Cursuri disciplina Vechiul Testament - comptepv.typepad.fr fileCentrul de studii « Dumitru...
Transcript of Cursuri disciplina Vechiul Testament - comptepv.typepad.fr fileCentrul de studii « Dumitru...
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
1
Centrul de studii « Dumitru Staniloae » - Paris
Cursuri disciplina Vechiul Testament 2013
Prelegerea 2 (09 aprilie 2013)
DORINTA DE PUTERE SAU CAND AUTORITATEA RELIGIOASA
SUBMINEAZA DECIZIA DIVINA
STUDIU DE CAZ : PROFETUL SAMUEL
Prolog
Puterea este un lucru dorit de anumiti oameni in istorie, iar Sfanta Scriptura abunda de
astfel de exemple. Adam si Eva au dorit puterea, va spuneam in cursul precedent, Faraonul
Egiptului se simtea puternic doar daca avea sub stapanirea sa persoane reduse la statutul de
sclavi, de obiecte, de unelte, regele Irod cauta sa ucida pe cel care potential ii punea in pericol
coroana regala, etc.
In aceasta seara, va propun spre analiza cazul profetului Samuel. In acest sens, vom
urmari pe text, de maniera detaliata, modul in care intelege profetul Samuel sa accepte cererea
Israelitilor de instalare / ungere a unui rege in Israel.
Metoda de lucru este analiza narativa, despre ale carei principii am vorbit pe scurt in
prelegerea anterioara. Textul analizat cu precadere este din cartea 1 Regi (1 Samuel1)
capitolele 8-12, cunoscut si ca istoria instituirii monarhiei in Israel.
I. Predecesorii lui Samuel
Istoria poporului lui Israel est strans legata de Legea primita de Moise de la Dumnezeu
pe Muntele Sinai, precum si de promisiunea facuta patriarhilor Avraam, Isaac si Iacob. De la
instalarea in Tara promisa si pana la profetul Samuel, poporul israelit traia intr-un stat
descentralizat. In perioada Judecatorilor, Dumnezeu salveaza in mod repetat pe Israeliti,
1 In acest studiu, voi utiliza atat TM cat si LXX. In ceea ce priveste TM al cartii 1 Samuel D. BARTHELEMY, « La qualité du Texte Massorétique de Samuel », in E. TOV (ed.), The Hebrew and Greek Texts of Samuel, Jerusalem, Academon, 1980, p. 43, sublinia ca este cel mai putin bine conservat din toate celelalte carti in ebraica ale Vechiului Testament.
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
2
atunci cand acestia erau cotropiti de diferite popoare idolatre. Va urma o perioada de lupte
interne, de crime, de fapte nerusinate, de tradari si incercari disperate de rezistare. Cronologic
vorbind, perioada judecatorilor, socotindu-o de la Iosua, discipolul si urmasul lui Moise la
conducerea poporului ales, pana la Samuel ar insuma aproximativ 350 de ani. Perioada de
existenta a monarhiei israelite, de la Saul pana la Sedechia, inseamna 450 de ani. Aceasta
alternanta de putere in Israel se va traduce prin bulversari atat de ordin politic cat si moral.
Lectura initiala a cartii Judecatorilor lasa impresia unei insiruiri de evenimente
sangeroase precum asasinatul lui Ehud, crima Yaelei, sacrificiul lui Iefteu, violul colectiv,
razboiul fratricid sau rapirea femeilor ramase in viata din Iabesul Galaadului. Daca cautam sa
intelegem mesajul acestei carti, intelegem mai degraba ca toate aceste fapte de violenta sunt
rezultatul pacatelor fiilor lui Israel care se incapataneaza in a copia obiceiurile si moda
pagana.
Astfel, in mod obsesiv repetat, fiii lui Israel pacatuiesc in ochii Domnului, adica ori
practica idolatria ori savarsesc fapte imorale. In aceste conditii, Domnul ii pedepseste prin
suspendarea protectiei Sale ceea ce face ca poporul ales cade prada cananeenilor, moabitilor,
amalecitilor etc. Suferinta experimentata de israeliti ii determina sau ii ajuta sa revina la
Domnul si striga catre acesta. Imediat, Dumnezeu pune in miscare un plan de salvare al
acestora prin trimiterea unui Izbavitor-Mesia (oyIvwøm - swthvra).
Din punct de vedere literar, partea centrala a acestei carti este structurata sistematic
intr-o schema in sase puncte.
1) moartea judecatorului anterior (Jg 2,10.19)
2) raul facut in ochii Domnului (Jg 2,11-13.17.19)
3) mania lui Dumnezeu (Jg 2,14-15.20)
4) strigatul lui Israel (Jg 2,18b)
5) salvarea (Jg 2,16)
6) odihna (pacea) (Jg 2,18a)
Aceasta schema exprima fidelitatea lui Dumnezeu fata de Alianta prin faptul ca
raspunde repetat strigatului de disperare si suferinta al unui popor incapatanat in a reitera
pacatul idolatriei. Am putea spune ca ori de cate ori Israel cade si se caieste Dumnezeu ii
raspunde.
Ultima parte a acestei carti ne relateaza dezintegrarea morala interna care cuprinde pe
fiii lui Israel, oarecum ca si urmare a repetarii idolatriei. Cu cat Israel persista in acest pacat
cu atat mai mult apare riscul devierilor de ordin moral. Si pe buna dreptate, Israel ajunge in
pragul imploziei, caci tribul lui Veniamin este aproape exterminat de celelalte triburi israelite,
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
3
cu toate ca punctul de plecare al acestora era unul pozitiv, acela de a pedepsi pe violatorii
concubinei / sotiei unui levit.
In acest context de violenta si indepartare de Dumnezeu, in Israel va lucra pentru
Domnul preotul Eli, acompaniat de fiii sai Hofni si Finees. Acest om face parte din grupul
judecatorilor in Israel, chiar daca timpii din schema pe care tocmai am prezentat-o nu se mai
reintalnesc ca in cartea Judecatorilor. Astfel, doar un timp se regaseste in 1 R 4,18, cand aflam
ca Eli a fost judecator peste Israel timp de 20 de ani (TM – 40 de ani). Acest personaj
reprezinta totusi o schimbare in modul in care Judecatorii isi intelegeau misiunea in Israel.
Ultima schimbare de acest fel s-a soldat cu un esec violent al unitatii lui Israel, atunci cand
fiul lui Ghedeon, Abimelek (adica tatal meu este rege sau Moloch – zeul pagan, este rege) isi
masacreaza fratii in incercarea sa de a ajunge rege (Jud 9,2). Vinovati pentru aceasta varsare
de sange sunt atat Abimelek cat si Israelitii care cer lui Ghedeon sa le fie rege (Jud 8,22).
Personajul Eli este prezentat la inceputul cartii 1 Regi ca fiind un preot al Domnului la
Silo (1 R 1,9), unde se afla atunci Cortul Marturiei si Chivotul Legii. In aceasta calitate el va
exersa slujba levita pana in ziua mortii sale, ocazie cu care cititorul este informat despre dubla
sa responsabilitate in cadrul poporului, aceea de preot si de judecator. Printr-un proces de
relectura, datorat suprizei provocate de aceasta noutate, cititorul isi da seama ca Eli, ai carui
fiii indeplineau si ei functia de preoti, avea si indatorirea de a salva poporul. Totusi, in fata
pericolului filistean, Eli, datorita varstei inaintate (98 de ani) dar si a faptului ca era gras (1 R
4,15.17), nu se va deplasa in fruntea armatei israelite, rol preluat neoficial de fiii sai. Acestia,
erau netrebnici, lacomi (1 R 2,12-17 ; 22-25) si, aduga TM, savarseau pacatul desfranarii la
usa cortului adunarii (1 S 2,22). La propunerea batranilor poporului, Ofni si Finees transporta
pe campul de lupta Chivotul Legii Domnului (in Fac 6 LXX, chivot este folosit pentru a
desemna Arca lui Noe). Eroarea aceasta va fi platita scump, cu insasi viata lor. Indirect,
naratorul explica cititorului ca trebuie avuta incredere in Domnul si ca nu trebuie atribuite
valori magice obiectelor si lucrurilor pamantesti sfintite de Domnul. Chivotul Legii nu avea
rolul de totem sau de idol, prin a carui simpla prezenta lucrurile se schimba la comanda.
