CUPRINS: LUPOAICA DE PE CAPITOLIU - … · sa Catilinare, susţine că o ... (Fig. 4). De la...

Revistă deanaliză şiinformaţieculturală

Anul IX • Nr. 132 • martie 2017 • editat de ECOSTAR 21 prin INTOL PRESS • www.culturaarsmundi.ro

Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă ECOSTAR 21

ISSN 1844 - 2358ISSN-L 1844 - 2358

17003

CUPRINS:LUPOAICA DE PE CAPITOLIUConstantin ZĂRNESCU.................................................pag.1

AMBASADORUL SUA HANS KLEMM LA BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ VÂLCEAProf. drd. Olt de Vâlcea..................................................pag.2

VASILE GAVRILESCU: „TIMPUL TRECERII TALE- PARTEA I - TIMPUL SCÂRBIRII”Petre CICHIRDAN........................................................pag.3

LĂSAŢI COPIII SĂ CONSUME CULTURĂ!Ligia NICOLESCU-ZAPRAŢAN.................................pag.4

TURISMUL DE IARNĂ ÎN VALEA LOTRULUI (IV)Gheorghe SPORIŞ...........................................................pag.5

IUREŞUL DIN SUFLETAna ANDREESCU..........................................................pag.6

OAMENI ŞI LOCURI.Marius CĂRBUNESCU..................................................pag.6

ANSAMBLUL MONUMENTAL BRÂNCUŞIAN DELA TÂRGU JIU...pcickirdan........................................................................pag.8

NAŢIONALIZAREA DIN 1948 LA CĂLIMĂNEŞTIGheorghe MĂMULARU, George MĂMULARU..........pag.8

PATRIARHUL JUSTINIAN MARINAZenovia ZAMFIR...........................................................pag.8

MOLDOVA ŞI BASARABIA COMPONENTE ALEREGATULUI ROMÂNIEISimion PETRE................................................................pag.9

INVENTICA................................................................pag.10

UN VÂLCEAN LA CENTRUL EUROPEAN DECERCETĂRI NUCLEAREAdam JINARU.............................................................pag.10

ARHIMANDRITUL CHIRIAC RÂMNICEANUArhim. Veniamin MICLE..............................................pag.11

VULPILE IN VIEGabriel GIB...................................................................pag.12

ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII SE SCRIE ONOUĂ FILĂ DE ISTORIEGheorghe PANTELIMON.............................................pag.12

TITU GEORGESCU – OMUL DINTRE VREMURI Mihai SPORIŞ..............................................................pag.13

DRAGOŞ VRÂNCEANU, PARADIGMĂ DE URMATŞI DE NECOMPARATBogdan Cichirdan..........................................................pag.14

BRÂNCUŞI OMAGIAT LA EL ACASĂSorin Lory BULIGA...................................................pag.15

AMINTIRI DIN ARSANCA, SAT AL COMUNEI MIHĂEŞTI Maria GALBENU-MARINESCU..............................pag.16

LUPOAICA DE PE CAPITOLIU

Moto:„O, tu, Lupă a zeului Marte!Pentru Împărăţia Noastră ajunsăCea mai miraculoasă hrănitoare!...Cum ai putut, oare, tu să ridiciAceastă magnifică cetate,Dăruindu-ţi întreg laptele tău?...”

(PROPERTIUS, „ELEGIILE”)

Cel mai vechi şi celebru blazon, emblemă, efigie aÎmpărăţiei militare şi civilizatoare a Romei, „Lupa

Capitolina” deţine o istorie neîntreruptă şi, cu toate aces-tea, prin veacuri, a suferit modificări, turnări, deplasări,adăugiri legendare. Capodoperă în bronz, cu o viaţă depeste o jumătate de mileniu (sec.V, îH), ea e fixată, con-venţional, între declinul Epocii Regalităţii latine şiînceputul Republicii. Rafinamentul şi noile cercetări arhe-ologice, după cel de-al Doilea Război Mondial, nu o maisupun ipotezelor, că ar fi un bronz grec, aparţinând ate-lierelor de sculptură, din insulele arhipelagului MăriiIonice. Afirmându-se o impetuoasă şcoală a arheologilor,din spaţiul antic (etrusc), al Toscanei, s-a tras concluziaştiinţifică, de necombătut, că este precum operă în bronz –soră – cu sculptura Leoaica (Monstrul), din Arezzo,lucrată în ceramică (sau gips?) şi apoi turnată, în aceleaşiateliere, pregătită, introdusă în cuptoare de aceiaşi sculp-tori, bronzul având, la expertiza cu carbon, aceeaşi con-centraţie şi culoare a metalului, aceeaşi compoziţie; şi încăo idee şocantă: amândouă fiind, ca viziuni „vechi”, operede artă mitică fantastică. Cum s-au deplasat ele, cum aufost colecţionate?... Căci una, LUPA, a fost deshumată, lasăpăturile de pe colina Palatin, aproape de casa luiRomulus şi Remus; şi este conservată la Museo deiConservatori; iar Leoaica (Monstrul) din Arezzo – pe co-inele etrusce şi râpele Mării Tireniene – fiind conservată,astăzi, la Muzeul Naţional de istorie al Florenţei.

Cum apare sculptura Lupa Capitolina în arta şi literatu-ra latină, în documente, înscrisuri, gravuri, monede,stampe, alte monumente, precum Altarul votiv, din portulOstia (sec. II, dH), sau Ara Pacis a lui Octavian Augustus(anul 9, îH), unde ocupa un întreg zidornamental? Prima amintire a ei ne-ooferă istoricul-scriitor Titus Livius, înopera sa „Ab Urbe Condita” (Cap. X, 23-12), care a văzut-o sub forma unui basore-lief, la intrarea într-o grotă, numită„Lupercal”, fixată în piroane, deasupraintrării, în anul 296 (îH). Lupoaica are,sub pântece, alăptându-i, doi gemeni su-gari. Oratorul şi filosoful Cicero, în operasa Catilinare, susţine că o statuie a LupeiCapitolina, cu doi gemeni, alăptându-i, afost lovită de trăsnet, acolo, în ForulRoman; şi, prăbuşită-n ţărână, în anul 68(îH). Pe acelaşi loc, nu s-a mai putut

nimic găsi când, probabil, în Renaştere, a fost înălţată pe oaltă coloană, ionică, şi o altă Lupă, în bronz, cu gemenii,în mijlocul Capitoliului, la o scară monumentală, elevată,aproape de coloana lui Focas şi Arcul lui SeptimiusSeverus (Fig. 4).

De la basorelieful din Lupercal (lupa cu puii), la statuiade bronz a Lupei capitoline, s-au tras concluzii, azi, pre-cise, sigure. Lupa etruscă nu a avut gemeni, aşadar nu afost un ansamblu, format din trei personaje. (În fondultotemic, plastic, romanic s-au descoperit chiar şi doi pui delupi, în locul lui Romulus şi Remus – copii!)... A apărut,prin urmare o adăugire, genială, creată mai târziu, de băr-baţi ai Renaşterii. Aşa cum Leoaica – monstrul din Arezzoa fost restaurată de însuşi sculptorul Benvenuto Celini,artistul care i-a sculptat şi adăugat pe copiii gemeni, lasânul Lupei, dusă la Museo dei Conservatori, pe Capitoliu,a fost Giugliemo della Porta, în anul 1586, secundat deAntonio de Palniollo, sculptori ai Renaşterii.

Susţinând, simbolic, robusta, aspra şi severa unitate aunui mare imperiu militar, Lupa Capitolina le vorbeacetăţenilor despre rolul esenţial al sacrificiului, precum nesugerează legenda însăşi, despre ea – naraţiunea ei. Unuldin continuatorii lui Eneas, „descălecătorul”, fiul Numidora fost îndepărtat de fratele său, Amulius, în vreme ce fiicaacestuia, Rheea Silvia, a fost declarată, oficiată vestală.Depunând jurământul castităţii (virginării, imaculării) eanu mai avea dreptul de a naşte copii legitimi. Zeul războiu-lui, Marte, însă, s-a îndrăgostit de ea; şi i-a dăruit doi prun-ci gemeni, copiii Romulus şi Remus. Aflând, regeleAmulius i-a smuls de la sânul vestalei pe cei doi fii,aruncându-i în apele, învolburate ale Tibrului. Aruncaţi pemal, de valuri, i-a găsit o lupoaică şi, alăptându-i, i-a ajutatsă supravieţuiască şi să crească. Un păstor de turme, penume Fastu(l)us i-a găsit, aducându-i lângă cei 12 fii ai săi,născuţi de maica Aca Aurelia, până la adolescenţă. L-auucis, aflând, pe Amulius, readucându-l, în fruntea regatu-lui, pe bunicul lor demult nedreptăţit: Numidor. Subultimii săi ani, gemenii au întemeiat o nouă Cetate pe care,după numele fratelui celui mare, au numit-o Roma. Apoi,ca urmare a unor conflicte, Romulus l-a ucis pe Remus.Furând femeile, fetele, fecioarele sabine, făcând în celedin urmă pace, împăcându-se, cu bărbaţii înfrânţi, în anul716 (îH), Romulus a fost dus la cer, în timpul unei

groaznice furtuni. Astfel, fiu al lui Marte,s-a transformat el însuşi în zeu, protejândcetăţenii Romei – şi viitorul ei fascinant:viitorul imperiu – Imperiul Roman.

*E pentru întâia oară, când apare în

onomastica latină, de la înţeleptul ocroti-tor al copiilor, păstorul Faustu(l)us,numele celui mai important erou al faptei,acţiunii, sacrificiului şi civilizaţieieuropene: Faust (al lui J.W. Goethe), celmai devotat iubitor german al Romeiantice. Astfel, printr-un destin fabulos şinepieritor, cu 700 de ani, înainte de

Constantin ZĂRNESCU

2 CULTURAvâlceană martie 2017

venirea creştinilor, Roma antică îşi forma şi educa cetăţeniiviteji, tinerii, soldaţii, în virtutea sacrificiului, sângelui, ero-ismului – întru constituirea unei Civilizaţii. După alţi isto-rici, Rolumus ar fi tras brazdele (limitele) oraşului Roma şiale celor şapte coline, născându-se, cu alte şi alte războaie,sacrificii, păci, expansiuni, destinul Romei Eterne. Şi, vortrece, tot astfel, multe veacuri ca să se înţeleagă că lupta,fapta, sacrificiul politic, împingând Omenirea înainte, vaporni de la „gemenii Lupei Capitolina”. În vreme ce misticateologică a fratricidului – Cain şi Abel, va rămâne infinitasursă a filosofiilor, sfinţilor, patristicii, înţelepţilor morali,preoţilor ecumenici şi poeţilor.

*Din punctul de vedere al istoriei artei, nu doar al arhe-

ologiei, sculpturile-surori: Leoaica şi Lupa, sunt turnateprin aceeaşi concentraţie a bronzului, accentuându-senuanţele închise, întunecate, „păduroase”, aspre. Unadevine, din creatură „sălbatică”, mamă care alăptează;cealaltă, din leoaică, adăugându-i-se un şarpe, în locul cozii,se metamorfozează într-un monstru pedepsitor şi feroce.Amândouă operele sculpturale, repetăm, concepute în jurulanilor 500 (îH), sunt supuse de acelaşi artist sau de uncolectiv de sculptori, unor stilizări originale, nemaiîntâlnite,până atunci. Lupa este alungită, la trup, ochii măriţi şi adân-

ciţi în orbite, privind aspru, parcă în faţa unor ameninţări,gura deschisă şi dinţii ieşiţi în afară. Brâul de păr din jurulgâtului şi ceafa exprimă încordare, îndârjire, putere. Şicoastele şi muşchii sunt ieşiţi mult în relief. Urmele adânciale dălţii îi arată nelinişti şi aspri. În vreme ce prunciigemeni, adăugaţi, cu devoţiune, la 1100 de ani, mai târziu,în 1586, sunt de un realism frust, în gingaşa poziţie a actuluisuptului, împliniţi şi ingenui. (...)

Trebuie să accentuăm însă asupra faptului că, atât LupaCapitolina cât şi Leoaica (monstrul) din Arezzo, străluciteopere în bronz antic, fac parte din genul artei fantastice. Învreme ce prima a ajuns auric blazon al Imperiului Roman;şi a mai fost cioplită, sau turnată, şi în alte ateliere artistice,Leoaica este o sculptură-unicat. Le uneşte însă o capitalăidee a marii arte mediterane: sunt viziuni aleMetamorfozelor – „conceptul” genial al poetului Ovidius,cu varii interpretări universale, până în zilele noastre.

*Am contemplat, la Roma, numeroase versiuni, variante,

replici, ale Lupei Capitoline, toate privind către stânga,ocrotind puii, una singură am văzut privind spre dreapta: înaltarul votiv al lui Romulus şi Remus, de la Ostia (sec. II îH– Fig. 3); iar alta, la Lyon (Lugdunum). După împăratulAdrian şi graţie influenţei lăsate de el, asupra spaţiului

Adriaticii, Daciei, Dalmaţiei şi Greciei vom întâlni lupoaiceprivind spre stânga, asupra puilor lor. Amănunte ininter-pretabile.

*În copleşitorul Museo dei Conservatori am trăit şi un

sentiment de fascinaţie. Privirile mele erau la aceeaşiînălţime cu ochii Lupoaicei. M-am pierdut în faţa ei, ca într-un fel de leşin, o amnezie. Am aflat de la o doamnă-ghid,care m-a observat, că acesta poartă numele complexulStendhal (scriitorul care descrie, în călătoriile sale, laRoma, că a leşinat la intrarea în Pantheonul Roman!). Lupacapitolină era, în centru, singurul exponat, înconjurată pepereții salonului, de frize şi citate, în latina antică, în litere„antique” (printre care şi versetul-motto al lui Propertiu).Printr-un fel de regie-scenografie, spectaculoasă, în dreaptamea, printr-un glasvand, se vedea un şir de portrete de mar-mură, şocant de familiare, pentru că le studiasem (şivăzusem) în şcoli: Socrate, Homer, Platon, Aristotel,Alexandru cel Mare – fiecare pe câte un soclu-stas, tot alb!De ce erau înțelepții acolo, alături de Lupă?... Poate, pentrucă şi ei, având o „alma mater”, cu păr albit, rămasă anon-imă, în urmă, îi înnobilase şi îi crescuse, purificându-i de...„animalul din om”.

(Fragment din vol. ROMA SORGINTEI NOASTRE)

Acum la început de martie când timpul la RâmnicuVâlcea este în ton cu anotimpul şi cu sărbătoarea

Dragobetelui vizita ambasadorului SUA, Hans Klemm, înoraşul nostru, la Biblioteca Judeţeană, a fost aşa ca o revi-gorare a spiritului unei înnoiri culturale, spunem noi, demult timp aşteptată! Cineva trebuia să vină aici, în oraşul cucentrul vechi demolat în urmă cu patruzeci de ani şi în careacum tronează o groapă; în ultimul oraş din ţară, la capitolulcultural, de mai bine de patru ani! şi să le spună celor doiedili şefi că îi felicită pentru respectul pe care l-au doveditpentru cultură! Acestea s-au întâmplat în cadrul BiblioteciiJudeţene, 01 martie 2017, când ambasadorul american adonat peste două sute de titluri; şi, noi credem că domnulKlemm a făcut-o pentru respectul şi dragostea faţă de cărţi,şi pentru publicaţiile vâlcene pe care directorul acestui «templul al cărţii », Remus Grigorescu, i le-a prezentat înprealabil. A mai vrut domnul Hans Klemm, credem noi, săne spună că în acest secol al inerentei globalizări, o ţară caRomânia, doar cultural (nu a zis şi militar) mai poate deveniun factor garant de aliniere în cadrul noului statut de con-

vieţuire european şi mondial…« Foarte importantă este dedicareadumneavoastră, şi impresionantă,pentru cultură şi pentru serviciul pusîn slujba comunităţii; precum şi sub-linierea voluntariatului din judeţulVâlcea. Trebuie să fiţi felicitat dom-nule preşedinte al ConsiliuluiJudeţean pentru că faceţi aceastăinvestiţie pentru judeţ. » (HansKlemm, fragment din discursul ţinutîn faţa standului de carte donatBibliotecii Judeţene Vâlcea, 01 martie 2017)

ANEXĂ« Actul de cultură reprezintă contribuția adusă de un

autor din orice domeniu (pictură, muzică, literatură dar şicercetare, inventică etc) la fondul cultural universal » (wiki01 03 17). Desigur, contribuţia trebuie privită ca un act decreaţie…

Cultură fără producţie nu există! Cultura,aşadar, trebuie dezvoltată după legile pro-ducţiei şi ale muncii. Cultura trebuie plătită:editor, tehnoredactor, tipograf, distribuitor…în cadrul culturii scrise (Legea 186/ 2003).

Cultura, singua capabilă de evaziune înalienarea globalizării… « În lumea de afară(…) te poţi ajuta cu o familie, cu un cerc deamici, cu un sentiment pasager de iubire sauprin puterea de evaziune a culturii… » (VasileGavrilescu, « Raiul nemernicilor », roman,Ed. Ex Ponto, Constanţa, 1998, scris în

1985).Când puterea, care trebuie să asigure legalitatea actului

de cultură scrisă, spune că nu are bani pentru plata acestuia,atunci, de ce să mai primească salarii aceşti reprezentanţi aiei? Voluntariatul trebuie stopat, dacă el nu are o bază solidă,legală, de producţie şi creaţie, fiindcă atunci, el este fărărost şi nu poate avea decât conotaţii electorale!

Prof. drd Olt de VÂLCEA

AMBASADORUL SUA HANS KLEMM LA BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ VÂLCEA

Să aniversăm 100 de ani de la MareaUnire amplasând Lupoaica Capitolină

între Tribunal şi Prefectura VâlceaT

Compoziţie foto Petre Cichirdan

3martie 2017 CULTURAvâlceană

CRAIOVA LITERARĂ LA SUPERLATIV

VASILE GAVRILESCU: „TIMPUL TRECERII TALE - PARTEA I - TIMPUL SCÂRBIRII”

Volum scris olografic şi la maşină în 1969, descope-rit în arhivele Securităţii în 1996, şi tipărit la

Editura SITECH, în 2006, la Craiova. În regimul comunistnici o editură din ţara noastră, nu a publicat vreo lucrare cunumele acestui scriitor, şi nici din străinătate. Electrician deprofesie, şi mai cunoscător de realitate decât Caragiale carestătea la un colţ de masă, cu o halbă de bere în faţă, să maicunoască lumea, a fost scriitor cu patalama autosemnată şicreaţie de sertar.

A fost artist, opera, fiindu-i chiar propria viaţă; întreagaCraiovă asistând decenii de-a rândul la râvna sa de reliefarea adevărului, adevăr pentru mahalaua oraşului capitală aOlteniei sau Ungrovlahiei, adevăr pentru protipendada in-telectuală din jurul Universităţii şi Teatrului Naţional. Citimşi vorbim astăzi despre acest poem structurat în trei volumecu aproape o mie de pagini, frescă a oamenilor ca VasileGavrilescu (oare câţi să fi fost?...atât de desăvârşit!), frescăa societăţii totalitarismului, aşa cum a fost societatearomânească, societatea craioveană...

Volumul este scris în două forme: un ermetism accentu-at învelit în scabros, nu întotdeauna, decât atunci când sereferă la totalitarism, la dogmă (comunism şi democraţiasimilară Coanei Pipa), şi, simplu şi elegant, când se referăla salvare, la viitor, la viaţa pe care românii nu o aveau, daro bănuiau în exterior sau o aveau în buzunar.

Carte samizdat, ticluită pe ascuns, lucru interzis; formăadoptată logic, rânduri ca vers, punct, iar logica şi legăturilemai târziu! la reluare...ca o partitură muzicală dată unuiinterpret, ştimă la prima vedere. Reformă a scrisului şi aculturii în sine, literar artistice, şi care are un atare parcurs,foarte lung, de sute de pagini doar în partea întâi: „Timpulscârbirii”. Oare câţi nu au fost scârbiţi de dogma partidului,mai ales atunci?...oare câţi? Oare câţi nu au existat, pre-făcându-se că nu observă lucrurile, stările de fapt, şi bizuin-du-se doar pe bunul mers al lucrului ieşit din mâini şi dinminte? Critica virulentă a societăţii literar artistice de atun-ci, anii desăvârşirii culturii partinice! deceniile şase, şapte,şi, din păcate sau mai ales, acum!? Căci de aceea este carte,mai ales Carte, care să spună ce e şi ce poate fi mai departe!...Volumul (volumele) apare ca un jurnal sub formă ale-gorică: „Dogma”, cetatea şi pigmeii fără alte personaje, şifără nume, dar cu caracteristici şi descrieri pentru fiecarecomponentă, pentru fiecare realitate pronunţat sau voalatprezentate şi, fiecare, după importanţa şi rolul jucat încetate. Nouă, cei care am trăit vremurile, nu ne trebuiedicţionare şi nici un indice de nume, nici chiar o erată,desigur, şi ea trucată! fiindcă greşelile, nu prea există. Noiadmirăm perfecţiunea limbii şi a scrisului, dar şi tiparul!Avem în faţă exemplare de arta literară adevărată, specificăversului liber, stările poetice - mai ales - abundă la tot pasul,la fel sintagmele filosofice, meritând, pentru ştiinţa esteti-cului, Vasile Gavrilescu, mai multe doctorate...

Gen de operă literară în totalitate trăită! Narcis social alpropriilor trăiri, modern, refulat şi diferit de cel al roman-ticilor; ego şi alter ego mai tot timpul reclamaţi şi totalabsenţi în cetatea Dogmei, amor propriu lipsind aproape cudesăvârşire! desigur, în aceeaşi cetate. Probabil că VasileGavrilescu a dorit, şi spunem noi că a reuşit, să creeze ooperă despre adevărurile sale şi ale comunităţii care să nuincrimineze pe nimeni; nici autor, nici personaje! Autorul sereliefează ca un luptător acerb împotriva marxismului, nuspune, dar credem că se referă la marxismul leninist stalin-ist, şi toate aceste alegorii defăimătoare la adresa societăţiinu le face decât ca să-şi răzbune soarta care i s-ar fi cuvenitdupă pierderea de tată, pierderea de mamă, pierderi provo-cate de călăii cu dantelă la cizme sau bocanci, călăi care i-au suprimat dreptul inalienabil la copilărie şi patrie; la locul

sacru al naşterii, la bucuria de a trăi în creaţie!... Ce manu-scris!, 1972, pe care John Perkins Junior ambasadorul SUAla Bucureşti i-l înapoiază cu refuz de publicare, în afară! Cemăreţie de sine contactul cu ambasadorul celui mai puternicstat! Acest „afară” l-a obsedat pe Vasile Gavrilescu, îl vaobseda în continuare, şi, paradoxal, într-un târziu, obsesiase va transforma în dragoste pentru locurile diurne unde îşiduce traiul...

O carte, poem în metrică albă, cu mult suflu şi pasiune,căldură şi ritm, chiar; succesiune de adevărate şi surprinză-toare stări poetice, cum spuneam, la adresa unei cetăţi con-duse de coana Dogmă şi locuitorii ei, „pigmeii”! Un altplan, unul contrar celui aparţinând poporului de gâşte con-dus de „Coana Pipa” a lui Eugen Ionescu...Înfinal, cum spuneam, autorul poemului, personajprincipal nenominalizat dar intuit, se îndră-gosteşte de cetate şi, cu toate „bubele” pig-meilor, nu o mai părăseşte în speranţa că vareuşi să descopere alifia necesară curăţirii ei!...

