CRESTEREA PREPELITELOR on Mar 17th, 2009 Afaceri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry

Afaceri | CUSTI PENTRU CRESTEREA PREPELITELOR

ESTE O AFACERE RENTABILA CRESTEREA PREPELITELOR ?

Cresterea prepelitelor este una dintre afacerile deosebite pe care le puteti demara si dezvolta cu costuri si eforturi scazute, o afacere cu randament net superior altor afaceri. Cresterea pepelitelor se poate face ca o activitate de baza, ceea ce presupune un numar mare de prepelite ouatoare, crescute in ferme speciale (intre 5.000 si 10.000 de pasari), dar pot fi crescute si ca ocupatie anexa, pentru consumul propriu, in crescatorii familiale (intre 100 si 500 de pasari).

Unele din avantajele cresterii prepelitelor ar fi urmatoarele:

1) SPATIUL necesar amenajarii unei crescatorii nu este deloc o problema. Avand in vedere ca pe un metru patrat se pot creste pana la 120 de prepelite, insemna ca o crescatorie de casa poate fi amenajata intr-o cladire deja existenta – un grajd, pe un coridor, pe un balcon, etc. Pentru economisirea spatiului se pot folosi pana la 7 custi suprapuse. Singurele conditii ce trebuie asigurate sunt: pastrarea unei temperaturi relativ constante (intre 10° si 20° C), luminozitate, lipsa zgomotelor, a curentilor de aer si in general a tuturor factorilor de stres.

2) TIMPUL alocat ingrijirii prepelitelor este minim. Zilnic se administraza hrana si apa, se culeg oualele, la 2 – 3 zile se curata tavitele de dejectii. O atentie speciala trebuie acordata incubarii oualelor (intoarcerea oualelor in incubator de 2 – 3 ori in 24 de ore, umectarea oualelor din a 14-a zi de incubatie), si ingrijirii puilor (asigurarea unei temperaturi optime). O crescatorie de casa (500 de pasari) necesita un volum de munca putin mai mare, dar ingrijirea lor se poate face dupa terminarea serviciului.

3) COMERCIALIZAREA produselor obtinute din urma cresterii prepelitelor este usurata de faptul ca aceste produse sunt cu totul speciale. Astfel, oul de prepelita este o adevarata minune. Desi poate parea greu de grezut, avand in vedere dimensiunile mult mai mici ale oului de prepelita acesta contine de 5 ori mai mult fier, calciu, potasiu, zinc, de 6 ori mai multa viamina B6 si de 15 ori mai multa vitamina B2, decat oul de gaina. (vezi detalii in pagina Retete). Astfel, datorita continutului sau, oul de prepelita este foarte mult folosit in tratamentul naturist al unor boli, unele chiar foarte grave. Referitor la carnea acestor pasari, mentionam faptul ca este o carne de o calitate deosebita, fiind extrem de solicitata in marile restaurante. Tocmai de aceea si prepelitele salbatice sunt foarte mult cautate si apreciate de

catre vanatori. Clientii pot fi consumatorii individuali sau firmele de alimentatie publica, restaurantele, magazinele si pietele agro-alimentare cu desfacere en-detail sau en-gros, si chiar firmele care exporta produse alimentare.

4) PROFITUL. Avand in vedere faptul ca la numai 40 de zile, prepelita ajunge la maturitate si incepe ouatul, si productivitatea ei, in cazul unor conditii optime de mediu si hrana, ajunge la circa 90 %, inseamna, in cazul unei crescatorii cu 500 de capete, inseamna o productie zilnica de 450 de oua. Costurile de productie sunt foarte mici, deoarece prepelita consuma foarte putina hrana (25 grame / 24 ore dintr-un furaj special care la aceasta ora este in jurul a 10.000 lei / kg). Alaturi de furaj mai este necesar ca in alimentatie sa se foloseasca si un complex polivitaminic buvabil, dar care este foarte accesibil. (10.000 lei / zi pentru tot efectivul de 500 de capete). Alte cheltuieli mai sunt necesare pentru energia electrica (un bec econom de 15 W). Toate cheltuielile de productie nu depasesc deci 125.000 lei / zi pentru un efectiv de 500 de capete. Luand in considerare numai valorificarea celor 450 de oua, cu la un pret de 1.500 de lei per bucata, rezulta venituri zilnice de 675.000 de lei si un profit zilnic net de circa 550.000 de lei. Alaturi de oua un profit insemnat se poate scoate si din valorificarea carnii de prepelita, carne ce se vinde la un pret destul de ridicat.

