156 fatäde 76, iar in deceniul VII, 133 iuzbasi fatä. de 70 clpitani. Dupäcum se vede, proportia este de 2-3 iuzbasi la un cäpitan. (Se in-telege cà aceste cifre sint relative, deoarece cäpitanii apar multmai frecvent in documente dectt iuzbasii.)

Numärul steagurilor unei cäpitanii era variabil, dupà num5.-rul slujitoridor sau curtenilor din cäpitänia respectivä. ; pe mäsuraimputinärii acestora, s-a redus, fireste, i numärul steagurilor,pinä cind cäpitänia a ajuns sà se confunde ea insäsi .cu steagul.

Dupà cum am arätat mai sus, Dimitrie Cantemir afirmäinainte färä sà precizeze chid fiecare cäpitan comanda cite10 centurii, deci 10 steaguri. In nici un document din secolulal XVII-lea (in cele din sec. XVXVI datele lipsesc) nu amgisit confirmarea celor spuse de domnul Moldovei, numärul stea-gurilor fiind totdeauna mai mic de 10. Astfel, la (1655), laneapitanul de pähärnicei din regiunea Buzän, care comanda 380de oameni, era ajutat de sase iuzbasi, sase stegari i ase ceausi 78unitatea sa avea deci sase steaguri. La aceea.si datä, Coman cäpi-tan de alärasi, care comanda 211 oameni, avea in subordinepatru iuzbasi, cinci ceausi i patru stegari", deci patru steaguri.

Cätre sfirsitul secolului al XVII,lea, dud efectivele slujito-rilor au cunoscut o descrestere vertiginoasä, numärul steagurilorunei apitanii a scäzut la douä, sau troj. Astfel, la 15 mai 1692,dpitänia de slujitori din judetul Buzäu avea trei steaguri 80, iar

78 Arh. St. Buc., Dep. Cocorascu, nr. 51.77 Acad. R. S. Rominia, CCXLVII/64.78 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 40-42.79 Ibidem, p. 37-39.80 Arh. St. Buc., ep. Buzàu, XXVI/55.

www.dacoromanica.ro

230 ORGANIZAREA CURTENILOR sI SLUJITORILOR

la 30 mai 1693 capitänia de späiärei din judetul Saac numaidouä 81.

In acelasi timp, datoritä. faptului c6 unii cäpitani auajuns sä. comande efeofive foarte mioi, care inainte alckuiau un:steag, subunitätile din subordinea lor incep a fi nuanite ele inselesteaguri, asa cum, pe la jum5.tatea secolului al XVII-lea, eraudenumite subunitätile cäpitäniei, comandate de iuzbasi. In nu-meroase documente din ultimul sfert al secolului al XVII-lea sintamintite asemenea steaguri, conduse aoum de cäpitani. Astfel,la 7 decembrie 1677, se mentioneazà steagul de vistiernicei dinjudetul Buzän al lui Stefan c5.pitanul 82, la 22 august 1691, stea-gul de pálaärnicei al lui Zägan cäpitanul din Rimnicul Sä.rat 83,iar la 15 deoembrie 1698 steagul c5.pitä.'nesc (spre deosebire desteagurile conduse de iuzbasi, care continuá" sä. existe) 84, coman-dat de Neoula cäpitan de slujitori din judetul Ialomita 85 etc.

Faptul cä, la inceputul secolului al XVIII-lea, existau stea-guri conduse de cäpitani 1-a determinat, desigur, pe cronicarulmuntean, contemporan acestor realitäti, s'a" afirme cä. Matei Ba-sarab a trimis la Schimni aga, la Copäceni, citiva c4itani custeagurile lor 88, dei cum am väzut mai sus in timpuldomniei lui Matei Basarab un cäpitan avea in subordine maimulte steaguri, conduse de iuzbasi.

81 I dem, Mitr.. Tänii Rom., XXXIV/12. La 7 noiembrie 1723, gritamintite steagul de sus §i steagul de jos ale slujitorilor vistiernicei dinjud. Teleorman (N. Iorga, Studii fi doc., XVI, p. 145).

82 Arh. St. Buc., ep. Buzäu, X/45. In acela4i timp, vistierniceii din ju-detul 121mnic erau comandati de un tiuzba0. (Arh. St. Buc., ms. 572, f. 141).

83 Idem, m-rea Dälhäuti, X14." La 11 aprilie 1683, este amintit astfel steagul de spätärei al lui'

lancu iuzbap din Boziani (Arh. St. Buc., m-rea Cotroceni, XVII/6).85 Acad. R. S. Rominia, CDLXXI/56. Cronicarul loan Neculce amin-

teqte 0 el de trei steaguri de lefegii, cu cäpitanii lor, pimi de C. Br1nco-veanu sä. päzeascä pe sotia lui Serban Cantacuzino la DrägäneSi (ed. Iorgulordan, p. 179).

86 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 103.

www.dacoromanica.ro

231 COMANDANTLI CURTENILOR SI SLUJITORILOR

In perioada in care cäpitanii ajung s'i comande steaguri,efectivele acestora erau actleasi cu cele ale cäpitäniei de la mij-locul secolului al XVII-lea denumitä steag 87.

In Moldova evolutia este asemänkoare. $i aici, la sfirsitulsecolului al XVII-lea si inceputul celui urmätor, cäpitanii co-mandau doar citeva zeci de subalterni, care alcatuiau un steag.Dimitrie Cantemir ne informeafá cä, in vremea sa, cäpitanii demie din cele 19 judete ale tárii, ca si cäpitanii de lefegii, careaveau odinioarä." sub steagurile ilor cite 1000 de oameni, co-mandau atunci efeative mici : cäpitanii de nemti numai cite25 de oameni, iar cei de cazaci numai 40-50 88.

Numeroase asemenea steaguri canduse de cäpitani skit amin-tite in docurnentele din aceastä vreme. De pildä, la 1683, Gheor-ghe Duca porunceste lui Brahá cäpitanul sä formeze un steag dinvätafii boierilor 89 ; in timpul domniei a doua (1711-1715),Nicolae Mavrocordat trimite un cäpitan de cätane ,cu tot steagullui" sä petreacà pe craiul Stanislav 90 ; la 30 mai 1717, este amin-tit steagul lui Tura apitan 81 etc.

II. Comandantii curtenilor si slujitorilor

1. Vornicii, staro,stii fi pirdilabii

Au fast primii comandanti ai curtenilor. Dupäi cum am arä-tat in capitolul al II-lea al 1ucearii, in secolele XIVXV, curte-nil tineau" de o curte domneascä ; vornicii fiind mai mariiacestor curti, erau in acelasi timp si comandantii curtenilor care

87 La 1 septembrie 1739, un cäpitan de calärasi comanda 57 de oameni,un cäpitan de cazaci intre 37 si 69 de oameni, unul de seimeni intre 37 si88, iar unul de safragele intre 26 si 40. (Acad. R. S. România, ms. rom.5389, f. 76 v.-77).

88 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89-90. Peste un secol, in1801, se spunea c5. 20 de ostasi formau o capitänie, condusä. de un bulucbasä,si ea' peste cinci asemenea steaguri era mai mare un cäpitan numit iuzbasi(G. Ghibänescu, Surete, XI, p. 76).

89 I. Neculce, Cronica, ed. cit., p. 71.99 M. Kogälniceanu, Cronici, II, p. 153.91 T. Bälan, Doc. bucovinene, III, p. 186.

www.dacoromanica.ro

2.32 ORGANIZAREA CURTENILOR $1 SLUJITORILOR

depindeau de curtile respective, cei care le coordonau activitateaadministrativä.. In tinuturile uncle existau cetäti, comanda curte-nilor o aveau starostii si piralabii, care indeplineau largi atri-butii militare si administrative in tinuturile ce conduceau.

Datorità faptului c erau comandantii armatei, vornioii sipirclabii erau numiti in documentele redactate in limbacapitaneus" iar vornicului i se spunea uneori i voievod", co-mandantul oastei.

Izvoarele aratá cá, in secolele XVXVI, armata moldo-veanä era condusá de vornici. Astfel, la 1497, Stefan cel Marea insärcinat pe comandantul säu de 'paste", .Boldur vornicul, sàrespingá armatta polonà care venea in sprijinul regelui loan Al-bert ; Cäräiät, vomicul lui Stefäinitä., domnul Moldovei, a fostcomandantul oastei ce a alungat, in 1518, pe atarii care nävä-liserà in tarä. ; la 1529, Petru Rare§ a trimis cu oastea sa inTransilvania pe Grozav vornicul i Barbovshi portarul, iar la 1552cäpitanul ostilor" moldovene era considerat Motoc vornicu192.

Din prima jumätate a secolului al XVI-lea, vornicul moldo-vean a inceput s'a impartä comanda .armatei cu portarul de Su-ceava, devenit mai tirziu hatman i pirc5.1ab, care 1-a inloouit maitirziu la conducerea oastei 93.

Fiind comandanti ai unor puncte fortificate cetätilec5.1abii (indeosebi cei moldoveni) au indeplinit importante rosturimilitare, mai ales in a doua jumkate a secolului al XV-leain prima jumäitate a celui urmätor, chid au avut un rol de seamáIn apärarea regiunii cetä.tii pe care o conduceau i in luptele pur-tate de oastea Moildovei. Referindu-se la numirea celor doicälabi de Chilia de cätre Stefan ce! Mare, Letopisetzd anozzim alMoldovei ne informeazà cá sarcina principalä incredintatä dedomn pircalabilor nou numiti a fost sä päzeascä cetatea de lim-bile necredincioase" 94, adicä de turci.

92 Cronicile slavo-romiine, ed. nit., p. 12, 21, 82, 96, 114, 123.93 Despre marii dregatori si sfatul domnesc am intocmit o monograffe

aparte, ce urmeazi sà apara la Editura Acad. R. S. Romania. In aceastilucrare marii dregatori cu atributii militare stilt prezentati pe larg, intr-uncapitol special.

94 Cronicile slavo-romiine, p. 16.

www.dacoromanica.ro

233 COMANDANTII CURTENILOR SI SLUJITORILOR.

$tirile despre atributiile militare ale pircälabilor moldoveninu lipsesc nici in secolal al XVI-lea. Dintr-un document din10 martie 1562 afana cä. Petrea pircllabul mersese ,cu ceata lui"In Transilvania, cu oastea lui Petru Rares, aducind de acolo untigan rob, iar mai tirziu, in vremea domniei lui Petru $chiopul,Pirvu pircälabul de Soroca a indeplinit un rol de seamà in lup-tele cu cazacii, pircälabul fiind si el ränit in timpul acestor ac-tiuni 95.

O data' cu decäderea cetätilor ca puncte puternice de apä-rare, in a doua jumätate a secolului al XVI-lea si in prima jumä.-tate a celui urmätor, importanta militará a pircälabilor a sckutmult, la dispozitia br räminind slujitorii din tinuturile respective,comandati de capitani, care erau utilizati Indeosebi la asigurareaordinii interne si a orinduielilor feudale. Din dregätori cu atri-butii in primul rind militare, pireálabii au devenit astfel condu-cätorii civili ai administratiei din tinuturile incredintate lor dedomnie i judeckorii principali ai locuitorilor din aceste tinuturi.

2. Vgtafii

Pärerile filologilor cu privire la origine.a i semnificatiaacestui cuvint sint destul de diferite. In timp ce unii 11 socoteccde origine arabä., altii cred cä e tätar, iar altii i aceastá ipo-tezá pare cea mai plauzibilä de origine pecenego-cumanä. In-diferent de provenienta lui, cuvintul se intilneste si la alte po-poare vecine, la ucraineni, . de pilca, avind semnificatia deconducätor de ceatá sau cäpitan de haiduci 96.

95 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. II, p. 157 i vol. III.p. 355-356.

aa Vezi mai recent Heinz F. Wendt, Die tiirkischen Elemente im Ru-miinischen, Berlin, 1960, p. 66-68. Vezi de asemenea : L. Saineanu, M-il:tenia orientalii, sub voce ; Th. Capidan, Raportztrile lingvistice slavo-románe (Dacoromania", III, 1922-1923, p. 191-193) ; I. A. Candrea, Dic-tionar enciclopedic, p. 1405 ; Miklosich, Etymol. Wörterbuch, p. 376 etc.Cit priveste parerea ca vatah ar fi insemnat cioban, acest cuvint exista inlimba românà, imprumutat tot de la cumani (vezi C. C. Giurescu, Impru-muturi in limba romcinii ; odaie si cioban, in Studii si cerc. lingvis-tice", XII, 1961, nr. 2, p. 212-213).

www.dacoromanica.ro


In documentele interne atit din Tara Româneasa, cit sidin Moldova din secolele XVIXVII, in care termenul areo foarte largä räspindire, intilnim sute de aameni purtind titlulde mare vkah, vätag, vkaf, välas sau väTägut 97. La cei maimulti dintre acestia nu se araa in documente ce fel de vätafi sint.

Din aceleasi documente rezultà c5., in secolul al XVII-lea,-se numea vätaf once canducätor de ceatä. 61 de cit organizatä. 99.

Pe lingá numerosi vätafi conducätori de cete organizate carenu indeplineau rosturi militare sau administrative, in documen-tele Tärii Românesti si ale Maldovei intilnim, incepind din primajumkate a secolului al XVI-lea 99, foarte multi oameni purtindtitlul de vataf, care comandau grupuri mici de curteni, apoi

slujitori.Ne lipseste once posibilitate de a determina cit de mari erau

grupurile de curte_ni conduse de primii vätafi 1".In secalul al XVII-lea, vätafii acupau in ierarhia militará

-un lac asemänkor cu al iuzbasilor, comandind probabil aceleasi

97 Termenul de vätäman care, in secolul al XVII-lea, desemneazä, inoldova, pe reprezentantul stäpinului feudal intr-un sat aservit (corespun-_zätor pircälabului din Tara Româneascä) nu inträ in preocupärile aces-tui studiu.

98 In Lexiconul lui Mardarie Cozianut. din 1649, termenul de vátaheste explicat prin tocmitor de case" (ed. Gr. Cretu, p. 133).

99 Primii vätafi apar in documentele moldovene in vremea domniei luiPetri; Rares ; vezi doc. din (1532) si 27 aprilie 1541 ambele copii slave

12 mai 1546 (orig. slav) (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. I,p. 338, 404 si 502). Vätafii sint amintiti si in douä traducen i rominesti tirzii

unor acte din 1475 5i 1528, care nu pot fi duate drept valabile (Doc.,priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 402 si veac. XVI, vol. I, p. 297).

In Tara Româneascä, vátafii sint amintiti mai frith ca mai mani peste135.1tile minästirii Cozia sau peste branistea minästirii Glavacioc, la 15 ia--nuarie 1467 si, respectiv, 4 septembrie 1495 (ibidem, B, veac. XIIIXV,p. 141, 232). Primii vatafi care par a avea functii administrative sint po-meniti la inceputul secolului al XVI-lea (doc. din 18 iulie 1505, ibidem,veac. XVI, vol. I, p. 31). In timpul domniei lui Neagoe Basarab Ant

vätafii care sint pusi prin tara domniei mele la margine" (Gr. Toci-lescu, 584 documente, p. 247-248) lar in deceniul al III-lea al secolului alXVI-lea, Vátafii cei mici apar si in scutirile acordate satelor unor stä-vini feudali.

1" Nu existä nici o dovadä cà vätaful ar fi comandat cete de cite.500 de oameni, asa cum credea N. Bälcescu (Opere, ed. cit., p. 118).

www.dacoromanica.ro

235 COMANDANTU CURTENILOR SI SLUJITORILOR

efective 101. De altfel, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, ceidoi termeni par a fi sinanimi. Cáltre aceastá concluzie ne conducenu numai faptul cá, uneori, aceluiasi comandant de ceatà i sespune cind vátah, cind inzbasá 102, dar si acela cá in documenteledin secolul al XVII4ea intilnim foarte des in Tara Romaneascáluzbasi i váltafi comandind cancomitent aceleasi categorii decurteni sau slujitori, färá a fi subordonati unii altora ; intilnimastfel vátafi i iuzbasi de comisi 103, de postelnici 104, de doro-banti "5, cárárasi 106 etc.

In Moldova, in timp ce comandantii slujitorilor se numeauin general hotnogi 107, cetele de curteni din tinuturi erau coman-date de váltafi. In documentele moldovene din setolele

Ion Cf. si C. C. Giurescu, Istoria romdnilor, vol. II, partea a II-a, ed.a IV-a, p. 506, care afirmä. cä, In secolul al XVII-lea, vätaful se mai nu-mea si iuzbasà.

102 Cuciu1at din Topolnita, numit vätah Intr-un doc. din 15 octombrie1636 (Arh. St. Buc., m-rea Tismana, XI/2), este amintit ca iuzbasä Intr-unalt doc. din 10 noiembrie 1653 (Acad. R. S. România, XL/12). Cum dinnioi un document nu rezultä ea' vätaful era subalternul iuzbasei sau invers,-cred cà lui Cuciulat i se spune cind vataf cind iuzbasä, deoarece cei doitermeni desemnau functii foarte apropiate.

103 Iuzbasi la 29 decembrie 1649 si 7 ianuarie 1650 (Biblioteca Cen-tralä de Stat, XCVIII/4) i vätafi la 3 iulie 1658 (Muzeul de istonie Buc.,nr. 28 335) si 29 august 1670 (Arh. St. Buc., Dep. Papazoglu, XI/5).

104 Iuzbasi la : 21 aprilie 1649 (idem, ep. Buzäu, LXXII/11) si 13 iulie1656 (idem, m-rea Dintr-un lemn, XIV/1) i vätafi la 10 ianuarie 1629(idem, m-rea Nämäesti, 11/5), 16 iulie 1652 (idem, Copii, VII/188) etc.

105 Numerosi iuzbasi (vezi mai jos p. 263) si vätafi la 28 mai 1639'(Acad. R. S. România, ms. 1063, f. 2), 11 ianuarie 1655 (Arh. St. Buc.,cp. Arges, XL/10 etc.).

1°° Vezi mai jos p. 263.Mentiona'm ea' foarte adesea vätafilor nu li se specificä ce ,anume

grupe conduc, ei apärind in documente doar cu titlul simplu de vätaf. Vezi,de pildä, douä documente din 17 mai 1633, in care apare in primul : Dri-ghici vätah de aprozi din Huria, care este numit in al doilea Dräghici vätahdin Huria (Arh. St. Buc., Mita. Tärii Rom., CXXXI/5 si 6).

107 Vezi mai jos p. 270-271.

www.dacoromanica.ro

236 ORGANIZAREA CURTENILOR SI SLUJITORILOR.

XVIXVII am intilnit numerosi v5.tafi de grupuri de curtenidin toate breslele 108, mult mai numerosi decit aceia de slujitori.

In a doua jumatate a seoalului al XVII-leancep sä aparic5.pitani de curteni cu titluri de m5runti dregkori 109. Din

documente nu rezultà in ce relatii se ggseau acesti clpitani cu.Vätafii respectivi.

3. Mari

Mari vkafi erau conduckorii curtenilor din tinuturileMoldovei si din judetele Tàriii Rominesti 1". Ei slut pome.niti

108 'Mali de vistiernicei : doc. din <1596-1600) (Doc. priv. istA. veac. XVI, vol. IV, p. 134, 135, 137) ; 15 maztie 1606 (ibidem, veac_XVII, vol. II, p. 11), 20 iunie 1623 (ibidem, vol. V, p. 227) etc.

de stolnicei, la 20 martie (1596-1600) (ibidem, veac. XVI, vol. IV,.p. 137) ; 24 februarie 1618 (ibidem, veac. XVII, vol. IV, p. 231), 19 octom-brie 1668 (A. Saya, Doc. Läpufna, p. 103) ; 9 iulie 1672 (Arh. St. IasiCDIX/40) etc.

de conzifei, la 3 aprilie 1604 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,.vol. I, p. 136) ; 15 martie 1620 (ibidem, vol. IV, p. 434) ; 29 iulie 1695(N. lorga, Studii doc., VI, p. 147) etc.

de pitan, la 11 iunie 1610 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,vol. II, p. 301)

de paldirnicei, la 24 august 1689 (Arh. St. Buc., m-rea Dol-jesti, VII/1)

de fetrari, la 1 martie 1650 (Arh. St. Buc., Mitr. Mold., CXLVI/6).Vezi si C. C. Giurescu, op. cit., vol. II, partea a II-a, p. 506.

109 Capitani de pahamici, tla 1651-1652 si 20 iulie 1677 (Acad. R. S..Romania, CDXLV/14 si A. Stoide, Documente tecucene, I, p. 34).

110 Despre marii vatafi de tinut vezi si N. lorga, Studii f i doc., VI,.p. 533, unde se reproduc patru mentiuni de mari vatafi clintre 1584-1609,si T. Balan, Au fost in Moldova vatafi de finut ? (Revista arhivelor", IV/2,p. 382-383). Aici, dei se aduc dovezi despre existenta marilor vtafi, ci-tindu-se 10 cazuri, autorul se Intreabá In incheiere au fost sau n-au fostin Moldova vätafi de tinut ?" i considerä ca chestiunea nu este lunainata".

Dupa parerea lui I. C. Filitti, marii vitafi ai tinuturilor moldovenedin secolul al XVI-lea nu erau cirmuitorii tinuturilor, ci comandanti aislujitorilor" (Vechea organizare administrativii, p. 22).

A. Saya avea o parere asemanatoare i anume cà marii vatafi co-mandau cetele de slujitori domnesti, dar declara ea' nu poate preciza rolu/Ion in conducerea tinuturilor (Doc. Ldpufna, p. XV).

www.dacoromanica.ro


nenumärate ori, mai ales in documentele moldovene din adoua jumätate a secalului al XVI-lea si din prima jumkate asecolului ar XVII-lea, ca indeplinind atributii deosebit de largi(administrative, fiscale, judecätoresti) in tinuturile respective.

Dupäl cum am arkat in primul capitol al acestei lucräri,-numkul curtenilor a crescut in mod deosebit in a douatate a secolului al XV-lea, fapt ce a fäcut necesarà organizarealor mai temeinid pe judete i punerea grupelor comandate devatagi sub comanda marilor vkafi de tinut.

Primii mari vätafi sint amintiti in documentele rárii Ro-mânesti in al treilea deceniu al secolului al XVI-lea iar inMoldova in timpul celei de a doua domnii a lui Petru Rares 112,fapt ce 1-a determinat pe Barbu Cimpina s'A sustinä cà acestdonan i-a grupat pe vkafi sub comanda unui mare vätaf detinut 113.

Incepind de la mijlocul secolului al XVI-lea, mai exact dela 1.546, in tinuturile moldovene se poate urrnki chiar succe-siunea marilor vkafi, pira la mijlocul secolului al XVII-lea 114,cind au fost inlocuiti cu cäpitanii de tinut. In aceste tinuturisint amintiti, de tregulà, cite doi mari vkafi, asa cum in tinu-turile care aveau cetäti (Hotin, Neamt, Roman) existau cite doipircälabi.

Dupá cum rezultà din documente, marii vkafi puteau fi-muta-ti dintr-un tinut in ltul. Intr-un document din 3 apri-

111 Doc. priv. ist., Rom., B, veac. XVI, vol. II, p. 63.Idem, A, veac. XVI, vol. I, p. 457.

113 B. T. Cimpina, Melle cillituzitoare ale politicii lui te fan ce! Mare4(Studii", X, 1957, mr. 4, p. 65). In once caz, in vremea domniei lui Ilia5Itare5, vätafii cei mici se elseau sub ascultarea marilor vätafii. In cronica'lui Eftimie se spune cg. acest domn a poruncit vátafilor din toatg tara de

cei dintii ping la cei din urmg" sà dea bir (Cronicile slavo-roma'ne, p. 120).114 Am intilnit, astfel, mani vgtafi in tinuturile : Bacgu, Intre 1583

-5i 1620 ; Birlad, intre 1586 i 1601 ; Cirliggtura, intre 1599-1629; Do-rohoi, 1546-1630; Fglaiu, 1606-1650; Hirlgu, 1554-1626; Ia5i, 1564-1633;"Lipu5na, 1581 <sec. XVII) ; Neamt, 1588 ; Orhei, 1602 ; Suceava <ante1579> <ante 1641-1646) ; Tutova, 1586-1604 ; Vaslui 1587-1634.

Se intelege c aceste date sint aproximative, deoarece marii vgtafiiputeau sg existe 5i inainte de aparitia ion in documente.

www.dacoromanica.ro

238 ORGANSZAREA CURTEN1LOR SI SLUJITORILOR_

lie 1584, este amintit Grigore Udrea fost mare vätag de Su-ceava, ica.ruia la 7 martie 1592 i se spune fost mare vaitag deHirlau "5.

Ca. marii vátafi snt comandantii curtenilor din tinuturi sevede mai intli din numele ce purtau : faptql c gut mari vätafi

intr-un document din 1564 este arnintit chiar un supremusvatahh Jaski" 116 - aratä cä aveau drept subalterni alti vatafimai mid. In documentele muntene din secolul al XVI-lea slutîntîlnii vatafi mici", ca subalterni ai marilor vätafi "7. Cumacesti vatafi erau comandanti ai unor grupuri mici de curteni,rezultä cà marii vätafi comandau toate aceste grupuri existenteintr-un tinut, fapt confirmat, de altfel, si de Cronica moldo-polon'd, care îi numeste pe vatafii de tinut stegari 118. Cum inaceastä vreme nu existau decit curteni, se intelege Là marii va.-tafi erau comandantii steagurilor de curteni din tinuturi. O altädovadá ca. =Ai vätafi erau comandantii curtenilor este si aceeaca, la mijlocul secolului al XVII-lea, dud ei dispar, acesti co-mandanti au fost inlocuiti cu capitanii de curteni din tinuturi 119.

In Tara Româneasca spre deosebire de Moldova mariivätafi care slut amintiti adeseori in documente in tot cursulsecolului al XVI-ilea 128 - nu apar in mod limpede ca fiind co-mandantii curtenilor din judete. Tinind insa seama de situatiadin Moldova, precum si de faptul cà, piná la sfirsitul-secoluluial XVI-lea, slujitorii nu tluaserä incà fiintá, este de presupusei isi exercitau comanda tot asupra curtenilor din judete. De alt-

115 Doc. prin. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. III, p. 241-242 siIV, p. 48-49.

118 Hurmuzaki, S. II/1, p. 241.117 La 1 martie 1554, pan Bulboact mare vätaf de tinutul Hirau acuse

o hotärnicie cu vätasii din subordine (Doc. prin. ist. Rom., A, veac. XVI,vol. II, p. 45). In tinuturile moldovene grit amintiti numerosi vätafi ; la1591 erau 574, pe cind mari vä.tafi slut numai cite doi in fiecare tinut(ibidenz, vol. IV, p. 4-6). Vezi i diata acutä de Lucoci mare vätag, undeapar ca martori 7 vätagi (Arhiva rom.", V, 1940, p. 316).

118 Cronicile slavo-romdne, ed. P. P. Panaitescu, p. 186. Cf. si C. C.Giurescu, op. cit., vol. II, partea a II-a, p. 506.

Vezi mai jos p. 243-246.128 Doc. priv. ist. Rom , B, veac. XVI, vol. II, p. 63, 82, 101 passim ;

vol. III, p. 23-24, 23, 199, 200 ; vol. IV, p. 175 ; V, p. 151 ; VI, p. 240.

www.dacoromanica.ro

239 COMANDANTLI CUR.TENILOR 1 SLUJITORILOR.

fel, marii vätafi i vátafii sint amintiti foarte adesea in localitätiunde in secolul al XVII-lea existau numerosi curteni sau rosii 121.

Ca si in Moldova, marii váltafi aveau ca ,subalterni la co-manda curtenilor pe vätafi (numiti citeodatä. i vätafi mici, sprea se deosebi de cei mari), aláltuni de care apar deseari in docu-mente 122.

Este foarte posibil ca, in Tara Románeascä, marii vätafi sä.fi inlocuit pe sudetii din judete, amintiti incà in documentele descutiri de la inceputul secalului al XVI-lea (Oda la 1526) 123, sicare, dupà aparitia marilor vä.tafi (1529), nu mai stilt pomenitiIn aceste porunoi de scutire, locul lor fiind ocupat de vä.tafii ceimari i cei mici.

O problemä" importantá de läinurit este aceea a raporturilordintre piralabi sau starosti ì marii vätafi, in tinuturile moldo-vene unde eidstau ambii dregltori, cu functii asernämätoare 124.

Starostii i pireálabii sint mai vechi decit marii vätafi ; eierau conducäitorii atit ai ceatii domnesti din tinutul respectiv,cit i ai administratiei locale 125.

321 Cirstinesti Arges, Sälätruc Arges, Gostilele Ilfov, Cer-naia Mehedinti etc.

322 La 9 februarie 1584 sint amintiti Dumitru mare vältaf din SäiTätrucsi Oprea vataf din Cirstinesti, ambele localitäti din jud. Arges (ibidem, B,veac. XVI, vol. V, p. 151), iar la 17 august 1596, Ion mare vätaf din Fru-musei alaturi de Stan vätaf din Gilcesti, ambele sate din raionul Gilort(ibidem, vol. VI, p. 240).

123 Vezi doc. din : 15 decembrie 1501, 3 mai 1502, 27 martie 1505, 27mai 1510, 1513, 1 iunie 1526 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. I,p. 8, 17, 29, 61, 94 si vol. II, p. 17).

123 In Cronica moldo-polond se spune c5 sint in Moldova 24 de tinuturisi tot atitia pircilabi si vätafi, aclicä starosti sau stegari" (Cronicile slavo-romdne, p. 186). Cu toate acestea, nu am intilnit mari vatafi in toate tinuturile(vezi mai sus p. 237).

125 Istoria Romdniei, II, p. 329-330.

www.dacoromanica.ro


In calitatea lor de comandanti ai curtenilor din tinut, mariivgtafi erau subordonati autoritkii starastelui sau pircglabului 128,asa cum, mai tirziu, cäpitanii de tinut au fost pusi sub ordineleispravnicilor. Cà functia pircglabului este mai importantg decitaceea a marelui vätaf rezultg si din faptul cg pircglabii unorcetgti sint membri ai sfatului domnesc, pe dud marii vgtafi nuzpoi intilnim cazuri in care, in cursus honorum" al unui dre-ggtor, acesta trece mai intii prin rangul de mare vätaf si dupgaceea de piralab127. Clad apar impreung in documente, Or-

starostii slut amintiti totdeauna inaintearnarilor vg-tan 128.

Mentiongm cg, in deceniul al III-lea al secolului al XVII-lea,marii vätafi slut numiti uneori ei înii pircglabi 129, datoritg fap-tului cà indeplineau atributii asermängtoare cu ale .acestora, faptdovedit de numeroase porunci ce li se adreseazá unora sau altora

128 La <1606-1607> Ghearghe pircälabul de Hotin trimite pe Liciulmare vitaf sá faci o hofärnicie, impreung cu doi alti Vitafi (Moldavia yepohzi feodalizma, I, p. 215).

121 Cazul lui Rosca, mare vätaf de Hotin, la 4 iulie 1601 si pircilabde Hotin, la 25 iunie 1617 (Moldavia y epohu feodalizma, p. 167 si 321).Se intimplg însä ì invers. Onciu Iurascovici a fost mai intli starroste de Cer-näuti, la 15 august 1616, si apoi mare vätaf de Suceava, la S martie 1620(Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 18 si 460-461). Pe versoultimului doc. i se spune tot staroste. Acesta ajunge apoi mare vätaf detinutul Dorohoi (G. Ghib'inescu, Surete, II, p. 230).

128 Vezi doc. din 19 februarie 1586, 6 mai 1591 etc. (Doc. priv. ist. Rom.,A, veac. XVI, vol. III, p. 300 si vol. IV, p. 18).

128 Neniul, amintit ca mare vätaf de Cirlig6tura la 1 martie 1625 si 10ianuarie 1628 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. V,-p. 324 si Acad.R. S. Rornfinia, LXVIII/25), este numit pIrcAlab de Cirlig6tura la 3 iulie 1626(Arh. St. Iasi, CDLXI/46), iar Oprea, numit mare vitaf de Hirlàu intr-oporuncä domneascä. din 12 septembrie 1626 (ibídem, CCCXXIII/32), trispundela aceastä porunci semnind pircilab de Hirl5u la 25 septembrie 1626 (ibidem,CCXXXI/106). De altfel, la 12 ianuarie 1628, Mimi Bamovschi nu rnaiaminteste deal de píreálabii de tinuturi, dei existau Ina marii vkafi (Acad.R. S. Romfinia LXXXV/25).

www.dacoromanica.ro

241 COMANDANTII CURTENILOR SI SLUJITORILOR.

dintre ei 130. Aceasta este, de altfel, epoca de tranzitie de la mariivätafi la cäpitanii de tinut.

Ca si pircä.labii si starostii, marii vätafi erau si ei de origineboiereascä 131, iar unii dintre ei ajung mari dregkori 132

Mari vä.tafi, ca si cápitanii, erau numiti de domn printr-oporuncA specialä adresatä boierilor, mazililor, curtenilor si oni-seilor" din tinutul respectiv 133

Dupä cum reiese din documente, marii vätafi indeplineau intinuturile si judetele lor atributii de ordin administrativ, fiscal, ju-decä.toresc i militar, asemänätoare cu acelea ale starosti/orpircälabilor, ceea ce ne face sà presupunem cä, dupä aparitia lor,o parte din atributiile starostilor au- trecut asupra vätafilor.

Avem stiri putine si nu indeajuns de sigure cu privire laatributiile militare ale vkafilor. Avind in vedere faptul cä inCronica moldo-polonei vkafii de tinut sint numiti stegari, putempresupune cà ei erau comandantii steagurilor din tinuturile ce

130 Vezi poruncile referitoare la niste sate scutite, porunci adresate al-ternativ pia-cälabilor din tinutul Iasi, la 17 noiembrie 1629 si 4 noiembrie 1632(Arh. St. Buc., m-rea Galata, VI 19 si Acad. R. S. România, DXCl/38) sivatafilor aceluiasi tinut, la 18 noiembrie 1629, 3 septembrie 1631, 25 august1633 (Arh. St. Buc., m-rea Galata, X/10, 15 si 17) sau poruncile din 19 augustsi 28 septembrie 1634, adresate prima plreálabului tinutului Suceava si cea dea doua marilor vätagi ai aceluia.si tinut pentru niste pricini cu tigani (Arh.St. Buc., m-rea Sf. Say-a-Iasi, XXXV 17 si Acad. R. S. România,LXXXIV/203).

La 1 ianuarie 1613, se spune ca, clack' se aflâ râufâcâtori in dotasate din jud. Roman ale m-rii Galata, cerceteze pircälabul sau marele.vatah" (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. III, p. 110).

131 Dumitru Movilä, mare vâtag al tinutului Hotin la sfirsitul secoluluial XVI-lea, era fiul lui Väscan Movilä pircälabul de Hotin (Doc. priv. ist.Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 193 si 257) ; Ionasco, fost mare vätaf deSuceava, era fiul lui &Fa fost mare vornic (ibidem, veac. XVII, vol.II, p. 200).

132 Petrea Albotâ, mare vataf de Iasi la 20 martie 1580, ajunge marevornic la 1600 (ibidem, veac. XVI, vol. III, p. .132 si vol. IV, p. 282),iar Rosca, mare vätaf de Hotin la 4 iulie 1601, este amintit ca pircilab deHotin la 25 iunie 1617 (Moldavia v epohu feodalizma, I, p. 167 si 321).

In Tara Româneascâ marii vâtafi slut numiti jupani si boieri, ca sidregâtorii, nu slugi (doc. din 11 iulie 1553, Acad. R. S. România,DCCXXXIV/78).

133 Arh. St. Buc., m-rea Galata, 11/8 (doc. din <17 august 1630)).

www.dacoromanica.ro

242 OR.GANIZAREA CURTENILOR I SLUJITORILOR

conduceau. In tinuturile unde existau pircJabi, aceastá functieo indeplineau pîrcálabii respectivi. Nu trebuie sá uitäm cá inaceastä vreme atributiile militare erau indeplinite de aceiasioameni care asigurau si administratia.

Din scutirile acordate unor mari stäpini feudali la sfirsitulsecolului al XVI-lea i inceputul celui urmä.tor, in care este in-terzis in primal rind accesul marilor vätafi, apoi al clàbilarilor,globnicilor si dusegubinarilor, rezultá cá marii vätafi indeplineaudiverse sarcini fiscale : scoteau satele la munci pentru domnie,luau cal de olac, tr4eau" averea celor fugiti de bir etc. Men-tionä'm cá marii vä..tafi sint amintiti in scutirile de däri incepinddin vremea domniei lui Ieremia ; in Tara Rornâneasc'ä eisint mentionati incepind de la 1529.

Mari väs'tafi asigurau apoi politia" interná a tinuturilor,prinzind pe rä.'ufickori, vegheau la pästrarea ordinei" feudalein tinutul ce li se incredinta, avind grijä sä se restituie stäpinilorfeudali rumânii fugiti in tinutul pe care Il conduceau sau prin-And pe cei care fugeau de bir.

Maxii vätafi aduceau la indeplinire diverse porunci ale dom-niei referitoare la tinutul respectiv134 aveau un rol deosebit deimportant la efectuarea hofärniciilor, care constituiau una dinatributiile cele mai de seamä ale aparatului local de stat 135.

134 Vezi porunca adresatä lui Bodei, mare vätag de Lipusna, la 16august 1581, sä ja sase boj de la Malic din Copanca i s astupe baltilesäpate de el pe locul m-rii Neamt (Doc. priv. ist. Ronz., veac. XVI, vol. III,p. 168),Intrucit Malic nu se potolea", da 1589 o poruncä asemänätoare seadreseazä pirdlabilor de Ciobirciu ia acestuia 12 boj sä se potoleasc6"

mece girla acutä de el cu satele de acolo" (ibidem, p. 429). La 3ianuarie 1592, domnul cere pircilabilor si hotnogilor de Ciobirciu sä spunäfiilor lui Malic sä lase in pace minästirea i dacä vor mai face supärare

spinzure (idem, vol. IV, p. 42). Vezi i porunca din 10 octombrie 1617(idern, veac. XVII, vol. IV, p. 205) adresatä marilor vätafi de Bacäu, ase-mänätoare cu cele din 1592 si 1598, adresate pircälabilor de Vaslui si deNeamt (ibidem, veac. XVI, vol. IV, p. 61 si 228).

136 Numeroase 1-Joan:deli acute de marii vätafi impreunä cu vatafii sicurtenii din tinut slat amintite In documentele din a doua jumätate a se-colului tal XVI-lea 4i din prima jumätate a secolului urmätor : 11 aprilie1546, 1 martie 1554, 29 martie 1583, 6 august 1583, 16 iulie 1589 etc.(Doc. priv. ist. Rom., veac. XVI, vol. I, p. 457 ; vol. II, P. 45 ; vol. III,P. 206, 226, 439 etc.). Alte asemenea hotarnicii slut acute, in aceeasi yreme,

www.dacoromanica.ro

243 COMANDANTII CURTENILOR SI SLUJITORILOR

In sfirsit, marii v5.tafi indeplineau ca si starostii si Or-c'älabii insemnate atributii judecä'toresti in tinuturile mol-dovene.

In calitatea lor de conducaori ai autoriatii locale, vaafiisi marii vatafi gilt cei care dau adeseori diverse zapise de ade-verire pentru vinz5.ri si cumpàr5.6 de ocine 136.

4. lnlocuirea marilor vatafi de tinut cu capitaniide tinut

In timpul domniei lui Vasile Lupu mai precis, Incepinddin deceniile IVV ale secolului al XVII-lea marii vàtafide tinut nu mai grit amintiti in documente. Locul lor este luatde c5.pitanii de curteni 137, care nu apar in documente cit timp auexistat marii v5.tafi 138.

de starosti si pircilabi (doc. din 1 decembrie 1581, 7 septembrie 1586, 5 mar-tie 1587, 1 august 1587, 19 februarie 1600 etc. ; ibidem, p. 178, 334, 340,364 ; vol. IV, p. 278) sau de starosti si mari vätafi (vezi porunca din7 martie 1606, adresatä. starostelui si marelui vätaf de Cernäuti sä adunevätasi din acel tinut si oameni buni" sä facä o hotärnicie ; Doc. priv. ist.Rom., A, veac. XVII, vol. II, p. 10)

136 Vezi indeosebi doc. din 20 martie 1594, in care Luca vätah märtu-riseste cä a venit inaintea noasträ" o femeie si si-a vindut ocina (ibidem,veac. XVI, vol. IV, p. 199). La 24 decembrie 1597, se restituie niste bani invirtutea dreptului de protimisis dinaintea lui Bercea Vital*" (ibidem, p. 185).Vezi si doc. din 20 aprilie 1576, 19 februarie 1586, 26 noiembrie 1587, 12septembrie 1588, 6 mai 1591 etc. (ibidem, vol. III, p. 69, 300, 370, 398vol. IV, p. 18 passim).

187 fapt a fost remarcat mai inainte si de G. Ghibänescu, carearatä c5. din vätagul de Doroluyi a iesit vel cäpitanul de Dorohoi" (Surete,XII, p. X) si de C. C. Giurescu, care crede cä marii vätafi par a fi in-locuiti prin apitani si marl cäpitani" (lstoria romeinilor, 111/2, p. 743).

138 Mentionäm cä, in unele tinuturi unde nu sint pomeniti marii VA-tafi, cipitanii sint amintiti mai devreme ; astfel, apar la 5 septembrie 1601un cipitan la Bätrinesti-Roman si la 15 noiembrie 1620 un altul la Orhei(Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, p. 22 si IV, p. 504). Din do-cumente nu rezultä insà cä acestia sint cäpitani de curteni sau de tinut,cum grit numiti cäpitanii dupä ce dispar manii vätafi.

www.dacoromanica.ro


Este de presupus cà Vasile Lupu a luat aceastä mäsurà da-tarifa' luptelor ce purta in acea vreme cu Matei Basarab, cind asimtit nevoia sá-si organizeze armata mai temeinic, asa cum afAcut, de altfel, si domnul Tárii Românesti. Administratia fesclaki

ciiNtat in aceastei vreme un caracter mai militar.In miele tinuturi din Maldova putem urmäri chiar inlocuirea

marilor vätafi prin chitani de tinut. In tinutul Fälciu, de pildä,ultimul mare vätaf, Frätiman, este .amintit la 20 ianuarie 1650 139,iar primul chitan de curteni, Trusa, la 5 aprilie 1652 140; intinutul Suceava, ultimul mare vätaf apare la (1641-1646) 141,iar primul chitan de .curteni la 1 august 1659 142 ; in tinutul Vas-lui, ultimul mare vätaf este mentionat la 27 decembrie 1634 143,iar primul chitan de curteni la 27 aprilie 1648 144.

Primul asemenea chitan de curteni cunoscut de noi apareIn documente la 26 februarie 1638, cu numde de Raclis cä-pitan 145, iar primul chitan de curteni de tinut este amintit cuacest titlu la 27 aprilie 1648 in tinutul Vaslui 146. Din documentemai tirzii rezultá cá titlurile de chitan de curteni si chitan detinut aveau aceeasi acceptiune 147.

139 Arh. St. Buc., m-rea $toboreni, XI/3. Numele acestui mare vatafpastrat intr-un rezumat de document pare destul de asemanator cu

acela al capitanului de Falciu, Bratita, amintit de Miron Costin la 1656(Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 176) si de un doc. din 12 ianuarie 1658(Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iasi, XX/3). Daca este vorba de aceeasi per-soana., atunci este foarte probabil cá marii vittafi au devenit ei insisipitani de tinut, schimbindu-fi doar titlul.

119 Arh. St. Buc., ep. Hui, LXXJ8.111 Acad. R. S. Romania, CLX/112.112 G. Ghibanescu, Surete, IV, p. 86.113 Idem, Ispisoace, II/I, p. 90.111 Acad. R. S. Rominia, CLX 165.113 Acad. R. S. Romania, LXXIII/10. Dintr-un doc. birladean din 18

iulie 1645, rezultä cà acesta era capitan de curteni din tinutul Birlad (Acad.R. S. România, CLVI/55 si Arh. St. Iasi, CXLIV/3).

119 Acad. R. S. Romania, CLX/165.117 Astfel, la 10 iunie 1662, este amintit Matei capitanul de curteni

din tinutul Cirligatura, caruia, la 14 martie 1665, i se spune Matei capitande tinutul Cirligatura, iar lui Lazar capitan de tinutul Tqcuci la 1663-1664i se spune, la <1665-1668), Lazär capitan de curteni din tinutui Tecuci.(G. Ghibinescu, Surete, IV, p. 93 si 234 gi Arh. St. Buc., m-rea Neamt,

www.dacoromanica.ro

245 COMANDANTLI CURTENILOR $1 SLUJITORILOR

Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, dpitanii de curteniapar in aproape toate tinuturile Moldovei. Documentele mentio-neafá astfel de comandanti in 21 de tinuturi148. In noua dintreele (Cernàuti, Chigheci, Covurlui, Orhei, Putna, Roman, Soroca,Tecuci si Trotus) nu Ant amintiti mari vkafi de tinut. Intr-uneledin cele 21 de tinuturi (Cern5.uti, Putna) existau si starosti, iarin altele (Hotin, Neamt, Roman, Soroca), piralabi, cà'rora c5.pi-tanii le devin subalterni. Intr-un singur tinut Iasi care aavut mari vkafi nu stilt amintiti in documente cäpitani de curteni.

Dupa cum se vede din lista de mai jos, cei mai multi capi-tani de curteni apar in documente in deceniile V, VI si VII ale

LXXVI15si m-rea Rachitoasa, VI/30-31). Vezi si cazul lui Vasile capitan decurteni, la 26 martie 1663 (Acad. R. S. Romania, CXCl/113), care, la 29ianuarie 1666, este amintit ca fost capitan de tinutul Falciu (Arh. St. Buc.,ep. Hui, LXX/17).

148 Bacau, la 18 octombnie 1649 (Arh. St. Iasi, Spiridonia, 1149)Birlad, la 26 februarie 1638 (Acad. R. S. Romania, LXXIII/10) ,,-Cerniuti, la 28 septembrie 1665 (G. Ghibanescu, Surete, IV, p. 100) (Chigheci-Codru, la 25 februarie 1693 (Idem, Ispisoace, IV12, p. 10)Cirligatura, la 4 octombrie 1659 (Arh. St. Buc., ms. 648, f. 30)Covurlui, la 12 mai 1659 (Arh. St. Iasi, Cl/6)Dorohoi, <ante 15 aprilie 1667) (Acad. R. S. Romania, CDVIII/16)Falciu, la .5 aprilie 1652 (Arh. St. Buc., ep. Hui, LXX/8)Hirläu, (ante 23 februarie 1666) (Arh. St. Iasi, XCV/14)Hotin, la 12 iulie 1646 (Acad. R. S. Romania, DXLIX/3)Läpusna, la 4 mai 1650 (Acad. R. S. Romania, DIV/24-25)Neamt, la 11 mai 1653 (G. Ghibanescu, Ispisoace, III/1, p. 62) -Orhei, la 7 august 1646 (A. Saya, Doc. Orhei, p. 86 si Acadi R. S.

Romania, CCXVIII/39)Putna, la 1651-1652 (Acad. R. S. Romania, CDXLV/14)Roman, la 10 august 1644 (Acad. R. S. Romania, LXV/100)Soroca, la 19 octomb.nie 1655 (Acad. R. S. Romania, LIX/97) ;Suceava, la 1 august 1659 (G. Ghibanescu, Surete, IV, p. 86)Tecuci, la 3 iunie 1662 (Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iasi,

XXXI V/18)Trotus, la 24 febkruarie 1666 (G. Ghibanescu, Surete, IV, p. 39)Tutova, la 27 aprilie 1664 (ibidem, p. 22)Vaslui, la 27 aprilie 1648 (Acad. R. S. Romania, CLX/165).

In afara de acesti capitani de curteni, apar in documente numerosialtii, carora nu li se indica insä ca in cazurile citate mai sus tinuturilede unde slut, astfel incit nu pot fi identificati.

www.dacoromanica.ro


secolului al XVII-41ea 149. Se intelege, lona, csá in tinuturile res-pective au putut exista cápitani de curteni i inainte de primelementiuni räimase in documente, aceasta cu ata mai mult cuIn tinutul Birlad, de pilca, primul cápitan de curteni este amin-tit in 1638.

In Tara Româneascá nu se poate urmári, ca in Moldova,modul cum au fost inlocuiti marii vätafi prin cäpitani. Aici mariivátafi sint amintiti mult mai rar in documente decit in MoMova

nici nu sint numiti, ca acolo, mari vä.tafi de judet.Ultimul mare vátaf din Tara Româneascà este amintit la

17 august 1596 150, iar primii cäpitani cä.rora nu li se preci-zeazá ce anume grupuri de curteni sau slujitori conduc apar,asa cum am vsázut, tot la sfixsitul acestui semi, in timp ce cäpi-tanii de curteni din judete sint amintiti cgtre mijlocul secoluluial XVII-lea, adieä aproximativ in acelasi timp cu cápitanii decurteni din tinuturile moldovene. Dupä primele mentiuni ale cäpi-tanilor, la sfirsitul secolului al XVI-lea i inceputul °chi urmá-tor, vätafii sint mult mai des amintiti in documente decit cäpitanii,firsá insä s'a li se mai spunà mari vältafi. Acestia sint probabilvátafi conduckori de steaguri, ca i iuzbasii.

Avind in vedere cà atit ultima mentiune de mare vä.taf citsi prima amintire in documente a cäpitanilor este din vremeadomniei lui Mihai Viteazul, este foarte probabil cà acesta a inlo-cuit pe marii vätafi cu cápitani. Opera sa de organizare a armateia fost continuatä de Matei Basarab, in timpul cäruia numärulcäpitanilor a crescut in mod deosebit.

5. Cäpitanii

Termenul de c5.pitan apare in documentele Tárii RomânestiMoldovei in a doua jumältate a secolului al XVI-lea. In docu-

mentele externe termenul in forma sa latinà este intilnit

140 Miron Costin nu mai amintqte de marii vkafi de tinut, ci doar deplralabi si chitani de tinut (Opere, p. 239 5i 390).

150 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. VI, p. 240.

www.dacoromanica.ro

247 COMANDANTI1 CURTENILOR SI SLUJITORILOR

incà de la sfirsitul secolului al XIV-ilea ; in actele de omagiu aledomnilor Moldovei atre regii Poloniei, redactate in limba latinä,starostii sint numiti deseori capitaneus" 151

Termenul de càpitan derivà de la cuvintul latin capitaneus§i este indina prima oarà in documentele Interne ale Moldovei intunpul domniei lui Despot vodà 152. In sfatul acestuia apare intreboierii de frunte ai tàrii Därman cä.pitan 153, comandantul tru-pelor sale de mercenari.

