Curs Oferta Osoasa Curs 4

8/9/2019 Curs Oferta Osoasa Curs 4

1/29

Evaluarea ofertei osoase in vederea implantarii

I.Clasificarea edentatiilor din punct de vedere

implantologic

In literatura de specialitate există mai multe clasificări ale

edentaţiilor, care însă nu pot fi utilizate în implantologia orală

decât eventual corelate cu aspectele calitative şi cantitative ale

osului restant (oferta osoasă).

Examenul clinic dublat de explorările radiologice permit

cartografierea patului osos (bone mapping ) care trebuie să

evidenţieze cel puţin înălţimea şi grosimea osului în vederea

alegerii sistemului de implante dar şi a locului lor de inserare.

Oferta osoasă cantitativă se măsoară în

- lăţime,

-înălţime,

- lungime,

- angulaţie

In general trebuie să existe minimum 1 milimetru de os în

urul oricărui implant. Acest deziderat este valabil în special în

cazul canalului mandibular. Eperienţa ne arată că implantul poate

trece prin corticală în sinusul mailar, sau prin marginea inferioară


2/29

a mandibulei fără complicaţii, în sc!imb dacă implantul devine

mobil sau este afectat de o afecţiune perlimplantară, limitele sale

etreme în relaţia sa cu osul vor fi afectate.

Atât pentru rezerva osoasă cât şi pentru un implant sunt

importante cele trei dimensiuni" înălţimea, lăţimea şi lungime.

Oferta osoasă în înălţime se măsoară de la nivelul crestei

alveolare până la limita opusă care este reprezentată de sinusul

mailar în zona posterioară superioară şi de canalul mandibular în

zona posterioară mandibulară.

!nterior limitele sunt date de fosele nazale şi de margineainferioară a mandibulei.

• "osa canină la maxilar oferă o înălţime osoasă mai

mare decât zona anterioră şi laterală mandibulară.

• Caninul şi premolarul prim inferior prezintă o

înălţime osoasă inferioară faţă de regiunea anterioară

mandibulară, datorită traiectului canalului mandibular.#roblema ofertei osoase în înălţime se pune mai ales în

ca$ul crestelor edentate. #imitele osului disponibil în înălţime sunt

mai evidente în regiunile posterioare laterale. $in această cauză se

vor folosi implante scurte în zonele unde eistau în mod normal

dinţi cu %&' rădăcini şi unde se transmit cele mai mari forţe. #a

mailar este necesar de multe ori să se facă intervenţii c!irurgicale pentru a mări oferta osoasă verticală.

%imita minimă a ofertei osoase în înălţime pentru ca

implantul să aibă succes este de 1& mm.

n *+', rănemar- susţinea că mm sunt suficienţi pentru

reuşita implantului. Această teorie a fost modificată şi s&a a/uns la

concluzia că ar trebui folosiţi minimum % mm dacă aceasta ar fi posibil. 'edicul dentist mai neexperimentat ar trebui să aibă o

înălţime osoasă de 1( mm pentru inserarea unui implant de 1&


3/29

mm lungime. Această precauţie permite o eroare c!irurgicală de %

mm. 0inimum de mm este valabil la ma/oritatea implantelor

endoosoase.

Implantele lamă au nevoie de cel puţin %,1 mm în lăţime pentru a

da rezultate. Aceste dimensiuni asigură mai mult de ,1 mm de

fiecare parte a implantului la nivelul crestei. $eoarece, de obicei,

osul se lărgeşte spre bază, astă dimensiune limită creşte rapid spre

marginea bazilară mandibulară şi cranial la mailar.

#ungimea în sens mezio&distal este deseori limitată de dinţii vecini.

%ungimea necesară pentru un implant endoosos este legată şi de

lăţimea osului.

2entru un un os cu lăţime de 1 mm sau mai mult este necesară o

lungime în sens in sens mezio&distal de 1 mm. 3 lăţime de %,1 până

ia 1 mm are nevoie de o lungime în mezio&distal de circa 1 mm pentru a obţine o suprafaţă de contact os&implant suficientă.

!ngulaţia osoasă este al patrulea determinant al ofertei osoase. #a

modul ideal ea este aliniată forţelor ocluzale paralel cu aul lung al

coroanelor clinice realizate. 4uprafeţele incizale şi ocluzale ale

dinţilor urmează curba lui 4pee şi curba lui 5ilson. Astfel rădăciniledinţilor mailari converg spre un punct omun situat la nivelul apofizei

crista gali.