Naratorul ne arata ca Israel cazuse astfel in pacatul idolatriei, o forma mai subtila dar la fel de
periculoasa. De aceea, Dumnezeu ingaduie sa cada Chivotul in mainile filistenilor si nu apara
pe Israel care este invins. Ulterior, Chivotul Legii va reveni singur in Israel fara intervenia
nici unui israelit. Naratorul va relua ideea pacatului idolatriei cu aceasta ocazie cand
sublinieaza ca « s-a intors la Domnul toata casa lui Israel » (1 S 7,2).
La auzirea vestii pierderii Chivotului, judecatorul Eli cade de pe scaun si moare, fiind
primul judecator a carui moarte este violenta si ca urmare a razboiului de eliberare pe care
trebuia sa il conduca.
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
4
Pedepsirea lui Eli fusese deja anuntata de Domnul (1 S 2,27-36) si aceasta este
urmarea directa a lipsei de reactie adecvate din partea preotului fata de comportamentul de
nepermis al fiilor sai. Comportamentul acestora duce la razvratirea poporului si la
neascultarea fata de Domnul. Cu alte cuvinte, daca pana acum pacatul israelitilor venea din
propria lor neascultare, acum chiar slujitorul Domnului desemnat si oficilializat in Israel
tocmai pentru educarea poporului, contribuia la razvratirea deja incapatanatului popor. Ecoul
acestei pedepse se afla in spusele Mantuitorului ca cine va ispiti pe unul din cei mai mici mai
bine ar fi pentru el sa isi lege de gat o piatra de moara si sa se arunce in mare (Mt 18,6 / Mc
9,42 / Lc 17,2).
Interesanta este mentionarea scaunului pe care sta Eli. In istoria sa, cuvantul « scaun »
(aE;sI;kAh) este mentionat de trei ori (1 S 1,9 ; 4,13.18). Chiar daca pentru LXX acest cuvant nu
are o conotatie regala, in ebraica este posibila aluzia la tronul regal, in sensul ca Eli isi achita
functia de judecator mai degraba ca un conducator. Insa Eli este doar judecator si preot,
neavand voie sa isi aroge dreptul de a sta pe scaunul regelui ideal din Israel, care, dupa cum
rezulta din Dt 17,18, trebuia sa fie un membru al casei lui David (2 S 7,13). Astfel, episodul
mortii lui Eli este prezentat oarecum negativ, ceea ce ne indeamna sa intelegem ca Eli a fost
depus atat literalmente cat si metaforic din functia de preot si conducator in Israel.
Acest scaun de conducator va fi preluat de Samuel, cel pe care Eli il pregatise ca preot
in fata Domnului.
II. Samuel – judecator, profet si preot in Israel
Samuel va fi mai intai de toate un iubitor al casei Domnului pe care o va servi cu
dreptate, motiv pentru care va primi din partea Domnului darul profetiei. Acesta
responsabilitate va fi facuta publica astfel incat intregul Israel cunostea pe Samuel mai inatai
de toate ca un profet al Domnului (3,7.20-21, etc.).
Dar Samuel va fi si un judecator (7,6.15-17), caci intalnim trei din cele sase puncte ale
schemei din cartea Judecatorilor : 1 S 7,2-8 ; 5-13 ; 14-17. Desi este numit judecator peste
Israel, Samuel nu indeplineste insa si rolul de Salvator, de Mesia, ci pare sa aiba mai degraba
un rol de mijlocitor si de judecator, de asigurare a dreptatii. Samuel mai este si preot sau
savarsitor de sacrificii (7,9.17 ; 9,12-13 ; 10,8 ; 13,8-14), lider religios (7,3-7 ; 12,23, etc.) sau
conducator militar si national (cap. 7 ; 11,7 ; 12,11).
Prin toate acestea vedem pe Samuel ca un om cu o influenta covarsitoare in Israel si a
carui relatie cu Dumnezeu depaseste tot ceea ce au experimentat judecatorii dinaintea sa. Pe
buna dreptate unii cercetatori au scos in evidenta comparatia pe care o permite textul cu
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
5
profetul Moise. Chiar in cartea profetului Ieremia 15,1, intr-un oracol, Dumnezeu il alatura pe
Samuel lui Moise. Cartea Psalmilor (99,6) subliniaza punctul comun al acestor doua personaje
de prim rang din istoria lui Israel : rolul lor de intermediari, de mijlocitori catre Dumnezeu2.
III. « Pune peste noi un rege … ca celelalte popoare »
In acest context, in capitolul 8 din prima carte a Regilor se relateaza primul episod din
instaurarea monarhiei in Israel3. Problematica inceputa in acest capitol « … da-ne rege ca sa
ne judece precum celelalte popoare … », devine un fel de leitmotiv in cadrul urmatoarelor 4
capitole.
I. Intrunirea de la Rama (cap. 8) – cererea unui rege
II. Saul rege (cap. 8–11)
a. Prima scena : ungerea privata a lui Saul (9,3–10,16)
b. A doua scena : alegerea si aclamarea populara de la Mitpa (10,17-25)
c. A treia scena : confirmarea publica prin victorie (10,26–11,13)
d. Epilogul : Saul rege la Gilgal (11,14-15)
III. Adunarea de la Gilgal, rediscutarea monarhiei (cap. 12)
Atat Samuel cat si lectorul sunt surprinsi de aceasta cerere. Pentru profet, supriza este
si neplacuta, avand in vedere ca stipuleaza indirect indepartarea sa. Lectorul se intreaba de ce
doreste poporul ales sa schimbe dintr-o data pe Samuel din functia pe care o administrase
pana atunci cu destul de mare prestigiu si succes ? Sa nu uitam ca ne aflam in context de pace,
dupa infrangerea clara a Filistenilor si dupa ce Israel, ne spune naratorul, se afla intr-o stare de
pace continua pe tot parcursul vietii lui Samuel.
La prima vedere, insatisfactia israelitilor, reprezentati de batranii poporului (TM)4 are
ca punct de plecare fiii lui Samuel, mai exact coruptia acestora « Fiii tai nu merg pe acelasi
drum ca tine » (1 S 8,5). Acuzatia grava adusa de acestia era pe deplin indreptatita deoarece
acestia « se dadeau la pofta, luau daruri si judecau stramb » (1 S 8,3). La prima vedere, pe
baza incalcarii dreptatii de membrii familiei lui Samuel, israelitii cer acestuia un rege, ca sa
fie si ei « precum celelalte popoare » (1 S 8,5).
Capitolul 8 sau prima scena din istoria instaurarii monarhiei poate fi structurat astfel5 :
2 O prezentare detaliata a acestor asemenari propune M. GARSIEL, The First Book of Samuel. A Literary Study of Comparative Structures, Analogies and Parallels, Jerusalem, Rubin Mass, 1990, p. 45-51. 3 Schema de mai jos, pe care o adopt in acest articol apartine lui A. WENIN, Samuel et l’instauration de la monarchie (1 S 1-12). Un recherche littéraire sur le personnage (Europäische Hochschulschriften, 23), Frankfurt am main – Bern – New York – Paris, Peter Lang, 1988, p. 127. 4 Pentru TM este vorba de « batranii poporului », insa LXX mentioneaza pe israeliti (cf. La Bible d’Alexandrie, p. 194). 5 Schema am preluat-o de la WENIN, Samuel et l’instauration de la monarchie, p. 132.