In Tara Romaneasa termenul este cunoscut in vremea dom-niei lui Mihai Viteazul. In Istoria Tdrii Romeine,sti (care repro-duce in bunà parte cronicile contemporane domniei lui Mihai Vi-teazul) 154 se aratä cà, inaintea unor lupte cu turcii, viteazul domna pus cà'pitan al ostilor sale pe Parcas aga 155 (care era coman-

151 Hurmuzaki, 1/2, p. 297 ; I. Bogdan; Doc. lui $te fan cel Mare, II,p. 425 gi 441. Vezi gi Hurmuzaki, II/1, P. 142 gi 11/3, P. 264. Pentru echiva-lenta staroste = capitan in aceasta vreme vezi gi C. C. Giurescu, Contribu-fzuni, p. 34.

152 I. Bogdan considera' pe capitanii de mie ca fiind introdugi in armatamoldoveana la sfirgitul secolului al XVI-lea, termenul fiind imprumutat dela poloni gi cazaci (Documentul Rizenilor, p. 17 gi 60-61). Primul cäpitancare nu are functiile lui D'arman din vremea domniei lui Despot voda apareintr-adevar in documente in aceasta vreme la <1591-1592> (Doc. priv. ist.Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 38).

in Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. II, p. 162 gi urm. In aceeagivreme, irisa in cronica lui Eftimie, i se spune capitan al ogtilor (HaYmow)vornicului Motoc (Cronicile slavo-romiine, ed. P. P. Panaitescu, P. 114 gi123) ; in textele latinegti acesta este numit irisa capitaneus (Hurmuzaki,II 1, p. 425).

154 Vezi P. P. Panaitescu, lnceputztrile istoriografiei din Tara Romd-neascii (Studii gi mat. de istorie medie, V, 1962, p. 209).

155 Istoria Viril Romdne§ti, ed. C. Grecescu gi D. Simonescu, p. 65. Inaceeagi cronicä se spune ca, dupa incheierea tratatului de la Alba Iulia,boierii au scazut pre Mihai \roda tocma cu capitanii lui" (ibidem, p. 59),atila Cu comandantii sai de oaste, care s'ira prezenti i in lupta de la Ca-'

alaturi de boieri (ibidem, p. 61). Primii capitani comandanti deunititi in Tara Romaneasca sint amintiti in documente la 13 ianuarie 1600gi 30 aprilie 1604 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. VI, p. 366 giXVII, vol. I, p. 120). In aceeagi vreme, la 7 'une 1600, in timpul

lui Mihai Viteazul in Moldova, este mentionat un Drago g capitan,comandantul unei unitäti (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV,p. 296-297).

www.dacoromanica.ro

248 ORGAMIZAREA CURTENILOR SI SLUJITORILOR

dantul trupelor pedestre), iar in scrisoarea din 26 iunie 1597, princare cheamä osteni sträini sà virnä in armata so de mercenari,domnul promite lefuri mari cäpitanilor care vor fi cäpitani" 158.

In Moldova, termenul de cäpitan (de slujitori) a coexistat ovreme cu acela de mare vätaf (comandant al curtenilor dintr-un(inut), ajungind la jumitatea secolului al XVII-lea sä inlocuiascàacest din urmä termen, astfel incit toti comandantii de unitatimari de curteni, slujitori si mercenari s-au numit cäpitani. InTara Româneasei asa cum am arätat marii vätafi au dis-pärut o data cu aparitia cäpitanilor.

In secolnl al XVII-lea numärul dpitanilor amintiti in do-cumente este foarte mare ; in cele din Tara Româneascà am in-tilnit mai mult de 200.

Foarte multi dintre acesti cäpitani erau recrutati din tin-durile marii boierimi. Numerosi mari dregätori din Tara Roma-neascà din secolu1 al XVII-lea au fost in tinerete apitani derosii sau de slujitori : Ghiorma Alexeanu mare ban 157, Constan-tin Gäläteanu mare portar 158, Coruia mare paharnic 159, Alexan-dru mare serdar1", Tänase Särkinescu mare comis161, Trifanmare armas 162, Matei Ciorogirleanu mare vistier 163, Constantinmare paharnic, fiul lui Radu Värzarul fost mare armas 164 etc.

Printre cäpitanii din secolul al XVII-lea gäsim apoi nu-merosi fii de mari dregkori, 'ca: Barbu cApitan, fiul lui Danciu

156 St Stefamescu, Un document recent descoperit privitor la recru-tarea mercenarilor de catre Mihai Uiteazul (Romanoslavica", V, 1962, p. 162).

157 Cipitan de calaragi (doc. din 20 febniarie 1642 gi 28 februarie1645 (Acad. R. S. Romania, CXXXII/195 gi CXXV/59).

159 Doc. din 26 iulie 1654 (Arh. St. Buc., ep. Buz5u, XXX19).159 Doc. din 28 mai 1661 (Arh. St. Graiova, CCXVIII/4).166 Capitan de margine (doc. din 23.ianuarie 1675, Acad. R. S. Ro-

mania, XCVI/56).161 Capitan de rogii (doc. din 7 iunie 1671, Arh. St. Buc., Mitr. Tárii

Rom., CLVIII/6).162 C5.pitan de dorobanti (doc. din 25 mai 1683, ibidem, CXX/9).165 Capitan de dorobanti (doc. din 1688, Muzeul de istorie Buc.,

nr. 39183).164 Doc. din 1 martie 1653 (Arh. St. Buc., Mitr. Tärii Rom., CXXI/2).

www.dacoromanica.ro


Pirlianu fost mare postelnic 1", Dumitrasco Alexeanu capitan,.fiul lui Ghiorma mare ban 166, Serban Popescu cä.pitan de rosii,fiul lui Radu-Staico Popescu fost mare logof5.067, Gheorghe c5.-pitan de dorobanti, fiul lui Mares 135.jescu fost mare ban 168 etc.

In Moldova situatia era asern'än5.toare ; i aici intilnim indocumente numerosi mari dregitori care au fost cäpitani inaintede a ocupa dregitorii mai inalte. Astfel, Ionasco Cujbä, marevornic In 1632-1633, este amintit ca fost cäpitan la 4 iulie1609 169; Apostol Durac, care a fost agá, pircällab, medelnicerserdar, era apitan la 1637-1638 '7° ; Constantin Cantemir a fostsi el cApitan de Codru inainte de a deveni mare clucer si ser-dar 171 etc. Unii dintre acesti c5pitani erau fii de dregàtori, caConstantin Potlog, fiul lui Potlog fost al doilea logofàt 172.

Toti acesti tineri boieri erau fäcuti cäpitani sau mari cäpitani,fárá s'ä mai parcurgä celelalte ranguri inferioare, cum fäceau alticomandanti de curteni sau slujitori, de origine mai modestä. Cäpi-tänia era pe lingá o importantä sursä de venituri si o scoaläunde tinerii boieri invätau nu numai meseria armelor, dar si mo-dul cum se administrau tinuturile i judetele.

Pe lingä acesti cäpitani i mari cäpitani care proveneau dinrindurile boierimii i dintre care unii ajungeau ei înii mari dre-gätori, uneori imediat dupä ce ocupaserä functia de cäpitan, Indocumentele din secolul al XVII-ka Indeosebi In timpul dom-niei lui Matei Basarab, cind apar in documente numerosi

166 Doc. din 7 decembrie 1662 (idem, m-rea Surpatele, II/11).166 Doc. din (1660-1663> (N. Iorga, Docztmentele Cantacuzinilor,

p. 11-12).167 Doc. din (1663-1664> (Acad. R. S. Romania, Foto, XXXV/39).168 Doc. din 15 iunie 1696 (Arh. St. Buc., Mitr. Tarii Rom.,

CCLXXII/2).169 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. II, p. 226.170 G. Ghibinescu, Surete, III, p. 316.171 D. Cantemir, Viata lui C. Cantenzir, ed. N. Iorga, p. 32, 33 si 37.

Herlie, mare armas la 16 martic 1638, este amintit ca fost c'apitan la(c. 1635> (G. Ghibänescu, op. cit., VII, p. 124 si 133) ; Grumazea, capitanla 12 martie si 19 octombrie 1656, ajunge mare armas in anul urmator(Uricarul, XII, p. 284, 285) iar Moise, mare cäpitan de lefegii 1a 24 mai1692, este serdar In 1705 (N. Iorga, Studii si doc., V, p. 94 si 620).

172 Doc. din 4 mai 1650 (Acad. R. S. Romania, DIV124-25).

www.dacoromanica.ro

250 ORGANIZAREAr CURTEN1LOR I SLUJITORILOR

tani intilnim si alti cäpitani de origine mai modestä173, careparcurgeau de regulä i celelalte grade inferioare inainte de acäpäta rangul de cäpitani.

Cäpitanii erau numiti de damn, ca si marii vätafi. Nu ni s-aupästrat ordine de numire în asemenea posturi cleat de la incepu-tul secolului al XVIII-lea. Astfel, la 1720, Mihai Racovitä nu-meste pe Ionitä cäpitan la Cuiceni ca i alti cäpitani rinduitiIn toatä tara Moldovei", indicindu-i atributiile i ingäduindu-isá stringä la steagul säu cit de multi" oameni sträini buni deoaste", care urmau a fi scutiti de däri 174.

Din secalul al XVII-lea a ajuns insä pinä la noi o scrisoaredin 17 aprilie 1696, adresatä de Constantin Brincoveanu braso-Venilor, in care îi anuntä cä a scos din cäpitänie pe Ivan cäpitan,pentru abuzul acut Cu niste oi ale acestora 175

Cit priveste atributiile dpitanilor, acestea erau foarte ase-mänätoare cu ale marilor vätafi, pe care i-au inlocuit, astfel incitnu vom mai insista asupra lor. Comandanti militari In vreme deräzboi, cäpitanii rämineau comandanti militari si in vreme depace, dud asigurau cu slujitorii i curtenii din subordine admi-nistrarea judetelor 176 Acest lucru 1-a fäcut pe interpolatorul cro-nicii lui Grigore Ureche sá spunä cá la inceput a fost domniaca o apitänie" 177.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, puterea apitanilor afast mult limitatä de Constantin Mavrocordat, care i-a subordo-

173 Vezi doc. din 25 aprilie 1646 si 2 septembrie 1663, in care slutamintiti Gheorghe iuzbasa din Ungurei i Dobrin cäpitanul, fiul sail (N. Iorga,Studii fi doc., XVI, p. 141).

174 Rev. istoric5.", II, 1916, p. 28. Vezi si o porunct asemàditoaredin 1 decembrie 1733 (ibidem, p. 28-29).

175 Hurmuzaki, XV/2, p. 1460 si N. Iorga, Studii fi doc., X, p. 365.170 Cf. si G. Glibänescu (Surete, XII, p. XIX), care constati cä. din

Insircinare militarä, cäpitgnia a devenit o slujbg administrativä, unindin persoana sa puterea executivà cu cea judeatoreasee. Despre cäpitani sicaracterul administrativ al atributiilor lor vezi si I. Tanoviceanu, Apuc'dturivechi ale nouei goale istorice, Buc., 1905, p. 47-52.

177 Gr. Ureche, Letopiseful rdrii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, p. 72.

www.dacoromanica.ro


nat ispravnicilor de tinut 178j starostilor (acolo unde acestia exis-tau Inca) 178.

In afarà de atributiile lor obisnuite, in secolul al XVII-lea,c'äpitanii erau utilizati uneori si la diverse alte slujbe peste ho-tare18° ; unii dintre ei au ajuns ispravnici de scaun la Craiova(loctiitori ai banului) 181 sau chiar capuchehaie la Tarigrad 182

Cu privire la felul cum erau retribuiti cäpitanii, mentionàmc5., pe lingà veniturile realizate de la subalternii lor 183, apitaniierau r5sp15,titi pentru toate serviciile acute. Uneori aceste ris-pati luau forme speciale 184.

Unul din cele mai falosite mijloace de ilspatire a acestorslujbe era d5.ruirea de sate sau parti de sate, foste pinä atuncifie ale unor boieri acuzati de hiclenie, fie, in cele mai multe ca-zuri, ale unor megiasi fugiti de bir. Dintre comandanti, c5pitanii

178 Atanase Comnen-Ipsilanti, fost mare spatar in 1764, spune ca, inintermediul capitanilocr, se stringeau darile si ,,se savirseau toate afacerilepolitice" si ca domntitorul C. Mavrocordat a luat stapinirea districtelor dela capitani" (Bis. ort. rom.", 1891, p. 109), lar D. Fotino (lstoria Daciei,III, p. 206) arata cà domnul a radicat de la capitani puterea si stäpinireace avea peste judetele din tad' i in locul lor a rinduit ispravnici". Vezi siBauer, Mémoires historiques, p. 37-38, Mihai Cantacuzino, ed. Tunusli,p. 49 etc.

179 Vezi porunca din 1742 a lui C. Mavrocordat catre starostele deCernäuti, in care se spune ca, dad capitanul de Cotmani nu-1 va ascultaca pe un boer bitrin i ca pe staroste, atunci 11 vom ridica de acolo dineapitänie" (N. Iorga, Studii si doc., VI, p. 330).

180 La 18 aprilie 1652, cinstitul boier" capitanul Arsenic este trimisde Matei Basarab cu o scrisoare la Francisc Bethlen (A. Veress, Documente,X, p. 246), iar cu 10 ani inainte, un alt capitan, Vasile, fusese trimis inTransilvania &A cumpere cal pentru turci (ibidem, p. 114). Intr-un doc.din martie 1651, se spune d Mogo s Paulescu, capitan de rosii, fusese tri-mis de domn la un pasa, peste Dunare, ca sa aduci rumanii i tiganiifugiti acolo (G. Ghibänescu, Surete, V, p. 151). Vezi i Hurmuzaki, XV/2,p. 1150-1151.

181 Cazul lui Tudoran capitan i Vasile capitan, amintiti la 2 octom-brie 1642 si respectiv, 25 septembrie 1678 (Arh. St. Buc., ms. 723, f.487 v.-488 si Oltenia", IV, 1944, p. 61-62).

182 Intr-un doc. din 29 aprilie 1648 se spune ea Danciu capitan (Pi-rlianu) a fost capuchehaie la Constantinopol (Acad. R. S. Romania,CCLXXXI/16).

183 Vezi mai jos p. 287 si urm.184 Gh. Ghibanescu, Surete, V, p. 151 si 162-163.

www.dacoromanica.ro

252 ORGANJZAREA CURTENILOR i SLUJITORILOR

erau principalii benefician i de danii de ocine. Astfel, intr-un do-cument din 28 iunie 1646, se spune cä Radu Mihnea a impärtittoate satele lui Bärcan stolnic (pe care Il ucisese pentru hiclenie)pe la cäpitani" 185.

In vremea domniei lui Matei Basarab, acest mijloc de räs--platire a cäpitanilor pentru slujbä a luat o amploare deosebitä.In documentele din aceastä vreme sint amintite numeroase daniide sate si pärti de sate acute de domn dpitanilor säi pentruslujbä dreaptä i credincioasà. Astfel, la 19 ianuarie 1633, dom-nul däruieste lui Iancu cäpitanul din Gherghita satul Micsunesti,arätind cä numitul dpitan s-a ridicat Cu rivnä bunä, necrutindintru nimic värsarea sIngelui sàu pentru domnia mea" 186 (Dom-nul se referä la lupta de la Plumbuita). La 1 iulie 1651, se spunecä domnul däruise lui Radu cäpitan ocina Dudesti-Buzäu pentrudireapti si credincioasä slujbä ce au slujit domniei mete si täriiin tot locul, pre unde au fostu porunca domniei mele" 187, iar la15 octombrie 1653 Sima cäpitanul fusese räsplkit de domn cuocina Curteni pentru slujbä clreaptä i credincioasä, cu värsarede singe in lupta ou cazadi la Finta" 188, Danille erau acute atitpentru slujbä In timp de pace, cit i pentru vitejie deosebitä pecimpul de lupa.

Intre cäpitanii risplätiti astfel se gäseau atit comandanti deslujitori (dorobanti i cälärasi), dt i de rosii sau chiar merce-nari (leventi, seimeni etc.), care primeau i leafä.

In muneroase cazuri, daniile de ocine acute de domnie eraurevocabile, cäpitanii hränindu-se" din pämintul primit ca

185 Arh. St. Buc., ms. 1233, f. 439-446. Vezi si doc. din 11 ianuariesi 23 aprilie 1623 (Doc. prin. ist. Ronz., B, veac. XVII, vol. V, p. 213, 254).Vezi si doc. din : 10 august 1636, 20 </ian.) 1641, 26 mai 1650, 4 si 30 iunie1654 etc. (Acad. R. S. Romania. DLVIII/8, Arh. St. Buc., m-rea Caldärusani,XVIII/1, Bibl. Central de stat, CXVII/3, Acad. R. S. Romania, CCXCIX/51si XCVI/34). Vezi, de asemenea, doc. din 16 si 28 iulie 1654, de la Constan-tin $erban si 31 iulie si 3 decembrie 1658, de la Mihai Radu (Arh. St. Buc.,ms. 256, f. 698 si m-rea Bradu, XVIII/26, Acad. R. S. Romania CCCX/43).Pentru Moldova, vezi doc. din 30 noiembrie 1654 (Acad. R. S. Romania,CCCLIX/16).

186 Acad. R. S. Romania, DCCXXXV/48.187 Arh. St. Buc., m-rea Nucet, XII/1.1" Muzeul de istorie Buc., nr. 26 861.

www.dacoromanica.ro

253 COMANDANTIJ CURTENILOR SI SLUJITORILOR

numai atit timp cit ocina era pe mina lor". De pildä, la 10 au-gust 1636, domnul scoate de sub stipinirea Jul Gheorghe cipitan

iuzbap de la Ruii de Vede satul Putineiul, fost al luiNicula vistier, pe care domnul li-1 diruise cu ani in urmi, §itrece in proprietatea lui Stroe Leurdeanu logafit, fati de careNicula avea o datarie. Damnul le di voie celar doi comandantisi-§i ja vinul i venitul" satului din acel an i le promite cinoul proprietar le va dirui drept compensatie cite oplaKi bunk', cum au luat §i alti hotnogi (care renuntaserä, deasemenea, la folosirea unor proprietiti, precizind v-azt fostdestul ea' v-ati hrdnit pre dinsul" 189.

De aided, in unele docUmente in care se vorbe§te de aseme-nea diruiri de sate comandantilor de slujitori, se §i spune cá eisi se hrineasci" din aceste sate pinä va fi satul... pe mina"ior 190, previzindu-ise deci posibilitatea ca mila" domneasci, fä-,cuti pentru slujbi, si fie revocati cind domnul considera cipaate da proprieatii o ala utilizare, de obicei diruind-o unuiboier sau unei minästiri.

180 Acad. R. S. Romania, DLVIII/8. Un caz asemanator este relatat deo scrisoare din 16 iunie 1633, adresata de Matei Basarab lui Ursu capi-tanul de Buzau, prin care-i cere s lase in pace viile si morile lui DumitruDudescu vistierul de la Scurtesti, cu care domnul .,miluise mai inainte ;acum aceste vii si mori sint redate fostului proprietar, care trebuia sa res-tituie insa cheltuielile facute de Ursu capitan la construirea unui zagaz demoara. In plus, domnul ii promite acestuia, in schimbul renuntarii la dreptulde folosinti, 5 coi de postav grana (Acad. R. S, Romania, XLII/12) ; la20 ianuarie 1641, domnul inareste m-rii Caldarusani satul Micsunesti-llfov,pe care-1 daruise lui Iancu capitanul la 15 ianuarie 1633 ; ca sa nu raminain paguba, capitanul primeste de la dome 200 de ughi. (Arh. St. Buc., m-reaCildärusani, LXVIII/1.) Vezi si doc. din 20 iulie 1626, prin care domnulintareste lui Trufanda mare vistier satul Dedulesti, care fusese dat deRadu $erban lui Gheorghe cipitan de clorobanti ; acestuia din urmä, canu ramini in desert", domnul ii daruieste 10 000 de aspri (N. lorga,Studii doc., V, p. 479-481).

Pentru Moldova, vezi doc. din 28 februarie 1661, din care rezulta caGheorghe $tefan voievod däcluse satul Valea Seaca-Baciu lui Voicehovschicipitanul de lefegii ; satul fiindu-i dat (sau redat) apoi lui Iordache Can-tacuzino, acesta daruise capitanului pentru zaslujenia lui 400 de taleni(Arh. St. Buc., m-rea Bogdana, VII/2, nr. 2 si 3).

190 Arh. St. Buc., ms. 1233, f. 439-446.

www.dacoromanica.ro

254 ORGANIZAREA CURTENILOR I SLWITORILOR

Faptnl cá acesti comandanti de slujitori nu aveau totdeaunadrept de proprietate asupra ocinelor aruite de domn rezultä.din imprejunarea c., atunci chid un asemenea sat voia sä se räs-cumpere, el trebuia sá ceaeä i consimtämintul domnului, adevä-ratul proprietar al satului, care lua, de altfel, suma cea mai maredin rä.scumpärare. De pila, la 6 iulie 1633, cind satul Polovine-Romanati se räscumpàrà de la Radu iuzbasa din Tirgsor, dorrinulja 110 galbeni, iar Radu iuzbasa numai 40191.

La veniturile de care am vorbit mai sus se adäugau apoiscutirile fiscale de care se bucurau comandantii de curteni i slu-jitori. In vremea domniei lui Constantin Brincoveanu, de pila,.ei erau scutiti de dijmä i oierit 192.

Veniturile pe care le obtineau ei.pitanii din slujbe, aaugatela cele realizate de pe proprietätile lor, fac ca numerosi asemeneacomandanti sä dispuná de averi insemnate, pe care si le märeauprin numeroase cumpäräsi de ocine, uneori chiar de la subalterniilor. Dintre acesti apitani-proprietari, mentionäm indeosebi peArsenie cäpitan de pàhärnicei, ctitorul minästirii Rinckiov, care,In diata sa din 10 octombrie 1652, aratä. cä avea : ocine in 14sate, cu ruimâni i igani, case la Tirgoviste, vii la Izvorani, 40 decai, 34 boj, 14 vaci, 270 oi, 100 porci, 14 bivoli, 310 stupi, 380galbeni si 2025 taleri193. Asa se explic6 faptul di unii dintre-acesti cäpitani pot da sume mari de bani cu imprumut 194.

Despre unif orma cápitanilor nu dispunem deck de putinedate. In vremea domniei lui Constantin Serban, uniforma lor eraconfectionatà din atlas, cu coftirie si fring-hii" (sireturi) 195.

191 Idem, m-rea Brincoveni, XIII!.133 Condica vistieriei, p. 636 si Arzatefter, in Sludii fi mat. de istorie

medie, V, p. 384, 385.193 Arh. St. Buc., m-trea Rinaciov, Vezi si diata lui Ivan Lizà-

reanu c'ápitan, din 1 februarie 1686 (idem, m-rea Cotroceni, XXXIII/56).194 Vezi doc. din 11 mai 1648 si 26 iulie 1670, In care este vorba de

Imprumuturi de 140 si 360 de ughi acute de Lepädat si Tudor, ambii cä-pitani de dorobanti (Arh. St. Buc., m-rea Zatatri, VII13 i m-rea Sf-Ioan-Buc., II/31).

195 Istoria 7árii Romiinesti, ed. cit., p. 119.

www.dacoromanica.ro

255 COMANDANTLI CURTENILOR 5I SLUJITORILOR

6. Mari capitani de tinuturi

La sfirsitul secolului al XVII-lea sau la inceputul celui ur-mator, o data cu reducerea efectivelor aflate in subordinea capi-tanilor din Moldova, acestia, ajungind comandanti de steaguri,au fost inlocuiti la comanda efectivelor din tinuturi de catremarii capitani de tinut, ai caror subalterni au devenit. Trebuiesa subliniem faptul ca" intre capitanii de curteni de tinut i mariicapitani de tinut nu exista numai o diferenta de titlu ; pe andprimii comanclau pe cuirtenii din tinut, marii capitani comandauslujitorii din tinutul respectiv.

Ultimii capitani de curte-ni de tinut sint amintiti in docu-mente la sfirsitul secolului al XVII-lea 196, iar marii capitanide tinuturi sint porneniti la sfirsitul acelui secol si la inceputulcelui urmator 197. Ei Ant cei 19 capitani de tinut de care vorbesteDimitrie Cantemir, care indeplineau in vremea sa diverse alri-butii administrative : cei de la margine pazeau hotarele, lar cei

196 Apostol Räciu, capitan de curteni din Vaslui, la 28 noiembrie1695 (G. Ghibänescu, Ispisoace, V/1, p. 14) ; Smilache, cäpitan de curtenidin Putna, la 22 februarie 1698 (idem, Surete, IX, p. 186) ; Pascal, cäpitaifde curteni din Birlad, inainte de 3 septembrie 1700 (Arh. St. Buc., m-reaSoveja, VI/4).

197 Grigore mare cäpitan i pircälab de Neamt, la 4 septembrie 1693(N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 404)

Cirstea mare cäpitan, staroste de Putna, la 17 iulie 1702 (Acad.R. S. România, CIII/172 si N. Iorga, op. cit., V, p. 98-99)

Alex. Firce fost mare cäpitan de Tecuoi, la 6 decembrie 1706 (Arh.St. Buc., ms. 574, f. 11-12) ;

D. Calmutchi mare apitan de Cernäuti, la 28 iulie 1714 (N. Iorga,Doc. Callimachi, II, P. 173)

Serban mare apitan de Covurlui, la 1 februarie 1715 (Arh. St-Buc., m-rea Neamt, XXVII/11)

La 18 aprilie 1727 este amintit marele cäpitan de Soroca (G. Ghi-bänescu, Surete, XI, p. 61)

Lorint mare cäpitan de Chigheci si de Codru, la 6 august 1728.(Aril. St. Buc., ep. Hui, XIX/10 bis.)

C. Sälion mare cIpitan de Dorohoi, la 27 iunie 1731 (idem, m,reaCosula, VII/10)

Lupu Porutchi mare cäpitan de Iasi, la 21 martie 1740 (idem,m-rea Doljesti, XXII b/6) etc.

www.dacoromanica.ro


din interiorul färii erau trimisi oriunde statul feudal avea nevoiede serviciile lor 198.

In tinuturile date lor in grijá ei indeplineau atributii foartelargi. Un cronicar moldovean din secolul al XVIII-lea ne infor-meaz5, cá Grigore al II-lea Ghica, flcind pe Iordache stolniculchitan de Codru, i-a dat tinutul Ficiului ,tot in seama lui" 199.Din alte documente rezultá cà ei aveau i atributii judeato-reti 200 i cà aduceau la indeplinire diverse hofäriri ale domnu-iui 201, asa cum fácuserà mai inainte marii väkafi.

Mari chitani de tinut erau numiti de domn printr-o po-unc5. specialà. La 24 august 1708, Mihai Racovit5. scria »la

loti chitanii i hotnogii si la chihài si la stegari i la toti sluji-torii din tinutul Tecuci", anuntindu-i cá le-a pus mare chitanpe Stamate Gheuca 2", iar la 28 iulie 1714 Nicolae Mavrocor-dat numeste mare chitan de Cernàuti pe D. Calmutchi, po-tuncind la toti chitanii si cálàrasii de pe la steaguri de laacel tinut" asculte 203 aceste porunci rezuleä cà mariichitani de tinut aveau in subordine toate steagurile din tinutulespectiv, comandate de chitanii lor 204

1" D. Canternir, Descriptio Moldaviae, p. 89. Cf. si relatia lui Weis-mantel (Rev. ist.", 1930, p. 21-22).

199 M. Koaniceanu, Cronici, 111, P. 160.200 Vezi porunca din 9 septembrie 1775, prin care Grigore al 111-lea

.Ghica numeste pe Proca Roman ca mare cäpitan de Dorohoi, urmind .66odihneascä" pe locuitori. Acestia trebuiau sä.-1 asculte, altfel cäpitanul pu-tind s'a' le faca certare". Cei nemultumiti cu judecata sa puteau apela ladivan (G. Ghibänescu, Surete, XI, p. 63).

201 Vezi porunca din 1743 adresatä marelui cápitan de Sorocaschimbe vornicelul din Virtejani- (N. Iorga, Anciens documents du droit,II, P. 49) sau pe cea din 16 iunie 1712, adresatä marelui cäpitan de HotinN. Iorga, Studii si doc., V, p. 228).

202 Arhiva románeascä", I, p. 56.203 N. Iorga, Doc. Callimachi, II, p. 173. Vezi i porunca din 30

martie 1748, citre cäpitanii si slujitorii din Fälciu pentru numire de marecäpitan la Codru-Chigheci (G. Ghibänescu, Surete, VII, p. 206) ; veziibidem, XI, p. 63.

204 Cf. si Pronica lui Axinte Uricarul, care arat5 c5, la 1715, existauIn tinutul Hotin si cäpitan mare i cäpitani mici" (M. Kogälniceanu, Cro-nici, II, p. 170).

www.dacoromanica.ro


Dupa numirea ispravnicilor de tinut, marii cäpitani au de-venit subalternii acestora ; ei au rämas comandantii slujitorilordin tinutul respectiv, dar li s-au micsorat atributiile.

In Tara Romäneascä nu pare sä. fi existat in secolul alXVII-lea mari apitani de tinut, ca in Moldova 2°5. Aici purtautitlul de mari cäpitani daar cei doi cäpitani de margine (de laFocsani i Cerneti) i comandantii unor corpuri de slujitorimercenari (darobanti, cärärasi, lefegii, cazaci si seimeni), decare am amintit mai sus.

7. Mari cäpitani de margine

In a doua jumätate a secolului al XVII-lea, in Tara Roma-neascä sint amintite indocumente douä mari cäpitänii de mar-gine, la Focsani si la Cerneti, despre care Mihai Cantacuzinoafirma cä sint cele mai mari cápitänii ale tärii 206.

Marea chitänie de la marginea dinspre Moldova a TäriiRomânesti a fost infiintatä. de Matei Basarab, in legäturi, färä

205 Si in Tara Romineasci, in unele documente din secolul al XVII-leasint amintiti mani eápitani : Cazacul, la 28 noiembrie 1641 (Acad. R. S.România, CCXI/28), Arsenie Soimul, la 24 iunie 1643 (idem, CV1249),Tudor, la 26 octombrie 1648 (idem, CCCXJ33) si 1 mai 1664 (Arh. St. Buc.,m-rea Sf. Ioan-Focsani, IV/3). Acestia nu sint îns mari cäpitani de judet,ca in Moldova, ci fie cäpitani de margine, fie comandanti de grupuri deslujitori sau mercenari.

De altfel, in Tara Româneascä sint cazuri in care acela.si cäpitanapare cind cu titlul de mare cäpitan, cind cu acela de cäpitan simplu, cumera in realitate. De pildä, Iane cäpitan din Buzäu apare cu acest titlu la4 iulie 1640 (idem, m-rea Bradu, 111/12), ca mare cäpitan la 12 august1657 (Acad. R. S. România, ms. 2592, f. 105) 4i din nou c5.pitan la 11

august 1662 (Bibl. Centran. de Stat, XCIII/6) ; Vlaicu din Cornet este nu-mit cäpitan la 15 iunie 1667 (Arh. St. Buc., m-rea Brincoveni, VIII/13),mare cäpitan in acelasi an (idem, m-rea Dintr-un lemn, X1/6) si din noueápitan la 13 august 1668 (idem, ms. 443, f. 128 v.).

2°6 Ed. Tunusli, p. 32.

www.dacoromanica.ro

258 ORGANIZAREA CURTENILOR g SLUJITORILOR.

indoia15., cu luptele sale cu domnul contemporan al Moldoveisi cu neoesitatea de a asigura paza hotarului amenintat. PrimuIcäpitan de margine de la Focsani, Roman, (care nu este numitinc . mare càpitan) apare in documente la 25 iunie 1651 207.

Cit priveste marea càpitänie de la Cerneti, aceasta estementionat5, in documente mai tirziu, in vremea domniei luiConstantin Brincoveanu, fiind infiintatá foarte probabil intimpul luptelor purtate de turci impotriva Imperiului austriac,In ultimele dou6 decenii ale secolului al XVII-lea 208, and

207 Arlo. St. Buc., ep. Buzau, LVII/7. Dupä el Ant amintiti :Neagoe, la 5 septembrie 1654 (idem, ms. 573, f. 328 v.)Dumitrascu, la 16 ianuarle 1666 (idem, Mitr. Tirli Rom., CL 5) ;Alexandru, In anii 1672-1673 (Acad. R. S. Romänia, XCVI/56)Mitrea, la 4 iulie 1676 (Bibl. Centralä de Stat, D. 101, p. IX/1)C. Filipescu, la 26 ianuarie 1681 (Arh. St. Buc., Dep. Filitis, I 14) ;Mänäilä, la 20 octombrie 1686 (Acad. R. S. Romania, VIII 233)Mihalcea Gindescu, Ift aprilie-mai 1691 (Arh. St. Buc., ep. Buzäu,

XLVIII/67 si XXII/22) ;Costin, la 22 august 1691 (idern, m-rea Dälhäuti, 1/4)Ianache Väcärescu In 1694-1695 (idem, Mitr. Tärii Rom.,

CCCXIV/5) ;Pätru Obedeanu, Intre 8 aprilie 1692 si 10 martie 1697 (idem, ep.

Buzäu, XXVII/53) ;Costin, la 15 iunie 1699 (Muzeul de istorie Buc., nr. 1595 D)Radu Dudescu, din 8 mai 1702 (Arh. St. Buc., m-rea Banu, IV/15)

Ora la 1705 (R. Greceanu, op. cit., p. 145) (Acesta ajunge apoi mare logofit)Done, la 9 martie 1705 (Acad. R. S. Rominia, CXXVII/3)Gheorghe Bkjescu, la 1711 (R. Greceanu, op. cit., p. 211) etc.

208 Primul cäpitan de Cerneti, Tänase, este amintit la 5 mai 1681 (Arh.St. I3uc., m-rea Tismana, LXXXVII/23), iar primul mare cäpitan de marginedin aceastä regiune, N.ecula Glogoveanu, la 1690 (R. Greceanu, op. cit.,p. 45). Dupà acesta grit amintiti :

Istodar sau Hristodor, la 26 noiembrie 1694 (Arh. St. Buc., Mitr.Tarii Rom., CCXCV/16) si 1695 (R. Greceanu, op. cit., p. 67)

Vasile, la 29 august 1697 (idem, m-rea Tismana, XI/21)Papa Otetelesanu, la 22 octombrie 1699 (ibidem, XCIII/64) :Matei Fälcoianu, la 20 septembrie 1702 (ibidem, XCIII/67)Chircä Rudeanu, /a 9 octombrie 1712 (Arlo. St. Buc., ms. 714, f. 965)Matei Cantacuzino, la 20 iunie 1714 (Doc, priv, rel. agrare,

p. 270) etc.

www.dacoromanica.ro


domnul merge el insusi de multe ori in aceasta parte ata.'rii.Inainte de infiintarea chitaniei de margine de la Cerneti, aexistat in aceeasi regiune, la Strehaia, o capitanie de dorobanti,amintita in documente inca de la _sfirsitul secolului al XVI-lea.

Mari chitani de margine de la Focsani si Cerneti aveauIn subordine pe toti slujitorii si curtenii din regiunea respectiva,unde efectivele acestora erau foarte numeroase 299. Cronicarul mol-dovean ne spune ca, atunci cind Nicolae Mavrocordat s-a mutatdin Moldova in Tara Româneasca, la 1716, acesta a fost primitla hotar de Vintila mare chitan de margine cu toata slujito-rimea si cu steagurile cite sint pe margine" 210

Atributia principala a rnarilor chitani de margine era pazahotarelor tarii in regiunea ce le fusese incredintata. Vorbinddespre marele chitan de la Cerneti, cronicarul Radu Greceanuspune ca acesta era acolo de paza marginii" 211.

In dará de aceasta, marii capitani de margine indeplineauIn regiunea respectiva rolul unor autoritati locale superioare,asemanatoare aceleia a ispravnicului de la Craiova, in care cali-tate judeoau numeroase procese, dind jurátori si numind ho-tarnici 212 si cercetind diverseyricini, din porunca domneasca 213.

202 In regiunea Buzau-Focsani sint amintiti in ultimul deceniu al seco-lului al XVII-lea cel putin 18 capitani, care apar cite 8-9 intr-un docu-ment (doc. din : 15 marbie 1694, 14 aprilie 1694, 4 tulie 1697, 3 noiembrie1697, 3 noriembrie 1699 si 30 iunie 1700; Arh. St. Buc., ep. Buzan, XLVIII/77si 11/8, Acad. R. S. Romania, CXCVI/143 ; Arh. St. Buc., Mitr. Tata Rom.,[XXXVIII/34 si ep. Buzan, XLVIII/134).

210 M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 172. Vezi si Cronica Ghiculefti-lor, p. 193.

211 Greceanu, Mata lui C. Brincoveanu, p. 45.212 Vezi doc. din : 4 tulie 1676, 26 noiembrie 1694, 4 aprilie si 27

august 1696, 1704, etc. (Bibl. Centrara' de Stat, D. 101, p. IX11, Arh. St.Buc., Mitr. Viril Rom., CCXCX/16, m-rea Rm. Sarat, VIII/13, ep. Buzau,LIV/21, Arh. St. Craiova, CCV/4 etc.)

213 Vezi doc. din 1694-1695, 25 aprilie 1696 (Arh. St. Buc., Mitr.Tarii Rom., CCCXIV/5, ep. Buzan, LIV/20) etc.

www.dacoromanica.ro

260 ORGANIZAREA CURTENILOR $1 SLUJITORILOR

Ei eliberau c5.rti de judecafá ca §i marii dregäitori 214 aveauchiar o cancelarie organizatà 215 In plus, ei asigurau ordinea"In regiunea incredintatà, prindeau pe riuflc5.tori 216 §i indepli-neau diverse atributii legate de stringerea d'irilor 217

8. luzba,sii

Incepind din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, cindapar in documente §i cApitanii, ajutorii acestora 218 au fost numitiiuzbaA adiei sut*, dupá moda turceasc5." 218. T ermenii desutab iuzba4 ,Fi hotnog sint sinonimi 220, indicind, in limbi di-ferite, pe comandantii unei sute de curteni sau slujitori.

In Lexiconul lui Mardarie de la Cozia, alckuit la 1649,iuzbap=carele este mai mare peste o sut5." 221 Dupá cum am

214 Vezi cärtile de judecatä date la : 1691-1692, 8 aprilie 1692, 15iunie 1699 etc. (Arh. St. Buc., ms. 218, f. 60 v.-61, Muzeul de istorie Buc.,nr. 1595 D, Arh. St. Buc., ep. Buzäu, XXVII/53)

212 Un doc. eliberat de Hristodor mare dpitan de Cerneti este scrisde Pirvu logeät de la maTele cipitan" (Arh. St. Buc., m-rea Tismana,XCIII/39).

216 Vezi doc. din 5 mai 1681, in care se aratä cä Tänase cäpitanul dinCerneti a trimis oamenii" lui sä dea strinsoare" satului Topolnita casà" princiä impreunä niste hoti, pe care i-au dat pe mina" cäpitanului(Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVH/23).

217 La 9 martie 1705, Done mare cäpitan de margine dà carte m-riiMärgineni sä string6 oameni sträini scutiti de cläni, promitind ci de dtrenoi vor avea cäutare de toate päsurile si greul lor ce ar avea" (Acad. R. S.România, CXXVII/3).

218 Cf. si Paul de Alep, dupä afiirmatia cäruia cäpitaniti comandaucompanii, iar iuzbasii plutoane (Caliitoriile patriarhului Macarie, p. 114).

219 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 390 (Poema polonä).Cuvintul iuzbasä, de origine turceascä, inseamnä comandant de sutä (de laluz sutä si ba$e comandant (cf. L. Säineanu, Influenpu oriented, sub voce).

220 Cf. I. C. Filitti, Vechea organizare administrativa, p. 21, Pro prie-tarii sohdui, p. 18 ; Organizarea fiscalli, p. 32-33 si Citeva cuvinte, p. 17.

221 Ed. Gr. Cretu, p. 91.

www.dacoromanica.ro

261 COMANDANTLI CURTENILOR X SLUJITORILOR

argtat, in documentele noastre interne se foloseste uneori ter-menul de sutg" pentru efectivul condus de iuzbasg saucenturion.

Desi comandantilor de sufä" li se spune de cele maimulte ori iuzbasi datoritg influentei turcesti exercitate asupratgrilor noastre in vremea domin,atiei otomane in unele iz-voare narative din secolul al XVII-lea sau de la inceputul ce-lui urmgtor, serse In limba latinà, acestia sint numiti cen-turiones 222.

In nici unul din documentele interne scrise in limba ro-mang sau slavonà iuzbasii nu Ant numiti insg sutasi. Este ade-vgrat cà in clocumentele Pia Rominesti de la sfirsitul seco-lului al XVII-lea incepind din timpul domniei lui SerbanCantacuzino intilnim numerosi sutasi, despre care I. C. Fi-litti credea cg sint sefi de cete slujitoresti" 223. In realitate,acesti sutasi stint o categorie fiscalg, care in schimbul scutiriide toate dgrile plgteau vistieriei o sumg globalg de 100 deughi. Cg este asa ne-o dovedesc numeroase documente. La 10ianuarie 1693, Constantin Brincoveanu hotgrgste ca suta.sii dinBuzgu sg dea suta deplin intr-un an" 224; la 17 iunie 1690, unlocuitor din Mgrgcineni, cu nepotii sgi, îi vind. ocina ,de ne-amplgtit capettle di sutä." 225, lar intr-un alt document, din anul1693, se ara.tg cg fiii lui Stan copilul de casg erau la slujbg lasutasi, cu suma lor de bir ughi 100" 220

In vremea domniei lui Constantin Brincoveanu, sutasii apartotdeauna separat de iuzbasi si cgpitani sau de cgpeteniile deslujitori" semnul cel mai evident cg erau categorii dife-

222 Vezi Codex Bandinus, ed. V. A. Urechia, p. 140, relatia istorica amisionarului catolic din vremea lui $erban Cantacuzino, in Mag. istoric, V,p. 67 si D. Cantemir, DescriPtio Moldaviae, p. 89.

223 I. C. Filitti, Organizaren fiscalii, p. 32.224 Acad. R. S. Romania, XCVI/73.222 Ibidem, CXLVII/133.226 N. Iorga, Studii fi doc., X, p. 427.

www.dacoromanica.ro

262 ORGANaAREA CURTENILOR. i SLUJITORILOR

rite 227. Printre sutasi se gäseau insä si comandanti de slujitoriCu O situatie materialä mai bunk'. Astfel, la 1699, este amintitNicula Glogoveanu cäpitan suta§ul 228; la 21 octombrie 1693,Saya iuzbasa sutasul 229; la 12 aprilie 1689, Stoica vätai suta-sul 230, iar la 11 aprilie 1692, Stroe slujitor sutasul 231. Nici unuldin cei amintiti mai sus nu era cnumit suta§ pentru cä ar fi co-mandat o sutä de slujitori, ci pentru faptul cä plätea singursau impreunä cu o cruce sutä de ughi anual vistieriei.

Revenind la iuzbasi, primii comandanti purtind acest titluAnt intilniti in documenitele Tärii Romänesti la sfirsitul seco-lului al XVI-lea, o datä cu aparitia termenului de cäpitan. La6 februarie 1594, este mentionat ea martor Giura iuzbasa dinBucuresti 232, lar la 23 iunie 1596 un alt iuzbasä, Grama, totdin Bucure§ti 233. Dupä nume, este foarte probabil ca acestiprimi iuzbasi amintiti in documente sä fi fost comandanti demercenari, aflati in numär mare in oastea lui Mihai Viteazul.De altfel, insusi domnul, in scrisoarea sa din 26 iunie 1597,prin care cheamä osteni de slujbä" in leafa sa, vorbeste dejuzbasa astenilor" mercenari 234. Apoi tenmenul de origineturceaseä s-a rispindit, ajungind, 'in secolul urmator, sà de-semneze pe toti comandantii de steag, de curteni sau de sluji-tori din Tara Româneascä.

In secolul al XVII-lea, termenul de iuzbasä este foarte desintilnit in izvoare. In dacumentele Tärii Romänesti din aceastävreme am numärat circa 500 de iuzbasi, amintiti in peste 200

227 Anatefter, ed. cit., in Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 373,384, 885, 388.

222 Condica vistieriei, p. 491.222 Arh. St. Buc., ep. Buz5u, LV /15.230 Idem, Mitr. Tärii Rom., XXII/7.237 Idem, ep. Arges,232 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. VI, p. 100.233 Ibidem, p. 225.234 $t. Stefanescu, oP. cit., in Romanoslavica", V; 1962, p. 162.

www.dacoromanica.ro


de localitki, care comandau atift pe curteni 238, Cit §i peslujitori 236

In Moldova, pe aing5. iuzbasi intilniti mult mai rar de-cit in Tara Româneasca 237 - apar mult mai des, avind acelasirang si atributii, v5.tafii (de curteni) i hotnogii (de slujitori).Astfel, la 19 august (c. 1639), alkuri de Cazac apitan de cà'-15.rasi de Orhei, apar Corciovei hotnog din Ialoveni-Läpusna

Toader iuzbasa de c15.rasi din Soroca 238.

235 Nenumarati iuzbasi de rotii figureag in listele intocmite de noipe localitati, la : Sarata-Buzau, Patroaia-Dimbovita, Lipia-Arges, Putintei-Buzau, Hintesti, Bobaita etc.

Numerosi alti iuzbasi de : comiti, la Buzau (20 septembrie 1642), Rm.Sarat (16 februarie 1647) etc. ; spätärei, la Ploiesti (28 august 1653) ; Stoi-cesti-Ilfov (20 august 1664), Piscu-Ilfov (26 martie 1655) ; post elnicei injud. Teleorman (13 iulie 1656) ; pähdrnicei, la Buzau-Rm. Sarat (1655)portan, la Popesti-Dimbovita (15 aprilie 1675) ; vistiernicei la Horezi-Ialo-mita (5 august 1648) si Bucuresti-Dolj (4 aprilie 1668) etc.

"° Numerosi iuzbasi de dorobanti se Intilnesc la : Bucuresti (31 dune1658, 1 ianuaa-ie 1683), Tirgoviste <1653-1654), Säracinesti, <1672-1674).Mai numerosi grit mnc iuzbasii de caldrati, la : Buzau (4 februarie 1642,4 mai 1650, etc.), Bucuresti (1 august 1669), Comani-Dolj (18 iunie 1677),$chiopeni (18 noiembrie 1678), Scutari (17 noiembrie 1678) etc.

237 Primul iuzbasä este intilnit In documentele moldovene la data de25 iunie 1472 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 390). Cum do-cumentul a ramas in traducere romaneasca si cum in nici un atlt documentdin aceastä vreme sau din secolul urmator nu intilnim iuzbaj in Moldova

curtenii fiind comandanti de vatafi, iar slujitorii, de hotnogi consi-deram cà introducerea termenului de iuzbasa in documentul citat (caa celui de vitaf intr-un doc. contemparan) este opera traducatorului saufalsificatorului documentului, deoarece acest termen nu se folosea bid intr-ovreme in care influenta turceasca nici nu avusese cind sä pätrunda la noi.Cf. In acest sens i Anuarul Inst. de istorie i arheologie", L 1964,p. 97, unde acest document este considerat model de falsificare".

238 A. Saya, Doc. Orhei, p. 77-78 ; un aat iuzbasa de calärasi seintilneste la 12 iunie <c. 1655) (T. Bilan, Doc. bucovinene, II, p. 151).Daca in cazarile citate mai sus se arati cä tiuzbasii comandau slujitori, inmulte alte documente moldovene din primele decenii ale secolului alXVII-tlea care amintesc de iuzbasi nu se precizeazà ce anume grupuricomandau acestia ; vezi doc. din 8 noiembrie 1630 (Arh. St. Buc., m-ireaBisericani, XV/6) ; <1632 dupi 30 martie) (Acad. R. S. Romania, CXVI/140)7 octombrie 1636 (Arh. St. Buc., m-rea Bisericani, XV/16) ; 19 iulie 1648(Arh. St. Iasi CLXXXVI/12) ; 22 aprilie 1662 (Arh. St. Buc., ep. Hui,XII/15 etc.).

www.dacoromanica.ro


Iuzbasa comanda un steag de slujitoFi sau de curteni, al-cätuit cum am väzut mai sus doar in mad teoretic din100 de oameni, avind in realitate circa 50-80 de subalterni 239.In documentele Tärii Românesti din secolul al XVII-leanim numeroase steaguri de rosii 240, de dregätori märunti 241,sau de slujitori 242, comandate de iuzbasi.

La rindul säu, fiecare iuzbasä era ajutat la comanda stea-gului de cite un ceaus si un stegar, subalternii s'äi. In docu-mentele citate si mai sus, din (1655), coi sase iuzbasi de pä-härnicei au fiecare cite un ceaus si un stegar 233, iar aläturi decei patru iuzbasi de cälärasi din Buzäu apar cinci ceausipatru stegari 244. La 26 mai 1646, este amintit Dumitru stegarde la Mäinea iuzbasa" 245. la 4 martie 1673 Toia iuzbasadimpreunsi. cu ceausul mieu" 2467 iar la 7 noiembrie 1677,aläturi de Manea iuzbasa de rosii, apar ceausul si stegarul ,cutotii rosii impreunä de la steagul lui" 247

Ceausii i stegarii sedeau in aceeasi localitate cu iuzbasiinumai in cazul in care efectivele de .curteni sau slujitori dinacea localitate erau mai mari. De obicei, acesti subalterni aiiuzbasei se gäseau ráspinditi in diverse localitäti din tall unde

239 Despre steag si efectivele sale vezi mai sus p. 220-221.240 Steagul de rolii al lui Stanaiu iuzbasa, mentionat la 22 ianuarie

1675 (Acad. R. S. Romania, CCXXXIV/34) sau rosii de la steagul luiManea iuzbasa, la 7 noiembrie 1677 (Arh. St. Buc., ep. Buzau, XXX 37).

241 Steagul de vistiernicei ai lui Dräghici iuzbasa din Hurezi-Ialomita,amintit la 5 august 1648 (Arrh. St. Buc., ep. Buzau, VIII/2) sau steagul despätärei comandat de lancu iuzbasa din Boziani la 11 aprilie 1683 (idem,m-rea Cotroceni, XVII/6).