!ngulaţia osoasă urmează traiectoria isoasă a rădăcinilor spre pianul

ociuzai. Angulaţia se modifică odată cu apariţia edentaţiilor, în special

la mailar.

• 6rontalii superiori sunt cei mai angulaţi dinţi pe planul de

ocluzie. $e aceea după pierderea lor, la inserarea unui

implant în această zonă angulaţia acestuia faţă de planul de


4/29

ocluzie va trebui să fie mai nare datorită resorbţiei osoase

centripete.

•

n zona laterala, datorita atrofiei, fosa submandibularadetermina o inserare a implantelor cu angulatie tot mai mare

spre distal. Astfel, angulaţia faţă de panul de ocluzie va fi de

7 la zona premolarilor doi inferiori, de 17 la primul molar

şi de %&%17 la al doilea molar, datorită resorbţiei centrifuge la

mandibulă.


5/29

1.Clasificarea ofertei osoase )divi$iunile oferteiosoase*dupa 'isc+

,ivi$iunea !" corespunde unei cantităţi osoase suficiente în toate

dimensiunile.

o 3sul are o lăţime de peste mm şi o înălţime de peste 1& mm.

o %ungimea me$io-distală a osului în această diviziune este mai

mare de 1 mm.

o !ngulaţia nu depăşeşte '7 între implant şi planul de ocluzie sau

între stâlp şi implant

o /aportul coroană-implant este subunitar (mai mic de ). #a acest

tip de os se folosesc de obicei implante cilindrice. mplantele

cilindrice sunt preferate celor de tip lamă din mai multe motive"distributia forţelor, aspecte protetice, vindecare, inserţie.

,ivi$iunea "0 odată cu resorbţia osoasă lăţimea osului scade, mai ales pe

seama corticaiei vestibulare, corticaia linguală fiind mai groasă. $upă etracţie,

în primii trei ani se pierde 89 din lăţimea osoasă. $e multe ori apar probleme

la inserţia impianteior cilindrice. ,ivi$iunea " oferă totuşi suficientă cantitate

osoasă. înălţimea este de cel puţin 1& mm dar lăţimea este cuprinsă între

(- mm.

%ungimea în sens mezio&distal ar trebui să fie mai mare decât diviziunea

A (cel puţin 1 mm) pentru a asigura o suprafaţă de contact suficienta între os şi

implant.

:aportul coroană;implant este subunitar. Eistă trei variante terapeutice în


6/29

acest caz.

#rima este cea a modificării diviziunii în altă diviziune prin osteoplastie,

pentru a permite inserarea implantelor cilindrice.

! doua variantă constă în utilizarea impianteior lamă.

! treia posibilitate este aceea de a modifica diviziunea prin

augumentaţie osoasă (


7/29

• în lăţime putem avea mai puţin de %,1 mm c!iar după osteoplastie

• iar în înălţime mai puţin de + mm.

• Angulaţia poate depăşi '7.

$iviziunea > necesită o eperienţă mare în inserţia implantelor datorită

lipsei unor repere osoase. Această diviziune se împarte in % subclase"

. clasa C-2 )2idt+ 3 lăţime* unde eistă lăţime insuficientă şi

%.clasa C-+ )+eig+t 3 înălţime* unde avem o înălţime osoasă insuficientă.

>el mai frecvent, aceste situaţii apar în zona terminală mandibulară şi mailară.

?neori mai apare o altă subclasă a diviziunii > (>&a), dată de o angulaţie mai

mare de '7.

#a diviunea >, dacă se folosesc implante endoosoase trebuie să se

mărească numărul acestora (datorită cantităţii osoase insuficiente). $e

asemenea, se pot face osteoplastie cu adiţie de !idroiapatită, grefe autogene

osoase, repoziţionări ale nervului dentar inferior etc.

,ivi$iunea ," este reprezentantul unei resorbţii osoase îndelungate, cu pierdereacompletă a procesului alveolar însoţită de o resorbţie bazală accentuată.

0ailarul apare radiologie foarte subţire iar mandibula are o grosime de creion.

@aura mentoniera este situată aproape de sau c!iar pe creasta mandibulară.