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
6
A. Introducere : adunarea de la Rama (8,4)
B. Primul dialog (vv. 5-9) a. cererea poporului (v. 5)
b. reactia lui Samuel adusa Domnului (v. 6)
c. raspunsul-ordin al Domnului (v. 7-9)
C. Notita intermediara : anuntul (v. 10)
D. Discursul lui Samuel despre drepturile regelui (v. 11-18)
C’ Notita intermediara : refuzul (v. 19a)
B’ Al doilea dialog (v. 19b-22a) a. repetarea cererii poporului (v. 19b-20)
b. reactia lui Samuel adusa la cunostinta Domnului (v. 21)
c. raspunsul-ordin al Domnului, repetat (v. 22a)
A’ Concluzia : dizolvarea adunarii (v. 22b)
DE OBSERVAT STRUCTURA CONCENTRICA si paralelismul actiunilor
Dupa cum va spuneam, la prima vedere, nemultumirea batranilor poporului este in
stransa legatura cu raul savarsit de fiii lui. Dar care sa fie raul savarsit de acestia ?
La o lectura si mai atenta, merita sa ne intrebam daca Israel se indoieste doar de raul
fiilor lui Samuel sau mai este vorba despre altceva ? Chiar si fiii lui Eli s-au dovedit a fi rai,
ba chiar mai rai decat Ioel si Abia, insa nimeni din popor nu a cerut instaurarea monarhiei.
Totusi, o reactie negativa la comportamentul nepotist al lui Eli va fi pierderea Chivotului si
infrangerea israelitilor. In acelasi fel, si nepotismul pe care il continua Samuel are ca efect
negativ provocarea, am putea spune smintirea, poporului. Nu in sensul ca poporul s-a
scandalizat doar de eroarea profetului lui Dumnezeu ci si ca eroarea aceasta constituie un
mijloc de scuza pentru un popor incapatanat care oricum cauta constant inchinarea la idoli.
Eroarea lui Samuel este mai degraba o ocazie data adversarilor lui Dumnezeu de a-L huli.
Dar Samuel nu a gresit doar acum, prin numirea fiilor lui, ci de mai inainte. Iata ce ne
spune textul : Samuel este acreditat inca din tineretea sa (1 S 3,20-21) si el este cel care
intervine in favoarea lui Israel prin cuvant. Astfel, il indeamna sa plece la razboi impotriva
ocupantului, insa fara sa lupte efectiv (4,1) ; cere poporului sa indeparteze toti idolii si sa
revina la Domnul (7,3-4) ; restaureaza la Mitpa Alianta rupta in prealabil (7,5-6), iar la
rugamintea poporului intervine pe langa Domnul pentru izbavirea de sub Filisteni, reluandu-si
astfel slujirea de mijlocitor (7,8-10). Totusi, Samuel nu ia parte efectiva la lupta de eliberare
ci se multumeste sa ridice o stela (piatra) in amintirea ajutorului dat de Domnul (7,12). Prin
aceasta, Samuel nu se poate asemana cu izbavitorii din cartea Judecatorilor, rolul sau fiind
mai degraba in sfera religioasa. De altminteri, va ridica un altar la Rama (7,17).
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
7
Deci, foarte fin exprimat in text, luam parte la o trecere, din proprie initiativa, a lui
Samuel din sfera religioasa spre cea profana. Prin aceasta Samuel insumeaza ambele
autoritati ; religioase si civile. Chiar daca naratorul nu emite nici o judecata in acest sens,
cititorul avizat intelege ca activitatea acestui judecator nu este similara cu ceea ce a fost
enuntat in schema din Jg 2. Oare nu asistam din partea lui Samuel la asumarea unui rol pentru
care nu a fost chemat ? De aceea, cititorul are marea surpriza sa constate ca pentru a doua oara
consecutiv judecatorii (Eli si Samuel) instaleaza pe fiii lor in postul de judecator, functie care,
tocmai, se caracterizeaza prin absenta sucesiunii ereditare6. De la iesirea din Egipt, acest rol
este asumat de Domnul, dupa cum ne confirma Ghedeon in Jg 8,22-23 « … Domnul va domni
peste voi ». Instalarea fiilor lui Samuel la Beer-Sheba, poate indica o dorinta din partea
acestuia de a-si extinde puterea si dincolo de tribul lui Veniamin, in sud, in tinutul triburilor
lui Simeon si a lui Iuda. Nimic din text nu ne permite sa stabilim o relatie intre actele lui
Samuel si vreun ordin sau oracol al lui Dumnezeu in acest sens.
Pertinenta cererii lui Israel vine si din faptul ca anterior batranul Eli nu apara dreptatea
in Israel lasand mana libera fiilor sai. Totodata, in fata pericolului, nici Eli, judecatorul care in
mod normal trebuia sa salveze nu este prezent, ci doar fiii sai care nu erau decat judecatori, in
sensul juridic al cuvantului, si in plus oameni imorali. Partial, se poate intelege neincrederea
poporului in Eli si fiii sai si luarea unei decizii, cert gresite, insa dupa intelegerea lor cea mai
potrivita pe moment.
Fiii lui Samuel, abia instalati in functie, se lasa influentati de pofta castigului (vezi Ies
18,21), acceptand mita (vezi Ies 23,6-8 ; Is 1,23 ; 5,23 ; Am 5,12) si incalcand dreptatea (vezi
Ies 23,2.6.8 ; Dt 16,18-19 ; Is 5,23 ; Am 5,7 ; Pr 17,23)7. Dar cititorul nu poate sa uite ca
greseala fiilor preotului si judecatorului Eli au adus nu doar moartea si caderea acestei familii
preotesti ci si Israel va fi invins de doua ori de Filisteni iar Chivotul lui Dumnezeu va fi
capturat (1 R 4,1-22). Naratorul doreste sa transmita cititorului invatatura ca atat preotia cat si
guvernarea nu sunt legate de ereditate si ca nu se poate generaliza dictonul « asa tata, asa
fiu »8. Astfel, Dumnezeu ne avertizeaza ca principiul ereditatii nu este compatibil cu
6 A. WENIN, « Pouvoir, quand tu nous tiens ! Samuel et la royauté en 1 S 8-15 », in D. LUCIANI si A. WENIN (ed.), Le Pouvoir. Enquêtes dans l’un et l’autre Testament (Lectio divina, 148), Paris, Cerf, 2012, p. 63-94. 7 Ies 18,21 : « Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci şi căpetenii peste zece ». Ies 23,6-8 : « La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului. Fereşte-te de o învinuire nedreaptă, şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat. Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe ceice au ochii deschişi, şi sucesc hotărîrile celor drepţi ». Dt 16,18-19 : « Să pui judecători şi dregători în toate cetăţile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, după seminţiile tale; şi ei să judece poporul cu dreptate. Să n'atingi niciun drept, să nu cauţi la faţa oamenilor, şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi ». Pr 17,23 : « Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii ». 8 Cf. GARSIEL, The First Book of Samuel, p. 63.
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
8
principiul meritului, de aceea Dumnezeu condamna nepotismul. Si monarhia se incadreaza in
acest exemplu, caci dinastiile sunt create in ideea unei asa zise calitate a familiei ce o
indreptateste sa conduca un popor. Fiii lui David, Absalom si Amnon, vor demonstra pe
deplin acest lucru.
Prin urmare, activitatea judecatorului Eli a condus Israel la un adevarat dezastru cand
insusi « Domnul » simbolizat aici prin Chivotul Legii ajunge in robie. Robia egipteana in care
a fost Israel este asemanata aici cu robia filisteana a Chivotului si eliberarea acestuia se face
tot printr-o serie de plagi si tot « prin mana tara » a lui Dumnezeu. Daca Samuel, ajuns acum
la o varsta inaintata ca si Eli, nu poate sa-si intruiasca si sa-si controleze fiii, atunci poporul
are motive intemeiate sa se teama de o eventuala reproducere a dezastrului din vremea lui Eli.
Atat Eli cat si Samuel nu iau in calcul solutia oferita de Ietro, socrul lui Moise, care-l
sfatuieste cu foarte mare intelepciune cum sa delege slujba de judecator in Israel. De remarcat
este si faptul ca Ietro nu propune lui Moise sa-si instaleze proprii fiii (Guershom si Eliezer) in
functia de judecator, ci oameni de valoare din popor, cu frica de Dumnezeu, demni de
incredere si incoruptibili (Ies 18,21).
