Amenajarea turristică

durabilă a teritoriuluiProf.dr. Corneliu IAŢU

curs(ă)

Acest curs este un suport rezervat studentilorde la Geografie. Orice alta utilizare implica

responsabilitate venala si teritoriala.

BibliografieAlbu Ruxandra Gabriela, (2007) – Evaluarea potenţialului turistic în perspectiva dezvoltării turistice durabile, Ed. Universităţii Transilvania, Braşov. 206 pag.

Băltăreţu Andreea, (2003) – Amenajarea turistică durabilă a teritoriului, ED. Sylvi, Bucureşti.

Cândea Melinda, Erdeli G., Şimon Tamara, (2000) –Potenţial turistic şi turism, Ed.Universităţii din Bucureşti.

Cocean Pompei, (1996) – Geografia turismului, Ed. Carro, Bucureşti.

Dewailly Jean, Flament Michel, (2000) – Le tourisme, SEDES, Paris.

Erdeli G., Istrate I., (1996) – Amenajări turistice, Ed.Universităţii din Bucureşti.

Firoiu Daniela, (2004) – Economia turismului şi amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Sylvi, Bucureşti. 178 pag.

Glăvan Vasile, (2003)- Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Alma Mater, Sibiu. 131 pag.

Muntele Ionel, Iaţu Corneliu, (2006) – Geografia turismului. Concepte, metode şi forme de manifestare spaţio-temporală, Ed. Sedcom Libris, Iaşi (ediţia a II-a revăzută).

Lozato-Giotart J.-P., (1991) – Géographie du tourisme, Ed. Masson, Paris.

Manolescu Irina, (2004) – Evaluare şi amenajare turistică a teritoriului, Ed. Sedcom Libris, Iaşi.

Minciu Rodica, (1995) – Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Sylvi, Bucureşti. 143 pag.

Neguţ Silviu, (2003) – Geografia turismului, Ed. Meteor Press, Bucureşti.

Niţă Valenin, (2008) – Piaţa turistică a României, Ed. Economica, Bucureşti. 278 pag.

Păcurar Alexandru, (2000) – Turismul internaţional, Ed. Presa Univeristară Clujeană, Cluj-Napoca.

Rusu Maria, (2004) – Pensiune turistică şi agroturistică, Ed. Rentrop & Strantop, Bucureşti. 126 pag.

Şimon Tamara, (2006) – Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti. 238 pag.

Turismul, o ameninţare?

Cvadruplarea numărului de sosiri turistice în ultimii 30 de ani şi extinderea activităţilor turistice pun problema DURABILITĂŢII turismului.

Dezvoltarea turismului poate fi asociată comparativ cu dezvoltarea industriei

Aceasta a produs multă poluare pentru că bazele de la care s-a pornit au fost greşite şi au lipsit principiile durabilităţii

Turismul riscă să producă aceleaşi

probleme dacă nu se iau în calcul

principiile dezvoltării durabile

Toată lumea doreşte dezvoltare dar

aceasta se face prin plătirea unui preţ dur

dacă nu sunt respectate aceste principii

Aşa cum industria era văzută într-o

anumită epocă “salvatoarea” dezvoltării,

de câţiva ani şi turismul este considerat în

mod greşit un fel de panaceu universal

pentru subdezvoltare

Dezvoltarea turismului în secolul al XXI-

lea nu se mai poate face oricum, oriunde

şi de către oricine

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu

este unul din programele care afirmă

necesitatea integrării viabilităţii mediului în

procesele decizionale ale “industriei”

turismului şi în alegerile turiştilor

Turismul durabil - definiţieOMT:

Principiile directoare ale dezvoltării durabile şi practicile gestiunii durabile ale turismului sunt aplicabile la toate formele de turism în toate tipurile de destinaţii (inclusiv trismului de masă)

Turismul durabil trebuie să:

- exploateze de o manieră optimă resursele de mediu prin prezervarea proceselor ecologice esenţiale, salvagardarea resurselor naturale şi biodiversitate

- respecte autenticitatea socioculturală a comunităţilor de primire, să conserve atu-urile lor culturale construite şi să “trăiască” valorile tradiţionale şi să contribuie la înţelegere şi toleranţă interculturală

- asigure o activitate economică viabilă pe termen lung oferind la toate părţile integrate avantaje socioeconomice echitabil împărţite, mai ales locuri de muncă stabile, posibilităţi de beneficii şi servicii sociale pentru comunităţile de primire, contribuind şi la reducerea sărăciei

- dezvoltarea durabilă a turismului cere participare, în cunoştinţă de cauză, a tuturor actorilor vizaţi şi o puternică orientare politică pentru asigurarea unei largi participări şi asigurarea consensului.