>azurile din această diviziune sunt cele mai dificil de rezolvat. 4e

recomandă grefee autogene osoase înainte de orice încercare de inserţie a

unui implant. >u această metodă se poate obţine o cantitate osoasă ec!ivalentăcu cea din diviziunea A în decurs de +& luni.

3sul alveolar la edentaţi este supus în proporţie variabilă proceselor de

resorbţie şi atrofie. 2entru aprecierea gradului de atrofie a osului restant, în

ultimile decenii au fost propuse mai multe clasificări.

Astfel, !t2ood a propus în ** următoarele categorii de resorbţie a

osului mandibuiar edentat. . alveolă cu dinteB %. alveolă postetracţionalăB '.apofiză alveolară (creastă) înaltăB 8. crestă alveolară înaltă şi subţireB 1. creastă


8/29

rotun/ită, aplatizatăB C. creastă concava si aplatizata.

Clasificarea resorbţiilor la madibulă după !t2ood0 a) alveolă cu dinteB b)

alveolă postetracţionalăB c) creastă alveolară înaltăB d) creastă înaltă şi subţireB

e) creastă rotun/ită şi aplatizatăB f) creastă concav aplatizată.

In 156 %e7+oîm şi 8arb au clasificat posibilităţile de resorbţie a osului

edentat comparativ, la mailar şi la mandibulă, în cinci grupe

A & creaste alveolare integreB

& resorbţie minimă a crestelor alveolareB

> & resorbţie accentuată, până îa arcul bazai al mailarelorB

$ & resorbţie incipientă a bazei mailarelorB

E&resorbtie etrema a bazei


9/29

.

Clasificarea resorbţiilor osoase după %e7+oim şi 8arb0

a) creastă normalăB

b) resorbţie minimăB

c) resorbţie accentuată până la arcul bazal al mailarelorB

d) resorbţia bazeiB

e) resorbţia etremă a bazei.

9aiîsc+ussel a clasificat resorbţia osului mailar edentat astfel os

alveolar dentatB creastă alveolară înaltă şi latăB creastă alveolară

înaită şi îngustăB creastă alveolară înaltă şi ascuţităB crestăalveolară lată, redusă ca înălţimeB crestă alveolară resorbită

complet.


10/29

In 156: 'isc+ şi ;ud< au combinat clasificarea =enned< a edentaţiilor cu diferite

grade de atrofie a osului restant, făcând&o astfel utilizabilă în reconstituirile protetice prin

sau pe implante. Astfel, atât edentaţia totală, cât şi cele patru clase ale edentaţiei partiale

enunţate de Denned, au fost împărţite în patru grupe (A&$), în funcţie de înălţimea, lăţimea

şi lungimea crestei alveolare, parametri ce caracterizează oferta osoasă cantitativă.

în cazul edentaţiei totale bimailare, funcţionează următoarele patru grupe.A & 3sul restant, atât la mailar, cât şi la mandibulă, se pretează pentru inserarea

oricărei forme de implantB

& Atât la mailar, cât şi la mandibulă pot fi inserate implante cilindrice şi sub formă

de şurub cu dimensiuni mai scăzute, prognosticul fiind ceva mai rezervat decât în cazul

diviziunii A. 4e recomandă creşterea suprafeţei de contact dintre implant şi os prin

inserarea mai multor implante.> & 3ferta osoasă eistentă face posibilă inserarea ia mandibulă, în zona frontală, a

unor implante cilindrice sau şurub de dimensiuni scăzute. #a mailar nu este posibilă

inserarea implantelor endoosoase.

$ & 4ituaţia eistentă este contraindicată inserării implantelor. Ele se pot totuşi insera

doar în asociaţie cu intervenţii de adiţie osoasă.

. Clasele ofertei osoase cantitative.

>lasa $imensiuni Fariante terapeutice

A. G1mm lăţimeB

G+&%mm

înăl ime

& implante cilindrice şurub

. %,1 & 1mm

lăţimeBGmm

& împlânte lamă

& sc!imb de clasă& osteo lastie

>. inadecvatăB

lăţimeB

înălţimeB

& implant endoosos

& implant subperiostal

& augumentare osoasă

$. & atrofie severă

& atrofie bazaiă

& mailar neted

& augumentare osoasă

& implant endoosos

& implant subperiostal


11/29


12/29

#a oasele mailare, conform clasificării lui %e7+olm şi 8arb

din *+1, se pot deosebi patru tipuri de calităţi osoase"

. os alcătuit predominant din substanţă compactă,

omogenăB

%. compactă lată care circumscrie o spongioasă densăB

'. corticală subţire asociată cu spongioasă densă>

8. corticală subţire cu spongioasă aerisită. în cadrul acestei

clasificări pe lângă aceste clase s&a definit si o clasa $1 de os

reprezentata de osul format in urma augmentării.

