UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFACULTATEA DE DREPT DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

NOTE DE CURS*

- 2015 -I N V E N Ţ I A

TITLUL I

IZVOARE JURIDICE1. Precizări prealabile. Ansamblul materiei invenţiei este reglementat atât prin izvoare

interne, cât şi prin izvoare internaţionale. În ceea ce priveşte izvoarele internaţionale, reamintim că, potrivit art. 11 alin. (2) din

Constituţia României, „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”

2. Izvoare interne. În prezent, următoarele acte normative interne sunt aplicabile în materia invenţiei:

1) Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie (republicată în Monitorul Oficial1 nr. 613 din 19 august 2014);

2) Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenţei neloiale (Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie 1991) (modificată prin: Legea concurenţei nr. 21 din 10 aprilie 1996 – Monitorul Oficial nr. 88 din 30 aprilie 1996; Legea nr. 298 din 7 iunie 2001 - Monitorul Oficial nr. 313 din 12 iunie 2001; Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 – Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012; Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 – Monitorul Oficial nr. 515 din 14 august 2013; Ordonanţa Guvernului nr. 12 din 31 iulie 2014 – Monitorul Oficial nr. 586 din 6 august 2014);

3) Legea nr. 93 din 13 mai 1998 privind protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie (Monitorul Oficial nr. 186 din 20 mai 1998);

4) Legea nr. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 1093 din 5 decembrie 2005);

5) Articolele 2624 si 2625 din Legea nr. 287 din 3.06.2009 privind Codul civil (republicată în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011);

6) Articolul 94 pct. 1 lit. h) şi j), art. 95 – 97 şi art. 1080 alin. (2) pct. 5 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134 din 1 iulie 2010) (republicat în Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august 2012);

7) Legea nr. 83 din 24 iunie 2014 privind invenţiile de serviciu (Monitorul Oficial nr. 471 din 26 iunie 2014):

* Copyrigh t © Lucian MIHAI (Bucureşti, 1 februarie 2003; 1 martie 2004; 1 martie 2005; 1 martie 2006; 28 februarie 2007; 27 februarie 2008; 10.10.2011; 10.10.2013; 11.10.2014). Reproducerea ori utilizarea, sub orice formă, fără acordul expres al autorului, sunt interzise. Studenţii Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti beneficiază de dreptul de multiplicare, prin orice mijloace, în vederea pregătirii pentru disciplina Dreptul proprietăţii intelectuale. Prezentele "Note de curs" sunt destinate exclusiv beneficiarilor menţionaţi. Ele nu constituie o lucrare ştiinţifică ori didactică definitivată.

1 Aici şi în cele ce urmează, este vorba despre Monitorul Oficial al României, Partea I.

1

8) Ordonanţa Guvernului nr. 41 din 30 ianuarie 1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora (republicată în Monitorul Oficial nr. 959 din 29 iunie 2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 28 din 15 ianuarie 2077 - Monitorul Oficial nr. 44 din 19 ianuarie 2006); rectificare în Monitorul Oficial nr. 351 din 23 mai 2007; Legea nr. 350/2007 – Monitorul Oficial nr. 851 din 3 decembrie 2007; Legea nr. 66/2010 – Monitorul Oficial nr. 226 din 9 aprilie 2010; Legea nr. 204/2011 – Monitorul Oficial nr. din 7 noiembrie 2011; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 40/2012 – Monitorul Oficial nr. 447 din 4 iulie 2012;

9) Ordonanţa Guvernului nr. 66 din 17 august 2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (republicată în Monitorul Oficial nr. 1019 din 21 decembrie 2006);

10) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. 643 din 20 iulie 2005), aprobată cu modificări prin Legea nr. 280 din 5 octombrie 2005 (Monitorul Oficial nr. 897 din 7 octombrie 2005) şi completată prin Legea nr. 214 din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial nr. 729 din 28.10.2008); modificată prin art. 58 Legea nr. 76 /2012 (Monitorul Oficial nr. 365 din 30.05.2012), Legea nr. 214/2008 (Monitorul Oficial nr. 729 din 28.10.2008); art. 80 din Legea nr. 255/2013 (Monitorul Oficial nr. 515 din 14 august 2013);