CARACTERISTICI SI AVANTAJE ALE CRESTERII PREPELITELOR

Cresterea prepelitelor in mici ferme proprietate personala prezinta urmatoarele caracteristici si avantaje:

1. Sunt necesare spatii reduse de crestere, prepelitele crescute in baterii de custi – permitand o mare incarcatura pe metru patrat (se recomanda amenajarea unor cladiri existente).

2. Cheltuieli cu echiparea crescatoriei si cu procurarea materialului matca, sunt de asemenea relativ mici.

3. Carnea si oualele de prepelita au calitati recunoscute, la un gust deosebit de apetisant, adaugandu-se si recomandarile medicale de consumare a acestor produse.

4. Carnea de prepelita este solicitata la export, iar piatra mondiala a acestui produs, este foarte favorabila.

Sunt necesare totusi unele masuri tehnico-organizatorice deosebite, pentru a ne feri de surprize.

1. Spatiile de crestere trebuie sa fie bine climatizate, calduroase, prepelitele nesuportand frigul si umezeala.

2. Furajele utilizate trebuie sa fie de cea mai buna calitate, ca valoare nutritiva si ca salubritate.

3. Este preferabila organizarea cresterii prepelitelor in flux continuu (reproductie, incubatie, productie de carne si oua pentru consum, prelucrare produse) cu activitatea in tot cursul anului.

ORGANIZAREA CRESCATORIEI

Pot fi numeroase tipuri de crescatorii de prepelite, insa trei din acestea merita sa fie discutate:

a) Crescatorie mixta pentru oua si carne

b) Crescatorie profilata pe productie de carne

c) Crescatorie profilata pe productie de oua

La randul lor, crescatoriile pot avea un flux complet (reproductie, incubatie productie (carne-oua) : industrializare, desfacere), sau se pot limita numai la productia de carne sau oua de prepelita. Nici unul din aceste sisteme nu este contraindicat.

A. Crescatorie mixta pentru oua carne

Organizata in flux continuu, deci cu activitate egala in tot timpul anului respectiv crescatoria, de dimensiuni medii, va avea urmatoarele faze:

- Parinti:

- Â Tineret 0 – 6 saptamani cu 600 capete pe serie (nesexati)

-  Adulti  7 – 34 saptamani cu 800 femele si 264 masculi

din care: 7 – 14 saptamani cu 200 femele si 66 masculi

15 – 21 saptamani cu 200 femele si 26 masculi

22 – 28 saptamani cu 200 femele si 66 masculi

29 – 34 saptamani cu 200 femele si 66 masculi

- Â Statie de incubatie :

- 1 incubator x 4ooo locuri oua

- 1eclozionator x 2000 locuri oua

- Crestere tineret

- capacitate 10500 locuri pe serie (7 module x 1500 locuri)

- Punct de taiere

- pentru 625 prepelite pe saptamana

B. Crescatorie profilata pe productia de carne.

In functie de posibilitatile materiale si de spatiul disponibil, crescatoria pentru productia de carne poate fi prevazuta cu sectie de reproductie, statie de incubatie, respectiv cu punct de taiere.

In cazul unui flux complet, organizarea crescatoriei se va face in urmatoarele sectiuni:

- Parinti

- Â Tineret 0- 6 saptamani

- Â Adulte 7-34 saptamani

- Statie de incubatie

- 1 incubator

- 1 eclozionator (50 % din capacitatea incubatorului)

- Crestere se pui carne (7 module)

- Punct de taiere

Fluxul tehnologic este identic cu cel al exploatarii mixte, cu singura deosebire ca la varsta de 6 saptamani toti puii sunt destinati sacrificarii.

Dimensionarea crescatoriei se va face dupa posibilitati, cu precizarea ca de la fiecare femela adulta se obtin (in ciclu de ouat de 29 saptamani): 139 oua x 90 % incubabile x 72 % ecoziune, rezultat 90 pui de o zi.