Într-o primă parte descrie mediul din cetate,bacovian şi nepoetic, prozaic, şi vizibil contes-tatat! treabă-cetate cu rost, dar nu total, până laalungarea regelui (1947). Urmează descrierea-portretul-pigmeului exponent de viitor alDogmei, iniţial nonconformist şi revoluţionar(nu se pronunţă numele co-munismului). El se deose-beşte de ceilalţi pigmei cu„epidermă buboasă” dar, înscurt timp, cei destinaţi noiieducaţii reuşind să-l con-vertească... Se începe cueliminarea intimităţii, cate-goriei om individual, cu in-stalarea în cetate a mareluirău, înţelegem puterea sovi-etelor. Europa, şi lumeaîntragă, nu a înţeles nimicdin ce a urmat imediat dupăterminarea primei confla-graţii mondiale, când acesteaau apărut! şi acum prolifer-ează... Mai bine golul filo-sofic şi astfel au desfiinţatziaristica şi filosofia! Facul-tăţiile înţelegem noi! ruşine pentru gena umană. Au urmatdemolările frumoaselor case ale trecutului în locul lor con-struind scuaruri sau găuri pentru construcţiile nimicului. Auinventat acţiunea fără finalizare şi munca cu calitate viitoa-re! I-au determinat pe pigmei să înveţe, chiar de trei ori maimult, să nu vadă şi să nu vorbească; iar dacă vorbesc sălaude puterea şi să-şi facă autocritica. „Când vei merge laşcoala Dogmei sau când vei fi întrebat în legătură cu acesteomisiuni fiziologice, e mai bine să taci” ... „Un alt aspectnegativ al persoanei tale este şi acela că pui întrebări.”...Textul este mai degrabă odisee a unui gând care urmeazăsă fie distrus, combătut, decât un roman alegoric sau tot aşaceva numit poem! Însă el alternează între stare poetică, cuforme cu tot, şi proză scurtă, simbolică, metrică albă! „Tegândeşti la lucruri absurde./ Cum ar fi de pildă un om ieşitdin rânduri, sau mai mulţi şi plecaţi care încotro li-e gân-dul.” Urmează o lume în care se aplică o democraţie amuncii (pe care ideologii au numit-o mai târziu capitalismsălbatic şi popular, cu alte cuvinte poporul a devenit purtă-tor de capital). Săraca muncă, fizică şi intelectuală, ca oCenuşăreasă, tot ea! ... „Timpul muncii./ Datorie sfântă şilege de aur a Dogmei. / Înaintea tuturor legilor.” Şi iată, cemetafore!... „Când apele cerului spală cetatea, / Tu urci îngând asemenea pornirilor spre o dulce rămânere în urmă, /

Şi atunci dispare frumuseţea acestui neam.” Totuşi, în noistăruie o întrebare, de ce Securitatea a trebuit să-i confiştemanuscrisul? Se ocupa Securitatea cu gândurile intime aleindividului? sau încercarea de vindecarea a sa a fost aşa omăsură experimentală, opţională... „Răzvrătirea împotrivaDogmei este o boală./ Aşa s-a spus mai demult.” Ce poezie,ce versuri, ce poem!... „Un capăt al osiei te leagă de lume./În timp ce roţile carului tău, / Plin cu toate nimicurile,/ Tepoartă spre tărâmuri neumblate de nimeni.” Un om, poetul,care nu i-a plăcut ce i s-a oferit. Să fie acest lucru atât degrav? Mare catastrofă?... „Se stabileşte în felul acesta ade-ziunea pigmeului la supunere, ordine şi lipsă de mândrie”.Cât de grav!...Limbajul sacru, simplu, impersonal al

activistului, secrtetarului organizaţieide bază, orice limbaj, numai limbajpersonal, nu! „Cu tot ce am mai bunaparţin Dogmei!/ Şi îmi vreau fru-museţea în supunere!” Este de apreci-at, estetic, că Vasile Gavri-lescu a alesexpunerea sa asupra rea-lităţii subformă şi infinită stare poe-tică... Dăsemne, stilul său, de declamaţiuneaantică, conţine tenta mult căutată înarta cuvântului de culoare shakespear-iană, desigur, parţial şi fără formapoetică, renascentistă... În disciplinaDogmei totul trebuie să existe ca petavă, la vedere, inclusiv gândul! „Şipaşii./ Şi îmbucăturile vă suntnumărate./ Totul e calculat,/ Tocmit./Tocmeli pe potriva meschinelor satis-facţii./ Îngăduinţa de a trăi numai,/ Nupoate fi armonie./ Nici virtute,/ Tot

aşa cum echilibrul vă este tocmit drept legemorală.” ...Fiecare în parcursul său istoric, din tim-pul Dogmei, a avut colegi de şcoală (ceea ce estefoarte grav) şi de serviciu, precum personajulpoemului şef în predarea Dogmei şi care trăieşte cumânie proletară melodrama de trei parale a puneriiîn discuţie: „Importantul trimis al Dogmei a luatcuvântul./ Vorbele lui tremură./ - Iubite persoane!/Mă sufocă indignarea./ Ca pe voi toţi./ Martori aiactului de indisciplină./ Nici când, nu ne-a fost datca urechile noastre obişnuite cu cele de cuvinţă săfie jignite.” În cetatea Dogmei cetăţeanul este „pig-meu”, după cum am mai văzut, trăieşte în amintire

şi permanent în speranţa zilei de mâine, obişnuit fiind, aşa,de propagandă şi de noul ziditor de lume, care-i vindeaviitorul comun pe tavă, gramul de spe-ranţă fiind ziuaapropiată, mâine, în fond, din ce în ce mai îndepărtată.„Speranţă dintre cele puţine./ Palidă, incipientă./Suficientă pentru un tumult de zile apropiate.”. O lume neg-ativă a fost eticheta pe care Dogma a ataşat-o trecutului şi„Prin efortul conjugat al noii lumi./ Pigmeii şi-au obţinutvirtutea şi cunoaşterea./ Astfel a început necuprinsa eră amodestiei, ordinei, supunerii, bună-cuvinţei, hărniciei./Frumuseţea cea nouă a devenit cult./ Iar Dogma conducătorunic şi absolut.” Notăm noi, pe marginea poemului, acum,la aproape trei decenii de la pedepsirea estului de către ves-tul european, unde a dus această „frumuseţe nouă”, unde şi-au rătăcit „pigmeii” oile, încât după aproape treizeci de anisă şi le piardă complet? Nu trebuie uitat că poemul a fostscris şi secretizat acum aproape cincizeci de ani! şi a ieşit laiveală abia în 1996, chiar din arhivele Securităţii care a avutbunăvoinţa (frumos pentru ea!) să-l păstreze...Ce text în1969, cât artistic în el! Cred, doar catrenul lui ŞtefanDumitrescu din 1970 să-l egaleze în previziune sau poemul„Calul Troian al omenirii, America”, din 1978, al aceluiaşiautor vâlcean să-l egaleze... Având şi noi temperamentul

Petre CICHIRDAN

4 martie 2017CULTURAvâlceană

nostru, simţim nevoia să mai adăugăm că acea „frumuseţenouă” a făcut să se înmulţească, după anul 2000, prinrevenirea la Dogmă, aşa cum a definit-o artistic VasileGavrilescu în 1969, minciuna, corupţia, înmulţirea clasa-mentelor mincinoase, olimpiadele şcolare într-o şcoală totmai în părăsire, doctorii politici, oamenii specifici uneilumi tot mai polarizată în utilizarea falsului şi “copy-paste”-lui. Aproape treizeci de ani de trai într-o lume în care furămcă avem de unde, faţă de anii optzeci, când nu mai furam,căci nu aveam de unde! Un permanent, această carte, dialogcu ceilalţi, cu sine însuşi despre realităţile vieţii niciodatănumite ci doar simbolizate în alegoria sa despre funcţio-narea unei cetăţi în care domină Dogma. Un fragmentistoric, îl considerăm pe acela în care, în cetatea cu Dogmă,s-a născut un copil altfel; cu alte cuvinte, bolnav faţă deceilalţi, cu pielea albă şi fără bube, invers de cum erau toţi.Şi fiindcă nu gândea la fel cum gândeau ceilalţi, nici măcarla maturitate, ca în statutul Dogmei, a apărut ca stringentăinternarea acestuia! ...Sute de pagini în care nu-l vedemdecât pe el, autorul Gavrilescu, vorbind fără rimă, curgătorşi neîmpiedicat, în metafore şi sintagme filosofice, avândgrijă în a crea o nouă stare poetică, starea lucrurilor comuneşi mărunte, sociale şi politice, uneori scabroase, mai cevadecât „gunoaile” şi „mucegaiurile” elegantulului TudorArghezi, şi cu o fantezie frenetică şi ermetizată pentru caniciodată scrierea sa să devină document de compromitereîn acţiunea penală. Pe lângă sine, nu ni se devăluie decâtexistenţa personajului Dogmă, cetatea ei, şi mişcarea dedute vino a pigmeilor înspre şi dinspre nimic. „Timpul scâr-

birii” se intitulează partea întâia; „Timpul alienării” parteaa doua; „Timpul restituirii” partea a treia. Trei cărţi cum numai există în literatura română, 900 de pagini în care socie-tatea românească este atent studiată, criticată, de o atare ele-ganţă literară şi comportament social politic căci douăzecide ani, între 1969 şi 1990, nimeni nu a reuşit să-i găsescăvreun cusur, de orice fel, şi să-l pedepsească!...Şi astadatorită artei scrisului, unică se pare, care a reuşit o aseme-nea alegorie a societăţii totalitare fără a avea, însă, fanteziacelei româneşti care a semnificat dubla existenţă... „Ţin-tuirea limbii între dinţi./ Înşeală în toate dimineţile inima şiîntunecă minţile.”

Cartea, ca şi arta plastică abstractă, bine lucrată, şiacceptată de regimul totalitar, chiar încurajată-cea plastică,ar fi trebuit să fie bine primită şi nu exclusă din edituri. Arfi rămas una dintre cele mai reuşite genuri de literaturăabstractă, şi simbolică... Auzim şi tonalităţi ale unui comu-nism creştin: „Vă strig cu glas tare./ De ce nu vă iubiţi?/ Dece nu vă dăruiţi unul altuia?” ...Şi, ce sfat! Dacă nu aveţi saunu vă este ca dat, libertatea, găsiţi posibile libertăţi!„Născociţi zei ai cântului întrupat din nefiinţă!/ Urlaţi pen-tru a vă desluşi patimi!/ Faceţi-le loc în sufletele voastre!/La porţile negre ale cetăţii./ Aşteaptă demult gândurile uneilibertăţi posibile.” Deşi poemul este scris în 1969 (el,autorul, nu aminteşte niciodată, numele sau anul, nici undetaliu care poate să ducă la o identificare), oare ce ar fiscris dacă îl compunea după 1983? „S-o fi întrebat vreo-dată, cineva./ Dacă ar putea deosebi cu precădere./ Din ceanume sunt gătite aceste feluri de mâncare?/ Poate sunt res-

turi ale unor ţesuturi mult prea bolnave pentru o supravie-ţuire de lungă durată...” Nu odată, noi cei de acum şi tineriatunci în aceeaşi vreme cu el, la cantina din Regia bucu-reşteană am strigat: de ce tovarăşi, studenţii străini, turiştii,nu mănâncă cu noi! de ce sportivii mănâncă separat, de cecarnea lipseşte cu desăvârşire din tocăniţa cu carne şi car-tofi, în locul ei primind slănină!? Motivaţia, altfel spusă,era: „O malignă continuitate pentru existenţă./ Prelungireaduratei de viaţă.”!...fără pâine, fără carne, fără zahăr, fărăciocolată, ci doar cu peşte şi produse din soia (mai târziu)...„Hrăneşte-te cu ce o da întâmplarea.” Şi, aşa, toată ziuacăram o plasă, mai multe să le punem la coadă! Ce ruşine,în timp ce străzile erau pline de gropi, blocurile din prefab-ricate şi fără subsol, şi cu ţevi care se stricau o singură dată,restul potop, şobolani şi apă!...Ce popor prost am fost şi maisuntem încă, dacă am acceptat pensii fără rost, astăzi, şidacă ieşim în stradă pentru politicieni! dacă noi minţim,furăm, şi copiii ne cresc, îmbătrânesc, şi nu ştiu să zâm-bească; din nou ştiu să o facă doar la bancuri. Este mai răuca în timpul lui Gavrilescu Vasile, cel din 1969, iar noi, faţăde el, pur şi simplu am uitat să mai scriem...Faţă de noiVasile Gavrilescu avea permanent o speranţă iar dacă nu oavea, o căuta! „Azvârle cu pietre!/ Zbiară!/ Tăvăleşte-te!/Zgârie în ţărâna moluzului desprins de pe ziduri!/ Izbeşte cumâinile goale!/ Sfâşie-ţi veşmintele!/ În acest ceas al tur-bării de sine.”... Da, aşa cum făceau, când se căiau, şi regiilui Israel! numai că ei erau de acolo de unde a pornitlumea...

LĂSAŢI COPIII SĂ CONSUME CULTURĂ!

Zilele trecute, mai mulţi de la revista unde lucrez ne-am hotărât să extindem aria de colaborare a ofertei

de cultură scrisă pe meleagurile vâlcene. Aş minţi dacă nuaş mărturisi că m-am îndreptat spre zona Berbeşti-Alunu nuabsolut întâmplător. M-am îndreptat spre zonă având senza-ţia întoarcerii acasă.

În fond, din 1980 până în 2000 participasem literalmentela constructia zonei. Ba chiar mai mult, la fel cu ceilalţiingineri TESA mă identificasem cu Berbeştiul. Era al meu,am fost a lui.

Să spun că am câstigat o decepţie? Aş minţi! Sentimen-tul a fost amar-dureros, cel puţin ambiguu.

Pe un drum plin de gropi ne strecuram printre case marişi frumoase înaintând spre aria industrială care odinioarăforfotea de viaţă. Curiozitatea mea era înlocuită puţin câtepuţin cu o jalnică amărăciune. Clădiri cu destinaţie industri-ală care pe vremuri trepidau cărând, spărgând şi trans-portând cărbunele, deschideau acum prin geamurile spartecătre noi ochi orbi, jalnici, pustii.

„Noi dăm cărbune ţării!!” fostul slogan pe care se ridi-caseră sute de hectare de construcţii industriale era uitat.Zona care câteva decenii în urmă era expresia vie a culturiimuncii acum agoniza.

Ajunşi la primăria Berbeşti, l-am reîntâlnit pe vechiulmeu prieten şi coleg întru scormonirea măruntaielor pămân-tului, pe inginerul Chelcea Vintilă acum primar. Nu ştiudacă fac bine povestind în continuare, dar simt că-i datoriamea faţă de el, faţă de anii în care am lucrat acolo, faţă delocuri, faţă de colegii noştri din care acum majoritatea suntmorţi de cancer şi faţă de noi cei care am mai rămas.

Fusese Vintilă Chelcea un vulcan, un vulcan de energie,de forţă căreia nu i se putea aşeza nimic în cale.Fusese Vintu, omul, inginerul – Omul Tunel. Ală-turi de cei de la Baraje, Tuneliştii erau elita în con-strucţii, cărora noi civilii cum ni se spunea le ară-tam stima noastră în această ierarhie. Nu puteai sănu-i respecţi, să nu-i invidiezi, să nu-i iubeşti.

Pentru mine Vintilă inginerul era un zeu, un ade-vărat zeu al betoanelor, al armăturilor, al cofrajelorşi mai ales al lucrărilor în abataje, sub pământ.Pentru mine, prietenia arhicunoscutului în toată

valea Tărâiei a inginerului Vintilă Chelcea a fost atunci şi arămas cel mai de mândrie lucru câştigat în acele vremi.

Am găsit un Vintilă Chelcea om obosit şi trist. Am găsitun Vintilă Chelcea primar care semna dezamăgit plata uneiamenzi pe care primăria şi-o însuşise deşi putea, cred,măcar s-o conteste, amendă mizerabilă în care se vorbeadespre un hoit de cal de undeva, al cuiva, etc. etc. .. Cudurere în glas primarul Vintilă comenta: - „Cu banii ăştiaputeam face altceva”.

Evident, calul respectiv nu fusese al primăriei ...Am mai vorbit, ne-am mai amintit bucurându-ne de

revedere, i-am explicat rostul venirii noastre acolo. Simţinddezamăgirea mea între aşteptări şi realităţi Vintilă mi-afăcut, ne-a făcut un cadou:

-Aici în oraşul Berbeşti nu prea aveţi ce vedea, duceţi-văla liceul Slăveşti.

Am plecat însoţiţi de viceprimar, fostul maistru minierGioga Dumitru, la Slăveşti. Întradevăr am avut ce vedea.Clădiri noi, inaugurate în 2016. Liceul propriuzis poateabsorbi 1400 de elevi. Clădirea şcolii este un exemplu deconstrucţie cu arhitectură ultramodernă: spaţii aerisitepereţi de sticlă, curţi-spaţii interioare, care oferă un ambientmai mult decât plăcut.

Vis-à-vis străluceau în soare, tot portocalii, clădirileunei cantine şi ale unui internat.

Cifre optimiste citate şi citite din planurile lor de viitorde către directorul-profesor Tudor Sorin Cumpănăşoiudemonstrau oportunitatea acestei investiţii pe termen lung.

Bucuria unei posibile colaborări între liceu şi ansamblulnostru de cultură scrisă, care răzbătea din discuţiile purtateîntre noi şi director, entuziaste iniţial, a fost ulterior umilităde suspiciuni, de intenţii pecuniare cel puţin luşe ascunse dedirectorul şcolii după sloganul „Nu sunt bani”.

Cum am fost onorată de patronul meu prin funcţia de şef

serviciu marketing cu posibilitatea şi obligaţia de a sprijiniiactivităţile firmei, n-am dezarmat şi am cerut dreptul, oferitde altfel, de a explica în consiliul profesoral din data de joi16 martie 2017 în ce consta oferta noastră de colaborare.

Spre surprinderea mea am constatat că membrii consi-liului nu sesizaseră avantajele unui asemenea gen de cola-borare. Întrebările au fost bizare, cel puţin puerile:

- Dacă minimum valorii de contract este suma de 200lei, ce reprezintă aceasta?

Chiar!!!Vălcea – Slăveşti = 85 Km. Dus – întors = 170Km

rezultă un consum de carburant, de ulei, de uzură auto careajunge la aproape 100 lei.

O zi muncă la negru costă 100 lei. Cât costă un patronde ziar, director, pe zi?

Cât costă editarea publicaţiilor scrise? Cât costă expe-dierea lor? Cât costă impozitele şi celelalte cheltuieli?

- Dacă facem un contract, noi cu presa dumneavoastrăscrisă şi voi nu vă ţineţi de cuvânt ce se întâmplă cu baniinoştri?

- Cum se poate cuantifica ceea ce se scrie, într-un ziar, înbani, ca să putem cumpăra ceva pe bucăţi, ceva care nepriveşte doar pe noi?

Chiar!!! Cum se pot cuantifica - converti în bani zecile de ore

state în arhive, zecile de ore din deplasările efectuate pentrudocumentări, orele când măninci pe furate în maşină, cli-pele când ţi se face rău de oboseală şi te temi de un infarct,momentele în care cu sufletul în palme te duci şi încerci săconvingi „factorii de decizie că”, jurnalistul de bine vedemai repede decât oricine, pentru că asta a fost şi estemenirea sa în lume, ca să ardă cu sufletul şi cu trupul, ca sălumineze arătând lumii viitorul, cel puţin încearcă să spunăce nu spun alţii...Apăraţi-vă! sau bucuraţi-vă, dar folosiţi-

mă! ...– N-avem nevoie, putem trăi şi fără!... nu sunt

bani! Chiar!!!Cum se poate cuantifica în bani frumosul pe

care îl cari după tine pentru a-l oferi lor, dezamă-girile pe care le trăieşti cănd realizezi că nu aunevoie de frumos, umilinţele pe care le înghiţi, nupentru tine (care ai putea trăi liniştit de altfel ) cipentru cei pentru care te dăruieşti. Da, sunt astfel

Ligia NICOLESCU-ZAPRAŢAN

„Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri, omul care nu citeşte trăieşte o singură viaţă”

(George R. R. Martin)

ANTICARIAT CENTRALRâmnicu Vâlcea: oferă cărţi pentru o mie de vieţi!


de meserii!Oare Prometeu n-ar fi putut trăi bine? Ba bine că nu! Dar

din sacrificiul lui din dragoste pentru oameni a rezultatlumina, focul.

Toţi oamenii de artă, de cultură, se sacrifică uneori pânăla moarte. Niciodată niciun artist nu a oferit omenirii artăfără sacrificiu personal. Asta nu se poate cuantifica în bani.

Domnilor, nu murdăriti cultura! Trebuie să rămână dupănoi, oameni trăitori azi, ceva pentru mâine. Cultura, zicea

un artist, este ceea ce rămâme în memorie după ce ai uitatceea ce îţi este prea mult.

Nu umiliţi cultura, domnilor! Nu ne condamnaţi laAltzheimer !

Însuşi acest articol dovedeşte bunele noastre intenţii.Lăsaţi copiii să se citească în paginile noastre, noi îi putemarăta lumii întregi aşa cum sunt ei, buni, frumoşi şi talen-taţi, aşa cum am făcut cu toţi copii care ni s-au adresat. Noiputem trăi fără colaborarea cu dumneavoastră, copii dum-

neavoastră nu pot ieşi în lume fără noi, pentru că după noinu mai este nimeni; toate ziarele de cultură au murit saudacă mai sunt, sunt doar pentru cei prea „înalţi”. Noi încămai existăm, oferindu-vă hârtie de ziar cult, noi încă maiexistăm lucrând pro-bono, din dragoste pentru cultură, dindragoste pentru voi, din dragoste. Dacă vreţi totuşi o cuan-tificare în bani vă ofer o provocare: cuantificaţi, domnilor,dragostea! Când veţi avea un rezultat, arătaţi-mi-l şi mie.

TURISMUL DE IARNĂ ÎN VALEA LOTRULUI (IV)Muntele Puru – Coasta Benghi

Bineînţeles că, întâlnirea cu domnul ministru DanMatei Agathon, de la Prefectura Vâlcea, s-a încheiat

cu promisiunea că echipa domniei sale va face o vizită înValea Lotrului pentru a vedea la faţa locului cele expuse demine. Aşa s-a şi întâmplat. În după amiaza aceleiaşi zile,întreaga suită ministerială a pornit spre Valea Lotrului,numai că, excursia acestora s-a încheiat cu câţiva zeci dekilometri mai aproape, la restaurantul Lotru (cunoscut, învorbirea curentă a localnicilor mai în vârstă, sub denumireade, “Sus la Cartacai”, după numele primului director alStaţiunii, Traian Cartacai) aflat în Staţiunea Voineasa.“Piedica”, de a merge mai departe, le-a fost pusă de DănutMoldoveanu – directorul Staţiunii, care s-a întreţinut cuaceştia până târziu în noapte, înspre dimineaţa zilei urmă-toare. Aşa s-a încheiat “vizita de lucru” în Valea Lotrului, adomnului ministru Agathon şi-a suitei sale. Acest ministru,până la încheierea mandatului său, cu toate promisiunilefăcute oficialilor vâlceni, nu a mai ajuns niciodată, în ValeaLotrului, şi cu atât mai puţin, în arealul descris de mine,atunci, la Prefectura Vâlcea, cu privire la domeniile schia-bile care au facut obiectul studiului de amenajare a unor“stadioane de zăpadă” în Munţii Latoriţei. Legat de acestsubiect, la unul dintre Târgurile de Turism organizate laRomexpo l-am abordat din nou pe domnul fost ministru,care ţinea o conferinţă de presă (aveam calitatea de redactorşef al revistei “România Turistică), legat de subiectul încauză – realizarea unor stadioane de zăpadă în MunţiiLatoriţei. Imi amintesc că, după câteva schimburi de replici,răspunsul domniei sale a fost: “ avem în vedere, în viitorulapropiat, să sprijinim şi în zona amintită de dumneavoastră,dezvoltarea turismului de iarnă prin programul “Super Schiîn Carpaţi”. În afara Predealului, care a beneficiat de oinstalaţie de nocturnă pentru iluminarea partiei de schi depe Clabucet şi a telegondolei din Buşteni, de acest programnu mai am cunoştiinţă şi nici de altele. Bineînţeles că, de laacea promisiune, a trecut peste un deceniu până a se realizaceva şi în Valea Lotrului, în ramura turismului de iarna,aceasta materializându-se în domeniul schiabil “Ski ResortTransalpina” (vom reveni... în numerele viitoare).