242 La 28 februarie 1649, slut amintite steagurile de slujitori ale luiComan iuzbasa si Patrasco iuzbasa (Arh. St. Buc., ms. 256, f. 340) ; la 23septembrie 1656, steagul de cdliirafi ai lui Nica iuzbasa (G. Ghibanescu,Surete, VI, p. 220) ; la 21 iunie 1667, steagul de dorobanti al lui Ioniuzbasa (Arh. St. Buc., m-rea Radu voda, XLVI/13).

243 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 40-42.244 Ibidem, p. 37-39.245 Arh. St. Buc., Deis. Cantacuzino, nr. 16.246 Acad. R. S. Romania, LXXXVIII/62.247 Arh. St. Buc., ep. Buzau, XXXI/37. Vezi si doc. din 16 mai )674,

8 aprilie 1679 si 30 mai 1693 (copie Inst. de Istorie, Arh. St. Buc., ms. 172,f. 26 v. si Mitr. Tarii Rom., XXXIV/12).

www.dacoromanica.ro

265 COMANDANTII CURTENILOR T SLUJITORILOR

nu existau i iuzbasi (dar apropiate de acelea unde stäteau co-mandantii de steaguri), de pildä, la Alimänesti, Bäleni, Baso-teni, Beliti, Blestematele, Buzäu, Bänesti, Brincoveni etc. 248.

Cu privire la originea socialà a iuzbasilor, mentionämei erau, in general, ca i ceausii i stegarii, de origine modestä.In documente nu am intilnit decit putini iuzbasi fii sau rudede boieri In schimb, sînt amintiti foarte multi iuzbasi fu derosii 250, de dpitani 251 sau de comandanti märunti 252 etc., pelingä numerosi altii despre a cäror origine documentele nu nespun nimic.

In vremea domniei lui Matei Basarab, iuzbasii primeaupentru slujbele ce aceau statului feudal ocine de la domnie 253,uneori chiar cu rumáni 254, in mult mai micà mäsurà decit cä-pitanii insä.

Aceste däruiri de ocine erau motivate uneori de faptul càiuzbasa respectiv s-a ridicat cu bun indemn i cu slujb5.

245 Vezi doc. din 16 mai 1674, in care apar : Tatul iuzbasa din atun,Stan ceausul din Viespesti i Catana stegarul din Teisani cu tot steagul dincare faceau parte (copie Inst. de istorie) si din 11 septembrie 1664, in care,intre cetasii lui Stoica iuzbasa raspincliti in satele Lipia, Cacaleti, Scur-testi, Maracini, Matesti si MinIstirea este si un ceaus din Cernatesti(Arh. St. Buc., ep. Buzau, LIII 8).

245 La 24 februairie 1647, este amintit Mihail iuzbasa de rosii, nepotullui Leca, fost mare spätar (Acad. R. S. Romania, CCXCVI/191).

250 Isac iuzbasa i Micu iuzbasa, fiii lui Barbu rosu (doc. din 28 mai1650, Arh. St. Buc., ep. Buzau, 1/29).

251 Barbu iuzbasa de rosii, fiul lui Barbu Badeanu capitan (doc. din10 iulie 1652, Arh. St. Buc., ep. Buzau, VIII/3) ; Nan iuzbasa, fiul lui Ne-cula capitan din Lämotesti (Muzeul de istorie Buc., nr. 13729) ; Borcea iuz-basa, fiul lui Radu capitan din Buzau (doc. din 1 iulie 1651, Arh. St. Buc.,m-rea Nucet, XII/1), sau Dumitrasco iuzbasa, fiul lui Vlad capitan (doc.din 28 aprilie 1668, intregiri", 1938, p. 212).

252 Lambru iuzbasa, fiul lui Drägoi ceaus (doc. din 18 aprilie 1658,Arh. St. Buc., m-rea-Hurezi, 111/4).

255 Vezi doc. din : 19 iulie 1605, 6 iulie 1633, 13 iunie 1643 etc. (Doc.priv. ist. Rom.. B, veac. XVII, vol. I, p. 182-183, Arh. St. Buc., m-reaBrincoveni, XII/1 i m-rea Golgota, I/1).

254 La 24 februarie 1636, Matei Basarab arata cä nun dat 4i am mi-luit pe niste iuzbasi de cailirasi din targu de in Buzau cu acesti rumanidin Cioceni" (N. larga, Studii si doc., IV, p. CLXVIII, nr. 1).

www.dacoromanica.ro


dreaptä cáltre domnia mea si intru nimic necrutind s.-si versesingele pentru domnia mea' 255.

Trebuie sä mai amintim aci cä printre iuzbasi se gäseaunumerosi oameni stiutori de carte. Din secolul al XVII-lea aurämas numeroase zapise alckuite de asemenea"conandanti decurteni si slujitori 256, mai multe decit cele scrise de äpitani 257sau de ceausi 258. Ei trebuiau a stie a scrie pentru a puteatine evidentele ubalternilor din steagurile ce conduceau, ca sipe acelea ale därilor ce aveau de plätit acestia.

9. Hotnogii

Cuvintul hotnog este de origine maghiarä si inseamnäcomandant 259. El a fost hnprumutat in a doua jumätate a seco-lului al XVI-lea, cind In armata moldoveanà se intlilnesc nu-merosi mercenari unguri 260. A. D. Xenopol nu are deci drep-

255 Doc. din 6 iulie 1633. Teferitor la Radu iuzbasa din Tirgsor (Arh.St Buc., m-rea Brincoveni, XII/1).

258 Vezi doc. din : 28 septembrie 1642, 27 iulie 1646, 22 septembrie1649, 6 mai 1651, 4 februarie 1655, 30 martie 1659, 18 august 1659 etc.(Arh. St. Buc., m-rea Starropoleos, XII/12, Muzeul de istorie Buc., nr. 13729,Arh. St. Buc., ep. Buzau, VII 6, Acad. R. S. Romania, LXXXVIII/46, Arh.St. Buc., ep. Arges, XVI/40 si m-rea Stavropoleos, I/1, Acad. R. S. Ro-m'alija, ms. 260, f. 30).

252 Vezi doc. din 21 iunie 1648, 11 februarie 1661 etc. (Arh. St. Buc.,m-rea Brincoveni, XXII 13 si m-rea Plumbuita, IV 1).

258 Vezi doc. din : 25 ianuarie 1645, 22 ianuarie 1650, 14 martie 1661,11 septembrie 1664 etc. (Acad. R. S. Romania, XLIII/71, Arh. St. Buc.,ep. Buzáu, L/22, ep. Arges, VII 30 si ep. Buzau, LIII/8).

258 Dictionar maghiar-romdn, sub voce. lntr-un doc. in limba maghiaradin 10 iunie 1595, sint amintiti astfel szazos lovaghadnagyak" (hotnogiicomandantii sutasi de cilareti) din armata de mercenwri a lui $tefanRazvan (A. Veress, Documente, IV, p. 237). Despre echivalenta dintre co-mandanti 5i hotnogi vezi si scrisorile in limba maghiara publicate in Hur-muzaki, XV, p. 1248 si 1263, precum si unele documente maghiare dinsec. XVI, la V. Motogna, Relatiunile Moldovei cu Ardealul in veacul alXVI-lea, p. 125, 144, 198 passim.

2" A. Veress, Documente, I, p. 244, IV, p. 18, 237. Vezi si mai susp. 117-118.

www.dacoromanica.ro

267 COMANDANTLI CURTENILOR I SLUJITORILOR

tate cind afirmà cà gradul de hotnog a putut exista in armataromânà din timpurile vechi" 261, deoarece primele mentiuni cu-noscute ale hotnogilor, in calitate de comandanti de slujitori,sint de la sfirsitul secolului al XVI-lea. Inainte de aceasea"darA, termenul de hotnog apare in douä documente, dar nu cuacceptiunea de comandant de slujitori. Astfel, o traducere ro-mâneaseä din secolul al XVIII-lea pe tare nu se poatepune deci prea multà" baz1 a unui document din 21 aprilie1436 aminteste de hotnogul Stanciul piralabul de Hotin" 262.Aci hotnogul este comandantul sau pireálabul ceatii, care incelelalte documente apare doar cu acest din urm5. titlu. Intr-unalt document, din 26 noiembrie 1470 o copie slavg cu multegreseli este amintit pan Ivanco hotnogul 263 In ambele ca-zuri citate, hotnogii apar in documente Ostrate doar in tradu-cere sau copie, introducerea lor fiind ca i in cazul luzbaseidin 1473 si al v5.tafului din 1475 opera traduc5.torului. Apoihotnogii nu mai sint amintiti in documente pinà in a doua ju-m'átate a secolului al XVI-lea, cind apar o datà cu termenulde slujitor.

Gronicarul Grigore Ureche, referindu-se la do-mula lui.$tefan cel Mare, aratà cà acesta a pus hotnogi i eipitani pesteoastea sa, imOrtifi pe steaguri 264. In cronicile contemporanedomniei lui Stefan col Mare nu se spune decit cà domnul a im-p5.rtit steaguri oastei sale 265, ceea ce dovedeste cà cronicarulmoldovean in vremea càruia termenul de hotnog era, largräispindit, ca si cel de apitan 11 foloseste i pentru secolulal XV-lea, extinzind asupra unor vremuri trecute realieáti dintimpul &Au 266.

261 A. D. Xenopol, op. cit., IV, p. 159-160.262 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 123.263 Ibidem, p. 277.264 Gr. Ureche, Letopiseful, ed. cit., p. 91.265 Cronicile slavo-romdne, p. 50 i 63.266 Cf. si N. Iorga, Istoria armatei, I, p. 103, care crede c hotnogii

pu§i de $tefan cel Mare stilt o socotinti a scriitorului din veacul al XVII-lea,cind erau acum i hotnogi, dupa obiceiul unguresc, care nu se intilnest insäcurent in vremea lui Stefan cel Mare".

www.dacoromanica.ro

268 ORGANIZAREA CUR.TENILOR SI SLUJITORILOR

In secolul al XVII-lea, termenul de hotnog a ajuns s5, de-semneze pe comandantii de slujitori care alcátuiau un steag,hotnogul fiind sinonim cu iuzbasa, subalternul cápitanului 267-Aceaseá corespondentsä intre cei doi termeni rezultà in chiplimpede din cele spuse de cronicarul Miron Costin, care afirmi.C, pe vremea sa, hotnogii se numeau, dupá moda turceasckiuzbasi, adid sutasi" 268

0 serie de documente din secolul al XVII-lea confirm'icele spuse de cronicarul moldovean cu privire la echivalentadintre cei doi termeni. Astfel, Stefan Pagul, iuzbas5. la 1655,este numit de urmasii sài hotnog de drárasi de paza margi-nii 269 ; lui Darie, iuzbag la 9 mai 1681 270, i se spune hotnogla 8 iunie 1688 271, iar intr-un document nedatat, de la VasileLupu, se arafá cà domnul a dat steag si a hotnogit" (J-a ficutcomandant de steag sau iuzbasà) pe un anume Ihnatuschi 272La 1 martie 1591 este amintità chiar suta hotnogului" 273, ceeace dovedeste cà acesta comanda acelasi efectiv ca si iuzbasa.

Hotnogii nu sint, deci, dpitani, cum credea N. Iorga 274, cisubalterni ai dpitanilor sau iuzbasi. Cà este asa ne-o dovedesc,de asemenea, numeroase alte documente. De pild5., in iulie 1593,sultanul Murad al 111-lea cere lui Sigismund Báthory sà pe-depseasd pe dpitanii si hotnogii (ii insirà in ordinea impor-tantei) care au fäcut stridciuni in Moldova 275; la 28 ianuarie

287 C f. $ i gen. R. Rosetti, Organizarea, p. 22.268 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panwitescu, p. 390. (Varianta Poe-

mei) Afirmatia lui Miron Costin cu privire la ordinea In care s-au succedatin timp cei doi termeni hotnog apoi iuzbasä. nu este confirmatä dedocumentele moldovene din a doua jumätate a sec. al XVII-lea, in caretuzbasii si hotnogii coexistä, cu preponderenta numerici a hotnogilor.

269 A. Saya, Doc. Ldpufna, p. 68-69.2" G. Ghibänescu, Surete, VII, p. 140, 141.271 Ibidem, p. 142.272 Acad. R. S. România, MCXCV/2.273 Ep. Melchisedec, cronica Romanului, p. 225-226.274 N. Iorga, Anciens documents du droit, p. 47 si Istoria armatei,

I, p. 54.276 A. Veress, Documente, IV, P. 17. In aceeasi ordine cäpitani si

botnogi ii wag Miron Costin pe comandantii slujitorilor din tinuturi(op. cit., p. 370).

www.dacoromanica.ro

269 COMANDANTII CURTENILOR g SLUJITORILOR

1644, Vasile Lupu numeste apitan peste eälä.rasii trimisi luiGheorghe Rálcáczy pe un anume Apostol, druia ii d'a ca aju-toare mai multi hotnogi 276 ; la 28 iunie 1647, apar ca martoridoi hotnogi ai c5.pitanului Stefan din Dumbràvita 277, iar la 30august 1684 este amintit Ion Gherman hotnog ot Virlancàpitan" 278.

Dacà in documentele moldovene apar zeci de asemeneahotnogi (dovadá a tmei mai puternice influente maghiare), inTara Romaneasc6 termenul de hotnog se intilneste foarte rar1-am glsit doar in citeva documente din secolele XVIXVII,din care nu rezulti ce fel de comandanti erau hotnogii 279.

In Tara Româneasc5., atit comandantii sutasi ai slujitorilorcit si aceia ai curtenilor (rosilor) se numeau in secolul al XVII-leaiuzbasi ; in Moldova, ins'ä, doar comandantilor de slujitari li sespunea hotnogi, iar corespondentii lor la comanda curtenilor senumeau vàtafi.

In documentele moldovene am intilnit doar citiva hotnogide curteni, din care unul intr-un document indoielnic pro-

279 A. Veress, op. cit., X, p. 163.277 Arh. St. Bu.c., Mitr. Mold., V1119.278 G. Ghibänescu, Ispisoace, IV/1, p. 81. Uneori se foloseste si in

Moldova termenul de hotnog pentru comandant In general ; de pildä, la1 martie 1591, este amintit Marco Rango hotnogul ot volost Läpusna"(Melchisedec, Cronica Romanului, p. 225-226), iar la 6 septembrie 1665,Tänase hotnog de Fälciu (Arh. St. Iasi, DCXCIII/9).

279 La <1579-1580) este amintit Stoica hotnogul din Dobrun (Doc.priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 416) ; intr-o poruncä din 10 au-gust 1636, referitoare la Gheorghe cäpitan si Gilcä iuzbasa (probabil dealarasi) din Rusii de Vede, ddmnul spune ci le-a dat acestora un satcum a miluit si pe alti hotnogi si boieri (Acad. R. S. România, DLVIII/8).Termenul de hotnogi este folosit aid in sensul de comandanti de slujitoriin general. La 23 septembrie 1649, stilt pomeniti Marin cäpitanul de cälarasidin Ploiesti si alti hotnogi" (comandanti in general, poate de slujitori,avind in vedere faptul cä la Ploiesti existau numerosi cälärasi) (Arh. St.Buc., A.N., LXXX/7) ; la 13 iulie 1653, se dà o poruncä iuzbasilor si hot-nogilor din Buzäu (cele douä notiuni apar aci impreunä, ca avind intelesuridiferite) ; in aceeasi poruncä se spune apoi iuzbasi si capitani, läsind sä seinteleagi cà termenii de hotnog si cäpitan sint sinonimi (Arh. St. Buc.,ms. 173, f. 430). '

www.dacoromanica.ro

270 ORGANIZAREA CURTENILOR SI SLUJITORILOIt

babil fals din 30 iunie 1639 288, jar al doilea intr-o traducereromâneascä. tirzie a unui alt document din 8 iulie 1620 281, Inschimb, sint foarte des pomeniti in documentele originale hotnogiide slujitori.

La sfirsitul secolului al XVI4ea si in primele decenii alecelui unmätor, cind apar in documente numerosi asemenea hot-nogi 282, nu se precizea.zá ce anume steaguri de slujitori saucurteni conduc. Este sigur, insä, c, i in aceastä. vreme,erau tot comandanti de slujitori, deoarece nu poate fi intimplä-tor faptul cä aparitia lor in documente este simultanà cu aceeaa slujitorilor. 1nfiintarea unei noi categorii de slujitori ai dom-niei, de altà origine decit curtenii, facea necesarä i institui-rea altei categorii de comandanti, curtenii continutnd sä fie co-mandati ca si mai inainte de vätafi i mari vätafi.

Incepind din deceniul al treilea al secolului al XVII-lea,nenumärate documente precizeazà ca hotnogii erau comandantide slujitori. Astfel, la 8 ianuarie 1625, este amintit Vasile

hotnog de c5.15.rasi 283; la 16 mai 1640 Ian4 hotnog deeimr,ai 284; la 12 septembrie 1643 se clà o porunci hotnogilorde cälänasi din Putna si Tecuci 285, iar la 3 august 1699 estementionat Cozma cel bätrin fost hotnog de darabani 288; insfirsit, intr-un document din 1730, se aratä a, la inceputul se-colului al XVIII-lea, hotnogii de slujitori din tinutul Orhei aufost inlocuiti prin namestnici 287.

280 hotnog de curteni din tinutul Covuxlui. (Arh. St. Iasi,CCCXXVIII/3).

281 Grigore Hruscin hotnog de curte (L. T. Boga, Doc. basarabene,XV, p. 5). Vezi si Moldavia v epohu feodalizma, I, p. 331-332 si 365.

282 Hotnogii din Ciobtrciu, la 2 .iunie 1592 (Doc. priv. ist. Rom., A,veac. XVI, vol. IV, p. 42) ; un hotnog de tinutul Läpusna la 1592 (A. Saya,Doc. Lapuma, p. 23) ; Päiwasco hotnogul (ante 6 februarie 1608> (G. Ghi-binescu, Ispisoace, II/ 1, p. 42) ; Conclnea fost hotnog, la 2 noiembrie 1615 (Doc.priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. III, p. 228) ; vezi si vol. IV, p. 414,vol. V, p. 175, 181 passim.

283 p. 313.284 R. S. Rominia, CXXXVII/188.285 Idem, LXXII/43.286 Ark St. Buc., ms. 679, f. 8 v.-9."7 A. Saya, Doc. Orhei, p. 199.

www.dacoromanica.ro


Faptul c. hotnogii grit comandantii slujitorilor, nu ai curte-nilor, ne este confirmat si de cronioarul Miron Costin, carearea a la sfirsitul secolului al XVII-lea, fiecare tinut moldo-vean avea ea"pitani i hotnogi, care se aflau sub comanda ma-relui hatman 288. Cum hatmanul era comandantul slujitorilor,rezultà cà hotnogii comandau ei grupuri de slujitori.

Termenul de hotnog desemneazà", deci, in Moldova, pe co-mandantul local de slujitori, pus, la rindul sä.u, sub ordineleunui c5.pitan.

Existenta acestor hotnogi de slujitori nu inseamna, totusi',In toate cazurile, comandantii cà1àrai1or i dorobantilor

erau numiti astfel. Dupa cum in Tara Româneascsá intilnim, pelîngà iuzbasi de dorobanti si v5.tafi de dorobanti, si in Mol-dova existà concomitent cu hotnogii si vatafi de dorobanti 288sau de eaTirasi 290. Atit in Moldova, cit si in Tara Româneaseá,eilrArasii de Tarig-rad se giseau sub comanda unui vàtaf 291.

In documentele moldovene intilnim, de asemenea, si iuz-basi de slujitori, care sint cum am vàzut sinonimi cu.hotnogii.

Termenul de hotnog, comandant de slujitori, a exfstat inMoldova din a doua jumAtate a secolului al XVI-lea pînà insecolul al XVIII-lea 282 De la sfirsitul secolului al XVII-lea,

299 M. Costin, Opere, ed. si loc. cit.289 Doc. din : 18 iullie 1603 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,

vol. I, p. 111) ; 6 mai 1669 (Arh. St. Buc., in-rea Probota, XIV/12) ; intr-undoc. din 30 aprilie 1650 este amintit un vatasel de dorobanti (Acad. R. S.Romania, C/78).

2" Doc. din : 1640, 2 februarie 1642, 29 iulie 1612, <c. 1674> (Acad.R. S. Romania, CII/38 si 39, XLIII/54, G. Ghibanescu, Surete, XXII,p. 31) etc.

291 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 90.292 In primele decenii ale secolului al XVIII-lea, hotnogli se intilnesc

tot mai rar in documente la : 1706 (A. Saya, Doc. Edpufna, p. 150) ; 23aprilie 1718 (Arh. St. Buc., ep. Hui, XL/1) etc. La SO iulie 1728, hotnogiise gasean Inca printre categorille privilegiate, care nu dadeau dijma Ora-neste (Arh. St. Buc., ms. 630, f. 2 v.-3). Cf. si un doc. din 14 septembrie1703, in care se arata cà Patrasco mazil hotnogul prezinta carti domnestid-e ,,hotnogie si scuteala" pentru desetina de stupi i gorstinä (T. Balan,Doc. bucovinene, III, p. 117-118).

www.dacoromanica.ro

272 ORGANIZAREA CUR.TENILOR SI SLUJITORILOR

o datä cu decäderea organizatiei slujitoresti, hotnogii sint tot maiTar intilniti in documente, fiind inlocuiti cu bulucbasii sau, caIn cazul citat mai sus din Orhei, cu namestnici sau zapcii.

10. Bulucbafii

De pe la mijlocul secolului al XVII-lea, ca urmare a intä-ririi influentei turcesti asupra tärilor noastre, unitatea numitàinainte steag incepe a fi denumitä. buluc 293, lar comand,antii desteaguri bulucbasi 294. Termenii de buluc i bulucbasä s-au folo-sit Tnai ales in Moldova.

Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-lea folosescdeseori verbul a buluoi" cu sensul de a grupa sau organizafortele armate. Grigore Ureche Il utilizeazä. chiar pentru faptepetrecute in secolele XV si XVI dud termenul de bulucnu pätrunsese inca in limba noastrà 295.

Miron Costin, care si-a soris cronica in ultimul sfert alsecolului al XVII-ea, cind termenii de bulue i bulucbasàpätrunseserä. in Moldova, vorbeste si el adesea de bulucuri demercenari ca despre grupuri organizate 296.

293 Cu acceptiunea de companie sau ceatà de ostasi, termenul de buluc(de la bölük, vezi L. Saineanu, op. cit., sub voce) este intilnit adesea incronicile turcesti din secolele XVIXVII (vezi traducerile acestora aflatein manuscris la Inst. de istorie din Buc.).

2°4 Echivalenta dintre steag i buluc rezulti din documentele moldo-vene, in care se pomeneste, de pild5, steagul lui Alexandru bulucbasa (doc.din 16 mai 1706, Arh. St. Buc., m-rea Birnova, X/3). In timpul domnieilui Dimitrie Cantemir, un bulucbasä comanda 50 de seimeni, deci efectivulunui steag (M. Kog5lniceanu, Cronici, II, p. 309).

295 Grigore Ureche arat5. c5. loan vod5. Viteazul, vàzind cà turcii in-traserá in tar5, cráduse ordin si sà buluceascá oastea di pre unde au fostrischiratr (ed. cit., p. 200) sau cà orheenii i lapusnenii, risculati contralui Iancu Sasul, bulucindu-sä" (organizindu-se), au ales domn pe Lungusi au parnit pe Prut in sus (ibidem, p. 212).

299 Vezi M. Costin, Opere, ed. cit., p. 80, 81, 84, 148. In acelasi timp,cronicarul moldovean aminteste insá si de steaguri. Despre buluc vezi siI. Bogdan, Documenttd Rizenilor, p. 32-33, care crede cá acesta cores-pundea unei cete, nu unui steag i cà termenul a pátruns in Moldova lasfirsitul sec. XVI.

www.dacoromanica.ro


Prima mentiune cunoscuti a bulucbasilor este din 1655.Referindu-se la räscoala seimenilor moldoveni din acest an,Miron Costin ne informeazä c5, au fost ucii, cu acest prilej,cäpitanul si trei bulucbasi ai räsculatilor 2". In documentelemoldovene din a doua jumätate al secolului al XV1I-lea am in-tilnit numerosi bulucbasi, toti acestia fiind comandantii sei-menilor 298.

Bulucbasii coexistä Cu iuzbasii ì hotnogii 299, ultimii co-mandind asa cum am väzut cite un steag de slujitori. Dela sfirsitul secolului al XVII-lea, mai multi bulucbasi erau pusisub comanda unui basbulucbasä. 300.

La inceputul secolului al XVIII-lea, dud majoritatea sluji-torilor erau lefegii, basbulucbasa comanda uneori i alti soldatidecit seimenii. De pildä, la 1717, cronicarul moldovean ne in-formeazä cä Mihai Racovitä a läsat un basbulucbasä. cu 200 deslujitori sä pgzeasa curtea domneascä din Iasi de cätaneleaustriace 201.

297 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 170.292 lancu bulucbasa, grec, la 25 noiembrie 1660 (Arh. St. Buc., m-rea

Cetätuia, XI 13) ; Husein bulucbasa de seimeni, la 15 septembrie 1667(Ion Neculce", V, 1925, p. 171) ; Dediu bulucbasa, la 25 februarie 1680(Arh. St. Buc., ms. 645, f. 12 v.) ; Caragea bulucbasa, la 20 octombrie1689 (idem, m-rea Neamt, XCl/1) etc. Dupa cum se vede, toti acesti buluc-basi erau strgini, ca si majoritatea seimenilor pe care ii coma.ndau. Vezi sidoc. din : 27 aprilie 1691 (N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 94) ; 11 martie1706 (G. Ghibgnescu, Surete, VIII, p. 19) ; 7 august 1709 (ibidem, p. 191)15 aprilie 1714 (Arh, St. Buc., m-Lrea Cetgtuia, XV/4) etc.

Cf. si cronica lui loan Neculce, ed. Iorgu lordan, p. 153, passim. Inacelasi timp cu bulucbasii de seimeni, cronicarul moldovean aminteste si desteaguri de lefegii (ibidem, p. 176-177 si 179), ceca ce dovedeste c numaisteagurile de seimeni se numeau bulucuri, celelalte unitäti de lefegii con-tinuind a fi denumite steaguri.

299 La 5 iulie 1680, apar ca martori doi iuzbasi, un hotnog si un bu-lucbasg (G. Ghibänescu, surete, XI, p. 124-125) ; la 30 iulie 1728, prin-tre cei care nu dädeau dijrnä tgräneste se &eau hotnogii i bulucbasii(Arh. St. Buc., ms. 630, f. 2 v.-3).

300 Acesta era in mod teoretic mai mare peste 10 bulucbasi(vezi : L. Säineanu, op. cit., sub voce ; D. Cantemir, op. cit., p. 89 si D. Fo-tino, Istoria Daciei, III, p. 276, 306).

391 M. Kogälniceanu, Cronici, III, p. 127.

www.dacoromanica.ro


Primul basbulucbasà este pomenit la sfIrsitul secolului alXVII-lea, In timpul dornniei lui Constantin Cantemir 3".

In primele decenii ale secolului al XVIII-lea, existau treibasbulucbasi : unul comanda seimenii agesti, altul pe cei hg.t-mgnesti, iar al treilea pe cei de curte "3. Bulucbasii agesti sauhgtmgnesti sint pomeniti adesea in documentele din deceniiledoi patru ale secolului al XVIII-lea 3°4.

In Tara Româneascg, bulucbasii sint mult mai rar pome-niti 305, camandantii seimenilor numindu-se de obicei cgpitanisi mari cgpitani.

Mai ttirziu, ca i in cazul vgtafilor, termenul de bulucbasga inceput sg fie folosit i pentru alti conducgtori de grupuriarganizate, nu nurnai pentru steagurile de osteni. La 29 au-gust 1832, de pildg, este amintit un bulucbasg. de ursari3°°.

11. Cealt,sii

In secolul al XVII-lea, erau ajutorii iuzbasilor in Tara No-maneascg. Dimitrie Cantemir Ii numeste locum tenens" si itinsirg dupg cgpitani si centuriones (iuzbasi), in ordinum milita-rium praefecti" 307

302 lbidem, II, p. 231. Inainte de acesta, In Viata lzti Constantin Can-tenzir, este amintit un. ,,buluc-basa cel mare", in timpul celei de a treiadomnii a hi Gheorghe Duca (ed. N. Iorga, p. 43).

3°3 M. Koaniceanu, Cronici, III, p. 303.304 Ibidem, II, p 84, G. Ghibänescu, Surete XXIV, p. 9, Arh. St.

Buc., ep. Hui, XLII/16 (doc. din 6 martie 1729, 24 septembrie 1731 etc.).303 In cronica anonimà se spune cà, la moartea lui Serban Cantacu-

zino, sotia acestuia incercase sà cistige de partea fiului ei pe bulucbasii deseimeni (lstoria rdrii Romcinefti de la octombrie 1688 la martie 1717, p. 5).In aprilie 1699, este amintit càpitanul Toma bulucbasa de seimeni (Arh.St. Buc., m-rea Cotroceni, XVII/13), care, la 1 mai 1699 si la 10 februarie1700, este numit doar cipitan de seimeni (ibidem, XVII 18 si 20). Buluc-bash de seimeni slut pomeniti si la 1709 de aronicarul logorát R. Greceanu(Viata lui C. Brincoveantt, p. 189).

300 Arh. St. Buc., ms. 952, p. 264.307 D. Cantemir, op. cit., p. 65.

www.dacoromanica.ro


In Tara Româneascä, primele mentiuni cunoscute al ceausilorIn documente slut din deceniile 8-9 ale secolului al XVI-lea Ns.In secolul al XVII-lea, ceausii sint foarte des pomeniti in docu-mentele 'Mil Romanesti, in care am intilnit circa 200 de ceausi,räspinditi in circa 130 de localitäti. La cei mai multi dintre aces-tia, ca si la apitani sau juzbasi, nu se aratä ce anume categoricconduc de slujitori sau curteni. Numai in rare cazuri se men-tioneazä,' cà.' slut ceausi de curteni "9 sau de slujitori 310

Nu rezultà din nici un document care erau efectivele condusede un ceaus. Tinind seama de faptul cä., pe la mijlocul secolu-lui al XVII-lea, fiecare iuzbasà comanda un numär de 50-80 deoameni si avea ca ajutor un singur ceaus, putem presupune c5.acesta .ajuta pe iuzbasä.' la conducerea steagului. Dack" am admitepärerea cäi efectivul condus de un ceaus era exact de 10 oameni,cum afirmä. A. D. Xenopol, urmindu-1 pe Nicolae ffälcescu3",ar insemna dt fiecare iuzbas ar fi trebuit sà ail3à mai multi ceaustIn subordine, fapt pe care nu-1 constatäim in documentele TàriiRomânesti, unde intilnim cite un singur ceaus la fiecare iuzbasä.

3" Manea ceausul, martor la Bladiasca, la 7 octombrie 1577 (Doc.priv. jst. Ronz., B, veac. XVI, vol. IV, p. 295) ; Tudoran ceaus, martor laBuzau, la 12 ciunie 1590 (idenz, vol. V, p. 456), amintit si la 25 aprilie1596 (idenz, vol. VI, p. 210).

309 De rofii, la : Capreni (2 aprilie 1640, Atrh St. Buc., m-rea Bistrita,LIV/2) ; Pitesti (intre 5 noiembrie 1642, Acad. R. S. Romania, CXXXIV/95i 5 august 1667, Arh. St. Buc., m-rea Cozia L/9) ; Vernesti-Buzau (intre17 decembrie 1649, Acad. R. S. Romania, LXXI/165 §i 20 februarie 1659,Arh. St. Buc., ep. Buzau VIII/6) etc.

de päldirnicei, la : Buzau (13 Liulie 1647, Arh. St. Buc., ep. Buzau,L/9) ; Ma.cresti (25 august 1651, Muzeul de istorie Buc., nr. 1723 D) etc.

de postelnicei, la : Pitesti (9 iulie 1631, Arh. St. Buc., ms. 479,f. 135) ; Bälisoara (29 decembaie 1649, Arh. St. Buc., ep. Buzau, LXXII/12).Vezi si doc. din 20 iunie 1646 (Arh. St. Ploiesti, colectia D. Atanasiu nr. 2).

31° De caldrasi, la : Hunia (18 iunie 1677, Arh. St. Buc., m-rea Tis-mana, XXXIII/15 ) si Gherghita (februarie 1698, idem, m-rea Ghighiu,XI/12) ;

de dorobanti, la Dobreni (14 ianuarie 1661, idem, m-rea Sf. loan,XI/6) etc.

311 A. D. Xenopol, Istoria romdnilor, IV, p. 159. I. C. Filitti consideraca ceausul comanda ca si stegarul un grup rule de slujitori saucurteni din sate, fara sa precizeze din citi oameni se compunea acest grup(Vechea organizare administrativa, p. 21 si Proprietarii solzilni, p. 18).

www.dacoromanica.ro


In once caz, ceausul trebuie ssá fi comandat si el un efectivredus de slujitori sau curteni din localitatea unde sedea sau dincele vecine. La 10 martie 1675, doi oameni din B5.ncesti spundespre un anume Ieremia fiindu-ne el noao ceaur, deci coman-dant direct 312, iar la 13 aprilie 1637, Matei Basarab da o poruncàunor säteni care locuiau pe ocina Bistret a minàstirii Tismanaanume Bostil ceausul cu càTárasii" 513, deci comandantul cu sub-alternii

12. Chihaielele

In secolul al XVII-lea si la inceputul celui urmItor, chi-haia 314 este sinonimul ceausului in Moldova 315. In documentelemoldovene din aceasfi vreme nu am intilnit ceausi 316, asa cum

312 Arh. St. Buc., ms. 172, f. 483.313 Idem, m-rea Tismana, LXXXVIII/7.314 Termenul este de origine turceasc i inseamna intendent al vi-

zirului" (L. Saineanu, op. cit.). Vezi si A. D. Xenopol, op. cit., IV, p. 159,unde se aratg ca termenul nu exista in timpurile anteturcesti", si N. Iorga,Istoria armatei, II, p. 206, care afirma cä chihaia se spune dupg un cu-Vint turcesc care inseamna locotenent". Precum se vede Irish' din docu-mentele noastre interne, chihaia, ca i ceausul, indeplinea un rol mult maimodest, conducind un efectiv foarte redus de oameni. In aceeasi lucrare(vol. 1. P. 320), N. Iorga considera ca chihaia tinea locul pircalabilor sauvätafilor, lucru, de asemenea, inexact.

312 Cf. si A. D. Xenopol, (op. cit., IV, p. 159), care spune urrnindpe N. Balcescu (Puterea armatei In Opere, I, ed. Acad. R. S. Romania,p. 118) cä, în timpurile mai vechi, chihaia se numea causer (gresitpentru ceaus). De la Xenopol, probabil, termenul a fost auat in aceeasifOrmä si de generalul Radu Rosetti, care enumera pe causei" dupa ste-gari (Organizarea, p. 22).

212 La inceputul secolului al XVIII-lea, la 11 martie 1706, am In-tilnit primul ceaus in documentele moldovene ; acesta apare ca martorimpreuna cu un bulucbasa, fiind probabil ajutorul acestuia (G. Ghibanescu,Sztiete, VIII, p. 19).

Referindu-se la pierderile suedezilor In lupta de la Poltava, croni-carul Nicolae Costin explicà termenul de adjutant" prin acela de ceaus,iar pe acela de serjant" cu cel de bas-ceaus (M. Kogalniceanu, Cronici,II, p. 65).

www.dacoromanica.ro

277 COMANDANTLI CURTENILOR I SLUJITORILOR

in cele muntene nu se intilnesc chihaiele 317; in schimb, chiar dela inceputul secolului al XVII-lea, sint amintiti numerosi co-mandanti purtind titlul de chihaia de slujitori3ls sau, mai tar,de curteni 319. Ca si la ceilalti comandanti de slujitori sau curteniintilniti in documente, in majoritatea cazurilor nu sé precizeazilce anume grupuri conduc cei .care au gradul de chihaia 320.

Corespondenta dintre cei doi termeni, de ceau i chihaie,rezulfä din numeroase documente moldovene. Astfel, intr-o po-runcà domneasc5. din 24 august 1708, comandantii slujitorilordin tinutul Tecuci sint insirati in ordinea : càpitani, hotnogi, chi-Hiele i stegari 321, chihaia fiind asezat intre .hotnog i stegar,adicà in locul ceausului ; la 6 noiembrie 1670, Gheorghe Cri-vonos chihaia din Bilousovca este amintit ca martor intre Holovcaiuzbasa i Procop stegarul 322, deci in aceeasi pozitie ca in docu-'mentul citat mai sus. Si din atte documente moldovene rezultàcsi chihaia era alt grad deal iuzbasa, vataful sau stegarul, fiind

317 Un Stan chihaia, care apare ca martor la Gugesti-Rm. Särat, la15 mai 1643, pare a fi din Moldova sau numit astfel sub finfluenta moldo-veang, mai puternicg aci deal in restul (Aril. (Arh. St. Buc., m-rea Bradu,XX/8) ; vezi i m-rea Radu vodi, IV/42. Mentiongm cg, tot in aceasti re-giune, se intilnesc uneari in documente si hinsari, clesi ei nu existä inTara Romaneasci.

318 Chihaie de dorobanti, la 5 martie <1617> (Doc. priv. ist. RomA, veac. XVII, vol. IV, p. 117) ; de cälärasi la : 19 ,decembrie 1621 (ibidem,vol. V, p. 85) ; 5 aprilie 1627 (Biblioteca Central g de Stat, VI/2) ; 28 oc-tombrie 1699 (T. Bglan, Doc. bucovinene, III, p. 100) etc.

310 La 17 februarie 1677 (N. Iorga, Studii # doc., VII, p. 320 si Bul.Com. ist.", VI, p. 9).

32° Vezi doc. din 14 ianuarie 1619 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac.XVII, vol. IV, p. 306) ; 20 mai 1644 (G. Ghibgnescu, Surete, III, p. 263)24 iulie 1659 (Arh. St. Buc., m-rea Adam, I/8) ; 27 aprilie 1664 (G. Ghi-bgnescu, oP. cit., IV, p. 22) ; 30 ianuarie 1667 (L. T. Boga, Doc. basarabene,XVI, p. 13) ; 2 iulie 1684 (ibidein, p. 18) ; 15 aprilie 1692 (Arh. St. Buc.ep. Hui, XI14) etc.

321 Arhiva rom.", I, p. 56.312 L. T. Boga, op. cit., XX, p. 28.

www.dacoromanica.ro


asezat in ierarhia militará intre iuzbasá i stegar 323, adicá in lo-cul ceausului.

Mai tirziu, termenul de chihaia, ca i cel de vkah, a ajunssà desemneze uneori pe conduckorii de mici grupuri de oamenicare munceau impreuná. La 1834 este amintit Constantin chihaiade pádurari din Corni 324.

13. Stegarii

Fiecare unitate militará comandatá de un iuzbasá sau hotnog(mai tirziu de un cäpitan), ea nsási denumitá steag, avea steagul(praporele) sä.u. Existenta unui atare insernn la fiecare unitaterezultsá din numeroase márturii, incepind incà din secolulal XV-lea, cind este amintitä i unitatea ce poartá numele desteag. Astfel, Letopisetul anoninz al Moldovei, vorbind despreluptele dintre $tefan cel Mare si Radu cel Frumos, noteazá cä.voievodul Moldovei i-a luat acestuia toate steagurile" 325. Maitirziu, S. Golski afirma cá polonii i-au luat lui Mihai Viteazul150 de steaguri 326.

Steagurile unitátilor militare sint foarte des amintite in se-colul al XVII-lea. Intr-o relatie din 1664 se afirmá cá trupeletrimise de domnii români in ajutorul turcilor erau impártite pesteaguri, fiecare din aceste unitáti avind cite un steag propriu,

323 La 20 mai 1644, este pomenit un iuzbaA §i dou'i chihaiele (G. Ghi-b5nescu, Surete, III, p. 263) ; la 24 iulie 1659, apare un stegar ì o chehaie(Arh. St. Buc., m-,rea Adam, I 8) ; la (1674), eaTirasii din Galati eraucomandati de un vàtaf, un stegar i o chihaie (G. Ghib'inescu, op. cit.,XXII, p. 31-32) ; la 14 septembrie 1703, sint scutiti de d'Alti un hotnog, ochihaie i un stegar (T. Bàlan, Doc. bucovinene, III, p. 118).

324 N. Iorga, Studii §i doc., XXI, p. 418.525 Cronicile slavo-romeine, ed. cit., p. 17. In Letopiseiul de la Plana

se aratá c5, In lupta de la Vaslui, Stefan cel Mare a capturat de la turcimai mult de 40 de steaguri (ibidem, p. 50).

326 I. Corfus, Mi/tal Viteazul i polonii, p. 354. Vezi §i p. 357.

www.dacoromanica.ro


pe care figurau cruci rosii sau albe si figuri de sfinti 327. Dupàpäxerea lui Evlia Celebi, steagurile dorobantilor purtau pe eleimaginea cite unui vultur cu aripile intinse 328.

Izvoarele aratä cà steagurile unitátilor diferitelor bresle saucete militare se deosebeau intre ele. Referindu-se la domnia luiGrigore Ghica in Tara Româneascà, cronicarul muntean ne in-formeazä cà acesta a ficut steaguri breslelor de curteni si sluji-tori fealiuri, fealiuri, fiestecare dupà breasla lor" 329.

Stegarul numit in secolul al XVIII-lea cu termenul turcescde bairactar purta in luptà steagul unitätii sale, in jurul druiase grupau curtenii sau slujitorii unitkii respective. Vorbind despreluptele din anul 1659, Miron Costin afirmä cà oastea moldoveanä.plecase ,de pe subt steaguri" si intrase in pivnite ; capitanii in-cercau zadarnic sä-i scoatà sä-si meargà la steaguri" 330.

Stegarii sint amintiti adesea in documentele din secolulal XVII-lea, ata in Tara Româneasc5., cit si in Moldova3", Indocumentele Tärii Românesti din acest secol, am indina circa70 de stegari, räspinditi in 44 localitáti din tarä. In cele mai

327 N. baza, Acte fi fragmente, I, p. 260. Vezi si idem, Studii sidoc., IX, p. 137. Paul din Alep vorbeste si el de steagurile cu cruci aleunitatilor curtenilor si slujitorilor din Tara Romineascä (Crilätoriile pa-triarhului Macarie, ed. Ciaran, p. 88), ciar cronicanil turc Silandar Findik-EH Mehmet spune ea' oastea trimisä de Grigore Ghica la Camenita avea,,nenumärate steaguri cu cruci" (ms. la Inst. de Istorie, f. 84).

Despre steagurile unifitilar vezi si R. Rosetti, Evolufia nzijloacelor...II, Organizarea, p. 21, N. Iorga, Istoria armatei, II, p. 46, 174 etc., etc.

328 Bul. Comisiei istorice", XVI, p. 267.329 R. Popescu, Istoriile, ed. G. Grecescu, p. 150.339 M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 187-188.331 Doc. din : 17 iunie 1604 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,

vol. I, p. 161) ; 12 iunie 1613 (ibidem, vol. III, p. 141) ; 8 august <1618>(ibidem, vol. IV, p. 288) ; 20 octombrie 1631 (Acad. R. S. România,CCXCIII/1) ; 15 decembrie 1636 (idem, LIV/6) etc.

www.dacoromanica.ro


multe cazuri, nu se precizeaza ce anume fel de stegari sint ; ra-reori se spune 6." Ant st,egari de slujitori 332 sau de curteni

Stegarii apar totdeauna ultimii in ierarhia comandantilor deslujitori sau curteni. Astfel, la (1655), aráturi de Coman càpitande càlàrasi, grit amintiti in ordine : patru iuzbai, cinci ceausipatru stegari 334, iar intr-o poruncà din 1708, citatà si mai sus,Mihai Racovità, domnul -Moldovei, asaiä comandantii slujitorilordin tinutul Tecuci in ordinea : càpitani, hotnogi, chihaielcstegari 333.

Nu am intilnit in documente dovezi cá stegarii ar fi coman-dat si un grup mai mic de slujitori sau de curteni, ca

asa cum afirm5. I. C. Filitti 36. and enumerà" comandantii slu-jitorilor din vremea lui Constantin Serhan, cronicile Tarii Ro-milnesti vorbesc doar de c5.pitani, iuzbasi, vàtasi i ceausi, nuamintesc si pe stegari intre acestia 337.

Indiferent ins5, de faptul dacà,' stegarul comanda sau nu ungrup de slujitori sau de curteni sau dacà purta numai steagulunifitii sale, el avea asupra acestora autoritatea necesar5., de

332 Stegari de dorobanti, la Bucuresti, la 10 mai 1668 si 15 februarie1677 (Arh. St. Buc., m-rea Caldarusani, XX/2 si m-rea Sf. loan-Buc.,XI//7) ; stegari de- calarez,si, la Studinita, la 10 aprilie 1636 (idem, m-reaCozia, XXIV/12) ; la Buzau, la 13 iulie 1647 (idem, ep. Buzau, I 9) ; vezisi doc. din 1708 (idem, Mitr. Tarii Rom., CCVI/I0).

333 Stegari de ro,cii, la Birca-Dolj, la 5 mai 1652 (idem, ms, 295,f. 61 v.-62) ; un altul, amintit la 23 mai 1670 (Acad. R. S. Romania,CXXVI/83) ; stegar de spaarei, la 15 mai 1668 (Arh. St. Buc., m-rea Co-troceni, XXXVII/35) ; de pcilarnicei, la 5 iulie 1669 (Biblioteca Centraläde Stat, XCVIII/11) etc.

834 N. Iorga, Studii i doc., IV, p. 40-42.338 ,,Arhiva rom."-,- I, p. 56. Vezi si doc. din : 16 iulie 1654, 5 august

1655, 22 mai 1684, (Arh. St. Buc., Mitr. Tarii Rom., CXLIII/2 si CXXXI/16,m-rea Radu voda, IX/29 etc.), in care apar ceausi i stegari din aceeasicalitate, n aceasta ordine.

336 I. C. Filitti, Vechea organizare administrativii, p. 21 si Proprietatiisolului, p. 18.

337 Istoria rdrii Ronidnefti, ed. cit., p. 120 si Radu Popescu,ed. cit., p. 112.

www.dacoromanica.ro

281 INAINTAREA IN GRAD A COMANDANTILOR

pilca; sä-i sileascä. a-si plgti dgrile, cum Lace un stegar de rosiicu un rosu in timpul domniei lui Grigore Ghica 338.

III. Inaintarea in grad a comandantilor decurteni i slujitori

lerarhia militarà a comandantilor de slujitori i curteni cu-prindea, dupg cum am argtat mai sus, mai multe grade : chitan,iuzbasg (hotnog), ceaus (chihaie) si stegar. Aceste trepte puteaufi parcurse, prin avansare, de acelasi slujitor sau curtean. Intil-nim, astfel, in documente numeroase avansári de la ceaus la iuz-basä, de la iuzbasg sau hotnog la chitan 339, iar uneori, mai rar,putem urrngri trecerea prin toate gradele ale aceluiasi comandantde curteni sau slujitori.

Dgm mai jos citeva din aceste cazuri de avansare. Vom in-cepe cu avansgrile de la ceaus la iuzbasg, foarte des intilnite indocumentele Tárii Românesti, mai ales la mijlocul secoluluial XVII-lea. Astfel, Mircan ceaus (probabil de rosii) din Mgrg-cineni, pomenit cu acest grad intre 10 aprilie 1643 si 5 apri-lie 1650 340, este intilnit la 18 septembrie 1654 ca iuzbasä.341

338 Acad. R. S. Romania, CXXVI/83. Cam in aceeasi vreme, la 27martie 1661, un alt stegar de rosii, impreun'a cu iuzbasa si cu ceausul stea-gului respectiv, dau ,,strinsoare" pentru haraci la trei rosii din Tiganesti,subalternii lor (Arh St Buc.. m-rea Radu N'oda, IV/54).

338 Mentionäm cá intilnim in documente si cazuri in care acelasi co-mandant este numit alternativ Cápitan si iuzbasà. Astfel, Bälan c5pitan dinlzbiceni, amintit asa la 29 iulie 1640 (Arh. St. Buc., m-rea Dintr-un lemn,XVI/4), este numit iuzbasi peste doi ani (idem, m-rea Bisbrita, XIV/12)Nidea càpitan din CiocAnesti. la 16 iulie 1645 (idem, ep. Arges, XIX/26)este iuzbasa la 31 ianuarie 1649 (ibidem, XIX134) iar Dragomir c5pitandin Calugäreni este in acelasi an d'Id apitan, cind iuzbasà, la interval deciteva zile (25 mai, 9 iunie si 11 iunie 1650, Arh. St. Buc., Mitr. Tirii Rom.,LXV/17, m-,rea Caldärusani, VII 1 bis si Acad. R. S. România, CXLVII/225).Cum in cazurile citate nu avem de a face cu degradäri", este vorba pro-babil de confuzia celor douà grade fäcute de cei cate intocmisera documentele.

34° Arh. St. Buc., ep. Buz5u, XXXVII 9 si Acad. R. S. Romania,CXLVII/223.

341 Arh. St. Buc., ep. Buza.u, XXII 10.

www.dacoromanica.ro

282 ORGANIZAREA CURTENILOR sI SLUJITORILOR

(inaintarea sa la acest grad se acuse deci intre cele doua datedin urmä) ; Pirvu ceaus (probabil de rosii) din Vägiulesti aparecu acest titlu intre 10 noiembrie 1636 si 11 iunie 1654 342, iarintre 1 septembrie 1656 si 20 iulie 1671 343 este iuzbasä. ; Pa-raschiva ceaus (probabil de rosii) din Puturi este intilnit cu acesttitlu la 18 aprilie 1658 si ca iuzbasä. intre 23 taprilie 1659 si14 februarie 1665 344; in sfirsit, Cernica ceaus (probabil de do-robanti) din Gostile apare cu acest titlu la 19 iulie 1658 si caiuzbasà. la 18 august 1659 si 3 mai 1661 345. Alte asemenea cazuride avansäri de la rangul de ceaus la iuzbasà intilnim in locali-tätile : Bältati, Birza, Pitesti, Viriti etc.