C. Crescatorie profilata pe productia de oua.

Cea mai simpla crescatorie este cea gospodareasca compusa dintr-o singura minibaterie de 30-50 de prepelite, care asigura necesarul de oua al unei familii formate din 3-5 membrii, in care consumul de oua de gaina este inlocuit total cu oua de prepelita, recunoscute ca ouale cele mai dietetice, comparativ cu alte specii de ouatoare (gaina, rata, bibilica etc.) Un ou de gaina de 62 grame poate fi inlocuit cu 5 oua de prepelita de cate 12,4 grame.

Consumul anual maxim al unei persoane , de 300 oua, gaina, poate fi deci satisfacut cu 1.500 oua de prepelita, iar o familie de 5 persoane are nevoie anual de circa 7500 oua de prepelita, adica de o medie zilnica de 20 – 22 oua . La un procent mediu de ouat de 60 % (foarte usor de realizat) este suficienta o minibaterie de 30-35 prepelite ouatoare, care poate fi amplasata cu usurinta pe balcon, in pod, sau intr-o nisa. Daca insa se are in vedere o crescatorie organizata cu oua disponibile pentru valorificare, se recomanda dimensiuni de 500-10.000 prepelite cu productii anuale de 120.000 pana la 2,5 milioane oua si un consum zilnic de furaje de la 12 kg la 250 kg. Curba economica de ouat a unei prepelite este intre varsta de 6 si 36 saptamani. In functie de valoarea biologica a prepelitelor, de conditiile tehnologice si de calitatea furajelor administrate, prepelitele pot fi mentinute in ouat un an si chiar mai mult, nivelul de ouat mentinundu-se la valori de 50%

CRESTEREA TINERETULUI DE REPRODUCTIE

Tineretul de reproductie poate fi crescut atat la sol, cat si in baterii. Pentru ambele sisteme de crestere sunt necesare urmatoarele masuri:

- spalarea si dezinfectarea spatiilor de crestere si odihna acestora cel putin o saptamana inainte de populare;

- mentinerea puilor de o zi in ecluzionator pana la uscarea totala a acestora . Nu trebuie sa ne temem de infometarea lor, pentru ca au in vitelus rezerva de hrana pentru 24 de ore;

- asternutul (de pe sol sau din cusca de demarare, daca este cazul ) sa fie uscat, bun absorbant al umiditatii, nu prea grosier, asezat in strat uniform;

- sistemul de incalzire sa fie pus in functiune din timp, pentru ca la populare sa asigure temperatura de 37-40° C;

- la populare, se recomanda ca puii sa fie lasati cca. 30 de minute in intuneric, pentru odihna;

- in continuare, trebuie sa fie asigurata mai intai apa, la o temperatura medie (temperatura prea scazuta provoaca indigestii, iar prea ridicata permite multiplicarea germenilor patogeni. In apa este preferabil sa fie dizolvate vitamine si antibiotice, iar puii vor fi introdusi – la populare unul cate unul cu ciocul in apa, pentru o prima hidratare si pentru a repera locurile de adapare;

- cresterea tineretului se va face in doua faze; demarajul ( 10 zile iarna, 7 zile vara) si cresterea propriu zisa (pana la 5 saptamani, dupa care se transfera in spatiile de adulte.

EXPLOATAREA PREPELITELOR ADULTE PENTRU REPRODUCTIE

Intrucat de la varsta de cca. 40 zile prepelita incepe sa oua, transferul in bateria de adulte trebuie facuta la varsta de cca. 5 saptamani (35 zile).

Dimensiunile custii pentru adulte pot merge de la capacitatea minima (o femela si un mascul in lucrarile de selectie, formula in care se obtine maximum de productie), doua femele si un mascul, trei femele si un mascul si pana la 30 femele si 10 masculi. Cu cat insa colonia este mai mare, cu atat fecunditatea si eclozionabilitatea sunt mai scazute.