În această cea de a treia zi de prospectare a unor zonepretabile pentru amenajarea unor “stadioane” pentru spor-turi de iarnă am condus echipa Direcţiei de Cercetări şiDezvoltare în Turism, în zona Muntelui Puru şi CoastaBenghi. Am plecat din Staţiunea Vidra, cu maşina de terenARO, a Ministerului Turismului, pe acelaşi traseu, până laun punct, parcurs în ziua trecută, prinzând drumul forestierce pleacă din Curmătura Vidruţei spre creasta superioară aMunţilor Latoriţei, unde am făcut joncţiunea cu “Drumul

Strategic”, care leagă satul Valea Măceşului (Voineasa) deŞaua Ştefanu (1915 m). Drumul, relativ practicabil doarpentru maşini de teren, urmăreşte îndeaproape, după câţivakilometri de la plecare din Valea Lotrului, întreaga creastăa muntelui. “Strategica e de vis, ca peisaje o spun fără săgreşesc: e cea mai pitorească zonă de munte din ţară, aiciavem un colţ de rai.” (sursa: dumitrel marius blogspot2013/08 - creasta-latoritei-poate-cel-mai-frumos.)

Punctul de întâlnire a drumului pe care am urcat cu dru-mul de pe creastă se află în golul alpin dintre MunteleMogoşu şi Fratoşteanu. Din acest punct de belvedere pestecrestele munţilor aflaţi la nord de Curmătura Vidruţei (1572m) şi cei dinspre sud, ai Căpăţânii – aripa vestică şi aiParângului – aflaţi dincolo de Curmătura Olteţului (1615m), drumul ne conduce spre vest, pe versantul sudic alMuntelui Mogoşu, în imediata apropiere a vârfului acestuia(1958 m) şi a Vf. Pietrile (1881 m) unde coboară uşor spreŞaua Pietrile. Aici, drumul întâlneşte poteca, marcată cucruce roşie, ce urcă pe versantul sudic al muntelui, dinspreLacul Petrimanu (1130 m) şi din partea cealaltă, ce urcă peversantul nordic al muntelui din Coada Vidruţei (1320 m).Aceasta, este principala şi cea mai scurtă legătură, per-pedes, între Cabana Tudor aflată pe malul drept al LaculuiPetrimanu din Valea Latoriţei şi Staţiunea Vidra aflată pemalul drept al lacului cu acelaşi nume, aflat pe cursul supe-rior al râului Lotru. Din acest principal punct de întâlnire altraseelor montane – hotar între Muntele Pietrile şi MuntelePuru, “Drumul Strategic”, pe care noi ne aflăm, îşi continuătraseul, în urcuş de această dată, ocolind pe faţa sudică Vf.Puru (2049 m – al treilea ca înalţime din întreaga creastă aMunţilor Latoriţei), odihnindu-se, pentru ultima oară, pânăa ajunge, în Şaua Ştefanu, pe platoul din Coasta Benghi, lacota de 1962 m. “...un drum pe o creastă lină şi înaltă aflatla mare altitudine, cu barajul Vidra la picioare şi carealunecă spre înălţimile Parângului. Mă repet, dar chiar aşae: avem un Colţ de rai în inima Olteniei la 2000 de m alti-tudine!!!” (sursa: dumitrel marius blogspot 2013/08 - creas-ta-latoritei-poate-cel-mai-frumos.)

La coborârea din ARO (maşina noastră de teren, o ade-vărată capră neagă, care de la plecarea din Şaua Pietrilepână aici a sărit din piatră în piatră, uneori încălecând vi-roage adânci săpate de şuvoaiele repezi formate de deseleploi torenţiale, care vara, la munte, vin pe neaşteptate, cadin senin), doar ce-l auzim pe d-nul Horia Gh. Balaban:“Fantastic! Aici, va fi o pârtie de schi fond... de toată fru-museţea! De acolo de sus, din vârful acela (Vf. Bora, 2055m) şi până jos de unde noi am început urcuşul, şi de acolopână dincolo de Fratoşteanu, va fi cea mai lungă pârtie deschi fond din România şi chiar din Europa... şi de aici zecide pârtii care vor umple muntele! Nici austriecii şi nici

elveţienii nu au aşa ceva! Bravo Sporiş! Ne-ai adus undetrebuie! Avem de muncă...! Tu ştii “Drumul Albastru”?...ăla, marcat cu banda albastră, pe care am coborat noi dinPostăvaru a doua zi după ce ne-am întors de la Bran! Potspune că e aproape un copil mic pe lângă ce avem aici! Dedincolo de Şaua Ştefanului, de sus de pe platoul Cărbuneluidin Parâng şi până dincolo de Fratoşteanu si Chica Lupului,unde diferenţele de nivel, raportate la distanţă, sunt relativmici, poate fi cel mai lung traseu pentru schi de tura dinRomania! Nu gaseşti aşa ceva – un asemenea relief montannici unde în Europa, care sa-ţi permită “amenajarea” uneiasemenea piste pentru turismul de iarna! Aceste aprecieri,făcute de unul dintre cei mai mari specialişti în domeniu,ne-a lasat fără cuvinte. Nici d-nul director Vasile Glăvan nua mai scos niciun cuvânt, ca nu cumva să-l contrazică!Toate aceste considerente aveau a fi materializate în“Studiul de proiect pentru turismul de iarna în MunţiiLatoriţei şi Parâng”, materiale care aveau a sta la bazaviitoarelor proiecte pentru amenajarea “Stadioanelor dezăpadă”, aşa cum îi plăcea D-lui Horia să le denumeascădin franţuzescul – “Stade de neige”.

Târziul ne-a prins, în după-amiaza aceleiaşi zile, sus peplatoul Cărbunele, făcând fotografii cu soarele înspre apus,acolo unde urma să dispară dincolo de Lacul Câlcescu şiŞaua Piatra Tăiată. Seara ne-a prins pe terasa cabanei luiNinel, de la Obârşia Lotrului, unde ne făceam planuri pen-tru a doua zi, unde urma să ne întoarcem în acelaşi loc deunde placasem cu puţin timp înainte.

Coborârea din Vf. Puru spre Cantonul Puru – aflat înprelungirea nordică a muntelui, spre Lacul Vidra, în imedi-ata apropiere a acestuia, urma să o facem perpedes, fărămaşină, în ultima zi a periplului nostru montan. (Vaurma)...

Gheorghe SPORIŞ


PROZĂ SCURTĂ

- Ce faci? Te-ai trezit? N-ai plecat, încă?Întrebările curg cu repeziciune. Ada vrea să-i dovedească

Mirei c-a sunat-o cu treabă, nu pentru că n-a mai putut să n-o sune ca să-i audă glasul, să-i simtă, după tonul vocii, stareasufletului...

- Vezi că ţi-am lăsat bileţel. Scrie acolo ce să faci cu Bob.Bob e câinele lor, bătrânul Tekel, cel îngrijit de toţi ai

casei ca un om, după spusele dezaprobatoare ale buniciiLina. Grija comună pentru Bob este un foarte bun pretext săsuni acasă şi să asculţi, să desluşeşti ce transpare în voceaMirei din clocotul ei interior. Ada ştie, simte, că clocotul esteacolo, bine protejat de voinţa şi forţa cu care Mira îşi apăracitadela asaltată şi din interior şi din exterior.

- Da sunt acasă. Da m-am trezit, răspunde Mira.Ton sec, neutru. "Ştiu eu de ce mă suni...Nu mai cerşi, că

nu-ţi spun nimic. Da, mi-e greu, dar e problema mea.", camasta voia să spună tonul tăios, nemilos, al Mirei. Nemilosfaţă de Ada, care realiza totuşi că nici nu-i prea putea cereMirei să retrăiască, povestindu-i ei, toată tărăşenia ce-o arun-case în derivă. Niciodată Mira nu a plâns pe umărul cuiva.Ada îşi aminteşte alte situaţii asemănătoare acesteia, în caretensiunea înăbuşită, durerea şi disperarea treceau prin uşaînchisă a camerei Mirei ca nişte săgeţi care-i însângerauAdei sufletul. Neputincioasă, îşi frângea mâinile, lângă uşaMirei. "Să te pui singură în asemenea situaţii, să forţezi, săratezi, să suferi, să supravieţuieşti, fără a accepta ajutor..."Mira nu putea înţelege...

- Ei! Te-ai hotărât unde mergi?, întreabă Ada.- Nu! vine răspunsul ostil al Mirei.- Te duci la Alex? Dă Alex petrecere sau te duci cu

Marius? continuă Ada.- ....

Tăcere la celălalt capăt al firului.

Bineînţeles că Alex dă petrecere, bineînţeles că acolo arvrea Mira să meargă la Revelion. Numai că el trebuie s-osune, s-o invite, să insiste. Ada simţea că relaţia celor doi eraforţată. Simţea că Mira a plusat, cum se spune. Se gândeşteintens. Ca un detectiv care nu are niciun indiciu. Oare Mirae prea năvalnică, oare îl sperie pe Alex?

- Nu ne potrivim deloc. Am hotărât că noi doi nu nepotri-vim, aude Ada în receptor. I se rupe inima. Poftim! Aaflat ce ştia, deja. Mira i-a spus cu subiect şi predicat. Acum,Ada nu ştie ce să-i spună Mirei. Ce cuvinte pot fi de ajutor?Cuvintele nu ajută. Ar ajuta să fie acasă, lângă ea... Nu, n-arajuta, n-ar lăsa-o să intre în camera ei...Ar sta pe lângă uşă,frângându-şi mâinile inutil.

- Bine. Nu e bine, dar e mai bine decât să vă chinuiţiaşa...Te duci cu Marius...Vine şi verişorul Ştefan? spune,într-un târziu, Ada.

- Nu ştiu, răspunde aspru şi indiferent Mira. Pa!Ada aude telefonul închizându-se.- Pa.

Orele trec. Se apropie seara. Sunt acasă cu toţii.Preocupaţi de ultimele detalii vestimentare pentru noapteadintre ani. Trec unii pe lângă alţii, se aşează, pe rând, în faţaoglinzii... Nu vor merge toţi la aceeaşi petrecere. Vor petrecefiecare cu grupurile lor, pe categorii de vârstă. Vorpetrece...Noaptea va trece...Noroc că prietenii lui Marius oiubesc pe Mira. Noroc că Ştefan va merge şi el cu Mira şi cuMarius. Ştefan e ca un pansament. Nu întreabă nimic. El ştiefără să întrebe şi îi stă alături Mirei.

Două lumi erau în sufletul Mirei. Seninătatea, luminile,râsetele, fetele frumoase, băieţii curtenitori...Mira se lăsaparcă prinsă în farmecul locului. Faţa-i era destinsă, privireacalmă, muzica şi dansul îi făceau plăcere, mai ales că, dan-

sând, aşa, la grămadă, fiecare cu ceilalţi şi, totuşi, singur, îşiputea pune în acord ritmul propriu cu ritmul melodiilor cecurgeau continuu, fără să fie atentă la vreun eventual parte-ner de dans. Putea chiar să-nchidă ochii şi să-şi unduiascătrupul în voie, să se rotească, să-şi ridice sau să-şi împreunemâinile la spate, după cum muzica era lentă saunăvalnică...Putea să-şi închipuie că Alex era acolo şi dansaalături, cu ochii deschisi, pentru a o privi, pentru a o admira,pentru a-i apăra spaţiul vital de care ea avea nevoie pentru a-şi trăi cu intensitate dansul...

- Unde eşti, Mira? se aude în receptor vocea lui Alex.Haide, că ne-am adunat!

N-a fost nevoie de mai mult. Mira n-a avut nicio ezitare.Petrecerea în toi şi dansul sunt părăsite, instantaneu. Miraporneşte însoţită de Ştefan spre cealaltă petrecere, la Alex.

E fericită? Orgoliul ei este satisfăcut? Putea să semulţumească cu faptul că fusese căutată la telefon şichemată la petrecere. Putea să spună nu. Dar a alergat, laprimul semn. Care este cel mai mare duşman al Mirei? Ce-ichinuieşte mai mult sufletul? E îndrăgostită? E numai orgo-lioasă?

Ada nu ştie cum a petrecut Mira la petrecerea dată deAlex. Oricum, lucrurile par a fi intrat în normal. NormalulMirei. Un normal sigur complicat, dar, măcar, pare că, de-ovreme, angrenajele relaţiei ei cu Alex se-nvârt fără scrâşnte.Aşa i se părea Adei. Nu o mai simţea pe Mira încrâncenată,cum fu-sese în ajun de Revelion. Ianuarie, februarie, mar-tie...În aprilie, Adei i s-a înfăţişat Mira cea lucidă.

- Am avut o discuţia cu Alex, i-a spus ea Adei, într-o searăîn care erau singure acasa. I-am spus că lucrurile nu mergbine între noi. I-am spus că va fi fericit cu Mara. Cu mine nupoate fi fericit. Nu ne potrivim.

Ada a rămas cu gura căscată. Cum nu simţise eaapropierea furtunii? Dar...părea că nu e nicio furtună...Cum?La vârsta Mirei, nimeni nu judecă cu luciditate chestiunile încare este implicat sentimental.

Oh! Dar o furtună e pe cale să se dezlănţuie. O furtunăîn sufletul Adei: precis Mira parează, precis este disperată,precis urmează depresia...Stai! Opreşte-te, Ada! fii atentă larealitatea din faţa ta. Mira este calmă, sinceră, sigură pe ea şipe gestul eroic pe care l-a făcut şi despre care a avut ge-nerozitatea să-ţi spună. De ce? De ce ţi-a spus? Oare teiubeşte şi vrea să nu te mai vadă chinuită de întrebări la carenu-ţi poţi da singură răspunsuri?

Mai, iunie...iunie...iunie. Trei ani...

- Mira, te simt tensionată... i se adresează Ada Mirei, cutimiditate, parcă, nevrând să-i invadeze lumea şi temându-sede atitudinea aceea vădit respingătoare prin care Mira seapăra de obicei.

- S-a-ntâmplat ceva îngrozitor, a spus Mira, simplu,omeneşte, ca la spovedanie.

- Ce ? Spune-mi! Nu mă fierbe!- Alex e-n spital. A luat o supradoză, a venit răspunsul

Mirei.Aceasta era realiatea lor. Realitatea Mirei. Realiatea lui

Alex. Ada nu mai e în realitate. Inima ei bate nebuneşte :Doamne, ţie-ţi mulţumesc că i-ai frânt sufletul Mirei, atunci,cu câţiva ani în urmă!

- Te poţi duce la spital...Cu colegii...îngaimă Ada.- Nu! E Mara cu el, răspunde, abrupt, Mira.

Ada o simte pe Mira încordându-se ca un arc din careţâşneşte săgeata spre ţinta care nu are nicio şansă.

Ce noroc că Alex se potrivise cu Mara! Cu Mira, nu. Oareîn ce nu căzuseră de-acord? se-ntreba Ada, în timp ce-nsufletul ei se-aprindea scânteia admiraţei pentru judecata şităria Mirei.

IUREŞUL DIN SUFLETAna ANDREESCU

FRÂNTURI DE VIAŢĂRECONDIŢIONATE

OAMENI ŞILOCURI

Acum ceva timp am avut o zi înfiorător de com-plicată. Ca de atâtea ori, zilele mai puţin bune

sunt o invitaţie la meditaţie despre noi, despre alţii pecare-i cunoaştem întâmplător şi încercăm să discernemîn trăsăturile prezentului conformaţia trecutului. În ulti-ma vreme am cunoscut numeroşi cetăţeni străini, de petoate meridianele globului. Întâlnirile au fost facilitate deo vilă pe care o administrez în Otopeni, la doar 1 km deAeroportul Henry Coandă, unde pot fi cazaţi turişti aflaţiîn tranzit.

Mi-a trecut pragul casei o familie extinsă dinGermania, desfăşurată armonios pe mai multe generaţii.Adolescenţii de 14-15 ani erau absorbiţi într-o povestede amor şi păreau să nu le pese de supravegherea nufoarte stridentă a părinţilor şi bunicilor. Mai bine zis abunicii. Ca atâţia alţii au zăbovit două zile pe la noi pen-tru a-şi face o impresie despre un Bucureşti turisticcăruia încercau să-i găsească termene de comparaţie înGermania. Apoi au închiriat două maşini şi s-au aşternutla drum pentru o vacanţă de 20 de zile în nordulMoldovei şi Bucovina. Urmau să mai revină în ultimaseară de stat în Romania, pentru ca a doua zi dis-de-dimineaţă să decoleze spre Munchen.

Singurul element ieşit din comun, care mi-a atrasatenţia, a fost durata sejurului neobişnuit de lungă. Deobicei evit să mă angajez în discuţii colocviale cu turiştiicare nu doresc să se destăinuie. Motivul îl constituie fap-tul că oaspeţii noştri provin din culturi diverse, cucanoane specifice, iar un semn de impoliteţe ar putea fiuşor de interpretat. Dar de această dată mi-am încălcatregula, amănuntul duratei sejurului făcându-mă curios.La întoarcerea din Moldova am provocat-o pe Simone,femeia între două vârste, să-şi prezinte impresiile. Maiales că părea foarte încântată de cele vizitate.Autenticitatea satului românesc, tradiţiile, legătura cudivinitatea, oamenii locului, decupaţi parcă dintr-un alttimp istoric, toate au fost zugrăvite la superlativ. ”Cetăţişi mânăstiri avem şi noi, dar ale voastre par mai cu viaţă,respiră autenticitate, se încadrează perfect în peisaj, nusunt doar ziduri reci”, îmi spunea Simone.

Astfel am aflat o poveste desprinsă parcă dintr-unfilm. Mama ei s-a născut în Bucovina, la Putna, aceaBucuvină care până în 1918 fusese provincie austriacă.Copil fiind în timpul celui de-al doilea război mondial, afost nevoită să emigreze din cauza anexării norduluiBucovinei de către sovietici. Istoria s-a repetat peste anicu alţi etnici germani din alte zone ale ţării, prigoniţi deun alt regim comunist. Dar asta e o altă poveste.Revenind la oile noastre, acel copil ajuns acum la ovârstă respectabilă, nu şi-a mai văzut niciodată locurilenatale. Anul acesta a reuşit să-şi convingă familia să-iîndeplinească cea mai arzătoare dorinţă şi să-i aline aceldor cumplit de spaţiul în care s-a născut. Şi-a folositîntreaga forţă de convingere, spunând că este singurullucru important care i-a mai rămas de făcut în timpulvieţii. Doar soţul ei rămas în Germania, nu s-a împăcatdeloc cu această decizie, considerând că se supune unuirisc prea mare la o vârstă așa înaintată.

Acum, când îmi istorisea povestea, era foarte încân-tată Simone. Reuşise s-o facă fericită pe bătrână, văzuseatâtea locuri minunate în cele trei săptămâni şi avea cepovesti acasă. M-am despărţit de ei cu zâmbetul pe buze,gândind pe drum că mai există şi străini care să vor-bească frumos despre România după ce se întorc acasă.

Marius CĂRBUNESCU

CULTURAvâlceanămartie 2017 7Am convenit să ne vedem a doua zi la ora 4,00 dimineaţa pentru a-i conduce cu maşinapersonală la aeroport. Fiind prea mulţi şi cu multe bagaje, s-au organizat pentru douătransporturi.

După ce m-am întors din prima cursă, mi-a ieşit în întâmpinare bătrâna, ducând cuea două sacoşe. În aburul dimineţii am văzut o figură prelungă, cu pielea încreţită,ochii mari, albaştri şi o umbră de ruj pe buzele veştede. Trăsăturile feţei arătau încăurmele unei frumuseţi pierdute. O rămăşiţă poate de cochetărie o făcea să-şi ascundăpărul alb sub o pălărie de paie, probabil cumpărată de prin Bucovina natală. Călcagreoi pe iarba moale, îmbibată de roua dimineţii. Am condus-o până la maşină şi amaşezat sacoşele în portbagaj. Într-una din ele avea o floare de plastic cu o morişcă învârf, imitând floarea soarelui. M-a întrebat dacă am copii mici şi la răspunsul meu afir-mativ s-a oferit să-mi facă floarea cadou. Am încercat să o desfac pentru că era înfăşu-rată în fel şi chip cu o funie care o lega prin zeci de ramificaţii de acea sacoşă. Dupăcâteva clipe m-am lăsat păgubaş. Am considerat că e mai important să ajut celelaltepersoane ce rămăseseră în casă, la căratul bagajelor.

În tot acest timp, bătrâna, cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună, se opintea sădezlege funia. În final a reuşit. Dar când să o conduc către locurile din spate alemaşinii am observat că nu o mai ţin picioarele. Între timp a ajuns şi Simone la maşinăşi, cu chiu cu vai, am reuşit s-o urcăm pe bătrână. Ceva grav se întâmplase, aşa că dupăo scurtă escală la aeroport, să anunţăm rudele, am luat calea Spitalului de UrgenţăFloreasca. Pe drum, cele două femei au povestit într-una. Nu înţelegeam foarte binece-şi spun dar aveam senzaţia că fiica nu doreşte să-şi lase mama să tacă nicio clipă.Probabil se gândea că odată oprit acel iureş verbal de cuvinte în limba lui Goethe, vafi pentru totdeauna.

Nu bătuse de ora 5,00 când am ajuns la serviciul Camera de Gardă. Acolo,stupoare! Dacă un pacient este adus cu o maşină particulară, indiferent în ce stare s-arafla, nu reprezintă o urgenţă. Am aşteptat aproape o oră după victimele unor altercaţiiprin cluburi, drogaţi sau tineri care băuseră prea mult în noaptea precedentă. Erauaduşi cu ambulanţa şi aveau prioritate. Într-un final, când am ajuns la ghişeu, Simonenu găsea cardul de sănătate al bătrânei. De disperare a deşertat tot conţinutul poşeteidirect pe podea, chiar în mijlocul încăperii, şi a început să caute. Între timp a ajuns înholul de primiri o doctoriţă, întâmplător. Probabil căuta un alt pacient. A văzut-o pebătrână şi a observat că avea gura strâmbă, semn de atac cerebral. Când a auzit de câttimp aşteptăm s-a îngrozit şi a cerut imediat să fie dusă în secţie. Simone nu înţelegeade ce, după atâta timp, pur şi simplu nu mai era nevoie de acel nenorocit de card desănătate. Timp preţios pierdut.

Am fost alături de Simone la această experienţă traumatizantă. Am încercat să oajut să se descurce prin haţisul birocratic din spital. Pe lângă faptul că nu înţelegea cumfuncţionează lucrurile la noi, sau mai bine zis cum nu funcţionează, mai era şi barieralingvistică. Mă simţeam neputincios. Aşteptarea devenise insuportabilă. Până şi tre-cerea dintre lumi era birocratizată. După o oră de la internare, bătrâna a intrat în comă,iar peste încă o zi lumea noastră i s-a părut prea mică. Diagnosticul: atac cerebral cuhemoragie cerebrală. Simone aştepta cuminte în antecamera morţii, vegheată de ungardian vigilent care nu o lăsa să intre, în timp ce doctorul mă suna acasă să mă anunţecă poate să vină un aparţinător să aprindă o lumânare. Într-un final a reuşit să pătrundăîn salon când nu era prea târziu.

Suferinţa se terminase doar pentru bătrână. Simone mai avea de tras. Începea o altăOdisee, a plimbatului de hârtii pentru repatrierea corpului neînsufleţit. Ce putea să facăo femeie, nemţoaică, aterizată pentru prima dată în România, în jungla din Bucureşti?Este mai mult o întrebare retorică dar încurajez cititorii acestor rânduri să încerce unrăspuns. Nimic, nu se pune pentru că, oricât de greu ar fi fost, situaţia nu putea fi lăsatăaşa. Sigur, ambasada germană a sprijinit-o cu tot ce s-a putut. Eu i-am împrumutatmaşina mea pentru a se putea deplasa mai uşor. A sosit şi sora ei din Germania pentrua o ajuta. Dar, chiar şi aşa, a durat mai bine de o săptămână până ce sicriul să poatălua drumul spre casă.

La vreo lună de la acestă tragedie, când încă nu-mi revenisem din şoc, mă sunăSimone. Urma să-mi trimită un document foarte-foarte important şi mă ruga să-ldepun de urgenţă la spital. L-am primit în aceeaşi zi prin curier şi m-am dus imediatla Floreasca, nu puteam să-i înşel femeii aşteptările. Acolo, după ce am fost trimis laplimbare din uşă în uşă, am ajuns în sfârşit biruitor la serviciul de arhivă. O doamnăplictisită mi-a luat hârtia, după ce în prealabil m-a apostrofat că nu e în limba română,şi şi-a aşezat cana de cafea pe ea în timp ce trăgea cu nesaţ dintr-o ţigară. Am plecatdin spital cu sentimentul datoriei împlinite.