Clasificarea calităţii osoase după %e7+olm şi 8arb0

A) ) predomină compacta omogenăB

%) compactă lată care circumscrie o spongioasă

densăB

') spongioasă densă acoperită de o compactă subţireB

8) spongioasă aerată şi corticală subţire,

) estimarea ratei de succes în funcţie de oferta osoasă calitativă


13/29


14/29

Aşadar o refacere protetică pe implante sumează o serie de

intervenţii şi proceduri traumatice pe care pacientul trebuie să le

suporte.

Contraindicaţiile locale cuprind următoarele situaţii"

- igienă bucală deficitarăB

- prezenţa unor resturi radiculare în grosimea oaselor

alveolareB

-neoplasme de mailare şi stări precanceroaseB

- afecţiuni ale mucoasei bucaleB

- procese inflamatorii localeB

-ofertă osoasă insuficientăB

- pat osos slab din punct de vedere calitativB

-

status cervico&oro&facial postradioterapie.$acă nu eistă contraindicaţii generale sau locale atunci

trebuie efectuat un eamen eo& şi endobucal riguros.

Endobucal ne interesează prioritar aspectul mucoasei care

acoperă crestele alveolare, contururile osoase (formă,

dimensiuni), fundurile de sac, dispoziţia şanţului paralingual (la

mandibulă). $e asemenea, este foarte important să se noteze

curbura şi înclinarea crestelor alveolare, gradul resorbţiei

verticale şi orizontale cât şi tipul de resorbţie.

Este important de evaluat" volumul şi întinderea

sinusurilor mailare, lăţimea, lungimea şi înălţimea crestei

Ioferta osoasă), nivelul planşeului foselor nazale, gabaritul breşei

edentate, grosimea mucoperiostului, poziţia canalului mandibular

şi a găurii mentoniere, rapoartele rădăcinilor dinţilor vecini cu

zona unde se va insera implantul.


15/29

II. "ilantul radiologic

Eamenul radiologie este obligatoriu. 4e apelează la diferite

te!nici şi procedee"

!. /adiografia panoramică evidenţiază o bună parte din

rezerva osoasă. :adiografia panoramică evidenţiază înălţimea şi

lungimea crestelor edentate şi a bazei oaselor mailare, topografia

sinusurilor mailare şi a foselor nazale, traiectul canalului

mandibular şi localizarea găurii mentoniere.

4c!ema reprezentând zonele de densitate osoasă ce pot fi observate

pe o radiografie panoramică.


16/29

) zonă foarte favorabilă inserării implantelorB

) zonă favorabilă inserării implantelorB

) zonă ce permite inserarea implantelor doar în anumite

condiţiiB

F) zonă care în ma/oritatea cazurilor nu permite inserarea de

implanteB

>.=omografia computerizată permite reprezentarea

tridimensională a zonei unde urmează să fie inserat implantul.

$.:adiografia retroalveolară este de mare folos atât

preoperator cit si postoperator

E. :adiografia cu film muşcat a/ută la diferenţierea calitativăa structurii compacte de cea spongioasă, la edentatul total.


17/29

:eprezentare sc!ematică a principiului de obţinere a imaginilor cu un computer

tomograf. a) secţiuni orizontale, b) secţiuni verticaleB c) secţiuni transversale.

?n accent deosebit revine evaluarii paraclinice a pacientului candidat laimplant.

Examenul radiologic trebuie considerat ca o Jfază indispensabilă în

adoptarea metodei implantelorK si, în acest sens, tipul de trabeculaţie a structurii

osoase constituie un indiciu preţios privind reactivitatea osului faţă de

implantare, si anume efectele traumatismului c!irurgical, efectele, în timp, ale

presiunilor transmise direct osului de către implant, intensitatea osteolizei sauatrofiei post&implantare etc.