11) Articolul 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013);

12) Hotărârea Guvernului nr. 547 din 21 mai 2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 (Monitorul Oficial nr. 456 din 18 iunie 2008)2;

13) Hotărârea Guvernului nr. 573 din 7 septembrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci3 (Monitorul Oficial nr. 345 din 11 septembrie 1998), modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1396 din 18 noiembrie 2009 (Monitorul Oficial nr. 813 din 27 noiembrie 2009) şi prin Hotărârea Guvernului nr. 560/2013 (Monitorul Oficial nr. 497 din 7 august 2013);

14) Hotărârea Guvernului nr. 1585 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obţinut de titularul unui brevet, prevăzute de art. 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată (Monitorul Oficial nr. 32 din 22 ianuarie 2003);

15) Hotărârea Guvernului nr. 1424 din 4 decembrie 2003 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale (Monitorul Oficial nr. 905 din 18 decembrie 2003), completată şi modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1174 din 29 septembrie 2005 (Monitorul Oficial nr. 927 din 18 octombrie 2005);

16) Hotărârea Guvernului nr. 88 din 19 ianuarie 2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (Monitorul Oficial nr. 95 din 1 februarie 2006), modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 946 din 22 august 2007 (Monitorul Oficial nr. 627 din 12 septembrie 2007);

2 În continuare, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991, aprobat prin Hotărâre de Guvern, va fi citat: „Regulamentul”.3 ? În continuare, "Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci" se va abrevia "O.S.I.M.", inclusiv în cadrul textelor legale reproduse.

2

17) Normele O.S.I.M. nr. 211 din 7 septembrie 1998 de aplicare a Legii nr. 93/1998 privind protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie (Monitorul Oficial nr. 358 din 22 septembrie 1998) ;

18) Normele O.S.I.M. nr. 242 din 15 ianuarie 1999 privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenţiilor româneşti (Monitorul Oficial nr. 67 din 18 februarie 1999) (modificate şi completate prin Normele O.S.I.M. nr. 318 din 4 ianuarie 2000, publicate în Monitorul Oficial nr. 115 din 16 martie 2000);

19) Instrucţiunile O.S.I.M. nr. 108 din 17 octombrie 2002 de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. 826 din 15 noiembrie 2002), modificate prin Ordinul O.S.I.M. nr. 113 din 17 septembrie 2009 (Monitorul Oficial nr. 633 din 24 septembrie 2009);

20) Instrucţiunile O.S.I.M. nr. 112 din 21 noiembrie 2008 privind depunerea cererilor de brevet de invenţie prin mijloace electronice (Monitorul Oficial nr. 864 din 22 decembrie 2008);

21) Articolul 8.10 din Anexa I la Regulamentul privind concentrările economice, pus în aplicare prin Ordinul nr. 385 din 5 august 2010 al preşedintelui Consiliului Concurenţei (Monitorul Oficial nr. 553 din 5 august 2010);

22) Decretul nr. 93/1976 pentru aprobarea normelor privind calcularea recompenselor băneşti cuvenite autorilor invenţiilor aplicate în economia naţională (Buletinul Oficial nr. 38 din 27 aprilie 1976), care a fost abrogat explicit prin art. 70 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, precum şi art. 20 din Decretul nr. 884/1967 privind invenţiile, inovaţiile, ca şi art. 33 - 48 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2250/1967 pentru aplicarea Decretului nr. 884/1967 (ambele publicate în Buletinul Oficial nr. 85 din 30 septembrie 1967), acte normative care au fost abrogate prin art. 83 din Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, au - totuşi - calitatea de izvor tranzitoriu. Aplicarea tranzitorie a acestor acte normative se face în vederea producerii efectelor prevăzute de art. 70 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, republicată, conform cu care: "Drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia de inventator şi unitatea care a aplicat invenţia. În aceste cazuri, negocierea va începe de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet”. Iar această lege este Decretul nr. 93/1976 sau, după caz, Decretul nr. 884/1967 (acesta din urmă împreună şi cu Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2250/1967).4

3. Izvoare din dreptul Uniunii Europene1) Regulamentul (CEE) nr. 1.768/92 al Consiliului din 18 iunie 1992 privind

instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru medicamente;2) Regulamentul (CE) nr. 1.610/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie

1006 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru produse fitofarmaceutice. 3) Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European si al Consiliului din 12

iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile

4 Această concluzie rezultă şi din Anexele nr. 1 şi nr. 2 la Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 152 din 27 martie 1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 30 aprilie 1992, în prezent abrogată prin Regulament), anexe care fac referire expresă la Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2250/1967 (aceasta din urmă având ca bază legală Decretul nr. 884/1967) şi, respectiv, la Decretul nr. 93/1976.