***Aşa s-a scris povestea unui om născut la Putna, trăit toată viaţa în Germania şi, ca

într-o ciudată şi crudă ironie Dumnezeiască, sosit să-şi dea ultima suflare într-un patde spital pe Şoseaua Ştefan cel Mare. Nu pot să uit vocea scăldată în lacrimi a luiSimone, întrebându-mă ce-i spune ea acum tatălui ei care n-a fost de acord cu aceastăvacanţă şi căruia i-a promis că totul va fi bine... Te rog să-i spui dragă Simone cămama ta şi-a împlinit visul şi a plecat fericită către o lume mai bună, iar tu ai avut unmare rol la acestă fericire a ei.

Nu ştiu dacă acea floare cu morişcă va mai ajunge la copiii mei. Pe de o parte mi-e teama să nu preţuiască acel bun şi să-l strice, pe de altă parte aş avea o angoasă defiecare dată când acea jucărie mi-ar trece prin faţa ochilor.

ŞTIINŢA ŞI ARTA

ANSAMBLUL MONUMENTALBRÂNCUŞIAN DE LA TÂRGU JIU,

OPERĂ COLECTIVĂ,FILOSOFICĂ ŞI DE

ARHITECTURĂ!

Desfăşurarea pe orizontală este specifică vieţii şi, ca să aibă rost, ea are loc în plansferic, absolut, urmând forma planetei Pământ; forţa gravitaţională fiind elementul

de rezistenţă-forţă generatoare-al vieţii în rostogolire logică pe orice plan mai mult sau maipuţin înclinat. Forţa gravitaţională şi forţa centrifugă, acţionând în sistem absolut, menţinviaţa pe pământ, acesta, rămânând planetă a soarelui. Desfăşurarea pe orizontală aparţine sis-temului mecanic cinetic, relativ.

Desfăşurarea pe verticală este specifică lumii imateriale (exceptând zborul cosmic),adresându-se infinitului, care este noţiune abstractă şi fără rost, poetică! Rostul, dacă trebuiesă vorbim despre rost, este de natură spirituală şi are legătură cu cerurile prezente în om,manifestându-se prin respiraţia adâncă: sus-jos, inspiraţie-respiraţie, puternică!

„Coloana infinită” construită de Gorjan ca produs tehnologic, şi concepută de Brâncuşica produs artistic, arhitectural, îmbină fericit cele două sisteme fizice: absolut şi relativ.Absolutul este reprezentat prin miezul coloanei, un stâlp monolit de oţel sudat, încastrat înbeton armat, şi desfăşurat pe verticală; în timp ce sistemul relativ este exprimat prinmărgelele clepsidre iniţial, apoi romboiedre, înşirate pe miezul coloanei. Mărgeaua, fără nicio conotaţie cu realitatea, ca simbol, este singura posibilitate, ca formă fizică, pe verticală, caornament şi echilibru, absorbind patru grade de libertate pe verticală şi două în plan: unul derotaţie şi unul de translaţie. Miezul şi mărgeaua, genială inovaţie aparţinând ingineruluiŞtefan Georgescu Gorjan. Pe axul coloanei mărgelele recompun clepsidrele, aducândColoana în domeniul spiritual, comun, cu cele din atelierul sculptorului. Dacă în atelierColoana era sculptură, mai ales cea din lemn, în câmpul de la Tg Jiu devine monument-arhi-tectură. „Coloana infinită” este o instalaţie, în acest caz, aflându-ne într-un domeniu altehnologiei construcţiilor de maşini, şi, mai nou, în arta sculpturii. În atelierul lui Brâncuşi,Coloana a fost mai întâi un scaun-un suport simbolizând o clepsidră; suprapunând douăscaune, ajunge un soclu; Coloană, încă, cu rost! Suprapunând trei clepsidre-scaun sedeschide drumul unei Coloane fără rost, dar cu o infinitate de însemne...Nu există în arhitec-tură şi nici în imaginaţia ţăranului coloane de clădiri sau, altfel, stâlpi de susţinere cu maimult de două gâtuiri. De aici rostul şi nerostul... Construcţia de tip Coloană infinită, pentrurost civil (locuinţe) este o aberaţie pentru că lumina şi umbra se află într-un concubinaj stu-pid, permanent. Simbolul coloanei după modelul înşiruirii tronconice nu exprimă viaţa, cipermanenţa morţii, gâtuirea! Numărul magic 1-2-4, în fond, o relaţie (nu există magie înmatematică), şir aritmetic în care fiecare termen este dublul precedentului, vine din trei spe-culaţii: prima, este rezultatul logicii gradelor de libertate expuse mai sus, 1(unitatea demăsură-reper)-2 (o rot şi o translaţie)-4 (fixare cilindrică-patru grade de libertate); a doua:din considerentul de rezistenţă, nr. module-16 (1916) şi asemănarea cu Columna lui Traian,30 de metri (demonstraţie făcută în 2014 în revista Brâncuşi); a treia: două pătrate de lat „a”,suprapuse, formează două triunghiuri-diagonalele lor-isoscele la care înălţimea triunghiuluieste egală cu latura „a”...De aici înălţimea clepsidrei „2a” şi jumătate din latură, a/2,gâtuirea! Rezultă relaţia 1-2-4 (a/2 - a - 2a sau (a - 2a - 4a)/2 sau a/2(1 - 2 - 4)).

Ansamblul de la Tg Jiu al lui Constantin Brâncuşi este o excepţională operă filosofică-arhitectonică. El vizează semnul şi însemnul, simbolistica, iconicul infinitului pe axa pozi-tivă şi sacralitatea. Este o construcţie unică vizând memoria în lumea dintre cele douărăzboaie mondiale, o capodoperă a artei construţiilor atât civile, cât şi industriale, dar şi aconstrucţiilor de maşini: în spaţiul cu şase grade de libertate. Coloana infinită este o primărealizare a unei opere la limita dintre ştiinţă şi artă. Monumentul triptic de la Tg Jiu încheie

activitatea de sculptor a lui Brâncuşi, încontinuare, acesta, rămânând un con-sumator al operei sale-ca sculptor;rămânînd şi filosof, şi fotograf, unmaestru al prelucrării imaginii. Tripticulde la Tg. Jiu aparţine patrimoniului uni-versal ca operă colectivă, operă a soci-etăţii civile productive din Tg. Jiu şiPetroşani, şi concepută de marele sculp-tor. Ca să rămână autor, şi al coloanei,Brâncuşi a şlefuit o optime din modelulde lemn al modulului din fontă...

conturrealizatmanual

martie 2017CULTURAvâlceană8Brâncuşi spunea într-un aforism de-al său: „Sculptura nu

este pentru tineri.” Noi spunem că tinereţea nu poate fidecât creatoare, productivă, şi este sinonimă cu frumuseţea.Bătrâneţea nu poate fi decât filosofică şi consumatoare...Înfond, oprind-o pentru tineri, limitând-o, arta sculpturii,Brâncuşi îi prevede noua calitate de semn şi însemn, des-

tinând-o gândirii profunde, filosofiei. Rezultă că produsuleste filosofic şi nu vorbele sale, ideile rostite şi nerostite.Când noi spuneam în 2003 că Brâncuşi este mai filosofdecât sculptor (filosofia legată de sculptură, şi, chiar, dea-supra), admiţând concomitent în produsul monument sau deatelier, după 1907, filosofia şi forma-sculptura, spunem că

am rostit un adevăr; şi nu tot la fel cu cel al lui C. Zărnescu,„sculptorul filosof” (sculptor dedicat filosofiei) sau CikCsaba, „filosof şi sculptor” (sculptura obiect separat defilosofie)...În cazul lui Constantin Brâncuşi, scrisul este totuna cu forma în relief!

pcickirdan

NAŢIONALIZAREA DIN 1948 LA CĂLIMĂNEŞTI

La începutul anului 1945 în ţara noastră s-a instauratregimul democratic care a favorizat înfăptuirea de

reforme, printre care şi naţionalizarea din 11 iunie 1948. Încâteva localitaţi, printre care şi Călimăneştiul, naţio-nalizarea s-a făcut mai devreme cu câteva zile.

Din însemnările doamnei Maria Precup s-au aflatpreţioase informaţii cu privire la naţionalizarea care s-afăcut la Călimăneşti. Domnia sa menţionează că naţio-nalizarea s-a făcut în ziua de 27 aprilie 1948. Precizăm cădoamna Maria Precup, de profesie proiectant, din Oradea,actualmente pensionară, a fost nepoata domnului LudovicBalogh. Acesta a fost bunicul doamnei Maria Precup. Aavut o fabrică de radiouri care se numea „Helium” şi a fostdirectorul staţiunii balneare Călimăneşti Căciulata în anii´30 - ´40 din secolul al XX lea. A fost un director gospodarşi bun organizator.

Doamna Maria Precup ne relatează în însemnările salecă în ziua de 27 aprilie 1948, la Primăria oraşuluiCălimăneşti s-au prezentat următoarele cinci personalităţi:conf. dr. Traian Dinculescu, consilier în MinisterulSănătăţii, dr. Tiberiu Cioroianu, primarul oraşului, LudovicBalogh, directorul staţiunii balneare Călimăneşti-Căciulata,Ion Sinca, preşedintele Comitetului Sindical al oraşului şiintendentul staţiunii balneare, şi Grigore Chelcea, şefulServiciului Tehnic al staţiunii balneare. S-a întocmit un pro-ces verbal. A luat cuvântul mai întâi domnul conf. dr. TraianDinculescu care a vorbit despre naţionalizare şi importanţaei pentru economia naţională. A urmat după aceea predareastaţiunii noastre balneare statului de către domnul LudovicBalogh, reprezentantul Societăţii „Govora-Călimăneşti” şidirector al staţiunii balneare şi preluarea ei de către domnuldoctor Tiberiu Cioroianu, reprezentant al puterii locale şiprimarul oraşului. A urmat apoi la cuvânt domnul Ion Sinca,intendentul staţiunii balneare, care a citit inventarul gestiu-

nii staţiunii balneare, după care s-a predat domnului doctorTiberiu Cioroianu. La sfârşit, cele cinci personalităţimenţionate mai sus au semnat procesul verbal.

În acel moment Societatea „Govora-Călimăneşti”, alcă-tuită din Băile Govora şi staţiunea noastră, înfiinţată în1910, s-a desfiinţat. Staţiunea noastră balneară a intrat înpatrimoniul statului.

Gestiunea staţiunii balneare Călimăneşti-Căciulata secompunea din următoarele: Marele Hotel al Statului, clădi-rea cinematografului (unde se află azi Biblioteca „A. E.Bakonski”), Uzina Electrică, (unde se află azi Casa deCultură a oraşului), baza de tratament de la Călimăneşti,care se compunea din: stabilimentul de băi şi secţia de elec-troterapie, izvoarele minerale de la Călimăneşti-Căciulata şiBivolari (Arutela), staţia de îmbuteliere a apei IzvoruluiCăciulata, filtrele pentru apa potabilă de pe Valea Căciulata,parcurile din Călimăneşti şi Căciulata, precum şi obiec-tivele staţiunii balneare din Ostrov: podul plutitor (bacul),care traversa Râul Olt între Ostrov şi Halta CFR Păuşa,ştrandul, sera de flori, cazinoul, teatrul de vară şi chioşculmuzicii.

Uzina electrică a fost contruită pe vremea SocietăţiiGovora-Călimăneşti înainte de Primul Război Mondial şi afuncţionat până în anul 1960. După această dată clădirea afost transformată în Casa de Cultură a oraşului. Prin anii ’30ai seculului XX, Consiliul de Administraţie al SocietăţiiGovora-Călimăneşti l-a numit pe domnul Ludovic Baloghdirector al staţiunii balneare Călimîneşti-Căciulata. Avândaceastă calitate, domnul Balogh şi-a transferat fabrica deradio „Helium” la Călimăneşti şi a instalat-o în clădireaUzinei Electrice. Această uzină nu ocupa întreaga clădire şiatunci domnul Balogh a împărţit-o în două: în parte apuse-ană a funcţionat uzina electrică, iar în cealaltă parte,răsăriteană, a funcţionat fabrica de radio „Helium”. În 1948,cînd s-a făcut naţionalizarea, domnul Balogh a donat fabri-ca sa statului; deci fabrica nu a fost naţionalizată, ci donatăde proprietarul său, statului. După doi ani, în 1950 s-a făcutnaţionalizarea hotelurilor şi vilelor din Călimăneşti şi

Căciulata şi li s-au dat alte denumiri. La Călimăneşti MareleHotel al Statului a devenit Sanatoriul Ministerului Sănătăţii,Vila „Ing. Ion Cantacuzino” a devenit Vila „23 august”, Vila„Dr. Ion Coca”, a devenit Vila „Bujorul”. Cele două vile alelui Gheorghe Chilibaru - Vila „Albina” şi Vila „Pinilor”,Vila „Dr. Teodor Diculescu” - Vila „Florilor”, Vila „IonBuţureanu” - Vila „Aurora”, cele două vile ale lui Ion Vasiu- Vila „30 Decembrie (Teilor)” şi Vila „Carpaţi”, cele douăvile ale doctorulu Holbansky Stepleanu: Vila „Culbecu”devine Vila „Greieraşul”, iar cealaltă clădire Vila„Scriitorilor”; cele două hoteluri ale lui Dumitru Jantea:Jantea 1 - Vila „Oltul” şi Jantea 2 - Vila „Zorilor”. S-au mainaţionalizat farmacia şi alte vile. Tot la Călimăneşti în 1950s-au mai naţionalizat următoarele clădiri: Vila „NicolaeOrghidean, Vila „Dumitru Mesea”, Vila „EugenieiTeodorescu”, Vila lui A. Tomac (acesta a avut şi moară cumotor); Vila „prof. Ion Zamfirescu”, Vila „Ion Zăgreanu”,Vila „Dumitru Şorlei”, cele trei clădiri ale lui N. Iepureanu- într-una din ele a funcţionat dispensarul medical până înanul 2008, casa doctorului N. Olănescu etc. În aceste clăriau locuit salariaţi ai staţiunii veniţi din alte localităţi şi carenu aveau locuinţe personale în Călimăneşti; aceştia plăteauchirie la primăria oraşului.

La Căciulata, Hotelul „Saltea” devine Vila „1 Mai”, vilalui Partenie Cosma - Vila „Cozia”, Vila „A. Măcelariu” -Vila „I.C. Frimu”, Vila „Colonel Ion Soare”- Vila „Bucegi”,Vila „col. dr. Ion Anghel” -Vila „Mioriţa”, Vila Thomis (abăncii din Craiova) - Vila „Puşkin” etc.

Tot în anul 1950 s-a făcut repartizarea vilelor la urmă-toarele departamente: Ministerul Sănătăţii a primitSanatoriul Ministerului Sănătăţii, Confedereaţia Generală aMuncii (Sindicatul) a primit majoritatea vilelor dinCălimăneşti şi Căciulata; CFR a primit Vila „Zorilor”;M.A.I. a primit Vila „Carpaţi”; M.F.A. a primit două vile înCăciulata; şi Cooperaţia a primit o vilă în Căciulata.

În aceste vile au fost cazaţi oamenii muncii veniţi înstaţiune pentru tratament balnear. Astfel s-a făcut naţio-nalizarea în localitatea noastră.

Gheorghe MĂMULARU, George MĂMULARU

SPRE VEŞNICĂ ADUCERE AMINTE ŞI CINSTIRE

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Varsa-nufie, Arhiepiscopul Râmnicului, cu sprijinul Bi-

bliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea, marţi 21 fe-bruarie 2017, a avut loc manifestarea „Patriarhul JustinianMarina şi locurile natale”, în comuna Stăneşti, judeţul Vâl-cea.

Există în lume un loc al primelor amintiri, acolo undesufletul fiecăruia dintre noi a îmbrăcat pentru prima datăhaina luminii.

Străbatem multe drumuri prin lumea mare, dar gândul nezboară fără încetare spre locul unde ne-am născut.

Leagănul primelor amintiri păstrează viu peste timpchipul mamei care ne veghează somnul stând de vorbă cuîngerii cei buni. În căsuţa părintească ce îmi pare mai fru-moasă ca palatele din poveşti ne ocroteşte fără odihnă chi-pul tatei.

Satul copilăriei este locul care ne defineşte cel mai bine

ca oameni. Satul a fost şi este izvor de înţelepciune,

de artă, de energie, în sat s-au cristalizatforme şi expresii de viaţă ale neamuluiacesta, care a fost un neam de ţărani.A rân-duit Bunul Dumnezeu să văd lumina zileiîn localitatea unde odinioară îşi purta paşiiPatriarhul Justinian Marina, cel ce avea săfie un ''Apostol al neamului românesc''.

Justinian Marina, s-a născut în locali-tatea Suieşti (Vâlcea), la 22 februarie 1901şi a primit la botez numele Ioan. Despreviaţa şi activitatea Patriarhului JustinianMarina pe „Ogorul Domnului” s- a scris şise va scris multă vreme, Mircea Eliade spunea ''cã oriceoperã la care se macinã în timp, doar dupã 30 de ani se vavedea ce mai rãmâne din ea ''. În primăvara anului 2009 l-am cunoscut pe domnul Gheorghe Vasilescu, un omdeosebit care a fost o vreme în preajma Patriarhului, l-a

sugestia doamnei Liliana Fraţilă, mi – a încredinţat unmanuscris pe care l-am publicat în lucrarea „Vrednicul de

pomenire – Patriarhul Justinian Marina''. De ladomnia sa aflăm că: ...''Patriarhul JustinianMarina a moştenit de la părinţii săi, Elena şiMarin Ilie Marina, unele însuşiri care s-au văditîn împlinirile de mai târziu ale vieţii sale. De latatăl său, ţăran ştiutor de carte şi cu minte sănă-toasă, a luat spiritul gospodăresc şi voinţa de aînfăptui binele obştesc, iar de la mama sa, care setrăgea dintr-o veche familie de preoţi, pe lângăcele dintâi cunoştinţe religioase, a primit şi a păs-trat în suflet deprinderea de a trăi cu evlavie şiîndemnul de a nu se abate niciodată de la omenieşi dreptate. Vorbind cu delicateţe şi cu duioşiedespre mama sa, nu uita să facă legătura întredânsa şi slujirea lui preoţească. "Preoţia mea -

mărturisea el - a fost visul sfânt al mamei mele şi primii paşipe drumul înţelegerii slujirii lui Dumnezeu printre oamenii-am făcut sub călăuzirea ei curată şi evlavioasă. Am avutprivilegiul să respir în casa părinţilor mei duhul unui creş-tinism autentic, întemeiat pe faptele iubirii lui Dumnezeu şi

PATRIARHUL JUSTINIAN MARINAZenovia ZAMFIR


aproapele. Mireasma acestui duh din căminul copilărieimele, moştenit de la bunicii, moşii şi strămoşii mei, vredni-ci slujitori ai Bisericii şi ai ţării, pomeniţi întotdeauna lamari praznice de credincioasa mea mamă, cu evocări despretrecutul lor religios şi patriotic, nu s-a dezlipit de mineniciodată….

La 24 mai 1948 a fost ales Arhiepiscop al Bucureştilor,Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii OrtodoxeRomâne, înscăunat la 6 iunie 1948. Justinian Marina, “...s-a arătat vrednic prin statornicia sa în dreapta credinţă, prinlucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-omuncă rodnică în folosul poporului şi al Bisericii, printr-oblândeţe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întruîndeplinirea tuturor însărcinărilor şi vredniciilor la care afost chemat dovezi de neclintită ascultare faţă de SfântulSinod şi de supunere faţă de legile ţării” (din GramataSinodală de instalare). ..Luând pe umerii săi viguroşi greu-tatea acestei înalte răspunderi, Patriarhul Justinian anunţape scurt, în următorii termeni, în faţa membrilor Colegiului

Electoral, punctele principale ale programului pe careînţelegea să-l pună în aplicare: "Cel dintâi şi cel mai deseamă lucru pe care îl voi avea de făcut, în hotarul tradiţiilornoastre bisericeşti, este păstrarea credinţei, care în decursulistoriei s-a arătat a fi opiatră de temelie tare... Una dintrecele mai mari realizari ale '' Vrednicului de pomenire-Patriarhul Justinian Marina'' ce se înscrie la loc de cinste încununa împlinirilor arhieriei sale, este Canonizarea unorsfinţi români ...Istoria Bisericii Ortodoxe în timpul regimu-lui comunist a fost marcată de personalitatea patriarhuluiJustinian Marina. A avut una dintre cele mai lungi cârmuiri,rezistând în scaun aproape trei decenii. A fost lăudat şi crit-icat în egală măsură, fiind considerat astăzi salvatorulOrtodoxiei.Spiritul practic al Patriarhului Justinian a făcutca monahismul ortodox să depăşească momentele decriză.Cârmuitor în vremuri tulburi, a avut dificila misiunede a conduce "Corabia Bisericii" în vremuri tulburi.

În ciuda tuturor dificultăţilor, în cei 29 de ani de patri-arhat, au avut loc o seamă de evenimente şi schimbări care

au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei româneşti în lumeacreştină şi l-au făcut o figură reprezentativă a întregii Orto-doxii.

La manifestarea initiata de Zenovia Zamfir, de laBiblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul'” Vâlcea, au partici-pat: Ionel Michiu, primarul comunei Stăneşti, prof. dr.Nicolae Dinescu, Ioan Romeo Roşiianu, scriitor, jurnalist,Alin Pavelescu, medic, Marian Bărăscu, preşedinteleAsociaţei „Rusidava Literară” Drăgăşani, Costantin Triţă,poet şi Constanţa Triţă, publicit, Luminiţa Chirea director alŞcolii Gimnaziale din Stăneşti, consilieri locali,elevi şicadre didactice.

Manifestarea a fost organizată de Primăria Stăneşti,Şcoala Gimnazială Stăneşti, Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul“ Vâlcea, Biblioteca Stăneşti, „Liga FemeilorCreştin Ortodoxe“ din Arhiepiscopia Râmnicului ,Academia Olimpică Română - Filiala Vâlcea.

Basarab I uneşte stânga cu dreapta Oltului şi colo-nizează sudul Moldovei cel care deschidea drumul

spre mare şi spre contactul cu italienii genovezi, realizândfrăţia dintre Olt şi Nistru. Înaintea lui, genovezii urcaserăNistrul până la Hotin. Iată cum Regatul Ungariei a creat acestscut pe exteriorul Carpaţilor, de la Severin până la Nistru şi,ţinând Dunărea în interiorul continentului puternic creştinizat,salvând întrega civilizaţie de influenţa civilizaţiilor nomade şiruinătoare... Nordul Olteniei, Ungro-vlahia toată, şi nordulBucovinei şi nordul Moldovei în ţi-nutul Hotinului, împreunăpe linia Maramureşului, au creat o potcoavă care prin cei doipoli au polarizat o Românie desupra Dunării, adevăratăGrădină a Maicii Domnului... aşa s-au născut şi simetriileCarpaţilor cu axa sa unind Maramureşul cu Marea Neagră...Îninteriorul Carpaţilor trona vechea şi strălucita Dacie. Roma acucerit-o în sec II era lui Christos. La sfârşitul Mileniului I,Roman reface Dacia pe acelaşi teritoriu: Dunărea, Nistrul,Maramureşul până la Tisa şi din nou Dunărea pe la Severin...Însccolul IV Regatul Ungariei doreşte recucerirea în acelaşi timpa nordului Moldovei şi nordului Olteniei şi astfel a întregii ţăriconduse de Basarab („vasalul nostru de peste Carpaţi”)... faceasta ca să-şi asigure pacea în interiorul regatului carecuprindea practic toată Europa centrală. În secolul XVIII,Austria cucereşte nordul Olteniei şi mai apoi nordulBucovinei. România trebuie să-i multumească Austriei că afost creat Cernăuţiul şi a adus civilizaţia germană în Bucovina,aşa cum trebuie să-i mulţumească că a fost cea care a unit,prima, Transilvania cu Ţara Românească (pe Valea Oltului)!