Densitatea in cusca trebuie sa fie de 80 – 100 capete pe metru patrat. Asadar, pentru o colonie de 40 cap, vom utiliza o cusca de cca. 1 mp. Pentru economisirea spatiilor, custile se aseaza spate in spate, intre randurile de custi amplasandu-se jgheaburile de adapare, detasabile, care se scot zilnic pentru spalare si alimentare cu apa, iar in fata se gasesc jgheaburile de hranire. Custile sunt suprapuse pe 4 nivele. Plasa podea este inclinata dinspre fundul custii catre margine cu 3-4 cm pentru rostogolirea oualelor. Sub jgheabul de furajare, in peretele frontal, se lasa un spatiu de 2,7 cm, pentru rostogolirea oului spre sertarul de recoltare. Daca spatiul este mai mare, pe acolo pot evada prepelitele, daca este mai mic, nu pot iesi ouale.

Temperatura corporala a prepelitei este de 40 – 41 gr.C. La o temperatura ambientala sub 10° C (iarna si peste 30° C, prepelita sufera si isi reduce productia de oua. Iarna, se va realiza o densitate mai mare la nivelele inferioare ale bateriei (unde este mai frig) iar vara se va scadea in general incarcatura pe mp, la toate nivelele.

Furajarea prepelitelor adulte de reproductie este deosebit de importanta. Un ou de prepelita cantareste circa 10 % din greutatea prepelitei adulte, fata de 5 – 6 % la gaina, iar o prepelita poate produce si doua oua in 24 de ore, intrucat ovulatia se produce cu cca. 1 ora inainte de

producerea unui ou, iar formarea unui ou dureaza 22 – 24 ore. Deci, intervalul dintre doua oua poate sa fie la prepelita de 21 ore, pe cand la gaina nu poate fi mai mic de 24 ore.

INCUBATIA

Dupa ce am obtinut oua pentru incubat de o buna valoare incubatoare, cu o fertilitate de minim 90%,, curate, cu coaja integra, trebuie sa le conservam in cele mai bune conditii, pe perioada dinainte de introducere la incubat.

Pastrarea oualor trebuie sa fie facuta intr-o camera racoroasa, la o temperatura de 10 – 15 grade C, dar nu pentru mai mult de o saptamana. Pe timpul pastrarii ouale trebuie sa fie pe periodic intoarse cu 180°

Incubatoarele pentru oua de prepelita, pot avea de la 100 oua pana la cateva zeci de mii si pot fi de suprafata sau de volum. De regula, pentru incubarea oualelor de prepelita se pot utiliza incubatoarele pentru gaina cu unele modificari, privind modul de asezare al oualor si cu corecturile de rigoare privind temperatura si umiditatea.

Intoarcerea oualor pe tot timpul perioadei de doua sau trei ori in 24 de ore, este necesara pentru evitarea aderarii si lipirii galbenusului de coaja si moartea embrionulu. Comparativ cu incubatia oualor de gaina, se va asigura o umiditate sporita in incubatoare, prin recipiente cu apa dispuse pe partea inferioara incubatoarelor.

La 14 zile de la introducerea de la incubat, ouale se transporta in ecluzionator. Aici, zilnic, ouale se pulverizeaza cu apa calda, cu un atomizor, pentru evitarea deshidratarii exagerate a oualor. Ecloziunea se produce la 16 – 17 zile de la introducerea la incubatie a oualor. Spargerea (ciocnirea) oului se realizeaza in zona diametrului mare al oului (la 1/3 dinspre capul cu camera de aer). Cand oualele au un bun procent de fecunditate (90 %) se realizeaza un procent de 70 – 75 % eclozionalitate. Cand se fac erori de selectie -(consangvinitate) sau de incubatie, pot exista pana la 10 % pui cu malformatii .

CRESCATORII DE CASA

O crescatorie de casa se face din placere si din spirit practic, iar numarul prepelitelor crescute este de 10 – 15 capete. In afara de petrecerea in mod placut a timpului liber, mica crescatorie acopera necesarul in oua al familiei respective, iar ouale de prepelita sunt dietetice, recomandate medical pentru afectiunile cardiatice, pentru potenta sexuala, etc.

Un om trebuie sa consume pe zi un ou de gaina sau 4 – 5 oua de prepelita, sau intr-un an cca. 1500 de oua de prepelita. Intrucat o prepelita produce anual cca. 250 oua, insemna ca pentru fiecare membru al familiei trebuie sa existe in permanenta in productie 6 prepelite. Daca, se exemplu, familia este formata din 4 persoane, atunci marimea crescatoriei va fi de 24 de prepelite.