3

vamale si de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1383/2003 al Consiliului (publicat în Jurnalul Oficial al UE nr. L 181/29.06.2013);

4) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1352/2013 al Comisiei din 04 decembrie 2013 de stabilire a formularelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr.608/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile vamale (publicat în Jurnalul Oficial al UE nr. L 341/18.12.2013).

4. Izvoare internaţionale. În prezent, următoarele acte internaţionale sunt aplicabile în materia invenţiei:

1) Convenţia de la Paris pentru apărarea proprietăţii industriale din 1883 (revizuită de mai multe ori, ultima dată la Stockholm în 1967), ratificată de România pentru prima dată în 1920 şi ultima dată prin Decretul nr. 1177 din 28 decembrie 1968 (Monitorul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969);

2) Acordul privind protecţia reciprocă a secretului invenţiilor din domeniul apărării, pentru care s-au făcut cereri de brevetare, adoptat la Paris la 21 septembrie 1960 (la care România a aderat prin Legea nr. 169 din 9 iunie 2005 – Monitorul Oficial nr. 506 din 15 iunie 2005);

3) Convenţia de la Stockholm pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale din 14 iulie 1967 (ratificată prin Decretul nr. 1175 din 28 decembrie 1968, Monitorul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969) ;

4) Tratatul de cooperare în materie de brevete de invenţie de la Washington din 19 iunie 1970 (ratificat prin Decretul nr. 81 din 2 martie 1979, publicat în Monitorul Oficial nr. 22 din 8 martie 1979);

5) Acordul privind comunicarea, în scopuri de apărare, a informaţiilor tehnice, adoptat la Bruxelles la 19 octombrie 1970 (la care România a aderat prin Legea nr. 169 din 9 iunie 2005 – Monitorul Oficial nr. 506 din 15 iunie 2005);

6) Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificarea internaţională a brevetelor de invenţie, din 26 martie 1971, modificat la 28 septembrie 1979 (la care România a aderat prin Legea nr. 3 din 8 ianuarie 1998 privind aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internaţională în domeniul proprietăţii industriale - Monitorul Oficial nr. 10 din 14 ianuarie 1998);

7) Convenţia privind eliberarea brevetelor europene, adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973, precum şi Actul de revizuire a acesteia, adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000 (la care România a aderat prin Legea nr. 611 din 13 noiembrie 2002 – Monitorul Oficial nr. 844 din 22 noiembrie 2002);

8) Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare, semnat la 28 aprilie 1977 şi modificat la 26 septembrie 1980 (la care România a aderat prin Legea nr. 75 din 3 mai 1999 - Monitorul Oficial nr. 210 din 13 mai 1999);

9) Acordul din 3 aprilie 1992 privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 50 din 27 mai 1992 (Monitorul Oficial nr. 116 din 1 iunie 1992);

4

10) Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ, din 15 aprilie 1994; ratificat prin Legea nr. 133 din 22 decembrie 1994 (Monitorul Oficial nr. 360 din 27 decembrie 1994)5;

11) Acordul dintre Guvernul României şi Organizaţia Europeană de Brevete privind cooperarea în domeniul brevetelor, semnat la Bucureşti la 9 septembrie 1994; ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 32 din 15 august 1996 (Monitorul Oficial nr. 195 din 21 august 1996), aprobată prin Legea nr. 32 din 12 martie 1997 (Monitorul Oficial nr. 43 din 14 martie 1997); modificat prin art. 12 alin. (1) din Legea nr. 611 din 13 noiembrie 2002 (Monitorul Oficial nr. 844 din 22 noiembrie 2002);

12) Acordul prin care s-a convenit aderarea României la Acordul central european de comerţ liber (CEFTA), Cracovia, 21 decembrie 1992, semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1997; ratificat prin Legea nr. 90 din 29 mai 1997 (Monitorul Oficial nr. 108 din 30 mai 1997);

13) Tratatul privind dreptul brevetelor, adoptat la Geneva la 1 iunie 2000 (ratificat de România prin Legea nr. 537 din 25 noiembrie 2004 – Monitorul Oficial nr. 1206 din 16 decembrie 2004).