În secolul XX prin casa de la Viena se realizează RomâniaMare, Basarabia, Bucovina şi Transilvania unindu-se prinvoinţă proprie cu Regatul României, urmând ca pe întregparscursul secolului XX, aceasta să constituie cel mai puternicstat din sud estul Europei, poartă de civilizaţie şi sursă de paceîntre Est şi Vest, între Orientul Mijlociu şi restul lumii, întreiusdaism, mahomedanism şi creştinism. Fără nici o legătură cu

cele expuse mai sus, dar fiind un admi-rator al regelui Basarab I care îi alungăpe tătari din Moldova şi colonizeazănordul Deltei Dunării, alipindu-l laValahia, şi dându-i pentru vecienumele, Basarabia, considerăm căBasarab I trebuie considerat primulrege al României pentru că pe frontispi-ciul Bisericii Domneşti din Curtea deArgeş acesta sau Alexandru, fiul său, seroagă lui Dumnezeu având pe cap ocoroană regească, sceptru greu; iar pânăla Mircea cel Bătrân regatul Valahiei seîntindea de la Severin până la Nistru, la Marea Neagră,păstrând Dunărea ca descendentă, coloană vitală, din cel maiveritabil trunchi regal...

*Prima realitate istorică: Bucovina de Nord şi Basarabia au

fost împreună, în interbelic, iar la marea evacuare din 1944,ordonată de mareşalul Antonescu, au fost tot împreună fiind înmare parte evacuate în nordul Olteniei; Hotinul întreg laHorezu, şi parte din Cernăuţi, dacă nu tot în judeţul Vâlcea, înRâmnic şi staţiunile lui...

În 1601, Mihai Viteazul a „bătut cu tunurile cetateaHotinului în numele primei Românii cea realizată la AlbaIulia, cu 200 de ani înaintea celei realizate la 1918...şi, iată, totdin do-rinţa casei de la Viena, care a avut inteligenţa să secreeze un stat puternic în calea uzurpatorilor ruşi (înaintetătari) şi turci...

*Mi-a parvenit în mână studiul sub formă de carte: „Cum au

apărut cuvintele Moldova şi Basarabia şi alte aspecte istorice”,ediţia a II-a (completată şi revizuită) semnat de LorinCantemir, Florin Daniel Dincă, Valeriu Dulgheru, ValerianDorogan, Elena Cantemir având pe frontispiciu o reproducerea luptei de la Posada aşa cum apare ea în „Cronica pictată de

la Viena”. Bătălia a fost menţionată în mai multe cronici: cea pictată

de la Viena (Chronicon pictum, cca. 1360), cea a luiThurocz (Chronica Hungarorum, cca. 1486), analelelui Jan Długosz (Annales seu cronici incliti regniPoloniae, cca. 1455 - 1480) precum şi alte lucrăriungare, poloneze şi germane de acest gen, toate dinsecolele XV-XVI, care reproduc în principiurelatarea cronicii vieneze (wiki 21 03 17).

Atras de prezenţa în rândul autorilor a profesoru-lui universitar Lorin Cantemir, nimeni altul decâtfiul eminentului profesor care a dominat învăţămân-tul preuniversitar vâlcean din perioada 1944-1966,după carte a fost promovat în învăţământul universi-tar din oraşul Bacău, cunoscând şi cartea „Un portretîn filigran de suflet” închinată lui Traian Cantemir şisemnată de Nicolae Ciurea Genuneni, am răsfoit-oimediat şi am citit-o de trei ori, acum, când îmi notezimpresiile, recitind-o a patra oară. Atât de tare mi-a

plăcut această lucrare scrisă din sufletele şi minţile unor ilumi-naţi desprinşi din noaptea istoriei contemporane, desigur,luminaţi de flacăra cercetării ştiinţifice, toţi fiind superpregătiţi în şcoala politehnică românească din România şiRepublica Moldova, încât imediat am scris rândurile de laînceputul articolului şi care constituie referatul meu la în ve-derea participării la comemorarea martirilor neamului româ-nesc de la Cernăuţi, 1-2 aprilie 2017. Referatul meu are pelângă zecile de surse de informare intrate deja în cultura demasă, lucrarea domnului Lorin Cantemir şi comp.

Informăm cititorii noştri că lucrarea despre Moldova şiBasarabia, cum au apărut aceste nume semnificând cele douăprovincii româneşti, care, pe lângă celelalte, au formatRomânia Mare, cea realizată la 1 Decembrie 1918 este o fru-moasă construcţie literar-ştiinţifică, mai ales interesantă,despre ce înseamnă adevărul istoric în viziunea democraţieioccidentale, tradiţionale, şi viziunea sovietică, partinică şinedemocratică. În plus, această lucrare este o foarte înţeleaptădefinire şi explicare a toponimelor Moldova şi Basarabia,ambele, până în 1944, cu mult sens, iar după acest an, completfără sens...

Simion PETRE

MOLDOVA ŞI BASARABIA COMPONENTEALE REGATULUI ROMÂNIEI

A fost bine cât a trăit pentru că Forumul nu va fi avut de-rapajele unor lideri care nu-şi puteau permite... Everestul.Titu Georgescu era peste toţi, cu îndreptăţită înrâurire. Eraechidistant politic, condiţie necesară să-i ţină pe toţi aproape,şi să intimideze pe oricine ar fi vrut să subordoneze Forumul.Era conştient de nevoia de o anume protecţie european şi deNATO, acestea fiind obiectivele de ţară. Mă va fi felicitatpentru Conferinţa susţinută în cadrul Forumului în 2001,privind „România şi Cultura Europei”. Tot din nevoia unuicerc de armonizare a mai multor opinii, în 2001 vom fi înfi-inţat Cercul de la Râmnic : România :„ Grădina MaiciiDomnului”. Ni s-au întâmplat apoi, tras la indigo, aceleaşilucruri, după... plecarea la cele eterne a inspiratorului, cu ade-vărat vizionar ( utopic, doar prin cei incomplet treziţi şi care

abia acum dau semne de trezie/ vezi spiritul revoluţionar...târziu, de parcă nu le-am atras atenţia public, asupra autorilorde manuale alternative... premiaţi şi onoraţi de FORUM (?!!).Forumul a derapat în euroscepticism şi partizanat politic(uneori servilism necesar... bugetării!), abandonând echidis-tanţa impusă de Titu Georgescu. Spun lucrul acesta, repetat şiîn 2011, cu ocazia şedinţei festive, prilejuită de cei 10 ani deForum. Cercul de la Râmnic a fost abandonat, imediat, defoştii şefi de la instituţiile publice cu care pornisem la drum,acum redeveniţi revoluţionari... Sediul de la BibliotecaJudeţeană, Buletinul, reuniunile, secretariatul, în echidistanţape care ne-am impus-o, s-au pierdut instantaneuu la mazilireadirectorului Dumitru Lazăr. Nu mă întrebaţi cine au fost„complotiştii” şi ce întorsătură au luat bunele intenţii ale

noastre şi ale mentorului, vizionar, Titu Georgescu. Am înţe-les atunci că şi drumul prin deşertul tranziţiei noastre esteplin de obstacole, întoarceri din drum, cârtiri de tot felul,revenirea la idolii aboliţi şi câte altele. Titu Georgescu a fostînţeles în viaţă, apoi uitat o vreme. Slavă domnului căDoamna Ileana Georgescu, de-o tenacitate remarcabilă caexecutor testamentar, purtătoare a adevărului despre soţulsău, ţine spiritul profesorului, flacără aprinsă şi puternicăatragere de atenţie. Superb cuvântul acestei Doamne la eveni-mentul omagial. Exemplu de elocinţă. În cuvinte puţine s-arevărsat emoţia esenţială. Viaţa alături de un om remarcabil,a dat conturul altei personalităţi pilduitoare. Să o preţuim cudublă măsură să-l avem lângă noi pe profesorul cu tricolorularborat... treime, într-o singură istorie, mai altfel decât,ispitele alternative. Preţuire eternă PROFESORULUI.

(urmare din pag. 13) TITU GEORGESCU – OMUL ...


INVENTICA

Graţie proiectului cu finanţare europeană „Acces curatîn zona transfrontalieră Călăraşi-Silistra”, derulat de

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentruInginerie Electrică ICPE-CA, a fost deschisă recent o liniede transport nepoluantă între Silistra (Bulgaria) şi Călăraşi(România).

Linia de transport are o lungime de 4 km şi este efectu-

ată în 6 minute dus Călăraşi-Silistra şi 12minute la întoarcere, capacitatea de transportîntre cele două maluri ale Dunării fiind de 8persoane pe fiecare cursă.

Staţiile de îmbarcare aferente liniei detransport sunt prevăzute cu microcentraleeoliene şi panouri fotovoltaice şi au afişajpermanent privind condiţiile meteo din zonă.

Autorităţile locale din Călăraşi şi Silistra nu vor intro-duce taxe de călătorie pentru pasageri pentru o perioadă dedoi ani.

Biroul de Presă ICPE-CA

COMUNICAT DE PRESĂ2 februarie 2017

CULTURA LA BAZA DEZVOLTĂRII

CERN-ul (Centre Europeene pur la RechercheNucleaire = Centrul European de Cercetari

Nucleare) nu e frumos şi nici spectaculos – pe dinafară!Doar alei betonate, cu clădiri joase - majoritare, ca niştecontainere, şi străzi cu nume de fizicieni. Precum mărunteleinteracţii care se întâmplă în măruntaiele solurilor reuniteale Elveţiei şi Franţei, în urma cărora îşi arată puterea cre-atoare forţele latente ale nucleelor şi subcomponenţilor - aşaşi viaţa cu adevărat mareaţă, viaţa ideilor şi discuţiilor pro-fund angajate, se întâmplă înăuntrul clădirilor! O vezi oare-cum în întâlnirile spontane pe coridoare, unde se încing dis-cuţii ce pot dura de la câteva minute bune la jumatăţi de oră,iar protagoniştii rămân aşa cum sunt prinşi: în picioare, cuvreun laptop la subbraţ, cu gecile pe ei, cu o cafea încealaltă mână! Vedem pulsiunea ştiinţifică şi în foarte multemeeting-uri şi prezentări: oriunde există vreo sală de con-ferinţe, cu 10-15 locuri, imposibil să nu fie cel puţin oprezentare de-a lungul unei zile! Iar discuţiile decurgdeschis, pe un fond plin de politeţea şi umorul anglo-saxon,urmând un fir clar al curiozităţii ştiinţifice. Nu cunosc – darpoate mă hazardez – să fie vreo limbă standardizată de aşamanieră încât să permită atât de clar, cu atâta avânt sipoliteţe binevoitoare, izbucnirea curiozităţii, ca limbaengleză, limbă în care ştiinţa actuală a crescut ca într-unpământ bun! Dacă s-a spus despre franceză că este limbapoeziei, a graţiei, despre germană că este limba filosofiei,prin bogăţia expresiilor pe care şi le poate permite, despreitaliană că se cântă mai degrabă decât se vorbeşte, atuncidespre engleză se poate spune probabil că a devenit limbaîn care curiozitatea se poate exprima într-un mod exuberant,dar neintrusiv, chiar plin de curtoazie.

Insă esenţele tari ale gândirii se prelucrează în linişteabirourilor particulare, unde se formează convingeri si li-niştiri – prin lămuriri. In cafeneaua B40, clădire de birourişi clădirea secretariatului, se discută destul de mult şi deaprins. Aspectul său e uşor minimal, cu mese mici şi birouriopen-space, care crează o anumită comuniune de niveluri:parterul, unde este cafeneaua şi locul de intâlniri, în comu-niune cu etajele superioare, deschise, care desenează pepereţii lor, maiestuos, la scală reală, unul dintre imenşiidetectori ai CERN-ului. Dar, cu certitudine, la aceastăatmosferă contribuie amabilitea şi permanentul surâs alLetiţiei cea cu părul scurt, care spune, poate de sute de oriin aceeaşi zi, cu o neînvinsă prospeţime: “Un cafe mon-

sieur? Eee...voilaaa!!” (“O cafea, domnule? Ee... iat-o!”) ;în cuvintele unei colege flamande: “We are physicists, wedrink a lot of coffee each day!!” (“Suntem fizicieni, bemcâteva cafele zilnic!!”) Personalul de la cantină este maiales bine-dispus: bucătarii sunt nostimi, cu bonetele lor albepe cap, pe care le poartă legănat, şi din când în când ii poţiauzi cântând! La recepţie avem chiar o româncă; am aflat cuîncântare că urmează studii de egiptologie – o apariţie ine-dită. Când ne intâlnim, ne lansează – nouă, românilor -provocări despre istoria Egiptului!

Un alt loc al timpului concentrat, de o însemnătate mi-nunată, este biblioteca. Aici poţi să intri, şi – efectiv, să numai ieşi decât lămurit! Este un alt punct de tensiune al vieţiide la CERN, unde încercarea cunoaşterii pulsează câteodatăpe direcţii precise, poate chiar disperate, alteori pluteşte cufervoare asupra rafturilor şi cărţilor. Sunt opere ale unorfizicieni celebri, ca Heisenberg, de Broglie, Einstein,

Boltzman, Newton, sunt colecţii întregi de reviste, dar şicele mai noi apariţii, sau chiar cele mai exotice. Cartearămâne încă - într-o eră de început a tehnologiei informaţiei- locul de unde înveţi şi începi să înţelegi ştiinţa, cu toate căinternetul pare să-şi rezerve locul noutăţii. Aici poţi să îţialegi singur cărţile, toate rafturile sunt direct accesibile,sunt permise, sunt deschise şi sunt atractive. Biblioteca nuse închide niciodată, nici măcar noaptea, ca o parafrazăparcă a întregului complex: centru internaţional cu odisponibilitate totală înspre cunoaştere şi curiozitate. Astfel- simbolic - biblioteca nu trebuie sa fie închisă niciodată.

Nici istoria nu este uitată şi nu trăieşte doar aici - incamerele joase ale bibliotecii- ci şi sub formă de legende.De pildă acest coridor lăturalnic, unde o placă ne arată mo-dest: “Where the web was born” (“Unde s-a născut interne-tul”) şi, în continuare:

“în birourile de pe acest coridor au fost dezvoltate toatetehnologiile fundamentale ale <<World Wide Web>>” ; saudetectorii care au fost scoşi din uz, dar prin care câştigătoriiNobelului anului 1984 au descoperit mediatorii forţei slabe- bozonii W şi Z - şi care acum sunt accesibili publicului.Dar adevăratele legende sunt - poate - oamenii. Poţi să trecipe lângă biroul lui Guido Altarelli, care putea să fie extremde serios, dar şi plin de încântare atunci când vorbea despreparticula Higgs, şi apoi de linişte când se aşeza pe un zid lasoare, cu o carte de literatură în mână. Este apoi John Ellis,pe care-l poţi observa printre fizicienii obişnuiţi, luând

UN VÂLCEAN LA CENTRUL EUROPEAN DECERCETĂRI NUCLEARE (CERN)

Adam Jinaru s-a născut la Vaideeni şi aabsolvit Liceul “Constantin Brânco-

veanu” la Horezu.Absolvent cu succes a studiilor superioare de

specialitate (Fizică Nucleară) este unul dincercetătorii de la Măgurele de unde a fost

selecţionat în echipa românilor care participă lacercetările de la CERN.

Suntem onoraţi să publicăm în revista noastrăun articol pe care A.J. l-a scris pentru noi.

Felicitări debutantului!Ligia NICOLESCU

Adam JINARU


masa singur la cantină, cu barba lui albă şipărul lung, alb, ca un bătrân inţelept în tricou,blugi şi sandale! Iar pentru a participa laevenimentul de anunţare a descoperirii parti-culei Higgs,in 2012, care i-a avut ca invitaţispeciali pe viitorii premiaţi Nobel, PeterHiggs şi François Englert, oamenii au rămasîncă de seara, în sacii lor de dormit, la uşa săliicare găzduia evenimentul!

Umorul nu poate nici el lipsi: în camera decomandă a experimentului, unde chiar subtălpile noastre clipeşte rapid ochiul imens aldetectorului ATLAS, ca o vietate mitică, sprelumea microscopică a quarcilor si leptonilor -se află, pe un pupitru de comandă ticsit cu celpuţin 8 monitoare, o răţuşcă galbenă clasică,din plastic, pe care scrie, simplu şi sugestiv:DAQ, acronim amuzant pentru pupitrul decomandă al sistemului de achiziţie de date(Data AQuisition desk), care invită şi la ointerpretare mult mai duioasă, aceea de“răţuşcă”. Imi aduc aminte şi de ştirea careanunţa faptul că o nevăstuică a ronţăit câtevacabluri, reuşind astfel – într-un mod de-a drep-tul subsersiv – să pună pe butuci pentru câtevazile giganticul accelerator subteran sub formăde inel de 30 km in diametru! Din păcate,creatura a plătit îndrăzneala cu viaţa, dincauza cablurilor de înaltă tensiune (66 kV) pecare le-a atacat!…

CERN-ul este, pe de altă parte, un loc alagitaţiei multiculturale şi multietnice. La oramesei, cantina este plină de un zumzet conti-nuu: poţi auzi toate limbile Pământului, de laengleză, franceză, italiană şi spaniolă, la rusă,indiană, chineză, japoneză, iraniană…

Murmură ca un stup, acest orăşel de schim-buri culturale. Au apărut, în acest climat,cluburi de cinefili, de hiking, de zen, de jocuripe calculator, de dans, de schimburi de lecţiide limbi străine. Această frumoasă conexiuneposibilă care se poate forma între oameni nurămâne doar la acest nivel. M-a impresionat laun moment dat un caz – expus într-un afişaproape de bibliotecă – în care se cerea soli-daritatea concretă, pentru eliberarea unuicoleg fizician, arestat ca urmare a uneiregretabile erori. Partea educativă nu este niciea neglijată: au loc anual şcoli de vară de câte-va săptămani, în care studenţii sunt familia-rizaţi cu tehnici de analiză de date specificeexperimentelor de la CERN, cu fizica actualăa particulelor elementare, dar şi cu cele mainoi teorii, cât şi cu tehnicile de achiziţie adatelor obţinute.

Toate acestea sub auspiciul falnicilor munţiJura, ale căror vârfuri devin albe toamnadevreme. Câteodată se întunecă, şi plouă peaceste văi line, pe care acum mai bine de 60 deani, fizicieni celebri au rămas in poze - bărbaţide oraş in paltoanele şi pălăriile anilor '50 -alături de văcuţele care păşteau liniştite, neim-presionate nici de personaliţătile oamenilor,nici de planurile lor de cunoaştere şi explorarea micro-cosmosului. Totuşi, acolo, undeva îndepărtări, străluceşte soarele pe pajişti, ca înfundalurile vreunui pictor renascentist, iarverdele câmpiei devine deosebit de fraged şivioi. Poate la fel va fi şi fizica ce se naşte şieste pe cale să se nască la CERN, ieşind diniarna cunoaşterii sale abrupte - cum spune unprieten - spre o primăvară mai caldă şi maimuzicală. Până atunci, oamenii la CERN tră-iesc animat, uneori concentraţi pe taine, iarochii neînsufleţiţi ai detectorilor sondeazăadâncurile.

ARHIMANDRITUL CHIRIAC RÂMNICEANUDuhovnic, făuritor de conştiinţe (II)

După revenirea sa de la Mutele Athos, ArhimandritulChiriac Râmniceanu şi-a reînceput activitatea

duhovnicească. Astfel, la 22 martie 1821 scrie „Pomelnicul dum-nealui căpitan Simeon, al dumnealui sluger Theodor, maiormuscălesc, sud Mehedinţi, Cernăţeanul, sud Argeş, Piteşti, 1821,martie 22”, iar spre finele anului, la 1 septemvrie, întâlnim„Pomelnicul de vii al vornicului Ioniţă Ştirbei”, „scris de însăşimâna sa şi iscălit”.

Uneori, Arhimandritul Chiriac specifică despre unele persoanecă îi sunt fii duhovniceşti. Astfel, referindu-se la doi angajaţi aiMănăstirii Tismana, notează că „Ioniţă, împreună cu alt frate alsău, logofătul Mathei, răposaţi, fiu de ispovedanie”. De aseme-nea, dintr-o scrisoare adresată pitarului Grigorie Urlăţeanu şivătafului Mârza de Vălenii de Munte, constatăm că şi pe aceştia îinumeşte „ai noştri aleşi fii sufleteşti”.

Deşi nu arată expres despre fiecare familie, cu care avea legă-turi, se poate admite că, majoritatea credincioşilor, menţionaţi înpomelnicele sale, au fost fii duhovniceşti ai ieroschimonahuluiChiriac Râmniceanu. Întrucât cel mai cunoscut dintre ei este slu-jerul Tudor Vladimirescu, ne vom opri puţin asupra profilului săusufletesc, la a cărui formare a contribuit şi ieroschimonahulChiriac Râmniceanu.

Datorită originii sale din masa credincioşilor, despre care sespune că era „scoborâtor dintr-un şir de călugări, ctitor al bise-ricuţei din Preajna… cucernic şi viteaz, singuratic şi veşnic pedrumuri”, cum îl caracterizează sugestiv un evocator al memorieisale, Tudor Vladimirescu s-a integrat fiinţial în tradiţia sănătoasăa strămoşilor săi din zona Olteniei, formându-şi un caractertemeinic, pe principiile moralei creştine, de aici şi intransigenţa safaţă de abuzurile şi nedreptăţile comise de cei certaţi cu legea.Întreaga sa viaţă a trăit în relaţii strânse cu slujitorii Bisericii.

Încă din copilărie îl vedem pe Tudor în preajma preotului dinsat, Pavel Ciuhoiu, care îl iniţiază în tainele cititului şi ale scrisu-lui. Ajuns la vârsta maturităţii, în anul 1812 intră în legătură cumonahii din Mănăstirea Tismana, alegându-şi duhovnic peieroschimonahul Chiriac de la Schitul Cioclovina. În anul 1816,fiind la tratament în Mehadia, cunoaşte pe protopopul StoicaNicolae; acesta îl ţinea la curent cu publicaţiile vremii şi îi împru-mută Istoria Românească de Petru Maior, să o citească; la 19 sep-tembrie 1817 depune chezăşie la „canţilariia cinstiţii Hătmănii”pentru protoiereul Dinică Nigomireanu, un cunoscut al său dinjudeţul Mehedinţi; într-un Pomelnic, păstrat pe un Penticostardonat la 27 februarie 1819 bisericii din Cloşani, şase dintre celeşaptesprezece nume sunt de monahi; protosinghelul Ghenadiemultiplica Cererile norodului. De asemenea, în timpul Revoluţiei,ajungând cu oastea la Slatina, Tudor este întâmpinat de protopo-pul judeţului, care i se plânge că arnăuţii au jefuit catedrala; iden-tificaţi, făptaşii – bulucbaşii Iova şi Hristea – plătesc fărădelegealor cu capul, iar Tudor, sărutând mâna protopopului, îi înmâneazăsfintele vase şi odoarele bisericii, iar după intrarea pandurilor înBucureşti, „ofiţerii lui Tudor, urmaţi de preoţi, au străbătut întregoraşul”, cum relatează profesorul francez F. G. Laurençon.

Cea mai cunoscută personalitate a clerului, în casa căruia seadăpostea Tudor Vladimirescu când mergea la Bucureşti, estearhimandritul Ilarion, viitorul episcop al Argeşului (1820–1821);pe acesta în considera mai apropiat, mai înţelept în sfaturi şi maicurat sufleteşte. În timpul Revoluţiei, Ilarion i-a fost gramatic şiconsilier, iar la 8 mai 1821 oficiază, în Mănăstirea Cotroceni, unserviciu religios, când, probabil, l-a uns domn, potrivit relatărilormartorului ocular Ioan Petrescu din Cărbuneşti-Gorj, stegar dinoastea pandurului.

În documentele privind viaţa lui Tudor Vladimirescu suntmenţionaţi şi alţi clerici apropiaţi ai săi. Dintre ei, menţionăm pediaconul Gheorghe Lazăr, care închide cursurile de la Şcoala„Sfântul Sava” şi se ataşează lui Tudor, devenind unul dintre prin-cipalii sfetnici în tehnica militară; arhimandritul Theodosie, egu-menul Mănăstirii Bistriţa, condamnat ca „rebelist”; preotul Ilie dela Mănăstirea Butoi, care împreună cu episcopul Ilarion au oficiatslujba de înmormântare după uciderea comandantului pandurilor,iar preotul Vasile, participant la Revoluţie, avea să plătească pen-

tru jafurile comise de unii localnici asupra bunurilor MănăstiriiRâncăciovu.