Turismul durabil este fructul eforturilor permanente şi cere un control constant al efectelor acestei activităţi (măsuri preventive şi de corecţie dacă este cazul)

- turismul durabil trebuia să satisfacă, la cel mai înalt nivel posibil, turiștii. Pentru aceştia TD este o experienţă utilă şi conştientizantă prin încurajarea practicilor adaptate

Definiţia Comitetului francez asupra turismului durabil- dezvoltarea turismului durabil sub orice formă de dezvoltare, care respectă, prezervă şi pune în valoare pe termen lung resursele naturale, culturale şi sociale a unui teritoriu

Dezvoltarea TD se înscrie într-o dinamică care articulează modurile de producţie şi de consum responsabile, oferind populaţiilor care trăiesc, muncesc sau îşi fac sejurul în aceste spaţii avantaje socio-economice echitabil împărţite

Aceasta dezvoltare presupune o amenajare şi o gestiune integrată a resurselor şi o participare a actorilor locali, înainte de a concilia punerea sa în practică cu nevoile şi capacităţile teritoriului

Actorii turismului durabilÎntreprinderile de turism (obiective majore: imaginea de marcă; rentabilitatea; relaţiile cu personalul; impactul asupra mediului)

Comunităţile locale (obiectiv: prosperitatea însă fără a impieta calitatea vieţii)

Apărătorii mediului (ecologiştii), care îşi manifestă îngrijorarea dar în acelaşi timp văd în turism o sursă de venit pentru conservare

Turiştii (“vănâtori” de sejururi cât mai plăcute, în medii sigure, atrăgătoare şi tot mai conştienţi de impactul călătoriilor

Raţiunile pentru un turism durabilIndustrie turistică fragmentată – necesitatea unei

coordonări

Dezvoltarea durabilă vizează aspecte generale

ca aerul, apa, patrimoniul natural şi cultural,

calitatea vieţii. Toate acestea sunt gestionate de

guverne şi pot fi influenţate de activităţile

turistice fie negativ, fie pozitiv

Rolul guvernelor este esenţial pentru că

elaborează şi determină politici, pot da exemple

de bune practici, pot incita într-o anumită direcţie

utilizarea resurselor, practicile întreprinderilor şi

instituţiilor

Charta europeană a turismului

durabil în spaţiile protejate

l Charta europeană a turismului durabil în

spaţiile protejate se înscrie între priorităţile

mondiale şi europene exprimate prin

recomandările Agendei 21, adoptate prin

Conferinţa de la Rio din 1992 şi prin cel de-al

VI-lea Program de Acţiune Comunitară pentru

mediu dar şi Strategia Uniunii Europene în

materie de dezvoltare de dezvoltare durabilă

Charta aparţine Federaţiei EUROPARC, asociaţie care regrupează spaţiile protejate europene şi a fost elaborată de un grup constituit din reprezenanţi europeni ai spaţiului protejat, din sectorul turismului şi partenerii lor sub egida Federaţiei EUROPARC şi dezvoltată după recomandările raportului stabilit de EUROPARC în 1993 "Loving Them to Death? Sustainable Tourism in Europe’s Nature and National Parks“

Charta constituie una din priorităţile definite prin programul de acţiune pentru spaţii protejate "Des Parcs pour la vie" (1994) a Uniunii Mondiale a Naturii

Obiective fundamentale

Creşterea interesului şi susţinerea spaţiilor protejate, ca parte fundamentală din patrimoniu şi care trebuie prezervată şi apreciată de generaţiile prezente şi viitoare

Ameliorarea dezvoltării şi gestiunii turismului în spaţiile protejate, care ia în calcul necesităţile mediului, locuitorilor, întreprinderilor locale şi vizitatorilor

Secţiunile Chartei

I. Turism durabil pentru un spaţiu protejat

- Charta se adresează la toate tipurile de spaţii protejate

- Punerea sa în practică se face prin realizarea unui diagnostic a nevoilor teritoriului (probleme şi oportunităţi)

- Rolul diagnosticului este să definească orientarea turistică cea mai bună pentru tot teritoriul

- realizarea de parteneriate cu reprezentanţii locali din sectorul turismului, a altor sectoare de activitate, a locuitorilor teritoriului şi autorităţile locale este obligatorie

II. Turism durabil pentru întreprinderea turistică locală

Întreprinderile locale sunt parteneri esenţiali pentru responsabilii spaţiilor protejate în dezvoltarea strategiei turistice a teritoriului

- întărirea implicării întreprinderilor locale care muncesc cu responsabilii spaţiului protejat

- realizarea unui diagnostic din partea întreprinderilor asupra activităţii lor (scop: punerea de acord a ofertei lor cu aşteptările vizitatorilor; lucarea în calcul a mediului şi dezvoltării durabile în gestiunea întreprinderii)

- implicarea întreprinderilor locale în reflecţia şi aplicarea principiilor de dezvoltare turistică durabilă, în parteneriat cu spaţiul protejat

III. Turism durabil pentru tour-operatori

- un cadru de muncă pentru întărirea implicării

tour-operatorilor care integrează principiile

dezvoltării durabile în oferta lor şi care

programează călătorii în spaţii protejate

Tour-operatorul se angajează să muncească în

parteneriat cu organismul care animează

strategia spaţiului protejat şi prestaţiile turistice

locale şi va analiza compatibilitatea ofertei sale

cu obiectivele teritoriale

Fluxul indus de acesta nu trebuie să distrugă

resursele patrimoniale