Din acest motiv, pana la un punct, cererea poporului este justificata de amenintarea
care planeaza peste Israel.
Totusi, schimbarea ceruta de acestia, departe de a fi o reactie justa la comportamentul
indiscutabil gresit al fiilor lui Samuel, nu este altceva decat o noua maniera prin care se
doreste renuntarea la Domnul. Cititorul atent face conexiunea cu o alta cerere facuta de
batranii (prezbiterii) poporului din 1 R 4,2. Datorita lor, Chivotul Legii va fi capturat de
Filisteni. Inca de atunci, batranii poporului aveau o intelegere pervertita a ceea ce inseamna
Alianta cu Domnul, cat si puterea lui Dumnezeu. Chivotul este asimilat si proiectat de acestia
ca un idol, ca un zeu care salveaza prin faptul ca statuia sau obiectul ce il identifica printre
oameni se afla in locul necesar. Spuneam mai inainte ca deplasarea Chivotului pe campul de
lupta echivaleaza cu idolatria.
De aceea, faptul de a avea un rege in Israel este egal cu idolatria. Sa nu se inteleaga
gresit. Nu instaurarea monarhiei ca forma politica de guvernare este egala cu idolatria, ci
instaurarea monarhiei intr-un stat creat si sustinut in exclusivitate de Dumnezeu. Altfel spus,
modul de trai al dusmanilor lui Israel de ieri (egiptenii, moabitii, etc.) devine astazi cel mai
bun adecvat mod de guvernare pentru acest popor.
Israelitii justifica oarecum timid aceasta cerere adaugand ca prin aceasta vor fi si ei in
rand cu lumea. Bizara mentalitate dat fiind faptul ca nu cu mult timp in urma Domnul invinge
pe Filisteni. Chiar dusmanii lor califica forma de guvernamant divina ca fiind extraordinara
caci « Dumnezeul lor a venit in tabara … Vai de noi ! Cine ne va scapa din mainile acestui
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
9
Dumnezeu puternic ? Acesta este acel Dumnezeu Care a batut pe Egipteni cu tot felul de
pedepse in pustiu » (1 R 4,7-8).
Ca o scurta paranteza, interesant este de subliniat faptul ca Domnul nu lasa pe Israeliti
in colaps economic dupa perioada de sclavie sub Filisteni ci face in asa fel incat Chivotul sa
fie inapoiat insotit de « cinci butoaie din aur si cinci soareci de aur » (1 R 6,4).
Deci, schimbarea pe care israelitii o cer echivaleaza cu o modificare de ordin
duhovnicesc, spiritual, o alterare a relatiei de alianta dintre Israel si Domnul9. Paradoxal,
revolta lui Israel este totusi o cerere justificata de imoralitatea si nesiguranta oferita de
« dinastia » lui Samuel, si exemplul negativ al lui Eli. La prima vedere, la fel de paradoxala
este si reactia Domnului10.
IV. Mijlocitor sau impotrivitor ?
La auzul acestei cereri prima reactie o are Samuel pentru care, dupa cum ne
informeaza naratorul in 1 R 8,6, « cuvantul a fost rau in ochii lui ». Prin aceasta descoperire a
punctului de vedere al personajului Samuel, lectorul intelege ca lucrurile risca sa cunoasca o
intorsatura nefericita.
Ca raspuns la rugaciunea lui Samuel, Domnul ii ordona sa asculte glasul poporului si
sa le dea un rege, concomitent cu faptul ca ii explica si il linisteste ca aceasta « respingere »
nu este impotriva lui, a lui Samuel, profetul si judecatorul, ci impotriva Sa, a partenerului
Aliantei facute cu Avraam, Isaac si Iacov, eliberatorul evreilor din Egipt. Intr-o mica masura
Samuel, ca si om, simte toate respingerile pe care Dumnezeu le-a rabdat de cateva sute de ani
incontinuu. Astfel, Dumnezeu ii ofera lui Samuel marea cinste de a fi confidentul Creatorului.
Profetul are marea onoare de a fi de partea Domnului in aceasta razvratire a poporului, calitate
ce se va intalni cu preponderenta la profetii mari si mici.
Cu toate ca a avut parte de o reactie imediata si concreta din partea Domnului, in
raspunsul sau catre popor, Samuel pare sa uite vorbele acestuia si sa raspunda in felul sau.
Chiar daca ceea ce el enunta nu este lipsit de adevar, Samuel pare sa se focalizeze pe un
singur element din ambasada batranilor lui Israel : da-ne un rege ca sa ne guverneze ( …wnEfVpDvVl
/ dika¿zein hJma◊ß ; in 1 R/S 7,17 Samuel este cel care fDpDv ; edi÷kazen). Aparent inofesiv,
aceasta mono focalizare omite voluntar pacatul fiilor sai si faptul ca daca se alege un rege care
sa judece, atunci el ca si judecator / conducator isi pierde functia.
9 WÉNIN, Samuel et l’instauration de la monarchie, p. 146. 10 WÉNIN, Samuel et l’instauration de la monarchie, p. 147.
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
10
Inevitabil, lectorul avizat face conexiunea cu « legea regelui » enuntata in Dt 17,14-
2011, unde Domnul anunta proleptic acest pacat al fiilor lui Israel. Insa Domnul, tocmai prin
aceasta « lege » rezolva aceasta problema prin incadrarea stricta a viitorului « stapanitor » in
Israel in Alianta. Precizez ca in LXX termenul este a‡rconta (stapanitor) si nu rege precum
in TM. Stapanitorul pe care il preconizeaza Domnul in cartea Deuteronomului trebuie sa evite
posesia de cai, pentru a nu-si intoarce poporul in Egipt (adica duhovniceste vorbind, sa nu
ajunga prin inzestrarea armatei cu cai sa se increada in propria putere si sa devina ca Faraon,
adica idolatru si persecutor), trebuie sa nu aiba mai multe sotiii sau concubine, ca sa nu uite pe
Domnul (ceea ce se va intampla cu Solomon), trebuie sa nu pofteasca aurul si argintul, si
astfel sa devina mandru si semet si sa-si dispretuiasca fratii. Conducatorul pe care vrea sa il
dea Domnul pentru Israel trebuie sa poarte asupra lui Legea lui Dumnezeu pe care sa o
citeasca zilnic, sa o invete si sa o implineasca. Ascultarea de aceste porunci va permite
familiei sale sa ramana pe scaunul domniei.
In prezentarea monarhiei, Samuel alege o maniera originala, dar care se va dovedi mai
departe in text inutila, de a explica dreptul regelui. In loc sa expuna indatoririle si drepturile
regelui, Samuel detaliaza numai drepturile acestuia, colorand extrem de negativ situatia prin
cuvintele special alese.
Pe fiii vostri ii voi lua
Peste popor capetenii …
Fetele voastre le va lua
Tarinile, viile si gradinile voastre le va lua
Carele sale
Calaretii sai
Sa lucreze tarinile sale
Sa-i secere painea
Sa-i faca arme de razboi
(sa faca) unelte la casele sale
sa faca miresme
sa gateasca mancare
sa coaca paine
sa le dea slugilor sale
11 Dt 17,14-20 : « După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, şi o vei stăpîni, după ce-ţi vei aşeza locuinţa, şi vei zice ‘Vreau să pun peste mine un stapanitor (rege in TM), ca toate neamurile cari mă înconjoară’, să pui peste tine ca stapanitor (rege in TM) pe acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, şi anume să iei un stapanitor (rege in TM) din mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui stapanitor pe un străin, care să nu fie fratele tău. Dar să nu aibă mulţi cai, şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai; căci Domnul v-a zis : ‘Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela’. Să nu aibă un mare număr de sotii, ca să nu i se abată inima ; şi să nu strangă mari grămezi de argint şi aur. Cand se va aşeza pe scaunul de domnie al stapanirii lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei legi, pe care sa o ia de la preoţii din neamul Leviţilor. Va trebui sa o aibă cu el şi sa o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea, pentru ca inima lui să nu se înalţe mai pe sus de fraţii lui, şi să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta nici la stanga, şi să aibă astfel multe zile în stapanirea lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel ».
