i S t e < a S ^ < g 5 ^ * ^ 5 ^ j ^

CuRSULU III. GHERLA, 20 NOV/2 DECEMVRE 1879. tF*S&iiş&f*5&* ;^se^^$c^^5e^>»

NRULU 9. £ ^ î ^ : ^ :

MlC^Sft/IJEL PENTHU

INSTRUCŢIUNE si DISTRACTÎUNE.

( f ^ ^ f c ^ î L / f^S^Şfeg^

•^o< ^ a o s ' m n e _ c a r e septemana odată — Marti'a. — Pretiulu de prenumeratiune pre unu anu intregu e -h tf) 4 fl. v. a. [10 franci — lei noi] pre unu cursu semestralu 3 fl. v. a. [3 franci — lei noi.] $ f w . [10 [5 franci — lei noi.]

Catev'a cuvinte asupr'a cestiunei femeiloru.

Voiu lua sub cercetare positiunea sociale a femeiloru, croita prin legi si moravuri, — voiu ase-menâ-o ace'a cu trecutulu si voiu cerca: cum treime se fia ea in venitoriu.

Cestiunea pusetiunei femeiloru nu le intereseza numai pre ele singure; ci sta in strensa legătura cu ideiele domnitore ale seclului alu noue-spre-die-celea, — e unu articlu necondiţionate necesariu in

programulu acestui'a. Pentruca, după conceptulu meu, cea mai de frunte problema a seclului alu noue-spre-diecelea este de a uni intru sene ideile la părere divergenţi, de a face un'a unitate din fusiu-jiea elementeloru opugnanti. Devis'a seclului alu noue-spre-diecelea este: „Consonanti'a intre libertate si auctoritate, intre credintia si libertatea consciintiei, intre egalitate si graduatiune dignitaria, intre vo-inti'a libera si atotupotenti'a divina, intre capitalii si sembri'a muncei."

La tote acestea inse — după conceptulu meu — cu totu dreptulu se adauge si acest'a problema momentosa: „Consonantia intre desoltarea paralela a bărbatului si a femeiei."

Nu stremurulu de opositiune cu atâtu mai pu-cinu spirituhi de revolutiune me-a indemnatu la scrierea acestoru sîre. Am scrisu ca se provocu Ia unire pre barbatu si pre femeia: pre acestea doue poteri mai mari ale naturei. Nu dorescu câ femei'a se fia barbatu, ci câ barbatulu se se intregesca prin

femeia. — Si pana o se ajungemu acest'a avemu Âe a ne lupta inca multu.

Fora îndoiala pusetiunea de astadi a femeiei in familia si societate e multa mai favoritore de-câtu cea din trecutu; legile cu respectu la ele s'au amelioraţii intr'unu modu insemnatu si unele defecte de-ale legiloru le-au mai suplenitu si moravurile. A trecutu tempulu, in care parentii au es-cbisu după plăcu pre fiicele s'ale din ereditate si fraţii au despoiaţii de tote pre sororile loru, — si in care femei'a nu a fostu de câtu una iientia de pucinii pretiu înaintea bărbatului seu si mum'a o persona subordinata fiului seu. Si totuşi nici intr'o cestiune nu avemu de-a ne lupta cu mai multe prejudeoia si de-a delaturâ mai multe inconvenien-tie, de-a supleni mai multe defecte si de-a effep-tuî mai multe inbunatatîri câ chiar' in cestiunea pusetiunei femeiloru. Câ-ci femei'a câ fientia sociale si morale inca nici nu e detunata destulu de lamu-ritu! Inca nici astadî nu e deplenu cbiarificata in-trebarea momentosa: Ce e femei'a? Desî pre acest'a se baseza totulu; pentruca dela respunsulu seu deslegarea ce se da acestei întrebări atârna si des-legarea unei altei întrebări, ca adecă: re pusetiune i-se euvene femeiei in seclulu nostru ?

Se aruncamu o privire fugitiva in trecutu si se vedemu* in câtu ne ajuta acel'a a respunde la întrebarea: Ce e femei'a?

Creatiunea Evei si frumosele cuvente ale bibliei ne dau o icona frumosa a imitaţiei bărbatului cu femei'a, câ a unoru parti constitutive a unui intregu; se observa totusiu câ de orece femei'a a fostu creata din cost'a lui Adamu se presupune aternatore dela elu si asie inferiora lui.

78

Touristii ne spunu ca la poporele selbatece femelele porta sarcine pre spate, — ele ducu armele după ostaşi si pred'a după vânători, prin urmare suntu mai pucinu considerate si de câtu fientiele cele mai inferiore: mai pucinu si decâtu animalele porta-tore de sarcine.

Neci lumea culta nu ne da o ictfna mai favo-ritore. Unu conventiculu intrunitu in evulu mediu a luatu la desbatere seriosa intrebarea ca: ore fe-meiile au suflau f

Trecundu la filosofi si teologi aflamu ca pre cându o parte considera pre femei de angeri, pre atunci ce'alalta parte le socotescu de diavoli; si se pote ca ambe părţile au dreptu,— dara prin acest'a ele inca nu-su definiate.