>a te!nici radiologice de rutină, se practică"

• radiografii endobucale, cu film retroalveolar

• radiografii exofaciale, de faţă si profil

• radiografii panoramice

• tomografii

Filmele endobucale retro alveolare sunt indispensabile în edentaţiile

parţiale si îndeosebi în cele intercalare. 4e vizualizează astfel starea dinţilor si a

parodonţiului, se depistează eventualele procese periapicale si marginale în

vederea tratamentelor necesare, înainte de implantare, astfel încât dinţii să poată

fi încorporaţi în dispozitivele protetice cu spri/in mit implanto&dentar, fără

riscul de complicaţii osoase.

Este frecvent utilizaă deşi cuprinde o suprafaţă eaminată redusă, însă se

foloseşte împreună cu ortopantomografia pentru a da unele informaţii mai

precise pe arii restrânse, ştiindu&se că structurile radiografiate suferă modificări

dimensionale mai mici decât în cazul ortopantomografiilor, imaginile obţinute

fiind mai clare.

Ea este de asemenea utilă în eaminările postoperatorii, cu scopul de a


18/29

observa rapoartele implantului cu formaţiunile anatomice de vecinătate

(rădăcinile dinţilor vecini, gaura mentonieră, canalul mandibular), cât şi în

cadrul efectuării controalelor periodice, deoarece oferă informaţii precise asupra

resorbţiei osoase periimplantare

maginea radiologică a resorbţiei osoase periimplantare

Radiografiile exofaciale, de faţă si profil sunt utile pentru vizualizarea

reliefurilor osoase în ansamblu, cu aprecierea înălţimii si grosimii proceseloralveolare, rapoartelor intermailare în edentaţiile totale uni& sau bimailare,

înălţimii dimensiunii verticale la nivelul zonelor edentate, situaţia dinţilor pe

arcadele antagoniste. $e asemeni, apar clar cavităţile sinusale, linia bolţii

palatine si canalul dentar inferior, precum si conturul penumbrei dată de părţile

moi buco&faciale.

Este indicat ca, la pacienţii protezati, radiografiile să fie efectuate cu protezele în gură, obţinându&se astfel imaginea relaţiilor mailo&mandibulare

preoperatorii.

Radiografiile panoramice dau o imagine de ansamblu a topografiei

mailarelor, furnizând date utile asupra structurilor osoase, importante atât

pentru indicaLia de implantare, cât si pentru precizarea plasării implantelor"

• dimensiunea proceselor alveolare


19/29

• gradul de atrofie osoasă

• rapoartele dinţilor cu segmentelor edentate

• limitele formaţiunilor anatomice & canalul mandibular şi mailar

sinusurilor, foramen mentale

:adiografia panoramicM se poate recomanda si la o săptămană după a

doua etapă c!irurgicală pentru a obiectiva unele modificMri in structura osului.

0isc! afirmă că în '9 din cazuri, canalul mandibular şi foramenele

mentale nu poate fi distinsă clar pe un panoramic N&ra, fiind necesare în aceste

condiţii efectuarea unei tomografii computerizate

$e asemeni, se evidenţiază, la mandibulă, porţiunea bazilară, situaţia

canalului mandibular si a găurii mentoniere în raport cu coama osoasă, iar la

maxilar, înălţimea procesului alveolar, fosele nazale si sinusul, putându&se

aprecia planseul osos al acestor cavităţi.

$e asemeni se vizualizează zonele de os compact care formează creasta

canină si zigomato&alveolară (considerati ca stâlpi de rezistenţă). 2e panoramice cu raze N se poate face o, de asemenea. o apreciere

preliminara a proceselor alveolare, a densitatii osoase (pe baza opacităţii date de

structuri osoase şi pe identificarea spaţiilor intertrabeculare).

Aprecierea densitatii osoase depinde de"

& acuratetea te!nicii cu raze N utilizate

& gradul de mineralizare a osului compact, care poate ascunde uneoritransparenţă osoasă spongiosaB

& subiectivismul observatorului.

On ciuda factorii de mai sus, cu a/utorul radiografiei panoramice se poate face o

apreciere preliminara a calitatii osului .