Cazurile cunoscute de avansàri de la iuzbasà la chitan sint,de asemenea, foarte numeroase : Mogo s din Fiulesti (uneori isispune Päulescu) este iuzbaa de rosii intre 6 octombrie 1635 si28 septembrie 1642 346 si chitan de rosii intre 16 septembrie 1644si (1659-1660) 347; Stoichita iuzbasä. (probabil de rosii) din Beri-lesti apare astfel la 18 iunie 1652 si devine chitan inainte de28 mai 1656 348, cind este mentionat Cu acest titlu ; Räzrneritiiuzbasä. din. Codresti, pomenit la 6 februarie 1650 cu acest ti-t1u349, este chitan intre 26 octombrie 1654 si mai 1664 358 insfirsit, Popescu iuzbasA de cälärasi din Buzäu apare cu acest rangintre 15 septembrie 1637 si 25 mai 1645 351 §i este chitan intte13 iulie 1647 si 2 iulie 1660 352. Numeroasq asemenea cazuri deavansäri de la iuzbasà la chitan intilnim 'in localitä.tile : Bädeni,Berindesti, Cornet, Cotroceni, Corsori, Lämotesti, Lapos, Märäci-neni, Pätroaia, Pitesti, Slatina, Tirgoviste, Tirgsor etc.

342 Idem, m-rea Tismana, LI/1343 Idem, CCXCIX/68 si Arh.344 Arh. St. Buc., m-rea Hurezi,345 Arh. St. Buc., Mitr. Tanii

ms. 260, f. 39-39 v. si Arh. St. Buc.,346 Muzeul de istorie Buc., nr.

palcos, XII/12.347 Idem, ep. Buzau, XXXIV/10 si ms. 434 f. 74 v. 75.348 Arh. St. Buc., Mitr. Tarii Rom., LVIII/16 i ms. 721, f. 703 v.-705.343 Acad. R. S. Romania, CXCVII/68.353 Idem, CXVII/73 si Arh. St. Buc., rn-rea Sf. Ioan-Focsani, IV/3.351 Idem, ep. Buzau, CI11/2 si m-rea Banu, IX116.352 Idem, ep. Buzau, L/9 si m-rea Bradu, XVIII/28.

si Acad. R. S. Rominia, ms. 1251, f. 30.St. Buc., m-,rea Tismana, XCIII/1.111/4, LIV/6 si 111/5.Rom., XVII/10, Acad. R. S. Romania,m-rea Sf. Ioan-Buc., XI/7.13.746 si Arh. St. Buc., m-rea Stavro-

www.dacoromanica.ro


MuIt mai rar se intilnesc in documentede Tárii Românestidin secolul al XVII-lea cazuri de avansare a stegarilor. Astfel,Chiro stegar din Buzäu, amintit cu acest titlu la 18 august 1649si in 1654, este iuzbasä la 12 decembrie 1656 353, iar Neagu stegardin aceeasi localitate, amintit astfel la I ianuarie 1642, este iuz-basä la 4 mai 1650 354. Nu stim dacä in cazurile de faa avansa-rea de la gradul de stegar se acuse direct la cel de iuzbasä, ()to-lindu-se gradul de ceaus, subalternul iuzbasei.

Nu am intilnit in documente cazuri de avansare de la stegarh ceaus, ceea ce nu inseamnä in mod absolut sigur cà nu se f5.-ceau i asemenea avansäri.

In sfirsit, tot in degitua cu avansarea stegarilor, cunosc unsingur caz in care un stegar ajunge cäpitan ; este vorba de Stanciudin Säcuiarn, stegar la 7 ianuarie 1655 si cäpitan la 8 iunie1666 356.

Mai rar (am intilnit in documente numai dota asemenea ca-zuri) se poate urmäri trecerea unui comandant de curteni sauslujitori prin cele trei grade : ceaus, iuzbasä, cäpitan. Este cazullui Panà ceaus de postelnici din Pitesti, care apare cu acest titluintre 9 august 1631 si 27 ianuarie 1632, este iuzbasä intre14 iunie 1637 si 30 ianuarie 1642 si cäpitan intre 15 aprilie 1643si 15 aprilie 1649 356, precum si al lui Radu din Suici Arges,ceaus (probabil de rosii) intre 22 iulie 1653 si 11 martie 1661,iuzbasä. intre 5 mai 1665 si 24 august 1668 si cäpitan la 17 sep-tembrie 1670 357.

Nu am gäsit in documente cazuri in care sà se poatä urmärievolutia unui simplu curtean sau slujitor de la aceastä situatiepinä la rangul de cäpitan, astfel incit nu putem afirma cá avan-sarea se acea trecindu-se obligatoriu prin toate gradele ierarhieimilitare.

353 Arh. St. Buc., ep. Buzki, 1/17, L139 si XXXIII/19.354 Ibidem, XXII/3 si L/28.355 Idem, dep. Castrisoaia, 1/13 i Mitr. Täriii Rom., CLXXIII 44.356 Arh. St. Buc., ms. 479, f. 135, m-rea Valea, IV/4, Mitr. Tárii Rom.,

XCIX/10 i CCCLIII/14, Bibl. Centralä de Stat, D. 17, PV/13 i Arh. St.Buc., m-rea Hurezi, XVII/5.

357 Arh. S.t. Buc., ms. 712, f. 505, Mitr. Thrili Rom., CLVII/51, ms. 357,f. 48, Dep. Mosneni-Titesti, 1/24 si Acad. R. S. România, LXXV/177.

www.dacoromanica.ro


Este foarte probabil c. parcurgerea gradelor inferioare craobligatorie numai pentru oamenii de conditie mai modestä,pentru marii boieri, dintre care multi, in secolul al XVII-lea,au ocupat in tinerete functia de cäpitan. Cum pe marii boieri nui-am intilnit decit cu acest grad sau amintiti mai tirziu ca fosticäpitani, este foarte probabil cä tinind seama de originea lornobilà domnul Ii numea dintr-o datä cäpitani, scutindu-i deparcurgerea treptelor inferioare ale ierarhiei comandantilor deslujitori sau curteni.

Dacä nu avem de a face cu simple coincidente de nume (po-sibile in parte si in cazurile citate mai sus), putem releva un cazde avansare a unui rosu la rangul de cäpitan i cazurile altorrosii care ajung ceausi sau iuzbasi. Este vorba de Vasilachi rosudin Märäcineni Buzä.u, pomenit astfel la 27 aprilie 1645, men-tionat ca iuzbasä. intre 16 iunie 1649 si 10 ianuarie 1655 "58 sicäpitan intre 13 septembrie 1656 si 8 iunie 1659 359 ; apoi de Ca-iota rosu din Gälcesti, care apare asa la 4 septembrie 1659, iiindiuzbasä. la 27 iulie 1662 360; de Gruia din Bobaita, rosu in docu-mentul din 16 mai 1663 si iuzbasä. la 18. septernbrie 1666 361, saude Nedelco din Sävesti, rosu in 4 februarie 1654 si ceaus la10 aprilie 1656 362.

Nu am intilnit in documente nici un slujitor (dorobant saucäläras) care sä ajungä ceaus, iuzbasä sau cäpitan, toate cazurilecitate mai sus referindu-se la rosii sau ,curteni. Aceasta nu in-seamnä, desigur, cà nu se vor fi produs asemenea avansäri si incazul slujitorilor, de care documentele nu ne vorbesc insä.

In Moldova nu am putut unnari mai indeaproape, ca in TaraRománeascä, modul cum se ficea avansarea comandantilor decurteni si slujitori. Totusi, am gäsit i aici citeva cazuri in carecite un hotnog este amintit apoi cu titlul de cápitan. Astfel, iä.-

358 Arh. St. Buc., ep. Buzau, 1/6, L/11-12 si XXII/8.369 Idem, m-rea Bradu, XVIII/28, ep. Buzau, LXII/15.360 Acad. R. S. Romania, XCVI/37 si Arh. St. Buc., in-rea Brincoveni,

XXII/31.361 Idem, m-Irea Tismana, LXXXV/7 i XII/11.362 Muzeul de istorie Buc., nr. 30 631 si 30 632. Vezi i cazul lui Nan

din Potcoveni, pitar la 6 aprilie 1676 si vitaf de pitan i la 24 martie 1686tAcad. R. S. Romania, MCCXXX/33 si 35).

www.dacoromanica.ro


trasco Ciogolea, hotnog la 29 aprilie 1638, este numit cäpitanla 9 iunie 1643 363, iar Mirzac hotnogul, amintit in martie 1676,este numit de urmasii säi Mirzac cäpitanul 3".

Nu putem preciza din lipsä de informatii documentarec,are erau criteriile dupä care se fäcea avansarea unora sau attoradintre curteni sau slujitori. Se vor fi avut desigur In vedere me-ritele personale (eventual slujba dreaptä si credincioasi-, pecimpul de bätaie sau in timp de pace, de care se aminteste innumeroase documente), situatia materialä, relatiile de rudenie etc.

Nu putem preciza, de asemenea, cit timp se stätea Intr-ungrad, dacä existau termene fixe la care se proceda la avansäri.Sint cazuri in care unii comandanti de curteni si slujitori (iu7basisau ceausi) gut intilniti cu acelasi grad 015. la 20 de ani si maimult chiar 365, pe dud altii stilt mentionati o singurä datä.

Este foarte probabil c5. Inältärile In grad aveau loc cu pri-lejul asa-numitelor cäutäri" anuale. Dupá cum se aratá in lizo'd-räturile lui Neagoe Basarab : la cäutarea din toti anii ce esteobicei a se face ostilor si slujitorilor, boierimea si cäpeteniile as-teaptä, cinste si daruri" 363.

Avansärile se fäceau in numeroase caztui pentru completarealocurilor rämase libere prin moartea sau scoaterea din slujbäpentru virstä inaintatä a celui care a ocupat mai Inainte functia

363 Arb. St. Iasi, Spiridonia, XXXVI/27 si Acad. R. S. România,LXXXV/103.

364 T. Codrescu, Uricarul, XX, p. 82 si p. 94.365 Nedelco din Prisaca, iuzbasä intre 2 mai 1640 4i martie 1662 (Arh.

St. Buc., m-rea Slobozia. XI12 si m-rea Cotroceni, XLII/7)Duminici din Lipia-Arges, iuzbasä de irosii intre 12 octombrie 1647

si 12 aprilie 1668 (Arh. St. Buc., ms. 477, f. 58 v.-59 si ms. 357. f. 46-46 v.)Saya din Bucuresti, iuzbasä 'hare 2 aurilie 1634 si 15 februarie

1653 (idem, m-rea Cotroceni, XLVIII/1 si m-rea Viforita, VII/1)Ivan din Bucsänesti, tiuzbasä intre 15 iunie 1639 si 25 iulie 1655

(Aril. St. Buc., Mitr. Tärii Rom., DLVII/1 si m-rea C. Lung, LXI/25)Stanciu din Cirstinesti-Arges, iuzbasä intre 4 ianuarie 1642 si 15

decembrie 1657 (idem, ep. Arges, VIII/4 si ms. 712, f. 505 v.-506) etc.Este posibil ca unii din acesti liuzbasi, ca si cIpitanii, si aparä incä cutitlul de iuzbasä si dupä ce nu mai aveau acest grad (cînd erau deci fostiiuzbasi).

366 T. Codrescu, Uricarul, XXIV, p. 116. Cf. si N. Bälcescu, Opere,ed. cit., I, p. 16.

www.dacoromanica.ro


respectivä. 367 Astfel, Stoichitä din Berilesti apare ca iuzbasä la18 iunie 1652 368 in locul ocupat la 9 iunie 1650 de Dragu iuz-basä,369 care nu mai apare dupä aceastä datä. ; Cernica ceaus dinPuturi devine iuzbasä inainte de 18 august 1659 370, in locul luiPätrascu iuzbasä, care apare la 28 mai 1657 i dispare dupàaceastä datä Räzmeritä iuzbasä din Codresti devine cäpitaninainte de 26 octombrie 1654 372, in locul lui Neagoe capitan, carenu mai apare dup5. 15 iunie 1651 373 etc.

In unele cazuri mai ales in timpul domniei lui Matei Ba-sarab, dud numkul slujitorilor cunoaste o crestere deosebitäavansarea se fäcea desigur ca unmare a acestei cresteri a efecti-velor, pentru completarea locurilor de comandanti la unitätile deslujitori i curteni nou infiintate. Astfel, Mogo s iuzbasä de rosiidin Päulesti-Prahova este avansat cäpitan inainte de 16 septem-brie 1644 374, dei anterior acestei date nu fusese nici un cäpitanin localitatea respectivä ; Panä din Pitesti, iuzbasä intre 14 iu-nie 1637 si 30 ianuarie 1642, devine cäpitan anterior datei de15 aprilie 1643 373, färà ca inaintea sa documentele sä pome-

3°7 Asa se explici faptul cà intilnim in documente nurnerosi fosti stc-gari, ceausi, iuzbasi sau capitani (mai ales dupäi 1655) : Stanciu fost stegardin Tirgoviste, la 16 martie 1659 (Arh. St. Buc., Mibr . Tärii Rom.,CCCLIV 29) ; Pirvu fost ceaus din Craiova, la 5 iunie 1651 (idem, ms. 295,f. 64 v.) ; Nan fost ceaus din Birca-Dolj, la 8 noiembrie 1661 (idem, eaHurezi, XIII/6) ; Giurgiu fost iuzbasa din Alingg, la 16 mai 1663 (idcm,m-rea Tismana, LXXXV 7) ; Ianache fost iuzbasa din Matasesti, la 18 ia-nuarie 1664 (idem, ms. 314, f. 185 v.-186) ; Manea fost capitan de calarasidin Buzau, la 29 august 1636 (idem, ep. Buzau, 1/3) ; Marin fost capitancalarasi din Plotiesti, la 25 iulie 1653 (idem, m-rea Glavacioc, XXXIV 34) etc.

368 St. Buc., Mitr. T5Til Rom., LVIII/16.3" Idem, m-rea Caldarusani, VII/1 his.37° Acad. R. S. Romania, ms. 260, f. 39-39 v.371 Arh. St. Buc., m-rea Plumbuita, XV/15.372 Acad. R. S. Romania, CXCVII/73.373 Arh. St. Buc., ep. Buzau, LVII/7.874 Ibidem, XXXI 10.37° Idem, Mitr. Tarii Rom., XCIX/10, CCCLIII/14 i Bibl. Centraia de.

Stat, D-17, PV/13.

www.dacoromanica.ro

287 OBLIGATIILE SLUJITOILILOR FATA DE COMANDANTI

neasci de existenta unui cipitan la Pitesti. Multi alti asemeneacipitani apar in vremea domniei lui Matei Basarab in localiti-tile : Bideni-Saac 376, Baia de Aramä. 377, Biilesti 378, Bilcesti 373,Berindesti 38° fl in peste 50 de alte

IV. Obligatiile slujitorilor fat'i decomandantii lor

In afari de veniturile obtinute din slujbe, comandantii sluji--torilor realizau beneficii insemnate si din diverse daruri i muncipe care subalternii lor erau obligati si le presteze 381

Este demn de relevat faptul cà in documente se spuneacesti subalterni trebuiau sá asculte" de comandantii lor 382, asacum tiranii aserviti ascultau de stipinii lor feudali. Faptul cä.raporturile slujitorilor cu comandantii lor grit definite cu acelasitermen ca i relatiile täranilor cu stäpînii lor arati cà aceste ra-porturi nu erau de naturä prea mult diferiti 383.

Din numeroase mirturii documentare cele mai multedintr-o epoci mai tirzie rezulti cà slujitorii trebuiau sà facàclaci si sà dea diverse daruri comandantilor lor, proportionale

376 Barbu cäpitan de rosii, fost iuzbasä, la 14 mai 1645 (Arh. St. Buc.,ep. Buzäu, XXXV/9).

372 Poznan cipitan la 1649-1650 (idem, m-rea Tismana, XXXI1/3).379 Mos cäpitan, la 11 iunie 1639 (idem, m-rea Hurezi, XI12) si Cornea

cäpitan, la 15 ianuarie 1647 (idem, ms. 722, f. 209 v.-211 v.).379 Mihai cäpitan, la 1 mai 1652 (idem, m-rea Hurezi, LIII/10).180 Dumitru cäpitan, la 25 august 1649 (idem, ep. Buzäu, L/16).391 In Cartea ronzeineasca de invd Pull, Ed. Acad. R. S. Romania,

p. 105, se aratä. cä slujitorul iaste datoriu s'd agiutc c'dpitanului sau", darnu se precizeaz6 dacä este vorba numai de ajutor In slujI

392 Vezi doc. din (1655), in care se vorbeste de ca'arasii de sub ascul-tarea lui Coman cäpitan si pe cel din 26 februarie 1643, uncle se spunc cäun locuitor din Ocolniste era däräban sub ascultarea lui Bulifra cäpitan, carevroia sä-1 rumaneaseä (N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 37 si ArhiveleOlteniei", 1925, p. 182-183).

393 Cind domnul poruncea unui cäpitan sä certe" cälärasii aflati insubordine care gresisesrä cu ceva (doc. din 3 iulie 1651, Arh. St. Buc. m-reaNucet, XX/21), acesta utiliza bätaia ca si stäpinul feudal.

www.dacoromanica.ro


cu gradul acestora. Astfel, in Relatia istorica , deseori amintitä.aci, se afirmä cä dorobantii aceau diverse daruri marelui agä siprestau diferite munci acestuia si marelui cäpitan de dorobantile construiau case, aduceau lemne, säpau elestee i altele 384. Totacolo se spune despre cälärasi cä dädeau marelui spätar un leude cruce, precum si cite un modium" de gnu si unul de orzcite un car de fin i unul de lemne 385

In Moldova, aceste obligatii grit amintite in documente in-secolul al XVIII-lea. La 18 martie 1734, Constantin Mavrocor-dat, iertind de &Ad pe cälärasii de la Bäräiacul, care purtaugrija menzilului (postei), aratä cà acestia erau scutiti, de aseme-nea, de toate plocoanele si slujbele ce sint de cätre dumnealuihatmanul", specificate astfel : nici vulpe, nici fin, nici lemne,nici orz sä nu dea, nici vin hätmänesc sä nu li se lepede (sprevinzare), nici un fel de cläci hätmänesti sà nu fad." 386. Se intelegecä." ceilalti slujitori, care nu erau scutiti, dädeau toate aceste da-ruri si faceau clacä hatmanului.

Inainte de reformele lui Constantin Mavrocordat, cäpitaniisi ispravnicii puneau la clacä si pe locuitorii tinuturilor. In asezä-mintul fiscal limas de la acest domn se spune cä. nici un fel declacä sau cheltuialä sau alte supäräri ce avea locuitorii pinä acumde la dregätorii tinuturilor, de la cäpitani, de la vorniceitämani de acum inainte sä lipseascä aceste toate" 387.

In asezämintul lui Grigore al III-lea Ghica din 1776, privi-tor la lefurile dregätorilof, veniturile hatmanului sint alckuiteexclusiv din plocoanele primite de la cäpitani, bulucbasi, seimenisi cilärasi. Tot acolo figureazä cu venituri asemänätoare mariicäpitani de dorobanti si de lefegii, care primeau plocoane de latoti subalternii lor 388.

384 Mag. istoric, V, p. 51, 52.383 lbidem, p. 44.388 A. Saya, Doc. Orhei, p. 203. Vezi si Acad. R. S. România, ms. rom.

237, f. 435.387 Iorga, Strati ci doc., VI, p. 218.388 T. Codrescu, Uricarul, XIX, p. 319-320, 336-337.

www.dacoromanica.ro

289 OBLIGATIILE SLUJITORILOR FATX DE COMANDANTI

La 1815, Dionisie Fotino enumeri printre obligatiile, slujito-rilor titre marele spitar : o blant de vulpe de cite ori se schimbaacesta, un car de fin anual si 3 lei la 6 luni 389

Tot la inceputul secolului al XIX-lea, in Tara Româneasci,apar printre beneficiarii darurilor si clkii acute de slujitorialti comandanti mai mici. Este foarte posibil ca ei sä fi benefi-ciat de asetnenea venituri i in veacurile precedente, deoarece indocumente se spune cä acest adet" al cipitiniei din. vechimeeste obicinuit". Intr-un document din 26 ianuarie 1819, referitor/a numirea unui cipitan la Virtescoi Rimnicul Skat, se araticá acest adet" consta in 22 de parale ploconu ce si numesteal baltacului si cite trei zile claci pe an, lar nu mai mult" 399

In Moldova, un document din aceeasi vreme aratá cá, inlocul cläcii datorate pîná atunci de pantiri ispravnicilor de ti-nuturi, acestia din urmi trebuiau sá primeasci de la tinuturilerespective un numir de stoguri de fin, plàtite ca pentru grajduldomnului 391.

Obligatille slujitorilor fatá de comandantii lor, precum sipurtarea acestora fati de subalternii lor, contribuiau, firi in-doiali, la mentinerea unei stäri de nemultumire a slujitorimii,care se manifesta uneori in forme violente. De pildi, tu ocaziariscoalei slujitorilor din 1655, au fost ucisi de risculgi i citivacäpitani 392.

389 D. Fotino, lstoria Daciei, III, p. 276 si Kreuchely, in Hurmuzaki,X, p. 505. Cf. si Bauer, Mgmoires historiques, p. 54, care spune c, inainte dereformele lui Constantin Mavrocordat, marele spitar primea cite un dar dela capitani la avansaTea lor i cä fiecare slujitar li da o pide de vulpe laintrarea sa in sluj1:1ä i o caruta' de fin anual.

399 N. lorga, Studii ¡i doc., VII, p. 70 si Rev. istoricà", 1924,p. 273-274. Dupl pirerea lui N. Iorga, faptul cà slujitorii aceau clacä

dadeau daruri comandantilor lor aminteste vechea viati a românilor dintimpurile dud ei nu aveau domn, oi numai cneji, care administrau judetele"(Scurta privire a obiceiului neamului romdnesc, p. 42).

391 T. Codrescu, Uricarul, I, p. 258.392 Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 113.

www.dacoromanica.ro

Capitolul VI

ATRIBUTIILE CURTENILOR,SLUJITORILOR $1 MERCENARILOR

Categoriile de slujbasi prezentate in aceastä. lucrare inde-plineau ambele functiuni ale statului, atit cea internä., cit si ceaexterná. Din acest punct de vedere situatia era asemánátoare cucea existenti in alte state feudale vecine, in Rusia, de pildá, undeslujitorii militari erau numiti in timp de pace in diverse posturiadministrative..., iar in timp de rázboi incäkcau si plecau n cam-panie" 1.

Atributiile aparatului feudal de stat erau multiple, deoarece,In vremea de care ne ocupám, aceiasi slujba§i asigurau adminis-tratia, stringerea clárilor §i judecarea diverselor pricini dintrelocuitori 2 Impártirea acestor atributii dupsá criterii moderne estede aceea greu de fácut.

Chiar impártirea acestor atributii dupà criteriul celor douafunctiuni ale statului, cea interná si cea externä, este dificilá.Iatá un singar exemplu : paza hotarelor tàrii in timp de paceavea de scop asigurarea politiei" hotarelor §i incasarea dä.rilorsi vámilor pentru produsele intrate sau iesite din tara; in timpde rázboi, insá, aceastà sarciná devenea o atributie militara, deapárare a statului.

Tot aici trebuie sà mai amintim si faptul cà, chiar atunci cindaparatul feudal de stat a cápátat o dezvoltare mai mare, domniaa pástrat obiceiul de a folosi pe locuitorii unor sate in activitätiadministrative si in apärarea hotarelor tárii, sub forma satelor

1 B. Grekov, Taranii in Rusia, Buc., 1952, p. 480-481.2 Cf. si I. C. Filitti, Evolutia claselor sociale, p. 357, care spune c toti

acesti slujbasi aveau, vreme cloud separatia puterilor nu era cunoscuta,atributii totodata administrative, politienesti, judecatoresti i fiscale'... Junc-tionatii civili" (subalternii) ,,din timp de pace aveau atributii militare Intimp de tizboi" i invers, slujitorii militari erau intrebuintati in vreme depace la servicii de politie l'anntrick de poste, de curieni, de perceptori fiscalt"..

www.dacoromanica.ro

291 ATRIBUTII CU CARACTER MILITAR.

de plai, care aVeau obligatia s päzeascä hotarele, sL prindäpe räufäcätori si sà asigure ei înii, pinä la un punct, ordineainternä.

Dei asa cum am subliniat chiar la inceput in cadrulorinduirii feudale nu exista o diferentiere netà a atributiilorcurtenilor i slujitorilor, totusi, penbru o mai 'maxi urmärire aproblemelor, vom face o separare a atributiilor acestora, impär-tindu-le in : atributii cu caracter militar, asigurarrea ordinei"feudale, atributii cu caracter fiscal, indeplinirea obligatiilor fatäde Poarta otomanä, transmiterea stirilor, asigurarea pazei curtiidomnesti si a fastului de curte, atributii judecätoresti.

I. Atributii cu caracter militar

1. Obligatia de a participa la rdzboi

Scopul lucrärii de fatä {Mid acela de a studia evolutia, OT-ganizarea, veniturile i atzibutiile curtenilor, slujitorilor merce-narilor, iar nu de a prezenta o istorie a oastei Tärii Romanestisi Moldovei în intregimea ei, ne vom referi in acest subcapitolnumai la obligatia categoriilor mentionate de a participa la räz-boaie si la modul cum si-au indeplinit aceastä obligatie in vremeade care ne ocupäm.

In secolele XIVXVI, räzboaiele erau purtate in generalde oastea cea mica", akätuitä din cetele boierilor si din slugilesi curtenii domnului, oastea ce)a mare" a tirii la care parti-cipau i äranii i tirgovetii chematä sub arme numai incazul unor primejdii deosebite pentru

Dupä cum am arätat in primul capitol al lucrärii, in pe-rioada de intärire a autoritätii cenbrale, domnia a cäutat sä ma-reascä numärul curtenilor care depifideau de ea pentru a puteaastiel s'A tinä in friu marea boierime, care se baza pe cetele deslugi inarmate in fruntea cärora boierii -mergeau la räzboi.Aceastä actiune a avut urmari deosebit de importante pentruorganizarea armatei, sporind crolul vitejilor" ridicati de domndin rindurile täranilor care se distingeau in luptä.

www.dacoromanica.ro

292 ATRIBUTIILE CURTEMILOR SI SLUJITORILOR

Pina la aparitia slujitorilor, curtenii au indeplinit impor-tante Tosturi militare net In Tara Româneasca, cit i in Mol-dova. Vom aminti aici numai citeva imprejurari in care ncurtea"a adus un aport de seama la purtarea actiunilor militare. $tefance! Mare afirma el insusi ca a ramas la Valea Alba numai cucurtea" sa 3, corte care pare sa fi fost alcatuita din cei 10 000de nobili" care se aflau 11110." doran la 1476, chid acesta la-sase pe tarani sa-si apere casele amenintate de tatariito-6 4. Mai tirziu, Radu de la Afumati, domnul Tarii Românesti,scria brasovenilor ca a trimis impotriva unor räzvratiti pe Pirvubanul cu curtea domniei mele" 5, iar la 1574, Dumbrava vor-nicul cu toata curtea Moldovei" a lovit prin surprindere °stilelui Petru $chiopul 6 Insfirsit, in Ïnv4áturile lui isleagoe Basarabcatre fiul sau Teodosie curtea" apare ca o parte importantaputernica a oastei Tarii Românesti, alcatuita din cetele boieri-lor, curtenii domnului itarani 7.

Curtenii si-au pastrat aceasta obligatie de a participa lar52boi si in secolul al XVII-lea. La 1641, italianul Locadello,care a vizitat Tara Románeasca, ne informeaza cà spatareiicurtenii de aici sint datori sà mearga la razboi pe cheltuialalor" 8, iar intr-un document din 5 octombrie 1656, domnul Con-stantin $erban, scutind de dari pe doi rosäi batrini",and tva fi vremea de oaste, sà 8à afle cu cai buni, cu armebune, sà mearga uncle va fi treaba tarii i porinca clomnieimeale" 9.

Aceasta obligatie a curtenilor de a participa la oaste cu calsi arme proprii este foarte asemänatoare cu aceea a nobililor

români din tara Fagärasului. Din a doua jumatate a secolului

3 I. Bogdan, Doc. lui $tefan cel Mare, II, p. 344 §i 348.Columna lui Traian", 1876, p. 378.

5 Gr. Tocilescu, 534 documente, p. 290.6 Istoria järii Ronulne0i, ed. cit., p. 52.7 Cronicile slavo-romane, ed. cit., p. 295. In text se spune nu stai

sà fii la luptà unde este oastea ta cea mare, unde este täria curtii tale"(4,8004).

8 ,,Arhiva" 1ai, V, 1894, p. 115.° Miron Costin", III, 1915, nr. 10, p. 144. Pentru Moldova, vezi Hur-

muzaki, XII, p. 3-4, unde se spune cà Aron voclà 65.tea la falang5. pecurtenii care nu aveau arme pentru

www.dacoromanica.ro

293 ATRIBUTII CU CARACTER. MILITAR.

al XVII-lea ni s-au ipästrat numeroase diplome de innobilare aunor români din aceastä, regiune, care erau obligati in schimbs'ai vida' la oaste cu cai de cälärie si cu arme bune 1°.

Slujitorii aveau si ei obligatia de a participa la ràzboi. Dupacum aratà Dimitrie Cantemir, cäTárasii trebuiau sà meargä, laräzboi pe cheltuialä proprie, in schimbul folosirii ocinelor dom-nesti 11.

In Moldova exista chiar o hotärire domneasa potrivit c'i-reia care din breslasi (e vorba de breslele militare) nu va venila oaste isi va pierde mosiile si va fi podan" 12 Mentinerea inbreslele de slujitori ai statului feudal era deci conditionarci departiciparea la rlizboi, neprezentarea la luptà atrligind dup`d sinescoaterea din cadrul breslei militare si pierderea mosiei.

Inainte de a se lua aceastä, mäsurä., cälära.sii care nu ve-neau la oaste in caz de räzboi erau amendati cu o surnà foartemare. La 14 decembrie 1663, Tow:ler Blidar si fiii säi se vindrumâni lui Nirasco Danovici al treilea logoat pentru motivulcä., fiind alärasi, ,nu s-au putut duce cu Dabija vodä in cam-pania de la Ujvar si fuseserà obligati sä. pläteasc5. osluh5."(amendi pentru neascultare sau nesupunere) suma de 12galbeni 13.

Päilsirea oastei in vreme de räzboi era pedepsitä cumultà asprime. Vorbind de faptul cä, la 1739, in timp ce Grigoreal II-lea Ghica, domnul Moldovei, era amenintat de ostile ru-sesti, o parte din cApitanii si slujitorii sä.i I-au pgräsit, autorulCronicii Ghiculestilor aratà cä." cei prinsi au primit pedeapsacuvenità", läsind sà se inte1eag6 cà au fost ucisi 14.

In Tara Româneascä., curtenii si slujitorii care nu se pre-zentau la oaste in caz de rizboi sau care dezertau din oaste erauamenintati cu pierderea capului sau a ocinei. Intr-un document

14 N. Densusianu, Monumente pentra istoria Tiírii Fdgiírasului, Buc.,18S5, p. 38, 50, 92, 136 passim.

11 D. Cantemir, op. cit., p. 114. .

12 M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 112. Vezi si Hurmuzaki, XV/2,p. 1320-1321.

13 Acad. R. S. RomAnia, MCCXXXI/63.14 Cronica Ghicule,Ftilor, ed. cit., p. 445.

www.dacoromanica.ro

294 ATRIBUTIILE CURTEMILOR g SLUJITORILOR

din 11 mai 1611 ni se spune ca Dragu postelnicul cazuse intr-omare nevoie si urgie de catre Mihai voievod, pentru ca au fugitden oaste den Tara Ungureasca", fiindu-i iertat capul numaidupa mari rugaminti 15, iar la 3 decembrie 1639, Matei, Basarabconfisca satul Albesti al lui lane capitan, pe motivul ea acestaacum la pasul taral... nu se-au aflat la oaste, ce au fugit inTara Turceasca si pentr-alte *IL ca un om rau si hidean" 1°.Neprezentarea la oaste in caz de razboi era considerata decihiclenie (tradare) liar cei vinovati erau pedepsiti cu multa' asprime.

In acelasi timp, insa, faptele de vitejie savirsite pe cimpulde lupta erau rasplatite de catre domn de obicei prin daruiri deocine. Principalii benefician i ai acestor danii erau marii boieri siapoi comandantii de slujitori, mercenari si curteni. Din vremeadomniei Jul Matei Basarab a.sa cum am aratat mai susne-au ramas numeroase documente de danie prin care domnulrasplateste vitejia capitanilor si iuzbasilor oastei sale pe motivulca acestia nu si-au crutat orarsarea singelui" pe cimpul de ba-talk sau pentru slujba dreapta si credincioa,sa cu varsare desinge in lupta cu cazacii la Finta". Nu am intilnit in aceastivreme danii de ()due acute slujitorilor sau curtenilor simplipentru participarea la lupta. In schimb, ace.stia aveau asacum von-i vedea dreptul de prada in timp de räzboi.

Dupa cum se stie, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea,in urma caderii Moldovei si Tarii Românesti sub dominatiaturceasca, functia externa a statului tinde tot mai mult sa fieasumata de Imperiul otoman n. Pe de alta parte, ca urmare asubjugarii cellar doua tari, o sarcina importanta a oastei lor de-vine participarea alaturi de turci la razboaiele purtate de acestiacontra imperiului austriac sau Poloniei.

Cronicile Tarii Românesti ne dau numeroase informatiidespre participarea breslelar militare la razboaiele purtate detrupek otomane impotriva imperialilor sau Poloniei. Vorbinddespre campania intreprinsa de turci in anul 1672 pentru cu-

15 Doc. priv. ist. Rom., B, veac XVII, vol. I, p. 14-15.16 Acad. R. S. Romfinia, C/10.17 lstoria Romilniei, II, p. 793-794.

www.dacoromanica.ro

295 ATRIBUTII CU CARACTER MILITAR

cerirea cetätii Camenita, cronicarul Radu Popescu aratä c Gri-gore Ghica a primit ordin de la sultan de au mers si el cuostile lui". Urmind porunca, domnul a strins oameni de oasteden toate breaslile : cälärasi, dorobanti, rol, visternicei, spä.-tärei, postelnicei, stolnicei, vornicei, pähärnicei, le-au ficut stea-guri si le-au dat tuturor sulite väruite cu prapore fealiuri,fealiuri, fiestecare dupä breasla lor"_ Ca urmare a mäsurilorluate, Grigore Ghica au fäcut oaste frumoasä, atita cit, mer-end i acind halai inaintea inparatului, s-au mirat inpäratzdsi tog turcii de osti ce avea Grigore vodä frumoase" 18 (sub.ns. N.S.).

De obicei, la aceste campanii nu lua parte un numär preamare de ostasi, domnia stabilind pentru fiecare breaslä militaràefectivele participante. Intr-un document din 20 noiembrie 1668,Radu Leon, domnul Tärii Românesti, scrie cälärasilor care atifost rinduiti de oaste" cä, deoarece cheltuiserä. pentru gätirede oaste", urmau sä dea numai trei ughi de cruce pentru onevoie de la impärätie" (e vorba de bani pentru procurat iairbäde puscä.), In loc de patru ughi de cruce dt trebuiau sä deaceilalti cälärasi, care nu se pregkiserä pentru caste 19. Mai tirziu,la 1718, turcii poruncind domnului Tärii Românesti sä le punäla dispozitie 3000 de oameni ostasi", au orinduit domnul dintoate breaslele si s-au fäcut acei 3000 de slujitori"

Numärul oflenilor care plecau la luPtä se stabilea uneoridupii acela al crucilor" (unitäti fiscale). Intr-un document din17 iunie 1681 se aratä a., in timpul domniei lui Grigore Ghica,si-au fácut di cruce om di oasti ; fiecare cruce" fusese deciobligatä sä dea cite un om pentru a merge la räzboi.

Din documente rezultà c5., in aceastä vreme, cei care numergeau la oaste ,erau obligati sà dea bani pentru echiparea ce-lui care pleca la oaste. In actul citat si mai sus, din 1681, unlocuitor care nu avusese bani sä dea pentru omul trimis de,crucea" sa la oaste aratä vinit lificiul di mi-u pos solita

18 R4CIU Popescu, Istoriile, p. 150-151. Vezi si p. 129, 131, 132, 178 etc.1° Rev. istorici", 1931, p. 814-315." Radu Popescu, lstoriile, ed. cit., p. 222.21 Arh. St. Buc., ep. Buzu, XXI/53. Despre cruce vezi mai sus, p. 33.

www.dacoromanica.ro

296 ATRIBUTIILE CURTENILOR SI SLUJITORILOR

dinaintea casii", silindu-1 vind5. ocina. La 17 mai 1717slujitorii irosii ot sud Buiä.u" màrturiseau cà au prátit pelingà alte cläiri ale unui cetas al lor si 8 talen i jumä.tatepartea acestuia la comul de oaste" 22.

Sumele destul de insemnate prátite dovedesc cä oameniitrimisi la oaste aceau cheltuieli mari, care se repartizau asupratuturor cetasilor lor.

Legata atit de problema verific5sii efectivelor breslelor mi-litare, cit i a controlului pregitirii lor de luptà, este asa-nu-mita chutare" (lustratio), care avea loc periodic. Dupà Orerealui N. Walcescu, inc5, din vremile cele mai vechi, obiceiul eraca domnul, dafi intr-un an, sa faeá reviu, revistä (c5.utare.)armatei i militiei. Atunci se ficeau i inàltàri in ranguri" 23N. Iorga considera c5.utarea" tot o trecere in revistä a armateidupà un obicei care e si al celor mai vechi timpuri din organi-zatia ostiseascà a romanilor de pretutindeni" 24.

Cele mai vechi stiri despre obiceiul de a face dutare oas-tei slut din secolul al XVI-lea. I. Sommer klescrie primul unasemenea Justraturus exercitum", care a avut loc in anul 1563,

22 Ibidem, XXVIII135. Mentionam c5, in aceastä vreme, si locuitoriiärii trebuiau s5 dea uneori un numär de osteni. La 11 ianuarie 1665, Istratic

Dabija, domnul Moldovei, arita cä acum, avind nod 5i tara noastri.asupriali despre turci de am mgrsu in oaste in Tara Nemteasci, scos-amtoatä tara la oaste", obligind adicä pe locuitori sà dea dintre ei un numfirde ostasi. Domnul declar5 mai departe : pus-am clomniia mea si pre acestitirgoveti din tirgu din Piatri s5 fac5 oameni de oaste, 85 mare in triabacinstitului implrat". Ca sä faci" acesti oameni, orisenii au vindut o branistecu 100 de talen i de s-au mintuit i ei de acea oaste". (Arh. St. Buc., m-reaBisericani, XII/55).

In secolul al XVII-lea, locuitorii datori sà meargi la oaste puteau tri-mite alti oameni in 1ocul lor. Dintr-un document nedatat, din secolul alXVII-lea, afrim ci un locuitor din Moldova criduse bani unui argat de (-auminat la oaste pre locul sau (N. Iorga, Studii doc., V, p. 35-36).

23 N. B5.1cescu, Opere, ed. cit., I. p. 16.24 N. burga, Istoria armatei, II, p. 112. Vezi si T. Mutasc-u, op. cit.,

p. 38-39.

www.dacoromanica.ro


pe un cimp deschis lingà cetatea Hotin 25, iar in invardturileatribuite lui Neagoe Basarab se spune 6. la c5.utarea din totianii, ce este obicei a se face ostilor i slujitorilor, boierimeacàpeteniile asteapfá cinste i daruri" 26.

Mentionam cà asemenea clutlri" ale oastei aveau locIn Transilvania, unde exista un Regesto lustrationis" 27, asem5.-nkor catastifelor de care vorbesc documentele noastre.

In documente, ca i in izvoarele narative, ni se dau o seriede detain despre modul cum se flcea c5.utarea" ostilor, in-deosebi in secolele XVIIXVIII.

Dupà cum rezultà din documente, fiecare breaslà sau ceatämilitarl era controlatà pe rind. La 20 iunie 1633, Matei Basarabspune el a primit o plingere de 'la un dorobant, cindu am esitdomnia mea la c5.utare, de am clutat däràbantii la Groz5vestiide Jos, lingl morile (min5.stirii) Sf. Savei" 28. In Moldova,Miron Costin ne informeazà eä, in vremea miscàrii boieresticontra lui Stefan Toma, s-a intimplat ,de veniia atuncea si dintinuturi din gios niste steaguri de c'äfirasi la c5.utare" 29.

autarea avea drept scop mai intli sA verifice armamentuIsi starea de pregkire a armatei. Cind Mihnea al III-lea fIcea.

26 Deux vies de Jacques Basilicos, ed. Legrand, Paris, 1889, P. 39. Pentruepoca lui Mihai Viteazul vezi raportul lui Lassota din 1597 (A. Veress,.Documente, V, p. 93).

26 Uricarul, XXIV, p. 116.27 Hurmuzaki, II/5, p. 147. Despre termenul lustratio" vezi Lexicon

Linguae hungaricae aevi antiquioris, ed. G. Szarvas si S. Simonyi, II, Buda-pesta, 1891, col. 868 i 898.

Despre modul cum se ficea w-numita lustratio" in regatul feudalmaghiar, o dati pe an circa festum sancti Georgii", vezi decretul din 1573(Corpus Juris Hungarici II, p. 674 ; veal si p. 884, 900). Un cilätor fiancezcare a vizitat Transilvania la 1574 ne informeazi cà, la acea dati, trecereain revised a trupelor avea loc in fiecare luná, cu acest prilej fiind inlituratidin armati cei care nu aveau echipamentul complet (Studii mat, de istoricmedie, IV, 1960, p. 457).

28 Arh. St. Buc., m-rea Cotroceni, XC/13. Vezi si A. Veress, Documente,X, P. 165.

26 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 61.

www.dacoromanica.ro

298 ATRIBUTIILE CURTENILOR T SLUJITORILOR

gältire mare... sä sä ridice asupra turcilar cu sabie", pregätea inacest scop armata fácind cäutäri tuturor slujitorilor Oral" 30.Despre Nicolae Mavrocordat cronica Trii Românesti ne in-formeafá c, inainte de a-i trimite unde era porunca, a acutcäutare celor 3000 de osteni ceruti de turci 31. Mai tirziu Gheor-gachi logorátul ne cre1ateaz5. c slujitorii a cäror puscä. nu luafoc la cäutare sä 'idea de la izvod" 32 (adicä eran sco0 dincadrele armatei).

autarea mai avea apoi drept scap sá punä de acard evi-denta vistieriei cu realitatea existentä, sá scoatä din aceste ca-tastife pe cei care anuriserä sau nu mai puteau face slujbä.In 1659, dupá marea pradä a tätarilor in Tara Româneascä, dom-nul Grigore Ghica fäcu cäutare slujitorilor ; si citi ziserä cá Antrobiti, säraci, fugiti, morti, pre toti Ii scoase din catastih" 33.

Tot cu aceste ocazii erau scosi din eviclentele breslelor res-.pective curtenii si slujitorii care deveniserä rumáni, ca i cei bä.-trini, care nu mai puteau indeplini serviciul militar. Intr-un do-cument din 14 iunie 1669 se spune cä doi postelnicei din judetulTeleorman, care se vinduserä rumâni in timpul domniei lui Gri-gore Ghica, se-au scos numele dä la catastih dud s-au fäcutcäutare la Caracal" 34 iar Gheorgachi logoatul aratá ca, cu oca-zia cäufärii, care era bätrinu, la virsta neputincioasä, sä erta dela slujb5, clindu-i camarasul de izvoade cartea domnului sä fiescutit de bir" 35.

In sfirsit, tot cu ocazia acestei cäutäri a ostenilor, se fäceauneori si plata lefii mercenarilor, dupä cum rezultä dintr-o foarteinteresantä scrisoare a lui Stefan Petriceicu vodä cátre GheargheCatargi vornicul, prin care ii cere sä. facä o cäotare" seimenilor

30 Radu Popescu, lstoriile, ed. C.. Grecescu, p. 119.31 Ibidem, p. 222. Vezi si I. Neculce, Cronica, ed. .I. Iordan, p. 160." Gheorgachi logoritul, Condica de obiceiuri, p. 297.34 lstoria rdrii Ronztine,sti, ed. cit, p. 142.

Arh. St. Buc., ms. 479, f. 218.35 Gheorgachi logoatul, op. cit., p. 297.

www.dacoromanica.ro


pläteascä leafa numai celor care nu grit insämnati" deKlomn in catastif, deoarece ceilalti lipsiserä la cäutarea prece-dentä 36.

Cit priveste durata serviciului la care erau obligati membriibreslelor de slujbasi ai statului feudal, aceasta varia dupä cate-gorii : in timp ce lefegiii erau datori slujeascä cit timp erau

slujitorii i curtenii slujeau, cu rindul, o parte a anului 37.In Tara Româneascä, idupà" cum rezultá dintr-un raport al

lui Lassota, din 1597, boierii erau datori sá aducä sub arme depe mosiile lor ostasi &Arid a cäror slujbä dura trei luni pe an 38,adicä tot ant cit dura si obligatia de oaste a locuitorilor de pedomeniile feudale din apusul Eurapei 39. Peste o sutä de ani, intimpul domniei lui Constantin Brincoveanu, slujitorii erau obli-gati sä slujeascä tot trei luni pe an. 40

Pentru epoca de la mijlocul secolului al XVII-lea lipsesctirile despre durata slujbei. In timpul domniei lui Matei Basarab,

.slujitorii erau läsati liberi in vremea muncilor de varä, deoarecemulti dintre ei se ocupau i cu agricultura 41.

36 G. Ghibänescu, Surete, IX, p. 167-168. Vezi si M. Costin, Opere,-ed. cit., p. 149, unde se aratä c5. Timug Hmielnitki au f5cut ostilor clzkegticäutare, gi le-au impärtit de la Vasile Vodi lefe, i c5.peteniilor i ogtenilor,tuturora".

37 Cf. gi I. C. Filitti, Clasele sociale, p. 6, unde se afirmä : caracte-ristica serviciului tuturor slujitorilor era cä o parte a antlui slujeau statuluiiar altä parte igi vedeau de treburile lor la tall".

" A.Veress, Documente, V,'p. 95.36 G. Calmette, Le monde féodal, Paris, 1934, p. 162.4° In Condica vistieriei, p. 167, se araeä c5.* dupiz' ce i-cuz plinit sluji-

ton- trei luni..., s-au slobozit de acolo". Vezi gi p. 222, 321.41 Vezi sorisoarea domnului eätre bragoveni, din 2 iunie 1651, in care

aralä cà slujitorii, asteptind .postavul de la domnie, nu sä pot duce pre la1ucru cä acum caste vreame lucrului casi" (N. Iorga, Brafovul fi romdnii,p. 59-0).

www.dacoromanica.ro

300 ATRIBUTIILE CURTENILOR SI SLUJITORILOR:_

In secolul al XVIII-lea, slujitorii fIceau slujbä cu rindul,cite o sgptäminä din douä 42.

In Moldova situatia este diferitä. Aici, in vreme de iarnä,.tot ostasul se odihneste i räzboiul inceteazä", dupä cum ne rela-teaz5. cronicarul Macarie, referindu-se la rizboiul purtat de-Bogdan cel Orb, in 1514, contra pretendentului TriThilä 43. Si maitirziu, in secolul al XVII-lea, oastea de tarä avea datoria säslujeascä in timp de räzboi de la 23 aprilie Ora 26 octombrie 44-

Dupà cum rezulti din documentele din vremea domniei luiStefan Toma, in timpul verii avea loc asa-zisa asezare a oas-tei" 45, cind se verifica probabil i nivelul säu de pregätire.

intretinerea ostasilor pe timpul razboiului cädea in sarcinafiecäruia dintre acestia. Pentru un numär limitat de zile, eiaduceau hranä de acasä., iar in actiunile duse in afara teritoriului

prada le ofenea in mod obisnuit mijloacek de subzistentäCum, in general, ostirile arilor amine nu au purtat räz-

boaie lungi in afara hotarelor br (cu exceptia campaniilor duse-

43 Vezi doc. din 11 octombrie 1794, In care se spune : obicei estetoli slujitorii... intru o sliptiiminil Ant de rind de slujesc iar intr-altamuncesc caselor tor" (V. A. Urechia, 1st. rom., VI, p. 331) ; vezi gi ibidem,VIII, p. 91. La 4 februarie 1794, se afirmä c5 acest obicei este hotrzritvechime" (ibidem, VI, p. 286). Vezi, de asemenea, agezhmintul pandurilordin 9 iunie 1816, in care se prevede cà acegtia sit' ¡acá ceata in chipul s;uji-torilor ca sá slujeascci cu rindul, adedi unii intr-o /una' $i al(ii intr-alta".(E. VIrtosu, Miírturii noi din viala lui Tudor Vladimirescu, Buc., 1941, p. 58).

43 Cronicile slavo-române, ed. cit., p. 92.44I. Neculce, op. cit., ed. I. Iordan, p. 92 gi M. Kogilniceanu, Cronici,

III, p. 81, unde se spune cà, dupä intoarcerea de la asediul Vienei din 1683,oastea ce era oameni de Ora' toti s-au dus cinegi pre acasi, fiind otean dela luna lui aprilie piná in postul

45 Vezi doc. din 2 iulie 1612 gi 13 iulie 1617 (Doc. priv. ist. Rom., A_veac XVII, vol. III, p. 93 5i vol. IV, p. 194). Vezi i doc. din 16 iulie 1617,dat in tabiri" (ibidem, p. 195).

44 De aceea, In salvconductul dat de Alexandru cel Bun trupelor polonela 1426, se recunogtea c5 se intimpli adesea" ca Intre olocuitori i trupefie Iupte, certuri, nenorociri cu ràni, neintelegeri, sfezi, cu vorba gi cu fapta"(M. Costächescu, Doc. inainte de $tef an cel Mare, II, p. 644). Vezi i 'storm.Romciniei. 11, p. 339. Vezi despre aceasta mai pe larg interesanta lucrarelui $t. Chicos, Cum se ¡área aprovizionarea armatelor lui Mihai Viteuzul,Matei Basarab fi Nicolae Mavrogheni, Buc., 1939.

www.dacoromanica.ro

301 ATRIBUT/I CTJ CAR ACTER MILITAR

ostirile Imperiului otoman din secolul al XVII-lea la care aufost obligate sa ja parte), aprovizionarea lor nu ridica problemedeosebite. Din aceste motive, informatiile despre aprovizionareaarmatei in timpul razboaielor nu sint prea bogate.

Un izvor contemporan lui Stefan cel Mare aratä. c. domnulMoldovei, dind voie ostenilor sài sa meargà contra taw-nor,la 1476, i-a obligat sà se intoarca Cu hrana pentru 15 zile 47. Insecolul urmator, polonul Bielski relata cà ostenii moldoveni pur-tau la oblincul eii nbrinza de burduf si One alba, precum am-vazut eu insumi in batalia de la Obertyn" 48

Din aceste informatii rezulta ca, in acea vreme, ostenii dis-puneau de hrana proprie doar pe un numar limitat de zile. Dinaceste motive, cind hrana se ispravea, ostenii erau obligati fies'a si-o caute singuri in teritoriul unde se aflau, fie (mai rar)se intoarca acasa pentru a se reaproviziona. De bunà seamasi una si alta din aceste modalitati prezentau inconveniente se-rioase.