Se vedemu tempulu mai de aprope, seclulu alu optu-spre-diecelea. Seclulu acest'a 'Iu representa patru genii mari: Montesquieu, Rousseau, Voltaire si Diderot. Si toţi acesti'a au fostu inimici espressi ai desvoltarei femeieloru, indefferenti seu orbi facia de facultăţile intellectuale ale lorii. Diderot le-au dejositu confundându-le cu idei'a liberalitatiei, si pentru ace'a premarindu înaintea lorii sensualitatea animala a Otaitiei li-o recomanda spre imitare. Voltaire care au vorbiţii despre tote obiectele asie de detaiatu, nici-candu nu a scrisu nici unu singurii sîru eschisive numai despre femei, si acesta tăcere xieescusabile numai pentru ace'a o-a intreruptu una singura data pentru câ se blasteme pre tote femeiele in person'a femeiei acelei'a care i-a consacraţii lui vieti'a s'a si totu ce a avutu. Este bene cunoscuta amar'a satira cu care tracteza elu pre dn'a Duchâtelet. Montesquieu in opulu despre „Spir i t u 1 u l e g i l o r u " ast'feliu 'si esprima concep-tulu seu despre femei: „ Natur'a, care a distinsu pre bărbaţi prin potere si intielegentia, numai poterea si intielegenti'a au pus'o de hotaru supremaţiei loru. Femeieloru le-au datu delicii si au voiitu câ acestea se fia hotarulu poterei loru." Spiritualistulu Rousseau inca s'a atrasu de ideiele dominante in veaculu seu si in profundulu si placutulu articlu consacratu femeieloru câ preste voi'a s'a ajunge la urmatori'a presupusetiune: „Destinatiunea eschisiva a femeiei e câ se placa bărbatului, ace'a pucinu importa câ si barbatulu inca se placa femeiei; — demnitatea bărbatului sta in poterea lui, si elu treime se placa femeiei si pentru ace'a pentruca e po-

ternicu."— Si asie f e m e i ' a după Diderot e curte-sana, după Montesqieu papusîca demna de iubire după Rosseau obiectulu de deliciu a bărbatului, după Voltaire nemica.

Sub revolutiunea francesa doi bărbaţi distinşi au intetîtu emanciparea familiara, sociala si politica a femeiei: Con d o r e t prin pressa si S i e y e s in adunarea constituantei; dara cuvintele loru fu-serâ innabusîte prin viersulu aloru trei omeni po-ternici ai tempului aceîui'a: M i r a b e a u , D a n t o n si R o b e s p i e r e .

M i r a b e a u in scrierea s'a despre invetia-mentulu pubîicu se redica cu veliementia in contr'a incercariloru de a incredintiâ femeiloru ocupatiuni sociale, ma nu concede nici admiterea loru la conveniri publice. D a n t o n invetiacelulu sensualului, Diderot, a sustiemitu câ femeiele suntu numai obiecte ale sensualitatiei. R o b e s p i e r e se rescola cu tuta veliementi'a contr'a propunerei lui Sieyes si o combate, — eV de alta parte nici cându nu protesta contr'a aternarei nelimitate a femeiei in vieti'a familiara de pre acelu tempu. Acestu Apos-tolu mare alu egalitatiei a uitaiu din pJanulu seu de eliberare nu mai pucinu decâtu chiar' diuma-tatea omenimei.

(Va urmă.)

TJ":n.-u. v i s u cr"ULd.-u._ (Ari'a câ la : Era ndptea-'ntunecd.sa.)

Eră noptea 'ntunecata Si-unu soninu greu me apesâ, Cându in gândulu mieu de-odata Unu visu crudu se aretâ :

O beserica pomposa Stralucia de luminări, Si-'n ea glasuri cuviose Cântau stranie cântări;

Si in haine de miresa La altariu eu te-am vediutu, Cum stai palida, frumosa Lâng'-unu omu necunoscuta;

O podoba aurita Linu pre umeri-ti curge, Si-o cununa pretiuita A t'a frunte încingiî.

Dintr'o strana depărtata Eu sinistru ve priviăm, Si-a mea frunte înfocata De-unu mormentu o radîmâm»

Atunci preotu-'n vestmente Catra voi inaintâ, Si cu tainice cuvinte Manile ve-'mpreunâ.

Si-o selbateca semtîre M'apucâ ingrozitoriu, Si vedeamu c'-a-mea sfersîre Se apropia si moriu.

J. Negruzzi.

79

IF IGENIA in TAURI'A Tragedia in V acte .

— După Euripide. — (Urmare.)

Ac tulii I I . SCEN'A II.

Ifigenia si unu pastoriu. Pastorinhi.

Preotesa onorata, a Clitemnestrei fica! Ti-aducu o scire noua.

Ifigenia. Ce-i? spune-mi fora frica. Pastoriulu.

La malulu nostru, unde stanei negre 'ngramadite Gemu diu'a câsi noptea de reci valuri lovite, Doi juni p'alu marei luciu c'o naia au sositu, Dieitiei jertfa scumpa p'altariu adi de jertfiţii. Tu stai nepregătita? nu mergi la rogatiuni?

Ifigenia. De unde-su, din ce tiera, nefericiţii juni?

Pastoriulu. Câ suntu eleni, sciu, numai: mai multu nimica 'n lume.

Ifigenia. Si cum se chiama densii ? Nu scii nici aloru nume ?

Pastoriulu. Din ei unulu „Pilade" pe altulu au strigatu.

Ifigenia. Si-aeest'a p'alu seu pretinu nu scii cum Fa cliiamatu?