3rtopantomografia este eaminarea radiologică obligatorie datorită

cuprinderii ambelor arcade dentare cu formaţiunile de vecinătate (fosele nazale,sinusul mailar, gaura mentonieră şi canalul mandibular), precum şi a faptului


20/29

că este mai ieftină comparativ cu alte eaminări.

Ea prezintă şi dezavanta/e date de modificările dimensionale pe care le

produce şi de imposibilitatea investigării dimensiunii vestibulo&orale a crestei

edentate. >a orice eaminare radiologică convenţională, nu poate da informaţii

în legătură cu densitatea osoasă

32= cu imagine radiologica a buclei anterioare a canalului mandibular

$ezavanta/ul legat de modificările dimensionale poate fi remediat prin

calcularea factorului de mărire. Acest factor se calculează prin utilizarea

g!idului radiologic, care se foloseşte ori de câte ori se recurge la

ortopantomografie ca eamen preliminar în tratamentul implanto&protetic.

@!idul radiologic se confecţioneazM utilizându&se şabloane cu valuri de ocluzie

în zona edentată, în a căror ceară se introduc bile din metal cu diametru

cunoscut

32= cu g!id radiologic


21/29

Ptiindu&se diametrul eact al bilelor se măsoară diametrul lor pe 32= cu

rigla şi se determină factorul de mărire al radiografiei. 4e pot aprecia astfel

dimensiunile reale ale ofertei osoase

0insc! a propus următoarele criterii de clasificare a densitatii osoase"

D1" sector osos anterior mandibular dens, compact,

D2" sector osos anterior si posterior mandibular şi anterior mailar

compact os poros, densă spongiose

D! os compact poros şi subţire (gazoase) in sectorul trabecular&anteriormailar şi posterioară mailare şi mandibulare

D"" osului trabecular mailar in zona posterioara.

=ratamentul implanto&protetic cuprinde o etapă c!irurgicală, reprezentată

de inserţia în os a implanturilor. 2e de o parte este foarte important de ştiut dacă

pacientul poate face faţă unui traumatism operator, iar pe de altă parte, prin

investigarea osului disponibil atât cantitativ, cât şi calitativ se poate stabili cu precizie un plan de tratament adecvat situaţiei clinice particulare a fiecărui

pacient.

#eleradiografia! utilizează incidenţe de profil, de faţă si aiale,

interpretarea făcându&se în raport cu o serie de linii, ung!iuri si puncte

antropometrice" sellae, nasion, prostion, onion, gnation, -ondilion etc., repere pe baza cărora se efectuează măsurători si calcule necesare, obţinându&se o

reprezentare ec!idimensională a componentelor craniului visceral.

On implantologie, teleradiografia poate oferi date utile în unele cazuri

particulare de anomalii anatomice ale mandibulei, mailarului superior sau ale

ansamblului masivului cranio&facial, precum si în edentaţiile totale sau parţiale

etinse cu atrofii osoase foarte avansate si cu decala/e intermailare importante,

în vederea reec!ilibrării ocluzale prin proteze pe implante.


22/29

Radiografia articula$iei temporo%mandibulare! completează prin

radiografii statice în inciden$e &arma si 'c(idle eamenul A=0.

0. :ădulescu recomandă radiografia cinetiă a articula$iei temporo%

mandibulare, respectiv efectuarea a cinci epuneri succesive ce dau instantanee

ale dinamicii mandibulare în diferite momente funcţionale & de desc!idere a

gurii, de anteducţie, de lateralitate.

Radiocinematografia presupune imprimarea pe bandă magnetică a

imaginilor radiologice, articulare în timpul miscării mandibulei, oferind în

prezent, elementele cele mai fidele pentru studiul funcţional al dinamiciimandibulare.

2oate fi folosită pentru stabilirea indicaţiilor implantării si pentru

restaurarea protetică adecvată ancorată pe implante.

3 perfecţionare te!nică a radiocinematografiei articulaţiei

temporomandibulare se obţine prin asocierea unui amplificator de lumino)itate,

care, prin posibilitatea de a proiecta imaginile pe un ecran si ale înregistra pe bandă magnetică, face posibilă o investigare morfo&fiziologică a elementelor.