Dacă, despre aceşti preoţi, apropiaţi lui Tudor Vladimirescu, s-a scris mai mult sau mai puţin, istoriografia noastră a ignorat peadevăratul său părinte duhovnicesc, arhimandritul ChiriacRâmniceanu care, într-o însemnare privind pe Tudor, precizeazăcă, „Acestui boier i-am fost duhovnic”, iar pandurul din Cerneţiva fi îngenuncheat de multe ori sub epitrahilul de spovedanie,mărturisindu-şi zbuciumul şi frământările sufleteşti, timp de undeceniu, deşi documentele confirmă întâlnirea lor numai laînceputul şi sfârşitul acestei perioade, adică anii 1812–1813 şi1821. Întrucât multe dintre relatările sale datează din 1823–1827,când era prea riscant a recunoaşte relaţiile cu cel care a condus„rebelia”, despre care se spune a „provocat mare tulburare în toatăŢara Românească, şi jafuri şi morţi, asemenea şi în alte ţări, dupăcum ştiu toţi, adică mare amestecare şi peristasie ale vremii”, cumnotează arhimandritul Chiriac, credem că intenţionat evită con-semnarea unor fapte care îl privesc personal.

Evlavia şi gândirea creştinească a lui Tudor se dovedesc şi prinfaptul că, în 1808, ctitoreşte împreună cu Gheorghe Donea bise-rica din satul Prejna-Mehedinţi, pe care o înzestrează cu treizecide stânjeni de pământ, precum şi cele necesare oficierii cultuluidivin, printre care şi un Triod tipărit la Blaj, pe care îl semnează:„Theodor biv vel sluger, comandir”, fiind şi zugrăvit în tabloulvotiv.

Personalitatea moral-duhovnicească a lui Tudor Vladimirescuse cunoaşte şi mai bine din „Diata” sa, întocmită la anul 1812, înpreajma unei proiectate călătorii prin Rusia; epitropii documentu-lui erau trei boieri, Constantin Furtună, Ioniţă Burileanu şiGrigore Ciocăzan, „prieteni ai mei”, cum îi numeşte autorul. PrinDiată, se stabileşte soarta tuturor proprietăţilor şi a bunurilormateriale de care dispunea Tudor, în caz că împrejurările nu i-arpermite să revină în ţară. Astfel, „moşia şi alte acareturi şi viiledin Vladimir” le lasă moştenire mamei, surorii şi fratelui său, pre-cum şi „toate hainele şi arămurile şi tacâmurile de masă să se deafrăţi-ni meu Papa”. „Toate acaretele” care cuprindeau case,prăvălii, mori, vii, livezi, situate în Cerneţi, Severin, Dâlboca,Cloşani, Govora, Câlnic, precum şi „armele câte se află, să sevânză”; apoi, bani rezultaţi din vânzarea proprietăţilor, precum şicei numerar, „care se vor vedea unde se află, prin altă însemnareîn Condica mea, care este pecetluită, şi la ce vreme se vadeschide, să se dea pe îndată toţi banii. Din care, jumătate să sedea frăţi-ni meu cu mama mea şi sori-mi, cu analogie”.

Apoi, Tudor, ca un bun şi evlavios creştin, se îngrijeşte desufletul său, stabilind ca din bani, „jumătate să mi se facăpomeniri, adică cele obşteşti până la un an; o sută de sărindare săse facă cu tot şartul (rânduială). Talere 1250 să se trimită la SfântaAgora, să se dea cu legătură dar bisericii; şi pentru aceasta să fiedatoare biserica, ca în veac să aprinză o candelă la icoana MaiciiPrecistei, să arză în toată vremea, ziua şi noaptea, în veac.Asemenea, lei 1500 să se trimiţă la Ierusalim, la Biserica Sfântă,tot cu aşa şart, ca să arză o candelă în veac. Şi ce bani vor prisosi,să se dea pe la biserici sărace, să se cumpere cele ce vor lipsi. Şila biserica ce este făcută de mine la Prejna, să se dea lei 300”, iar„de va mai prisosi bani, se vor face pomeniri care se vor socoti deepitropi, adică fete sărace să se îmbrace”; nu uită nici pe servitori,ci specifică, „să se dea şi la slugi: la Dumitru fecioru, lei 100; laRosa, lei 50; la Stan Carochie, lei 100; la Iancu Bogdan, lei 50, şila Nicolae băiatul, lei 100, fiindcă aceştia m-au slujit”. De aseme-nea, mărturiseşte cu sufletul împăcat: „La nimeni nu sunt datornici o para”.

Pentru formarea sa ca duhovnic, Arhimandritul ChiriacRâmniceanu şi-a procurat numeroase scrieri de specialitate, cecuprindeau canoane şi pravile bisericeşti; la ele recurgea ori decâte ori apăreau probleme de spovedanie mai grele şi impuneau oîndrumare duhovnicească deosebită. După cum se ştie însă, niciastăzi nu există tratate care să cuprindă totalitatea preocupările cefrământă sufletul credinciosului în scaunul de spovedanie, cu atâtmai mult, în urmă cu două secole. Pentru a se edifica asupraîntregii tematici a spovedaniei, pe care nu a descoperit-o în cărţi,apelează la învăţătura unor duhovnici experimentaţi, cerându-lesfaturi şi îndrumări competente.

Arhim. Veniamin MICLE

12 martie 2017CULTURAvâlceană

Trebuie să recunosc, sunt produsul epocii comuniste.Sau, socialiste. Oricum, a acelor ani, atât de huliţi

astăzi, de cele mai multe ori, fie de indivizi care n-au avutde-a face cu ei, pentru că, abia se năşteau atunci, fie de uniicare, asemena mie, ar trebui să le fie recunoscători. Pe atun-ci, prin anii 70, atât eu, cât şi prietenii mei, nu sesizamnimic « defect » în societatea în care trăiam, fie pentru căaveam alte priorităţi decât a analiza şi răzanaliza niştelucruri care ni se păreau normale, fie pentru că eram preaocupaţi să ne trăim vieţile, cum credeam mai bine de cuvi-inţă, ori să acumulăm şi să asimilăm cunoştinţe pe care nuştiam cum şi dacă le vom folosi vreodată, însă care ni sepăreau valoroase. Tocmai această activitate, adică cea deacumulare şi asimilare de cunoştinţe, laolaltă cu o educaţie,spun cei de azi, improprie unei dezvoltări armonioase aindividului şi, pe care, e drept, şi noi o percepeam, uneori,pe atunci, aşa, însă care s-a dovedit extrem de eficientă, laeducaţie mă refer, au făcut din noi sau cel puţin dintr-o partedin noi nişte tipi adaptabili, pragmatici, deschişi la nou şimai ales fără teamă de acţiunile noastre, pentru că, analizâ-du-le, în cazul în care descopeream ceva anormal eram şisuntem capabili să ne recunoaştem greşelile şi să lereparăm. Şi, ca un produs al epocii aceleia care nu s-a for-mat cu face-book, cu internet sau « google translate », răs-colind prin biblioteca mea am dat peste o carte pe care deşiam citit-o de câteva ori în tinereţe abia acum am descoper-it-o la adevărata sa valoare…

Deşi în ultima perioadă vedem fluturat steagul Americiila toate evenimentele mai importante sau mai puţin impor-tante de pe malurile Dâmboviţei de către tineri frumoşi şiliberi, şi avînd curiozitatea să descopăr câţi dintre ei ştiuceva despre istoria acelui steag am ajuns la concluzia, pecare-o intuiam de fapt, că, trecând peste Wikipedia ori altesurse, intens folosite de aceştia, informaţiile lor sunt extremde puţine şi fără valoare. Nici nu se compară cu ceea ce uniipot descoperi citind, de exemplu, cartea unui autor, LionFeuchwagner, care era studiat în acel sistem educaţional atîtde hulit, fără a fi cunoscut. Este vorba despre « Vulpile în

vie, sau arme pentru America”Acţiunea cărţii se desfăşoară în anul 1776, când o parte

din coloniile Americane, colonii ale coroanei britanice,nemulţumite de statutul lor şi dorind să-l schimbe caută aju-tor şi sprijin la curtea lui Ludovic al XVI-lea. N-am să insistasupra cărţii, deşi am putea-o numi istorică, fiindcă înmare parte respectă adevărul istoric, cunoscut. Ceea ce m-afrapat pe mine, recitind această carte, astăzi, esteasemănarea izbitoare cu situaţia actuală a României. Cele13 colonii care-şi doreau şi căutau independenţa seînvârteau într-un cerc vicios între coroana britanică sub acărei suzeranitate se aflau şi coroana franceză de la caresperau ajutor, dar, care-i privea, ultima, ca pe nişte ţăranisălbateci, inculţi, buni doar să fie o nouă piaţă de desfacere.Aceasta este situaţia în care se află România astăzi. Seînvîrte într-un cerc vicios, între “suveranii” de la Bruxellesşi Berlin, pe de-o parte, de sub a căror influenţă vrem maimult sau mai puţin să scăpăm şi aşa zişii prieteni fie din ves-tul mai îndepărtat, America, fie din estul mai apropiat,Rusia, care din nefericire ne privesc la fel cum francezii îipriveau pe cei de dincolo de ocean veniţi la Paris cu pălăriaîn mâna. Din fericire pentru America acelor vremuri, printrecei ce luptau pentru independenţă, s-au aflat şi mulţi John,sau Tom, Landman, care erau Ion sau Toma veniţi acolo cumari sacrificii să-şi caute libertatea din satele Ardealului cegemeau sub un jug de fier. Ori alţii, precum GheorghePomuţ. Ei bine, America a beneficiat în permanenţă printrereprezentanţi ai multor naţii şi de români adevăraţi oamenicare şi-au iubit patria adoptivă la fel ca pe cea de origine şi,care, nu au ezitat să facă orice pentru ea. Din nefericire,pentru noi, astăzi, aici, se găsesc din ce în ce mai puţinicetăţeni dispuşi să facă ceva pentru ţară. Peste tot auzi ace-leaşi doleanţe: « să ni se dea…, statul să facă…, guvernulsă dreagă…, partidele să propună… »

Invariabil, auzim aceleaşi tânguiri despre clasa politică,despre politicieni, despre partide, dar, care ne au tot pe noiîn spate, în toate situaţiile, noi cei mulţi consideraţi de celemai multe ori, proşti!

Dincolo de toate ideile ce mi-au revenit în minte,recitînd cartea lui Feuchtwagner, mi-a rămas şi s-a accentu-

at imaginea vulpii în vie, acea din snoavele ţărăneşti ori dinghiuduşiile lui Pann, care, neputând să ajungă la struguri, sedeclara nemulţumită de ei, catalogându-i, fără să-i guste,acri!.

Cum putem să considerăm, o democraţie, pe care n-oavem, drept bună sau rea? Cum ne putem declara pentrusau contra a ceva ce nu cunoaştem? Cum putem declara per-imat un sistem din care n-am făcut parte şi despre care nuştim mai nimic, şi despre care nici nu vrem să ştim? Mărefer aici la partidele politice pe care unii cu minţile înfier-bîntate vor să le desfiinţeze total şi ireversibil, dar fără aavea ceva să pună în loc! Cum putem eticheta drept bun saurău ceva pentru nu avem un termen de comparaţie? Nu sun-tem oare, noi, ca popor, acum, asemenea vulpilor de carepomeneam? Îl respingem categoric pe unul, care vine cu unproiect valabil şi viabil, doar pentru că cineva l-a declaratmason fără să ştim ce este masoneria, ce a făcut ea bine saurău! Ne declarăm total împotriva cuiva, care are experienţa,cunoştinţele şi posibilitatea de-a realiza ceva benefic, pen-tru simplul fapt că-l credem, sau că unii, îl fac, comunist!Impresia care rămâne, este acea a unei negări din neputinţă,a unei frustari, ascunse sub masca intransigenţei, ori mairău, al unui fariseism jegos, care-l îndepărtează pe promo-torul sau, de însăşi specia umană. Aceştia, nu suntem noi,acesta, este un alt popor, pentru care istoria a inceput ieri şieste o carte din care, cei care merg la şcoală, nişte fraieri,studiază despre Andreea Esca şi Florin Salam, acesta estepoporul, ajuns aici, nu din vina sa, ci mai degrabă, cu com-plicitatea sa, pentru că artizanul său, nu i-a impus asta, ci, l-a ademenit, cu zăhărelul, de care, iată, acum a devenitdependent şi-l cere, îl doreşte cu ardoare, care, considerăperimat şi desuet Dragobetele, ori ceva ca noaptea sfântuluiAndrei, dar are senzaţia că urechile-i sunt” gâdilate în modplăcut”, de cuvinte de import ca Valentine day, oriHalloween, când se bâţâiesc pe ritmuri venite din America,pe care-o considera buricul pământului şi începutul tuturorlucrurilor, uitând, sau nedorind să ştie, că şi strămoşii lor aucontribuit, nu doar cu trudă, ci şi cu sânge, la naştere ei.

Stăm, ca o vulpe în vie, neputând să ajungem la strugurişi fiindcă nu-i aici nici corbul lui Lafontaine să ciugulimceva caşcaval, ne gândim, unii dintre noi, dacă n-ar fi cazulsă ne căutăm de drum, cu coada-ntre picioare.Ori, poate, săne apucăm de muncă, ce ziceţi?

Gabriel GIB

VULPILE IN VIE

În 2016, în SUA, cea mai mare putere economică,financiară şi militară a lumii a avut loc campania elec-

torală pentru alegerea preşedintelui ţării. Aceasta a fost unaatipică, foarte dură, presărată cu multe atacuri, fiind apreci-ată ca cea mai contondentă din istoria modernă a SUA.Candidatul republican, Donald Trump, renumit om de afa-ceri aflat în luptă cu Hillari Clinton, reprezentantademocraţilor, a fost câştigătorul scrutinului din 8 noiembrie2016, devenind al 45-lea şef la Casa Albă şi cel mai puternicom al planetei. Acesta a pierdut alegerile bazate pe votulpopular, dar a câştigat pe baza voturilor electorilor.Magnatul în vârstă de 70 de ani nu este politician de carierăşi a devenit primul preşedinte republican după cele douămandate ale democratului Barack Obama. Donald Trump s-a născut pe 14 iunie 1946, în Queens, New York, fiind unuldin cei cinci copii ai lui Fred Trump. Bunicul său este emi-grant german, tatăl este de provenienţă suedeză, iar mama,scoţiană. Din anul 2015 este căsătorit cu fotomodelulsloven Melania Knauss; are o familie frumoasă, numeroasă,fiind tatăl a cinci copii.

În condiţiile unor măsuri de securitate extreme, pe 20ianuarie 2017, la Washington au avut loc ceremonii civile şimilitare pentru învestirea noului preşedinte, în prezenţa apeste 900.000 de persoane venite din toată America şi din

întreaga lume, a foştilor preşedinţi, a celor din Congres etc.,care au cuprins depunerea de coroane la CimitirulArlington, slujba de la Biserica Episcopală St. Ion (tradiţiaa început în 1933), după care fostul preşedinte BarackObama şi preşedintele ales Donald Trump s-au îndreptatspre Capitoliu, unde vicepreşedintele Mike Pence a depusjurământul de învestire. La prânz, Donald Trump a depusjurământul, în faţa Şefului Curţii Supreme de Justiţie, JohnRoberts şi a ţinut primul discurs prezidenţial. A jurat pedouă biblii, prima dăruită de mama sa în 1955. Au urmatprânzul tradiţional, convenţia datând din 1897, parada tru-pelor de pe Pennsylvania Avenue, până la Casa Albă, balulinaugural, iar evenimentele s-au încheiat cu un concert pu-blic la Lincoln Memorial. Ceremonia din ziua inaugurării,de la Washington, un eveniment impresionant, prestigios s-a inscris ca o zi istorică pentru lumea întreagă. A fost unmoment memorabil, pe care lumea nu l-a mai trăit, un spec-tacol fenomenal. În ciuda unor proteste de amploare, mani-festările au fost încântătoare şi au conţinut situaţii care auavut relevanţă mondială. Ritualul caracterizat prin sobri-etate a conţinut multă simbolistică. A fost un ceremonialriguros, decent, fastuos, unic prin participarea numeroasă şiprin conţinut. Discursul preşedintelui Donald Trump care adurat 18 minute a fost puternic, cu unele mesaje de luptă,de revoluţie continuă. Acesta s-a adresat americanilor, dar şinaţiunilor lumii. Cum era de aşteptat a reluat unele idei

expuse în campania electorală. În prim-plan a situat destinulamericanilor exprimându-şi hotărârea să reclădească naţi-unea. Gata cu vorbele goale, a sosit momentul pentru acţi-une. Indiferent de culoarea pielii, prin venele noastre curgeacelaşi sânge american a spus preşedintele. S-a realizattransferul de putere către popor, care a devenit liderul naţi-unii. Patria va fi guvernată de o nouă viziune, va fi vorbadoar de naţiunea americană, iar pe primul plan se va aflainteresul americanilor şi nu ne vom mai sacrifica pentrualţii.

Naţiunea va prospera din nou, americanii nu vor mai finicicând ignoraţi, destinul lor se va schimba, ţara va devenimai puternică, bogată, mândră, măreaţă. „Vom faceAmerica măreaţă, mai măreaţă ca niciodată. Avem o singurăinimă, o singură casă şi un singur destin” a spus Trump. Afost un discurs atipic, dur, la adresa fostei administraţiidemocrate, profund social, care a trasat coordonateleviitoare ale politicii interne şi externe ale SUA. Acesta aconţinut unele idei radicale, dar şi accente naţionaliste şiantieuropene. Unele măsuri adopatate de administraţiaTrump sunt discutabile dar se mizează pe susţinereaSenatului.

Este cert că în SUA se scrie o nouă filă de istorie, iaractuala administraţie prezidenţială se compune din per-soane cu imagine de forţă, capabile să realizeze o transfor-mare profundă a societăţii. Evident că schimbarea adminis-traţiei de la Casa Albă va avea efecte şi pentru ţara noastră,iar românii au avut şi au mari aşteptări de la americani. Neamintim cu satisfcaţie că primul preşedinte american carene-a vizitat ţara a fost Richard Nixon în 1969, dupăPrimăvara de la Praga din 1968, când România s-a opus

ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII SESCRIE O NOUĂ FILĂ DE ISTORIE

Gheorghe PANTELIMON


participării alături de statele Tratatului de la Varşovia laintervenţia armată din Cehoslovacia. Pe 11 iulie 1997,preşedintele Bill Clinton a efectuat o vizită „de consolare”la Bucureşti, la câteva zile după Summitul NATO (alianţăînfiinţată în 1949 prin Tratatul de la Washington) de laMadrid, care s-a opus aderării României. Pe 21 noiembrie2002, cu ajutorul administraţiei republicane, ţara noastră afost invitată oficial să adere la NATO, la Praga, iar pe 23noiembrie 2002, preşedintele George Bush a venit laBucureşti. În perioada 2-4 aprilie 2008, în capitalaRomâniei a avut loc Summitul celor 28 de ţări membre aleNATO.

Românii privesc cu speranţe instalarea noii adminis-traţii, la Casa Alba, care va avea efecte concrete şi se vorschimba multe în ţara noastră. Ne aşteptăm la mai multedecizii în favoarea românilor, poate începând cu eliminarea

vizelor de călătorie în SUA. Este cunoscut că România areun parteneriat strategic cu SUA pentru secolul XXI, că sun-tem aliaţi şi vom coopera şi în viitor, ca parteneri egali, îndomeniul economic, politic şi militar. Există multe rezervecare pot fi valorificate, fiind cunoscut că SUA se află pelocul al 11-lea în privinţa investiţiilor străine în ţara noastră.Problemele trebuie analizate în mod realist, în toată com-plexitatea lor. Noul lider american pune un accent deosebitpe problemele interne ale SUA, fiind chiar acuzat de izo-laţionism. Chiar şi în aceste condiţii nu ar fi oportun să nubeneficiem de un ajutor mai substanţial. În funcţie deevoluţia situaţiei politice şi economice globale şi europenes-ar putea să fim nevoiţi să luăm o decizie dificilă: în cedirecţie vom înclina, vom fi proamericani sau proeuropeni?Este bine să devenim prea proatlantişti în detrimentulEuropei care trece printr-o criză şi se repoziţionează? Şi

Papa Francisc atrăgea atenţia că lumea se confruntă cu ogravă criză umanitară căreia trebuie să i se găsească unrăspuns. Situaţia geopolitică din zona ţării noastre este sen-sibilă şi trebuie să găsim soluţii adecvate pentru a rezista şia ne consolida poziţia ca un pol de stabilitate în regiune,cunoscând declaraţiile politice ale Federaţiei Ruse,Ungariei, Republicii Moldova, de care nu putem faceabstracţie. Acestor relităţi li se adaugă tensiunile politiceinterne care fac mult rău ţării şi românilor.

Epoca Obama s-a sfârşit şi a început epoca Trump. LaCasa-Albă, edificiul-simbol al Administraţiei americane s-ainstalat un nou lider, care nu face parte din sistem. Cu sig-uranţă vor veni vremuri interesante. Trebuie să manifestămrăbdare şi încredere, fiind convinşi că 20 ianuarie 2017 afost ziua care va marca schimbarea lumii, sperăm, într-odirecţie pozitivă.

Era, demult tare, un popor robit de faraoni. Celor desub jugul sclaviei le-a dat Dumnezeu, un ales între

aleşi, să-i scoată din necaz. Voia Lui Dumnezeu, vorbeştescriptura, s-a făptuit prin oamenii aleşi, dar după o caznă depatruzeci de ani, adică preţul a două generaţii, încă inapte săpoată să se elibereze de ceea ce se înstăpânise asupra-le.Obişnuinţele deprinse în veacuri de sclavie curgea printr-unsânge, greu tămăduibil, pentru noua făgăduinţă. Nicicălăuzei, omul ales să-şi trecă poporul prin deşert, nu i s-a datbiruinţa promisă, şi el, solidar alor săi s-a oprit la poartaizbândei. Patruzeci de ani de trecere, exodul, ori numitaIeşire, pare un fapt legendar, un adevăr incontestabil al scrip-turii (pentru creştini!) este însă o modelare clară a unui pro-ces cu legitate în societăţile oamenilor, în timpul lor istoric.Totu-i vechi şi nouă-s toate, pare a spune poetul vizionar.

A căzut la mezat – să ne amintim de Yalta! - ţara noastră,sub robia unui stăpân venit „eliberator”, printr-o capitulare(lovitura de stat, din ziua acelui August 1944, pe care amales-o sărbătoare naţională!) Cei mari, ca nişte zei ai lumiivor fi hotărât. Împărţeala lor ne-a dat în mâinile unui dictator,semănând cu anacronicii faraoni- acum recunoscut dreptcriminal, nu doar peste graniţele imperiului său, numitaUniune Sovietică, ci chiar în măreaţa lui împărăţie! Urgiaroşie ne-a dus în Siberia, în semn de prietenie, sute de mii detineri şi vârstnici, scavi la muncă silnică – ce puteau fi pri-zonierii, luaţi în semn de „prietenie”? Dar comisarii, dresoriipolitici, armata de „apostoli” ai internaţionalismului proletarîncepuseră şi în ţara robită, patria română, opera dedesnaţionalizare. Poruncile veneau de la noua Romă -Moscova, din care şi Dumnezeu fusese trimis prin Siberia să-şi piardă urma. Capul plecat, cum ne învăţase în secolePatriarhul (captiv sultanilor!) nu era retezat de sabie, darputea lesne fi pus să tragă în jug. S-a tras mult de ... ziseledatorii de război. Sovrumuri pe orice, cote, restricţii, darpeste toate gardurile de sârmă, fâşiile de nisip, zidurile etc.,ne arătau într-un lagăr... dezmierdat: socialist.

