MINISTERUL EDUCAȚIEI şi TINERETULUI

al REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA de STAT din MOLDOVA

FACULTATEA de DREPT

CATEDRA DREPT PENAL ȘI CRIMINOLOGIE

REFERAT

CRIMINALITATEA FEMININĂ

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

A efectuat : Cuşchevici Cristina,

student al anului IV(Bac)

A controlat : Igor A. Ciobanu

Doctor în drept

Conferenţiar universitar

Chișinău 2009

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………4

CAPITOLUL I: Caracteristicele criminalităţii feminine bazate pe deosebirea

dintre sexe.

§1.Teoriile tradiţionale...........................................................................................6

§2.Teoria gender(gendered theory)........................................................................9

CAPITOLUL II: Criminalitatea feminină în Republica Moldova.

§1.Starea, structura şi dinamica criminalităţii feminine în Republica Moldova...12

§2.Măsuri de prevenire şi combatere a criminalităţii feminine în Republica

Moldova. .......................................................................................................... 20

CONCLUZII ..........................................................................................................23

ANEXE ..................................................................................................................24

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................27

Introducere

3

„Femeile sunt extreme: ele sunt mai bune sau mai rele decît bărbaţii” La Bruyere Se spune ca infracţiunile comise de femei reprezintă un indicator al rolului

deţinut de acestea în societate. Din această perspectivă, ele aproape că se pot

considera egale bărbaţilor întrucât, mai ales în cadrul organizaţiilor de trafic de

droguri, implicarea lor nu mai este deloc una marginală.

Actualitatea temei date se manifestă prin faptul că a luat amploarea numărul

de infracţiuni săvăşite de femei, fiinţe care pe parcursul a cîtorva secole au fost

considerate incapabile de a săvîrşi crime. Femeile criminale nu au fost considerate

o problemă socială serioasă(cu excepţia prostituţiei) şi nu au pus probleme de

violenţă în închisoare, de aceea criminalitatea feminină a fost rar studiată. În ceea

ce priveşte prezenţa femeilor în lumea criminalităţii, din anii ’80, lucrurile nu mai

stau ca pe vremuri. Potrivit sociologilor, în ton cu societatea, noua criminalitate

este din ce în ce mai “deschisă”, oferind “oportunităţi” tot mai mari femeilor.

Delicte tipice bărbaţilor în trecut, sunt de-acum comise de tot mai multe femei,

iar statisticile, elocvente, definesc amploarea fenomenului: într-o creştere

exponenţială.

Scopul tezei constă în depistarea cauzelor şi condiţiile care determină

inferioritatea numerică a criminalităţii feminine comparative cu cea masculină în

Republica Moldova, în analiza stării, structurii şi dinamicii criminalităţii feminine

începînd cu anii 90 ai sec. XX-lea, precum şi în determinarea factorilor care

favorizează creşterea indicilor acestui tip de criminalitate pe parcursul următorilor

ani.

Pentru atingerea obiectivelor propuse au fost utilizate diferite metode, ca

metoda statistică, descriptivă, comparativă, analiza diferitor teorii din criminologie

pentru a determina trăsăturile criminalităţii feminine. Lucrarea este bazată pe

rezultatele cercetărilor şi opiniilor specialiştilor în domeniu, atît din :

- Republica Moldova : Ciobanu Igor. A, Zaporojan Igor ;

-Romania: Iacobuţă Ioan Al., Bogdan S.;

4

-Rusia: Хохряков Г.Ф. , Шиханцов Г.Г ;

-ş.a state: Джозефо Ф. Шелли , Joseph G. Weis ş.a

S-au analizat datele statistice elaborate de Biroul Naţional de Statistică în scopul

analizei stării, stucturii şi dinamicii criminalităţii feminine în Republica Moldova..

Capitolul I

Caracteristicele criminalităţii feminine bazate pe deosebirea

dintre sexe.

Puţine femei au reuşit să se remarce de-a lungul unei istorii potrivnice lor,

care le-a refuzat o lungă perioadă de timp dreptul la exprimare, dreptul la educaţie

şi dreptul la vot. Forţată să se înscrie în diferite canoane, în funcţie de epoca pe

care o traversa, urgisită, arsă pe rug, refuzată societăţii sau cântată, servind drept

muză pentru întreaga arta a lumii, figură maternă respectată, femeia şi-a dezvoltat

o uimitoare natura camelonica. Însă, cum orice regulă are excepţiile sale, au existat

şi femei care s-au făcut remarcate prin intermediul altor atribute, decît feminitate,

delicateţe şi gingaşie, demostrînd ferocitate şi cruzime. Statutul femeilor criminale

nu a fost cercetat mult timp, din cauza nivelului minim de rezonanţă, precum şi a

stereotipurilor că femeia nu poate săvărşi fapte infracţionale, datorită inferiorităţii

acesteia faţă de sexul masculin. Începînd cu sec. XIX-lea, perioada cînd mişcarea

de emancipare a femeii începe să renască, feministele au încercat şi continuă să

încerce să demonstreze că femeia este egală în toate aspectele cu bărbaţii, aducînd

diferite argumente, precum şi teze absurde în favoarea acestei egalităţi. În ciuda

mişcărilor feministe privind eglitatea sexelor, între bărbaţi şi femei există diferenţe

de ordin anatomic, fiziologic, psihologic, intelectual, precum şi moral, diferenţe

care influenţează asupra formei şi genului criminalităţii, generînd ideea unei

criminalităţi specifice fiecărui sex.

5

În general, după statici, criminalitatea feminină este inferioară numeric

criminalităţii masculine, aceasta fiind generată de inferioaritatea femeii faţă de

bărbat. Cauzele inferiorităţii criminalităţii feminine s-ar putea reduce la:

”constituţie fizică mai puţin robustă, fire timidă, mai impresionabilă”, avînd o

capacitate redusă pentru a comite infracţiuni „pentru săvîrşirea cărora se reclamă

forţă şi energie fizică”1. Deasemenea, conform opiniilor unor specialişti în

domeniu, o altă cauză a inferiorităţii criminalităţii feminine faţă de ceea masculină

ar consta în inferioritatea situaţiei sociale, economice, juridice a femeii, aceasta

neavînd acces la domeniile de activitate predispuse la conflict. Prin urmare, avînd

un domeniu de activitate restrîns, în mod firesc sunt restrînse şi posibilităţiile de a

comite fapte penale2. Pentru a explica mai detaliat cauza diferenţei dintre

criminalitatea feminină şi cea masculină urmează să analizăm cîteva teorii, care

vor aduce careva clarităţi în problema dată: teorile social-structurale şi teoria

gender.

§1.Teoriile tradiţionale.