TITLUL AL II-LEANOŢIUNEA DE INVENŢIE BREVETABILĂ

4. Conceptul de condiţii de brevetabilitate a invenţiei. Brevetarea invenţiei este o cerinţă principală pentru naşterea valabilă a celor mai multe dintre drepturile născute în legătură cu invenţia.

Pentru brevetare, este necesară îndeplinirea unor condiţii6, după cum urmează: - CONDIŢII DE FOND: Ele sunt de două feluri, şi anume:

- §1. Condiţii de fond ale obiectului protecţiei: Acestea sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească invenţia spre a putea fi protejată prin brevetare;

- §2. Condiţii de fond ale subiectelor protecţiei: Acestea sunt condiţiile cerute de lege persoanelor fizice sau juridice pentru ca ele să poată dobândi de la stat brevetul de invenţie; - CONDIŢII DE FORMĂ: Acestea sunt cerinţe legale care se referă la procedura pentru obţinerea brevetului.

În secţiunea de faţă vor fi analizate condiţiile de fond ale obiectului protecţiei7, pentru ca în cadrul Titlului următor să fie analizate condiţiile de fond ale subiectelor protecţiei.

5. Tehnica de definire a obiectului protecţiei. Actuala reglementare utilizează o tehnică diferită de definire a obiectului protecţiei, în raport cu aceea anterioară, din Legea nr. 62/1974

5 ? Anexa 1C („Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ” - TRIPS = „Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights” a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 360 bis din 27 decembrie 1994, p. 717 - 751.6 ? Aceste concepte au fost utilizate pentru prima dată în doctrina juridică română de Prof. A. Petrescu, în cadrul cursului de Drept al proprietăţii industriale predat la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti începând cu anul universitar 1979/1980. 7 ? A se vedea A. Petrescu, L. Mihai, Legea privind brevetele de invenţie, în revista „Dreptul” nr. 9/1992, p. 34 - 50. [În continuare, această lucrare va fi citată: A. Petrescu, L. Mihai, Legea...]. A se vedea, de asemenea, F. Pollaud-Dulian, La brevetabilité des inventions. Étude comparative de jurisprudence France - OEB, Editura Litec, Paris, 1997.

5

privind invenţiile şi inovaţiile.8 Este cunoscut că prin art. 10 din Legea nr. 62/19749 era definită „invenţia” în general, iar nu numai „invenţia brevetabilă”.10 Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie nu mai recurge la o definiţie în cadrul căreia să fie cuprinse atât condiţiile cerute pentru existenţa unei invenţii, cât şi cele necesare în mod special pentru ca respectiva invenţie să fie brevetabilă - ci precizează numai condiţiile speciale de brevetabilitate, noţiunea generală de invenţie considerându-se a fi cunoscută şi, prin urmare, inutil de a mai fi definită. Astfel, conform art. 6 alin. (1),11 „Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs12

sau un procedeu13, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.”14 Sub aspect practic, această nouă tehnică legislativă prezintă dezavantajul15 că, atunci când fie O.S.I.M., fie organele jurisdicţionale vor respinge cereri de brevete întrucât obiectul nu reprezintă o „invenţie” (iar nu numai o „invenţie brevetabilă”), există dificultăţi de motivare a deciziei prin imposibilitatea referirii la un text de lege anumit care să reglementeze necesitatea acelui anume element component al noţiunii generale de invenţie neregăsit în propunerea de invenţie respinsă.16