Astfel, poate fi studiată dinamica masticaţiei, eficienţa protezelor, efectele

tulburărilor ocluso&dentare în edentaţii sau în protezările necorespunzătoare

asupra miscărilor condililor în articulaţia temporo&mandibulară etc. Aceste date

sunt utile atât pentru indicaţia implantării, cât si pentru protezarea corectă

postimplantară.mplantarea este condiţionată de absenţa totală a oricăror stări patologice

loco&regionale. $e aceea se impune ca înainte de a se decide implantarea, să se

trateze si să se vindece complet eventualele afecţiuni ale părţilor moi si osoase

diagnosticate clinic, radiologie si prin eamene complementare (microbiologic,

!istopatologic).

Este necesar să se astepte o perioadă suficientă de timp pentru controlul

vindecării procesului patologic respectiv. *ex(olm si +arb insistă ca această


23/29

perioadă să fie de cel puţin 1C săptămâni pentru afecţiunile părţilor moi si de cel

puţin 8&1 luni pentru afecţiunile osoase, înainte de a se proceda la implantare.

#omografia! oferă date JstratigraficeK de precizie (Fallebona) privind

dimensiunile si calitatea substratului osos în care va trebui să fie plasat

implantul, rapoartele cu formaţiunile endoosoase de vecinătate (sinus, fose

nazale, dinţi inclusi, canal dentar, gaura mentonieră). $e asemeni, pot fi

depistate eventualele leziuni osoase ocultate de celelalte eamene" c!isturi,

tumori, osteodistrofii, !istocitoza N etc.

Astfel sunt obţinute elemente utile, atât pentru stabilirea indicaţiei deimplantare, cât si pentru orientarea te!nicii c!irurgicale.

#omografia computeri)ată

Adoptat recent în practica implantologiei J scanner K&ul sau tomografia

computeri)ată-, care realizează selecţiuni transversale si sagitale ale structurilor

mailo&faciale, obţinându&se imagini biplanare ale unor sectoare limitate,determinate în prealabil printr&o radiografie panoramică convenţională. Astfel,

de eemplu, poate fi măsurată în milimetri distanţa dintre diferite puncte

marcate pe suprafaţa coamei osoase si elementele endoosoase (sinus, fose

nazale, canal mandibular etc.).

2otrivit 0insc!, cea mai eactă metode de imagistica pentru eplorarea

densitatii osoase este tomografia computerizată. azat pe unităţile de densitateHounsfield (H?) starea proceselor alveolare poate fi apreciata în orice regiune,

utilizând tomo&densitometrie.

D1" peste %1 de unităţi Hounsfield (H?)

D2" peste +1&%1 unităţi Hounsfield (H?)

D" peste '1&+1 de unităţi Hounsfield (H?)

D"" peste 1&'1 de unităţi Hounsfield (H?)

3sul cu o densitate $8 (mai puţin de 1 de unităţi Hounsfield (H?) nu este


24/29

adecvate pentru tratament implant dentar

nvestigaţiile preoperatorii care permit identificarea stării generale a

fiecărui pacient sunt reprezentate de anamneză, c!estionar scris, eamen clinic

general, eaminări de laborator, etc. 6acilitarea conceperii unui plan de

tratament adecvat fiecMrei situaţii este dată tot de anammeză şi c!estionar scris,

la acestea adăugându&se eamenul clinic local, investigaţiile radiologice

convenţionale şi computer&tomografice ale osului disponibil, precum şi

analizarea modelelor de studiu.

=omografiile >= permit c!irurgului şi medicului specializat înstomatologia reparatorie să creeze şi să poziţioneze implanturile dentare în mod

optim. 2rogramele specializate pentru intervenţii de implantologie orală indică

atât zona corespunzătoare unui anumit dinte lipsă la nivelul căreia s&a practicat

secţiunea, cât şi înălţimea şi lăţimea eactă a osului disponibil pe secţiunea

respectivă.

4ecţiuni computer&tomografice aiale

2entru determinarea eactă a aului optim de inserţie a implantului în

funcţie de osul disponibil, se trasează conturul implantului ce se suprapune

succesiv pe mai multe secţiuni perpendiculare adiacente .

Qoile programe softRare specifice implantologiei pot simula o posibilă


25/29

inserţie a implantului în os, cu determinarea concomitentă, prin intermediul

culorilor, a densităţii osoase periimplantare

?neori canalul mandibular este dificil de identificat mai ales în cazurile

cu atrofie severă. On acest caz, computertomografia este de un real folos. $e

asemenea, doar prin computertomografie se pot determina cu eactitate limitele

şi topografia canalului mandibular în sens vestibulo&oral .