În ultimele decenii, criminologii acordă o atenţie mai mare explicării

diferenţei dintre criminalitatea feminină şi cea masculină, încercînd să găsească

răspuns la 2 întrebări care prezintă un interes general:3

1.De ce există „diferenţă de gender” în criminalitate? De ce indicii criminalităţii

feminine sunt mai mici decât cei ai criminalităţii masculine, mai ales ce ţine de

infracţiunile deosebit de grave, în orice perioadă a istoriei?

2.De ce acest decalaj se menţine pe parcursul a mai multor secole?

Marea majoritate a teoriilor tradiţionale care se referă la criminalitate au fost

create de criminologi-bărbaţi pentru a explica cauzele criminalităţii masculine, şi

nicidecum a celei feminine, ceea ce a generat diferite discuţii în jurul ideii, dacă

1 Iacobuţă Ioan Al. Criminologie ,Iaşi ,2002, ed. „Junimea”, p.2182 Ibidem, p.2193Джозефо Ф. Шелли Криминология, №3-е международное издание, Мировая юриспруденция. Москва,2003,Ед. «Питер»,стр. 142

6

aceste teorii pot fi aplicate studierii criminalităţii feminine, sau este necesar de

explicat fenomenul prin prisma poziţii de „diferenţă de gender”, aşa-numita teorie

„gendered theory”. Conform opiniei unor criminologi, teoriile tradiţionale

reprezintă specificul criminalităţii masculine, prin urmare nu pot da răspunsuri la

unele întrebări ce ţin de criminalitatea feminină, cu toate că rolul lor nu poate fi

negat întru-totul, mai ales, referindu-ne la teoriile social-structurale, ce denotă un

caracter, cît de cît, neutru.1

Astfel, ne vom referi la teoria oportunităţii, a controlului social, asociaţiilor

diferenţiate, precum vom face incursiuni în teoria feministă.

1.Teoria oportunităţii.

Conform acestei teorii, diferenţa în tipul de infracţiuni săvîrşite de femei

şi indicele acestora diferă de cel al bărbaţilor în baza ideii de oportunitate, adică de

circumstanţele ce favorizează săvîrşirea unei infracţiuni de către femei. Astfel,

conform opiniei sociologului Rita Simon2, rata criminalităţii feminine a crescut

numai în anumite infracţiuni, aceasta datorîndu-se încadrării femeiilor în cîmpul

muncii, angajarea la servicii variate, ceea ce a condus la oportunităţi mai mari de a

comite careva infracţiuni tipice femeilor, infracţiuni economice, care implică mai

puţină violenţă. Reeşind din cele expuse mai sus, se poate afirma faptul ca femeile,

în dependenţă de anumite circumstanţe favorabile lor, comite anumite genuri de

infracţiuni, care se reduc la furturi, tîlhării, înşelăciune, reflectînd, astfel

tradiţionalul rol sexual al femeii, care încă mai funcţionează pe piaţa ilegală

(Joseph G. Weis)3. Prin urmare, femeile comit un număr mai mic de crime, datorită

faptului că au acces mai redus la acele categorii de servicii care ar putea declanşa

conflicte sau violenţă.

2.Teoria controlului social.

Esenţa acestei teorii constă în faptul că indicele criminalităţii masculine este

mai mare decît al criminalităţii feminine, deoarece legăturile sociale, care 1Джозефо Ф. Шелли Криминология, №3-е международное издание, Мировая юриспруденция. Москва,2003,Ед. «Питер»,стр. 142 , p.1422Iacobuţă Ioan Al. Criminologie ,Iaşi ,2002, ed. „Junimea”, p.2343 Ibidem, p.235

7

reprezintă miezul acestei teorii, a bărbaţilor, sunt mult mai slabe decît cele a

femeilor (mame, surori, soţii- care sunt mai ataşate de unele persoane,manifestînd

grijă şi atenţie), ceea ce provoacă ruptura dintre pontenţialii criminali şi societate.

De obicei, se are în vedere persoanele din famiile cu probleme, din medii sociale

problematice, care sunt mai predispuşi la un comportament neadecvat, atît femei,

cît şi bărbaţi. Referitor la categoriile de femei predispuse la un comportament

criminal, conform teorii controlului social, sunt: mamele minoritare care trăiesc în

relaţii imorale cu bărbaţii1, fiind limitate în resurse educaţionale şi abilităţi

profesionale, femei ce aparţin unui mediu social cu venituri mici, educaţie de

proastă calitate.

Totuşi, asupra nivelului criminalităţii feminine, cît şi a celei masculine,

influenţează aceiaşi factori sociali, care determina creşterea şi micşorarea indicilor

de criminalitate în dependenţă de regiune şi timp, diferenţa manifestîndu-se în

tipurile de crime şi modul de comitere.

3.Teoria asociaţiilor diferenţiate.

Teoria asociaţiilor diferenţiate este una din cele mai cunoscute teorii derivate

din curentul culturalist2 , elaborată de criminologul american Edwin Sutterland.

Ideea de bază a cestei teorii constă în ceea că un act criminal se produce atunci

când există o situaţie propice pentru o anumită persoană de acţiona, prin urmare

comportamentul criminal nu este înnăscut, ci se învaţă, ca şi oricare altă meserie.3

Totodată, prin intermediul acestei teorii se încearcă de a explica fenomenul

criminalităţii din punct de vedere al posibilităţile diferite pentru achiziţionarea de

„valori” şi aptitudini criminale, sau de pe poziţia că etichetele afişate pe

personalitatea individului prin procesele de control social folosite, influenţează

puternic asupra unei reprezentări individuale despre proprie personalitate.4De

aceea, în baza acestei teorii s-ar putea afirma că criminalitatea feminină este

1 Iacobuţă Ioan Al. Criminologie, Iaşi , 2002, ed. „Junimea”, p.2352 Ciobanu Igor A. Criminologie, Vol I, Chişinău, 2007, ed. „Cardidact”, p.1863 Ibidem, p.1874 Джозефо Ф. Шелли Криминология, №3-е международное издание, Мировая юриспруденция. Москва,2003,Ед. «Питер», p.143

8

inferioară numeric celei masculine, deoarece femeile au acces redus la

posibilităţiile criminale (adică la anumite grupări criminale pentru a însuşi careva

abilităţi criminale, fiind supuse unui control social mult mai sever atît în familie,

cît şi la şcoală); asupra criminalităţii masculine, fiind deja stabilite anumite

stereotipuri, bărbaţii fiind predispuşi de a „absoarbe” abilităţiile criminale-teoria

proastei companii (găştile de puşti la şcoală transformate ulterior în grupuri

criminale).

În concluzie putem afirma că teoriile social- structurale confirmă, încă o

dată, faptul că cauzele criminalităţii masculine şi feminine adesea se

suprapun.1Astfel, femeile care au avut probleme cu justiţia, asemeni bărbaţilor, au

provenit din medii sociale cu probleme de ordin economic, educaţional, moral.