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
11
Semanaturile voastre si din vitele voastre
Robii, roabele voastre
Feciorii si asinii vostri
Din oile voastre
Chiar voi veti fi robii lui
va lua zecuiala
va da oamenilor sai
va lua
ii va intrebuinta la treburile sale
va lua a zecea parte
Astfel, verbul « va lua » (jql) este folosit de patru ori. Astfel, insistenta repetitiei
(8,11-17) induce ideea ca dreptul regal este o deviere si o violare a justitiei. In continuare,
folosirea sufixului – MRk (a 2-a pers. Pl., m. = 12 ori), ce desemneaza bogatiile si ce este mai
scump in ochii poporului (14 ori), lasa sa se intrevada ca tot ceea ce este a poporului va fi a
regelui. Cu alte cuvinte, daca regele va lua pentru el numai ce este cel mai bun, in crescendo –
mijloacele de productie, sclavii, oamneii liberi si tot poporul – atunci intregul Israel va deveni
sclavul regelui12. Insa, Dumnezeu nu salveaza pe nimeni dintr-o stare de sclavie aleasa
constient (v. 18). El care a scos din Egipt si a salvat un popor de sclavi nu va mai raspunde la
strigatul de ajutor al unui popor care si-a ales singur sa serveasca la idoli (v. 8)13. Efectul
neasteptat pe care il creaza repetitia verbului jql este de a aminti cititorului ca si fiii lui
Samuel au luat mita, deviind justitia (8,3).
Astfel, de o serie de cuvinte cheie din cap. 7 sunt reluate in cap. 8 in discursul lui
Samuel despre drepturile monarhiei (vv. 11-18).
Cap. 7
A servi (pe Domnul)
A striga catre (Domnul)
A ruga (pe Domnul)
Domnul raspunde/salveaza
Cap. 8
a servi pe rege devine « sclavie »
a striga, ca urmare a sclaviei
a se plange regelui de sclavie
Domnul NU raspunde
Deci, suprinzator, ori Samuel, preotul, profetul si judecatorul, are un lapsus ori nu stie
Legea caci el nu raporteaza ceea ce Domnul ii cere. Mai degraba, Samuel prezinta à sa façon
ceea ce el crede ca va schimba gandul israelitilor, trecand oarecum peste Domnul care in loc
sa actioneze pare sa se resemneze. Samuel, continua sa lupte, am putea spune, insa pentru
cine : pentru Alianta sau pentru puterea si familia lui ?
V. Sa cada mastile
12 Cf. WÉNIN, Samuel et l’instauration de la monarchie, p. 137-138. 13 Cf. WÉNIN, Samuel et l’instauration de la monarchie, p. 139.
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
12
Domnul nu dramatizeaza atat de mult situatia precum o face Samuel, care de fapt nu
cauta din toata inima sa rezolve criza ivita in Alianta dintre Dumnezeu si poporul ales, ci sa
isi pastreze pozitia de forta din sanul poporului. Dar Domnul ii cere clar lui Samuel « Asculta
deci glasul lor, da sa le spui si drepturile regelui care va domni peste ei ». Dumnezeu, cerand
acest lucru lui Samuel, ii semnaleaza ca inca din pustie stia ca se va ajunge la aceasta criza
relationala, dar ca El a prevazut sa o rezolve prin integrarea monarhiei in Alianta. Acesta este
compromisul pe care il face Domnul, compromis care nu are nimic de-a face cu o
« retragere » a Sa sau o abandonare. Este dimpotriva dovada iubirii si statorniciei lui
Dumnezeu in respectarea Aliantei facuta in calitate de partener liber.
Insa Samuel se constituie intr-un paravan care obstructioneaza medierea dorita de
Dumnezeu care se arata dispus sa dea curs cererii lor. Daca Domnul ii cere sa le dea un rege si
sa ii avertizeze de constrangerile pe care le prevede dreptul regal al celorlalte popoare, Samuel
avertizeaza poporul doar de raul pe care doresc sa il savarseasca, prin punerea in lumina in
termeni negativi a caracteristicilor monarhiei.
Interesant este si faptul ca Dumnezeu nu cere explicatii si nu se supara pe acest popor
incapatanat. El respecta deci libertatea omului dar ramane totodata si fidel Aliantei.
Prin avertizarea poporului de specificitatea monarhiei celorlalte popoare, Samuel isi
indeplineste corect datoria aceasta. Totusi, el nu respecta intocmai directivele lui Dumnezeu
deoarece nu « asculta poporul » (v. 9a - MDlwøqV;b oAmVv) ci doar avertizeaza. Insa, avertismentul
sau devine, prin modul in care este construit, o presiune psihologica pe care el incearca sa o
creeze asupra israelitilor.
In acest sens, cuvintele « si a spus Samuel toate cuvintele Domnului poporului … »
din 1 R 8,10 sunt greu de inteles. Tot ceea ce avem noi acces ca si cititori referitor la
continutul ordinului dat de Dumnezeu nu se regaseste in raspunsul lui Samuel catre popor. In
aceasta situatie, la ce se refera acest verset ? Inca o data, naratorul ne semnaleaza discordanta
dintre mesajul divin enuntat si mesajul divin anuntat14.
Intelegand acum existenta unei erori de comunicare, ne intrebam daca Samuel o face
intentionat sau greseste, insa cu buna-credinta ? De fapt, la v. 10, naratorul omniscient ne
propune punctul de vedere al lui Samuel, caci altfel nu am avea cum sa intelegem adaosul «
…poporului care cerea un rege ». In acceptiunea sa, profetul considera ca prezinta cu credinta
cuvintele Domnului. Insa, acesta le deformeaza prin prisma supararii personale provocate de
ofensa respingerii intregii sale activitati in slujba poporului pe care inca o resimte.
Efectul imediat al compararii cu sclavia egipteana a dreptului regal este refuzul
imediat al poporului, al mentinerii cerintei. Urmeaza astfel un dialog de surzi. Samuel, din 14 Cf. WÉNIN, Samuel et Saul, p. ????? (5).
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
13
punctul sau de vedere, si-a indeplinit datoria caci a transmis cuvintele Domnului. Poporul
aude doar vocea lui Samuel (v. 19a) si in consecinta refuza orice contact cu acesta si cu
mesajul, presupus divin, cand zice « Nu », fara sa mai aiba un interlocutor pentru ca « va fi un
rege peste noi si noi vom fi precum celelalte popoare si regele nostru ne va guverna si el va
iesi in fata noastra si va lupta luptele noastre » (vv. 19b-20)15.
Poporul este de neclintit in fata avertizarilor lui Samuel si se concentreaza doar pe
beneficiile monarhiei, pe care cu greu le poate disimula Samuel.
Cu toate acestea, daca in prima interventie a poporului vina fiilor lui Samuel putea fi
vazuta ca elementul declansator al rebeliunii, acum poporul isi dezvaluie fara ocolisuri sursa
acestei cereri : idolatria sau incalcarea unilaterala a Aliantei. Paradoxal, singurul rezultat
pozitiv al medierii subiective a lui Samuel a fost sa faca sa cada masca poporului care in mod
fatis afirma ca nu mai doreste ca Domnul sa iasa in fata si sa lupte razboaiele lui Israel (1 R
7,10-11)16. Acum, cererea poporului este facuta in deplina cunostinta de cauza si orice
posibila circumstanta atenunanta dispare. Raul savarsit de poporul lui Israel este grav si nu
mai poate fi conectat cu erorile fiilor lui Samuel.
Samuel ia aminte la spusele poporului si se intoarce iarasi catre Domnul, de aceasta
data pentru a le « rosti la urechile Domnului » (b;VaDz ◊nEy y ◊hwDh MérV;båd ◊yAw). Anterior, la v. 6, Samuel
se roaga Domnului care ii raspunde. In situatia de fata, problema este si mai serioasa si
Samuel intelege sa intervina rapid si direct. Aceasta expresie are sensul de a se dori
comunicarea unui mesaj urgent17. Cauta oare Samuel sa avertizeze pe Domnul de revolta
israelitilor care doresc sa devina ca celelalte popoare si sa iasa astfel din Alianta sau inca este
ingrijorat de faptul ca poporul nu il mai doreste pe el si pe fiii sai la guvernarea Israelului ?