Situatia s-a schimbat in a doua jumatate a secoluluial XVI-lea, indeosebi in vremea domniei lui Mihai Viteazul,cind, datorità faptului cà oastea Tarii Romanesti in care segaseau si multi mercenari a dus o serie de lupte in afara ho-tarelor, a trebuit sa se ia niasuri pentru o mai buna organizarea aprovizionarii. Primele stiri despre convoaiele cu provizii ne-cesare trupelor sint din toamna anului 1595, cind °stile unite alelui Sigismund Bathory i Mihai Viteazul, care se indreptau spreTirgoviste pentru a izgoni pe turcii lui Sinan pasa, erau insotitede 3718 care cu provizii 49.

Aprovizianarea armatei a constituit pentru Mihai Viteazuluna din cele mai de sealing probleme careia domnul Tarii Roma-

47 ,Columna lui Traian", 1876, -p. 378." Arhiva istorici", 1/2, P. 168.

Anuarul Inst. de istorie" Cluj, VI, 1931-1935, p. 499. Con-voaiele de care cu provizii constituiau o problem`i grea pentru comandantiide armate din aceastä vreme. Generalul George Basta afirma astfel eh oarmat5 mare clispunea de 8-10 000 de care de proviziti, care constituiau unuldin cele mai mari impedimente, deoarece intirziau foarte mult misearile tru-polor i ingreunau p5istrarea ordinei militare (It maestro di campo gene-rate, P. 46).

www.dacoromanica.ro

302 ATRIBUTIILE CURTEMILOR I SLUJITORILOR-

nesti a trebuit s.-i faca* fatä. Ni s-au pästrat numeroase scrisoriadresate de clomnitorul muntean locuitorilor diverselor orasetransilvänene, prin care le cerea furnizeze cantitäti insem-nate de grine, animale, vin, furaje etc., necesare trupelor sale demercenari ". Tot in aceastä. vreme sint amintiti $i stringätoriiaduckorii de merinde pentru oaste 51, ceca ce aratä cä exista unserviciu organizat de aprovizionare a armatei.

Sistemul de aprovizionare a oastei din vremea domniei luiMihai Viteazul s-a .pästrat i In secolul al XVII-lea. In timpulräzboaielor purtate de ostirea moldoveanä sau munteanà dincolode hotarele tä.rii se utilizau i in aceastà vreme convoaiele decare pentru aprovizionare. Intr-o scrisoare adresatá sibienilor,doamna Elina, sotia lui Matei Basarab, aräta cà, dupä infringe-rea càlàrimii moldovene, in bätälia de la Finta (1653), VasileLupu rämäsese doar cu pedestrasii, care s-au inchis in cariletaberii lor" 52 Este vorba aici In mod evident de carde de apro-vizionare, folosite la nevoie i pentru intärirea taberei asediatede dusman.

Stiri din secolul al XVII-lea aratä cà locuitorii erau obligatisà furnizeze domniei care de oaste", pentru transportarea pro-viziilor necesare trupelor 53.

Intrucit problema armamentului a mai fost studiatä in tre-cut 54, ne vom multumi sà semnaläm aoi doar unele aspecte maigenerale privind modul cum erau inannati curtenii, slujitoriimercenarii.

50 Hurmuzaki, XII, p. 503, 544, 900, 999, 1005-1006. Vezi si $t. Chi-cos, op. cit., p. 13 si urm.

51 Hurmuzaki, XII, p. 999 si 1021.52 Rev. istorica", XII, 1926, p. 19.53 Vezi doc. din 23 mai 1680 (Acad. R. S. Rominia, XCIV/10) si Con-

dzca vistieriei, p. 43, 116, 119, 192, 376 etc." Despre armamentul ostenilor vezi i Iucrärile generalului Rada Ro-

setti, Evolutia mijloacelor si a chipului de falatuire a raboiului de la moarica-lui $tefan cel Mare pina* la aceia a lui Matei Basarab, Buc., 1931, cap. Arma-mentul ; Istoria artei militare, p. 139-154 si 263-296 ; Tir. Mutascu, op. cit.,p. 39-45 etc.

www.dacoromanica.ro

3 03 ATRIBUTII CU CARACTER. MILITAR

Din cercetarea izvoarelor rezultá cä cea mai mare parte aostasilor Ii procurau singuri armamentul, domnia asigurind armenumai unei pärti din slujitori. Datele documentare nu permit sáse precizeze care anume categorii de osteni primeau arme de ladomnie in secolele XIVXV. Din secolul al XV-lea ni s-aupästrat citeva scrisori prin care domnii Tärii Românesti sau aiMoldovei cereau arme oraselor din Transilvania. Astfel, Alexan-dru Aldea (1431-1433) cerea brasovenilor sä-1 ajute ,cu arcuri,Cu sägeti, Cu arme", iar mai tirziu Laiotä. Basarab (1474-1477)trimitea si el la Brasov o slugá sä.-i cumpere scuturi i arcuri" 55.Dei din aceste scrisori nu rezultá cäror osteni le erau destinatearmele respective, este foarte probabil ca domnia le procura pen-tru slugile sale, deoarece, in aceastä vreme, atit boierii cit i ä-ranii erau obligati sä vinä la oaste cu arme proprii.

La sfirsitul secolului al XVI-lea primeau arme de la domnieIn mod sigur dorobantii. La 1599-1600, se dädeau banului Ca-lotä 100 de säbii sá le impartá dorobantilor din Strehaia 56.

In secalul al XVII-lea, majoritatea ostenilor erau datori'neared* la oaste cu arme praprii. Ei erau obligati sä viná la raz-boi cu ,arme bune", dupä cum decktra Constantin Serban, refe-rindu-se la curtenii din Tara Româneascä. Mai tirziu, dupä cumam väzut si mai sus, slujitori care nu se prezentau la ,cäutare"cu armele in stare bunä erau scosi din ,izvod".

Pentru Moldova secolului al XVI-lea dispunem de pretioaseinformatii asupra modului cum erau inarmati ostenii. Cea maiimportanitä din acestea este relatarea luí Verancici, potrivit ,cä-reia ,armele principale ale moldovenilor grit, ca i la tätari, scu-tul, lancea, sabia si sägetile ; platosà grea nu are nimeni ; putini,

numai din cei mai bogiati, au doar cämäsi de zale si coif deotel ; drept platosä, ei toti imbracá niste haine de in, umplute cubumbac, in grosime de trei, patru degete, mai ales in partea ume-rilor i 011á la coate... i in cusäturi in ite dese la depärtare de

55 I. Bogdan, Relatiile, p. 43 si 121.55 P. P. Panaitescu, Documente slave din Sibizt, p. 37.

www.dacoromanica.ro

304 ATRIBUTIILE CURTEMILOR. SI SLUJITORILOR

un deget si jumkate una de alta, si (acestea) slut socotite dreptplatose, Cad sabia nu le paate pkrunde" 57.

Informatiile date de Verancici sint confirmate in parte decele oferite de alti str'äini care au vizitat IMoldova in secolulal XVI-lea. Astfel, in timpul domniei lui Petru Rares, sasul Rei-chersdorf arta cà armele ostirii moldovene erau ca si ale un-gurilor", adicà lànci militare (hastis militaribus) care gut ceva maiscurte, scuturi si s5bii de rizboi, care nu se deosebesc mult de aleungurilor 58. Mai tirziu, in vremea domniei lui Despot vocra",A. M. Graziani afirma csi. moldovenii sint narmati cu sulitefoarte lungi, cu scut si cu sabie incovoiaa 5°. La 1568, dupà celaudà vitejia moldovenilor, abatele Ruggiero considera c'a" acestiaerau prost inarmati (fatà de ostenii din Apus) si csi foloseau foartemult in atac arcurile cu s5.geti (nell offendere usano per il piul'archi) 60.

Mai tirziu, cronicarul Grigore Ureche ne informeaiä a la1574 moldovenii luptau cu Justurile" (sulitele) 61

Din aceste relatii rezultà &A cele mai folosite arme in aceastivreme erau armele albe : arcurile, sulitele si sä.biile. Pentru pro-tectia impotriva loviturilor erau folosite scutul si c5.masa de zale.

Armele de foc erau destul de putin r5.spindite in tkile ro-mane in secolul al XVI-lea. Intr-o scrisoare din 28 aprilie 1578a sultanului ekre voievodul Transilvaniei se explicä infringerealui Petru Schiopul de eitre Ivan Potcoavä", sustinut de cazaci,prin lipsa de puscasi 62.

In secolul al XVII-lea, armele de foc au inceput sä" ocupeun loc tot mai insemnat in dotarea armatelor Tä.rii Românesti siMoldovei, ark' sà putem fixa cu precizie raportul dintre armelealbe si cele de foc. In aceastà vreme, luptau cu sinete sau pustidorobantii si seimenii, precurn si sinetarii din Moldova si puscasiidin Tara Româneasc.1.

57 Monwnenta Hungarica Historica, Scriptures, II, p. 139.58 7' ezaur de monumente, III, p. 136.59 Deux vies de Jacques Basilicos, ed. Emile Legrand, p. 172.60 N. Iorga, Acte li fragmente, I, p. 14.01 Ed. cit., p. 202.62 Hurmuzaki, III/1, p. 16.

www.dacoromanica.ro

305 ATRIBUT:I Cu CARACTER MILITAR

Armele albe in special sulitele .au continuat insä sä fiefolosite. Paul de Alep ne informeazä cä armata Tärii Române§tiera inzestratä cu sulite §i cu pu§ti 65, informatie confirmatà §i deConstantin Serban, care declara el insug cä are oaste cu sulite§i cu foc" 64.

In Moldova existau chiar douä corpuri de osta§i, arca§ii §isulita§ii, despre care am vorbit in capitolul al 111-lea.

La 1663-1664, &Ind o§tile Mil Romane§ti si Moldovei auinsotit pe turci In expeditiile lor contra Imperiului austriac, strä-inii care le-au väzut constatau a ant slab inarmate, folosind maimalt sulite decit arme de foc. Armata Tärii Române§ti partid-pantá la expeditie era compusä din 2 000 de pu§ca§i li 3300 osta§iinarmati cu sulite 65.

In a doua jumätate a secolului al XVII-lea, confectionareasulitelor se fácea de cätre pläiaqi, constituind una din obligatiilelor fatä de domnie 66, ceea ce aratä a tot domnia le impärteaslujitorilor säi 67.

Cit prive§te arcurile, acestea au continuat sä fie §i ele folo-site, indeosebi in Moldova. Referindu-se la pregätirea oastei mol-dovene pentru campania din 1711, cronicarul moldovean ne re-

66 Paul de Alep, Calgtoriile patriarhului Macarie, p. 104." N. larga, Studii fi doc., IV, p. 48.66 N. Iorga, Acte ;i fragmente, I. p. 259 si Studii 0 doc., IX, p. 137.

Intr-o relatie din 1663 publicati de A. Veress (Documente, XI, p. 38), sesustine cä trupele Tgrii RomInesti care intraserä in Transilvania insotind peturci aveau un efectiv de 3 sau 4 000 de oameni, inarmati cu sulite (ipsiquoque fustibus sunt armati).

" Arh. St. Buc., ms. 749, f. 169 v.67 Asa se si explicä de ce, atunci chid domnul scoate dintre slujitori

pe sumânii care nu aveau dreptul sà se inscrie in aceste bresle, cese co-mandantilor sä le la arme/e, date desigur de domn. (Acad. R. S. Romlnia,CCCXCIX/34, doc. din 1632).

Domncia dispunea, de altfel de uncle mici arsenate. Intr-un doc. din20 octombrie 1627, se aratà cä. domnul Maldovei, Miron Barnovschi, pusese"un locuitor In Suceava sg fie pentru treaba armelar damniei mele" (Arh.St. Jai, CXLI/1), iar in vara anului 1568, niste rizvaltiti" din Tara Romi-neascä au dat foc pulberäziei" aflatg probabil la Bucure4ti, provocind pa-gube serioase si fácInd necesarg interventia sultanului, care a trimis unceau.s ca sfi cerceteze situatia la fata locului (Istoria Romdniei, II, p. RN).

www.dacoromanica.ro


lateazà cà, intrucit arcarii (care confectionau arcurile) terininaseräarcurile, sä.getile si sahaidacele (tobele), ostenii moldoveniEceau sulite din cring, ascutite si pirlite la virf" 68

In aceastà vreme, insä, majoritatea slujitorilor si mercenari-lor (dorobantii, seimenii) posedau arme de foc. Vorbind de recon-firmarea lui Gheorghe Duca pe tronul T'ärii Românesti, cronica-

Tnuntean ne povesteste cä, in semn de bucurie, s-a tras ca12 tunuri, iar slujitorimea cu puscile" 66.

Incliferent de felul armelor albe sau de foc ostenii ro-mâni se dovedeau foarte priceputi in minuirea lor, stirnind admi-ratia sträinilor care i-au cunoscut sau väzut. Astfel, italianul CiroSpontoni laudà indeminarea archebuzierilor pedestri ai lui Radu$erban, care au tras In chip minunat" (con maniera mirabile)trei salve una dupä alta ". Mai tirziu, la 1631, Paul Strassburgh,aflat in trecere prin Tara Româneasc5., are si el cuvinte de laudàpentru mgestria ostenilor români in minuirea armamentului. Elpovesteste cum Leon Vodà îi indemna caii la fugä si cum des-cärca pustile la tintä, iar cäpeteniile militare si boierii din suitadomnului imitau aceastä inderrninare a domnului i fiecare sesträduia, intr-o foarte frumoasà intrecere, s5.-si arate pricepeTeain minuirea armelor". Ca sä-i stimuleze, domnul se aräta foartedarnic si pe cei care, fie prin stiintä, fie prin mai mare indemi-nare, intreceau pe ceilalti, Ii däruia cu insäsi mina sa, ca unnumär destul de mare de galbeni" 71

Dreptul la pradä in timp de riizboi. In vremea orinduiriifeudale, dreptul la pradä. In timpul räzboiului era socotit un cis-tig legal" al participantilor la bätälie. Prada capturatä in ase-menea Imprejuräri era consideratà de domnie ca un cistig drept"al ostenilor säi, indiferent de originea lor.

In numeroase documente moldovene, incepind din vremeadomniei lui Stefan cel Mare, cind se intäreste stäpinirea unorboieri asupra bunurilor cistigate in luptä, domnul justific5, drep-

68 M. Kogilniceanu, Cronici, III, p. 45.G9 R. Popescu, lstoriile, p. 192.70 C. Spontoni, Historia della Transilvania, Venetia, 1638, p. 248.71 Archivu pentru istorie i filelogie", 1867, p. 15.

www.dacoromanica.ro


tul de proprietate al acestora asupra bunurilor respective prinfaptul cà ei le-au capturat in timpul luptelor 72.

In afará de boierii care mergeau la luptk cu cetele" lor,ceilalti osteni ai tkrii aveau dreptul la pradk. Pentru unele cate-gorii de ostasi haiducii din Tm-a Româneasck i hinsarii dinMoldova dobinda" sau prada constituia chiar mijlocul princare acestia erau plätiti de domnie pentru participarea la luptk.

In timpul rä.'zboaielor de mare arnploare, prada deschideaparticipantilor chiar perspective de imbogktire. Asa se explicà inparte participarea largk a mercenarilor sträini in armata luiMihai Viteazul, care le dädea dreptul la prada intreagä." 73.

In aceastà vreme, tirile despre prada capturatk de oasteadomnitorului d'A foarte numeroase. Intr-un raport venetian din1595 se aratk cà, dupà luptele cu turcii de la Giurgiu, fiecareostas avea cel putin cite patru cal i ck diferitii comandanti aiarmatei se imbogätiserk din prkzile capturate 74. Gronicarul ma-ghiar Szamosközy afirmk cà prada luatk. in 1598 la Vidin i Cla-dova era atit de mare inda ajungeau cite 80 de talen i de fiecaredin cei 38 000 de osteni 75, fapt confinmat si de cronicarul RaduPopescu, care spune ck slujitorii Incà se umplurà de dobinzi" 76.In sfirsit, Miron Costin ne informeazà ck, dupk lupta de la

Mihai Viteazul a dat clrumul ostilor sale sà prade, i chiarostasii din garda domnului care de obicei nu-1 pärä9eauplecaserk dupä. pradk 77.

Nici in secolul al XVII-lea tirile despre dreptul de pradknu lipsesc, acest drept fiind amintit in izvoarele narative sau cuocazia unor tranzactii fácute cu bunuri capturate 78.

Miron Costin ne informeazà cà, inaintea luptei de la Ojo-geni, ostasii lui Vasile Lupu veniia cu plean ingreuiati", avind

72 Doc, priv. ist. Rom., A, veac XIVXV, p. &94; veac XVI, vol. II,p. 65, 18.

73 Hurmuzaki, XII, p. 332-333.74 Ibidem, p. 191.73 Ioachim CrAciun, lnsemnörile lui Szamosközy, p. 112.76 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 76. Vezi si p. 73.77 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 56.78 Doc, priv. ist. Rom., A, veac XVII, vol. IV, p. 10.

www.dacoromanica.ro

308 ATRIBUTIILE CURTEMILOR $1 SLUJITORILOR

grijä mai mult de pradä deal de räzboi79, lar cronica Mil Ro-manesti aminteste si ea de dobinda" luaa de oastea lui MateiBasarab din Moldova 8°.

Din aceeasi vreme ne-au ramas si unele informatii despreobligatia ostasilor de a da seama doenniei si bunurile capturate inräzboi. Intr-un document din 1 septembrie 1631, Radu Leonaratä cä, In lupta de lingä Bucure.sti, slugile domniei mele Ha-san si Husein beslii si Pava sirbur (deci niste lefegii) prinseseräun tigan al boierilor pribegi, tigan care se gäsea atunci la apä-rare si lapa". Acestia, ca niste slugi drepte", 1-au adus dom-nului g s-au inchinat cu el". Domnul 11 däruieste acestor ostenipentru slujba lar dreapa", iar ei il vind apai minästirii RaduVodä 81.

In secolul al XVII-lea, in Moldova, dobinda" sau prada dintimpul räzboiului era mijlocul falasit uneori pentru a räspläti peunii din locuitorii care doreau sä meargä la lupa pentru pradä,locuitori care nu erau nici slujitori, nici hinsari. Astfel, MironCostin ne informeazä cä, in tabära de la Tutora, erau si citivade cei ce merg de bunä voie in dobindä" sau cä, in timpul dam-niei lui Vasile Lupu, cind atarii se intorceau cu pradä. din Polo-nia, acesta a trimis dupä ei slujitori si oameni din tirg cine§i arvrea in dabindr 82, oameni pe care cronicarul am ii numeste hin-sari. Acestia pot fi considerati niste hinsari ocazionali".

2. indeplinirea obligatiilor militare ale girilor ro-?mane fatii de imperial otoman

Dupä mai bine de un secol de lupte glarioase pentru päistra-rea independentei, in secolul al XVI-lea, Tara Româneascä siMoldova au fost silite sà accepte daminatia Portii otomane. Incadrul noilor relatii create intre arile române si Imperiul oto-

" Miran Costin, Opere, ed. cit., p. 116.80 Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 102.81 Arh. St. Buc., m-rea Radu Vocli, XXXIX/10." Miron Costin, Opere, p. 88 §i 130.

www.dacoromanica.ro


man, acestea au fost obligate sá.îi asume si unele sarcini de or-din militar, si anume sà trimitä trupele la campaniile purtate deostile tumesti 85. Cum insä turcii nu aveau prea multà incredereIn °stile Tärii Romanesti i Moldovei si in domnii acestora, incadrul acestor cam,panii turcesti trupele celor douä täri au inde-plinit in general servicii auxiliare : construiri sau reparän decetäti, poduri isosele, asigurarea pazei etc. 86.

Izvoarele istorice din a doua jumätate a secolului al XVII-leasi de la inceputul celui urmáltor timp in care turcii au purtato serie de räzboaie contra Imyeriului austriac si regatului po-Ion ne furnizeazà numeroase stiri clespre aceste atributii inde-plinite de trupele tärilor roman& 87.

Din aceleasi iz-voare istorice rezultä cä aceste atributii greleerau indeplinite de slujitori. Astf el, din timpul dcnnniei lui Cons-tantin Brincoveanu ne-au rImas numeroase tiri, in cronica lo-.goatului Radu Greceanu, in Condica vistieriei i in Anatefterzddomnului, despre obligatia slujitorilor de a presta aceste munciauxiliare pentru trupele turcesti aflate in campanie 88.

85 Istoria Romdniei, II, p. 794-795.86 Cf. si N. Iorga, Istoria armatei, II, p. 188, 192 (cap. intitulat Trupe

romgnesti ca auxiliare ale turcilor").Astfel, cind turoii au atacat Cehninul, in 1678, trupele moldovene

au fost suite s construiascg douä poduri ir cele muntene alte douä pesteapa Tismenul, care era biltoasg i noroioasä" (Radu Popescu, Istoriile,ed. cit., p. 169 si J. Hamrner, op. cit., XII, p. 27) ; in anul urmkor, $erbanCantacuzino, domnul Tgrii Romänesti, o Gheorghe Duca, domnul Moldovei,impreung cu ostile lor au fost luati de turci si zide,asci doug cetki la DohanGhecet, in vreme ce temeiul ostii" pizea in preajmi (Istoria ftrii Romd-ne0i, p. 177) ; in timpul rizboiului incheiat cu pacea de la Carlovitz (1699),Constantin Brincoveanu a trimis si el oameni sà repare cetatea Cladova,care fusese spare& de nemti", sg repare poduriIe i sä faci de pazä. (IstmiaTärii Romdnelti de la octombrie 1688 la tnartie 1717, p. 63-65 si RaduGreceanu, Via(a lui C. Brincoveanu, p. 15, 62; vezi si 92, 238 etc. si I. Ne-culce, op. cit., p. 131).

" In Condica vistieriei, p. 222, se spune cg, la 1696, se plitiserg 432de salahori de au slujit tot impreung cu slujitotrii ; in anul urmgtor, searatg c satile cilgrisesti au mers la salachri" (p. 321) etc. In Anatef ter, sespune cà dorobantii, cälärasii, scutelnictii calgri si pedestri ,s-au dus la sa-laori" (Studii 0 mat, de istorie medie, V, p. 415, 419 etc.). Vezi si RaduGreceanu, op. cit., p. 29, 83, 105, 163, 183, 194 passim.

www.dacoromanica.ro

310 ATRIBUTIILE CURTEN1LOR SI SLUJITOR1LOR

Slujitorii care nu vroiau sau nu puteau s'i plece cu brupeleturcesti in carnpaniile acestora dincolo de hotarele ardor noas-tre si erau destul de dese astfel de situatii trebuiau s'a" deabani, pentru a se angaja oameni cu platä. in locul lor. Astfel,In 1696, cälärasii de la cäpitänia Rusii de Vede plätiserä. 375 detalen i' (sunä. destul de mare) ca sà." nu meargl la salaori" 69 ; inanul urmkor, din acelasi Tnotiv, dorobantii, eilärasii si scutelniciide pe margine pritiserä si ei bani pentru salahori.". Se intelegecä slujitorii preferau sä." pläteascä bani de cit sá se duck' la omuncà grea si plinä de primejdii, cum era aceea de a lucra ladrumuri sau cetki in tä.rile dusmane Imperiului otoman.

3. Paza hotarelor tärii

Era o sarcinä importantá a aparatului de stat, legatá atIt deapálrarea tärii deci de functia externä a statului dot si deatributiile fiscale, deoarece, prin organizarea pazei hotarelor,aomnia cäuta sà1 impiedice fuga peste munte sau dincolo de Du-näre a locuitorilor birnici din Tari. Acelasi personal care asigurapaza se ocupa s'i cu incasarea taxelor vamale pentru produselece intrau si ieseau din tarä, taxe care constituiau un venit impor-tant al domniei. In sfirsit, in vreme de rä.zboi, paza hotarelor pu-nea tara la adäpost de atacurile dusmanilor.

a. Paza hotarelor in Tara Româneasc5.

Era asiguratá de plädasi. Ei erau obligati sä impiedice tre-cerea locuitorilor peste munte, prin plaiuri, avilki grijä ca aceastasii se facà numai pe la scala domneaseä punct de trecere unde

89 Condica vistieriei, p. 221.99 Ibidem, p. 411. Probabil 6' nu toti ace§tia putuserä. sä pláteascä bani

pentru salahori, deoarece, la 1 iulie 1698, se arati ci unii dintre ei es-audus la salaori" (Stztdii fi mat. de istorie medie, V, p. 419).

www.dacoromanica.ro

311 ATRIBUTII Cu CARACTER MILITAR

se gäseau dregätori care incasau vama si alte däri .cuvenite dom-niei. Tot ei päzeau, sub ascultarea reprezentantilor domniei, §i.

A ceste puncte de trecere.Gea mai de seamä atributie a paiasilor era aceea de a opri

fuga peste munte, in Transilvania, a rumânilor si a megiasilor.0 altä atributie a acestor paznici ai hotarelor era aceea de

a nu räsa sä iasä iin tarä pe cei ce nu aveau poruncä. domneasc6(cum se spune intr-un document din 20 august 1704 111) sau tes-chereaua" marelui spätar (in secolul al XVIII-lea). De asemenea,ei opreau 'intrarea in taxi.' a sträinilor care nu aveau pasus" 112.

Satele de plai aveau, de asemenea, obligatia de a päzi pla-iurile de hoti si de oameni räi", cum se spune intr-o poruncädomneascä din 20 septembrie 1653113, impiedicind trecerea aces-tora ,cu lucruri furate si prinzind pe aufäcätori. In secolulal XVII-lea, pliiasii prin plaiul csárora treceau hotii doveditierau pusi sä caute lucrurile furate si sä le pateascä 114. r

In legäturä cu aceastä obligatie de a face paza de hoti si detilhari stä si indatorirea pe care o aveau unele sate de plai de apäzi rministirile situate cätre marginea aril. Aceste minästiri, deobicei fortificate, aveau si un rol in apärarea hotarelor aril, deunde si interesul domniei pentru paza lor. Astfel, la 8 august 1643,Matei Basarab porunceste lui Nenitä vätaf de paia.si din Sri-nicBufau : sä-ti cauti .s5.-ti fie amente §i de santa mänästireMenedicul, sä socotesti sä nu dea nescare oameni räi sä ucigäcälugäri si sä facä vreo stricaciune", amenintindu-1 tu stii cucapul au" 115. Aceasta este singura poruncä cunoscua din carerezultä cä paia.sii päzeau si minästirile situate cätre marginea

Ili Studii fi mat, de istorie media, V, p. 430; cf. si A. M. Del Chiaro,op. cit., p. 25.

112 V. A. Urechia, op. cit., IV, p. 72-473.113 Acad. R. S. Romania, CLXXXV/1.114 Astfel, la 20 iulie 1662, doi liuzbasi, un ceaus, un pläias (cunoscätor

al locurilor) si niste boieri, cercetind plaiurile päzite de satele Sohodol, ¡z-vara si Costesti, constatä urmele läsate de caii furati si trecuti peste muntede niste hoti si hotäräsc ca cele trei sate sä pliteaseä Impreunä paguba.(Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVI/12). Vezi si doc. din 20 ianua-rie 1684 (Acad. R. S. Ronania, CXXVII/119).

115 Acad. R. S. Rominia, CXXIV/183.

www.dacoromanica.ro

312 ATRIBUTIILE CURTENALOR. I SLUJITORILOR

tärii. Este posibil, insä, ca i alte asemenea minästiri de la mar-ginea tärii sä fi fost päzite de pläiasi, fàrà ca aceastà atributiea lor sà aparä in documente.

De obicei, insä, paza minästirilor de la marginea tärii nu sefacea de cätre plàiai, ci de satele din jurul minästirilor, care,pentru acest serviciu, erau scutite de däri fatä de domnie.

Cazul cel mai cunoscut in aceastà privintä este acela al mi-nästirii Tismana, care, fiind situatà in apropiere de granita deatunci a OHL de multe ori au venit tilharii... la sfinta mänästirede au prädat-o si au jefuit-o" 119. In secolul al XVII-lea ea eraplzità zi i noapte" de satul Tismana, scutit in repetate rinduride dä.ri fatä de domnie117. Acest sat, care päzea plaiu1118, estescutit la 1619 de aceastä indatorire 119, pentru a päzi numainästirea. La 19 aprilie 1614, aläturi de acest sat, alte sapte loca-litäti de acest fel dintre care cinci (Pestisani, Izvarna, Costeni,Sohodol i Grosari) se aflau la 1690 intre satele de pläliasi slutobligate sä dea cite 50 de oameni Sà päzeaseä cu arme minästireacite o zi si o noapte, fiind amenintati c5., de nu vor päzi bine, nuvet(i) pad cu bucatele, ce numai cu capitile" 120.

La inceputul secolului al XVII-lea, pentru a i se asigura opug mai eficace, minästirea Tismana fusese inzestratä cu trei

(tunuri) 121; la 12 mai 1663, Grigore Ghica vorbeste si elde armele pe care le däiduse inmnstirii 122. La inceputul secolu-lui al XVIII-lea, pentru apärarea ei, minästirea Tismana dispu-nea de 31 de tunuri si 130 de pusti 123,

and in jurul unei minästiri de la marginea tärii nu se gl-seau sate de rumâni care sä o päzeasci i nici p1àiai, paza erafäcutä de oameni angajati special de minästirea respectivä. Intr-oastfel de situatie se gäsea minästirea Sinaia, ctitoria lui Mihai

116 priv. ist. Rom., B, veac XVII, vol. II, p. 333.117 Doc. din : 6 aprilie 1602, 1 februarie 0 16 decembrie 1611 (Ibidem,

vol. I, p. 37, vol. II, p. 1-2 0 p. 33-34).118 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 185-186."8 Ibidem, veac XVII, vol. III, p. 293.120 lbidem, vol. II, p. 268.121 Doc. din 1 iulie 1605 (Doc. priv. ist. Rom., veac XVII, vol. I, p. 175).122 Arh. St. Buc., m-rea Tismana, XCl/16.123 Al. Stefulescu, Tismana, ed. III-a, p. 457.

www.dacoromanica.ro


Cantacuzino mare s'Alar. La 9 martie 1701, constat1nd ei mi-nästirea era situatä in latura plaiului, aproape de hotarul Ardea-lului, pe unde pururea fiindu pustietate, oamenii rai, hot(i), til-

furä. i jäluescu i prad'A de multe ori tin drumurileucidere denegutAtori si de alti oameni sä.' fac", minästirea neavindputere i prilej ca sA sà apere de rAutatea lor", cA.ci n jurul einu. se 8-Asea nici un sat ca sá o psizeasc5., Constantin Br1ncoveanu

nepotul ctitorului Ii dá dreptul sà tinä. 40 de oameni sträinipuscasi, care, sub conducerea vAtafului lor, urmau sä päzeascämidástirea 124 In schimbul acestui serviciu, cei 40 de oameni erauscutiti de toate obligatiile fatà de domnie 125 Porunca se repetä.la 20 aprilie 1716 si 28 aprilie 1717 126. Este interesant de subli-niat faptul cá, in ultima poruncä, cei 40 de paznici an,gajati deminä.stire i scutiti de dAri fa% de domnie sint numiti martalogi,ceea ce inseamni cá domnia ii asimilase pe acestia cu pkitoriihotarelor

Paza schelelor (a locurilor de trecere). In afarA de satele depropriu-zise, care päzeau trecerea pe Valle riurilor

opreau trecerea peste plaiuri, existá o serie de alte sate careaveau aceleasi obligatii i acela.i regim fiscal ca i pläiasiicare pkeau, in grupuri de cite 12, locurile cele mai folosite latrecerea in Transilvania. Este vorba de schelele sau punctele detreoere de la Ruar-Dragoslavele, Clineni si de pe Valea Praho-vei, päzite fiecare, In a doua jumAtate a secolului al XVII-lea,de cite 12 sate, numite ale scalei".

Trecerea spre Transilvania pe la RucAr i Dragoslavele estepomenia in primele privilegii de comert acordate brasovenilor 127.

124 Arh. St Buc., AN, XC/23 §i ms. 705, f. 303. Domnul f5.cuse aceastala cererea unchiului säti, care, la 15 octomixrie 1694, aräta ea' 15.ca§urile tilha-rilor mai osebit din alte locuri acolo (la Sinaia) le arau" (Muzeul de istorie.Buc., nr. 27062).

122 Acad. R. S. România, CCCLXXVI/28.126 Loc. cit., CCCLXIII/8 i CCCLXXVI/31.12? I. Bogdan, Relatille, p. 7, 11; la 1368 se arat5 cä se va pläti vama in

Longo Campo vel juxta" (Hurmuzaki, I, p. 144-145) ; vezi g Gr. Tocilescu,oP. cit., p. 8, 13, 16, 20, 21, 25, 28, 70.

www.dacoromanica.ro


Satele Rucgr i Dragoslavele au fgcut, desigur, paza acestui punctde trecere inainte de secolul al XVII-lea. Ping in acest secolnu au rimas documente care sg' arate in ce conditii se ficeapaza.

Punctul de trecere pe la Rucgr i Dragoslavele se numeascalä. domneascg ; un document din 26 iulie 1634 Ii spune foartesugestiv cheia tgrii" 128.

Punctul de trecere era dat in grija unui schiler, care lua ve-nitul vganii in arendg, impgrtind pe din doug, din timpul domnieilui Matei Basarab, veniturile vgmii cu mingstirea Gimpulung.

Atributiile schilerului erau de a incasa vama de la cei careveneau sau plecau cu marfg din targ, de a cerceta dacä; cei careieseau cu vite, tinute la pgscut sau oumpgrate in targ, au plätitdgrile fatg de domnie (ierbgritul, gorstina), de a opri iesirea dintarg a mgrfurilor al cgror export era interzis, de a nu lgsa sáintre sou sä iasg din targ oamenii care nu aveau documente inregulg, pgzind scala de oameni rgi si de Cei care in-cercau sá treacg färg a avea scrisori" erau prini, legati in bu-tuci, confiscindu-li-se marfa i fiind trimii la domnie.

Pentru indeplinirea acestor obligaii, domnul punea la dispo-zitia schilerului cele doug sate de posgdari, precum i alte 12 satede plgiasi, din apropierea Rucgrului i Dragoslavelor, care erausuptu ascultarea schilei". Cele doug sate pgzeau posada ziva

noaptea", iar celelalte dougsprezece, plaiurile din jurul scalei.Trecerea pe la Ciineni, pe valea Oltului sau pe la Genune,

cum i se mai spune in secolul al XV-lea se ficea din timpurifoarte vechi. Locul de trecere pe la Ciineni era unul din celemai folosite din taxi. Intr-un memoriu din secOlul al XVIII-leaal boierilor, se aratg cg pe aici era drum mare care ducea laSibiu 129.

128 Acad. R. S. Romania, CXXIV/25. La 20 decembrie 1657, i se spunenumai unde iaste chiia ot sudvstvo (judetul) Muscel" (N. Iorga, Studii fi doc.,VII, p. 25).

129 Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. Iorga, p. 473, 475.

www.dacoromanica.ro

315 ATRIBUTII CU CARACTER MIUTAR

In secolele XVXVI, incepind de la 28 martie 1415 130,-vama de la Ciineni era incasafä de minästirea Cozia, care aveadreptul de a-si pune aci vamesii s'Al Paza acestui punct de tre-cere era floutä. la inceputul secolului al XVI-lea de locuitoriisatului Ciineni 131.

In secolul al XVII-lea, vama de la Ciineni a fost luatä peseama domniei, care a arendat-o, läsind insä ministirilor Coziasi Arnota cite o treime din venitul vämii. Cu acest prilej, aflämcä paza punctului de trecere si a plaiurilor se ficea, ca si la Ru-cär-Dragoslavele, de 12 sate, numite ale scalii" si puse subascultarea vamesului.

In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, in afarä; decele 12 sate de plai insärcinate cu paza scalei de la Clineni, puse,impreudi cu vätaful sau Vätafii lor de plai, sub ascultarea schi-lerului, acesta mai avea la dispozitia sa si o unitate de martalogi,condusà de un càpitan, numit de Loviste 132. Acestor martalogisi cäpitanului lor li se porunceste, la 3 ianuarie 1695, ca, in ca-zul in care schilerul le va cere, s'A.' sarr si si sileascä pe ceicare nu vor sä dea vama sà o dea färä voia lor 133.

Al treilea punct de trecere din Transilvania in Tara RomA-neascà si invers era cel de pe Valea Prahovei. Vama Prahovei,pe unde veneau cump'äräturile de la Brasov", este pomenitadeseori in documentele secolului al XVI4ea, fiind incasat6 inaceastä vreme de minästirile Glavacioc si Snagov 134. Tot in acestsecol este amintitä si trecerea prin aceste pärti 133.

Intr-o poruna domneascä. din 12 martie 1674, se aratà eicele 12 sate care se aflau ,in rändul sohelii ampinii, pre undeeste scal(à) deschis(à) de cätre Teara Ungureascr, erau : Se-

130 Doc, priv. ist Rom., B, veac XIIIXV, p. 68; prin numeroase altedocumente domnia confirmä vaina minàstirii Copia, pin5. la 8 ianuarie 1587(ibidem, veac XVI, vol. V, p. 280).

131 lbidem, veac XVI, vol. I, p. 26 (doc. din 20 ianuarie 1505).132 Vezi mai sus p. 136.133 Studii si mat. de istorie medie. V, p. 371.134 Doc. din : 20 iiunie 1507 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac xvr, vol. I,

p. 43), 30 itilie 1512 (ibidem, p. 85), 6 octombrie 1587 (ibidem, vol. V,p. 331-332) si 9 ianuarie 1593 (ibidem, vol. VI, p. 61.-62).

135 I. Bogdan, Relatiile, p. 20, 98.

www.dacoromanica.ro


dria, Tesila, Comarnic, Breaza, Cimpina, Bgnesti, Poiana, Flo-resti, Mggureni, Filipesti, Stoenesti si Mgrgineni136. La aceastädaa, se interzice solilor din Transilvania sg mai foloseasd, dru-mul pe Valea Prahovei, pe la scala Gimpinei, pe unde luau sa-tele la rind", fkindu-le atka val, luindu-le caei dä olac simändndu-le bucatele", unmind sä meargà numai pe la Ruck siDragoslavele, iar drumul Cimpinei sg. fie numai poted si scaläde negutätori" 137.

Din aceastä: porund se vede cg schela Cimpinei, pe unde eranumai potecà de trecere spre Transilvania, era la aceastgdatà mai putin importantg decit cea de la Rucgr Dragosla-vele. De altfel, pinà tirziu, la mijlocul secolului al XIX-lea, peValea Prahovei se va circula numai cu calul, nefiind drum decgrutg. .

Paza hotarelor la Dunare. Pentru paza la Dungre, documen-tele slut mult mai sgrace in stiri. In zona Dungrii domnia nu pu-tea asigura paza ca la hotarul dinspre Transilvania, datoritg pre-zentei turcilor, pe un teritoriu destul de infirm, la nord de flu-viu, in raialele create in jurul oraselor Tunnu, Giurgiu si Brgila.De aceea, paza la Dungre se reducea, in general, la suprave-gherea vadurilor de trecere, unde se ggseau dreggtorii domnesticare incasau vama.

In secolele XVXVI, paza la Dungre era incredintati sate-lor de pe marginea ei. Astfel, dintr-o poruncg din 4 septem-brie 1560, aflgan cg, in timpul domniei lui Pätrascu cel Bun, lo-cuitorii satului Potelu situat Bugg Dunke fuseserg dupàvechea lege.... paznici la marginea dinspre Dungre, ca sä: nu treadpribegi sau alti dufäckcni". Cum trecuserg trei pribegi, dusmaniai domnului, satul fusese pedepsit sg: dea trei dusegubine 138. .

Ca si in regiunea de munte, si aici existau puncte fixe depad.. La 8 mai 1578, cu ocazia fixgrii hotarului dintre raiaua

136 In. 1690, ultimele cinci nu mai figureaza intre satele de plai.131 Acad. R. S. Rominia, CVII/55.138 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 137.

www.dacoromanica.ro

317 ATRIBUTII Cu CARACTER MILITAR

Giurgiu si Tara Româneasca, este amintit un punct numit Straja,pe o movila de linga Dunare 139, iar intr-un document din 7 apri-lie 1675, referitor la hotarnkia mosiei Macesu-Dolj, se vorbestede raarginea Dunarii, in capul Tarpezitelor, peste Dunari, drep-tul strajai" 14O.

In secolul al XVII-lea, paza hotarului spre Dunare nu maieste läsata in grija exclusiva a satelor de pe margine, ca pima.atunci ; de ea se ocupa acum si doua categorii de slujitori : ea-larasii de margine si martalogii.

Atributia principala a calara.silor de margine consta in pazahotarelor impotriva celor care incercau sä intre sau sa iasa dintara fara a avea dreptul. De asemenea, lor le revenea si sarcinade a ajuta organele puterii domnesti de la marginea tarii la in-casarea veniturilor. Aceasta atributie este amintita in documentecatre sfirsitul secolului al XVII-lea. Astfel, la 28 februarie 1685,Serban Cantacuzino porunceste capitanilor, calarasilor si vame-silor »paznici la vaduri fi la margine" (subl. ns.-N.S.) s'a nu basesa treaca nici un negustor de vite sau pastor fari sa aibà de laierbari Tavas de plata ierbaritului, silind pe cei care nu 1-au pia.-tit sa-1 plateasca 141

Paza in partile Ialomitei si Brailei era si mai greu de asigu-rat, avind in vedere faptul ca aici satele erau rare, iar regiuneaexpusa mereu jafurilor turcilor. In secolul al XVII-lea, erau folcr-siti si aid pentru paza locuitorii unor sate. Intr-un document din23 octombrie 1628, se arata ca satul Cetatele-Ialomita era scutitde dari, &Ind numai 40 de ughi anual, pe motivul ca era situatin .cimpie si in pustietate si pe acolo aproape nu stint alte sate"cum in regiune se tineau" oameni rai, hoti, tilhari de drumuri",satul urma sa 'fie si pentru paza tarii in acea parte" 142

139 Rev. arhivelar", 1942, p. 143-146.142 Arh. St. Buc., m-rea Amota, VI14.141 Bul. Comisiei istorice", V. 1927, p. 212-213.142 Arh. St. Buc., m-rea Slobozia, 1118. Scutirea se repetà la 11 ianua-

rie 1630 (ibidem, 11/9).

www.dacoromanica.ro

318 ATRIBUTIILE CURTENdLOR sI SLUJITORILOR

In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu era folositäpentru pazä. in aceastä regiune si o unitate de 30 de saragele cuun cäpitan, care isi avea garnizoana la CiocInesti 143.

Cit priveste paza spre hotarul cu Moldova, aceasta era incre-dintatä cäpitanului de margine de la Focsani (devenit mare cä-pitan la mijlocul secolului al XVII-lea), care avea sub ordinelesale importante efective de slujitori. La inceputul secolului alXVII-lea, un francez, Joppecourt, afirma cä. Radn Mihnea aveaintr-un oras mare la granita cu Moldova (probabil Focsani) ogarnizoanä de 400 de oameni pentru paza hotarelor sale" 144_

b. Paza hotarelor in Moldova

Dupä cum rezultä din documente, sträjerii moldoveni inde-plineau aceleasi atributii ca si pläiasii munteni.

In sarcina lor intrau, in primul rind, inchiderea si deschidereaplaiurilor si a locurilor de treoere, dupä nevoi. La 29 mai 1612,Stefan Toma anunta bistritenilor c5, drumurile le-am läsat sä lecurete pläiesii, ca sà aibä oamenii din tara dumneavoasträ drumslobod si bun" 145, iar mai tirziu, Oräs hatmanul poruncea uread-nicului de Cimpulung sä scoatä satele Cimpulungului ,pe toate"sà intäreascä drumul pe unde vor fi locurile trecätoarelorstrimte" 146.

Paza impotriva hotilor in regiunea de margine a tärii consti-tuia si in Moldova o atributie de seamä a sträjerilor. In zona demunte care despärtea Moldova de Transilvania exista o perma-nena stare de nesigurantä, datoritä cetelor de haiduci care atacau.

143 Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 410.144 7 ezaur de monumente, II, p. 57.141 Hurmuzaki, XV/2, p. 854.144 Gr. Tocilescu, 584 documente, p. 547.

www.dacoromanica.ro


atit pe cei ce treceau prin imunti 147, Cit §i minästirile din regiune,de unde luau obiectele de pret 148.

Uneori, strä'jerii reuseau s prindä. pe hoti, cum s-a intimplatIn timpul domniilor lui stefan Toma i Miron Barnovschi 149;de cele mai multe ori, insä, räufkätorii izbuteau sä" fug'ä in Tran-silvania, unde domnul cerea sä fie ucisi cum iaste legea tilha-filar" 15°. Cind se iveau haiduci mai periculosi, clomnul porunceasträjerilor o atentie sporitä, cerind deseori i concursul päzitorilorhotarelor din Transilvania si amenintind cu inchiderea locurilorde trecere151. Uneori, in urmärirea tIlharilor, päzitorii hotarelortreceau chiar dincolo de granitä, in Transilvania, cum fac in 1622sträijerii din ampulung , incercind sà prindà niste haiduci careprädaserä. minästirea Putna 152 Sträjerii räspundeau fatä de dom-nie pentru tilharii neprinsi, fiind amenintati uneori cu pierdereacapului 153.

Dupä cum rezultä din documente, sträjerii nu puteau sà asi-gure tatdeauna o paiä eficientä la hotare. Pe la mijlocul seco-.lului al XVII-lea, un sträin care a trecut din Transilvania in

147 Hurmuzaki, XV/2, p. 1296, 1304, 1338 passim si relatia lui Ph. Avril,in Tezaur de monumente, III, p. 187.

148 Astfel, au fost atacate si jefuite, in cursul secolului al XVII-lea, mi-nästiride : Bistrita, Slatina, Bisericani, Pingärati, Putna, Voronet, Sucevita, carea rämas numai Cu piatra". O cäpetenie de haiduci, Birlä, prins de ConstantinCantemir, relata domnului cä a jefuit nu mai putin de 40 de mingstiri (celemai multe situate, se lntelege, in regiunea de margine a tärii). In documente seamintesc, de asemenea, lu aceeasi regiune, numeroase furturi de vite. (N. lorga,Doc, din arhivele Bistrilei, I, p. 40, 45, 46, 60, 88-90, 98 passim, D. Cantemir,Viata lui Constantin Cantemir, ed. N. Iorga, p. 78, N. Iorga, op. cit., II, p. 3,6, 10, 17 passim si Hurmuzaki, XV/2, p. 1054, 1203, 1254, 1327-1328, 1420,

149 N. Iorga, op. cit., I, p. 40, 45. Intre sträjerii de la Cimpulung si päzi-torii hotarelor din regiunea Bistritei transilvänene exista uneari o cooperare inprinderea hotilor (Hurmuzaki, XV/2, p. 1346). Alteori, din pricinaräufäcätorilor la hotare, domnii trebuiau sä pomeascä adevärate expeditii, cumface Alexandru Läpusneanu (Hurmuzaki, XI, p. 584, si XV, p. 613).

15° N. Iorga, op. cit., p. 45.151 Doc. din 1680 (N. Iorga, op. cit., II, p. 29).152 lbidem, I, p. 40.158 N. Iorga, Studii ci doc., VI, p. 241.

www.dacoromanica.ro

320 ATRIBUTIILE CURTENSLOR t SVIJITORILOR

Moldova spune c trecatorile nu erau prea bine pkite si nimeninu te intreba de unde vii i incotro mergi" 154.

Lucrurile se schimbau insa and era vorba de o primejdie'deosebitä sau de incordarea relatiilor intre Moldova si Transil-vania. In cazul acesta erau luate, de o parte si de alta, masurispeciale de paza si nu se permitea trecerea nimanui farà un do-cument eliberat anume155. Aceleasi masuri se luau si atunci cindse inmultea numarul tilharilor sau cind domnul cauta sà Impie-dice fuga din tall sau trecerea prin tara a unui dusman 156 saua unor oameni a caror prezenta nu era dorita 1".

In Moldova nu am gasit ca In Tara Romaneasca po-runci domnesti adresate strajerilor pentru oprirea trecerii ruma:nior peste hotare, trecere pe care plaiasii de fapt nici nu arputut-o impiedica. Dintr-un document din prima jumatate a se-colului al XVII-lea rezulta ca. saracii" treceau destul de des pela C1mpulung spre Transilvania, pentru diverse treburi, fárá" a fiopriti '58, iar la 1742 domnul àrii, constatind fuga a 60 de lo-cuitori din Putna In cea parte", recunoaste cà aceasta este siobicinuit, fiind margine, eái fac sunet ei si fug In ce parte siiar trec dincoace" 156.

I" F. Babinger, C. I. Hiltenbrandt's Dreifache..., Leyden, 1937, p. 101.1" Hurmuzaki, XV/2, p. 843, 1032-1033, 1036.I" In 1577, Petru Schiopul a poruncit si fie inchise &ilk de trecere

pentru a opri fuga dui Ivan Potcoavä (Hurmuzaki, XI, p. E02). La sfirsitul.secolului al XVI-lea, Oprea armasul a trimis cirti" In toate siprinclä mazginile" i s opreasci pe Ureche logoatud s fugi din tarä(Gr. Ureche, Letopisetul, ed. P. P. Panaitescu, ed. a II-a, p. 223). Mai firziu,

spune ci, din porunca sultanului, Dimitrie Cantetnir a dat ordin lastriji pe margine" si nu ingicluie trecerea spre Rusia a lui Fr. RäkcSczy(M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 92).

157 Vezi doc. din 12 septembrie 1746, In care Constantin Mavrocordatarati ci a dat porunci strijerilor ce ent la hotarele tärii noastre",nu ingicluie trecerea preotilor catolici din Polonia In Moldova, fapt care.prininueste tulburarre si netocmire" (N. Iorga, Studii §i doc., III, p. 104).

1" Al. Rosetti, op. cit., p. 91-92."4 N. Iorga, Studii doc., VI, p. 357.

www.dacoromanica.ro

321 ATRD3UTII CU CARACTER MILITAR

Chid fugarii erau rumani, cei care nu asiguraserg paza eraupedepsiti. Intr-un document nedatat probabil din secolulal XVII-lea se aratg cg trei cglgrasi din suta lui Costin" aufost scosi din cglgräisie i pedepsiti de domn sà fie vecini aingstirii Galata, pentru cg au lgsat sä treacg in Tara Româneascipe doi cumnati ai lor fosti vecini ai mingstirii dud eraude strajg impotriva Radomirestilor". Egumenul li iertase de ve-cinie cu conditia sg plgteasci. bucatele" trecute de fugan i 160.