Deasemenea asupra indicilor crimelor comise atît de femei, cît şi de bărbaţi,

influenţează aceiaşi factori sociali, astfel încît nivelul criminalităţii feminine creşte

şi se micşorează o dată cu cel al criminalităţii masculine; singura diferenţă constînd

în unele cauze de ordin psihologic şi fizic.

§2.Teoria gender(gendered theory).

Conform opiniei unor criminologi(T. Hartnagel, M. Mizanuddin, ş.a), la

explicarea variaţiilor cu privire la indicele criminalităţii feminine în raport cu cel al

celei masculine, ar fi util de utilizat divergenţele dintre femei şi bărbaţi, decât

convergenţa dintre aceste două sexe. Însă ceea ce ne poate lărgi cîmpul

informaţional atît cu privire la criminalitatea feminină, cît şi masculină, este teoria

-gender (gendered theory), care propune o abordare de cauzalitate în raport cu

criminalitatea feminină.2 Analizînd diferenţa dintre criminalitatea feminină şi cea

masculină prin intermediul „gendered theory”, vom deduce faptul că nu diferenţa

dintre sexe de ordin anatomic sau fiziologic este punctul de plecare a celor expuse

mai sus, ci modul diferit de viaţa a acestor două sexe determină specificul

1 Ibidem, p.1432 Ibidem, p.143

9

criminalităţii. Astfel, putem explica diferenţa prin intermediul a 4 elemente1 care

frînează criminalitatea feminină şi provoacă cea masculină,totodată redînd careva

caracteristici celei feminine:

1. stereotipurile – rolul femeii în societate pune o amprentă asupra activităţii

criminale a acesteia. Astfel stereotipurile: femei –mamă, femeie-fiică, femeie-

soţie, grija, afecţiune, reprezintă frîna criminalităţii feminine, datorită faptului că

femeile sunt legate mai strîns de unele valori morale. Stereotipurile feminine nu

corespund trăsăturilor care sunt apreciate în lumea criminală, de cele mai multe ori,

femeile apar în calitate de victime a actelor infracţionale, iar săvîrşirea unor

infracţiuni de către aceastea influenţează negativ asupra vieţii spirituale, cît şi

sociale a acestora. Astfel apare o prăpastie între ceea ce se consideră feminin şi

ceea ce se consideră criminal, iar infracţiunile cauzează femeilor răni.

Interesantă este opinia lui Lombrosso, care afirma că FEMEIA criminal este

diferită de bărbatul criminal: “Am văzut de asemenea că femeile au multe lucruri

în comun cu copii, că simţul lor moral e diferit; sunt răzbunătoare, geloase, cu

înclinaţie spre o răzbunare de o cruzime aparte… Când o activitate morbidă a

centrelor psihice intensifica calităţile rele dintr-o femeie… este clar ca trăsăturile

semicriminale ale unei femei normale o pot transforma într-o femeie criminală mai

teribilă decât orice bărbat. Femeia criminală este consecvent un monstru. Cealaltă

parte a ei este ţinută în limitele virtuţilor, din cauze diferite, precum maternitatea,

credinţa, slăbiciunile, şi când aceste influenţe contrare dau greş şi o femeie comite

o crimă, putem concluziona că răutăţile dintr-o femeie trebuie să fi fost enorme

pînă când să triumfe asupra atât de multor obstacole”.2

2. controlul social - posibilitatea femeii de a comite o faptă infracţională este

stopată de un control social , anume în perioada formării personalităţii3, din partea

1 Джозефо Ф. Шелли Криминология, №3-е международное издание, Мировая юриспруденция. Москва,2003,Ед. «Питер», p.151

2http://www.e-referate.ro/referate/Cesare_lombroso2005-03-18.html 3 Джозефо Ф. Шелли Криминология, №3-е международное издание, Мировая юриспруденция. Москва,2003,Ед. «Питер», p.153

10

familie, ulterior a soţului şi a întregii societăţi, iar oricare abatere se soldează cu o

pedeapsă. Astfel fetele riscă mai puţin ca băieţii, asupra cărora se exercită un

control mai redus.

3. constituţia femeii şi agresivitatea – în lumea criminală prioritate are puterea

fizică şi agresiunea, astfel încît muşchi puternici sunt necesari nu doar pentru

săvîrşirea unei infracţiuni,ci şi pentru apărare, ceea ce nu se referă la femei ce deţin

o constituţie fizică mai puţin robustă (cu unele excepţii ). Prin urmare femeile

săvîrşesc infracţiuni mai puţin grave, fără agresiune (furt, înşelăciune), evitînd de a

provoca victima1 .De cele mai multe ori femeile acţionează de unele singure, sau în

calitate de complice sau instigator,aflîndu-se dupa un paravan. Totuşi, în unele

cazuri, unele femeile criminale sunt caracterizate prin impulsivitate înaltă, precum

şi a unei anomalii psihice şi depresii, cauzate uneori şi de vîrsta critică, factori ce

determină un comportament neadecvat, o înţelegere neadecvată a situaţiei şi a

acţiunilor sale.

4. sexualitatea – stereotipul dat se prezintă sub 2 aspecte: a) sexualitatea pare a fi

un imbold pentru femei de a intra în sfera criminală - prostituţia; b) totuşi în

interiorul grupului criminal, acest element apare în calitate de frînă, deoarece

apariţia unei femei în acest grup poate să cauzeze conflicte în interior, astfel încît,

de cele mai multe ori, „femeia este nevoită de a se alia unui singur bărbat în scopul

de a se apăra”. Antonean I. expune ideea precum că, de cele mai multe ori,

comportamentul criminal al femeii poate fi influenţat şi de tendinţa acesteia de a se

autoafirma în societate, solicitînd apreciere din partea acesteia, astfel încît această

tendinţa apare în calitate de stimul pentru a comite careva fapte infracţionale în

scopul de a obţine „nota dorită”.

Reeşind din cele expuse mai sus, femeile sunt implicate mai rar în săvîrşirea

infracţiunilor datorită divergenţei gender, şi nu a celei dintre sexe

(anatomic,fiziologic).Indicele criminalităţii feminine va oscila în dependenţă de 1 Джозефо Ф. Шелли Криминология, №3-е международное издание, Мировая юриспруденция. Москва,2003,Ед. «Питер», p.153

11

starea societăţii, fiind întotdeauna, în coraport cu indicele criminalităţii masculine,

care va depăşi numeric cel dintâi, datorită anumitor factori ce rămîn stabili pe

parcursul istorie criminalităţii.

Capitolul II

Criminalitatea feminină în Republica Moldova

§1.Starea, stuctura şi dinamica criminalităţii feminine în Republica

Moldova.