Raspunsul Domnului nu ne permite sa transam. Totusi, comportamentul lui Samuel ne ofera
un oarecare indiciu.
Astfel, inca o data, Samuel eludeaza problema si ignora ordinul Domnului (« Asculta
glasul lor si da-le un rege »), dizolvand adunarea si trimitand pe toti Israelitii la casele lor.
Totusi, nu aceasta a cerut Domnul.
Atitudinea Domnului este paradoxala, atat pentru ca al doilea ordin al Sau catre
Samuel este sa asculte de popor, cat si pentru faptul ca nu reactioneaza imediat la actiunile
personale ale profetului Sau, mediatorul intre El si Israel. Se pare ca acum cade si masca lui
Samuel. In spatele presupusei medieri, Samuel cauta sa-si pastreze pozitia privilegiata in
15 Cf. WÉNIN, Samuel et Saul, p. ????? (5). 16 WÉNIN, Samuel et l’instauration de la monarchie, p. 150. 17 Cf. WÉNIN, Samuel et Saul, p. ????? (5). A se vedea si Fac 20,8 ; 44,18 ; 50,4 ; Dt 5,1 ; 31,28.30 ; 32,44 ; Jg 9,2.3 ; 1 S 11,4 ; 25,24 ; Ier 26,15.
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
14
sanul poporului lui Israel, lasand doar impresia de mediator, in situatia de criza ce pune in
pericol Alianta.
VI. Samuel - mijlocitor
Cititorul intelege la finele capitolului 8, ca problema instaurarii monarhiei in Israel va
modifica cel putin partial caracteristicile Aliantei dintre Dumnezeu si Israel. Aceasta
modificare tine de intelegerea fiecarui personaj implicat in dinamica acestui proces. Astfel,
atat Samuel cat si poporul au aceasi intelegere a monarhiei, a drepturilor si a obligatiilor.
Pentru Dumnezeu, monarhia are un caracter median, in sensul ca regele sau guvernatorul lui
Israel este confirmat de Domnul si fidel Aliantei. Prin aceasta Dumnezeu demonstreaza inca o
data ca doreste ca partenerul Aliantei sa fie un popor liber si in pace.
Avand in vedere blocajul pe care il face Samuel, Domnul trece oarecum peste profetul
Sau si pregateste instaurarea monarhiei in Israel, bineinteles asa cum o vede El (1 R 9,1–
11,13). Initiativa Domnului face ca naratorul sa inceapa cap. 9 cu o ruptura narativa, decorul
si personajele fiind in intregime schimbate. Singurul punct comun este integrarea acestei noi
povestiri in granitele lui Israel, avand in vedere ca actiunea se petrece in teritoriul tribului lui
Veniamin. Nu este o simpla coincidenta alegerea acestui trib din Israel. Este vorba despre un
trib care fusese aproape decimat in urma razboiului fratricid relatat in Jg 20–21.
Samuel pare sa fie indepartat din istoria care incepe. Oare Samuel se va opune, va
incerca inca o data sa-si impuna punctul de vedere ?
Inceputul povestirii introduce personajul unui tanar, « cel mai frumos si cel mai
voinic » din intregul Israel, insa ale carui magarite se pierd. Cautarea animalelor coincide cu
alegerea sa ca rege al lui Israel de catre Dumnezeu. Acest om, Saul (literalmente cel chemat,
cel cerut, cel strigat), cu toate ca fizic este la superlativ, nu este prea priceput in arta retoricii
si nici prea istet.
La un alt nivel de intelegere, consider ca magaritele sunt poporul lui Israel care s-a
ratacit de pastorul legitim. Epuizarea alimentelor simbolizeaza limitarea pastorului ales de
popor, regele, care apeleaza in aceasta situatie de criza la omul lui Dumnezeu. Acesta poate
ajuta pe reprezentantul poporului in doua probleme : mancarea (intretinerea biologica a vietii)
si indepartarea pericolului mortii prin ratacire, foame, boala, accident (moartea sufleteasca).
Regasirea magaritelor, anuntata de omul lui Dumnezeu, deci nu este vorba de o reusita a
regelui, permite reprezentantului poporului sa-si regaseasa o oarecare putere, regalitate.
Intalnirea dintre Samuel si Saul, masa de tip jertfa la care participa sunt semne ca
regalitatea pe care o propune Domnul este una in cadrul Aliantei.
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
15
Graba cu care Samuel este obligat sa unga rege pe Saul, Domnul ii explica lui Samuel
cu o zi inainte ca viitorul rege al Israelului va ajunge la el, arata determinarea Domnului de a
rezolva problema fara sa mai astepte ca profetul sa execute ordinul. Samuel precizeaza cand
unge pe Saul rege (10,1) « nu este asa ca Domnul te-a uns ? ». Aceasta noua informatie
oficializeaza indepartarea efectiva a lui Samuel din orice pozitie de forta in cadrul poporului.
Cu toate ca abia la 1 R 10,17-25 Samuel pune in aplicare porunca Domnului si organizeaza
alegerea primului rege in Israel, acesta nu este respins de Domnul, care confirma toate
actiunile acestuia printr-o serie de semne ce sunt realizate la cererea lui.
Acum Domnul este cel care organizeaza totul, cu ajutorul lui Samuel care pare sa fi
inteles care ii este rolul si locul. Ungand pe Saul prin intermediul lui Samuel, Dumnezeu
instaureaza o relatie de suveran-vasal intre El si print (dyIgÎn / a‡rconta)18. Textul LXX are un
plus fata de TM, in care se insista pe faptul ca Saul, in calitate de print al mostenirii
Domnului, isi dovedeste calitatea de print si trimis al Sau prin excelenta, prin apararea
poporului de pericolele externe. Nu este greu de observat ca monarhia propusa de Dumnezeu
nu coincide cu cea ceruta de popor, ca a celorlalte popoare. Israel, prin faptul ca va avea un
naghid / archonta nu va fi ca celelalte popoare. De asemenea, nici Domnul nu va mai fi privat
de drepturile Sale asupra poporului lui Israel, avand in vedere ca printul nu este decat un
vasal. Astfel, insusi printul devine o piedica in calea concretizarii proiectului monarhic « ca
celelalte popoare »19.
Intelegand abia acum ce ii spusese de doua ori Dumnezeu, sa asculte si sa dea
poporului un rege, Samuel participa la punerea in practica a acestui proiect. Prin faptul ca
Domnul instaleaza un print si nu un rege, si Samuel primeste o functie de o importanta vitala,
caci el este cel care unge pe tanarul rege. De altminteri, Samuel, intelegand acest lucru, va
raspunde fara ocolisuri si direct la intrebarea lui Saul « unde este casa vazatorului ? » prin
propria identificare. Raspunsul acesta este un indiciu despre framantarile interioare ale lui
Samuel inca atasat poftei de putere. Din acest motiv, Samuel intarzie ungerea lui Saul si
recurge la o serie de actiuni politicoase prin care isi dovedeste superioritatea asupra tanarului
viitor rege. Onorurile pe care le ofera lui Saul (primul loc la masa invitatilor de rang inalt ;
partea cea mai buna de la masa si care era rezervata pentru el ; masa luata in compania sa ;
lunga conversatie in particular si slobozirea pe care i-o face a doua zi [vv. 22-26])20, nu sunt
chiar nevinovate si nici pline de reverenta cuventia viitorului rege. Chiar daca il vedem pe
18 Cf. WÉNIN, Samuel et Saul, p. ??? (6, n. 4), acest titlu va fi aplicat systematic in cartile Regilor lui Saul (1 R 13,14), lui David (23,30 ; 2 R 5,2 ; 6,21 ; 7,8), lui Solomon (3 R 1,35), lui Ieroboam (3 R 14,7), lui Iehu (3 R 16,2). Singura exceptie este in cazul lui Iezechia (4 R 20,5). In toate aceste cazuri, printul nu-si intareste puterea prin succesiunea dinastica ci depinde de Domnul. 19 WÉNIN, Samuel et l’instauration de la monarchie, p. 179-180. 20 Cf. WÉNIN, Samuel et Saul, p. ??? (7).