Pastoriulu. Nu sciu mai multu nimica.

Ifigenia. Dar' unde i-ati zaritu ? Pastorutlu.

P'alu marei malu selbatecu de stanei acoperiţii. Ifigenia.

Si voi pastori p'acolo ce trebi ati avutu ore ? Pastoriulu.

Cu boii ne dusesemu, câ se-i scaldamu in mare. Ifigenia.

Âsiu vre se sciu acum'a si modulu cum i-ati prinsu. Pr6 'ngraba-au sositu densii! Vai! ce chinu m'a cuprinsu... P'altariulu Artemidei multu sânge am versatu: Nici eandu inse cu sânge elenu nu l'am udatu.

Pastoriulu. Cum am mânatu pe port'a de stanei boii in mare, O stanca 'ntr'unu locu este de-a undeloru frecare Departe subminata, coliba de pescari: Aci dintre noi unulu doi juni străini drumari, Vediu, si-abia zarindu-i, pe locu elu s'a retrasu In degete cu frica, si-a dîsu cu debilu glasu:

„Vedeţi voi nesce umbre cum stau colo sub stanca?1*" Unu altulu er' spre densii cu pietate-adenca Naltiandu a s'ale mane, ast'feliu a cuventatu: „O! sânte Palemone! patronu bunu, induratu A naiioru fragile pe mare caletore! S6u voi de sunteţi dora, o nimfe zimbitore, Alui Nereu copile! seu voi, fii luminaţi Ai splendidului zeus: O! nu ve superati Pe noi nici-candu in vietia! o, fiţi cu indurare!"' Unu altu pastoru bravu inse ridiendu cu hohotu mare De acesta ruga pia, a disu câ-acei juni suntu Doi caletori de viforu mânaţi p'acestu pamentu, Si •stau ascunşi de frica, sciendu ca 'n ast'a tiera E datina, străinii jertfiţi p'altariu se pidra. „Asie va fi!" amu disu noi, si toţi ne-amu apucata Se-i prindemu, se-i aducemu aice la junghiatu. Atunci dintre ei unulu se scola de pre stanca Patrunsu de chinu in sufletu si de-o dorere-adenca;: Miscandu din capu suspina, acuşi furioşi sbiera, In fine ast'feliu dîce, urlandu câ si o fiera : „Nu vedi, nu vedi, Pilade! a iadului balaurii, Ce vre" se me omore, cum vine câ unu tauru, Racnindu grozavu, spre mine, de sierpi incungiuratu? Si-unu altulu cole, dta-lu! vomandu focu ne'ncetatu Cum sbora susu, in bratie-i tienendu pe maic'a-mea Câ s'o asvirle 'n mine, vai, ca p'o stanca grea! Ah! Unde m'asiu ascunde, căci me omora'ndata!" Nebunu ast'feliu grait'a, si fad'a-i desperata Luâ trasuri si forme diverse de 'ngrozire, Si vocea-i devenise o crâncena racnire, Cum spunu câ-i vocea celoru de Furii prigoniţi. Noi stâmu privindu la densulu de spaima inlemniti Er' elu luandu in mana unu palosiu lungu si greu, S'arunca 'n turni'a nostra de vite, câ unu leu, Si cugetându câ-omora a iadului Furii, împlânta alu seu palosiu in costele loru vii, Incâtu a marii spume sangiose devenira. Er ' noi vediendu atunce boi mulţi cum ne perira Ucişi de-alui grea mana, cu toţii ne-am armatu, Si 'n cornu suflandu indata la lupta am strigatu Intreg'a regiune, vediendu câ numai noi Indar' am vre se 'nvingemu cu-asie doi bravi eroL In scurtu tempu ne-adunasemu o ceta numerosa. Voiniculu, er' trecendu-i mani'a furiosa, Cadiîi josu lancedu, galbenu, la gura inspumatu. Ce noi vediendu, la mana toţi petri am luatu, Si-a da 'n elu incepuramu. Dar' socjulu lui fidelu. Stergea faci'a-i sangidsa, si stâ totu langa elu, Cu trupulu seu scutindu-lu de-a nostre loviri grele Cum se cuvine-a face cu-amici in tempuri rele. Acusiu, trezitu din lesinu, se scola si elu er' Si observandu periclu, a suspinatu amarii. Er ' noi din tota partea cu petri l'am lovitu. Odată inse densulu tristu astufeliu a graitu : „Ah, se morimu, Pilade! dar' mortea se ne fia Cu-atatu mai gloridsa: urmeza-mi acum mie

80

Cu sabi'a in mana!" — Atunce noi zarindu A lorii splendide arme prin aeru stralucindu: Fugit'amu, se ne-ascundemu de densii ca de focu. Dar' pân' au fiigitu unii, o parte-a stătu in locu Totu dandu in ei cu petri. Ah! de erau in stare P'acei'a se-i combată, scăpau;, vii de perdiare, Câci nime după densii n'ar' fi mai aruncaţii. Dar' armele in urma din mani ei le-au scapatu, Si dup'o lunga lupta, cu mare~greutate, l-amu prinsu, i-amu legatu tiepanu cu manele la spate Si i-am adusu la rege, er' densulu ti-i trimite Se-i sacrifici p'altariulu Dieitiei premarite. Te bucura, feciora! ca ai adi se jertfesci • Doi juni chiar' din Greci'a, de unde si tu eşti. Acest'a —• tierei fale, ce te-a jertfiţii odată. In portulu Aulidei — va fi buna resplata.