Strgjerii aveau datoria sà interzicg trecerea in Transilvaniaa oamenilor suspecti sau care fugeau din targ de frica unei pe-depse. Intr-o foarte interesantg scrisoare din prima jumgtate asecolului al XVII-lea, adresatg .de vornicul din Cimpulung bistri-tenilor, se aratg cg trecuse pren strajg o muiare", iar strgjerii,nestiind ,ce muiare iaste", i-au dat drumul sà treacg, crezindcg iaste o sgracg, cum trec multe sgrace". Cum muierea" fugisede la bgrbat, lar sotul pgrgsit, redamind cazul domnului, veniseCu o carte a acestuia dupg ea, locuitorii din Cimpulung o cer stg-ruitor bistritenilor, argtind cg, din aceastg cauzg, strgjerul carefusese de pazg fusese amenintat sg i se ducg capul" iar ei, im-preung cu locuitorii din Vama i Stirbiceani, sg-si piardi bu-catele" 161.

Tot in sarcina strgjerilor era si interzicerea càlcärii hotarelorde vitele locuitorilor din Transilvania, care pkteau in regiuneade munte. In secolul al XVII-lea, chid au avut loc o serie deconflicte de hotar in zona Cimpulung Bistrita 162, domnul dg-duse poruncg ca toate vitele prinse dincoace de hotarul Moldo-vei care era unde se rup apele" fie luate i trimise ladomnie 163.

In Moldova, desi nu slut amintite in documente satele depazà ale scalelor, ca in Tara Româneascg, strgjerii aveau i aici

160 Arh. St. Buc., m-rea Galata, VI/31.151 Al. Rotetti, op. cit., p. 91-92.162 Hurmuzaki, XV/2, p. 1017-1019, 1045-4046, 1049-1052 passim.

Vezi si T. Wilan, Din istoricul Cimpulungulut moldovenesc, p. 39-60.163 Hurmuzaki, XV/2, p. 1018-1019, 1088, 1193-1194 si N. Iorga,

Doc, din arhivele Bistrifei, I, p. 54.

www.dacoromanica.ro


Indatorirea de a ajuta pe dregatorii domnesti sä incaseze vamasi veniturile cuvenite domniei.

Asemenea puncte de vaina numite straja, scala 164 sausimplu vama .apar in documente inca in secolul al XV-lea 166Ele slut, fara Indoiala, mai vechi, avind in vedere interesul dom-niei pentru perceperea veniturilor importante pe care le aduceacomertul cu Transilvania si Polonia.

Dupà cum rezulta din documentele din secolul al XVIII-lea,vatafii de strajeri aveau obicei vechi de punea pecetea strkjii"pe documentele celor ce treceau in Transilvania, care plateaucite doi bani de pecete 166

Ca i in Tara Romaneasca, cei care ocoleau vama sauplateau veniturile cuvenite domniei erau globiti. Intr-o scrisoarede la inceputul secolului al XVII-lea, autoritatile cimpulungenerelatau bistritenilor ca au luat doua iepe unor locuitori din Tran-silvania care nu platisera vama la strajä.. Cei globiti ar fi tre-buit pusi si la nevoi", dar cimpulungenii nu o facusera datoritàrelatiilor bune cu bistritenii 167.

Pentru a obliga pe strkjeri sà fie mai atenti la cei care tre-ceau prin vaina, vornicii aveau dreptul sà globeasca pe aceia intimpul serviciului carora se intimpla vreo defectiune. Dintr-oscrisoare de la inceputul secolului al XVII-lea aflam cà vorniciiglobisera cu patru zloti pe un sträjer in timpul pazei caruia oco-lise straja" un locuitor din Bistrita 168.

Paza in partea de räsilrit a rdrii era greu de facut, datoritäexistentei unor Intinse teritorii ocupate de turci si de tatari. Viatalocuitorilor fiind foarte nesigura in aceasta zonä, o parte din sate

1" Vezi sorisoarea lui Vasile Lupu catre bistriteni, cerindu-le si nuinchid scala" de la Cimpulung (N Iorga, op. cit., I, p. 91). Misail Das-cilul afirmg cg marele vames tine scilile tirii pentru vimisie" (Gr. Ure-che, oP. cit., p. 77).

165 M. Costichescu, Doc. inainte de Stefan cel Mare, IT, p. 634, 671,792 si Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 222-223.

166 N. Irga, Studii si doc., VI, p. 209-210.167 N. larga, Doc, din arhivele Bistrifei, I, p. 18. Vezi si Hurmuzaki,

XV, p. 1047.168 N. Iorga, op. cit. I, p. 17 si Al. Rosetti, op. cit., p. 92.

www.dacoromanica.ro


se pustiau. Intr-un document din 30 martie 1618 se aratä cá. satulSivita, din tinutul Covurlui, a stat pustiu 25 de ani pentrueste la marginea tärii si este in drumul päginilor tätari" 169.

In secolul al XVII-lea, paza hotarului de räsärit al Moldoveiera in grija serdarului, despre care Dignitrie Cantemir spunetoti cälärasii acelor pärti, pinä. la Hotin, Bender si Bugeac, orín-duiti la granitä, ascultä de dinsul" 170 51 aici ca i in TaraRománeaseä sint amintiti in secolul al XVII-lea ca pazniciai hotarelor numerosi cäläxasi de margine.

Dupà imputinarea cälärasilor, pentru paza hotarelor dinaceastä parte a tärii se aduceau uneori oameni sträini, care consti-tuiau nslobozii". In cazuri mai grave, se mutau unele garnizoanede slujitori din interiorul tärii la marginea ei amenintatá. Astfel,Ion Neculce afirmä cá, in al cincilea an de domnie, Antioh Can-.temir a mutat slujitorii din toate tirgurile din interiorul tárii lamargine, pe la vaduri, pe Nistru si pe Prut" 171.

In prima junfatate a secolului al XVIII-lea, paza marginiiin aceastá parte a tärii era una din principalele atributii ale apa-ratului de stat. In 1742, marele chitan de Dorohoi aräta cá fá-cind i acei 20 liude slujitori, oameni sträini, Ii voi`aseza pe mar-gine, pe unde voi socoti, i voi pázi tare marginea" 172

Ca si strajerii, aläxasii de margine aveau i indatorixea dea se ingriji de incasarea veniturilor domnesti realizate din vamade hotar 173.

CIt priveste hotarul cu Polonia, de paza sa räspundea sta-rostele de Cerrauti, cáci dumnealui iaste purtätor de grifá mar-ginii acolo si, de s-a face vr-o stricäciune marginii, iarisi de ladtmnnealui se va cere sä dia sama" 174. El avea obligatia sä.piedice pe poloni sá foloseascä. pämintul Moldovei, sä veghezela buna desfäsurare a iarmaroacelor de margine, ajutind pe va-

1" Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 255.170 D. Cantemir, Viata lui C. Cantemir, ed. N. Iorga, p. 37.in Ed. Iorgu Iordan, p. 216.172 N. Iorga, Studii §i doc., VI, p. 306-307.173 La 1739, marele cipitan de Cotmani cu c1äraii caze päzeau ho-

tarul luau cite doi potronici de direada de vite brecuti in Polonia (N. Iorga,Studii si doc., VI, p. 438).

174 MideM, p. 326.

www.dacoromanica.ro

324 ATRIBUTIILE CURTEN1LOR 51 SLUJITORILOR

mes la incasarea veniturilor domnesti, punind nameni de pazavadurilor" 175.

Pentru paza hotarului cu Tara Româneascä era räspunzkorstarostele de Putna, cäruia domnia Ii trimite diverse porunci insecolul al XVIII-lea sä. lase sä treacä persoanele care pleacä cutreburi dincolo de Milcov sau vin de acolo in diferite misiuni 176.In acest scop, el avea la dispozitie unele efective de slujitori In.

c. Paza hotarelor in vreme de räzboi

Stirile referitoare la paza hotarelor tärii in timp de räzboisint destul de 65.race. Ele ne permit, totusi, sä ne facem o ima-gine asupra modului cum era organizatä paza frontierelor inaceastä situatie.

In vreme de räzboi, paza hotarelor tärii n regiunile amenin-tate nu räminea numai in grija plkasilor i sträjerilor si a unorunitki mici de slujitori, asa cum era in timp de pace. Pentru aopri pätrunderea in tail a dusmanului, se luau o serie de mäsurispeciale si se inmultea numärul paznicilor hotarelor.

Primele mäsuri ce se luau in asemenea imprejuriri erau ale-rea" i .,intkirea" drumurilor de acces peste munte. La 1395,cind ostile regelui Sigismund de Luxemburg au incercat 6i intreIn Moldova, ele s-au izbit in zona ampulung de intärituri puter-nice (indagines denses)178. Mai drziu, la inceputul se.coluluial XVII-lea, locuitorii dinspre munte din Moldova arkau andau fost in vreme de osti, noi am täiat plaiurile i cärärile si amtinut strafe 179. La fel se proceda si in Tara Rorraneascä, undese vorbeste de intsárirea" plaiurilor In vreme de räzboi, uneoriconstruindu-se redute din busteni 18°.

175 lbidem, p. 360-361.176 lbidern, p. 325, 842.177 Vezi mai sus p. 110-111.178 T. Man, Din istoricul Cimpulugului moldovenesc, p. 62-63.576 N. Iorga, Doc, din arhivele Bistritei, I, p. 110. Vezi i T. Man

op. cit., p. 63-66 si 100.180 Itadu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 2.22 si Hua-muzaki, IX, p. 627.

www.dacoromanica.ro

325 ATRIBUTII CU CARACTER MIUITAR

Aceleasi metode Se foloseau, de altfel, i in Transilvania,Incä din secolul al XIII-lea 181. Din secolul al XVII-lea existauncle porunci adresate bistritenilor sa intäreasca drumurilecärärile cu säpäturi foarte tari ori gard de spini or.,¡ cu alte um-pluturi tari" sau sà taie potecile ce nu puteau fi päzite ca ni-meni sä nu le poatä drege i curä.ti din nou" 182

In afarä de aceste reisuri, se märea mult numärul celor careasigurau paza hotarelor. In timpul domniei lui Mihai Viteazul,in regiunea Turnu ficeau de pazä cazacii183, iar despre VasileLupu se spune ca, de teama tätarilor, pusese" vreo 4000 de cä-lárasi. pe margine" 184.

Mai tirziu, in a doua jumätate a secolului al XVII-lea si inprimele decenii ale celui urmätor, in timpul räzboaielor purtatede Imperiul otoman contra imperialilor, turcii poruncesc adeseoridomnilor Constantin Brincoveanu sau Nicolae Mavrocordat säpunä pazà tare pre la plaiuri" sau sä. pAzeasc5. gurile ce vindin Tara Ungureascà si plaiurile" pentru a impiedica trecereaostilor dusmane in taxi 185. In 1718, domnul Nicolae Mavrocor-dat a trimis slujitori cu cäpetenii catre Jiu, cätre plaiul Vilca-nului i spre Ciineani si la Rucar si la Cimpina i la Teleajen, casà pkeascä sà nu mai pogoare alte catane sä strice tara" 188. Inaceastä vreme, deci, paza hotarelor in timp de räzboi era siobligatie pe care Tara Româneascä. si Moldova o aveau fatä, deImperiul otoman, sub dominatia cäruia se aflau.

181 Istoria Romdniei, II, p. 120.182 Hurmuzaki, XV/2, p. 1030-1031, 1191-1192.183 Muzeul Brukenthal, Sibiu, AA 159, nr. 73 (copie Inst. de istarie).184 N. Irga, oP. cit., I, p. 63. Vezi si I. Neculce, ed. cit., p. 149.188 Vezi Radu Greceanu, Oiata lui C. Brincoveanu, p. 64, 74, 78 ;

Istoria Tdrii Romdnesti de la 1688 la 1717, p. 70, 85.188, Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 223. Vezi i Hurmuzaki, IX

p. 627, porundle adresate de turci lui Constantin Cantemir, In iulie siaugust 1690, s5. pizeasca' treeátarile spre Transilvania cu ostasi tnarmati(Acad. R. S. Rorninia, DLXXXI/7 a i 8 a) gi porunca adresati de aceia§ilui Miron Barnovschi (Hunnuzaki, S. 11/2, p. 537-538).

www.dacoromanica.ro

326 ATRIBUTIILE CURTENSLOR I SLUJITORILOR

II. Asigurarea ordinii" feudale

Una din principalele atributii ale aparatului de stat feudalera aceea de a sili masele de t5sani aserviti sä asculte" de sea.-pinii feudal!' si de a reprima lupta celor exploatati. Curtertiislujitorii indeplineau In acest fel functia internä a statului feudal,aceea de aparat de represiune. Incepind din a doua jumätate asecolului al XVI-lea, in urma cäderii Moldovei i Tärii Roma-nesti sub dominatia turceascä, functia de apärare a statului ainceput sä fie asumatä de Imperiul otoman 187, curtenii i sluji-torii fiind folositi indeosebi la reprimarea luptei ceTor exploatatisi la administrarea statului feudal.

In legiturä cu aceastä functie de constringere i reprimare,reamintim cà stäpinii feudali dispuneau de un aparat propriu deconstringere i represiune, format din diverse slugi, curteni,c5.1abi, vitämani, vätafi, vornicei etc., cu ajutorul cäruia sileaupe cei exploatati sä munceascä pentru ei, infringindu-le impotri-virea.

In timpul färimitärii feudale, in secolele XIVXV, cindacest aparat de constringere al stäpinilor feudali era deosebit deputernic iar situatia tärinimii nu era incä atit de grea ca in se-colele XVIXVIII, interventia domniei in relatiile dintre täraniiaserviti i stäpinii lor nu era solicitatä decit in rare cazuri, boieriimari i minästirile reusind, in general, sà asigure exploatareatäranilor cu propriile lor mijloace de constringere, apelind ladomnie numai in cazul cind slugile i oamenii lor nu mai izbu-teau sà tinä in friu täränimea exploatatä. Asa se explicä faptulcà din aceastä vreme nu au rimas prea multe märturii documen-tare privind interventia domniei, prin ourtenii i slugile sale, inrelatiile dintre stäptnii feudali si täränimea aservie5..

Ni se pare a nu fi lipsit de o anumitä semnifioatie faptulpentru secolul al XV-lea si pentru prima jumätate a celui uran5.-tor, documentele mentioneazà interventia aparatului feudal de stat

187 lstoria Romdniei, II, p. 793-7,94.

www.dacoromanica.ro

327 ASIGURAREA ,ORDINII FEUDALE

numai sub forma poruncilor de ascultare adresate de putereacentralä täranilor aserviti. In aceste porunci, stäpinii feudali eranimputerniciti sä facä täranilor certare" (sä-i batä) sau sä-i pe-depseascä dupä fapta sa". Rezultä ciar de aici cä sarcina aplicäriipedepselor revenea aparatului represiv al boierului sau minästiriirespective, nu curtenilor sau slugilor domniei. Mai mult incä, dinunele porunci datind din primele decenii ale secolului al XVI-leareiese.c5. tot acest aparat represiv trebuia si aducä legati la dom-nie pe cei care nu se supuneau la prestarea abligatiilorfeudale 188.

Din a doua jumätate a secolului al XVI-lea, insä, situatias-a schimbat. Pe mäsura sporirii obligatiilor feudale, a intensifi-cärii exploatärii täränimii si a cresterii impotrivirii acesteia 189,boierii si minästirile au fost siliti sä solicite tot mai des interven-tia aparatului feudal de stat pentru a constringe pe tärani la in-deplinirea acestor obligatii, iar domnia care reprezenta inte-resele de clasä ale marilor stäpini feudali a fost nevoitä sàintäreaseä si sä, reorganizeze aparatul de stat, pentru a putearäspunde acestor solicitäri.

Numeroase documente din aceastä vreme, dar mai ales dinsecolul al XVII-lea, vorbesc despre interventia slujitorilor sicurtenilor in favoarea marilor stäpini de pämint, pentru a sili petäranii aserviti sä presteze obligatiile feudale si pentru a pedepsipe cei care nu se supuneau la aceste obligatii.

Nici In aceastä vreme, ca si mai tirz1u, de altfel, aparatulpropriu de constringere aflat In slujba marilor proprietari feudalinu a fost desfiintat ; el a continuat sä existe, chiar dacà nu maiavea aceeasi dezvoltare ca In vremea färimitärii feudale. Dovadägut numeroasele porunci domnesti rimase din acest timp, in carestäpinii feudali slut imrputerniciti sà sileaseä pe tärani la inde-

188 Vezi doc. din 22 mi <1523-11525) (Doc. frriv. ist. Ront., B, veac.XVI, vol. I, p. 175) si 12 mai 1529 (ibidem, vol. II, p. 62).

'8° Despre aceast6 problem5. vezi D. Mioc, H. Chirc5. si St Stef5.nescu,L'évolution de la rente féodale en Valachie et en Moldavie du XIV-e auXVIII-e sigcle, in Nouvelles études d'histoire, II, 1960, P. 221-252.

www.dacoromanica.ro

328 ATRIBUTII1E CURTEMILOR I SLUJITORILOR

plinirea obligatiilor feudale i sä. pedepseasca pe cei nesupusi,folosind propriile lor mijloace de represiune19°.

Din aceste porunci rezulta cä puterea centrala nu interve-nea prin curtenii sau slujitorii sai decit in cazurile in care apara-tul de constringere i reprimare aflat la dispozitia stapinilor feu-dali nu izbutea s aduca la ascultare pe taranii aserviti.

Curtenii i slujitorii erau Insä gata oricind s intervina, laporunca domnului, in raporturile dintre proprietarii feudalitaranimea aservita, pentru a asigura tinerea in ascultare" aacesteia din urma. Deosebit de semnificative ni se par in acestsens cuvintele lui Matei Basarab acest aprig aparator al inte-reselor stapinilor feudali adresate rumânilor din satul Boldo-rogesti Ilfov al minastirii Plumbuita, intr-o porunca din 5 fe-bruarie 1645: ca are cine v'ei purta grija voastre 191. Domnularata prin aceste cuvinte ca, daca nu vor asculta de oamenii mi-

taranii aserviti vor fi supusi la indeplinirea obligatiilorfeudale prin interventia slujitorilor domniei.

Curtenii i slujitorii pot fi considerati deci, intr-un anumitfel, rezerva aparatului de constringere aflat la dispozitia fiecaruimare stapin feudal in parte, interventia lor impotriva taranilorfacindu-se numai atunci cind acest aparat de reprimare nu reuseasa mai tini in ascultare pe cei exploatati. Exemplul cel maigraitor in aceasta privinta 11 °fell un document din 9 mai 1619,prin care Gavril Movila, domnul Tarii Romänesti, porunceste luiVlad postelnicul sa bat(ä) rumânii sf(i)ntei minastiri den Ar-ges, den sat den Corbi i sa-i rink sà lucreze sà fac(a) haracie devie si sà ingrijeasca viile si tot lucrul ci va trebui". Interventiareprezentantului domniei devenise necesara deoarece egumenul

190 Dintre aceste numeroase si, in general, cunoscute porunci, vezi de¡midi pe cele din : 6 noiembrie 1577, prin care egumenul m-rii Glavacioceste imputernicit si bati ,,foarte riu" pe rumânii din Obislav care nuascult5. (Doc. prim. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 299) ; 5 mai 1611,care dà dreptul m-rii Govora s5. fac5. certare foarte tare" rumânilor ne-supusi (ibidem, veac XVII, vol. II, p. 6), 14 octombrie 1648, prin careegumenul m-rii Sf. Troità este imputernicit sà tragi, si prade si sà batipe cei care nu-i dideau vininici (Arh. St. Buc., m-rea Radu vodi,XVIII/19) etc.

191 Arh. St. Buc., m-rea Plumbuita, XII/6.

www.dacoromanica.ro

329 ASIGURAREA ORDINII FEUDALE

slugile sale nu putuserá singuri sá constringá pe vecini sä lu-creze ; dud egumenul i slugile sale au venit rune la lucru",rumanii n-au vrut sä asculte sá meargà la lucru sá lucreze, ciau sárit la egumenul i i-au luat toiagul de in minä si i-au in-jurat slugile i paslusnicii 192.

Pentru a preveni asemenea acte de nesupunere si a intimidape tärani, in numeroase porunci din secolul al XVII-lea si dinprimele decenii ale secolului urmätor, clomnul cere locuitorilorde pe cutare mosie sá dea veniturile cuvenite stäpinului feudal si

facsá clad., amenintindu-i cä., in caz contrar, va trimite omdomnesc care-i va sili sá dea fàrà voie i druia Ii vor plätitreapäd pentru drumul

In afarà de numeroasele cazuri in care domnia trimetea dela curte reprezentanti ai säi ca sa oblige pe tärani sä-si dea dijmasau sá facá clad', documentele din secolul al XVII-lea ne aratácá erau folosite la aceastà operatie si diverse unitäti de slujitori,situate in apropierea localitàtii unde stäpinul feudal intimpinarezistenta täranilor. Astfel, la 13 iunie 1636, Matei Basarab po-runceste lui Dumitrasco iuzbasa de ealárasi din Petrosani sá ajuteoamenilor egumenului minästirii Radu vocra sä ia dijmà de latoti cei care foloseau ocina imixastirii din Parapani, spunindu-i :

cauti care om nu va vrea sä-si dea dijma, sä te srolitrageti (subl. ns.-N.S.) sä-si dea tot omul dijma,

veri cine va fi" 193. Porunci asemánátoare adreseazä. acelasi MateiBasarab lui Bostil ceausul i cälärasilor de sub comanda sa casä ajute minästirii Tismana sä-si adune veniturile din baltaBistretu1194, sau Constantin Brincoveanu, la 22 mai 1697, luiHrizea dpitanul din Orasul de Floci sá dud cu forta pe säteniidin Slobozia lui Ianache sá repare zágazurile rupte ale morilorministirii de acolo 195.

Cind in apropierea proprietätilor unui stápin feudal se gäseaun comandant al unei unitäti de slujitori, domnul se adresa aces-tuia, poruncindu-i sä fie ispravnic" al minästirii respective, adicl

192 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III, p. 364.193 Acad. R. S. România, CCCX/25.194 Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVIII/7.195 Idem. ms. 314, f. 119.

www.dacoromanica.ro

330 ATRIBUTIILE CURTEN1LOR I SLUJITORILOR

sä foloseascä autoritatea sa de comandant de slujitori pentru asili pe tärani sá asculte de stäpinul feudal. Astfel, la 2 august1642, Matei Basarab arata c, pentru cei care nu-si dau dijmavnmnàstirii Clocociov i nu-i lucreaiä »la ci-i va hi treabä.",»pus-am domnia anea ispravnic pre cinstitul drigätorul domnieimele Diicul mare agä ca sä facà mare certare unora ca aceia" 196,iar la 11 aprilie 1647 acelasi domn insärcineazä. pe Buliga cä.'pi-tanul de dorobanti sä fie ispravnic minästirii Govora pentru ceicare nu-si vor da de voie" gorstina la Cerneti 197. Se Intelegeacesti comandanti de slujitori indeplineau functia de aparat deconstringere i represiune cu ajutorul slujitorilor aflati in subor-clinea lor.

Se intimpla uneori chiar ca domnul sä punä pe cite un co-mandant de slujitori la dispozitia unui stäpin feudal, pentru a-1ajuta pe acesta la stringerea veniturilor sale. Acelasi Matei Ba-sarab, de la care au limas numeroase porunci care oglindesc ro-lul de aparat de represiune indeplinit de slujitori, poruncea la2 septembrie 1637 lui Nicoarà iuzbasa sä opreascä pe cei care vorincerca sà taie lemne sau sà prindi peste de pe proprietätile

Mäxineni, ctitoria so, si sä asculte de egumen si de totce-i va da acesta de invätäturä 199.

Situatia este asemänätoare si in primele decenii ale seco-lului al XVIII-lea. Astfel, la 13 august 1733, se porunceste cäpi-tanilor de slujitori din Odivoaia, Albotesti si Lichiresti sá ajuteminästirea Coltea la stringerea dijmei de pe mosiile sale. Domnulii amenintä pe comandantii slujitorilor cä, dacä nu vor ajutape reprezentantii minäistirii la stringerea dijmei pin-la una",Tor implini paguba de la ei 199.

Aceeasi era situatia i in Oltenia in vremea stäpiniriiaustriace. La 7 septembrie 1726, Nicola de Porta recunoaste csá

196 Arh. St. Buc., m-rea Clocociov, XI17.197 Idem, m-rea Govocra, XXV/20.196 Acad. R. S. Rominia, CXXVI/176.199 Doc. priv, rel. agrare, p. 339. Vezi §i p. 408-409.

www.dacoromanica.ro

331 ASIGURAREA ,ORDINIP FEUDALE

dijma se stringea de la arani folosind forta aparatului de stat 200,jar mai tirziu cei nesupusi erau constrinsi prin fora militarà sà"se supunà" 201 Din documentele din vremea sapinirii austriace inOltenia rezula cà in provincia cotropitä se continua o practicimai veche, pe care imperialii nu aveau de ce s-o interzieá. La 3 no-iembrie 1733, de pildä., se araa cä fusese trimis un cä.läras insatul Gogosi sä. apuce" pe sätenii de acolo sä.' aducä. 50 de carede fin si sà lucreze ipentru spätäreasa Maria, fin timp ce alti cälà--rasi fuseserà trimisi sà sileascä pe locuitorii din Breasta sà lu-creze pentru Constantin Argetoianu, proprietarul satului 202

Dupä.' reformele adrministrative inaptuite de Constantin Ma-vrocordat, sarcina de a sili pe arani sä.-si indeplineascà obliga--tiile feudale a trecut pe seama ispravnicilor de judete si a sluji-torilor aflati la dispozitia acestora, cärora domnul le adreseazä.-numeroase porunci in acest sens 2".

In Moldova, situatia esté oarécum diferitä de aceea din TaraRomâneasc5.. Aici nu se intilnesc decit citeva porunci de ascul-tare adresate de domnie aranilor aserviti, si acestea datind dinsecolul al XVII-lea. De asemenea, aici nu am gäsit, ca in TaraRomâneascä, porunci adresate de domnie in se.colul al XVII-leaunor comandanti de slujitori sau curteni pentru a sili pe produeá-tori sà-si indeplineaseá obligatiile fatà de sapinii lor feudali.O explicatie a acestui fapt ar putea fi cä aceasa sarcinà intrain atributiile obisnuite ale marilor vätafi de tinut si ale subalter-nilor lor, trial bine organizati teritorial decit in Tara Rom5.-neascä.

Aceste atributii sint mentionate in unele porunci adresate dedomnie in primele decenii ale secolului al XVIII-lea c5.pitanilor

°° Giurescu, Material pentru istoria Olteniei, II, p. 83.201 priv. rel. agrare, p. 334.202 Ibidem, p. 339. Vezi si p. 321.203 Vezi porunca din 17 martie 1752, adresatä ispravnicului din Ialo-

mita, s'i constringi pe cricasii din Benciani, Jägälia si Beilic sä. faca clacàsi sä dea suhatul m-rii Dealu (Doc. priv, rel. agrare, p. 510), sau pe aceeaadresatä tn acelasi an ispravnicilor de Prahova sä sileaseg pe oamenii carestau pe mosia Turbati sä-si indeplineasci obligatiile feudale fatal de stäpin(ibidem, p. 511-512). Vezi si Arh. Olteniei", 1929, p. 7.

www.dacoromanica.ro

332 ATRIBUTIILE CURTEMILOR t SLUJITORILOR-

de tinut. Astfel, la 14 decembrie 1713, damnul Moldovei porun-ce0e lui Antioh mare apitan de Tecuci 6à sileascá." pe oameniicare au arat pe mo§ia Vadul RoKài s5.-§i dea dijma204, iar la24 aprilie 1742 o porund asemänätoare este adresatä luimare dpitan, »ce esti giudedtoriu tinutului Hîrlául i Dorohoiul",sä parunceasd ,cu unor oameni sá lucreze pentru minästi-rea Barnovschi 205.

Ca si in Tara Româneasd, dupä infiintarea ispravnicilor detinut care au preluat atributiile marilor vätafi i, In parte, pecele ale cäpitanilor de tinut sarcina de a sili pe tärani la in-deplinirea obligatiilor feudale intra in indatoririle curente aleacestora si ale slujitorilor din subordinea lor, di-0ra domnul leadreseazä numeroase porunci in acest sens 206.

In cadrul functiei generale de organ de reprimare a lupteicelor exploatati, o altä atributie de searnä a aparatului de statfeudal era si aceea de a ajuta pe Stäpinul feudal la gäsirea i adu-cerea inapoi a rum'anilor si robilor fugiti. Prin aceasta, statulfeudal asigura proprietarilor de rumâni i robi mijloacele nece-sare pentru reprimarea uneia din cele anal rispindite forme aleluptei täranilor din evul mediu : fuga de pe mosie.

Dupä cum se stie, täranii aserviti s-au bucurat de dreptulde a se strämuta de pe o mosie pe alta pinä la sfirsitul secoluluial XVI-lea, dud acest drept tot mai restrins in cursul seco-lului a fost desfiintat, ca urmare a actiunii duse de boieri

204 Arh. St. Buc., m-rea Adam, IV/8.205 Idem, m-rea Barnovschi, 1/20. Vezi i porunca din 3 ianuarie 1733,.

adresata xnarelui capitan de Dorohoi sa constringl pe oamenii de pe mosiaIubanesti a m-nii Sucevita sà facä poslusanie minastirii (idem, A. N.,.CCVIII/6).

2°5 Vezi ye cele din : 10 ciulie 1742, adresata ispravnicului de Tutova.(Acad. R. S. Romania, ms. 237, f. 153) ; 17 iulie 1742, catre ispravnicul dePutna (ibidem, f. 155) ; 11 octombrie 1742, adresata ispravnicului de Suceava(Arh. St. Buc., m-rea Rica, VIII/7) ;- 22 iunie 1743, citre ispravnicul deFàlciu (idem, m-rea Sf. Sava-Iasi, XVII/11). Alteori, asemenea porunci seadresau insä tot marilor capitani le tinut vezi, de pildà, pe cele din 3.noiembrie 1742 si 21 februarie 1743 (Acad. R. S. Romania, ms. 237, f. 181v. si 714).

www.dacoromanica.ro

333 ASIGURAREA ,ORDINII FEUDALE

intn'Astiri pentru a-si asigura" folosirea bratelor de muna' alefAranilor aserviti si a intári exploatarea 2" Pentru acest motiv,pinä la sfirsitul secolului al XVI-lea, nu se intilneste in docu-mente nici un caz in care statul feudal a intervinà pentru adu-cerea rumânilor plecati de pe o mosie.

Dupà desfiintarea dreptului de strämutare, gäsirea si aduce-rea rumânilor fugiti din satele lor a devenit una din sarcinile celemai importante ale aparatului de stat feudal. Lucrul este lesnede inteles, deoarece, prin fuga rumánilor, stäpinii feudali eraulipsiti de forta de muncä a acestora, din exploatarea cálreia reali-zau renta feudalä ; in plus, ei erau amenintati uneori sä pa-teascà vistieriei birul täranilor fugiti. Interesatà in gäsirea si adu-cerea rumânilor in satele de unde fugiserà era si vistieria, careavea mult de lucru pin'ä putea incasa birul celor fugiti. De aceea,.domnia intervenea adeseori in favoarea boierilor sau minästirilorai aror rumâni fugiserä., ajutindu-i la gäsirea si aducerea acestoraIn satele lor. Pentru indeplinirea acestei sarcini, erau utilizate,clup6 nevoie, categorii diferite de slujitori si curteni.

In Tara Romaneaseä, stringerea rumânilor fugiti din satelestäpinilor feudali in secolul al XVII-lea si in primele decenii alecelui urmkor se fIcea cu ajutorul unei slugi sau slujitor, al c5.-rui nume nu este trecut de obicei in cärtile sau poruncile date inacest scop de cätre domn. In aceste porunci, sluga domneascà sireprezentantul proprietarului feudal care 11 insotea erau investiticu puteri speciale, aviad dreptul sä caute rumanii fugiti oriundear fi crezut cà se pot asounde : ,in satele domnesti, boieresti, mi-nästiresti, in orase si slobozii, au supusi pe lingä niscai sluji-tori". Sluga domneascà era imputernicitä, de asemenea, sä. ia§ease boj de la satul unde va gäsi rumánii, iar mai tirziu sà tri-mia la domnie in butuci" pe cei care se opuneau la restituirearumânilor fugiti.

Din aceste porunci rezult5. CA intre aparatul represiv al pu-terii centrale si acela al fiecärui sapin feudal in parte se stabi-

207 Vezi despre aceasta P. P. Panaitescu, Dreptul de strïimutare altilranilor in tiírile romeine (pina la mijlocul secolului al XVII-lea), In Studii,si mat, de istorie medie, vol. I, 1956, p. 63-120.

www.dacoromanica.ro

334 ATRIBUTIILE CURTEMILOR $1 SLUJITORILOR_

lea cea mai deplinä. colaborare : reprezentantul puterii centraleinsotea pe trimisul stäpinului feudal, care urma sa recunoascipe fugan, cautind impreuna rumânii fugiti i ingrijind impreunade aducerea lor cu forta in satele de unde plecasera (la nevoie,se putea cere, pe baza cartii domnesti, i ajutorul altor reprezen-tanti locali ai autoritätii centrale, curteni sau slujitori).

Marele numar de porunci de aducere la urrna" a rumânilorfugiti de pe mosii in secolul al XVII-lea si în primele decenii alecelui urmator dovedesc nu numai intensitatea deosebita pe careo atinge fuga de pe mosii in aceastà vreme, dar si necesitateaunui numeros aparat de represiune, menit sà caute i sa aduca cuforta inapoi pe rumânii fugiti. Cum acestia puteau fugi oriundepe intinsul tä.rii si aveau tot interesul sa fuga cit mai departe,pentru a li se pierde urma si a nu fi gasiti cautarea i adu-cerea lor in satele de unde plecasera era o operatie deosebit degrea i de lunga durata, la care erau folositi un numar destul demare de slujbasi ai domniei, curteni sau slujitori.

In majoritatea documentelor rämase din secolul al XVII4eanu se precizeaza ce anume slugi domnesti erau trimise sa ajute pestapinii feudali la stringerea rumânilor fugiti. Doar in cloua do-cumente din acea vreme se arata ca aceasta atributie putea fiindeplinita de armasi (care erau curteni) i de dorobanti (careerau slujitori). Este vorba de documentele date minastirii Stre-haia la 20 aprilie 1636 si in 16542°8. In primul, Matei Basarabporunceste locuitorilor din Strehaia care sedeau risipiti, sa seintoarca in sat, amenintindu-i ca, daca nu vin de buna voie, vatrimite niste armasi stringa ; cel de al doilea este o poruncatrimisa de Constantin , erban lui Paul capitan de dorobanti dinStrehaia sà stringa rumânii minastirii cu acelasi numeduca de unde fugiseri.

In afara de nenumaratele documente rimase din secolulal XVII-lea si din primele decenii ale celui urmator, din care-rezulta ca in Tara Româneasca stringerea rumanilor fugiti sefacea de obicei cu ajutorul reprezentantilor domniei, sint i ca-zuri mult mai rare in care aducerea la urma" a täranilor

208 Arh. St. Buc., m-rea Strehaia, XIV/4 §i 6.

www.dacoromanica.ro

335 ASIGURAREA ORDINTI FEUDALE

aserviti se fácea Cu mijloacele proprii ale stäpinilor feudali. Inastfel de situatii, acestia din urmä. obtineau de la domnie ocarte" specialä, grin care erau imputerniciti sä-si caute si s5.-sistringä vecinii fugiti 209 In aceste cärti" nu se vorbeste de in-terventia vreunui reprezentant al domniei ; e de presupus insäcä aceastá interventie avea loc dacá stäpinul respectiv o solicita.

In Moldova nu Am intilnit decit patine documente cuprinzindporunci cu care domnul trimite reprezentanti ai säi sà ajute pestäpinul feudal sä."-si caute rumânii fugiti 210 In schimb, din nenu-märate alte documente moldovene din secolul al XVII-lea si dinprimele deoenii ale celui urmätor rezultä eä stringerea rumanilorfugiti se faceau de obicei cu mijloacele proprii ale stäpinilor feu-dali. Acestia obtineau o carte" de la domnie, pe baza cäreia eisau oamenii lor deveneau tari si puternici" s5.-si caute vecinii sisä-i aducä inapoi pe mosie, de grumazi" sau cu streangul deot 211

In aceste porunci nu se vorbeste nimic cu privire la o even-tualá interventie a unor reprezentanti ai domniei, dei aceastäinterventie se va fi produs, ail indoialä, In cazul in care veciniirefuzau sä se inapoieze in satele de unde fugiserä.

Interventia reprezentantilor puterii centrale din tinuturi sefäcea in mod sigur si in cazul in care vätämanii stäpinilor feudalierau impiedicati sä stringi rumartii fugiti de cei la care acestiase adäpostiserä. In prima jumätate a secolului al XVII-lea, aceste

2" Vezi doc. din : 21 mai 1614, dat m-rii Mislea (Doc. priv. ist. Rom.,veac. XVII, vol. II, p. 279) ; 6 iulie 1635, dat lui Patru cupet cu ai sioameni" (Arh. St. Buc., ms. 719, f. 255-256) etc.

21° Vezi, de pilda, poruncile din : 11 decembrie 1623, 10 iunie 1633(1659-1660, 27 mai 1669, 18 snartie 1705 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac.XVII, vol. V, p. 251 ; Acad. R. S. Romania, Vil/i; Arh. St. Buc., m-reaSf. Sava-Iasi, XXXIX/4 si 5 si XXXI 16).

211 Din numeroasele doc. de acest fel, vezi pe cele din : 15 iulie 1601,dat m-rii Sf. Nicolae (Doc. priv. ist. Rom, A, veac XVII, vol. I, p. 16)15 iunie 1608, dat m-aii Probota (ibidem, vol. II, p. 158-159) ; 15 septembrie1616, dat m-rii Sf. Saya (ibidem, vol. IV, p. 41) ; 5 mai 1631, dat lui Tode-rascu fost camaras (Acad. R. S. Romania, IV/156) ; 24 noiembrie 1701, datm-rii Soveja (Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iasi, XXXIV/30) etc.

www.dacoromanica.ro


conflicte se rezolvau prin intermediul marilor vkafi de tinutcomandantii curtenilor din tinutul respectiv sau al pircälabi-

lor. De pildg, la 25 martie 1612, Stefan Toma porunce0e marilorvätafi din tinutul Suceava sä ajute minastirea Voronet sä.-0stringi vecinii fugiti in ace]. tinut. Ajutorul lor devenise necesardeoarece calugärii, care aveau cal-0" domnqti pentru stringerearumânilor cu mijloace proprii, fuseserä impiedicati s-o facä deureadnicii i vätämanii din satele unde ace§tia fugiserä. Marivätafi primesc ordin de la domnie sà dea vecinii cu §treangulde git" (folosirea fortei aparatului de stat, reprezentat de curteni

vätafii lor, este aici evidentä) i sä pedepseascä pe ureadnicii§i vätämanii care-i opreau 212.

Dupä reformele administrative infäptuite de ConstantinMavrocordat, atit in Tara Româneasa cit i in Moldova, stein-gerea täranilor cläca.0 fugiti a devenit una din sarcinile de seamäale ispravnicilor de judete i tinuturi 213, care indeplineau, ince-pind de la mijlocul secolului al XVIII-lea, atributiile avute demarii vätafi §i de cäpitanii de tinuturi in secolele XVIXVII.

In secolul al XVII-lea, in Moldova, interventia reprezentan-tilor domniei era solicitatä adeseori i in rezolvarea conflictelorivite intre stäpinii feudali §i vecinii lor in legkurä cu termenulde urmärire a rumânilor fugiti, care varia, in aceastä tarà, dupäimprejuräri, intre 5 0 11 ani.

Fàrà indoialà cà asemenea conflicte vor fi fost clestul denumeroase, avind in vedere faptul cä anii de prescriptie se schim-bau adeseori, iar numärul rumAnilor fugiti era foarte mare. Neputem imagina, de pildä, cite asemenea conflicte §i cite interven-tu i ale reprezentantilor autoritkii centrale vor fi avut loc pentrua se realiza mäsura luatä. de Stefan Toma, in 1622, cind dom-

212 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. III, p. 72.213 vez', de pila, doc. din 14 mai 1754, in care mai multi locuitori din

Rädä:cinesti aratà: cä. fugiseräl care incotro au putut" de räul banilor dom-nesti si cà, dupà porunca domneasei, ispravnicii judetelor cgutatgäsit cu ajutorul slujitorilor i martalogilor, care i-au apucat cu mare tgrie"(Acad. R. S. România, ms. 5728, f. 81-81 v.).

www.dacoromanica.ro

337 ASIGURAREA ,ORDINIP FEUDALE

nul aratä cá. am läsat pe toti oamenii s.-si ja vecinii care aufugit din zilele lui Con.stantin voievod, iar pe cei care au fugitmai de mult sä-i lase foarte in pace, sä. fie unde sint" 214.

In conditii asemänätoare se fácea i stringerea robilor tigani,a cäror forra de luptä obisnuitä impotriva exploatärii era fuga.

In secolele XVXVI, cind se vor fi produs numeroase ase-menea cazuri de fugä a robilor, documentele nu amintesc deinterventia reprezentantilor puterii centrale in stringerea tiga-nilor fugiti. In schimb, unele documente din secoleleXVIXVII atit din Mol dova 215, Cit i din Tara Roma-neascä 216 aratä cà aceastä actiune era indepliniti de eátreoamenii stäpInilor feudali care, ca i n cazul rumânilor, ce-reau o carte" de la domnie, prin care eran imputerniciti sä-sicaute tiganii fugiti i sä-i aducä indärät de oriunde i-ar fi 0-sit. Se intelege cä, si in aceste cazuri, reprezentantii autoritätiicentrale vor fi intervenit dacä erau solicitati.

La sfirsitul secolului al XVI-lea i n cursul secolului alXVII-lea, insä, documentele amintesc adeseori de interventiareprezentantilor domniei in stringerea tiganilor fugiti. In doeu-mentele din Tara Románeasa, ca i in cazul poruncilor referi-toare la stringerea rumânilor, nu se precizeazà de obicei nu-

214 Acad. R. S. Rominia, LXII171.215 Vezi indeosebi doc. din 19 aprilie <1568-1571), eliberat egumenului

m-rii Putna si celui pe care 11 va t'imite el", prin care se a acestuia voiesi t'irle" si caute si sä aduci inapoi tiganii fugiti de la m-ire (Doc. priv. ist.Rom., A, veac. XVI, vol. II, p. 176-177). Vezi si doc. din 3 aprilie 1578dat m-rii Moldovita (ibidem, vol. III, p. 94) ; 20 aprilie <1592-1595), datm-rii Neamt (ibidem, vol. IV, p. 52) etc.

215 Vezi doc. din 5 iulie <1560-1567), dat Dobrusa, in care searati ca stringerea tiganilor fugiti se ficea de slugile 6141i-flor" (Doc.Priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 128).

www.dacoromanica.ro

338 ATRIBUTIILE CURTENILOR I SLUJITORILOR

mele slugii domnesti trimise stringä pe cei fugiti 217 ; doaruneori se aratä. cä aceste slugi puteau fi armasi 218.

Ca si in cazul rumanilor fugan, insotirea oamenilor stäpi-nului feudal de c4tre un reprezentant al puterii centrale eranecesarà si pentru a infringe rezistenta celor care se opuneaula restituirea tiganilor fugiti. Intr-un document din 6 februarie1622, de pildä, se spune despre cälugärii minästirii Misleavrind ja o tigancS. fugità" la un boier, au fost bätuti de ti-ganii acestuia, ceea ce determinä pe damn sà trimità o slugä asa cu càlugärii ca sä ja tiganca, urmind sà ncaseze si gloabàde la tigani pentru bätaie si treapäd pentru drumul säu 219

In Moldova, in numeroase documente din secolul alXVII-lea si de la inceputul celui urmätor, se aratä cä stringe-rea tiganilor, ca si a rumânilor, se Thicea de reguli cu mijloaceleproprii ale stäpinilor de robi, pe baza unei vcärti" domnesti 22°.Aceastä carte" le dädea dreptul -cà solicite, la caz de nevoie,sprijinul reprezentantilor puterii centrale 221

In uncle cärti" pentru stringerea fugarilor se spune cà sea"-pinul, aflindu-i, sa aibà a-i trage la un scaun ce va fi maiaproape, iar acel scaun sä-i facä lege dreaptä., sà-i ja cu toatebucatele lor i sä-i dea intru mina slugii noastre". Dacà fugariinu vroiau sä." meargä la urmà", sg-i prindzà acel scaun ce sä.

217 Vezi doc. din : 20 ianuarie 1620, dat boierilor $tefan si Radu (Doc.priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III, p. 467) ; 8 ianuarie 1621, datMislea (ibidem, vol. IV, p. 2) ; 7 octombrie 1632, dat m-rii Cozia (Arh. St.Buc., ms. 712, f. 422 v.) etc.

218 Vezi doc. din : 27 august <1585-1586, 1589-1590), dat lui Gheorghefost al doilea sluger (Acad. R. S. Romania, Foto, 111/22) ; 18 aprilie <1610),dat episcopiei de Buzau (Doc. priv. ist. Rom., B, veae. XVII, vol. I, p.451) etc.

218 Doc. priv. ist. Rom., B, veac, XVII, vol. IV, p. 91.228 Dintre aceste numeroase carti domnesti, amintim pe cele din

4 mai 1627, data m-rii Sucevita (Acad. R. S. Romania, LXXXIV/198)4 aprilie 1635, data m-rii Voronet (ibidem, LXXXIV/160) ; 15 martie1643, data lui Savin Prijescu fost vornic (ibidem, CCCXLI/27) etc.

221 Vezi in acest sens parunca domnului Moldovei din 1607-1608,data lui Topa fost clucer sa-si stringa tiganii fugiti si sa-i lege ; domnulordona eirgovetilor si la alti oameni ai nostri sä aibi a sari si a-i legasi a-i da in miinile slugii noastre" (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,vol. II, p. 138).

www.dacoromanica.ro

339 ASIGURAREA ,,ORDINII` FEUDALE

va prileji, s.-i lege, s.-i dea intru mina slugii noastre i la dom-nia mea sa-i a.duca" 222.

La stringerea tiganilor erau obligati sa ajute i locuitoriisatelor, dupa cum rezulta dintr-un document din 5 septembrie1633, dat de domn unui aprod i unui vataf de tigani,sà caute niste tigani fugiti ai minästirii Sucevita, in care seporunceste satelor prin care acestia vor trece ,s5, aiba a-i pe-trece din sat in sat ca nu cumva sà scape" 223.

Ajutorul pe care aparatul de stat Il dadea stapinilor feu-dali la infringerea rezistentei taranimii in fata exploatarii con-stituie dovatla cea mai elocventà cà acest aparat era pus inslujba intereselor clasei dominante, ca era instrumentul cu aju-torul caruia nobilimea a .tinut in jug pe taranii iobagi" 2242 folo-sind la nevoie forta impotriva celor exploatati.

Inainte de a incheia acest paragraf, se cuvine sa mai amin-tim si de faptul ca, uneori, cind lupta taranilor exploatatiimbraca forma rascoalei, aparatul de stat devenea neputinciosLa de asemenea manifestari, facindu-se apel, in astfel de situ-

la sprijinul unor forte din afara tàrii. Asa s-a intimplatin citeva rinduri in Moldova, in prima jumatate a secolului alXVII-lea, cind o serie de räscoale (din 1606, 1615-1616 si1633) au fost inabusite cu sprijinul armatelor din Transilvaniasau din Polonia 225. Tot astfel s-a intimplat i cu rascoala din1671-1672, condusa de Hincu i Durac, care a fost inabusita

222 Doc. din 27 Rine 1639 (Acad. R. S. Rorninia, LXVIII/73). Maitirziu, cind se clädeau cärti de stringere a tiganilor, se spunea cä cel careN aduna trebuia aib'd a jzttor de la dumnealor ispravuicii judefului side la clipitani potecasi fi alti slujbafi" (V. A. Urechia, op. cit., X A,p. 229) si se dädea ordin acestora sà ajute pe stäpinii feudali sä-si stringärobii fugiti (vezi doc. din 3 iurrie 1764. Acad. R. S. România, CXXVIII/116).

223 Acad. R. S. Rominia, LXXXIV/202.224 K. Marx si F. Engels, Opere alese in doug volunze, ed. II-a, vol. II,

E.S.P.L.P., 1955, p. 292.225 Vezi Istoria României, III, p. 142-144.

www.dacoromanica.ro


de o ostire turceasa, ce a repus in scaun pe Gheorghe Duca sia ucis pe multi dintre participantii la rAscoalA 226.

Se intimpla uneori ca datoriti lipsei de grijA cu caretrata domnia slujitorii si se riscoale ei înii impotriva pu-terii centrale si a marii boierimi, asa cum au fácut în citevarinduri in secolul al XVII-lea 227.

III. Atributii cu caracter fiscal

O atributie de seamA a aparatului de stat feudal, de oimportana deosebità pentru puterea centrará, era actea de a silipe locuitori s'A presteze obligatiile fatA de domnie.

Pentru a constringe pe locuitori s'A indeplineascA acesteobligatii erau folosite aceleasi metode ca cele prin care maselede producAtori erau silite la indeplinirea sarcinilor fati de stA-pinii de pAmint : se utiliza forta cea mai brutalA. In aceastAprivintA documentele sint cit se poate de concludente : ele aratAcá pentru .s.cornirea" satelor la rmuncA pentru domnie se fo-loseau bátala i alte mijloace violente.

Si in indeplinirea acestor obligatii fatA de domnie cain aceea a obligatiilor fatà de stApinii feudali au fost utili-zate categorii diferite de slugi, curteni, .slujitori, apoi i merce-nari, dupA cum cereau nevoile i interesele clomniei. Se inte-lege cà .acestia erau mai putin numerosi cind obligatiile looui-torilor fatà de domnie erau mai mici i cà numArul lor a trebuits'A se mAreascA pe m'Asura cresterii acestor obligatii si a opozitieilocuitorilor la achitarea lor. Ne putem imagina, de pila, cenumár mare de slujitori sau curteni i-au trebuit lui GheorgheStefan, domnul Moldovei, pentru a scoate la lucru locuitorii a

222 Vezi N. Grigoras, Marea riiscoalii imPulara din Moldova dintre1671 fi 1672 (Studii i cerc. stiintifice", Ia.i, Istorie, XIII, 1962, f. 2,p. 209-235) si J. Hammer, Histoire de l'Empire Ottoman, XI, p 367.