8 Publicată în Buletinul Oficial nr. 137 din 2 noiembrie 1974.9 ? „Constituie invenţie, în înţelesul prezentei legi, creaţia ştiinţifică sau tehnică, [sic !] care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale, care nu a mai fost brevetată sau făcută public în ţară sau în străinătate, reprezintă o soluţie tehnică şi poate fi aplicată pentru rezolvarea unor probleme din economie, ştiinţă, ocrotirea sănătăţii, apărarea naţională sau în orice alt domeniu al vieţii economice şi sociale.”10 ? Cu privire la identificarea în dreptul comparat a două tehnici legislative diferite de definire a invenţiei brevetabile, a se vedea A. Petrescu, L. Mihai, Invenţia, în Drept de proprietate industrială. Introducere în dreptul de proprietate industrială. Invenţia. Inovaţia de A. Petrescu, L. Mihai, Universitatea din Bucureşti, 1987, p. 50-51. [În continuare, această lucrare va fi citată: A. Petrescu, L. Mihai, Invenţia.].

11 În continuare, ori de câte ori se va face referire la un text legal fără a se indica şi actul normativ din care face parte, se va înţelege că este vorba despre Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.

12 Potrivit art. 12 alin. (2) din Regulament, „Produsul reprezintă un obiect cu caracteristici determinate, definite tehnic prin părţile sale constructive şi, după caz, constitutive, prin elementele de legătură dintre acestea, prin forma sa constructivă sau a părţilor constitutive, prin materialele din care este realizat, prin relaţiile constructive, de poziţie şi funcţionare dintre părţile constitutive sau prin rolul funcţional al acestora.”

13 Potrivit art. 13 alin. (2) din Regulament, “Procedeul, conform prevederilor alin. (1), reprezintă o succesiune logică de etape, faze sau paşi, definite prin ordinea de desfăşurare, prin condiţii iniţiale, cum ar fi materia primă aleasă, prin parametri, prin condiţii tehnice de desfăşurare şi/sau mijloace tehnice utilizate.” 14 ? Este o definiţie care îşi are modelul în art. 6 alin. 1 din Legea franceză nr. 68-1 din 2 ianuarie 1968 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 78-742 din 13 iulie 1978) cu privire la brevetele de invenţie.15 ? Totuşi, s-a apreciat că „Noua lege pune capăt discuţiilor şi problemelor dificile pe care le ridica vechea lege din cauza definiţiei pe care o dădea invenţiei” (Y. Eminescu, Despre noua lege a brevetelor de invenţie, în „Revista de drept comercial" nr. 1/1992, p. 5 - 15). [În continuare, această lucrare va fi citată: Y. Eminescu, Despre noua lege.].16 ? De exemplu, aşa cum vom arăta (a se vedea infra), invenţia trebuie să fie o soluţie a unei probleme (iar nu numai formularea acelei probleme). Nu mai puţin însă, această condiţie nu este nicăieri reglementată în noua legislaţie, ceea ce face dificilă motivarea în drept, prin indicarea concretă a

6

6. Condiţii pozitive şi condiţii negative. Din art. 6 - 12, rezultă că pentru eliberarea brevetului este necesară îndeplinirea – cumulativă - a unor condiţii de fond ale obiectului protecţiei, dintre care unele sunt pozitive (în înţelesul că trebuie să existe), iar o altă condiţie este negativă (în înţelesul că nu trebuie să existe).

7. Condiţiile pozitive. Enumerare. Condiţiile pozitive17 sunt noutatea, activitatea inventivă, aplicabilitatea industrială şi caracterul (calitatea, natura) de invenţie.18

7.1. Noutatea. Conform art. 9 , „(1) O invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.   (2) Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă ori orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie.   (3) Stadiul tehnicii cuprinde, de asemenea, conţinutul cererilor depuse la OSIM şi al cererilor internaţionale pentru care s-a deschis fază naţională în România sau europene desemnând România, aşa cum acestea au fost depuse, care au o dată de depozit anterioară celei prevăzute la alin. (2) şi care au fost publicate la sau după această dată, potrivit legii.”19