Ifigenia. E bine. Prinsonerii aice se-i aduci, Si eu totu ce-i de lipsa voiu face pân< atunci.

(Pastoriulu ese.)

SCEN'A II.

Ifigenia (singura). O, anima mea trista! Odată mai milosa Cu multu erai tu fâşia de jertfele doiose, Si lăcrimai cu gele jertfindu unu peregrinu, Dar' astadi după visulu, ce m'a'umplutu de chinu, M'aflati pre reu dispusa, ori cine voi se fiţi! Suni plina de mania, câci ce-Qienorociti, Candu densii ardu in sufletu de-alu suferintiei focu, Nu potu se vree bine celoru mai cu norocii. O! de-ar' tramite ceriulu vre-o naia cu bunu ventu, In care se sosesca pe-acestu fatalu pamentu Elen'a îngâmfata a mea ucigatore, Câ se-mi resbunu asupr'a-i, se nu mai vedia sore. Se-i multiemescu odată cu acest'a Aulida, De ceea, unde grecii, cu scopu se me ucidă, TVI'au prinsu câ si p'o vita, si chiar' alu meu părinte Voia se me jertfesca p'altariulu — dinei sânte. O! (câci aceste chinuri eu nu le uitu iu vie'tia) De cate ori cuprins'am genunchii lui m bratie, Dîcundu: „Prin tine tata, voiu fi trista miresa! Mires'a morţii negre .. .Mi-ai scrisu se viu de-acasa, Câci Achile me cere; si-acum'a tu voiesci In loculu lui cu negrulu tartarii se me 'nsocesci?" Si ast'feliu impreuna cu fratele-mi iubitu, De care visulu jalnicii 'mi spune câ-a moritu, Rogatu-m'am cu lacrimi, se aibă indurare. Indar' fu inse plansulu, indaru ori-ce rogare! O, frate scumpii Oreste! de-ai mersu de pe pamentu A cui blastemu si ura te-a pusu ore 'n mormentu? Me miru si de natur'a dieitiei Artemide: T"acei, ce-au versatil sânge de omu, dens'a i-eschide Din splendidulu seu templu; er' ochii ei ceresci Casescu plăcere numai in jertfe omenesci!

i credu, câ Leto, fiic'a lui Zeus dintre stele

Ar' fi nascut'o 'n lume cu patimi asie rele. Si nu credu nici aceea se fia-adeveratu : Câ dieii p'alui Tantalu fiu candu-va l'au mancatu. *) Eu cugetu, câ-acesti omeni, fiindu assasini ei: Nu-si potu alta ideia forma nici despre cliei, De-acea-i incarca ast'felu cu crime omenesci. Pecatulu locu nu are in sferele ceresci!

(Finea actului II)

ELU TREBUE SE SE INSORE. Novela de Măria Schwarz .

(Continuare.)

Dani'a cea mica continua din nou: — Unu anu mai tardîu am convenitu in Parisu, si

dupa-ce d.-t'a in continuu mai torturaţii cu amorulu d.-t'ale, ti-am proniisu a te primi in diu'a urmat oria. . .

— Eu inse aveam se caletorescu inca in ace'a-sj dî, acest'a dara e adeveratu, inse d.-t'a nu esci mada-m'a Claire. Ea a avutu o facia deşirată si de totu palida.

— Preste unu anu ti-ai depusu omagiale la picio-rele mele in Neapolea, si in o sera de vera frumdsa si farmecatdria era-si mi-ai daruitu amorulu d.-t'ale.

— De care eu era-si am fugitu inca in ace'a dî, trecundu intr'alta tiera. Dara d.-t'a chiar' atâtu de pu-şinu poţi fi doinn'a Marguita că cele de aur;?/, — peu-truca ea n'a avutu facjî'a plina si vesela a dt'ale.

— In Vien'a până la asie nebunia ai fostu amo-risatu de mine, incâtu ai voîitu a-ti sdrobî capulu cu glontiu, deca nu-ti dădeam una întâlnire . . .

— La care eu nu m'am infaşisiatu, pentru-câ cu o ora mai înainte ani parasitu Vien'a. Dara statur'a contesei Schauerwick nici decuni nu era asie de subţire câ a d.-t'ale.

•— In Copenhag'a ai calaritu doi căi până la omorîre, numai câ se câscigi pentru mine florea care voiam a mi-o pune in peru la balulu ministrului, — direptu resplata ti-am promisu celu de antâiu valsu.. .

— Da, — inse eu nu me-am infacisiaf u la balulu acest'a, ci am caletoritu in Elveti'a. Si dt'a nu poţi fi dr'a Hempel, pentru-ca ea avea o portare in catu-va pre provocatoria.

— D.-t'a ai dreptu domnulu mieii, câ eu nu suin nici un'a din aceste dame, pre cari d.-t'a le-ai cuceritu cu amorulu d.-t'ale, si apoi le-ai parasitu; eu din contra suni o femeia, pre care d.-t'a o-ai cautatu in tota vie-ti'a dtale . . . De câte-ori ti-ai descoperiţii d.-t'a amorulu, acesta femeia a disparutu din vederea ochiloru dt'ale, si pentru câ se o reafli, le-ai lasatu pre cele-alalte un'a după alfa.