Criminalitatea feminină reprezintă totalitatea infracţiunilor săvărşite de

femei pe un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de timp, determinabilă.

Pentru a elucida caracteristicele unui anumit tip de criminalitate într-un anumit

teritoriu, precum şi într-o perioadă determinată de timp, este necesar de a analiza

toate aspectele teritoriului dat. Pentru a caracteriza criminalitatea feminină din

Republica Moldova, urmează să determinăm cauzele şi condiţiile apariţiei acesteia,

ulterior vom analiză starea, structura şi dinamica acesteia, ca în cele din urmă să

putem deduce măsurile de prevenire şi combatere a criminalităţii feminine.

I. Cauzele şi condiţiile criminalităţii feminine.

Astfel, conduita individuală a fiecărui om reprezintă forma de autoexprimare

a personalităţii acestuia, a satisfacerii cerinţelor sale. În funcţie de caracterul său,

aceasta poate să corespundă normelor morale sau poate fi contrară acestor norme,

fiind ilegală. Adesea, comportamentul ilegal este cauzat de anumiţi factori. Dacă e

să privim în asamblu asupra cauzelor care determină criminalitatea feminină,

putem afirmă că asupra schimbărilor în dinamica acestui tip de criminalitate

influenţează schimbările sociale, economice din societate, precum şi deformaţiile

din sfera spirituală a societăţii în care femeia trăieşte. Prin urmare, analizînd

evoluţia societăţii şi a statutului femeii în această societate, deducem faptul că

dezorganizarea socială pe fundalul crizelor sociale şi economice în perioadele de

tranziţie, iscarea anumitor conflicte au un impact mult mai negativ asupra femeii,

12

decît asupra bărbatului, devenind în anumite cazuri frîne, dar, de cele mai multe

ori, aceşti factori apar în calitate de „motoare criminale”, determinînd creşterea

criminalităţii feminine. Factorii care au impulsionat mărirea indicelui criminalităţii

feminine, indiferent de teritoriul pe care se manifestă, după anii ’90 ai sec.XX-lea,

după Cudreaţov V. N sunt:

1.implicarea activă a femeii în sfera economică;

2.reducerea influenţei a principalelor instituţii familiei, precum şi a

controlului social;

3.apariţia unei „încordări” în societate, a stresului, a conflictelor dintre oameni;

4.intensitatea fenomenelor antisociale, precum: alcoolismul, dependenţa de

droguri, prostituţia, cerşetoria.1

Revenind la Republica Moldova, afirmăm faptul că în prezent, motivele

social-economice formează baza motivării comiterii infracţiunilor de către femei.

Aceasta datorîndu-se următoarelor cauze obiective: criza economică, creşterea

nivelului de sărăcire a populaţiei condiţionată de şomaj, foame, salarii mici, preţuri

înalte, „factori care împing oamenii la comiterea infracţiunilor de profit”2.Conform

unor date statitice, circa 3% din femei au comis fapte criminale în scopul de a

atinge un anumit standart material şi de a trăi mai bine.3

Deasemenea negativ asupra comportamentului femeii acţionează disproporţia

şi contradicţiile din familie. Astfel încît, femeia supusă umilinţei, violenţei

domestice , femeia care munceşte din greu pentru un salariu mic şi căreia nu-i

ajunge suficiente resurse pentru a-şi întreţine famlia, din ce în ce mai greu reuşeşte

să-şi îndeplinească rolul de „paznic” al căminului social. Survine starea de depresie

care în diferite circumstanţe poate condiţiona săvîrşirea anumitor fapte criminale.

Conform opiniei lui Alexeev A.I, varietatea emoţiilor negative ale femeilor duc la

ceea că pentru a le descărca, femeile recurg, adesea, la alcool, droguri, care ulterior

„împing” la un comportament neadecvat (criminal).4

1 Шиханцов Г.Г Криминология, Москва, 2001, Ед. „Зерцало-М”, p. 2552 Zaporojan Igor „Criminalitatea are chip de femeie”, Chişinău, 2000, Ed. „Elan Poligraf”, p. 1253 Ibidem, p. 1254 Шиханцов Г.Г Криминология, Москва, 2001, Ед. „Зерцало-М”, p. 256

13

Un alt factor care determină comportamentul criminal al femeii este psihologia

acesteia, mai bine zis o latură a caracterului acesteia, şi anume: egoismul extrem 5 .

Specific pentru Republica Moldova este egoismul forţat care condiţionează

comiterea de către femei a celor mai grave infracţiuni contra persoanei: omor

intenţionat, căuzarea leziunilor corporale grave, omorul pruncului de către mamă.

Cauza acestor fapte fiind durata relaţiilor ostile dintre parteneri în familie, gelozie,

violenţa domestică, relaţii intime dezordonate, precum şi tendinţa la un trai mai

bun (recurgînd la şantaj, escrocherie etc).

2. Starea, structura şi dinamica criminalităţii feminine în Republica Moldova.

În funcţie de factorii enumeraţi, vom încerca să analizam criminalitatea

feminină în Republica Moldova prin prisma stării, structurii şi dinamicii în

perioada anilor 1992-2008. În cele ce urmează, vom analiza structura criminalităţii

feminine în funcţie de diferite tipuri de infracţiuni, ca infracţiuni contra persoanei,

vieţii şi sănătăţii, infracţiuni economice...

În anul 1992, în conformitate cu statistica judiciară, în Rep.Moldova femeile

au comis 44 infracţiuni contra persoanei, inclusiv omorul pruncului de către mamă-

8, omor din imprudenţă- 2, vătămare intenţionată a integrităţii corporale-12,

violuri-2, transmiterea bolii venerice-2. Pe parcursul anului 1992, structura

infracţiunilor contra persoanelor, comise de femei în Republica Moldova, a cuprins

acţiuni prevăzute de art. 92, 93, 95, 96, 102, 107 CP al RM. În acest an, omorurile

intenţionate săvîrşite de femei au constituit cca 4 % din toate omorurile comise în

ţară, astfel încît ucigaş a fost fiecare a 24 femei-infractor. Referitor la infracţiunile

economice comise de către femei în anul 1992, au fost înregistrate 782 de

infracţiuni, structura criminalităţii caracterizîndu-se prin săvîrşirea a 9 tipuri de

infracţiuni economice, printre care furturi- cca 547, înşelarea cumpărătorilor şi

clienţilor-134, (cele mai răspîndite), precum şi tîlhării, escrocherii, dare de mită

etc (vezi anexa 1). Creşterea infracţiunilor economice săvîrşite de femei se

5 Zaporojan Igor „Criminalitatea are chip de femeie”, Chişinău, 2000, Ed. „Elan Poligraf”, p. 126

14

datorează perioadei de tranziţie, precum şi de implicarea femeilor în sfera

economică.