Aşadar, există un criteriu legal şi obiectiv de apreciere a noutăţii: stadiul tehnicii mondiale. Legea, spre deosebire de reglementarea anterioară, nu precizează expres că este vorba de stadiul tehnicii mondiale, dar nici nu face vreo restrângere (conform alin. 2, „... toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului ..." – s. ns., L.M.) - astfel că, logic, rezultă că este vorba despre noutate mondială (sau noutate absolută în timp şi în spaţiu).20 Nu există noutate

temeiului legal, a unei soluţii de respingere a cererii de brevet având un asemenea obiect.17 Având în vedere specificul acestora, pentru invenţiile din domeniul biotehnologiei condiţiile

pozitive sunt reglementate diferit prin art. 6 alin. (2): „Invenţiile din domeniul biotehnologiei sunt brevetabile dacă se referă la:    a) un material biologic care este izolat din mediul natural sau este produs prin orice procedeu tehnic, chiar dacă înainte se producea în natură;    b) plante sau animale, dacă posibilitatea tehnică de realizare a invenţiei nu se limitează la un anumit soi de plante sau la o anumită rasă de animale;    c) un procedeu microbiologic sau la un alt procedeu tehnic ori un produs, altul decât un soi de plante sau o rasă de animale, obţinut prin acest procedeu;    d) un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic, inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene, chiar dacă structura acelui element este identică cu structura unui element natural. „18 ? Y. Eminescu (în Despre noua lege, p. 7) identifică existenţa numai a primelor trei condiţii, la fel ca şi în lucrarea Legea brevetelor de invenţie. Comentariu", Editura Lumina Lex, 1993, p. 53. [În continuare, această din urmă lucrare va fi citată: Y. Eminescu, Comentariu.].

19 În continuare, art. 9 dispune astfel: „(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu vor exclude brevetabilitatea oricărei substanţe sau compoziţii cuprinse în stadiul tehnicii, pentru utilizarea acesteia într-o metodă dintre cele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d), dacă utilizarea sa în oricare dintre aceste metode nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.   (5) Prevederile alin. (2) şi (3) nu vor exclude brevetabilitatea oricărei substanţe sau compoziţii prevăzute la alin. (4), pentru orice altă utilizare specifică în orice metodă dintre cele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d), dacă această utilizare nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.”

20 De altfel, art. 38 alin. 2 din Regulament precizează că „În aplicarea prevederilor art. 10 alin. (2) din lege [în prezent, după republicare, art. 9 alin. 2 din lege], cunoştinţe accesibile publicului înseamnă informaţiile la care publicul are acces, oriunde în lume […].”

7

dacă aceasta este viciată prin „anteriorităţi". Vechea reglementare le identifica în brevetarea sau publicarea anterioare, în ţară sau străinătate. Deşi noua reglementare nu mai reia această formulă21, trebuie - totuşi - decis că noutatea este viciată atunci când soluţia propusă pentru brevetare fusese, în ţară sau în străinătate, publicată (inclusiv prin brevetare), precum şi atunci când aceasta fusese brevetată fără ca descrierea să fie publicată. Totuşi, nu va exista anterioritate dacă sunt întrunite condiţiile art. 10 (care reprezintă o noutate faţă de vechea reglementare, constituind, de fapt, preluarea prevederilor art. 55 din Convenţia privind eliberarea brevetelor europene, la care România a aderat prin Legea nr. 611/2002): „(1) În aplicarea art. 9, divulgarea invenţiei nu este luată în considerare dacă a intervenit în intervalul de 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet şi dacă rezultă direct sau indirect ca urmare a:

a) unui abuz evident în privinţa solicitantului sau predecesorului în drepturi al acestuia;

b) faptului că solicitantul sau predecesorul în drepturi al acestuia a expus invenţia într-o expoziţie internaţională oficială sau oficial recunoscută, în sensul Convenţiei privind expoziţiile internaţionale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928, cu revizuirile ulterioare.