=rasarea aului implantului

4ecţiunile computer&tomografice sunt sigurele modalităţi de determinare

eactă a densităţii osoase şi grosimii corticalei mandibulare

?tilizările şi beneficiile aduse de aceste tomografii sunt prezente pe

durata întregului proces, de la diagnoză la tratament şi apoi la eaminările post&

operatorii, iar printre ele amintim"• localizarea şi determinarea distanţei faţă de structurile anatomice vitale

(fig C)

• măsurarea grosimii ţesutului osos alveolar şi vizualizarea conturului

osos

• determinarea necesităţii unei grefe de ţesut osos sau a unui lifting de

sinus


26/29

• selectarea celei mai bune dimensiuni şi a tipului optim de implant (fig.

)

• optimizarea localizării şi mişcarea oblică a implantului

• timp de intervenţie c!irurgicală redus

$eterminarea distanţei faţă de structurile anatomice vitale

4electarea dimensiuni optime de implant

>omputer& tomografia şi găsit aplicatii si la nivelul articulatiei temporo&

mandibulara (A=0). Evaluarea corectă a articulaţiei temporo&mandibulare este

dificilă din cauza suprapunerii altor structuri în radiografiile convenţionale. >u

imagistica >= cu fascicul conic, este posibilă"

• evaluarea anatomiei condililor din A=0 fără suprapunerea şi

distorsionarea imaginii


27/29

• obţinerea unei imagini realiste " a structurilor condililor pentru evaluări

mai precise

• determinarea poziţiei tridimensionale precise a unui dinte în cadrul osului

alveolar şi a modului în care această poziţie relaţionează cu structurile

vitale pentru etracţii şi incluzii

• vizualizarea ţesuturilor dure şi moi pe computer în trei dimensiuni pentru

a planifica intervenţiile c!irurgicale mailo&faciale

• generarea de modele stereolitice (4=#) >A$&>A0 la dimensiuni reale

pentru planificarea şi pregătirea intervenţiilor c!irurgicale

• monitorizarea modificărilor sc!eletului, modificări ale tractului respirator,

reacţii de vindecare

Re)onan$a magnetică nucleară (:0Q) este un tip de investigare

tridimensională complementară, în general rar utilizată, investigaţia fiind

costisitoare şi cu rezultate mai puţin concludente comparativ cu computer&

tomografia. Ea se dovedeşte a fi utilp în contetul suspicionării unei patologiitumorale în zona oro&mailo&facială.

n conclu)ie, se poate afirma faptul că, parametrii radiologici de evaluare

pot evalua succesul sau insuccesul terapeutic. :adiografiile sunt utilizate pentru

a determina inMltimea si densitatea osoasă a crestei alveolare, obiectivarearelatiei functionale dintre implant, bont si suprastructura protetică.

3 pierdere medie de ,1 mm din marginea osoasă se produce in primul an după

aplicarea suprastructurii protetice, urmată de o pierdere osoasM verticală medie

de ,% mm;an, după primul an. 2ierderi osoase progresive care depăsesc aceste

limite pot indica o viitoare pierdere a implantului. :adiotransparenta din /urul

implantelor dentare


28/29

III. "ilanţul preprotetic şi estetic

Având în vedere faptul că un implant nu este altceva decât un stâlp pentruviitoarea suprastructură protetică este necesar să anticipăm viitoarea lui poziţie,

raporturile sale ocluzale atât în 20 cât şi în dinamică. $e aceea este ideal să se

ia două amprente pe baza cărora să se confecţioneze două modele care să se

monteze într&un articulator cu valori medii sau într&unui par$ial programabil.

Evaluarea protetică a condiţiilor pacientului, în implantologia orală,

seamănă cu cea din stomatologia tradiţională. Eistă însă câteva elemente

specifice, care modifică evoluţia unui tratament protetic cu împlânte, acestea

trebuind evaluate înainte de a se prezenta pacientului pianul final de tratament.

Aceste elemente sunt"

1. 4paţiul protetic potential

2. 2oziţia transmucozală a implantelor.

3. 2lanul de ocluzie eistent,

4. :elaţia de ocluzie


29/29

Curs Oferta Osoasa Curs 4

Documents

Transcript of Curs Oferta Osoasa Curs 4