— Cu adeveratu, d.-t'a eşti forte originala, dom-niti'a mea! Dîci câ te-am cercatu in tota vieti'a mea

*) Traditiune elena.

81

ii totu-si am parasitu pentru dt'a pre tote acele femei px'e cari cugetam, câ le iubescu. Ah! — suspină Milnes — dorero, e dreptu câ până acum'a nu am iubita neci o femeia mai multu de siese septemani, afora de un'a, si ace'a eşti d.-t'a, de cumv'a adecă nu eşti vre-un'a din cele numite. Deca inse d.-t'a dîci câ te-am adorata eu in intrega vieti'a mea, atunci de securu me confundi cu fratele meu, lordulu Milnes, care se alipesce de ide'a sinceritatiei cu passiune in adeverii infocata. Dara nici acest'a nu se pdte, •— pentru-ca elu e urîtu . . . forte urîtu, . . . d.-t'a ratacesci.

•— Intru adeveru striga dam'a ridiendu, — dora numai nu voiesci a me face se credu, câ in privinti'a acest'a nu semeni cu fratele d.-t'ale ? Asculta-me d.-lu meu! Acuma după ce ai amarîtu vieti'a atâtora femei, er' pe mene me-ai urmatu in trei luni chiar' câ si um-br'a fidela, si mai persecutatu: nu ai fi atâtu de bunu, se te laşi de acest'a petrecere ? Vedi, eu marturisescu sincerii, câ deja m'am obosiţii pe deplinii in acesta ve-natoria.

— Deca d.-t'a vorbiai indata la prim'a nostra convenire atâtu de lamuritu si hotaritn, indata te-asiu fi parasitu, pentru-ca atunci inca nu eram atatu de securu, câ dt'a si ace'a fientia anumita e un'a si ace'asi persona. Ace'a si d.-t'a inca poţi cugeta, câ nu sperii a pune capetu la acesta caletoria, până candu nu-ti voiu vede faşi'a. Deca d.-t'a nu eşti Ev'a, atunci a buna sema eşti un'a dintre favoritele mele de odiniora. Si acest'a e de securu caus'a pentru care voiesci a rema-ne necunoscuta inaintea mea; si in urma din acest'a provine si ur'a d.-t'ale.

Milnes, tote aceste le dîse cu o linisce atâtu de mare, incâtu se pote observă chiaru, câ voiesce a irita pre protivnic'a s'a.

— D.-t'a asie dara craii, câ au fostu unu tempu in care te-am impartesîtu in favorulu meu ?

•— Da, pentruca femei'a nu uresce pe nimene intru atât'a, câ pre acel'a, care s'a aretatu ingratu fada de dens'a.

Asie dara d.-t'a intru adeverii nu ai datu inca nici odată de o asia femeia, care contrastandu amorului d,-t'ale se-ti ff respinsu omagiale?

— Cu adeveratu, d.-t'a eşti cea de întâia care te lupţi asie de indelungatu in contr'a mea.

— E bine, că se-ti aretu dara, cumca neci-odata nu te-am impartesitu in nici unu favoru, nici câ-ti dau ceva sperantia la vre-unu favoru din parte-mi, punu capetu acestei mascări.

Tener'a dama rupse de pre faşi'a s'a larv'a, si Milnes sari in piciore cu cuvintele aceste:

— Ah scieam eu, câ eşti domniat'a domnisiora Eva!

Elu iiigenunchiâ de jumătate inaintea ei si in to-nulu reverintiei si alu bucuriei adeverate dîse:

— Cu adeveratu d-t'a eşti singur'a femeia, pre care o-am iubitu vrt-odata si singur'a care inca nu mi-a datu nici baremi sperantia pentru venitoriu.

•— Ah! . . . d-t'a inse ai iubitu forte, da, forte multe femei! — respunse Ev'a ridiendu. — Iledicâ-te d-lu meu, d-t'a ai ingenunchfatu multu mai adeseori, decâtu câ ea se potu vede in ac6st'a ingenunchiare altu cev'a decâtu o datina.

— D-t'a eşti crudela, d-ra Eva, — dîse Milnes redicundu-se. E adeveru, câ am amblatu câ unu ne-bunu, după o mulţime de femei, dara n'am iubitu nici un'a dintre ele.

— Si aceste cuvinte le-ai dîsu tuturora caroi-'a ti-ai oferiţii anim'a.

— Se pote câ le-am dîsu, dara inainte de acest'a nici odată au am cugetatu serioşii.

—• Si cu ce poţi comprobâ acest'a? — Cu ace'a ca m'ai facutu se desperezu in acest'a»

caletoria. — Care desperare inse nu te-a impiedecatu de a.

urmă trei luni de dîle pre o femeia necunoscuta. •— Acest'a necunoscuta ai fostu d-t'a. Ah d-ra

Eva, cugeta numai la cuvintele care le-ai disu mai inainte, ca adecă in tdta vieti'a mea te-am iubitu pre domniat'a.

Ev'a erupse in visu cu hohotii si aruncîindu-se pe fotoliu, dîse:

•— Vedi, d-lu meu, eu prin aceste am intielesu numai ace'a, câ d-t'a totu-deaun'a ai iubitu si adoraţii numai fantome, cari nici-odata nu le vei află. Si dam'a necunoscuta inca a fostu numai o asie figura de norii,...,* acuma si acest'a inca a dispăruţii.