(2) Prevederile alin. (1) lit. b) sunt aplicabile numai dacă la înregistrarea cererii de brevet de invenţie solicitantul declară că invenţia a fost expusă efectiv şi dacă, în termenul şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, depune un document în susţinerea declaraţiei sale.”22

7.2. Activitatea inventivă. Această condiţie, impusă in terminis de art. 6 alin. 1, este detaliată (printr-o formulare nereuşită stilistic) în art. 11: "O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate în acel domeniu, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii."23 Se are, aşadar, în vedere - drept criteriu - un personaj fictiv: omul de meserie, profesionistul domeniului respectiv. Astfel, potrivit art. 47 alin. 3 din Regulament, ”Persoana de specialitate în domeniu [...] reprezintă persoana considerată a avea acces la întregul stadiu al tehnicii, având aptitudini obişnuite şi cunoştinţe generale în domeniul tehnicii în care se pune problema tehnică rezolvată în invenţie la data relevantă.”

Observăm că în conţinutul acestei condiţii art. 47 alin. 5 si 6 din Regulament "topeşte" un element (şi anume, natura invenţiei de a fi o "soluţie" a unei probleme) care se regăsea ca o condiţie distinctă în cadrul definiţiei stabilite prin Legea nr. 62/1974. Deci, invenţia brevetabilă reprezintă o soluţie finalizată, completă a unei probleme, iar nu numai formularea acelei probleme (chiar dacă, uneori, acest din urmă proces necesită un efort intelectual de o valoare superioară soluţionării problemei).

7.3. Aplicabilitatea industrială. Există, de fapt, două elemente ale acestei condiţii: aplicabilitatea şi, respectiv, caracterul industrial al acestei aplicabilităţi. Aplicabilitatea nu însemnează, necesarmente, ca invenţia să fie aplicată imediat, ci numai să fie posibilă, chiar în

21 ? Formularea art. 10 din Legea nr. 62/1974 era, totodată, criticabilă, fiindcă se referea la brevetare sau publicare, deşi acestea sunt noţiuni care nu se exclud reciproc, ci se suprapun parţial: uneori, brevetarea nu este urmată de publicare; totuşi, cel mai adesea descrierea invenţiei brevetate se publică. Cu alte cuvinte, nu în toate situaţiile brevetarea nu este publicare, după cum, dintr-un alt punct de vedere, publicarea se face, uneori, prin brevetare.

22 Situaţia reglementată prin alin. (1) lit. b) şi alin. (2) constituie cazul denumit în mod tradiţional „prioritatea excepţională de expoziţie”.

23 A se vedea şi art. 47 din Regulament.

8

viitor, o aplicare. Altfel, s-ar exclude de la brevetare invenţiile de perspectivă, realizate prin cercetarea fundamentală. Caracterul industrial este definit prin art. 12: "O invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură."24 Rezultă, aşadar, că şi în noua legislaţie a invenţiilor termenii "industrie", "industrial" au - conform tradiţiei dreptului proprietăţii industriale - un înţeles convenţional, diferit de cel uzual, şi anume foarte larg, cuprinzând nu numai industria ca atare, ci şi, de exemplu, agricultura ori celelalte ramuri ale economiei, adică „tot ceea ce presupune şi este datorat muncii omului, activităţii sale asupra naturii."25

7.4. Natura de invenţie. Condiţia ca obiectul protecţiei „să fie o invenţie” nu este impusă, formal, prin nici un text al legii. Nu mai puţin însă, art. 6 alin. 1 stabileşte că "Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie [...]." (sublinierea noastră, L.M.), de unde rezultă, implicit, că trebuie decis, în primul rând, dacă suntem în prezenţa unei invenţii, deoarece o invenţie brevetabilă trebuie să fie, înainte de toate, o invenţie. Legea nu defineşte "invenţia", lăsând să se înţeleagă că apreciază această noţiune ca fiind cunoscută. Aşa cum arătam, din acest punct de vedere Legea nr. 62/1974 folosea o altă tehnică legislativă, enunţând, în cuprinsul art. 9, o definiţie a invenţiei înseşi - singura, de altfel, ce putea fi supusă brevetării. Unele dintre elementele acelei definiţii se regăsesc şi în conţinutul definiţiei „invenţiei brevetabile” din noua lege, fie ca atare („noutatea mondială” şi „aplicabilitatea industrială”), fie implicate într-un nou element (astfel, cerinţa ca invenţia să fie o „soluţie” face parte, astăzi, aşa cum arătam, din conţinutul elementului „activitate inventivă”); alte elemente ale acelei definiţii nu mai sunt însă reluate de către noua reglementare. Dar, deşi Legea nr. 62/1974 este abrogată, ea poate fi totuşi de folos, în continuare, în scopul de a se desprinde aspecte care, nereluate în noua lege, sunt relevante pentru conceptul general de „invenţie” (brevetabilă ori nebrevetabilă). Şi anume, avem în vedere împrejurarea că o invenţie (brevetabilă sau nu) este, întotdeauna, o „creaţie” intelectuală26, adică o creaţie a minţii omeneşti, iar nu o creaţie a naturii.27