227 Despre marea rascoal'i din 1655 vezi A. Demeny L. DemenyN. Stoicescu, Niscoala popularc'i sau riiscoala slujitorilor, in curs de aparitiela Editura

www.dacoromanica.ro

341 ATRIBUTII CU CARACTER FISCAL

trei tinuturi ca sä. iezeascä apa pentru morile clomne#i de la$endreni, operatie de care este vorba intr-un document din ju-rul anului 1660 228 sau, inainte de 1533, lui Pirvu vornicul, pen-tru ca din porunca domnului s scoatä un judet" säfacä un iaz pe riul Doamnei 229.

Printre obligatiile de muncä ale locuitorilor Tärii RomA-nesti §i Moldovei fatä de domnie se numärau, dupà cum se§tie, acelea de a ,6osi fin pentru caii domneA i de a-1 trans-porta la curte, de a pescui pentru nevoile curtii domne0i, de arepara morile i iazurile aflate in proprietate domneasc5., de ascoate sarea din ocne etc. In afarä de aceste obligatii fatä. dedomnul tärii, mai existau i allele, fatà de statul feudal : de arepara cetätile, de a face pazà la hotare etc. 230.

Unele din aceste obligatii apar Ina in primele documenteinterne ale Tärii Românesti i Moldovei, in scutirile de däri§i prestatii acordate unor stäpini feudali, dar nu se precizeazäcine anume silea pe locuitori sà indeplineasa aceste obligatiiin satele care nu erau scutite. In unele documente moldovenedin secolul al XV-lea se aräta cà cei care scoteau la muncä lacetate, la curtile §i la morile domne#i erau pererubtii 231, care

in acea vreme ficeau parte din categoria generalä acurtenilor.

Avind in vedere importanta slugilor i curtenilor in organi-zarea statului feudal din aceastä vreme, cind acestia constitu-iau principalul instrument al puterii centrale, ca i faptul cá eiindeplineau functii nediferentiate in administratia statului,fàrà indoialä cà slugile i curtenii erau cei care ii sileau pe tä.-Tani säii indeplineascä obligatiile in muncä fatä de domnie,fapt corrfirmat, de altfel, §i de documentele din secolul alXVI-lea. Din aceste documente rezultä cá, pentru constringerealocuitorilor la indeplinirea obligatiilor in muncä fat5. de dom-

228 Arh. St. Buc., m-rea Cetätuia,229 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. II, p. 126-127.2" Vezi Istoria Romcfniei, II, p. 320-321.231 Vezi doc. din 30 august 1479 si 23 august 1481 (Doc. priv. ist.

Rom., A, veac. XV, p. 14 gi Si). Cf. si I. Bogdan, Doc. lui $tefan cel Mare,I, p. 232, unde se arati cä perenibtii erau curtenii care minau pe tärantila lndeplinirea robotelor datorate domniei.

www.dacoromanica.ro

342 ATRIBUTIILE CURTENSLOR $1 SLUJITORILOR

nie, erau utilizati marii vkafi de judet, comandantii ourtenilordin judete, pe teritoriul eirora ei indeplineau largi atributii ad-ministrative, fiscale si judec5.toresti. In numeroase scutiri deslujbe si de trári acordate de domnul Tgrii Românesti unor sateale marilor feudali (indeosebi In prima juldátate a secolului alXVI-lea) se arata c'ä in aceste sate nu aveau acces nici vkafiimari si mici, nici nimeni din slugile domniei mele care vortrage la muncile domniei mele" 232

Prezenta vàtafilor mari si mici comandantii curtenilorIn aceste documente de scutiri de (15.6 si munci WA de domniedovedeste c5, ei si subalternii lor indeplineau diverse atributiiIn legaurà cu executarea acestor munci si cu incasarea därilor,atributii a eäror exercitare era suspendafi pe teritoriul ce sebucura de scutire, dar care erau indeplinite in satele care nubeneficiau de imunitate. De pild5., la 21 mai (1575-1577),Alexandru Mircea, domnul. Tärii Românesti, porunceste lui Ionmare v5.taf sá sari sá tragi tot poporul t5u ca sä" tai un plaicare se numeste Arsuri... si sà inchizi niste c511ri si treceriprecum au fost inchise si mai inainte vreme" 233. Fira indoialàcä marele vkaf tragea" (silea la munca) pe locuitorii din ju-detul s5.0 cu ajutorul curtenilor aflati in subordine.

In secolul al XVII-lea, documentele ne araa c51 atributiade a constringe pe t5.rani sA-si indeplineasca unele obligatii inmuncsá fatà de domnie era realizará de o serie de dreeitori nisi-runti, care faceau parte din categoria genera1á a curtenilor.Dintre acestia, slut cel mai adesea amintiti : comisii, stolnicii

282 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 23-24 ; vezi siibidem, vol. II, p. 63, 82, 101 passim. Vezi doc. moldovene asemänatoaredin : 13 ianuarie 1597, 25 august 1606 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac.XVI, vol. IV, p. 155 si Moldavia v epohu feodalizma, I, p. 217).

233 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI. vol. IV, p. 175. Vezi si doc.moldovenesc din 15 ianuarie 1614, in care se spune ci marii vatagi de Su-ceava turburau" satul Vilcesti al m-rii Galata pentru munci si podvoadà"(Doc. priv. ist. Rom., A, vea. XVII, vol. III) p. 155-156). In alte do-cumente moldovene, cei care mina satele la munca pentru domnie ant nu-mriti rabotnici (vezi doc. din : 26 itvlie 1606, 28 ianuarie 1608, 22 noiembrie1621, 19 august 1622 etc. (ibidem, vol. II, p. 145, vol. V, p. 77 si 158 siAcad. R. S. Romania, DCXXIII/8).

www.dacoromanica.ro


armasii, precum i aprozii, care nu erau insä. curteni, darcare aveau o situatie asemänätoare acestora.

Dupä cum se stie, in afarä de obligatiile in muncä, locui-torii tärii erau siliti sà dea domniei o multime de däri in na-turä si in bani, pentru stringerea cäxora era necesar un numärfoarte mare de slujbasi, in stare sä constringà pe locuitori sä-siachite aceste obligatii, devenite, cu incepere din secolul alXVI-lea, tot mai greu de suportat 234. Acesti slujbasi erau de-numiti dupä darea pe care o stringeau : dijmari, vinäriceri, bi-rari, ilisari, gäletari etc. Ei apar in documente incä de la sfirsi-tul secolului al XIV-lea si inceputul celui urmätor. Din uneledocumente muntene din a doua jumätate a secolului al XV-lea,rezultà cà cei care stringeau aceste kläri erau consideraticurteni 235. Acesti curteni, trimisi in tarä de la curte", indepli-neau, dupg nevoi, functia de giletari, dijmari etc. Cum därilenu se stringeau toate in acelasi timp, se intelege cä. o slugä dom-neascà putea fi gäletar la vremea secerisului, finar la cositulfinului sau vinäricer cind se ficea vinul, purtind la timpul res-pectiv numele därii pe care o percepea.

In secolele XVIXVII, datoritä inmultirii därilor cuvenitedomniei, numärul slujbasilor insärcinati cu stringerea lor acrescut mereu. In aceastà vreme, stringerea därilor devine unadin atributiile cele mai importante ale statului feudal si princi-pala griji a domniei. In desfäsurarea acestei activitäti erau fo-lositi numerosi oameni, incepind cu marii dregätori cärorali se conceda stringerea darilor i terminind cu slugilerunte ale domniei si ale marilor boiexi. Nid In aceastà vreme,insà, nu exista o specializare strictä a slujbasilor domniei inperceperea unor anumite däri.

In perioada mentionatä majoritatea celor insärcinati custringerea därilor nu fäceau parte dintre curteni sau slujitori, ci

234 Vezi lstoria Romiiniei, II, p. 874-879.235 Vezi doc. din 31 iulie 1487, 'in care doua slugi domne§ti trimise de

la curte si stringi dijma din grill sint numite gäletari (Doc. priv. ist. Rom.,B, veac. XIVXV, p. 187).

www.dacoromanica.ro

23° Vezi N. Stoicescu, Sfatul domnesc fi marii dregc1tori, cap. VI,despre veniturile marilor dreeitoni.

344 ATRIBUTIILE CURTEN1LOR $1 SLUJ1TORILOR

erau diversi oameni cu situatie material5. bunä.", printre care segäseau §i mari dregatori, cArora li se incredinta (uneori con-ceda) stringerea unor venituri domnesti dintr-un tinut sau juidet.Cum prin stringerea acestor dgri, .ei ficeau slujbá" statuluifeudal, erau i ei numiti uneori slujitori, in sensul cel mai. largal cuvintului. In documente ins'ä ei slut mentionati intotdeaunaca o categorie deosebia de aceea a curtenilor i slujitorilor.

Trebuie s ,ins, c, chiar in perioada in care ceimai multi stringitori ai dirilor nu fáceau parte dintre curteni

slujitori, dud sarcina de stringere a därilor era incredintaasau concedatä unor mari dreg5.tori 236 sau unor oameni ce pur-tau temporar numele aril pe care o stringeau, gisim printreace4tia i unele categorii de curteni, slujitori sau chiar merce-nari, care indeplineau anumite rosturi fiscale. Astfel, dei strin-gerea dgrilor in bani intra in atributiile birarilor (care in Mol-dova purtau adeseori si numele monedei in care incasau darea :ortasi, zlotasi, falerasi etc.), din unele documente rezultä. ea"

vistierniceii aveau i ei asemenea sarcini, Er5. putem kprecizain care cazuri stringerea birului o aceau birarii i in care vis-tierniceii.

Asa cum pentru unele mund prestate in folosul domnieiexistau in secolul al XVII-lea anumiti dregätori m5.runti spe-cializati in constringerea locuitorilor in indeplinirea lor, tot ast-fel existau o serie de ari cuvenite domniei care erau soco-tite veniturile sale nu ale tä.rii g a dror percepere ddeaexdusiv in sarcina unor slujbasi ai puterii centrale, care seaflau sub ascultarea marelui dreeitor al drui nume 11 purtau.Dintre acestia, amintim in primul rind pe cluceri, stolnicislugeri, care aveau atributia de a aproviziona curtea domneasdcu produse strinse de la locuitori.

Nu rezultà prea ciar din documente in ce masurà condud-torii administratiei locale care erau in acelasi timp coman-dantii curtenilor i slujitorilor se ocupau de incasarea däri-

www.dacoromanica.ro


lor (nu ne referim la cei eärora li se conceda aceastä stringere),si in ce relatii se gäseau acestia cu diversii agenti fiscali trimiside la centru.

In vremea domniei lui Matei Basarab, de pila., cind TaraRomâneascä cunoaste o epoct de fiscalitate excesiva, au fostfolositi la stringerea diverselor ari (care nu se specified' in do-cumente) í slujitorii, de indatä ce, in unele scutiri date inaceastá vreme, se spune eá este interzis amestecul birarilor, eä-lärasilor i dorobantilor 237 sau se porunceste cäpitanilor de do-robanti sä nu se amestece intr-un sat scutit 238.

In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, eápitanii deslujitori de prin tirguri" ajutau in mod sigur pe cei eärorase conceda stringerea därilor din tail la incasarea lor, silindpe locuitori sä le pläteascá. 239.

In Moldova, comandantii locali de curteni aveau un rolmai important in stringerea dàrilor, dupä cum rezultä din nu-meroasele scutiri de la sfirsitul secolului al XVI-lea i incepu-tul secolului al XVII-lea, in care, in satele scutite era interzisin primul rind amestecul pircálabilor, starostilor i marilor va.-tafi de tinut 240.

In secolul al XVII-lea, erau anumite däri care veneau lamina" conduckorilor administratiei locale pentru a fi arun-cate" asupra tinutului respectiv 241. De aceea, Dimitrie Cante-

237 Vezi doc. din 14 noiembrie 1633 (Arh. St. Buc., m-rearindar, IV/3).

238 Vezi poruncile adresate slujitorilor domnesti §i capitanului de do-robanti de la Severin la 28 martie 1633 si 28 martie 1640 (idem, m-reaTismana, XCIII126 i ms. 330, f. 207).

239 Vezi poruncile adresate acestora in Anatefter, ed. D. C. Giurescu,Siudii fi mat, de istorie medie, V, p. 386, 396 passim.

240 Veal doc. din : 13 ianuarie 1597 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac.XVI, vol. IV, p. 155) ; 25 august 1606 (Moldavia v epohu feodalizma,p. 217) ; 20 aprilie 1639 (T. Bälan, Doc. bucovinene, II, p. 110).

241 Vezi porunca din 1 august 1687, adresatä pircälabilor unui tinut caverice slujbä v-ar veni 'la mina voasträ sä aruncati pre acel tinut" sä lase

www.dacoromanica.ro


mir afirmà cà tat5.1 sgu, fiind numit apitan de Codru, avea insarciná stringerea dárilor de la acele tinuturi" 242.

Prin a5ezámintul din 1741, Constantin Mavrocordat hotáracg fárg. §tirea ispravnicului de tinut nici un om gospod (dom-nesc) cu poruna prin tinut sä nu umble, nici altul la nimia sinu sà volniceasa" 243 ceea ce aratg cä, inainte de aceastá dati,slugile domne§ti umblau cu unele slujbe §i fgrà §tirea conducg-torilor administratiei locale.

In aceea4i vreme, cgpitanii de tinut aveau in atributia lorimpgrtirea pecetilor in tinuturile respective 244j repartizareadárilor dupá indicatiilor date de vistierie 245.

Toti slujba0i insárcinati cu stringerea dárilor din tarà fo-loseau forta pentru a constringe pe locuitori sá le achite. Innurneroase documente din secolul al XVII-lea §i de la inceputulsecolului urmälor se vorbe§te de utilizarea fortei celei mai bru-tale la perceperea dárilor. Se intelege cá mijloacele de fortä uti-lizate de stringätorii dárilor erau cu atit mai puternice cu citdärile erau mai mari i mai greu de plátit i opozitia birnicilormai mare.

Astfel, sint cunoscute sfaturile date de mitropolitul Mateial Mirelor lui Alexandru Ilia§, domnul Tärii Roa-nâne.5ti, ca sginterzicg celor care string dárile sg mai despoaie pe sáraci çaienicerii" ; ace§tia pirlesc §i ard pe säsaci ca in flä.arile fo-

in pace niste oameni ai m-rii Flaciuni (Arh. St. Iasi, tr. 1765, op. 2014,dos. 99 f. 154). Vezi i porunca din <ianuarieaugust) 1621, adresatà _ma-rilor Vatafi si d'abilarilor sä nu tragà pentru alte sate vitele loctzitorilordin satele episcopiei de Hui (Arh. St. Buc., ms. 545, f. 37) si doc. din28 ianuarie 1608, in care se porunceste pirealabilor de Neamt sà nu turburepentru angärii" doug sate scutite (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,vol. II, p. 145).

242 D. Cantemir, Viata lui C. Vodil Cantemir, ed. N. Iorga, p. 32.243 T. Codrescu, Uricarul, IV, p. 399.244 N. Iorga, Studii ,si doc., VI, p. 306, 308, 309 passim.245 Ibidem, p. 296.

www.dacoromanica.ro


cului", purtindu-se cu o deosebitä cruzime 246. Intr-un documentmuntean din 15 noiembrie 1641 se aratä cá un locuitor din Iz-voare fusese bágat in fiare de mierari247 ; un altul din 1653relateazá cä o femeie din Irisesti fusese purtatá de birari legatádin sat in sat 248., iar intr-un document moldavean din 20 sep-tembrie 1695 se porunceste unui boier care luase slujba deseti--nei sä nu mai batá la tälpi si sä injure pe slugile altui boier 249.

Cind cei insärcinati cu stringerea arilor si oamenii dor nureuseau sà le adune nici utilizind asemenea mijloace, se aceaapel la forta unor elemente represive mai puternice, cura erauaprozii, armasii sau chiar lefegiii25°. Acestia erau cei care, inmod obisnuit, sileau prin fortä pe locuitorii rämasi in urn-a cuplata därilor sä-si achite indatoririle fatä de statul feudal.

Incepind din vremea clomniei lui Matei Basarab, intilnimIn documentele Tärii Românesti numerosi armasi de vistierie,care aveau ca sarcinà sà constringa pe locuitori sä-si pläteascäcaride251. Avind in vedere másurile luate de acest domn pentrua asigura o exploatare fiscalá cit mai completà a tärii, estefoarte probabil ca el sà fi infiintat ceata arma.silor de vistierie.

248 rezaur de monumente, I, p. 357. Intr-un mod asemainator descriecronica Tarii Romanesti 0. autorul Relatiei istorice" gi stringerea danilorin timpul domniei lui Serban Cantacuuino (Istoriile, p. 201 si Mag. istoric, V,p. 41-42). Cit privegte Moldova, cronica %aril ne informeaza ca, in domniaa treia a lui Gheorghe Duca, domnul strinsoare mare pentru hani faceatuturor..., muncindu-i gi cäznindu-i pe toti in toate chipurile, pe unii cuinchisod pedepsindu-i pe altii cu mund gi batai cu buzduganul pini lamoarte ucigindu-i" (Cronicile Ronuiniei, ed. M. Kogälniceanu, II, p. 18-19).

242 G. Ghibanescu, Surete, VI, p. 33.248 Ibidem, p. 62.248 Ibidern, VIII, p. 151. Interventia puterii centrale avea loc aici

pentru a curma abuzunile acute cu oamenii unui baier ; se intelege ea, incazul taranilor, asemenea procedee al stringitorilar de dari erau obisnuite,fa..ra ca aceasta sä atraga interventia domniei.

288 Cf. gi D. Mioc, Despre modul de impunere si percepere a birului,in Studii §i mat, de istorie medie, II, p. 90, unde distinge. organele de per-cepere a därilor de cele de constringere, formate din armasi gi aprozi.

281 Intre 20 ianuarie 1639 (Arh. St. Buc., m-rea Sarindar, XIII/5) si24 octombrie 1693 (Acad. R. S. Romania, CDLV/2), am intilnit in docu-mente numerogi armagi de vistierie, care eran tnimigi sä stringà därile res-tante. Vezi gi G. Ghibanescu, Surete, VI, p. 214.

www.dacoromanica.ro

348 ATRIBUTIILE CURTEMLOR 0 SLUJITORILOR_

Alteori, documentele amintesc de aprozii trimisi in tara sà.stringä rämäsita" de däri de la diversi contribuabili care nu sile putuserä pläti la vreme. De pildä, la 13 ianuarie 1656, Con-stantin $erban se adreseazä vo(u)i aproz(i)lor carei strin-git<i> rämäsita de vinärici" din V11cea252, iar la 21 decembrie1669, este amintit un alt aprod trimis sä adune rämäsita de vi-närici din Mehedinti 253.

Chid nici asemenea mijloace ca acelea utilizate de aprozisi, armasi nu d'ideau rezultate, domnul fácea apel la forta ar-matä. Asa procedeazä. Mihai Viteazul la 1596, cind täranii dinDolj nu si-au putut achita &Arlie fatä de domnie : a trimis 300de cazaci lefegii pentru a-i sili s'a' le pläteasc5. 254.

Ca' la incasarea därilor se 4olosea forta armatä rezultä sidintr-un raport olandez din 9 noiembrie 1643,'in care se aratäc5., datoriti dusnagniei dintre domnii Moldovei si Pill Romh-nesti, 1000 de ostasi ai acestora s-au ciocnit inarmati la adu-narea birurilor" 255, iar intr-un alt document, din 8 martie 1648,domnul porunceste locuitorilor rim* in restantà din satele Li-pia si Mocesti sä-si dea birul la tlefegii, uncle sint rinduiti dedomnia mea" 256.

Paza satelor sa nu fued de bir. In cadrul atributiilor legatede asigurarea incaskii la tianp a därilor cuvenite domniei, oaltä sarcinä incredintatä curtenilor (rosilor) din Tara Roma-neascä, in timpul domniei lui Matei Basarab, a fost aceea de apäzi pe locuitorii satelor din tarä sà nu fugi din cauza därilortot mai mari si mai greu de suportat fatä de domnie. Introdu-

252 Arh. St. Buc., m-rea Arnota, XVIII/14.Acad. R. S. Romania, =XIII/15 si Oltenia", I, 1940, nr. 4, p.50.

254 Veress, Documente, V, p. 17. Vezi §i Hurmuzaki, S. 11/2, p. 393,uncle se relateaza o situatie aseMbinatoase din Moldova : la 1616, locuitoriirefuend sa plateascl darile lui Alexandru Movila, au fost trimig mercenarica sa-i sileasca. Cu acest prilej, au fost wig 200 de lefegii.

255 N. larga, Studii fi doc., IV, p. 226.256 Acad. R. S. Romania, CXLIX/219. Vezi §i un doc. din sec. XVIII,

tn care se spune ca s-au dat 10 zloti ,de s-au platit de o catani ce venisepcntru oienit (N. Iorga, Studii fi. doc., XIV, p. 89).

www.dacoromanica.ro

349 ,ATRIBUTII CU CARACTER FISCAL

cerca pazei judetelor de bir de catre rosii sau curteni este unadin masurile luate de Matei Basarab pentru a asigura o cit maiintensi exploatare fiscalä. a Viril 257

Pentru a face fatä nevoilor tot mai stringente de bani, ne-cesari pentru consolidarea tronului, Matei Basarab a luat, inprimii sài ani de. domnie, o serie de mäsuri cu caracter fiscal,menite sà asigure incasarea unor däri tot mai mari. Dupä cuma stabilit D. Mioc in studiul citat, in anii 1634-1635 a avutloc un recensämint, o samä" a locuitorilor tàrii, in cursulreja s-a fixat un nou sistem de impunere mult mai impovä-ritor decit ce! anterior numit al talerului. Ca räspuns laaceastä mäsurä, numärul fugarilor de bir a crescut. Din aceastäcauzä, in anul 1638, dornnul a convocat un sfat cu arhiereicu boierii mari si mici i cu toatä tara", in care, väzind hitle-nia rumánilor si a megiesilor, cum cà de la o seamä de vremese-au invkat räi i hitleni i fugan", s-a hotärit cá, dacä ceifugiti de bir nu se vor intoarce in termen de trei luni (de lapasti 23 martie pinä la Sf. Petru 29 iulie), piardämosia i libertatea 258.

Intrucit sistemul trasului" averii stápinului feudal sau alcelor vecini cu el si al plätii birului fugarilor de ckre boieriicare tineau judetele de bir nu d'idea vistieriei certitudinea in-casärii därilor la timp, provocind totodatà si nemultumirea ma-rilor feudali, Matei Basarab exponentul tipic al intereselormarii boierimi a recurs la un alt sistem. El a obligat pe rosii

dregáltorii märunti din tara sà tocmeascä" (sà aseze) birurileinäuntru judetelor i sà päzeascä pe locuitori sä nu fugà dincauza birului, silindu-i, de asemenea, sà pläteascä ei därile ce-lor fugiti, scápati de sub paza lor. Probabil tot in aceeasi vremeau fost luate si mäsurile de intkire a pazei la hotarelepentru a impiedica fuga birnicilor in Transilvania sau pesteDunäre. In felul acesta, Matei Basarab urmärea sä asigure in-casarea därilor cuvenite domniei si sä scuteaseä pe marii boieri

257 Ansamblul de mäsuri cu caracter fiscal luate de Matei Basaraba fost studiat de Damaschin Mioc in articolul Reforma fiscalli din vremeadomniei lui Matei Basarab (Studii", XII, 1959, nr. 2, p. 53-85).

258 Arh. St. Buc., Mitr. Tärii Rom., CXXII/9.

www.dacoromanica.ro


de plata birului pentru täranii fugiti, aceastä. obligatie reveninciacum curtenilor din judete.

Trebuie sä remarcäm de la inceput ea* aceastä obligatie nulipsità de grave riscuri" cum observä C. C. Giurescu 259a fost incredintatä curtenilor si nu slujitorilor, datoritä, desigur,.faptului cà rosii fiind proprietari aveau posibilitatea de apläti din averea lor birurile celor fugiti. Slujitorii (in cele maimulte ceruri färä avere) nu si-ar fi putut asuma obligatia de a.pläti därile fugarilor, nearind posibilitàile Materiale ale curte-nilor. Este posibil, de asemenea, ca domnul sä fi avut in vederesi faptul cä. rosii locuind in sate puteau sà pkeasei maiusor pe consätenii lor decit slujitorii care, fiind grupati in modobisnuit in anumite orase ale färii sau in jurul lor, ar fi pututmai greu sà facä paza celorlalte sate.

Paza pentru ca locuitorii sä nu fugà de bir era asiguratäpentru fiecare sat de cätre rosii aflä.tori in acea localitate, iaracolo unde nu existau roii, supravegherea se acea de cätre rosii

dregältorii märunti din satele vecine.In cazul in care rosii nu puteau asigura o pazg suficientä,

lar birnicii de sub supravegherea lor reuseau sä. fugä: siaceasta se intimpla adeseori rosii erau obligati sä pläteascäei därile in locul fugarilor. Aceastä mäsurä s-a luat pentru a-isill pe rosii sà depunä toatà rivna in paza birnicilor i pentru aasigura vistieriei posibilitatea de a incasa la timp i &Arne celorfugiti. Numeroase documente din timpul domniei lui Matei Ba-sarab vorbesc de asemenea cazuri de platä a birurilor celor fu-giti, fäcutä acum de pamicii fugarilor, nu ca inainte de boierii.care tineau" judetele de bir 26°.

De obicei, rosii paznici aveau grijä sà nu räminä in pa-gubä. De cele mai multe ori, ei vindeau unui boier ocinele ce-lor fugiti, pentru care plätiserä ei birul, avind pentru aceasta.asentimentul domnului. In alte cazuri, rosii care pläteau

259 C. C. Giurescu, Istoria romcinilor, 111/2, p. 692.Arh. St. Buc., m-rea Radu vodá, XXXI/16, ms. 137, f. 231, Acad_

R. S. România, LXXV/200.

www.dacoromanica.ro


fugarilor deveneau ei mnii stäpinii ocinelor acestora, cäpätind,astfel, prilejul de a-si märi proprietätile.

Moiile celor fugiti nu puteau fi vindute decit dupä ce rosiiincercau sä.-i readucä la urmä" pe fugan i ca sä-si pläteascidärile. De aceea, in toate cazurile de vinzare a ocinelor celorfugiti de bir se aratä." cä, aceasta se fácuse dupä ce rosii pad-sera &Arlie fugarilor un an sau chiar mai mult, in care timp naavuseserä posibilitatea. gäseascä si aducä in satul deunde fugiserä. In numeroase documente îi aflärn pe rosii cäutindpe birnicii fugiti de sub paza lor i silindu-i, in cazul cindgäseau, sä-si pläteascä därile sau vindä mosia 261.

Dacà in cazul megiasilor fugiti de bir, rosii paznici de ju-dete aveau posibilitatea de a se despägubi, vinzindu-le avereaei înii sau silindu-i sà vindá si sá le pläteasc5, sumeleachitate pentru därile lor, pentiu birul rumânilor fugiti de sub-paza lor, pe care ii pläteau tot ei, rosii nu aveau de unde scoatebanii dati pentru acestia. In aceste cazuri, ca sà nu räminä inpagub5., rosii incercau sá procedeze dupá sistemul vechi, trä-end" bucatele stäpinului pentru därile rumânilor fugiti 262.

Intructt rosii sileau uneori la plata därilor si pe oameniiscutiti sau cereau unor fugan, reveniti in sat, plata näpästi-lor", domnia era adesea obligatä sà intervinä pentru curmarea.acestor abuzurii263.

Sistemul de pazà al locuitorilor birnici de cätre rosii din.Tara Roanâneascà nu s-a dovedit in stare sá impiedice fuga din.cauza birului a täranilor liberi sau aserviti 264.

261 Acad. R. S. Romania, CCXCIXJ128 i Arh. St. ms. 137, f. 231.Amintim c in unele imprejurari, tot in timpul domniei lui Matei Basarab,ii gisim pe curtent i slujitori utilizati si da stringerea locuitorilor fugiti diacauza birului. De pilda, intr-un doc. din 1654 se spune ca Diicu Buicescu_

pe atunci mare spatar trimisese dorobanti sa stringa oamenii fugitide bir din Craiovita Dolj, pe care i-a silit apai sa-i vinda ocina (Acad.R. S. Romania, ms. Tocilescu, f. 70 v), lar la 14 ianuarie 1653, niste ju-deoi din Pairdesti, fugiti de bir, arata ca se trimiseseri oameni domnestidup:i ei, di ne-a aflat in tara" (N. larga, Studii §i doc., V, p. 183-184)-

262 Arh. St. Buc., ep. Arges, 11/32 si 33.263 Ibidem, LXIX bis/12 si 11/39.264 Vezi Studii", XII, 1959, nr. 2, p. 75.

www.dacoromanica.ro

352 ATRIBUTIILE CURTEMILOR I SLUJI1ORILOR

Se intelege c. rosii °licit de mare ar fi fost num5.-rul lor intr-un judet nu reuseau sä impiedice s fugä pe lo-cuitorii care nu mai puteau uporta greutatea därilor fatä dedomnie. La aceastä lipsä de eficacitate a sistemului de paz d' semai adängau i nemultumirile rosilor paznici de bir careerau obligati sä pläteasc5. ei birurile celor fugiti de sub pazalor si care asa cum am arätat nu in toate cazurile aveaudin ce se despägubi.

Mate acestea au determinat pe Matei Basarab careintrodusese aceastä reformä fiscal ä s facä unele concesii lasfirsitul domniei sale, desfiintind, in anul 1653, nä.pä.stile2".Probabil cä, o datà cu desfiintarea näpä.stilor, Matei Basarab arenuntat si la slujba de paznici ai judetelor la care obligase perosii. In once caz, documentele de dupä domnia lui Matei Ba-sarab nu mai amintesc de o astfel de atributie indeplinitä derosii din judete. Domnii urmatori pästreazà doar regula intro-dusà de acesta ca cei care fugeau de bir sä-si piardä. ocina2".

Mentionäm a in Moldova, nu am intilnit dovezi docu-mentare cu privire la o atributie asemänätoare indeplinitä decurteni. In atributiile comandantilor de curteni i slujitori intrauinsä in mod normal si impiedicarea n mä.sura

a fugii täranilor din pricina birului i ajutarea stäpinilorfeudali pentru a prinde pe sätenii fugiti de bir. Astfel, intr-un

265 Intr-un doc. din 2 februarie 1654, citat $i mai sus, dornnul cererosilor sa lase In pace satele Iasi $i Pravaleni, spunindu-le crez ca. bine$titi vai cà domnia mea am iertat toate napastile" (Arh..St. Buc., ep. Arge$,11/39). Cf. $i D. Mioc, oP. cit., p. 82.

In Istoria Tdrii Romilnesti, p. 119, se afirma Irma cà napastile au fostdesfiintate tla Inceputul domniei lui Constantin $erban, fapt ce concorda 5icu spusele domnului insusi, Intr-un doc. din 21 aprilie 1655, ca näpastil<e)di pri atuncea, din zilil<e> lui Matii vod<5.>, toate le-am calcat dominamea $i le-am pus jos" (Ash. St. Buc., ep. Arges, IX17).

266 Intr-o porunca din 19 septembrie 1682, se spune categoric pentruc'd cine fuge de haraciul imparatului, aceluia i se vindu i mosii ci bucate$i tot, pentru haraci" (Arh. St. Buc., m-rea Hure; XLIV/1).

Paza satelor sa nu fugal de bir mai este amintitä apoi In vremeaaustriece In Oltenia, cind ispravnicii de judete erau datori

piedice fuga locuitorilor (Doc. priv, rel, agrare, p. 306-307 ; doc. din4 martie 1723).

www.dacoromanica.ro

353 INDEPLINIREA OBLIGATIILOR PATA DE POARTA OTOMANA

document de la inceputul secolului al XVII-lea, se spune ca."atunci cind miseii" din Moldova au fugit din cauza birului,domnul a trimis armasi dupä" ei sä."-i opreasa ; neputind insàs5.-i ajungä, acestia au scäpat in Transilvania 267; la 6 mai1620, domnul dà poruncä.' pireálabului de Neamt sá caute doivecini fugiti de cislä din satul Vercesti sä.-i dea lui Ionasco Joras'A-4 ducä. inapoi 268, iar la 1741-1742, docrnnul Moldovei laudàpe marele apitan de Codru pentru cä oprise la Fälciu pe lo-cuitorii satelor Wähnari si Bältati din Vaslui, care fugiserä dincauza birului 269.

IV. Indeplinirea obligatiilorfati de Poarta Otomani

Pe lingà obligatiile de ordin militar de care am vorbit, oaltä atributie ce revenea slujitorilor in cadrul obligatiilor TáriiRomânesti si Moldovei fatá. de Poartá era si aceea de a duceturcilor si tätarilor banii, zahereaua si animalele pe care aces-tea erau suite sä, le furnizeze, precum si diversele plocoane tri-mise de domn sultanului si acolitilor säl 270 Prezenta slujitori-lor in astfel de imprejuräri era necesarä pentru a päzi pungilecu bani si bunurile materiale trimise turcilor pe drumurile atade nesigure din tarà si de dincolo de hotarele ei 271. La trans-portul si escortarea banilor haraciului la Poartä erau folositiatit slujitorii, cit si lefegiii, sau chiar aprozii.

167 N. Iorga, Doc. din arlzivele Bistritei, I, p. 10.268 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 471. Vezi si doc.

din 25 martie 1612 (ibidem, vol. III, p. 71-72).268 N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 293-294.270 Despre aceste obligatii vezi M. Berza, Haraciul Moldovei si Tdrii

Ronzdnesti in sec. XVXIX, 'in Studii si mat. de istorie medie, II, 1957,p. 7-45 si idem, Variatiile exploakirii 7 ärii Romdnesti de atre PoartaOtomana in sec. XVIXVIII, in Studii", XI, 1958, nr. 2, p. 59-71.Vezi si Istoria Romaniei, H, p. 776-785 si III, p. 13-23.

271 Cf. in acest sens doc. turcesc din 24 decembrie 1712, in care Constan-tin Brincoveanu arati Ca.' seimenii si cälärasii erau trimisi la Poart6 cuboierii ca sà päzeasc5 darurile (copie Inst. de istorie din Buc.).

www.dacoromanica.ro

354 ATRIBUTIILE CURTENILOR I SLUJITORILOR

Obiceiul de a trimite haraciul cu slujitori In secolul alXVII-lea era atIt de r5spIndit inclt aceasta 1-a fácut, desigur,pe cronicarul Grigore Ureche s5.* afirme c5. la inceputul se-colului al XVI-lea Bogdan cel Orb a trimis pe logoatulTäutu cu slujitori, pedestrime, däräbani, de au dus birul, zecepovarà de bani" 272

Prima mentiune documentarä cunoscut5. asupra Indepliniriiacestei abributii de c5.tre slujitori este din 2 noiembrie 1636,dud fusese trimis Impreùnä cu boierii care duseserà haraciulla Poartä si Ion iuzbasa de dorobanti 273 desigur cu doro-bantii din steagul ce conducea.

Dupà informatiile date de A. M. del Chiaro, In timpuldomniei lui $erban Cantacuzino, slujitorii erau obligati sä In-soteasch" haraciul tärii numai pinà la hotar, unde II predau tri-misilor Portii contra unei chitante. Intruclt, dincolo de Dunäre,turcii puratori ai haraciului erau atacati i jefuiti de oameniipug de domn 274, este probabil cà otomanii au obligat pe ur-masul lui $erban Cantacuzino sà predea haraciul la vistieriaImp5r5.teascä.

Cronica logofitului Radu Greceanu i Condica vistieriei luiConstantin BrIncoveanu inregistreazà" numeroase cazuri de tri-miteri ale haraciului cu grupuri de slujitori sau lefegii ; astfel,la 1703, haraciul e dus de un cäpitan cu 10 seimeni, un vätaf

doi c5,1'Arasi1275 ; la 15 iunie 1708 de un 1.4taf de eilärasi,iar In anul urm5.tor de un vätaf de aprozi 276. Tot vatafi de cä-15.rasi slut i cei care, In anul 1698, duc banii reprezentInd bi-rul canoe, sau banii lui Mehmet Celebi, la 1697 si 1701, baniipentru capucheh5i, la 1699 277i In secolul al XVIII-lea, sluji-

272 Gr. Ureche,,Letopisetul Tdrii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed. aII-a, p. 135.

273 Arrh. St. Buc., m-Tea Stavropoleos, XXX/3.A. M. del Chiaro, op. cit., p. 136.

275 Condica vistieriei, p. 691.276 R. Greceanu, op. cit., p. 148 gi 190.277 Condice vistieriei, p. 395, 362, 633, 466. Vezi si E. Virtosu, Foletul

novel, p. 178, 180, 186, 190, 191 passim, unde Constantin Brincoveanu in-seamni adeseori trimiteri de bani i daniri la Istanbul si Odriu prin ca-pitani de saragele, ceausi de aprozi, vätafi de cIllrasi i alti slujitori saumercenari.

www.dacoromanica.ro

355 INDEPLINIREA OBLIGATIILOR PATA DE POARTA OTOMANA

torii erau trianisi la Tarigrad sá ducá haraciul tárii. La 1737,de pildä., este trimis Cu 50 de pungi de bani Gheorghe chita-nul de dorobanti 273.

Plocoanele trá.suri, cal, banuri si altele sint duse celmai adesea tot de cálárasi sau seimeni, iar uneori de váltafi deaprozi 273

atre sfirsitul secolului al XVII-lea, se intilnesc numeroasecazuri de slujitori si lefegii trimisi, in mimar destul de mare,sá transporte carele de zaherea sau boii datorati turcilor, aceastafiind una din principalele obligatii fatá de Poart5.280. La 21februarie 1694, 225 de slujitori si doi cápitani sint trimisi sàducà zahereaua la Belgrad ; in anul urmä.tor, 170 de slujitoripázesc transportul a 1494 de boj si care, minate de haidái 281la 1697, 145.nái1à mare chitan de lefegii cu 500 de slujitori, cumoldoveni, turci si tátari transportá haznaua impáráteascr sizaherea la Camenita 282; in acelasi an, trei steaguri de slujitoridin Bucuresti, alcátuite din 130 de oameni, impreuná cu 100de anartalogi si dorobanti de la Cerneti, duc boii si carele deBelgrad 283.

In Moldova, zahereaua clatoritá turcilor era transportat5., deasemenea, de grupuri mari de slujitori. In vara anului 1687, sespune cä" plecase din lasi un convoi de 3000 de arute cu provi-

278 C. Dapontes, Ephemerides daces, II, p. 66.279 Condica vistieriei, p. 641, 650, 356.28° La 15 aprilie 1687, stolnicul Constantin Cantacuzino scria lui Mihail

Teleky cä toati. lama au fost ocupati cu caratul hranei la Camenita"(A. Veress, Documente, XI, p. 256).

281 Condica vistieriei, p. 21 si 118. Vezi si doc. turcesc din 7-16 fe-bruazie 1693 (Acad. R. S. Romania, DLXXXI/21 a).

282 R. Greceanu, op. cit., p. 85.283 Condica vistieriei, p. 292. Vezi alte asemenea cazuri de slujitori,

martalogi si cazad trimisi la Belgrad sau aiurea, cu boj si zaherea(ibidern p. 366, 377, 400) ; vezi si cronica lui Radu Popescu, ed. C. Grecescu,p. 211, unde se vorbeste de cele 1000 de care trimise de $tefan Cantacu-zino in Moreea, ca si cronica lui Axinte Uricarul, de unde =zulla ci sidin Moldova se expediasera care pentru turci (M. Kogalniceanu, Cronici,II, p. 167).

www.dacoromanica.ro

356 ATRIBUTIILE CURTEN1L0R 51 SLUJITORILOR

zii pentru Camenita 284. Dupa cum ne informeazä cronicariimoldoveni, la 1672, Alexandru Buhus hatmanul Cu slujitoriice comanda fusese trimis s6 clued' zahereaua la Camenita ;cum oastea polonä tinea calea sä nu lase zaharaua sa o treacgla Camenite, slujitorii moldoveni au trebuit sà lupte din greupentru a-si face drum 285 In timpul domniei lui Antioh Cante-mir, Moise serdarul este trimis de domn, cu .300 de slujitori si300 de cai in pohod", sà" ducà un alt transport de zaherea laaceeasi cetate ; la urmkorul transport, de 1500 de care, slut fo-lositi 1500 de slujitori din Moldova si 600 din Tara Româ-neascA 286 etc.

Dupà cum rezultà din cele de mai sus, transportul carelorcu zaherea si al boilor la eetätile turcesti de la Belgrad si Ca-menita necesita un numär mare de slujitori, care plecau clIntaea. pe un timp destul de indelungat. Cei care erau trimisi cuasemenea lungi transporturi erau supusi la tot felul de pri-mejdii, atit datoria nesigurantei drumurilor, cit si asprimei ier-nii, din care pricirl multi isi pierdeau viata pe drumuri 287. Deaceea, cind turcii i-au cerut lui Constantin Brincoveanu, la 1714,sä. tamitä. 300 de care cu zaherea la Hotin, in timp de iarnä.,domnul se roagä. sà se milostiveascä sà." lase sà trimità in pri-mävarä, cà fiind iarnà vor peri si oamenii, si dobitoacele" 288.

Alteori, asemenea misiuni se puteau termina cu pierdereavietii celor trimisi, ca pedeapsk' pentru nereusita acestor trans-porturi. Astfel, un cäpitan de margine, trimis sä ducä zahereaIn Polonia, a fost ucis, din porunca domnului, deoarece pe drumi se rupseserä carele 282.

284 V. Mihordea, Les principautés rozimaines dans la presse franpisedu XV11-e siécle, París, 1932, p. 70-71.

286 I. Neculce, Cronica, ed. cit., p. 61. Vezi si M. Kogilniceanu,Cronici, II, p. 210 ; cf. §i pseudo-Muste (ibidem, III, p. 18).

286 I. Neculce Cronica, ed. Iordan, ed. a II-a, p. 137.287Axinte Uricarul wratà cä multi oameni din cei trimi0 de $tefan

Cantacuzino in Moreea au pierit pe dnim (M. Kogilniceanu, Cronici, II,p. 167), transportul falcindu-se pe timpul iernii (Radu Popescu, op. cit., p. 211).

288 R. Greceanu, Viala lui C. Brincoveanu, p. 246.289 R. Popescu, lstoriile, ed. cit., p. 163.

www.dacoromanica.ro

357 INDEPLINIREA OBLIGATIILOR FATA DE POARTA OTOMANA

Tot in legkur5. cu indeplinirea obligatiilor tbirilor românefatà de turci stau si atributiile unor dregkori m'ärunti din Mol-dova, numiti userei subalternii marelui usar de a se in-griji de g'izduirea trimisilor Portii.

Referindu-se la atributiile acestor m5.runti dregkori, Di-mitrie Cantemir aratà cà ei duc la gazde pe turcii si tkarii ve-niti cu misiuni in tail si ingrijesc de procurarea celor necesareacestora 299.

Pentru indeplinirea acestei obligatii fatä" de trimisii Portiisau ai hanului tkarilor, usereii apelau la mijloacele locuitorilor.Din continutul unor scutiri acordate bisericii armenesti din Iasila inceputul secolului al XVIII-lea, prin care se interzice use-reilor säl duel turci, fatari sau alti oameni striini la casele sluji-torilor bisericii sau s'i le la asternuturile pentru gizcluirea aces-,tora 291, rezula in mod ciar felul cum procedau acesti slujbasipentru indeplinirea sarcinilor ce le reveneau 292.

Intr-o vreme in care trimisii Portii veneau destul de desin t5.rile noastre, cu diverse misiuni, usereii trebuiau sà fie ne-lipsiti de la slujba curtii", cum se aratà intr-o porund dom-neascà din 23 iulie 1735 293.

In Tara Româneasc'á, intretinerea trimisilor Portii cklea totIn sarcina locuitorilor Orii, dupà cum rezultà din numeroasele

299 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 88.291 Vezi scutirile din : 8 iunie 1705, 18 noiembrie 1707, 18 decem-

brie 1710 si 17 august 1727 (J. Neculce", III, 1023, p. 118-119) ; cf. siC. C. Giurescu, Istoria romiinilor, 111/2, P. 679. Vezi si scutirea din 18iulie 1740 (Acad. R. S. Romá'nia, Ms. rom. 237, f. 406 v.).

292 Vezi, de pildä, o scutire acardati da 30 august 1633 satului Do-colina pentru gäzduirea oamenilor domnesti si boieresti, urmind insä siprimeascä si sä gäzduiascä turci, tätari si alti soli, si-i ingrijeasei si ii-istrijuiascä. (G. Ghibinescu, Ispisoace, II/1, p. 20). Dintr-un alt doc. mol-dovean, din 30 iunie 1661, rezultä cà locuitorid clädeau cai de olac, fin,i gräunte pentru cai si bucate pentru will In trecere (N. Iorga, Studii §i.doc., V, p. 35).

293 N. Iorga, Studii ;i doc., VI, p. 443.

www.dacoromanica.ro


scutiri de mertice i collate acordate unor sate ale marilor feu-dali 294. Dup. pirerea lui Anton Maria del Chiaro, atributia dea gizdui solii era indepliniti de portan i 295.

V. Transmiterea stirilor in interiorultriisi in afara ei

In vremea de care ne ocupirn nu exista un serviciu publiccare si asigure transportul corespondentei si -al cilitorilor.Exista un serviciu organizat pentru transmiterea stirilor, darnumai pentru nevoile statului feudal.

In secolul al XV-lea i prima jumitate a secolului alXVI-lea, domnia folosea pentru transmiterea stirilor diverseslugi ale sale, asa cum rezulti din scutirile de cai de olac acor-date unor sate ale marilor feudali. Documente mai tirzii atestifolosirea cailor de olac la transmiterea

Dupi ciderea tkilor române sub dominatia otomani, in adoua jumitate a secolului al XVI-lea, domnia organizat uncorp special de cureni i sii, numiti cilirasi de Tarigrad, careduceau i aduceau la si de la Poarti.

294 Vezi scutirile din : 10 septembrie 1612, 15 iunie 1626, 6 aprilie1628, 11 iunie 1631 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. II, p. 104,Arh. St. Buc., m-rea Deadu, XXII/7, m-rea Nucet, VIII/7-8, m-rea Banu,XI/18). Vezi, de asemenea, porunca adresaeä de Radu Leon, la 9 iunie1668, slujitorilor i taranilor s aiba grija de bucate pentru unguni cu caiilor care mergeau la Odriu (N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 511).

Obligatia de a intretine solii si pe turci cadea in general in grijasatelor de drum (vezi doc, din aprilie 1632, in care se recunoaste c acestesate au »multe pasuri i nevoi de turd si de cilatori" (Acad. R. S. Ro-mania, CCCX/21).

Despre modul cum erau gazduiti sträinii mai de seamä. aflati in tre-cere prin tara noastra, vezi W. Hunter, Travels in the year 1792 throughFrance, Turkey and Hungary to Viena, Londra, 1796, p. 305, unde se spunecà slujbasii autorizati de domn puteau eä scoata pe oricine din casa sa,

ca aocuitorii sa se impotriveasa295 A. M. del Chiaro, op. cit., p. 137.

www.dacoromanica.ro

359 TRANSMITEREA STIRILOR

Se 5tie ea' una din obligatiile importante ale domnilor OH-lor romane, aservite turcilor, era aceea de a informa Poarta detot ce se intimpla si se putea afla in arile vecine. In-fiintarea acestui corp de calärasi-curieri trebuie pusä: in le-gituri tocmai cu aceastä obligatie, ca si cu necesitatea pe careo simteau domnii, supusi turcilor, de a fi informati ei insisi latimp asupra celor ce se petreceau la Poartà si care vizau invreun fel situatia lor.

Prima stire despre folosirea acestor cärärasi-curieri da-teazà de la sfirsitul secolului al XVI-lea. Cronicarul GrigoreUreche (luind stirea de la tatäl säu, contemporan cu evenimen-tele) ne informeazá cá Aron Tiranul, domnul Moldovei, a pri-mit vestea despre mazilirea sa de cätre sultan prin alärasi deTarigrad 296.

In secolul al XVII-lea, dovezile despre utilizarea cärárasi-lor la transmiterea diverselor stiri se inmultesc. In timpul dom-niei a doua a lui Stefan Toma, acesta primeste prin cálaraside Tarigrad vestea c6 a fost numit vizir un turc care ii eraprieten 297 la 22 februarie 1660, Grigore Ghica scria, dinUdriiu (Vidin), postelnicului Constantin Cantacuzino ea' a pri-mit prin cälärasi scrisoarea sa din 17 februarie 298, lar cronica-rul Radu Greceanu ne informeazà in nenumärate rinduri despreprimirea de cätre Constantin Brincoveanu, prin cälärasi deTarigrad, a deselor stiri trimise de capuchehaiele sale 299

Cälärasii nu erau folositi numai la transmiterea stirilor insi din Imperiul Otoman, ci oriunde domnia avea nevoie de cu-rieri, indeosebi in Transilvania. La 25 noiembrie 1641, aflämdintr-un document al lui Matei Basarab cá acesta trimisese uncáláras cu o scrisoare in Transilvania 300, lar in socotelile Bra-sovului si ale Bistritei apar numerosi cärárasi (Kallaraschen

298 Gr. Ureche, Letopisetul reirii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed.a II-a, p. 221.

297 Minn Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 86.298 Acad. R. S. Romania, XLIV/52.299 Radu Greceanu, op. cit., p. 107, 138, 151, 154 passim.300 A. Veress, Documente, X, p. 109.

www.dacoromanica.ro


in textele germane si cursores, in cele latine) din TaraRomâneasc5. si Moldova trimisi de domn cu stiri sau cu di-verse daruri 301.

Dup. cum aratà Dimitrie Cantemir, la inceputul secoluluial XVIII-lea, in Moldova existau mai multe grupuri de &AM.-rasi utilizati la transmiterea stirilor in Turcia, Polonia siRusia 3°2.

In secolul al XVII-lea, tot cälärasii asigurau i transmite-rea stirilor pe teritoriul tärii in timpul räzboaielor purtate deturci. Cronicarii moldoveni aratl c5., in timpul .domniei lui An-tonie Ruset, acesta asezase slujitori la Tabära si la $tefänestisi la alte menziluri, care tineau drum de cal de olac" sau men-zil de la tefànesti pinä la Camenita, cu multá nevoie deturci" 303.