— Dara, acesta necunoscuta erai d-t'a, si eu prin urmare te iubescu! — respunse Milnes asemenea r i diendu.

•— D-t'a nu eşti in stare a iubi decâtu fantome. Marturisesce-o insu-ti, câ ai unu caracteru de totu spulberaticu si o anima de totu nestatornica, carei'a asemenea nu pote ave decâtu unu francesu.

— D-ra Eva, acest'a se pote luă dreptu o vate-mare, a se asemenâ unu anglesu cu unu francesu!

— Ah, d-t'a me socoti prea buna, deca cugeti câ mi-voiu retrage cuvintele.

— Eu voiescu a te convinge numai despre ace'a câ unu anglesu deca iubesce serioşii, elu remâne sinceru neintreraptu pana la mortea sa, si cumca femei'a pre care o impartesiesce in amoralii seu, in urma e silita se-lu iubesca.

Milnes in momentulu acest'a aretâ o fâşia de totu seriosa..

•— 'Acest'a o concedu, dara d-t'a nu eşti dintre an-glesii acesti'a.

•— Ce'a ce nu am fostu până acum, potu fi de aci inainte.

— E inposibilu d-lu meu, natur'a-ti sventuratica, câ — si a fluturelui, se opune diametralminte la hotarirea d-t'ale, — nu te osteni cu asie lucruri neimplinivere...^-

— Grigîesce d-ra Eva, se nu stee lângă usiorinti'a unui anglesu o adeverata seriositate!

82

— Si apoi ce ti-ar' folosi chiar' deca ti-ar' succede a me convinge despre unu lucru atâtu de incre-dibilu, cum ar' fi amorulu d-tale. D-t'a nu vei fi in stare a me dobândi in vecii veciloru. Alt'mintrea d-lu meu, remâi numai lângă principlulu de până a-cuma, de a nu iubi decâtu singurii din petrecere. Cre-de-me, că acel'a a fosta unu principiu forte laudaveru, si din partea mea nici-odata nu am de scopu a te abate de pre calea acest'a. — A fi inse obiectulu unui ast'-feliu de amoru nu e pre placutu pentru nimenea; pentru ace'a, se traiesci cu bene d-lu meu. Credu câ ai caletoritu deja destulu după mine, acum te poţi intorce la calea-ti propria, si dupa-ce tî-s'a indestulitu curiosi-tatea, speru, câ vei incetâ de-a me mai persecută, si de aici inainte voiu pote trai in pace

Ev'a cu aceste se redicâ si făcu unu complimentu înaintea lui Milnes; acest'a inse remase nemiscatu pre fotoliu.

— D-t'a te insieli, d-ra Eva; nici câtu de puşinu nu mi-e scopulu de a te paraşi atâtu de curendu, pentru ace'a te rogu fi buna si-ti ocupa 6ra-si loculu!

— D'apoi câ nu avemu de a ne mai spune aimicu

— Se pote câ d-t'a ai gatatu, dara eu nu. Speru, câ nu vei fi atâtu de necomplesanta, câ se me dai afara până ce nu me voiu dechiarâ precisu.

•— Fia dara, te rogu inse se nu lungesci multe vorbe, pentru-ca si pana acuma inca asie suni de obosita, incâtu me temu, câ mi-asiu pote pierde si bon-tonulu.

— D-t'a ai dîsu, câ n'asiu fi in stare a te convinge despre amorulu meu. Si ace'a totu-si se va in-templâ, pentru-câ eu asie voiescu. Ai dîsu mai departe câ eu nici odată nu te voiu dobândi; er' eu nu voiu incetâ a-ti repetî declaratiunea-mi de amoru, până ce nu-mi vei dărui mie anim'a d-tale. Mi-ai aruncata in ochi, câ eu nu iubesc u decâtu singurii din petrecere, da, asie a fostu până acuma, pre d-ta inse te iubescu pentru fienti'a d-t'ale; si in urma ai dîsu, câ amorulu meu nu pre pote place nimenui. Eu voiescu câ in o dî se-ti retragi cuvintele acestea, si d-t'a o vei face acest'a, pentru-câ eu nu me voiu depărta de lângă d-t'a, pâna-ce nu te vei intorce catra mine cu cuvintele: „Eu te iubescu!"

— D-t'a intru adeveru eşti pre incrediutu, ca 'ti vene a speră inposibilulu.

— Asie dara, e de totu inposibilu câ se me iubeşti d-t'a vre-odata?

— Da, de totu inposibilu. — Eu voiu comprobâ contrariulu, si acest'a atâtu

e de adeveratu, câtu e de adeveratu si ace'a câ eu 'su anglesu.

— Asemenea totu atâtu e de adeveratu, câ eu nu TOÎU dîce nimenui cuvintele acestea: „Eu te iubescu!"

decâtu singuru bărbatului meu, pre câtu e de adeveratu câ eu sum o femeia cu potere deplina. De'ca ai ave de a mai vorbi ceva si mai departe, caută la mine si vei vede' câ-su somnurosa preste mesura.

Pentru unu omu vanu si fantastu, nu p6te fi ne-mic'a mai ingrozitoriu, decâtu deca i se spune in fâşia de catra o femeia tinera câ e nemărginita somnurosa in societatea lui.