Pe de altă parte, art. 7 din Legea nr. 64/1991 (în redactarea dată prin Legea nr. 28/2007) conturează cu caracter negativ sfera conceptului legal de invenţie28, dispunând: ”(1) Nu sunt considerate invenţii, în sensul art. 6, în special:   a) descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice;

24 A se vedea şi art. 48 din Regulament.25 ? A. Petrescu, Introducere în dreptul proprietăţii industriale, în Drept de proprietate industrială. Introducere în dreptul de proprietate industrială. Invenţia. Inovaţia de A. Petrescu, L. Mihai, p. 17. A se vedea şi I. Cameniţă, Protecţia invenţiilor prin brevete, Editura Academiei, Bucureşti, 1977, p. 84; Y. Eminescu, Tratat de proprietate industrială. Vol. I. Creaţii noi, Editura Academiei, Bucureşti, 1982, p. 41 [lucrare citată în continuare: “Tratat”.]; I. Macovei, Protecţia creaţiei industriale, Editura Junimea, Iaşi, 1984, p. 66; V. Ursa, Drept de proprietate industrială, vol. I, Universitatea din Cluj, 1987, p. 1-2. 26 ? Pentru analiza acestei condiţii (identificate - uneori - doar implicit), în lumina reglementării din Legea nr. 62/1974, a se vedea: St. Cărpenaru, Drept civil. Dreptul de inventator, ed. a II-a, Bucureşti, 1976, p. 18; I. Cameniţă, op.cit., p. 67; Y. Eminescu, Tratat, p. 39 - 41; I. Macovei, op.cit., p. 48 - 50; A. Petrescu, L. Mihai, Invenţia, p. 42 - 43; V. Ursa, op.cit., p. 40 - 41.

27 Fără a fi reglementată in terminis, existenţa acestei condiţii de fond a obiectului protecţiei este identificată, de asemenea, şi în dreptul francez (pentru argumente specifice, diferite de cele enunţate în prezenta lucrare); a se vedea A. Chavanne, J.-J. Burst, Droit de la propriété industrielle, Editura Dalloz, ediţia a 5-a, 1998, p. 63 – 64.

28 Dintr-o altă perspectivă, se poate considera că şi prevederile art. 7 instituie o condiţie negativă distinctă.

9

   b) creaţiile estetice;   c) planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale, în materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice, precum şi programele de calculator;   d) prezentările de informaţii.   (2) Prevederile alin. (1) nu exclud brevetabilitatea obiectelor sau activităţilor prevăzute în acest alineat decât în măsura în care cererea de brevet de invenţie ori brevetul de invenţie se referă la astfel de obiecte sau activităţi considerate în sine.”

8. Condiţia negativă este prevăzută de art. 8, conform căruia: „(1) Nu se acordă brevet de invenţie, potrivit prezentei legi, pentru:   a) invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor ori plantelor, şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiţia ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o dispoziţie legală;   b) soiurile de plante29 şi rasele de animale, precum şi procedeele esenţial biologice pentru obţinerea plantelor sau animalelor. Prevederea nu se aplică procedeelor microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee;   c) invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi dezvoltării sale, precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele sale, inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene;   d) metodele de tratament al corpului uman sau animal, prin chirurgie ori prin terapie, şi metodele de diagnosticare practicate asupra corpului uman sau animal.   (2) Dispoziţiile alin. (1) lit. d) nu se aplică produselor, în special substanţe sau compoziţii pentru utilizare în oricare dintre aceste metode.”

29 A se vedea şi Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante (Monitorul Oficial nr. 525 din 31 decembrie 1998).

10