Privim acum întrebători, pentru că o istorie decantată şidusă în mintea oamenilor nu există, prin manualele şcolare:cum a fost posibil ca în lagărul acela de-o duritate extremă,românii să-şi declare dreptul de-a reveni la valorile naţionale,doar în 20 de ani? Ne referim la anul 1964, la celebra Plenarădin Aprilie, în care Bucureştiul nu mai recunoaşte Moscova,ca nouă Romă imperială, promotoare a internaţionalismuluisocialist şi exclusivist faţă de politicile naţionale. Pare o mi-nune! Dar ca să se poată face această mişcare, ea trebuiaîndelung pregătită, inclusiv cu militanţii de încredere. Nu seputea ieşi din lagărul mare (geopolitica ne spune acest lucruşi istoria post-Malta ne-o demonstrează!), dar o recâştigare ademnităţii naţionale, să ne ţină departe de balaurul Uniunii,putea fi o strategie nutrită de un liedership cu dragoste deţară. Istoria ne rămâne datoare cu multe, inclusiv cu resti-tuirea portretelor unor Gheorghe Gheorghiu, GheorgheMaurer, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu trecuţi prin vârfulpiramidei, dar şi a multor personalităţi din marele anonim,

ascunşi de propagandele cu scopuri partizane, chiar în vre-mea de azi. Schimbarea macazului din 1964 l-a costat pe Dejviaţa. Eram copil, dar îmi amintesc cât l-a plâns poporul.(Am credinţa că în bunul lui simţ poporul nu se înşală nicio-dată!). Scoaterea armatelor de ocupaţie din ţară fusese unsucces diplomatic. Dar tăierea ombilicului politic cu Partidulfrăţesc, a fost un act de mare cutezanţă. Voturile Plenarei CCde la Bucureşti fuseseră demult numărate prin munca subtilăde formare în timp a unei partide naţionale ( amintind de1848 şi 1859!).

În acest proces de recucerire, din interior, apatriei uzurpate, se poate citi viaţa unui tânăr,Titu Georgescu, chemat de dragoste de ţară... lalupta cea mare. Numai că aceasta nu mai căuta,privind lagărul şi lumea de dincolo în căutareaunei globalizări... socialiste, ci patria proprie,într-un partizanat care nu cârtea (nu avea cum!)ideea globalismului acela doctrinar (cum este şicel de azi, dar într-un amestec de culori şiobiective : roşu (încă!), albastru (en vogue),galben, cel corporatist şi altele, nu prea lavedere!). Şi astăzi ideea enunţată mecanic, cupierderea identităţii, ne arată o îngrijorare legi-timă. Schimbarea raportului de forţe între alogen (coloanacolonizatoare venită şi cei care o aşteptau!) şi elementulromânesc cerea timp şi o ridicare rapidă a unei noi inteligenţeromâneşti (să înlocuiască pe ceea exterminată, convertită, oripe cea aflată în exil!). Tinerii recrutaţi noii cauze, luaţi dintalpa ţării (cu dosare curate, adică fără antecedente politiceincomode moştenite!), au schimbat în timp balanţa de forţe.Cei remarcaţi prin şcoli, universităţi – prin capacitatea lor,revelând adevărate personalităţi au intrat în scenă – acei mi-litanţi, tineri, credincioşi patriei şi în mod firesc cauzeipolitice. Între vremuri, începuse să se construiască o punte.Cei aleşi erau pregătiţi să străbată deşertul eliberării.

Am asistat la reuniunea omagială, de la BibliotecaJudeţeană „Antim Ivireanul”, pentru Prof. dr. Docent TituGeorgescu, ocazie cu care i s-a dedicat un volum „Un om, unistoric, un destin- Omagiul Profesorului Titu Georgescu”,Editura „Meşterul Manole”/ Tipografia CONPHYS,Râmnicu Vâlcea, 2017, autori: Ileana Georgescu şiGheorghe Dumitraşcu. Lume multă a venit să fie martorăunei pomeniri de suflet. Chiar în 23 Februarie, 2017, celomagiat ar fi împlinit 88 de ani, dacă nu ne-ar fi părăsit în2004. S-au spus cu această ocazie lucruri importante, desuflet. Un film de prezentare va fi cuprins într-o esenţializarebiografia, cu o cronologie şi o scară a devenirii, până ladimensiunea personalităţii remarcabile. Eram pregătit săspun, mă simţeam chiar obligat, însă potopirea de sentimente,judecăţi de valoare, amintiri unice, uneori redundanţa unordedicaţii (neobservate de... atenţii cititori ai discursurilor!),au dus evenimentul peste puterea de asimilare ( toate au olimită şi pentru concentrarea în cele serioase!). Am hotărât săspun, ceea ce voiam acolo, dintr-o datorie pentru un om iubit,special, în alt fel şi tot public: scripta manent! Remarc curespect, laudatio-ul discipolului Dumitru Preda. Mărturisirealui Dumitru Lazăr, a carui mazilire, de la Biblioteca judeţeană

( Blestemul politizării de azi şi a ceea ce ar trebui să rămânăechidistant politic!) a amânat cu peste 10 ani creareaFondului „Titu Georgescu”. De! Nu a avut discipolii de nişă,foarte revoluţionari acum, cum a avut norocul „Mihai Pop”.De fapt şi altă personalitate a culturii române, George Mirea,a stat ceva în anticameră, iar Aurel Constantin Zorlescu îşimai aşteaptă şi acum o reparaţie morală, pentru importanta sadonaţie de lucrări de artă. Să nu ne mai supărăm pe Forumulnostru (aici fiind unul dintre organizatorii evenimentului!),

care îşi vede de treburile lui, fără să vadă în jur? Asesizat, în trecere, domnul Gheorghe Dumitraşcu,că lucrurile nu-s la locurile lor, doar sub cozoroculunora prea localişti – vezi conceptul localismuluicreator, fetişizat anapoda!- şi a propus aducereaunor personalităţi cu viziune... peste mai multelocalisme creatoare, dacă s-ar putea cu viziuniasupra lumii, că doar suntem globalizaţi. Spunemasta pentru cei care nu observă spaţiul global încare am intrat şi de care suntem legaţi neuronalprin mii de fire – vezi doar reţelele informatice, online!

Vâlcea are o intelectualitate performantă, va firemarcat în mod corect profesorul Titu Georgescu.

Dar el a mai observat un lucru. Sunt personalităţi vâlcene,remarcabile, care strălucesc în domenile lor. Ştiu totul desprenimic, după spusa lui Pico Dela Mirandolla. Etnografi,Filologi, Arhivişti, Scriitori, Publicişti, Istorici, Pedagogi,Teologi, Oameni ai culturii... tehnice, Artişti din toate sec-toarele... Adevăr incontestabil! Dar fiecare, scos din „imperi-ul personal”, ori încearcă să impună regula nişei personale,ori nu colaborează. Am avut o discuţie cu domnia sa, prin2000, după o şedinţă a Consiliului Judeţean. Era preocupat decoagularea acestor energii de cunoaştere şi punerea lor într-un proiect. Da, era un vizionar! Nu era un utopic cum s-aspus la reunirea omagială. Ştia cum trebuie să arate tărâmulfăgăduinţei, ştia că lungimea procesului (această tranziţiecare nu se mai termină, să-i spunem şi integrare!) este mailungă decât deşertul primit să-i dea table de legi, să-istârpească idolii din mental. Văzuse prin libertatea de miş-care multe feţe ale lumii, studiase procesele de transformareale societăţii, studiase mecanismul revoluţiei. Ba îşi dăduseseama şi de ceea ce era Europa, ca devenire istorică şi făceaun studiu comparativ cu istoria României, şi pregătea gene-raţiile de studenţi care îi vor fi supraviţuit şi vor fi devenitcetăţeni europeni, în 2007. Nu era utopie în gândul şi acţi-unea sa. Ştia că truda semănătorului răsplăteşte culegătorul şică alţii vor tăia panglica. Reamintim că Moise nu va fi trecutIordanul în Ţara Făgăduită. Ştia ce trebuie făcut şi spiritul săuproactiv, bazat pe trecutele fapte (Magazinul Istoric, anulacesta la jubileu; Universitatea Craiovei în peisajul academicromânesc, etc.) se va fi manifestat şi la Râmnicu Vâlcea.Înfinţarea Forumului Cultural (unde ne-am cunoscut şi ne-amdestăinuit părerile despre stări de lucru!) ne-a pus împreunăca oameni, competenţe diferite şi ca poziţii în structuri insti-tuţionale.

TITU GEORGESCU – OMUL DINTRE VREMURIMihai SPORIŞ

(continuare în pag. 9)

martie 2017CULTURAvâlceană14

La întâlnirea de la Băbeni din 14 februarie 2017 orga-nizată exemplar ne-a trezit interesul unele luări de

poziţie în legătură cu aceste sărbătoriri, comemorări (carebat recordul la BJ), prin care se cere stringent ca lectorii săfacă mai mult apel la exemplul personal, să vorbească maipuţin, şi, mai ales, să fie înarmaţi cu fapte. Credem că eramai bine ca filmul realizat să fie prezentat la început fiindcăel conţinea multe din lucrurile prezentate de vorbitori înprima parte...

Am remarcat expunerea scriitorului Doru Moţoc, vâl-cean de când lumea, şi trăitor, şi care a esenţializat despremoştenirea Vrânceanu. D. Moţoc s-a dovedit a fi o călăuzăbună a parcursului literar vâlcean dintotdeauna şi, mai ales,cel de acum, când avem atâta suferinţă de prezent în daunatrecutului, suferinţă perversă provocată de cabotinismul detoate felurile, dar mai ales cel literar şi artistic...SpuneaDoru Moţoc: - Dacă dincolo de valoarea literară a luiDragoş Vrânceanu subliniată de studii de cărţi şi, mai nou,în cartea excepţională a cercetătorului Nelu Barbu, o cartereferitoare la poet, „Dragoş Vrânceanu-PoetulVlahostratei”, o carte apărută în seria MoştenireaVrâncenilor după ce Mircea Vrânceanu, fratele poetului, apublicat volumul „Însemnările unui răsvrătit”; aşadar, cred,că despre opera lui Dragoş Vrânceanu nu a mai rămas multde spus. Despre om, desigur, mai sunt multe de căutat şi dereliefat...Eu aş vrea altceva să vă spun: m-am gândit, cumam putea noi să perpetuăm un exemplu pe care ni l-a datchiar Dragoş Vrânceanu! generozitatea, fiindu-i principalacalitate. Eram nişte puşti fără nume, fără carieră literară,mulţi nici nu debutasem într-o revistă literară, mare, a ţării,nu îndreptăţeam cu nimic atenţia unui atât de mare scriitor!Dar el a vrut, cumva, să stimuleze lucrurile din aceastăparte de ţară; şi, într-un fel, a şi mărturisit în prefaţa cărţii„Casa de sub pădure”. „Înţelegem să promovăm o creaţiepoetică a unui stil limpede şi clasic, care să nu se înde-părteze de limba strămoşească, de morala şi arta poporuluinostru de înalt umanism al marilor creaţii. (...) Prinselectarea riguroasă şi treptată a tuturor tinerilor talente,până se va crea un centru local de viaţă artistică ce va aveaînsemnătate pentru istoria literară...”. Asta este!... acestaeste exemplul său, rămas nouă. Aşa că dincolo de oricemanifestări comemorative, dincolo de studiile noastredespre el, artistul, ş.a.m.d. important este („Ceea cerămâne” n.n) să-i ducem mai departe exemplul. Dacăfiecare din noi găseşte măcar un tânăr şi să-l promoveze,credem că Dragoş Vrânceanu va fi acolo, unde este, împă-cat! (cam greu de realizat în condiţiile celor douăzeci şişapte de ani de primenire personală a foştilor luptători prinrezistenţă culturală! n.n)...În ce mă priveşte aş vrea săîncerc să fac lucrul acesta; am mai încercat...şi sper camăcar unul din cei pe care i-am ajutat să-şi ia zborul, vaînsemna cândva un nume în literatura română (numai ceicare au în spate o creaţie voluminoasă şi importantă potajuta, stimula, pe alţii! restul se prefac şi iubesc comemo-rările...n.n)...

Ion Predescu: - E important, într-o paradigmă culturală,care trebuie să fie şi literar artistică şi care trebuie să-miîntărească afirmaţia că există lucrări proniatoare...Existăbiografii din Govora, din Drăgăşani, din Băbeni care au dussă-mi creez un capitol despre istoria acestui spaţiu şi careeste una a mentalităţilor; domenii care ni se prezintă canişte spaţii proniatoare, clăditoare, şi care dau sens unorexistenţe...De exemplu Dimitrie Gusti în marea saEnciclopedie, pe care nu ştiu câţi au citit-o sau consultat-o,povesteşte insuflă despre acel flux frumos, fastuos şi teofancare impun pacea definitivă asupra acestor locuri. Acesteasunt fapte-gesturi proniatoare! Istoria în schimb are meta-morfozele ei, perfide. La acest capitol al ideilor proniatoarese înscrie evident Dragoş Vrânceanu şi mă bucur că

Universitatea Bucureşti a ripostat pe site-urile ei un studiu elogios, şi total plin desensuri, şi conotaţii, de terminologie dincele care umanizează...Omenos înseamnă aputea să-ţi însuşeşti cuvintele încât să nudevină mediocre, să nu se bălăcească în ide-ologie şi să prindă sensuri...Şi-acolo s-auspus lucruri serioase despre DragoşVrânceanu. Din păcate, sau nu, la Vâlcea nuexista nimeni dintre cei care au scris la fel despreDragoş Vrânceanu. Aceste lucrări proniatoare s-au făcut cunoscut prin nişte personalităţi...L-amcunoscut pe Dragoş Vrânceanu prin intermediullui Gh Deaconu! şi aşa l-am înţeles, cum l-amcunoscut atunci. Nefiind aici eu ţin să-imulţumesc! De exemplu Govora are douăzeci şişapte de rânduri foarte importante...DimitrieGusti şi colaboratorii dedică oraşului Horezuşaptespre zece rânduri, nouă Băbeniului...Acestea sunt argumente pentru un tip de civiliza-ţie. Apoi când venim la istoria cealaltă, cu per-fidia istoriei, vorbim de o altă biografie, însăistoria nu este o poveste frumoasă, ea nu estenumai pozitivă sau numai negativă, ideile seîntrepătrund. Mă bucur foarte mult şi cred căDragoş Vrânceanu realizează la RâmnicuVâlcea, sparge inerţia, şi, cum a spus şi DoruMoţoc, datorită generozităţii răsfaţă mediul lit-erar, cultural, care se răsfrânge asupra realităţii,făcând posibilă trecerea printr-o anume isto-rie...El este la curent cu Pamfil Şeicaru, cupolemicile lumii, cu cel mai citit ziar! Şi amparcurs atunci aceste biografii, ca să văd cum seputeau învecina personalităţi de aceastămărime...Am recitit apelul lui, două sunt, ca sănu vă reţin, la folclor stilizat, metafizic sau nu,la devenirea prin creaţie artistică. Era apreciatde Călinescu, Vladimir Streinu, ŞerbanCioculescu şi o întreagă suită de cărturari îndevenire...Am vrut să spun că aceste lucrări pro-niatoare trebuie să le urmăm exemplul şi săîncercăm (este întrerupt de D Moţoc, care vreaexplicaţii pentru elevii din sală, să explice vor-bitorul semnificaţia lucrărilor proniatoare) ...Eunu-i ştiu pe cei din sală dar îi văd. Nu-i ştiu dupănume dar îi văd pe facebook şi vă spun că suntcopii talentaţi şi care înţeleg multe...Ori Govoraa trecut prin sacrificii, imense, ale unor popu-laţii, unor domnitori, ale unor personalităţi şi aşaa ajuns să fie un simbol. Pro îl puteţi înţelegemai uşor...Niatus: care clădeşte cu sufletul; decipentru cei care clădesc cu sufletul, în cultura!Ei, aceşti tineri, nu sunt loviţi de ideologie şi vor deveni,siguri, proniatori! Cred foarte mult că există personalităţiproniatoare pentru această zonă...

Ioan St Lazăr: - ...Fiecare dintre noi facem câte ceva.Am să vorbesc de âteva proiecte care ne preocupă. Unuldintre cele mai importante, cred, este cel al unei monografiiDragoş Vrânceanu! pe care l-am făcut în urmă cu mulţi ani,dar pe care nu-l pot duce singur la capăt, ci numai cu aju-torul lui Nelu Barbu şi al celorlalţi colegi. Asupra structuriicred că ar trebui să înceapă cu un cuvânt înainte al unei per-sonalităţi. Apoi părinţii: Marioara Irimescu, AtanasieNicula; anii de şcoală: Băbeni şi Costeşti, liceu internatBălţi, facultate studii în Italia; opera: poezie, proză, jurna-listică; perioada interbelică prea puţin investigată de cătrenoi; perioada contemporană, când l-am cunoscut şi noi:poezie, critică literară; ultimii ani şi Vâlcea; posteritateaomului şi a operei; Dragoş Vrânceanu în istoria literaturii

române; Dragoş Vrânceanu în consonanţe italiene; DragoşVrânceanu în conştiinţa universalităţii...Aş vrea să vămarchez câteva contribuţii: Colocviul „Istoria dimensiunii

creaţiei artistice”, 14 august 1983, la carea fost prezent profesorul universitar I.C.Chiţimia şi scriitorul Al. CernaRădulescu colocviu din care am reţinutpentru dvs că „G.Călinescu avea o mareplăcere să se întreţină cu DragoşVrânceanu”... Traian Cantemir a scris unstudiu intitulat „Amintiri despre DragoşVrânceanu”. D. Moţoc intervine şi reco-mandă autorilor viitoarei monografii sănu uite despre o lucrare de-a lui

Quasimodo Salvatore în care vorbeşte de DragoşVrânceanu.

Nelu Barbu: - Se împlinesc 110 ani de lamoartea lui Dragoş Vrânceanu şi aş vrea să văfac o mărturisire, de suflet. Sărbătoarea aceastala care asistăm cu toţii, din toate generaţiile, estede o eleganţă intelectuală, după părerea mea,nemaiîntâlnită la noi, aici, la Băbeni; poate doaratunci când Dragoş Vrânceanu aducea aici de laMuzeul Literaturii Române, prin MuzeulLiteraturii şi prin Uniunea Scriitorilor câte unautoacar sau chiar două de scriitori, artişti,actori, şi, tot în această sală, fiecare opina, îşispunea părerea despre mersul culturii şi despreidentitatea neamului românesc... Importanţa

acestei manifestări constă în faptul că ea a pornitde la CJ, Centrul de Creaţie, de la Consiliul Localşi Primăria Băbeni, Liceul „George Ţărnea” şi nuîn ultimul rând Casa de Cultură ce-i poartănumele...Şi, am notat eu, aici, calitatea de „men-tor al vieţii literare vâlcene”, penetrând cu ea,atât în Italia, cât şi în Franţa, Elveţia sau pe-acolope unde îl duceau paşii, promovând, peste tot,specificul nostru naţional.

George Voica: - Deşi nu sunt un palavragiubătrân aş vrea doar să vă spun atât: viaţa cultu-rală de aici de la Râmnic a ajuns să fie apreciatăşi la Cluj! Sunt în corespondenţă de mai mulţiani cu domnul rector Ioan Aurel Pop. Chiar acumam primit o scrisoare de la domnia sa, de la Cluj,şi o să vedeţi cât de mult ne apreciază; totulporneşte de la pilda semănătorului...DragoşVrânceanu a ştiut să pună sămânţa în pământmănos! Să nu o luaţi ca o exagerare, dar, cei caresuntem aici de faţă trebuie să îi mulţumim! Daţi-mi voie să vă citesc câteva rânduri din scrisoareadomnului rector, care, şiţi cu toţii, acum câtevazile a semnat apelul academicienilor românicătre poporul român! ... Apoi voi citi o poezieînchinată lui Dragoş Vrânceanu.

Dragoş Teodorescu: - Nu l-am cunoscut pe DragoşVrânceanu decât prin intermediul celor apropiaţi...Dar con-sider că a fost un maestru în cel mai bun sens al cuvântului;avea această ereditate pe care unii o acceptă, alţii o resping-oconsideră slăbiciune; sunt lucruri pe care doar spiritelealese le pot înţelege. Dânsul s-a născut la 14 februarie, cred,un om care s-a apropiat de dimensiunea culturală occiden-tală... s-a născut cu ea într-o zi a iubirii, de tip occidental,Sfântul Valentin şi Dragobetele, o perioada care este deicatăînţelegerii, iubire între oa,eni, comunicare, din nefericire nuse întâmplă mereu aşa. Mereu am apreciat calitatea mesaju-lui poetic, şi cred că opiniile unor oameni care nu aparţinacestui spaţiu al criticii literare unii l-au apreciat, alţii maipuţin. Cred că până la urmă Dragoş Vrânceanu rămâne, aşacum spunea şi maestrul Doru Moţoc, un simbol pentru zonă... (Vezi şi DRAGOŞ VRÂNCEANU, PRIMĂRIA DINBĂBENI,14 FEBRUARIE 2017, de pe Video Arhiva)

A consemnat Bogdan Cichirdan, 20 02 17

DRAGOŞ VRÂNCEANU, PARADIGMĂ DEURMAT ŞI DE NECOMPARAT

martie 2017 15CULTURAvâlceană

În perioada 17-18 februarie 2017, s-a desfăşurat la Peştişanimanifestarea „Brâncuşi la el acasă”, constituită din mai

multe evenimente cultural-artistice prilejuite de împlinirea a 141de ani de la naşterea creatorului sculpturii moderne. Organizatoriiau fost Consiliul Judeţean Gorj, Primăria şi Consiliul Local alComunei Peştişani, Fundaţia „Casa Brâncuşi-Hobiţa” şi LiceulTehnologic „Constantin Brâncuşi” Peştişani, în parteneriat cuFundaţia Succes „Aproape de oameni”, Uniunea ZiariştilorProfesionişti din România, Federaţia „Societatea civilăromânească” şi Teatrul Nostrum din Bucureşti.

Manifestarea a fost deschisă în data de 17 februarie, odată cuîntâlnirea la Coloana fără sfârşit din Târgu-Jiu a participanţilorcu: Cosmin Popescu, preşedintele Consiliu-lui Judeţean Gorj,Adrian Tudor, viceprimarul municipiului Târgu-Jiu şi CosminPigui, primarul comunei Peştişani, unde s-a omagiat opera şi per-sonalitatea lui Constantin Brâncuşi, un fiu al satului Hobiţa, carea ţinut să lase pe meleagurile natale cea mai importantă operă a sa- Ansam-blul Monumental de la Târgu-Jiu. A avut loc apoi o vi-zită la Casa-muzeu „Constantin Brâncuşi” din Hobiţa, urmată devernisarea unei expoziţii de costume populare, prilej cu care s-alansat şi „Monografia satului Brădiceni” (realizată de I.Posdărăscu şi I. Cârstea). „Seara de poezie” a fost susţinută demembri ai Teatrului Nostrum din Bucureşti, cu participarea spe-cială a poetului Nicolae Dragoş.

A doua zi a avut loc simpozionul „Brâncuşi la el acasă” laLiceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi” din Peştişani, moderatde reputatul brâncuşiolog Ion Mocioi, eveniment care a fostdeschis de persoanele implicate direct în organizarea manifestării.Prof. univ. dr. Moise Bojincă a remarcat faptul că participanţii auvenit dintr-un impuls sufletesc, pentru Brâncuşi şi nu din obligaţiesau doar pentru a bifa prezenţa la o manifestare cultural-ştiinţi-fică. Domnia sa a ţinut să precizeze că s-a implicat în organizareaacestei manifestări complexe şi de înaltă ţinută, deoarece a simţitpentru prima oară în Consiliul Local şi Primăria Peştişani nunumai dorinţa „de a se face ceva serios pentru Brâncuşi, dar şiajutor efectiv în acest sens”.

Domnul Moise Bojincă a propus constituirea unui ForumCultural „Constantin Brâncuşi” sub conducerea domnului prof.dr. Ion Mocioi, atât pentru a atrage personalităţi din sfera brân-cuşiologiei, cât şi pentru a realiza acti-vităţi cultural-ştiinţifice deanvergură. Iniţiativa a fost pri-mită cu mult entuziasm de cătreparticipanţi.