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
16
Samuel organizand minutios si cu prea mult zel aceasta ungere, zel ce ne reaminteste de
problema sa cu puterea, el ajunge sa convinga pe noul rege ca ceea ce i se va oferi lui, locul
de onoare in Israel, se datoreaza Domnului si deci nu trebuie sa uite acest lucru.
Numai dupa ce noul rege a fost integrat in planul lui Samuel, acesta convoaca o
adunare populara « in prezenta Domnului » (10,17) unde expune intentia sa de a instaura
public monarhia. Chiar daca recurge la o tragere la sorti, castigatorul era de mult timp
cunoscut. Sa fie vorba de o manipulare a poporului ? Chiar daca este posibila aceasta
interpretare, cred ca nu este vorba de o inscenare a acestui proces ci de o admonestare, caci in
celelalte situatii unde se trage la sorti urmand aceleasi proceduri este vorba de demascarea
unor vinovati a caror vina este ascunsa (Ios 7,16-18 (Akan) ; 1 R 14,40-43 (Ionatan) si Iona
1,7 (Iona)21.
Culmea ironiei, regele care trebuie sa conduca destinele intregului popor este de
negasit si doar prin interventia directa a Domnului care deconspireaza locatia, acesta aflandu-
se intre bagaje. Odata gasit, cel care pierduse animalele date in grija de tatal sau, tanarul rege,
de o talie superioara, lasa o impresie puternica asupra poporului care il aclama pe loc ca rege
peste Israel. Numai ca poporul ignora ca batranul profet este cel care il controleaza pe noul
rege (v. 24).
Cu aceasta ocazie, Samuel proclama dreptul regelui dupa care imediat redacteaza
textul care va fi depus in fata Domnului, ceea ce face ca abia instaurata monarhia este inscrisa
in Alianta.
Abia instalat noul rege, unii din popor critica si se indoiesc de capacitatile acestuia.
Acesti opozanti sunt numiti literalmente in TM (10,27) « fiii lui Belial » (lAoA¥yIlVb yEnVb…w / ui˚oi«
loimoi«). Lectorul avizat stie ca si fiii lui Eli sunt descrisi ca fiii ai lui Belial (1 S 2,12), deci
este posibil ca unii dintre israelitii ramasi fideli casei lui Eli sa opuna rezistenta fata de
proiectul de acum vizibil confiscat de Samuel si de Dumnezeu. Ori, trebuie avut in vedere Dt
13,13-16 unde Domnul invata prin Moise pe Israeliti sa se fereasca de idolatrie. Astfel, daca
in orasele din Canaan in care vor locui fiii ai lui Belial ii vor invata sa se inchine la alti
dumnezei, atunci sa fie ucisi si ei si cetatea lor caci este abominatiune. Intalnim aproximativ
aceasta expresie in Noul Testament in 2 Cor 6,15-16 intr-o relatie antagonica dintre Hristos si
Beliar, intre credinciosi si necredinciosi, intre templul lui Dumnezeu si idoli.
Victoria obtinuta de Saul asupra Amonitilor (11,6.7b) ofera ocazia sustinatorilor sai sa
ceara pedepsirea contestatarilor. Insa Saul arata ca a inteles si asumat inscrierea monarhiei in
Alianta pentru ca nu se transforma intr-un tiran ce poseda viata supusilor precum cel descris
21 Cf. WÉNIN, Samuel et Saul, p. ??? (8, n. 5).
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
17
de Samuel in luarea de cuvant din 8,10-18 si pentru ca atribuie victoria lui Dumnezeu. Acest
succes al lui Saul face ca Samuel este indepartat din sfera puterii.
In pierdere de viteza, dar si constient de pierderea propriei batalii, batranul Samuel
convoaca poporul si pe rege la Gilgal pentru reinnoirea monarhiei. In cap. 12, Samuel, dupa
ce incepe destul de tendentios cu fraza « Iata eu am ascultat glasul vostru in toate cate mi-ati
spus si am pus rege peste voi », cere de la popor sa il absolve de orice banuiala de nedreptate.
In treacat, evita delicat sa prezinte faptele fiilor sai, evidentiind mai degraba conduita sa
ireprosabila. Dupa cum era de asteptat, poporul recunoaste nevinovatia acestuia (vv. 3-5).
Insa, in loc sa plece, Samuel judeca poporul pentru faptul ca a cerut un rege, subliniind
ingratitudinea acestuia fata de binefacerile primite de la Domnul, adevaratul rege. De aceea,
daca poporul si regele se vor razvrati atunci Domnul ii va pedepsi dupa cum i-a pedepsit si pe
stramosii lor (vv. 13-15). In sfarsit, Samuel explica si face ceea ce ii ceruse Domnul de la
inceput. Pentru a certifica vorbele sale, cere Domnului sa realizeze o minune meteorologica,
ce are ca scop intimidarea si convingerea poporului de justetea acuzatiilor aduse acestuia.
Frica provocata de minunea meteorologica determina pe Israel sa roage pe Samuel sa
intervina, sa mijloceasca pe langa Domnul pentru ei. Raspunsul lui Samuel este plin de
compasiune si de intelepciune caci ii asigura de faptul ca pentru el a nu mai mijloci pentru ei
este un pacat in fata Domnului pe care nu vrea sa-l comita. Totodata, Samuel isi ia si sarcina
de a educa poporul lui Israel pe calea binelui si a dreptatii (vv. 24-25).
VII. Concluzii
Aventura instaurarii monarhiei in Israel poate fi inteleasa in contextul actual si ca o
punere in garda asupra pericolului poftei de putere. De foarte multe ori in istoria Bisericii
granita dintre profan si sacru este delimitata excesiv sau prea mult incalcata in ambele sensuri.
Cererea Israelitilor de a avea un rege ca si celelalte popoare este semnul constantei ispite pe
care o traim noi crestinii aflati in Noul Legamant. Ispita « de a fi ca ceilalti » poate fi
problematica pentru ca riscam de fapt sa il indepartam pe Hristos din viata noastra si astfel sa
pierdem mantuirea. Noi crestinii, chiar daca dam Cezarului cele ce sunt ale Cezarului (Mt
22,21), nu avem alt rege decat pe Hristos, motiv pentru care nu suntem din aceasta lume, ci
impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu (Ef 2,19). Israelitii nu intelesesera
locul de cinste pe care il aveau intre popoare si prin cererea lor doreau sa redevina banali si
pacatosi.
Samuel, si prin extensie, clerul Bisericii poate sa exprimenteze la un moment dat
aceasta ispita a puterii, confundand rolul de slujitori ai Domnului cu cel de stapanitor al
poporului. Oricat de bine pregatiti si binevoitori ar fi membrii clerului Bisericii, implicarea in
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
18
astfel de activitate, chiar daca poate fi indeplinita cu succes, este constant expusa riscului
denaturarii prin nepostism, favortism si abuzuri in apararea dreptatii. Exemplul fiilor lui
Samuel este elocvent, in sensul ca ne arata cum se poate ca un om foarte credincios Domnului
nu reuseste sau nu vrea sa ingradeasca libertatea de actiune a coiilor sai, vinovati de
nedreptate. Cu siguranta, dificultatea lui Samuel rezida in faptul ca este vorba de familia si de
privilegiile lui. Nu este o coincidenta ca naratorul biblic a ales sa prezinte cu lux de amanunte
discutiile dintre Dumnezeu si profet. Astfel, cititorul poate sesiza si invata din discordantele
acestei relatii, pentru ca una zicea Domnul si alta facea si spunea Samuel. Ca o extensie, una
spune Biblia si alta inteleg, dupa bunul plac, cei care se considera atotstitutori si plini de
Duhul Sfant. Ca si Samuel, interpretarea Cuvantului Domnului de catre unii asa zisi crestini
se face fara luarea in seama a intelepciunii textelor sfinte si a Traditiei sfinte.