Cuvintele acestea facura se rosiesca si faşi'a an-glesului nostru, — cu tote acestea, elu respunse cu sânge rece:

— îndată te voiu paraşi: concede-mi inse d-ra a mai adauge singuru acest'a: D-t'a 'mi dîsesi, câ am caletoritu destulu după d-t'a. Da d-ra, si nu am de cugeta a te urma mai departe!

Cu aceste redicundu-se Milnes dîse: „Se traiesci fericita d-ra Eva, si fi convinsa, câ de si nu te voiu urma mai departe, totusiu voiu află cale si modu, prin care voiu pote a te convinge, despre mărimea si serio-sitatea amorului meu si a te face câ se me iubesci.

Ev'a indata ce remase singura 'si intinse braşiale spre usia si siopti cu zimbetu gloriosu.

— „Elu me iubesce, — elu t rebue se se insore!"

Milnes ajungundu in chili'a s'a se arunca pe fotoliu, dîcundu intrn sine:

•— „Ea t rebue se me iubesca, — ea t rebue se fia a mea!"

(Va urma.)

O mandra stea, o mandra «tea! (Imitatiune.)

O mandra stea ! o mandra stea ! Cum luminezi anim'a mea Si cum descepti in ea amoru Pentru-unu iubitu si scumpii odoru.

p

Odai'a mea me tiene prinsu, Dara focu-'n mine s'a aprinsu — Ca-ci copilitiele pe plaiu Apăru câ angerii in raiu. —

O mandra stea ! ce dîci tu : Xu ? Se nu făcu eu precum faci Tu ? Se nu sarutu copilele Precum tu floricelele ?

Atât'a lume ai petrunsu Si mie nu-mi poţi dâ respunsu ! De ce-amaresci anim'a mea O mandra stea, o mandra stea ?

C. Morariii,

83

REVISTA. Monumentulu ostasiloru din judetiulu Peatr'a ca-

diuti in lupt'a pentru independenti'a României — donaţii orasiului Piatr'a de catra ffiulu acestui orasiu, distinsulu profesore Vas i 1 ie A l e s a n d r e s c u U r e -c h i a , lucratu iu marmore de carara si inipodobitu cu armele tierei, ale judetiului si cu cor

84

Afganistanulu se incorpora in imporiuiu Indiiloru. Dispositiunea prin care guvernulu britanicu facit acesta incorporare prevede tractarea cu dreptate si buna-cuvientia a poporatiunei afgane, respectarea relegiunei si a obiceiuriloru fie-carui'a si resplatirea lealitatiei si a buneloru servicii cari ori-care afganistanu le-ar' aduce autoritatiloru anglese si pedepsirea delicuentiloru. Acesta tiara se va organisâ cu o adiniiiistratiuiie permanenta in dilele mai de-aprope prin o conferiutia cu fruntaşii tri-buriloi'u si representantii provinciiloru principale.

Insul'a Cub'a: libera. fîepresentanti'a Spaniei au adoptatu un'a lege in urm'a carei'a sclavii din insul'a Cub'a se elibereza. Acest'a lege se va promulga in 1. ianuarie 1880 candu sclavii trecuţi preste vrest'a de 55 ani 'si voru dobândi libertatea — la momentu. Cei de 50—55 ani se voru elibera in sept. 17. an. 1880,— cei de 45—50 ani cu finea an. 1882, cei de 40—45 ani cu finea anului 1887, cei de 35—40 cu finea an. 1886, cei de 30—35 ani cu finea an. 1888, — er' ceialalti toţi de tote vrestele voru fi eliberaţi cu finea an. 1890.— Proprietarii sclaviloru respectivi voru fi desdaunati cu câte 350 piaştrii (31 fi. v. a.) de fia-care sclavu elibe-rându. •— Sclavii eliberaţi deea voru voii a remane si mai departe in servieiulu donmiloru de mai inainte ai loru, au dreptulu de a pretinde dela acesti'a unu salariu lunariu câte de 3 dolari (1 fi. 25 cr. v, a.)

Cu privire la poporatiunea insulei Cub'a, insem-uamu ca ace'a actualminte numera 704,164 individi europeni (albi), 344,050 negrii eliberaţi si 227,902 negrii sclavi. ^

Anti -Semiten-Liga este numirea unei associatiuni formate de curundu in B e r i i n cu scopulu de a salva patri'a de o completa evreisare si de a inlesni traiulu descendentiloru stravecliiloru patrioţi. — Pentru ajungerea acestui scopu societatea ci) va favorisâ concurenţii ueevrei pre tote terenurile si afacerile sociale; b) va combate si va inlaturâ infiuenti'a evreesca ce esista in administratiunea comuneloru, a statului, in corpurile le-giuitore si in tote clasele societatiei, prin incuragiarea muncei. educatiunei si prin liberarea victimeîoru nenorocite din mân'a camatariloru; c) va combate pres'a evreesca prin fondarea, ajutorarea si incuragiarea dia-reloru neevreesci; si in fine d) va infientiâ societăţi si cluburi esclusive, in cari evreiloru nu le va fi permisa a intră. — Simbolulu societatiei e crucea asiediata pre o frundia de stejaru.

Calea ferata Apahid'a-Deesiu voiesce a o luă in întreprindere anglesulu F r e t t w e l l ; si asie se crede ca acest'a cale care eră Be remania mimai o idea va deveni o realitate.