Domnul Cosmin Pigui a prezentat unele strategii de pro-movare şi dezvoltare ale comunei Peştişani, „profitând” de orig-inea hobiţeană a lui Constantin Brâncuşi. A precizat faptul căPrimăria şi Consiliul Local au „planuri mari” în acest sens,exprimându-şi speranţa că în anul în curs vor începe demersurilepentru a le materializa. După ce a scos în evidenţă unele realizărirelativ recente (cum ar fi Festivalul cinematografic „Omagiul luiBrâncuşi” de anul trecut) a promis că va susţine puternic acti-vităţile culturale la nivelul comunei, că va aduce din nou lalumină şi va promova tradiţiile fiecărui sat (din păcate „multe dinele au murit”) şi mai ales de a dezvolta Hobiţa, care este „o fundă-tură, un sat izolat, închis şi îmbătrânit”. Doar începând cu acest anse va asigura transportul pentru călători pe ruta Hobiţa - Brădiceni- Teleşti - Târgu - Jiu.

A anunţat, de asemenea, susţinerea din partea unor parlamen-tari şi instituţii (Ministerul Culturii şi Ministerul Turismului) aPrimăriei Peştişani în realizarea unei strategii de dezvoltare a tu-rismului în zonă (şi implicit a economiei locale), care va fi urmatăde finanţarea unor proiecte importante, aşa cum ar fi dezvoltareaunui centru multifuncţional „Constantin Brâncuşi”, realizareadrumului Hobiţa-Teleşti şi a drumului Hobiţa-Brădiceni (pe caremergea Brâncuşi către şcoală prin zăvoiul de la Hobiţa). Există şiun proiect pe fonduri europene (cu o finanţare de un milion deeuro) pentru a moderniza drumul Peştişani-Hobiţa, lucrărileîncepând din acest an.

Predarea către primărie a Casei-muzeu „Constantin Brâncuşi”este un alt deziderat, în vederea amenajării parcului existent acoloşi a construcţiei unei toalete publice, a unui spaţiu comercial pen-tru turişti şi a unui „punct decent” de comercializare a materi-alelor de promovare. Se intenţionează şi extinderea terenuluiunde este amplasată casa respectivă şi realizarea „vechiului drum,care era şi al lui Brâncuşi, de la Brădiceni peste deal către Arcani”(idee care a plăcut şi Mitropolitului Olteniei, ce ar dori să seimplice într-un astfel de proiect). Lucrările care vor fi realizate încadrul taberelor de sculptură în piatră (organizate pe terenul liceu-lui, pe traseul către Seuca) nu vor împânzi comuna, ci vor fiamplasate în cadrul unor parcuri special amenajate. Vor fi şitabere de sculptură în lemn, cu lucrări de dimensiuni mai reduse,pentru a putea fi adăpostite în cadrul centrului multifuncţional

amintit (care va include astfel şi un muzeu de artă ce va putea fivizitat, unde artiştii din ţară vor fi invitaţi să doneze lucrări).

Lucrările simpozionului propriu-zis au fost deschise de poetulşi publicistul Nicolae Dragoş, care a exprimat idei interesanteprivind destinul operei brâncuşiene, vorbind despre modul în careunele predispoziţii din copilăria lui Brâncuşi (fascinaţia faţă depietrele cizelate de apă, dorinţa de a lucra chipuri în humă şi de acresta lemnele cu cuţitul) se regăsesc în opera sa de mai târziu,despre avatarurile receptării lui Brâncuşi de-a lungul timpului şidespre împotrivirile serioase pe care artistul le-a întâmpinat nunumai din partea ignoranţilor, ci şi din partea confraţilor debreaslă (în acest context a adus elogii lui Tudor Arghezi, care afost printre primii care l-au înţeles pe Brâncuşi, în ciuda unuimediu general ostil).

Profesorul Ştefan Stăiculescu, autor al unei cărţi trilingvedespre aforismele lui Brâncuşi (având în lucru volumul„Bonaparte, Beethoven, Brâncuşi”) şi, în general, un împătimit şipromotor al activităţilor brâncuşiene a vorbit cu pasiune despremarele artist, pe care-l consideră situat între modestie şi geniu. Arememorat momente unice şi interesante din istoria ansambluluibrâncuşian de la Târgu-Jiu, lansând ideea că Brâncuşi şi capo-dopera sa reprezintă „un paşaport în alb pentru noi, românii, ori-unde ne-am afla în lume”.

Prof. univ. dr. Moise Bojincă a prezentat lucrarea „Enigma şipilda brâncuşiană”, făcând referire la faptul că opera lui Brâncuşi,care reprezintă o reformulare a limbajului plasticii universale,înseamnă atingerea, înţelegerea şi exprimarea profunzimii şi aesenţei lumii.

Prof. dr. Ion Mocioi a vorbit despre „Specificul naţional înarta lui Constantin Brâncuşi”. Privind înţelesul Coloanei fărăsfârşit (operă dedicată eroilor) domnia sa consideră că citirealucrării ca un şir de romboedre este falsă, existând până acumpeste 120 de înţelesuri ale Coloanei, conforme cu pregătirea,nivelul de înţelegere şi cultura celor care fac interpretările (caresunt adesea de „o fantezie debordantă”). Coloana este constituităde fapt „dintr-o suprapunere de clepsidre” în număr de 16, adicăcifra patru la pătrat, care este „simbolul perfecţiunii umane” (cualte cuvinte artistul „a dedicat Coloana omului”). Şi cum opera luiBrâncuşi „caută infinirea” este normal ca el să fi folosit „formeale timpului”. Scaunele situate între Masă şi Poartă sunt tot de tipclepsidră şi reprezintă „o citire a ideilor puse de artist în opera sade-o viaţă”.

Masa Tăcerii ar fi un simbol filosofic al Cosmosului, iarscaunele din jur ar reprezenta cele 12 constelaţii. Dar lucrarea,„din punct de vedere popular, este o masă joasă care se dă fiecăruierou care s-ar jertfi pentru ţară. Din cauza asta, în 1944, popii dela Târgu-Jiu făceau parastasele la Masa Tăcerii, după cum scrie înziare”. Brâncuşi a folosit denumirea de „Portalul păcii”, deoarece,fiind vizionar, a luat atitudine şi a opus „ideea de pace” războiuluidevastator despre care se vorbea încă din 1937 că urma să vină.Ulterior lucrarea a fost numită Poarta Sărutului, simbolul rotundde pe stâlpii ei „însemnând pace, înţelegere şi iubire între toţioamenii de pe pământ”.

Scriitorul Mihai Sporiş a prezentat lucrarea „Brâncuşi acasădupă 60 de ani de eternitate”, în care a făcut un apel la consens şiunitate, atrăgând atenţia că în „cei 60 de ani, de la plecarea dintrenoi, au fost multe momentele în care ne-am pus contra unii altora,trăgând de Brâncuşi – de nume şi operă! – într-o războire ciudatăcu tot felul de mize” (din dragoste, habotnicie, paradă, interes,„într-o nesfârşire a excesului”). În şapte puncte sunt explicate totatâtea moda-lităţi în care românii au fost mereu împărţiţi în tabereopuse, de-a lungul istoriei lor recente, ceea ce a avut, fireşte,implicaţii şi asupra modului de a privi viaţa şi opera lui Brâncuşi.Aşa s-a ajuns la un „Brâncuşi canonic” (oficial, care se schimbăodată cu vremurile) dar, din fericire, şi la un „Brâncuşi informal”(„suflet din sufletul neamului”, adevărat şi iubit necondiţionat).

Cunoscutul jurnalist Ion Predoşanu a vorbit, cu pasiunea careîl caracterizează, despre „Investiţiile lui Brâncuşi” şi a dat citireeseului „Autostrada Brâncuşi” al scriitorului Ion Căpruciu.

Dr. Sorin Lory Buliga a prezentat lucrarea „Objets trouvés îngrădina Casei Barbu Gănescu: o altă creaţie a lui ConstantinBrâncuşi la Târgu-Jiu”, folosindu-se de imagini în acest scop. Înparalel cu edificarea ansamblului său sculptural de la Târgu-Jiu,Constantin Brâncuşi a realizat în perioada 1937-1938, cinci mesedin pietre de moară (fiecare formată dintr-un trovant cimentatîntre două pietre de moară) şi o colecţie de trovanţi, pe care le-aamplasat în grădina Casei „Barbu Gănescu” (aşa cum se poatevedea în chiar filmul realizat de artist). Dintr-un total de cca. 30de trovanţi şi 10 pietre de moară, mai sunt astăzi doar 16 trovanţişi 9 pietre de moară (multe sparte şi incomplete), împrăştiate încurtea casei Gănescu, pe aleea Muzeului de Artă din ParculCentral şi în faţa Colegiului „Virgil Madgearu”.

Trovanţii (sferoidali sau cu aspecte zoo- şi fitomorfe) intră înmod cert în categoria objets trouvés, ce ţine de avangardele artis-

tice ale începutului de secol XX (mişcarea dadaistă). Mesele dintrovanţi şi pietre de moară ar putea să sugereze obiectemeşteşugăreşti, dar să intre şi în categoria ready-made modificat,deoarece ele reprezintă o combinaţie între ready-made (piatra demoară) şi objets trouvés (trovantul). Mesele reprezintă în acelaşitimp şi „asamblări” (sau „instalaţii”) de tip dadaist, însoţite deschimbarea semnificaţiei lor: obiecte naturale şi artefacte găsite şiasamblate sub forma unor „mese”. Toate piesele au fost gânditesă intre într-un ansamblu, în care poziţiile lor puteau fi schimbateîn raport unele cu altele, creând în acest mod mereu noi asociaţiişi sensuri, întocmai ca şi unele din lucrări din atelierul artistului(ce formau „grupuri mobile”). Brâncuşi nu a fost dadaist, dar asuferit influenţe în acest sens, pe care le-a găsit benefice pentruarta sa.

Dr. Ion Popescu Brădiceni a prezentat lucrarea „ScriitorulConstantin Brâncuşi”, evocând versuri în stil dadaist ale artistu-lui, ceea ce a venit, în chip fericit, în completarea lucrării ante-rioare despre influenţele dadaiste (objets trouvés) asupra arteibrâncuşiene.

Profesorul Dan Pupăză (care a recunoscut în sală o jumătatedin foştii săi elevi) a prezentat articolul „O mândrie a neamului:Constantin Brâncuşi”, al învăţătorului Dumitru Pupăză, publicatîn anul 1930. Tot domnia sa a vorbit despre un monument execu-tat la Dobriţa după un proiect al lui Constantin Brâncuşi, despreeforturile sale de a reface drumul spre şcoală al lui Brâncuşi şidespre faptul că scaunele brâncuşiene de pe Aleea scaunelor aufost aruncate într-o anumită perioadă în Jiu (ceea ce ar explica dealtfel faptul că multe au muchiile ciobite).

Dipl. ec. Petre Răcănel a vorbit despre „Brâncuşi, fericit la elacasă”, accentuând ideea că Brâncuşi s-a simţit totdeauna cel maibine la el acasă, pe plaiurile gorjene, unde a şi lăsat capodoperasa.

Toate lucrările prezentate în simpozion vor fi integrate într-unvolum care va vedea lumina tiparului în acest an, unde vor fiincluse şi lucrările aparţinând acad. prof. univ. dr. Gr. Brâncuşi,prof. univ. dr. N. Brânzan, prof. dr. G. Ene, prof. univ. dr. G.Niculescu, cercetător ştiinţific dr. A. Jinaru, scriitorului C.Zărnescu şi scriitorului D. Dănău, care nu au putut participa laeveniment.

După sesiunea de comunicări, s-a prezentat un fragment dinpiesa „Ne vedem la Paris”, în interpretarea membrilor trupeiTeatrului Nostrum din Bucureşti al cărui moderator a fost dl.Constantin Băjenaru – Preşedintele Filialei Argeş a Federaţiei„Societatea civilă românească” – un adevărat român cu remarca-bil talent de moderator şi jurnalist. Prin jocul lor natural şi prinscenografia realizată, actorii au reuşit să transpună publicul înatmosfera interbelică şi mai ales în ambianţa brâncuşiană, prinevocarea unor întâlniri memorabile între Brâncuşi şi ŞtefanGeorgescu-Gorjan, Arethia Tătărescu şi Maria Tănase. Rolul luiConstantin Brâncuşi a fost jucat strălucit de dipl. ec. PetreRăcănel (personaj ce se aseamănă cu Sfântul din Montparnasse),cel al Arethiei Tătărăscu de către poeta, publicista şi actriţa cumare har Rodica Subţirelu, pe cel al Mariei Tănase de către DanaIrina Gîju (o superbă actriţă cu o voce de aur), iar cel al ingineru-lui Ştefan Georgescu-Gorjean de către talentatul actor Dan Gîju.Piesa aparţine domnului Marin Voican Ghioroiu (de origine gor-jenească), a cărui pasiune spre muzică i-a fost insuflată de chiarMaria Tănase, în anul 1956, care i-a povestit şi cum l-a cunoscutpe „neicuţa Costache Brâncuşi” la Expoziţia internaţională de laParis din anul 1937.

Au urmat momente artistice susţinute de actriţa Dana IrinaGîju, de tinere soliste vocale şi naiste şi de dansatoriiAnsamblului „Cântec şi Joc” din Peştişani.

În final, primarul comunei Peştişani a înmânat diplome deexcelenţă mai multor participanţi şi, în special, celor veniţi dinafara judeţului Gorj.

Atât simpozionul, cât şi întreaga manifestare „Brâncuşi la elacasă” s-au înscris ca un real succes în seria evenimentelor anualecare-l omagiază pe marele sculptor gorjean şi universal. Dar, lafel de important este şi faptul că s-au pus bazele ForumuluiCultural „Constantin Brâncuşi”, care să servească atât numeluimarelui artist, cât şi zonei sale natale.

Înainte de a părăsi meleagurile gorjene, distinşii oaspeţi s-auîntâlnit în Staţia Peco OMV Petrom „Coloana Infinitului” cumembrii asociaţiei „Voluntar în oraşul tău”, unde au susţinut unscurt recital de muzică şi poezie. Tot aici, dl. Gheorghe Matei aprezentat o lucrare inovatoare aducând împreună pe cei mai deseamă corifei ai neamului românesc, Mihail Eminescu şiConstantin Brâncuşi, primul prin poezia sa Memento mori crip-tată pe Coloana brâncuşiană. În acelaşi timp, într-o simbioză per-fectă, dl. Ionel Gârdu a prezentat lucrarea „Coloana infinită” dinlemn şi totodată a inscripţionat pe frontispiciul Staţiei OMVPetrom numele geniului hobiţean şi aforisme ale acestuia.

Omagierea rămâne de neuitat şi trebuie să constituie un exem-plu şi pentru alte firme mari din România.

Felicitări organizatorilor, partenerilor, susţinătorilor şi partici-panţilor la această manifestare ţinută în autentic spirit românesc şigorjenesc.

Sorin Lory BULIGA

BRÂNCUŞI OMAGIAT LA EL ACASĂ

martie 2017CULTURAvâlceană16

NOTAZiarul apare cu 16 pagini şi respectă Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţe-nilor cu diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica,fotografiile nesemnate aparţin editorului. Autorii păstrează responsabilitateaconţinutului. Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu, 27 martie 2017

ANUNŢ LITERAR

La rugăminţile mai multor scriitori neincluşi în primele volume Popasuri1-2, am decis să scot un volum Popasuri 3, cu scriitorii de pe Olt şi

Olteţ neincluşi în volumele anterioare. Vă rog să trimeteţi un CV, o poză (color),şi 1-2 pagini literare. Email-urile mele: [email protected] ş[email protected].

Revistă apărută cu sprijinul edililorvâlceni, care iubesc cultura scrisă,

şi al Arhiepiscopiei Râmnicului

S.C. NTX CONCEPT SRLProiectare şi Execuţie Infrastructuri

Rutiere, Construcţii Civile şiIndustriale

Contact: 0740.035.985

Ce s-ar putea spune despre sătucul uitat de vremuriîntr-un colţ de pădure şi îmbrăţişat de poalele

dealurilor ca-ntr-un gest amplu de ocrotire? Multe şi … maimulte…

Se zice că primii statorniciţi pe vârful Ciocului erauarsenii, oşteni de-ai lui Mircea cel Bătrân. Străjuiau zi şinoapte, scrutând zările, ca să preîntâmpine năvălirea cotro-pitorilor. Aprindeau focuri mari şi trimiteau spre zărimesajul de pericol. Poate de-acolo vine şi obiceiulalimărilor ! Casele lor au apărut pe malurile pârâului careşi-a luat numele de la ei.

Au trecut nişte sute de ani şi, pe la 1600, trece MihaiViteazul pe Valea Oltului, către strâmtoarea Carpaţilor, spreîntregirea neamului. Poposeşte armata şi, după odihnă şirugaciuni către Dumnezeu, un căpitan, spunea bunicul, ainfipt într-un gorun o icoană la care să se închine şi trecă-torii pentru izbânda neamului. Gorunul a rezistat pesteveacuri şi a cuprins în tulpina lui icoana care se mai puteavedea şi în vremea copilăriei mele. Locul acela din pădure- şi azi se mai numeşte „Gorunul cu icoană”.

Nu mulţi ştiu că pădurea se întindea până în gura satu-lui, izlazul a apărut din nevoia sătenilor de a-şi paşte vitele.Viaţa arsăştenilor era bine rânduită, existau obiceiurimărunte pe care oamenii le respectau nu de frica legii, ci deteama comunităţii. Înţelepciunea bătrânilor nu era pusă laîndoială, ca şi inteligenţa celor maitineri. Educaţia copiilor nu izvora doarde pe băncile şcolii, ci şi sătenii aveaurolul lor în formarea de caractere printr-o tradiţie în care modelul personal şicumpătarea vorbelor erau de netăgăduit.Cel care a trăit, a crescut, s-a dezvoltat şis-a maturizat pe acest plai, are bineadâncite în memorie fapte şi oameni.Aducerile aminte năvălesc şi copleşesccu substanţa lor de „lucru adevărat” ,care rezistă peste veacuri.

Azi păşim pe urmele strămoşilor, neard tălpile în nesocotinţa uitării, urmămvalul modernismului şi risipim ce-avemmai scump: istoria!

Arsanca nu e doar un sat, Arsancaeste un simbol. Sunt câteva lucruridefinitorii, unice, pentru care cei născuţişi crescuţi aici se întorc periodic.

Să începem cu primavara, vremeareînvierii, când dă colţul ierbii mirosinda fraged, iar izlazul pe sub Cioc e albas-tru de viorele, apar şi ghiocei şi floarea-paştelui după care umblă copiii, aducândîn sat primii vestitori pe care îi impartcelor întâlniţi în cale. Se zice că e bine săvezi primul ghiocel cu rădăcină!

De Sfântul Gheorghe, pe uliţeleArsăncii, toate curţile stau străjuite de

crengi de codru verde aduse cu o seară înainte şifixate, cu grijă, pe stâlpii porţilor. Nu jupuiamfagii, alegeam să rupem cu grijă, ca sa nu-i doarăşi mai mâncam şi noi, ca iezii, câte un mănunchide frunze acrişoare.

Când da căldura mai bine, începeau să răsarăciupercile de rouă şi, odată cu ele, şi culegătorii.Cine şi-l mai aminteşte pe „Avocatul”?(Domnul Popescu, locuia pe uliţă, cătreMonument), avea locuri numai de el ştiuteunde găsea cele mai frumoase ciuperci, pecele mici acoperindu-le cu iarbă ca săcrească pâna a doua zi. De Paşte, în izlazmergeam cu toţii şi aprindeam, cu maregrijă, focul, ca să frigem carne de miel şi săciocnim ouă cu rudele sau prietenii, fără săse audă, bineînţeles, vreun amestec îngro-zitor de „muzici”, doar păsările şi foşnetulpădurii sau glasuri vesele de copii carejucau pituluşul. Vineri după Paşte, pe uliţasatului, către pădure, era un adevărat peleri-naj. Treceau tineri şi bătrâni, clete-clete,spre Mânastirea dintr-un Lemn, de IzvorulTămăduirii. Chiar şi în aceste vremuri mai sunt tineri carepreferă să facă drumul pe cărarea din pădure. De fapt, nu eo simplă drumeţie! E o tămăduire!

Vara era vremea libertăţii! Bucuria copiilor era sămeargă după fragi prin toate tufele, săadune surcele şi să le aducă acasă legateîn „braţe” purtate pe cap de fete sau peumăr de băieţi. Vara în pădure era ca oexplorare a unei lumi nebănuite: căutamsalamandre pe care le puneam să netreacă peste palme ca să devenim îndem-anatice şi pricepute la orice, şerpi pe caresă-i privim de la distanţă, fără să neîndemne gândul la a-i omorî.

Ne făceam coverci din crengi de aninsă nu ne bată soarele cât stăteam cu vacilela păscut şi beam apă din birice, o adânci-tură săpată cu un băţ sau cu mâna în coas-ta unei râpi umede unde puneam piet-ricele curate şi aşteptam să selimpezească. Mâncam ciuperci albe derouă, crude, după ce le luam pieliţa.Găseam măcriş sălbatic şi ne treceasetea, mestecam grâuşorul cucului sauscoteam greieri din găuri cu paiul. Nu neaventuram prea departe în pădure, căcine povestea pădurarul Văcărescu de unșarpe mare, cu capul cât al unei pisici,care îl fugărise cândva, iar la vale sefăcuse colac şi s-a dat de-a dura.

Când umbli nestingherit şi ai în faţădoar verdele crud, cerul curat şi mirosulnealterat al naturii, atunci te simti un omliber pe pământ. Aşa eram noi, copiii,

într-o lume a inocenţei nepătate de artificial şitoxic!

Pârâul Arsanca curgea susurând aproapetoata vara, iar noi veneam săptămânal la spălatde rufe. Era un ritual straşnic pe care îl respectafiecare femeie şi noi, fetele, învăţam de la ele,începând cu salutul care nu era, ca de obicei„Bună ziua!”, ci „Bine te-am găsit sănătoasă!”,„Bine-ai venit sănătoasă!”, iar la plecare„Rămâi sănătoasă !” şi „Mergi sănătoasă !”. Sefăcea un gâldău cu multă grijă şi mesteşug,

apărat de mătasea-broaştei cu un braţ de crenguţe de aninfixat de-a curmezişul apei, cu pietre. Rufele erau înmuiateîn apă, apoi săpunite şi întinse la soare de două ori, dupăcare erau limpezite şi atârnate pe tufe, toate acestea într-operfectă ordine, chiar dacă erau mai multe femei la spălat.

Vine şi toamna bogată mai ales în culori! Nu poţi descriecum e covorul de frunze sau frunzişul în luna octombrie! Edoar de văzut! Şi acest lucru e neschimbat de veacuri, toam-na îşi înveşmântă copacii uriaşi în fiecare an şi aşteaptăsomnul iernii, dar şi pe noi s-o strabatem şi s-o admirăm!

Iarna e tăcere şi puritate brăzdată de siluetele negre alecopacilor părăsiţi de frunze şi păsări. În zilele geroase, cândzăpada îngheaţă îndeajuns pe coasta Ciocului, se aven-turează cu sănii mărunte şi copii mai mici şi copii mai mari.Frigul îi alungă pe copii acasă - doar când se uneşte cufoamea, uneori câte un părinte furios mai trimite câte ostrigătură, dar de cele mai multe ori se antrenează şi el într-o aventură de-o coborâre, în amintirea copilăriei trecute şiînviate instantaneu.

Si toate astea sunt pe un petec de pământ , sub un petecde cer , dintr-un petec de istorie!

Maria GALBENU-MARINESCU

Ziar de cultură realizat de Asociaţia ECOSTAR 21şi Editura INTOL - PRESS.

Director: Petre CICHIRDANConsilier editorial: Constantin POENARUSenior editor: Arhim. Veniamin MICLEPublicişti: Felix SIMA

Mihai SPORIŞClaudia VOICULESCU Simona Maria KISSGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCUGabriel GIBGherghe SPORIŞPaulian BUICESCUIlie GORJANLigia NICOLESCU

Corector: Tina CICHIRDANTehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN

Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: [email protected] media: www.culturaarsmundi.ro

Preţ: 3 lei

AMINTIRI DIN ARSANCA, SAT ALCOMUNEI MIHĂEŞTI

TROIŢE DIN ARSANCA PICTATE DE JEANINABOGORODEA ŞI CRISTIAN SIMA

CUPRINS: LUPOAICA DE PE CAPITOLIU - … · sa Catilinare, susţine că o ... (Fig. 4). De la...

Documents

Transcript of CUPRINS: LUPOAICA DE PE CAPITOLIU - … · sa Catilinare, susţine că o ... (Fig. 4). De la...