Mai mult decat nepotismul, nedreptatea astfel nascuta in cadrul poporului sfant devine,
daca nu piatra de poticnire, cel putin motiv gratuit din partea pacatosilor de a-si justifica in
mod deviat propriul pacat, cel al idolatriei, al patimilor, si blocarea mantuirii.
Din comportamentul lui Samuel mai putem lua aminte la modul cum trebuie prezentat
cuvantul Domnului. Profetul Samuel a selectat sa transmita ceea ce el considera util intr-un
moment in care prima rezolvarea crizei, dat fiind faptul ca propriul orgoliu era pus la
incercare. Deci Samuel cauta sa-si rezolve problema de imagine si de putere, neglijand
urgenta situatiei. Acesta trebuia sa se exprime in duh si in adevar, fara manipularea adevarului
si a realitatilor. In aceasta criza de apartenenta, nu doar Israel a fost recadrat dupa tentativa de
iesire din Alianta, ci si Samuel care este restaurat atat in fata poporului cat si in interiorul sau.
Acum va intelege Samuel ca misiunea sa nu inseamna si trecerea mostenirii Domnului in
familia sa, pentru ca noi nu posedam nimic din ceea ce este a Domnului. De indata ce Samuel
a inteles sa se stearga in fata tainei dumnezeiesti, a Legamantului dintre Domnul si Israel,
imediat isi recapata prestigiul de altatdata si primeste responsabilitatea si onoarea in calitate
de un nou Moise.
Cuvantul de invatatura duminical cat si exemplul vietii preotului sa faca in asa fel
incat Hristos sa creasca iar preotul sa scada dupa exemplul Sfantului Ioan Botezatorul. Sa nu
fie cautata nici propria indreptatire si nici puterea profana, pentru ca a vorbi in Biserica nu
este o functie administrativa, functionareasca de vorbitor divin22. Clerul nu are menirea sa
rezolve problemele politice, ci este asezat in mijlocul fratilor ca sa-i invete binele si dreptatea,
sa traiasca dupa principiile enuntate atat el cat si membrii directi ai familiei pentru ca sa nu fie
motiv de poctinire sau de disimulare a raului sub masca dreptatii.
22 Am parafrazat din Cursul on-line al pr. prof. Constantin Necula din 07 martie 2013 sustinut in cadrul Centrului « Dumitru Staniloae ».
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
19
In Hristos, atat clerul cat si credinciosii sunt chemati la o viata indumnezeita, in care
perspectiva zilei de maine sa fie indumnezeirea si nu cautarea functiilor sau ispita
conformismului. Rolul clerului este sa slujeasca Domnului Iisus, asa dupa cum a inteles, intr-
un final si Samuel. De aceea, Sfantul Vasile cel Mare a considerat sa-l mentioneze in Sfanta
sa Liturghie ca un exemplu si un precursor al preotilor. Jertfele sale de pace ne amintesc rolul
Euharistiei de aducere de pace in comunitate.
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
20
BIBLIOGRAFIE (Curs Dorinta de putere, profetul Samuel)
AULD, G.A., I & II Samuel. A Commentary (The Old Testament Library, 09), Louisville (KT), Westminster John Knox Press, 2011. ID., « From King to Prophet in Samuel and Kings », in J. DE MOOR (ed.), The Elusive Prophet. The Prophet as a Historical Person, Literary Character and Anonymous Artist (Oudtestamentische Sudien, 45), Leiden - Boston - Koln, Brill, 2001, p. 31-44. BAILLY, A., Dictionnaire Grec-Français, Paris, Hachette, 2000, a 4-a ed. BARTHELEMY, D., Critique textuelle (Orbis biblicus et orientalis, 50/1), Fribourg, Academic Press, 1982. ID., « La qualité du Texte Massorétique de Samuel », in E. TOV (ed.), The Hebrew and Greek Texts of Samuel, Jerusalem, Academon, 1980, p. 1-44. BAUKS, M. si NIHAN, C. (ed.), Manuel d’exégèse de l’Ancien Testament (Le Monde de la Bible, 61), Genève, Labor et Fides, 2008. BOURQUIN, Y. si MARGUERAT, D., Pour lire les récits bibliques : initiation à l’analyse narrative, Genève – Paris, Labor et Fides – Cerf, 2009, a 4-a ed. DRIVER, S.R., Notes on the Hebrew Text and the Topography of the Book of Samuel with an Introduction on Hebrew Paleography and the Ancient Versions and Facsimiles of Inscriptions and Maps, Oxford, Clarendon Press, 1966. ESLINGER, L.M., Kingship of God in Crisis. A Close Reading of 1 Samuel 1-12 (Bible and Literature Series, 10), Wiltshire, Almond, 1985. ID., « Viewpoints and Points of View in 1 Sam 8–12 », in JSOT 26 (1983), p. 61-76. FERNANDEZ MARCOS, N., Scribes and Translators. Septuagint and Old Latin in the Books of Kings (VTS, 54), Leiden - New York - Koln, Brill, 1994. FOKKELMAN, J.P., Narrative Art and Poetry in the Books of Samuel. Vol. 4. Vow and Desire (I Sam. 1–12) (Studia Semitica Neerlandica, 31), Assen, Van Gorcum, 1993. ID., Narrative Art and Poetry in the Books of Samuel: A Full Interpretation Based on Stylistic and Structural Analysis. Vol. 1. King David (II Sam.9-20&1 Kgs.1-2) (Studia Semitica Neerlandica, 20), Assen, Van Gorcum, 1981. GARSIEL, M., The First Book of Samuel. A Literary Study of Comparative Structures, Analogies and Parallels, Jerusalem, Rubin Mass, 1990. GREEN, B., How Are the Mighty Fallen ? A Dialogical Study of King Saul in 1 Samuel (Journal for the study of the Old Testament. Supplement series, 365), London, Sheffield Academic Press, 2003. GRILLET, B. (e.a.), Premier livre des règnes. Traduction du texte grec de la Septante (Bible d’Alexandrie, 9/1), Paris, Cerf, 1997.
Prelegerea – Dorinta de putere, profetul Samuel pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 09 aprilie 2013)
21
GUNN, D.M., The Fate of King Saul. An Interpretation of a Biblical Story (Journal for the study of the Old Testament. Supplement series, 14), Sheffield, University of Sheffield, 1980. HERTZBERG, H.W., I & II Samuel. A Commentary (Old Testament Library, 09), London, SCM Press, 1979. MCCARTER, P.K., I Samuel. A New Translation with Introduction, Notes & Commentary (The Anchor Bible, 08), Garden City (NY), Doubleday, 1980, a 4-a impr. MISCALL, P.D., 1 Samuel. A Literary Reading (Indiana Studies in Biblical Literature), Bloomington (IN), Indiana University Press, 1986. POGOR, C., Les ruses d’Éhud et de Yaël. Recherche narrative sur Jg 3, 11b-30 et 4 (+5, 31b), diss. Université catholique de Louvain, Louvain-la-Neuve. SKA, J.-L., Our Fathers Have Told Us. Introduction to the Analysis of Hebrew Narratives (Subsidia biblica, 13), Roma, Editrice Pontificio Istituto Biblico, 2000. Sfanta Scriptura (editia Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane) WENIN, A., « Pouvoir, quand tu nous tiens ! Samuel et la royauté en 1 S 8-15 », in D. LUCIANI si A. WENIN (ed.), Le Pouvoir. Enquêtes dans l'un et l'autre Testament (Lectio divina, 148), Paris, Cerf, 2012, p. 63-94. ID., Notes pour une initiation à l’analyse narrative des récits bibliques. Introduction à la Bible, Diffusion universitaire Ciaco - Université catholique de Louvain, Louvain-la-Neuve, 2008. ID., Samuel et l’instauration de la monarchie (1 S 1-12). Un recherche littéraire sur le personnage (Europäische Hochschulschriften, 23), Frankfurt am main – Bern – New York – Paris, Peter Lang, 1988.