În 1993, conform indicilor statisticii judiciare, au fost depistate omoruri

intenţionate comise în stare de afect, precum şi omoruri intenţionate însoţite de

circumstanţe agravante, astfel au fost înregistrate 26 sau 10% din toate descoperite

în ţară, omorurile premeditate au fost comis de femeile în vîrstă de pînă la 29 ani,

iar 55%- în vârstă de 30-49 ani şi mai mult, prin urmare, femeile ultimei grupe de

vîrste comit mai multe infracţiuni de acest fel (vezi anexa 1). Spre deosebire de

anul 1992, anul 1993 se caracterizează prin schimbări în structura criminalităţii

feminine în Rep.Moldova, extinderea acesteia, fiind depistate 3 tipuri din cele mai

grave infracţiuni- omoruri intenţionate, precum şi apariţia a 2 categorii de

infracţiuni: vătămarea integrităţii corporale în stare de afect şi eschivarea de la

plata alimentelor(art. 97-110 CP). Reeşind din cele expuse mai sus, în anul 1993,

structura criminalităţii feminine s-a mărit cu 2 indici faţă de anul 1992, fiind

comise cu 31 infracţiuni mai mult (65%). În 1993 s-a observat o oarecare scădere

a criminalităţii economice1, dar neesenţială, săvărşindu-se 714 infracţiuni

economice, majoritatea fiind furturi, avînd loc şi o creştere a infracţiunii de

escrocheriei cca de 2 ori comparativ cu anul 1992(1992-8infracţiuni, 1993-13).

În anul 1994 asupra structurii criminalităţii feminine survin schimbări calitative

şi cantitative mai accentuate. Se caracterizează prin apariţia a 6 tipuri de infracţiuni

de stat comise de femei, ca banditism-2, trecerea ilegală a frontierei, fabricarea sau

punerea în circulaţie a banilor falşi, prevăzute de CP al RM în art.74, 80, 84.

Referitor la structura criminalităţii feminine contra persoanei în anul dat, aceasta

înregistrează indici mai scăzuţi.2 Deasemenea în anul 1994, femeile au comis 85

infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei şi 6 infracţiuni de stat. Structura

infracţiunilor economice comise de femei în anul 1994 se caracterizează printr-o

creştere a acesteia, aproximativ cu 10% comparativ cu anul 1993, precum şi printr-

o schimbare-apariţia unui şir de alte fapte criminale:banditism, sustragerea averii 1 Zaporojan Igor , Criminalitatea are chip de femeie, Chişinău, 2000, Ed. „Elan Poligraf”, p. 552 Ibidem, p. 72

15

proprietarului în proporţii mari, falsificarea banilor. Această perioadă se

caracterizează printr-o creştere considerabilăa furturilor şi escrocheriilor, reducerea

dublă a atentatelor la averea proprietarului în proporţii deosebit de mari şi de 13

ori a infracţiunii de înşelare a cumpărătorilor şi clienţilor (1992-134, 1994-10)1.

Comparativ cu anul 1992, indicii criminalităţii feminine s-au mărit de cca 2 ori.

Anul 1995 se caracterizează prin creşterea numărului de infracţiuni –vătămare a

integrităţii corporale, care duce ulterior la mărirea numărului de infracţiuni contra

persoanei -omoruri intenţionate. Comparativ cu anii 1992-1994, în 1995 a crescut

aproape de 2 ori numărul infracţiunilor-vătămare a integrităţii corporale. În anul

1995 s-au înregistrat 326 infracţiuni. Cu toate acestea, structura infracţiunilor

săvîrşite de femei contra persoanei cuprindea numai cinci tipuri de infracţiuni,

comparativ cu anii precedenţi, astfel încît indicii structurali s-au redus cca de 2 ori.

În ceea ce priveşte structura şi dinamica infracţiunilor economice, analizînd datele

statistice referitoare la anul 1995, putem observa schimbări în structura

criminalităţii feminine în Rep.Moldova: numărul infracţiunilor comise de femei a

crescut de la 6 la 12 (furturi-869, cca 12% mai mult decît anul 1992; sustrageri a

averii proprietarului prin însuşire, delapidări, abuz de serviciu—creştere cu 70%);

au aparut noi fapte criminale, ca : abuz de serviciu, exces de putere sau depăşirea

atribuţiilor de serviciu.

Anul 1996 se aseamănă , în privinţa indicilor structurali, cu starea criminalităţii

feminine în anul 1994. Totuşi, în anul 1996 au fost comise infracţiuni de stat ca,

contrabanda (art-75CP), trecerea ilegală a frontierei de stat (art- 80CP), fabricarea

banilor falşi (art.84CP), încălcarea regulilor privind operaţiunilor valutare (art.85

CP al RM), care au crescut aproximativ de 3,5 ori comparativ cu anul 1994.

Referitor la infracţiunea de pruncuciderea, în anul 1992 au fost înregistrate 8

cazuri, 1993-6 cazuri, 1994-8 cazuri, 1995-9 cazuri, 1996-12 cazuri, 1997-10

cazuri, 1998-13 cazuri, 1999-4 cazuri, 2000-5cazuri, 2001-9 cazuri, 2002-6 cazuri,

2003-5 şi în 2004 pînă la 12 mai -5 cazuri,incidenţe maxime înregistrînd anii 1996

1 Zaporojan Igor , Criminalitatea are chip de femeie, Chişinău, 2000, Ed. „Elan Poligraf”, p. 73

16

şi 1998. Comparînd indicii omorurilor în urma cărora au suferit copii şi indicii

pruncuciderilor din 1996 pînă în 2002, putem concluziona: nivelul pruncuciderilor

în structura omorurilor intenţionate contra minorilor în anul 1996 a constituit

54,54%, în 1997-66,66%, 1998-54,16%, 1999-20%, 2000-29,41%, 2001-90%,

2002-30%.1 Din analiza dosarelor penale din anii 1996-2003 în baza art.92 CP RM

s-ar putea de a face cîteva concluzii referitor la aspectul criminologic al infracţiunii

de pruncucidere: 1)vîrsta inculpatei- 17/20 ani, 4 inculpate aveau peste 30 ani; 2)

starea civilă- o mare parte din infracţiuni au fost săvîrşite de femei necăsătorite

rămase însărcinate în urma unor relaţii ocazionale; 3) locul săvîrşirii infracţiunii-

localităţi rurale (54,5%), localităţi urbane (45,5%); 4) motivele infracţiunii-sarcină

nedorită, frică faţă de părinţi, naştere înafara căsătoriei ş.a; 5) pedeapsa aplicată-

amendă, pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea ispăşirii pedepsei,

pedeapsă privativă de libertate cu ispăşirii pedepsei în locuri de detenţie.2

Cele expuse mai sus constituie tendinţele şi particularităţile criminalităţii

feminine în Republica Moldova în anii 1992-1996.