Pe lingä transmiterea stirilor peste hotare, o sarcinà deseamä. a Cálärasilor era si aceea de a anunta locuitorilor dintarä diverse stiri importante. Paul de Alep ne informeazà cä,dupà alegerea sa, Constantin Serban a trimis in tarà cälärasisà facà cunoscut locuitorilor cà au un nou domn 304

Uneori cäTärasii erau folositi de domnie ca sä ducä. locui-torilor fugiti din pricina unor imprejuräri grele cärti depace", chiemindu-i pre toti sà vie pre la casele lor fàrà nicio fricä.", cum face Gheorghe Duca in 1673 3°5 sau stefan TomaIn a doua domnie, cind a trimis cartile domniei sale pretutindeni,in toate tirgurile, &á glä.suiascà i sá dea de stire tuturor sä.rma-nilor sä vinà fiecare in patrie i la ocina sa" 300.

3°1 N. Iorga, Socotelile Brafovului, p. 75, 76 passim ; idem, Studii fdoc., III, p. 31, 32 passim.

3°2 Vezi rnai sus p. 115.3°3 I. Neculce, op. cit., ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 67 ; M. Kog5lni-

ceanu, Cronici, III, p. 77.3°4 Paul de Alep, op. cit., p. 114. Vezi si Istoria Ronuinegi,

p. 191, unde se spune c5, dupà alegerea sa, Constantin Brincoveanu a po-runcit logofetilor domnesti sà scnie c5rti pre numele lui la toate tirgurile4i da toati tara", anuntind moartea lui Serban Cantacuzino si urcareasa pe tron.

3°5 Radu Popescu, Istoriile, p. 159.306 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. V, p. 205.

www.dacoromanica.ro

361 TRANSMITEREA $T1R1LOR

In aceste cazuri, poruncile erau aduse la cunostintä asacum pristavii vesteau diverse stiri. La 1630, un locuitor carevindea un loc la LerestiMuscel spune cä a pus pristavi latirgu (Cimpulung) de au strigat cine sá va afla sà cumpere acelvadu"307. Tot astfel, la 1655, in timpul räscoalei slujitorilor,Constantin $erban pusese oameni sà strige zilnic ca lumea sä.stea linitità 308

In afará de trimiterea cälärasilor sà vesteascà alegereadomnilor si sà ducà alte stiri de aceeasi importanti, in secolulal XVII-lea, cind posibilitätile de apärare ale àrii erau multreduse, tot eilärasii erau trimii sá anunte pe locuitori sá seadäposteascà 'in munti cind se afla cá nävälesc atarii. Paul deAlep ne relateazá cä, inainte de nävälirea tätarilor, in 1658,domnul Tàrii Românesti a trimis cälärasi sà anunte pe locui-tori sä fugà din calea nävälitorilor 309. La fel procedase cu citevadecenii mai devreme Radu Mihnea, inainte de pustiitoarea nä.-val'i a tätarilor din 1624, trimitind cälä.rasi sau cureni sá dea destire in toatà tara ca populatia sä fugá in munti 81°.

Pentru transmiterea diverselor porunci domnesti mai pu-tin importante, adresate unor diverse persoane, unitäti de sluji-tori etc., erau folositi, in afarä de cälärasi, i aprozii. In timpulräscoalei slujitorilor din Tara Româneascä, Miron Costin gratä.cà Gheorghe stefan a prins un aprod pe care Hrizicä, domnulales de risculati, Il trimisese Là anunte pe slujitorii din jude-tul Buzäu sä." viná la oaste 3".

In Moldova, sint amintiti in documentele din prima Juma-tate a secolului al XVII-lea, printre cei care luau cai de ola; si

307 N. Iorga, Studii si doc., III, p. 274.398 Fontes Rerum Austriacarum, Scriptores, III, p. 231.3°9 Paul de Alep, op. cit., p. 221.310 Acad. R. S. Romania, ms. 157, f. 102. Vezi si doc. din 2 ianuarie

1681, foarte interesant pentru modul cum domnul anunta in tara cá navalescarmatele dusmane (Acad. R. S. Romania, MCCXXXI/70). Intr-o scrisoarea lui Lupu Màlai citre bistriteni, din 1617, se spune c s-au strigat la.Hotin carti de acmu 20 dni (zile) sa treaca Nestrul 80 mii de lesi, 25 demii de litfani si de acii citeva miri de cazacii Neprului" (N. Iorga, Docu-mente din arhivele Bistri(ei, I, p. 33 si Hurmuzaki, XV/2, p. 870).

311 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 171.

www.dacoromanica.ro


crainicii 312, care aveau atributia de a transmite diverse porunciIn interiorul tärii 313.

Pentru indeplinirea serviciului de curen, cáTárasii i crai-nicii foloseau caii de olac pe care ii luau de la locuitori. Intr-orelatie din 30 martie 1604, un preot catolic din Suceava arätacä curierii domnului luau locuitorilor caii pe care Ii gäseau indrum 314, iar intr-o serie de scutiri acordate episcopiei de Bu-zäti in secolul al XVII-lea se prevede cä poslusnicii säi sintscutiti si de cäträ cälärasi, pentru cai de olac" 315.

Pinä. la sfirsitul secolului al XVII-lea, cälärasii aflati inslujba domniei luau cai de olac de oriunde gäseau. Intr-o po-runcä. din 3 ianuarie 1695, Constantin Brincoveanu interzice tu-tumor cälärasilor si altor slugi care yeti umbla cu oläcärii"ja caii pircälabilor i negustorilor care vin la tirg la Rusii deVede si Zimnicea sä spargeti tirgur 316.

La sinceputul secolului al XVIII-lea, Constantin Brinco-veanu a incercat sä. reorganizeze serviciul de curen, obligindpe cälärasi sà dea ei cai de olac. La 9 ianuarie 1707, domnuldà dispozitii cäpitanului i cälärasilor din Buzäu sä nu mai japentru olacärii si podvoade caii i carele Tnorarilor episcopieide Buzäu ; aceste sarcini urmau a fi indeplinite cu mijloacele

31! scutirile din 21 noiembrie 1623 si 5 noiembrie 1629 pentrucai de olac date cherväsäriei Sf. Sava-Iasi (Doc. priv. ist. Rom., A,veac. XVII, vol. V, p. 246 si Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iasi, XXXV/9a).Vezi si doc. din 12 decembrie 1625 si 12 aprilie 1626, in care este amintitTato crainicul (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. V, p. 317 si Arh.St. Buc., sch. Brazi, XXV/2).

Despre crainicii din Transilvania, care indeplineau rosturi InsemnateIn organizarea justitiei i stringerea carilor, vezi Silviu Dragomir, Citevaurme ale organizatiei de stat slavo-romdne (Dacoromania", I, 1920-1921,p. 150-155).

313 Vezi si doc. din 1743, in care se spune cà un crainic a strigatIn tire pentru o vinzare (Ion Neculce", V, 1925, p. 150).

314 Columna lui Traian", 1876, p. 319. and ealgrasii de Tarigradpräpàdeau" cali luati de la locuitoa-i, ei erau obligati sä le Implineasci"paguba (doc. din 22 decembrie 1684, Arh. St. Iasi, CDIX/49).

315 Vezi doc. din : 4 februarie 1628, 10 ianuarie 1630, 10 octombrie1632 (Acad. R. S. România, CXXIV/172, 148 si 192).

3" N. Iorga, Studii ti doc., V, p. 340.

www.dacoromanica.ro

363 TRANSMITEREA $TIRILOR

dlárasilor, drora li se iertase birul ca sä. poatá fi de ce sintporuncile domnii mele i s poarte podvoadele i toate ()Med.-riile ei" 317. Cä.lárasii continuind sä. la cai de olac de la episco-pie, printr-o nouà porund, din 22 aprilie 1731, li se interzicesá mai supere episcopia cu olácárii" $18 O dispozitie asemáná-toare a fost datá la 18 aprilie 1710 lui Dobre iuzbasa de &AM.-rasi de la Máxineni i cálárasilor de acolo, poruncindu-ledea ei cai de olac i sá lase in pace minástirea 319.

Dupá domnia lui Constantin Brincoveanu, luarea cailor de-menzil de dtre cálárasi de la locuitori era consideratá un abuz,la care locuitorii ripostau .adesea. In iunie 1738, un cápitan dinGherghita raporta domnului cá, fiind caii de menzil risipiti,cu olácárii", un trimis al sä.0 a incercat sá la cal de la nisteciobani, dar acqtia i-au sfárimat capul 320.

In secolul al XVIII-lea, cind serviciul de postà a fost maibine organizat, eálárasii utilizati drept cureni au fost nu-miti ,menzilgii" 321. (de la menzil postä.) sau ,c`álárasii

iar mai tirziu, cei care aveau In grijá grupurile decureni s-au numit dpitani de menzil. La 1757, existau in Mol-dova sase cápitani de c5.15.rasi pentru menzil, la Focsani, Ga-lati, Birlad, Iai, StefInesti si Vaslui 322, iar in a doua jumá-tate a secolului al XVIII-lea, dupá informatiile date de Bauer,exista un cápitan de postá cu 100 menzilgii la Bucuresti si 78dpitani cu 3144 slujitori pentru postá in tarà 323 (cifra pare pu-

311 Arh. St. Buc., ep. Buzau, X1174. Porunca se repeta la 4 februarie1716 (Ibident, X/85).

818 Acad. R. S. Romania, CXXVI/132.319 Acad. R. S. Romania, CXXVI/58.320 Arh. St. Buc., m-rea Adam, VI/8 bis.321 La 28 iulie 1743, calarasii care §edeau pe mo§iile Babele i Podul

Doamnei, fiind menzilgii", erau scutiti de claca, urmind sä dea numai dijrnamitropoliei, stapina locului (Doc. priv, rel. agrare, I, p. 414). Cf. *i relatiaatitropolitului Neofit din 1746 (Bis. ort. rom.", II, 1875-1876, p. 325).Vezi $i doc. maldovean din 14 septembrie 1728 (Acad. R. S. Romania,DCXXVIII/27).

322 N. Iorga, Doc. fi cercetari asupra istoriei financiare, p. 31.823 Bauer, op. cit., p. 55.

www.dacoromanica.ro

364 ATRIBUTIILE CURTENILOR I SLUJITORILOR_

in exageraa). In grija lor era asigurarea transmiterii stirilorcu caii l cu toate ale lor cheltuieli , in schimbul eärora erauscutiti de ari 324 Tot in atributiile acestora intra i grija pen-tru transportul solilor strà'ini, care inainte luau cal de schimb.de la locuitori 325.

VI. Asigurarea pazei curtii domnesti i afastului de curte

O alea' atributie a slujitorilor ì merce4arilor era aceea dea p5.zi curtea domneascà i persoana domnului, de a-I asigurape acesta impotriva oricàror incereäri de a fi alungat de petron 326. In aceastà privint`i este foarte graitoare o scrisoare

foarte cunoscutà, de altfel a lui Gheorghe Stefan, dom-nul Moldovei, in care acesta recunoaste deschis cà oastea ctrsimbrie nu o putem trimite de lingi noi, csici o tinem pentruapàrarea noastrà ; daeä nici aceasta n-ar fi lingà noi, atunciprostimea ne-ar alunga din scaun, pentru darile multe pe carerde nevoie, le aruncàm asupra ei" 327

In aceastà atributie au fost utilizati la inceput curtenilcare aceau acest serviciu cu rindul. In a doua jumkate a se-colului al XVI-lea., pe mäisura cresterii exploaarii fiscale afárii si, in acelasi timp, a nemultumirii maselor de producaori,domnii Moldovei i Tàrii Românesti au inceput sà." foloseasatot mai adesea ca psazitori ai curtii si persoanei lor mercenari

324A. Saya. Doc. Arhei, p. 203; N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 2715i Acad. R. S. Rominia, ms. rom. 237, f. 359.

325 Vezi porunca adresata de domn unui apitan de menziluri, la 12*

mai 1739, ssi dea cite o eiruti cu patru cai, cu doi podvodari, sease cai dec5lärie si cite doi surugii din conac in conac pentru doi soli francezi(N. Iorga, Studii doc., V, p. 391).

Intitulindu-si paragraful 1 din cap. VI al vol. II din lstoriaarmatei, p. 203 Oastea de curte de la sfirsitul veacului al XVII-lea...",N. Iorga aratà, astfel, ci principala atributie a oastei in aceasti vremedevenise paza curtii domnesti.

327 Rev. istoric6", XII, 1926, p. 318.

www.dacoromanica.ro

365 ASIGURAREA PAZEI CURTII DOMNESTI

stráini, cárora li s-au construit locuinte chiar in interiorul curtiiclomnesti, pentru a fi oricind gata sä intervin5 la nevoie. Intimpul domniei lui Petru Schiopul, garda palatului domnesc eraalcátuitä din 200 de puscasi (fuseliers) si o companie de lán--cieri, care ficeau 'de serviciu cite o sáptáminä, primind-tinere de la domnie 328, iar mai tirziu se spune despre Matei Ba-sarab cà avea pentru paza sa in permanentá cite 100 de arche-buzieri care se schimbà in fiecare simbäte 329 Dintre merce-nari sint amintiti cel mai adesea printre cei care asigurau pazacurtii domnesti seimenii si nemtii.

Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, erau folositi ca pázi-tori ai curtii domnesti din Bucuresti i aprozii, care, in modobisnuit, indeplineau alte atributii. La 24 aprilie 1749, Con-stantin Mavrocordat se adreseazä. aprozilor de la ceata ceausu-lui", arátindu-le cá a hotä.rit ca nici rindul de paza curtiidomnesti s5 nu lipseascá" dar si aprozii sà aibá posibilitatea dea-si vedea de casele lor. In acest scop, domnul le ordoná sä deade fiecare cruce" cite un om pentru paza curtii domnesti, caresà vinà cu cal de 6.15.rie, sabie i pusei ca sà fie de slujbacurtii domnesti totdeauna". Pentru cheltuielile pe care le fáceaucu tinerea aoestor aprozi de .pazá, restul aprozilor erau scutitide toate dajdiile i oránduialele árii, oricite or esi... peste anIn tará au pá. bresle" "°.

O alfa" atributie indeplinitá de curteni, slujitori i lefegiiera aceea de a participa la diverse solemnieá.ti de la curteadomneascá., la alaiul domnului cind iesea de la curte, la di-versele s'Arbá.tori la care lua parte domnul si la primirea si con-ducerea solilor prin tar'á si la palatul domnesc. Prezenta lor in

328 F. Babinger, O relafiune neobservatil..., p. 20-21. Vezi ì relatia luiWeissmantel (Rev. cistorica". 1930, p. 8), care afirma la inceputul sec. XVIIIcä garda curtii era formata. din 150 de ostasi calari imbracati In verde.

329 Arhiva", V, 1894, p. 115.33° Acad. R. S. Romania, XII/101.

www.dacoromanica.ro

366 ATRIBUTIILE CURTEMILOR SI SLUJITORILOR.

asemenea imprejurari era menita s. dea solemnitatii respectivemai multa importanta si fast, sà impresioneze pe participanti 331.

Dupa cum ne relateazi Dimitrie Cantemir, de cite ori dom-rail iesea din orasul capitala, era insotit de un mare alai detrupe, calari i pedestri, asezati intr-o anumita ordine, cu stea-gurile in frunte, i condusi de capitanii respectivi 332.

Cu o pampa deosebita se praznuiau apoi principalele sar-batori religioase. Asemenea solemnitati au fost va'zute si de-scrise de Paul de Alep, care ne relateaza ca la ele participaunumeroase efective de trupe, care tra"geau cu armele de foc, iarmuzicantii cintau din tobe i trimbite 333. Cu aceeasi pampa sepraznuiau aceste sarbatori si in Moldova in vremea domniei luiVasile Lupu 334.

Cit despre primirea solilor, aceasta se facea totdeauna cuun deosebit fast, -care era proportional cu importanta celor carealcatuiau solia. Solii erau primiti inca de la hotarele tarii deunitati de slujitori sau lefegii. Solul polon Oswiecim, care atrecut prin Tara Romaneasca la 1643, ne relateaza ca la fie-care conac, chiar de erau localitati mici, ne intimpinau citevasteaguri de osteni" 335, iar Iohann Mayer, la 1651, afirma ca afost condus spre granita polona de doua steaguri de calarasicare numarau laolalta 300 de oameni" 336.

Prianirea solilor i strainilor in capitala tarii sau Ja curteadomneasca se facea cu un fast si mai deosebit. De pad., cindConstantin Cantemir a primit pe Ph. Avril, la 1689, toata oas-tea, in arme, era insirata in cea mai frumoasa ordine Ora la

331 N. Iorga a remarcat faptul c5 mäsura in care adevIrata fart51upt5.toare a Moldovei, ca si a Tárii Romanesti, sazuse, in aceeasi mäsuräalaiul militar se fácea mai str5lucitor" (Istoria romdnilor prin cratori, II,Buc., 1921, P. 119).

3" D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 91. Despre pompa cu careiesea domnul din palat vezi si C. C. Giurescu, Le voyage de NiccoloBarsi, p. 29.

Paul de Alep, op. cit., p. 80-81, 88, 105.334 G. Bezviconi, Cdllitori rufi, p. 43-44.335 P. P. Panaitescu, Cälátori poloni, p. 55.336 Balcania", III, 1940, p. 378. Vezi si Arhivu", 1867, p. 14 si

P. P. Panaitescu, op. cit., p. 32, 40-41, 51 si Rev. istoria", 1920, p. 209.

www.dacoromanica.ro

367 ATRIBUTII JUDECATORESTI

intrarea palatului" 337, iar cind solia lui Gdinski a trecut prinIasi, la 1677, a fost primita de 20 de steaguri de cálareti, 6steaguri de seimeni si alte 6 de pedestrime "8.

Soliile domnilor Tárii Românesti si. Moldovei peste hotareerau insotite, de asemenea, de unitati importante de curteni,dorobanti si calárasi 339.

In legatura cu aceasta atributie a slujitorilor de a par-ticipa la diversele solemnitati de la curte trebuie sa amintimsi de existenta unor slujbasi domnesti care indeplineau anumiteroluri in asemenea imprejurari ; este vorba de trimbitasi, sur-lari si tobosari. Acestia, cu instrumentele lor, asigurau muzicanecesara solemnitátilor si parazilor. In documentele din secolulal XVII-lea din Tara Románeasca sint pomeniti numerosi trina-bitasi 340, care, la 15 septembrie 1657, se aflau sub comandaunui capitan 341, precum si surlari si tobosari 342. In Moldova, pelinga trimbitasi, mai sint amintiti si surlarii, condusi si ei deun vataf 343.

VIL Atributii judecitoreqti

Organizarea judecatoreasca a celor dona: tari române esteo problema deosebit de complicata, tinind seama in primul rindde varietatea instantelor ce puteau judeca : obsti, stapini feu- -

337 Ph. Avril, Voyages en divers états, p. 339 (in trad. la Inst. deistorie).

338 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 73.339 N. Iorga, Socotelile Brafovului, p. 17, 18 passim.349 Doc. din : 8 decembrie 1628, 30 octombrie 1662, 24 mai 1669 etc.

(Acad. R. S. România, CD/2, Arh. St. Buc., m-Tea Viforita, IV/11 si ms. 129,f. 209 v.). Vezi si Istoria rarii Românefti de la octombrie 1688 la martie1717, p. 7.

341 Arh. St. Buc., m-rea C. Lung, XIII/10.342 Anatefter, in Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 465-466. Vezi

si doc. din : 15 oct. 1634, 8 august 1640, 12 octombrie 1648, 15 iunie1654 etc., (Arh. St. Buc., m-rea Tismana, XCVII/15, m-rea Bistrita, LIV/4,cp. Rimnic, Cl//28, m-rea Brincoveni, VIII/6).

343 Doc. din 20 octombrie 1671 si 6 iulie 1715 (G. Ghibänescu, Surete,V, p. 59 si N. larga, Studii fi doc., VI, p. 97).

www.dacoromanica.ro

368 ATRIBUTIILE CURTEN1LOR I SLUJITORILOR

dali, reprezentanti diversi ai domniei, sfatul domnesc i domnul.Aceastä problemä fiind studiatä separat de un colectiv al sec-torului de vechi drept românesc din Institutul de istorie, nevom ocupa aci foarte pe scurt de categoriile de slujbasirunti care aveau dreptul la juclecatä.

judecätile pricinilor importante fiind fäcute de sfatul dom-nesc si de marii dregkori, slujbasii märunti ai statului feudalIn primul rind armasii i aprozii aveau in sarciná execu-tarea hotäririlor luate de aceste instante. In gall de acesteatributii, insä, existau unele categorii de dregkori subalternisau curteni care aveau ei mnii dreptul dé a judeca diversepricini märunte ; in Tara Româneascá acesti judeckori märuntierau in primul rind banii de »del vornicii.

Dupa cum rezultä din documente, bänisbrii, ca i vorniceii,erau judecätori ambulanti care judecau diverse pricini märunte.La 13 ianuarie 1665, domnul porunceste ca- nici feciorii va-mesului sä nu umble den sat in sat bänisori", ci oameni dinsatele aflate sub ascultarea schilerului de la Rucàr sà meargäla scalä pentru a fi judecati 344.

Asemenea judeckori puteau fi insä si alti dregkori mä-runti. Intr-un document, din vremea lui Matei Basarab, privitorla dreptul de judecatä al minästirii Arges asupra orasului cuacelasi nume, se spune a nu aveau acces in oras banii de judet

OT CSACTI30) fie (611TH) vornic, fie (11APE) aprod., fie (HMI)armas, fie (up) postelnic" 345. Rezultä de aici cà fiecare dincategoriile de mai sus avea drept de judecatà si globire cumaveau i banii de judet, cà i ei puteau indeplini deci atributiilebanilor de judet.

Dreptul de judecatà al vorniceilor ì banilor de judet apareadeseori in diverse scutiri acordate satelor marilor feudali. Depila la 17 iunie (1568-1577), Alexandru Mircea voievod,

Arh. St. Buc., m-rea Cimpulung, LXI/34.345 Idem, ep. Arges, XLII/5 ; vezi si doc. lidentic din 9 ianuarie 1663

(ibidem, XLI//8) i porunca din 30 august 1649 adresatä bänisorilor, armä-seilor si tuturor slugilor domnesti yeti fi si vornicei" sä se fereasclde judecata satului Flänfinzesti (ibidem, 11/31).

www.dacoromanica.ro

369 ATRIBUTII JUDECATORESTI

scutind satul Brincoveni al lui Danciu postelnicul, aratä cäera opritä. aid intrarea banilor si slugilor vornicului celui maresä-i judece si sä-i prade" 348.

Dupä cum rezultä din documente, banii de judet judecauurmätoarele categorii de pricini märunte :

Certurile sau sfazile", uneori cu lovire. Intr-un docu-ment din (1601-1611), un locuitor arará cá a c'ázut intr-opradä bäneasa cä am spart capul unui om" 347, iar la 28 iunie1653 se spune &ä un tigan fusese Inching" la oamenii banu-lui c'áci s-au fost cirtat" 348. Cind oamenii se impäcau, banii numai trebuiau sä se amestece 348.

Furturile marunte fi cele de cai, dupä cum rezultä dindocumentul din 8 ianuarie 1638, in care se spune cä banii dejudet si armäseii nu aveau voie sä judece satul Corbii de Piaträpentru certele lor sau pentru sfadele lor sau pentru furti-saguri"350. La 15 martie 1576, se aratä a un .tigan care furaseniste cal ai unui locuitor, fiind pains, trebuise sä dea 300 deaspri banilor 351. In satele scutite de judecata banilor de judet,ace.stia nu interveneau decit dndu s'a' va afla un furt fátisat de oving mare", dupä cum se spune intr-un document din 16 sep-tembrie 1653, referitor la satul Jiblea 352.

Calciirile de hotar sau tulburiirile de posesie, pe carebanii de judet le pedepseau cu hatalm. La 9 iunie 1583, satul

346 Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 588. Vezi $i doc. de scutirede varnici sau slugitle marelui vornic din : 24 mai 1501, 27 iulie (1523-1525>, 12 mai 1529, 23 iunie 1530 etc., (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI,vol. I, p. 6, 176; vol. II, p. 62, 82 passim).

347 N. Tarp, Anciens documents du droit, p. 216.348 Acad. R. S. România, XLIV/6. Vezi $i doc. din 18 octombrie 1618

Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III, p. 253).346 Doc. din 18 iulie 1587-1588) (ibidem, veac. XVI, vol. V, p. 317).336 Arh. St. Buc., ep. Arge$, LXIX bis/3.331 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 217. Vezi si doc. din

15 martie 1625, in care se spune c5. un hot prins fusese apucat de pägubas$i cu banii de judet O. au voit sä-1 spinzure", fiind räscumpärat atit de laprimul cit $i de la bani (ibidem, veac. XVII, vol. V, p. 488). Vezi, de ase-menea, doc. din 28 octombrie 1652 (G. Ghibänescu, Surete, VI, p. 63).

352 Arh. St. Buc., ms. 712, f. 449 v.

www.dacoromanica.ro

370 ATRIBUTIILE CURTENSLOR I SLUJITORILOR.

Zatreni, care talase un hotar, fusese pedepsit Cu un hatalm de13 boj, iar peste trei ani, pentru o pricina asernanatoare, baniide judet globisera un sat al minastirii Tismana cu 60 de boj 353_Tot banii de judet pradau" si pe cei care foloseau o proprie-tate fara voia stapinului, de pilda taiau lemne 354.

4. Pricini diverse : restituiri de bunuri, sdpdri de comorietc. De pila la 6 decembrie 1658, doi banisori de judet dau unzapis de judecata, hotarind ca pircalabul satului Somor-Dolj

locuitorii de acolo sa restituie unui batrIn 20 de obroace demei pe care le luasera pe nedrept 355, iar la 13 ianuarie 1648,domnul porunce.ste ca niste rumâni ai minastirii Arges sa fieIn pace de banisori pentru o napasta »ce le-au pus", deoareceau zis ca au sapat la o comoara 356.

Dapa cum rezulta din documente, judecata banisorilor erafoarte sumara si ea se termina de regula cu globirea celor so-cotiti vinovati, banii de judet realizind venituri importante dinaceste gloabe.

Cía priveste dreptul de judecata al vornicilor, in vremeadomniei lui Constantin Brincoveanu acesta era asemanator caacela al banilor de judet ; ei judecau pricinile de hotii i curvii,au sfazi si capete sparte i alte gilcevi", urmind ca pentru vinimai mari cei culpabili de pedeapsa sa fie adusi la domnie.Tot ei faceau certare dupa obicei" acelora la care se gaseauvite de furat ; in plus, se ocupau de vitele de pripas 357.

Pe o treapti superioara in ceea ce priveste dreptul de ju-decata se gaseau comandantii de curteni si slujitori, marii vatafide tinut i capitanii, care asa cum am aratat aveau dreptde judecata in tinuturi i judete.

In scutirile acordate unor minastiri din Moldova pentrusatele lor la sfirsitul secolului al XVI-lea i in primele decenii

353 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 130 si 232.354 Doc. din 8 aprilie 1653 (Arh. St. Buc., ep. Arges, LXIX/12).355 G. Ghibànescu, Surete, VI, p. 222. Vezi si doc. din 25 aprilie 1620

(Al. $tefulescu, Documente slavo-romcine, p. 400-401).356 Arh. St. Buc., ep. Argel, XXXII quator/17.357 Anatefter. In Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 432-433.

www.dacoromanica.ro

371 ATRIBUTII JUDECATORE$TI

ale secolului al XVII-lea, se arata ca starostii, pîrcalabii, mariivatafi, globnicii i desegubinarii urmau sä judece si sa-si janumai feriia (venitul din judecata), gloabele i desegubineleurmind &A le ja stapinul feudal. 358 Vatafii de tinut aveauscaun de judecata" in tinutul respectiv 359, unde cercetau di-verse pricini, uneori din porunca domnului 36°.

Mari vatafi de jude i pircalabii erau instante superioareacelora constituite de marii feuclali. La 12 ianuarie 1628, MironBarnovschi hotaraste ca, daca oamenii din satele minastirii Secunu slut satisfacuti de judecata egumenului, atunci pot veni lajudecata la pircalabi, care urmau judece si sa-si ia feriia,In timp ce gloabele desegubinele ramineau ca si inainte egu-menului 361.

Dupa cum rezulta din documente, marii vatafi i pircalabiijudecau pricini foarte diferite, chiar pe acelea privind dreptulde proprietate asupra vecinilor sau tiganilor robi 362, hotii, cer-turi etc. 363

Atributii judecatotesti asemanatoare indeplineau si capitaniidin Tara Romineasck de la .care s-au pastrat numeroase cartile judecata date pentru diverse pricini 364. Amestecul capita-

358 Doc. din : 30 aprilie 1588, 28 noiembrie 1607, 5, 24 mai 1626 etc.(Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. III, p. 385, veac. XVII, vol. II,p. 133, Arh. St. Buc., m-rea Sf. Saya, XXXIV/7 gi m-rea Pingirati, 111/29).

Doc. din 24 decembrie 1597 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI,vol. IV, p. 185).

3" Vezi doc. din : 14 septembrie 1581, 22 iunie <1583-1591) (ibidem,vol. III, p. 175 gi 221) ; vezi gi ibidem, vol. IV, p. 1, 163, 164, 259. Vezicartea de judecata dat5. de 111abaico mare vAtaf de Vaslui la 11 martie(1605) (Doc. priv. ist. Rom., A, veac XVII, vol. 1, p. 205).

361 Acad. R. S. România, LXX.XV/25.362 Vezi doc. din 19 august si 28 septembrie 1634 (Arh. St. Buc.,m-rea

Sf. Sava-Iagi, XXXV bis/17 gi Acad. R. S. Rominia, LX.XXIV/203).363 A. Saya, Doc. Orhei, p. 199-200.

Doc. din : 25 aprilie 1643, 2 iulie 1658, 3 noiembrie 1693, 10 oct.1697 etc. (Acad. R. S. România, CCCLXVII/128, Arh. St. Buc., ep. Buzäu,XXXVIII/2, m-'rea Rm. Sàrat, V11/5, ep. Buzu, LVI/18). Vezi gi D. Fotino,Istoria Daciei, III, p. 206, uncle se spune apitanii cei mari din vechime eraujudeciitorii judetelor".

www.dacoromanica.ro

372 ATRIBUTIILE CLTRTENIILOR $1 SLUJITORILOR

nilor in judecata pirdlabilor de oraK era insI interzis 365Totuqi, uneori domnul incredinta apitanilor §i dreptul de ju-decaa in ora§e. De pildä., la 14 ianuarie 1698, Constantin Brin-coveanu, constatind cá egurnenul minàstirii Argq acuse mariabuzuri avind dreptul de judecafá in ora, ii luase acest drept0-1 dgcluse càpitanului de martalogi de Lovi§te ; cum insá mar-talogii acuseri multe obrgznicii §i. ofhenii multe ,Aueiti"mtn'Astirii de oind nu mai avea dreptul sà*-i judece, domnul re-dase dreptul de judecaa tot minästirii 366

365 Studii fi mat, de istorie medie, V, 'FL 366, 369, 373 passim.366 Arh. St. Buc., ep. Arges, LXIX bis/23.

www.dacoromanica.ro

IN LOC DE INCHEIERE

Scopul lucrarii de fata a fost acela de a studia evolutia,organizarea fi atributille curtenilor, slujitorilor fi mercenarilorsau lefegiilor, categorii care au indeplinit un rol de seama inorganizarea militara fi administrativa' a statelor feudale TaraRonuineasca fi Moldova. Rezultatele la care am ajuns in aceststudiu se bazeaza pe izvoarele istorice (documente, cronici, re-la(ii de calatorie etc.) cunoscute pina la aceasta data. Se intelegeca descoperirea unor materiale documentare noi, ca fi studiereamai amanuntita a fiecarei probleme in parte vor putea aducenoi lamuriri fi precizari la problemele tratate ad.

Incheind aceasta lucrare, prima de acest fel in istoriografianoastra, ne exprimam speranta ca rezultatele la care am ajunsvor fi folosite de tog aceia care vor sil cunoasca mai bine or-ganizarea militara fi administrativa' a tarilor ronuine in evulmediu, deschizind in acelafi timp drumul unor cercetari noi,menite sa clued la o cunoaftere cit mai profunda' a acestorprobleme.

www.dacoromanica.ro

&Ian T.

Bianu I.

Boga L. T.

Eogdan loan

Codrescu Teodor* *

* *

Cosfiichescu Mihai

* 4

4 * *

Dragomir Silviu

Ghiblinescu Gh._Giurescu C.

Giurescu D. C.

Grecianu Stefan

Hurntuzaki E.lorga N.

-

BIBLIOGRAFIE

I. IZVOARE

A. Documente

Documente bucovinene, 5 vol., Cernäuti, 19331939Documente rominesti publicate de..., Bucuresti,1907Documente basarabene, 20 vol., Bucuresti,1926-1936Documentele lui Stefan cel Mare, 2 vol., Bucu-resti, 1913Documente privitoare la relatille Tirii Roma-nesti cu Brasovul si cu Tara Ungureasci insec. XV si XVI, Bucuresti, 1905Uricarul, 25 vol., Iasi, 1852-1895Condica de venituri si cheltuieli a vistieriei dela leatul 7202-7212 (1694-1704), Bucuresti 1878Corpus Juris Hungarici, 7 val., BudapestaDocumente moldovenesti inaintc de $tefan calMare, 2 vol., Iasi, 1931-1932Documente moldovenesti de la Bogdan voevod(1504-1517), Bucuresti, 1940Documente privind istoria României, seriile A siB (Tara Romineasci si Moldova)Documente privind relatiile agrare, vol. I, TaraRomâneasca, Bucuresti, 1961Documente noi privitoare la trelatiile Tarii Roma-nesti cu Sibiul in sec. XV si XVI, Bucuresti, 1927Ispisoace si zapise, 4 vol., Iasi, 1906-1914Surete JO izvoade, 25 vol., 1906-1930Material pentru istoria Olteniei supt austrieci.3 vol. + indice, Bucuresti, 1913-1947Anatefterul. Condica de porunci a lui ConstantinBrincoveanu (Studii si mat. de istorie medie,V, 1962)Genealogiile documentate ale familiilor boieresti,2 vol., Bucuresti, 1913-1916Documente privitoare la istoria românilorActe despre vechea ostire (Rev. istorieg", I,1915, p. 58.60)Un act privitor la capitaniile supt Fanarioti(,,Rev. istoricr, X, 1924, p. 273-274)

www.dacoromanica.ro

-

-* *

Panaitcscu P. P.

Pessiacov August* *

Saya Aurel

Stefilnescu Stefan

Veress Andrei

Virtosu Emil

B.Izvoare narative

Bauer Mémoires historiques et géographiques sur laValachie, Frankfurt, 1778

(Cantacuzino M.) Istoria politick' si geografick a Tali Romknesti,ed. Tunusli, trad. G. Sion, Bucuresti, 1863

Cantemir D. Descriptio Moldaviae, Bucuresti, 1872Viata lui Constantin Cantemir, ed. N. lorga,2 vol., Bucure.sti, 1924

Chiaro A. M. del Istaria delle modeTni rivoluzioni della Valachia,ed. N. Iorga, Bucuresti, 1914

376 BIBLIOGRAFIE

Anciens documents du droit roumain, ParisBucuresti, 1930Documente rominesti din arhivele Bistritei,2 val.. Bucuresti, 1899-1900Documente si cercetäri asupra istoriei financiaresi economice a Principatelor Tomâne, Bucurestt,1900Sorotelile Brasovului si scrisori românesti camsfat in secolul al XVII-lea, Bucuresti, 1899Studii si documente cu privire la istoria romini-lor, vol. IXXIII, Bucuresti, 1901-1912Moldavia y epohu feodalizma, I, Chisinku, 1961Documente slavo-romkne din Sibiu (1470-1653),Bucuresti, 1938Documente privitoare la istoria lui Mihai Vi-teazul, Bucuresti, 1936Acte si notite istorice, Craiova, 1908Quellen zur Geschichte der Stadt Brass& IVVI,Brasov, 1903-1915Documente referitoare la tirgul si tinutul Lk-pusnei, Bucuresti, 1937Documente privitoare la tfrgul si tinutul Orheiu-lui, BucuTesti, 1944Documente putnene, 2 vol., FocsaniChisinku,1929-1931Un document recent descoperit privitor la re-crutarea mercenarilor de care Mihai Viteazul(Romanosiavica", V, 1962)Documente privitoare la istoria Ardealului, Mol-dovei si Tkrii Rominesti, 11 vol., Bucuresti,1929-1939Mihai Viteazul si Ploiestii. Documente noul(Cunoasterea PTahovei", I, 1939, p. 118-122)

www.dacoromanica.ro

Atanasiu I.general

Beilcescu Nicolae

377

Costin Miron* *

* *

* *

Dlugosz I.Fotino Dionisie

Greceanu Radu

* *

Marsigli C.

Neculce loan

Panaitescu P. P.Pascu Stefan

Paul de Alep

Popescu Radu

Raicevich I.

Simonescu Dan

Spontoni CiroTomassi Giorgio

Ureche Grigore

IL LUCRAR! DIVERSE

BIBLIOGRAFIE

Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958Cronica Ghiculestilor. Istoria Moldovei intre anii1695 si 1754, ed. N. Camariano si A. Camariano-Cioran, Bucuresti, 1963Cronicele slavo-romine, ed. P. P. Panaitescu,Bucure.sti, 1959Gronicele Romaniei sau letopisetele Moldaviei siValahiei, ed. M. Kogilniceanu, ed. a II-a, 3 vol.,Bucuresbi, 1872-1874Historiae Polonicae, Lipsca, 1711-1712Istoria generalä a Daciei..., trad. G. Sion, 3 vol.,Bucuresti, 1859Viata si domnia lui Constantin Vodà.' Brinco-veanu, Bucuresti, 1906Istoria Tirii Românesti 1290-1690 (LetopisetulCantacuainesc), ed. D. Simonescu si C. Grecescu,Bucuresti, 1960L'état militaire de l'Empire Ottoman, la Hayc-Amsterdam, 1732.Letopisetul Moldovei si o sama de cuvinte, ed.I. Iordan, ed. II, Bucuresti, 1959C5I5tori potloni in arile române, Bucuresti, 1930Petri' Corcel si Tara Româneasa la sfirsitulsec. XVI, Sibiu, 1944Calatoriile patriarhului Macarie de AntiochiaIn -Wile române, 1653-1658, ed. E. Cioran, Bu-curesti, 1900Istoriile domnilor Tärii Románesti, ed. C. Gce-cescu,- Bucuresti, 1963Osservazioni storiche, naturali e politiche intornola Valachia e Moldavia, Napoli, 1788Literatura romdneased de ceremonial. Condiedlui Gheorgachi, 1762, Bucuresti, 1939Historia della Transilvania, Venetia, 1638Delle guerre et ,rivolgimenti del regno d'Ungariae della Transilvania, Venetia, 1621Letopisetul Tärii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu,ed. a II-a, Bucuresti, 1958

Oastea românä de-a lungul veacurilor, Bucu-resti, 1933.Puterea armatà si arta militar6 de la intemeie-rea principatului Valahiei pinä acum, in Opere,I, ed. Acad. R.P.R., Bucuresti, 1953, p. 5-41

www.dacoromanica.ro

378 BIBLIOGRAFIE

Puterea armati si arta militarg la moldoveniIn timpul mgririi lor, ibidem, P. 115-131

Bärbulescu llie Cuvintul martalog (Arhiva", 1936, nr. 3-4,p. 251-252)

Bernard Emile L'armée roumaine. Histoire et organisation,Paris, 1899

Bogdan loan Documentul Rizenilor din 1484 si organizazeaarmatei moldovenesti in sec. XV, Bucuresti, 1908,81 P. (extras din Analele Acad. Rom., Mem.Sect. istorice", s. II, t. XXX, 1907-1908,p. 361-441)

Bridianu G. O oaste moldoveneascg acum trei veacuri. (In-cercgri de studii istorice privitoare la vechileostiri trominesti). Räscoala boierilor impotrivaIni $tefan Toma. (Rev. istoricg", II, 1916,p. 54-79)

Chicof &elan Cum se facea aprovizionarea armatelor lui MihaiViteazul, Matei Basarab i Nticolae Mavrogheni,Bucuresti, 1939, 70 P.

Culici Al. Din vechea noastrg organizare militará Steagul"in trecutul nostru ostgsesc (Rominia militarg",LXXXII, 1945, nr. 6, p. 65-82)

Cup$a loan Arta militazg a moldovenilor in a doua jumgtatea secolului al XV-lea ($tefan cel Mare), Bucu-resti, 1959

Densusianu Nicolae Originea si importanta istaricg a cavaleriei ro-mfine. Cälgrasii si roiorii. (Rominia militarg",IV, 1901, vol. VIII, nr. 2)

Dezsii Pais Ungarisch dkabant, rumänisch dgribant. (Cer-cetári de lingvisticg" Cluj, III, 1958, supli-ment, p- 361-368)

Engels Friedrich Ausgewählte Militarische Schriften, I, Berlin,1958

Filitti I. C. Citeva cuvinte despre alcgtuirea ostirii de tug'in Principatele Romine ping la RegulamentulOrganic, Bucuresti, 1936Clasele sociale in trecutul rominesc, Bucuresti,1925Consideratii generale despre vechea organizarefiscalg a Principatelor Romane ping la Regula-mentul Organic, Bucuresti, 1935Vechea organizare administrativg a PrincipatelorRomâne, Bucuresti, 1929, ed. a II-a, Bucuresti,1985

www.dacoromanica.ro

379 BIBLIOGRAF1E

Focseneanu I. §iG. Diaconu Bazele puterii militare a lui Stefan cel Mare, in

vol. Studii Cu privire la Stefan cel mare, Bu-curesti, 1957

Frobenius L. Weltgeschichte des Krieges, Iena, f.a.Giurescu C. G Istoria rominilor, ed. a IV-a, vol. II, partea III,

vol. III, partea III, Bucuresti, 1944Grecescu C. apeteniile otirii moldovene la 1757, Bucu-

resti, 1939Grekov B. Tàranii in Rusia din timpurile cele mai vechi

si ping In secolul al XVII-lea, Bucuresti, 1952Hammer J. L'histoire de l'Empire Ottoman, vol. VIIXIIlorga N Istoria armatei românesti, 2 vol., Vglenii de

Munte, 1910-1919, ed. a II-a, 2 vol., Bucuresti,1929-1930.Istoria rominilor. vol. IIIVII, Bucoresti,1936-1938Istoria lui Mihai Viteazul, 2 vol., Bucuresti, 1935Le développement des troupes mèrcenaires dansles pays roumains des origines à la fin duXVIII-e slide (Revue internationale d'histoiremilitaire", 1939-1940, nr. 3, p. 140-143)

Marsillac, Ulysse de Histoire de l'armée roumaine, Bucoresti, 1871Mioc Damaschin Despre modul de impunere si percepere a birului

in Tara Romineascg ping la 1632 (Studii simateriale de istorie medie, II, Bucuresti, 1957)Reforma fiscali din vremea domniei lui MateiBasarab (Studii", XII, 1959, nr. 2, p. 53-83)

Mutascu Traian Arta militarg in Tara Romfineascg la inceputulsecolului al XVII-lea. Radu Serban, Bucuresti,1961

Nridejde V. Istoria armatei române, Iasi, 1930, 182 p.Odrzfranu Ion Din trecutul nostru ostäsesc. Organizarea mili-

taxi a tgrilor rominesti in secolele XIVXVII,(Rominia militarg", LXXXI, 1944, nr. 5-6,p. 161-176 si nr. 7-8, p. 91-109)

Panaitescu P. P Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936Urme din vremea orinduirii feudale, in voca-bularul limbii romg.ne. (Studii si cercetiri delingvisticg", IX, 1958, nr. 2, p. 164-=-171)

Panaitescu P. P. Influente semantice latine medievale in limba[AL Grecu] ronigng (Studii si cercetgri lingvistice", I, 1950,

fasc. 2, p. 239-240)Panaitescu P. P., Viata feudalg in Tara Româneascg si MoldovaV. Cosedchel j (sec. XIVXVII), Bucuresti, 1957

A. Cazacu

www.dacoromanica.ro

380 BIBLIOGRAFIE

Rosetti Radu Essai sur l'art militaim des Roumains, Bucu-resti, 1935, 200 p.Arbaletole de la Muzeul Militar National, irkvol. InchinaTe lui N. Iorga, Bucuresti, 1931,p. 372-381Evolutia mijloacelor si a chipului de fiptuire arizboiului de la moartea lui Stefan cel Mareping la aceea a lui Matei Basarab, 4 fasoicole,Buc-uresti, 1930-1931Istoria artei militare a rominilor pini la mij-locul secolului al XVII-lea, Bucuresti, 1947,622 p.L'historiographie militaire roumaine (Revue in-temationale d'histoire militaire", 1939, nr. 1-2.p. 95-102)A propos des hinsari", Bucuresti, 1939A propos de l'origine des hussards" (Revueintemationale d'histoire militaire", 1939-1940,nr. 4, p. 246-250)

Sirbu I. Istoria lui Mihai Vocli Viteazul, domnul TgriiRominesti, 2 vol., Bucuresti, 1904-1907

Sovetov P. V. Pro prietat ea conditionatg in Moldova in sec.XVIXVII si deosebirea ei de cea din cele-lalte OH ale Europei risixitene (Analele rom.-sov.", istorie, 1960, nr. 4, p. 43-56)

Stdnescu Eugen Les problemes de l'état féodal dans le règne deMichel le Brave (Revue roumaine d'histoire",tome I, 1962)

Stoicescu Nicolae Despre organizarea pazei hotarelor in Tara Ro-mgneascg in secolul XVXVII (Studii si mat.de istorie medie, IV, 1960, p. 191-222)*Rolul curtenilor o slujitorilar din Tara Román.-neascg si Moldova ca instrumente de reprimarea luptei tgrinimii (Studii", XV, 1962, nr. 3,p. 633-648)*Despre citeva categorii de slujbasi ai statelorfeudale Tara Romineasci si Moldova : aprozii,copiii de casg', paicii si fustasii (Studii si arti-cole de istorie", vol. XII)

Xeno poi A. D. Istoria rominilar, vol. IV, ed. III-a, Bucuresti.

* Aceste doui articole au fost rezumate In lucrarea de fati.

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL

Cuvint fnainte 5

Cap. 1: Curtenii si evolutia lor 15

I. Griginea si evolutia lor 15II. Apartenenta socialä a curtenilor 38

III. Despre cele doui acceptiuni ale notiunii de curteansau rosu 49

Cap. 2 : Slujitorii, si evolutia lor 60Slujitorii o alta categorie de osteni decit curtenii 60Despre cele dota acceptiuni ale notiunii deslujitor 68

III Slujitorii uzufructuari ai ocinilor domnesti 77

IV. Inscrierea taranilor aserviti la slujitori pentru ascapa de rumanie 90

V. Breslele principale de slujitari si evolutia lor . 102Cilirasii 103Darobantii 116

VI. Noi cete de slujitari la sfirsitul secolului al XVII-leasi in prima jumatate a secolului al XVIII-lea . 131

Scutelnicii 132Talposii 133Saragelele 134Martalogii, 135Mocanii 137Vinatorii 138Rosii (joimirii) 140

Cap. 3 : Alte cete sau bresle de slujitori 141

Plaiasii 141Strajerii 153Hinsarii 161Haiducii . . . . .. .. 170Arcasii, sulitasii, sinetarii, puscasii si tunarii . 173

www.dacoromanica.ro

382

Cap. 4 : Mercenarii (lefegiii) f i evolutia lor 177

Evolutia mercenarilor gi intretinerea lor . . 177

Cetele de mercenari sau /efegii 187Cätanele 188Cazacii 190Polonii sau legii 194Seimenii . . 195Leventii a . 201Nemtii (dräganii sau dragonii) 202Turcii gi tätarii (begliii) 204Lipcanii . 206Arnäutii . 207Pantirii . 208Lefegiii . 209

Cap. 5. Organizarea curtenilor, slujitorilor vi mercenarilor 211I. Unitatile de curteni gi slujitori 214

Ceata gi pilcul . . 214Steagul . . 217apitinia . . . . 225

II. Comandantii curtenilor gi slujitorilor 231Vornicii, starogtii gi pireälabii 231Vätafii . . 233Mari vätafi . 236Inlocuirea marilor vita fi de timit CU cäpitaniide tinut . . . 243apitanii . . . 246Marii cipitani de tinuturi . 255Mari cäpitani de margine . 257Iuzbagii . 260Hotnogii 266Bulucbagii 272Ceaugii 274Chihaelele 276

Stegarii. .

. 278III. Inaintarea in grad. a comandantilor de curteni gi

slujitori . . . . 281IV. Obligatiile slujitorilor fatä: de comandantii lor . 287

Cap. 6 : Atributiile curtenilor, slujitorilor vi mercenarilor 290I. Atributii cu caracter militar . . . 291

1. Obligatia de a participa la räzboi 291

www.dacoromanica.ro

383

Indeplinirea obligatiilor militare ale tärilor ro-mâne fatä de Imperiul otoman . . 308Paza hotarelar tärii . . . 310

Asigurarea ordinii" feudale . . 326Atributii Cu caracter fiscal . . . . . . 340Indeplinfirea obligatiilor fatá de Poarta otomanä . . 353Transmiterea stirilor in interiorul tärii si in afara ei . 358Asigurarea pazei curtii domne.sti si a fortului de curte. 364Atributii judecätoresti . . 367

In loc de incheiere 373

Bibliografie 375

www.dacoromanica.ro

Redactor responsabil : al. (rez). T. AlUTA$GUTehnoredactor : D. ANDREI

Dat la cules 16.01.1968. Bun de upar 19.04.1968.Apdrut 1968. litrtie scris tip 11 A de 63 g/m2;format 610X860/16. Coll editoriale 23,55. Coll detipar 24. B. 325. C.Z. pentru bibliotecile marl

a mici 355(R)

Tiparul executat sub comanda nr. 1244 laIntreprinderea Poligraficl 13 Decembrie 1918"Str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97, Bucuregi.

Republica Socialistli RomAnia

www.dacoromanica.ro

=fr

.-"F

Etik

rt'r*

..

...

tr4r

1,2

I,H

.

agrt

,49k

t,

!i4

Ixtif

gll'

AlP

likik

.

-noc

ti....

p.,,,

.=

-

www.dacoromanica.ro

Curten si Slujitori Contributii la Istoria Armatei Romane, Nicolae Stoicescu

Documents

Transcript of Curten si Slujitori Contributii la Istoria Armatei Romane, Nicolae Stoicescu