Cursu pentru invetiarea limbei rusesci se incepîi in Vie 1- °-peutru officierii din statnlu majorii a Austro-Ungariei.

Capitululu din Blasiu s'a completata alegundu-se de Canonici Profesorele gymnasiale i>. Jnanu M. Moldovanu si Secretariulu metropolitanii 1J. Dv, Joanu Batiu,

Hymen. Se cununa Domnulu Georgiu Filepu teologii abs. cu ilomnisior'a Anii'a Marincasiu la 1L''.,- nov. in Pri'a.

0 epidemia infiuratâria grasseza in iapani'a si a seceraţii deja vieti'a a 150000 omeni.

Cei mai seraci episcopi ai Creştinismului simtu ai Nestorianiloru din Mesopotani'a; câci acesti'a au unu venitu anualu abia de 300—350 franci (120—150 fi. v. a.) Din care sumulitia trebue se dee cev'a si patriarchului, alu carui'a venitu anualu este de 1500 franci (600—700 ii, v. a.) Patriarchulu a convocaţii pre dilele mai de-aprope unu Sinodu cu scopulu de a se consultă asupr'a modului de inbonatatîre a sortiei Clerului superioru.

Necrologu. A repausatu Josifu Cepesiu pretore pens. la 7 nov. in Fogarasiu. — Mari'a C'ardosiu n. Cototiu preotesa veduva la 12 nov. in Finteusiulu micu.

Ştefanii Voevod eeln Mare de P. Fenmi a esîtu de su tipanu m Bucuresci si se pote procura dela Auctorulu din Iassi si dela Librarii cu unu francii — leit nou esemplariuht —

IMn Seniorialii lui Josifu Sterc'a Sinimitiu o e C a r p e n i s i u . Partea II. (Continuare din O lacrima ferbinte) a esîtu de su tipariu in Sabiiu si se pote procură dela Red&ctni-nea acestei foie cu 50 cr. esemplariulu.

Ambele acestea cârti contienu mominte forte interesante dir. trecutulu Natiunei romane si pentru ace'a le recomendamu spre procurare toturora cetitoriloru nostrii; căci in acestea tempuri de restrişte, este bene a ne reamenti baremi cându din cându bravura cu care parentii nostrii au sciutu infruntă încercările de cutropire a neamului nostru si a esî învingători din tote atacurile dujnmndss ale protivniciloru noştri!

Logogrifu tle Mihaiu Marcutiu.

Din urmatorole 2G silabe : a, na, ren, mor, na, ro, na, ran. na, lio, ma, ro, ri, an, o, ar, ra, b, le, a, ria, i, ne, i, em, eb. se potu formă 13 cuvente, din ale câroru litere iniţiale cetite de susu in josu resulta numele unui stătu din Europ'a.

1. Unu rîu in Germani'a; 2. Unu rîu in Itali'a; 3. Unu nume femeiescu ; 4. Unu altu nume femeiescu : 5. Unu imperatu alu romăniloru; 6. Unu nume femeiescu; 7. Unu dieu ; 8. Unu rîu in Asi'a ; 9. Unu podii in Asi'a;

10. Unu canton in Flveti'a; 11. Unu rîu in peninsul'a pireneica ;~ 12. Unu rîu in Franci'a; 13. Unu rîu in Elveti'a. Terminulu pentru deslegare e %„ decemvrc a. o. Intre Gâcitori se voru sortiâ icone frumose si cârti pretiose.

Deslegarea Gaciturei numerice din nruiu 5.

cjcnu cbz>atianu c- czîn mai ma^e ^otnati/H.

Bene o au deslegatu Domnele si Domnisiorelc : Emili'a Popii n. Marcusiu, Emili'a Onciu n. Ciavoschi, Elen'a Branu n. Sîmonu, Lucreti'a Munteanu n. Popu. JIari'a C. Popu, Corneli'a Lazariciu. Anna Popescu; si Domnii: V. B. Muntenescu si Gregoriu Popu.

In urm'a sortirei esecutate in 18 20 nov. premiale escrise le-a câscigatu Domn'a Lucreti'a Munteanu n. Popu, Domnisior'a Anna Popescu si Domnulu V. B. Muntenescu.

Deslegarea Gaciturei de semne din nruiu 4 ni-o tramisese si D. Georgiu Tâmâiaga din Mahal'a.

POSTA REDACTIUNEI. F . A. C , P . M. si V. ÎS. Se voru publică pre' rendu. S. B . S. Avendu de-a face mai multe indreptari ici-colo si

neajungîindu-ne tempulu, numai mai tardîoru se va pote publică. Si până atunci te vedemu bucuroşii cu altu soiu de lucrări : scân-teiutie, poesii poporale, anecdote etc.

Ş o p t e a c e a e s p e r a r e a a . . . . Nu desperă ! Acest'a incercare nu-i succesa, dar' după multa incercare preste 1—2 ani poţi se lucri cu succesu. „Calendariulu Sat. Bomanii'- 5 csempl. costa 1 fi. 50 cr. cu porto francatu din partea nostra. Nrii 5—G vi s'au cspedatu din nou. Gâcitur'a se va publică.

Propnetariu, Editoru si Redactoru respundietoriu: S f i c u l a e F. l i e g r n t i n . :—̂

Gherl'a. Imprimari'a „Georgiu-Lazaru." 1879.