Pentru a stabili structura şi dinamica criminalităţii feminine în anii 2003-2007,

urmează să analizăm Anexa 2 şi Anexa 3, precum şi vom analiza criminalitatea

feminină comparativ cu cea masculină în funcţie de anumiţi factori, ca vîrsta şi

reşedinţa, numărul de persoane condamnate.

Astfel în anul 2007, au comis infracţiuni 13431 bărbaţi şi 1870 femei. Din

numărul total de infracţiuni 1681 au fost comise de minori de gen masculin şi 134

de gen feminin. În anii 2003-2007 nivelul de criminalitate a rămas relativ constant,

cu o scădere ceva mai pronunţată în anul 2007 la 428 infractori la 100 mii

populaţie pentru bărbaţi şi 101 respectiv pentru femei. Structura criminalităţii

feminine în funcţie de tipurile de infracţiuni săvîrşite se prezintă astfel : infracţiuni

contra persoanei, vieţii şi sănătăţii(omor, vătămare a integrităţii corporale, viol,

pruncucidere ş.a,), infracţiuni contra proprietăţii (furt, tîlhărie, jaf, înşelăciune ).

1 Lilea Gîrlea , Starea, dinamica şi structura pruncuciderii, „Analele ştiinţifice”, Ştiinţe Juridice,Facultatea Drept,USEM, nr.8, Chişinău ,2005, p.394-3952 http://www.cnaa.md/files/theses/2005/2140/lilia_girla_abstract.pdf

17

Ca tipuri de infracţiuni, cota majoră pentru ambele grupuri le revine furturilor

(cca. 38% din numărul total pentru bărbaţi şi 30% pentru femei). Crimele specifice

bărbaţilor (cărora le revine un procent mai mare din total comparativ cu femeile)

sunt vătămarea intenţionată (în cazul bărbaţilor cca. 7,5% din total pe când în

rândul femeilor - 3%), jafurile (în cazul bărbaţilor 5,5% din total, în rândul

femeilor 1,2%) şi acte de huliganism (în cazul bărbaţilor 5,3%, în rândul femeilor

doar 1,2%). Crimele specifice într-o măsură mai mare femeilor sunt cele legate de

droguri, cărora le revin cca.19% din totalul crimelor comise de femei şi doar

10,6% din totalul celor comise de bărbaţi.(vezi Anexa 3)1.

În funcţie de mediul de reşedinţă a infractorului, infracţionalitatea feminină

este mai scăzută de cea masculină indiferent de mediul de reşedinţă, iar în

interiorul grupurilor de gen nu există diferenţe majore după incidenţa infracţiunii

funcţie de mediu de reşedinţă. În funcţie de sex, se adevereşte faptul că

criminalitatea în rândul bărbaţilor ia o amploare mai mare în vârstele tinere decât

în cazul femeilor. Distribuţia procentuală pe vârste a persoanelor care au comis

infracţiuni în anul 2007: în toate categoriile de vârstă de până la 29 ani procentul

pentru bărbaţi este mai mare decât în rândul femeilor. De ex. din numărul total de

infractori bărbaţi 5,2% aveau vârstă între 14 şi 15 ani (695 din 13431), pe când în

rândul femeilor care au comis infracţiuni doar 3,2% au fost din această categorie

de vârstă. Şi doar pentru categoria de vârstă peste 30 ani, din care fac parte 62%

(1158 din 1869). (vezi anexa 3)

În funcţie de numărul persoanelor condamnate ,în anul 2007 au fost

condamnate 1236 femei şi 8528 bărbaţi, femeile reprezentând astfel 12,7% din

numărul total de persoane condamnate. Distribuţia pe tipuri de pedepse indică în

mod direct gravitatea infracţiunilor comise, deşi nu în mod proporţional, existând

şi alţi factori implicaţi, ca de ex. faptul că femeilor mai des li se diminuează

gravitatea pedepsii din considerente că ele mai degrabă ca bărbaţii au în grijă copii.

În fond din numărul total de pedepse în anul 2007 pentru femei în 13,3% cazuri a 1Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, Femei si bărbaţi în Republica Moldova, Editia a 4-a., Chişinău, 2008, Ed. “Elan Poligraf” , p. 117

18

fost stabilită pedeapsa cu închisoare. Femeilor mai des li se stabilesc pedepsele

prin amendă, condamnarea condiţionată sau le este suspendată executarea pedepsei

(în anul 2007 din 13 cazuri de suspendare a executării pedepsei toate au fost

stabilite în adresa femeilor).1În anul 2007 în penitenciare îşi ispăşeau pedeapsa

6521 persoane, din care 303 femei (4,6%). Distribuţia de gen a deţinuţilor în

penitenciare nu a cunoscut modificări semnificative, astfel încât ponderea

deţinuţilor de gen masculin în ultimii cinci ani a variat între maximum 96,5% în

2004 la 95,3% în 2006 2(vezi Anexa 4).

În concluzie, ceea ce se poate afirma cu certitudine este faptul că numărul de

femei implicate în activitatea infracţională este mai scăzut decât al bărbaţilor, dar

aceasta nu înseamnă că s-a redus numărul femei-criminale, ci din contra, începînd

cu anii 90 ai sec.XX-lea au crescut indicii criminalităţii feminine pe fonul

perioadei de tranziţie prin care trece Republica Moldova, pe fonul unei crize

economice şi a unei distabilizări în societate. Criminalitatea feminină în Republica

Moldova se caracterizează prin :1. vîrsta femeilor –infractori este aproximativ de

30 ani; 2.fapte comise- infracţiuni contra persoanei, vieţii şi sănătăţii, infracţiuni

contra proprietăţii, infracţiuni economice; 3.recidiva criminalităţii feminine în

Rep.Moldova-tendinţa generaţă de creştere a indicilor, fiind necesară o activitate

de profilaxie printre femeile –infractori care şi-au executat pedeapsa în

penintenciare; ş.a Astfel, odată cu emanciparea femeilor, devenită un fapt real,

criminalitatea acestora creşte odată cu gradul de emancipare, şi aceasta, indiferent

de teritoriul pe care se află.

§2. Măsuri de prevenire şi combatere a criminalităţii feminine în Republica

Moldova.

1 Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, Femei si bărbaţi în Republica Moldova, Editia a 4-a., Chişinău, 2008, Ed. “Elan Poligraf” , p.1222 Ibidem, p. 122

19

Întrucît un centru de interese de importanţă deosebită pentru criminologie îl

constituie problemele prevenirii şi controlului infracţionalităţii, nici un studiu nu

poate fi finalizat fără a încerca să construiască pe baza fenomenului

infracţionalităţii aflat în permanentă mişcare, modele variate pentru intervenţii

preventiv-educative. Indentificînd şi studiind cauzele criminalităţii feminine,

stabilînd starea şi dinamica acesteia, anticipînd schimbările sale cantitative şi

calitative, se impune evaluarea măsurilor necesare şi elaborarea unor programe

convingătoare de prevenire, adică fundamentarea unei politici penale eficiente, în

măsură să producă efectele dorite.

Problemele criminalităţii feminine necesită o abordare diversificată, solicitînd

structuri organizatorice şi practice de prevenire şi control diferenţiat. În plus, se

mai pune problema, copiilor rămaşi fără mamă, lipsiţi de educaţie, care au toată

şansa să devină, la rîndul lor, infractori.

Statul urmează să intercaleze măsurile de prevenire generală, care acţionează

faţă de toate categoriile de persoane, şi cele de prevenire specială, prevenirea

săvîrşirii de noi infracţiuni din partea condamnaţilor CP al RM, pentru a ajunge la

rezultatul scontat.

Pentru a contracara criminalitatea feminină în Republica Moldova, urmează să

fie întreprinse următoarele măsuri de prevenire şi de profilaxie:

- elaborarea unui program naţional îndreptat spre înbunătăţirea tuturor

domeniilor sociale în care activează femeia şi crearea unui climat spiritual adecvat

în societate.

- întreprinderea unor măsuri social-economice, precum ridicarea nivelului de viaţă

şi trai al membrilor societăţii, îmbunătăţirea calităţii vieţii sociale. Aceste obiective

pot fi realizate prin stabilizarea situaţiei economice a Rep.Moldova, adică prin

crearea unor locuri de muncă, prin achitarea salariilor la timp şi ridicarea acestora,

egalitatea salariilor, echilibrarea dintre cerere şi ofertă, măsuri ce vor duce la

înlăturarea cauzelor care au condiţionat criminalitatea.

20

- întreprinderea unor măsuri juridice: ca perfecţionarea legislaţiei, în special a celei

penale, administrative, de muncă, economice;- stimularea cetăţenilor la

participarea activă în prevenirea criminalităţii1;-ridicarea nivelului conştiinţei

juridice a populaţiei, întărirea cadrului legislativ cu privire la apărarea drepturilor

femeilor.

-crearea unei ideologii axate pe ideea ostilităţii faţă de criminalitatea feminină prin

implicarea mass-mediei în scopul creării unui climat negativ; -ridicarea nivelului

de educaţie şi morală în familii.

-măsuri psihologico-pedagogică prin implicarea instituţiilor de învăţămînt,

organizaţiilor obşteşti (ca „La Strada”, „Casa Mărioarei”) în scopul ridicării

încrederii populaţiei în organele de drept, participării la resocializarea persoanelor

eliberate din detenţie, acordarea ajutorului material şi spiritual femeilor.

-elaborarea unor servicii sociale şi de sănătate pentru femeile agresate şi copii

acestora, programe speciale în vederea restabilirii fizice şi psihice a acestora.

-întreprinderea unor acţiuni medicale în scopul profilaxiei bolilor şi tratamentelor

pacienţilor-femei( alcoolism, narcotism, depresii ş.a)

-profilaxia criminaltăţii feminine prin intermediul familiei- susţinerea materială a

familiilor care sunt în criză, educarea şi direcţionarea tinerilor părinţi, educarea şi

susţinerea copiilor care provin din familii vulnerabile, educarea fetelor în stil

feminin şi nu masculin, control din partea Autorităţii Tutelare din regiune.

-profilaxie în timpul iscării conflictului, care ulterior va duce la reducerea

numărului de infracţiuni săvîrşite, prin: -contracararea violenţei în familei,

supravegerea soţilor de către organele de drept, crearea unor centre de refugiu

pentru femei.

-măsuri de resocializare speciale pentru femeile care au fost condamnate prin

crearea unor centre de reabilitare, implicarea psihologilor, crearea unor instituţii în

cadrul cărora femeile vor fi învăţate de a se adapta din nou vieţii sociale.

1 Igor A.Ciobanu, Criminologie, vol III, Chişinău, 2006, Ed. „Cartea Juridică”, p. 123

21

-un rol foarte important îl va avea religia:- crearea unor centre religioase în

penintenciare.

Toate aceste măsuri întreprinse de stat, precum şi cele care urmează a fi

întreprinse, au scopul de a readuce femeia în mediul său social, de a-i oferi funcţia

de păzitor al căminului familial, al tradiţiilor şi al valorilor spirituale, de a-i reda

egalitatea prin păstrarea feminităţii.

În cele din urmă, important este participarea întregii comunităţi în prevenirea

criminalităţii, căci toate cauzele provin din mediul social al infractorului,

indiferenţa, ura, banii, invidia şi ipocrizia fiind factorii pricipali.

Concluzii

Concluzionînd cele expuse în teză, putem afirma că criminalitatea feminină este

mult mai restrînsă în raport cu cea masculină, că femeile comit mai puţine

infracţiuni, însă acest procent mic al participării femeilor în comiterea

infracţiunilor este unul variabil. De asemenea, femeile comit anumite tipuri de

infracţiuni care nu pot fi săvîrşite de bărbaţi, ca pruncuciderea, prostituţia, totuşi

neputînd fi stabilite anumite limite, fapt confirmat şi-n teză.

În urma analizei literaturii de specialitate şi a datelor statistice, observăm că

cauzele criminalităţii masculine şi feminine adesea se suprapun, ceea ce provoacă

22

fenomenul „nivelul criminalităţii feminine creşte şi se micşorează o dată cu cel al

criminalităţii masculine”. Trebuie de menţionat faptul că urmează să utilizăm

punctele de reper prevăzute de „gendered theory”, care pune accent pe divergenţele

dintre modul de viaţa a femeilor şi cel al bărbaţilor, precum şi modul de percepere

a realităţii.

În ce priveşte Republica Moldova, indicii criminalităţii feminine sunt în

creştere, aceasta datorîndu-se implicării cît mai intense a femeii în sfera

economică, a crizei economice datorate perioadei de tranziţie prin care trece

Rep.Moldova, descreşterea numărului bărbaţilor, precum şi a migraţiei, factori care

pun amprenta asupra statutului social al femeii, precum şi asupra personalităţii

acesteia.

În cele din urmă, cităm cuvintele lui Tommaso Buscetta, primul mare “ciripitor”

din istoria mafiei siciliene, răpus de cancer în 2000, la New York: "Femeile nu sunt

implicate în treburile mafiei”. Bărbaţii, doar ei, deţineau exclusivitatea traficului de

arme şi de narcotice. Nevestele, fiicele, mamele de cele mai multe ori ignorau

activitatea reală a “bărbatului casei”; iar atunci când erau la curent, închideau

ochii, îşi acopereau urechile şi gura pentru a nu vedea, a nu auzi şi a nu vorbi. O

tăcere cu un caracter aproape religios. Alte timpuri, demult apuse.

№Tipuri de infracţiuni

Numărul de infracţiuni pe ani Subiectele infracţiunilor, vîrsta lor

În total

1992 1993 1994 1995 1996 Minore14-17

Femei18 >

1. Omor intenţionat cu circ. agrav. (art.88 CP)

- 3 4 6 7 4 16 20

2. Omor intenţionat (art. 89 CP)

- 9 12 16 17 6 48 54

3. Omorul pruncului de către mamă (art. 92 CP)

8 6 8 9 4 3 30 33

4. Contrabanda (art. 75 CP)

- 1 3 2 4 2 8 10

5. Trecerea ilegală a frontiere destat (art.80 CP )

- 4 10 11 16 - 41 41

6 Vătămare intenţ. gravă a integrit. corporale (art. 95

12 16 13 29 30 10 90 100

23

CP)

7. Viol (102 CP) 2 - 1 3 2 3 5 88. Sustragere de

bunuri din avutul propr. săvîrşită prin jaf (art.120 CP)

2 1 31 27 36 11 86 97

9. Tîlhărie în scopul sustrageriei avutului propr.(art. 121 CP)

2 12 12 15 9 4 46 50

10. Sustragere prin escrocherie din avutul propr. (art. 122 CP)

8 13 16 12 29 9 69 78

11. Sustragere din avutul propr. Prin însuşire,delapidare sau abuzz de serviciu

61 66 68 113 125 - 433 433

12. Sustragere în proporţii deosebit de mari din avutul propr. (art.123 CP)

6 9 31 56 14 16 100 116

13. Dobîndirea prin şantaj a avutului propr. (art.125 CP)

- 4 6 5 7 4 18 22

14. Infracţiuni de corupţie (art. 187, 187/1, 188 CP)

3 4 4 5 10 - 26 26

Anexa 1 Tipurile de infracţiuni comise de femei în anii 1992-1996

Anexa 2 Persoane care au comis infracţiuni în funccţie de sex.2003 2004 2005 2006 2007

F B F B F B F B F BTotal

personae1945 1465

32049 16022 2099 15779 2250 15122 1870 13431

Total minori

246 2353 242 2945 252 2360 187 1973 134 1681

Total persoane

la 100 000

populaţie

104 848 109 929 112 918 121 879 101 782

Total minori la100 000

52 493 53 617 58 515 45 448 32 389

24

populaţie

Anexa 4 Numărul condamnaţilor în penitenciare

2003 2004 2005 2006 2007

F B F B F B F B F B

Total persoane

329 7507 244 6676 247 6157 312 6335 303 6218

Total persoane la100 000 populaţie

17 433 13 386 13 357 17 368 16 361

Anexa 3. Persoane care au comis infracţiuni, pe principale tipuri

de infracţiuni, după sex şi mediu de reşedinţă a persoanelor.

2006 2007total urban Rural Total urban Rural

F B F B F B F B F B F BTotal

infracţiuni

2250

15122

1409

8978

841

6144

1870

13431

1161

8032

709

5399

inclusiv:

Omor 28 224 12 123 16 101 21 183 16 85 5 98Vătămare

intenţionată68 912 32 384 36 528 56 100

5163 357 40 648

Viol 211 84 127 2 207 2 81 126Furt 648 621 356 317 29 303 563 513 346 285 21 228

25

0 8 2 2 8 7 7 1Jaf 34 860 27 664 7 196 23 744 15 574 8 170

Tîlhării 1 190 127 1 63 4 186 3 129 1 57Huliganism 19 749 11 313 8 436 27 717 14 293 13 424

Infracţiuni legate de droguri

361 1417

161 1199

200

218 355 1433

134 1191

221

242

Altele 1091

4349

810 2906

281

1443

819 3818

615 2465

204

1353

La 100 000 populaţieTotal

infracţiuni

120 880 185 1266

76 608 101 780 148 1156

66 526

InclusiveOmor

113 2 17 1 10 1 11 2 12 10

Vătămare intenţion

ată

4 53 4 54 3 52 3 58 2 51 4 63

Viol 12 12 13 12 12 12Furt 35 361 47 448 26 300 30 299 44 411 20 222Jaf 2 50 4 94 1 19 1 43 2 83 1 17

Tîlhării 11 18 6 11 0 19 6Huliganis

m1 44 1 44 1 43 1 42 2 42 1 41

Infracţiuni legate

de droguri

19 82 21 169 18 22 19 83 17 171 21 24

Altele 59 253 103 418 26 141 44 222 79 355 19 132

Bibliografie

Monografii

1. Bogdan Sergiu, Criminologie- Syllabus, Cluj-Napoca: Ed.”Sfera Juridică”, 2005

2. Ciobanu Igor A. , Criminologie, Vol I, Chişinău: Ed. „Cardidact”, 2007

3. Cesnacova Nina, Elena Vâtcărău,Elena Basarab, Ala Negruţa, Liuba Stoianov,

Jana Mazur, Maria Vasiliev, Larisa Chiriţa , Biroul Naţional de Statistică al

26

Republicii Moldova, Femei si bărbaţi în Republica Moldova, Editia a 4-a.,

Chişinău, 2008, Ed. “Elan Poligraf”

4. Colecţie Universitară,

5. Scripcaru Gh, Astărastoare Vasile, Criminologie Clinică, Iaşi: Ed.”Polirom”,

2003

6. Джозефо Ф. Шелли Криминология, №3-е международное издание,

Мировая юриспруденция. Москва: Ед. «Питер», 2003

7. Gîrlea Lilea , Starea, dinamica şi structura pruncuciderii, „Analele ştiinţifice”,

Ştiinţe Juridice,Facultatea Drept,USEM, nr.8, Chişinău ,2005

8. Хохряков Г.Ф. Криминология/Institutiones, Москва: Ед. „Юрист „ 2000

9. Iacobuţă Ioan Al., Criminologie, Iaşi: Ed. „Junimea”,2002

10. Шиханцов Г.Г . Криминология, Москва: Ед. „Зерцало-М”, 2001

11.Zaporojan Igor, „Criminalitatea are chip de femeie”, Chişinău: Ed. „Elan

Poligraf, 2000

Resurse internet:

1. www.cnaa.md/files/theses/2005

2. www.gov.md

3. www.descopera.ro/.../4034633-miss-cocaina-femeile-lider-din-cartelurile-de-droguri .html

4. http://www.e-referate.ro/referate/Cesare_lombroso2005-03-18.html

27