Intrucat pe un metru patrat de cusca se pot caza 120 de preplite adulte, inseamna ca vom afecta fiecarei prepelite 80 cm patrati, iar pentru 24 de prepelite – 1920 cm patrati, adica o cusca cu dimensiunile de 64 x 30 cm sau doua custi suprapuse de 32 x 30 cm.

Pentru o astfel de cusca nu este necesara o camera speciala, ci doar de o boxa existenta in casa, un coridor, o veranda, un balcon, un pod, cu conditia de mentine o temperatura relativ

constanta intre 10° si 20° C, fara curenti si zgomote. De fapt, o astfel de cusca mobila cantareste maximum 12 Kg. Inclusiv prepelitele si poate fi mutata cu usurinta dintr-un loc in altul, in functie de anotimp si de spatiile disponibile din casa (gospodarie). Evitand binenteles locurile frecventate de pisici…

O astfel de cusca confectionata in gospodaria proprie sau procurata de la asociatia de crescatori, poate fi utilizata timp de cca. 10 ani, cu schimbarea anuala a prepelitelor. Este preferabil ca prepelitele sa fie cumparate la varsta de 30 -50 zile, adica cu 10 -15 zile inainte de inceperea ouatului.

Cusca este prevazuta cu jgheab de furajare si jgheab de adapare, amplasat in exteriorul custii. Prepelitele pot consuma intre 22 – 30 grame furaje pe zi, in functie de nivelul de ouat, valoarea nutriva a furajelor si modul de preparare al acestora. La o medie zilnica de 25 grame inseamna un necesar zilnic de 600 grame pe zi sau 18 Kg. pe luna, pentru crescatoria amintita pentru 24 de prepelite. Dar sunt produse pe luna 450 – 500 oua de prepelita, suficient pentru hrana familiei respective.

Este preferabila angrenarea copiilor in ingrijirea prepelitelor, pentru dezvoltarea respectului fata de munca, a sentimentului de iubire si ocrotire a animalelor.O astfel de crescatorie asigura necesarul propriu al familiei in oua si carne de prepelita si – in plus – realizeaza si un excendent de oua pentru valorificare. Se apreciaza ca o astfel de crescatorie poate avea intre 100 – 500 prepelite si produce anual intre 25 mii si 125 mii oua, din care 20-120 mii pentru vanzare. Se recomanda sa se inceapa cu un numar mic de prepelite (cca. 100) si dezvoltarea crescatoriei se face treptat pe masura acumularii experintei si asigurarii pietei de desfacere a oualor. Pentru 500 de prepelite sunt insa necesare custi care insumeaza o suprafata de 4 mp (500 x 80 cm). De aceea, spre a castiga spatiu, custile vor fi puse in baterie pe 4 nivele, caz in care spatiul de crestere ramane restrans (1 m2 x 4 nivele). Este deci necesara o camaruta bine aerisita si iluminata, in care, alaturi de bateria cu prepelite, sa poate fi depozitate furajele (necesar zilnic cca. 13 Kg) si echipamentul de lucru aferent.

 

Premixurile utilizate de noi sunt variante de premixuri care nu conţin antibiotice şi hormoni de creştere şi sunt atent selecţionate încât să permită dezvoltarea naturală optimă specifică prepeliţelor (foarte, foarte puţine din multitudinea premixurilor din piaţă sunt compatibile cu / pot fi utilizate în creşterea prepeliţelor iar din acestea multe sunt greu de utilizat - voi detalia aceasta în cele ce urmează). Macropremixul pe care îl utilizăm acum conţine fitaza şi enzimele selcţionate furajării optime a prepeliţelor. Valoarea nutriţională a ingredientelor furajere poate fi redusă / limitată de prezenţa factorilor antinutriţionali, conţinutul de fibră, dar şi de faptul că o anumită cantitate de proteină şi amidon trec sub formă nedegradată de nivelul intestinului subţire. S-a dovedit, de asemenea, că existenţa acidului fitic poate reduce digestibilitatea proteinei, prin formarea complexului indigestibil fitaţi - proteine. Fitazele incluse special în macropremixul utilizat de noi sunt capabile să degradeze fitaţii din cereale şi şroturi [am menţionat în prezentarea şrotului de soia a acidului fitic ca factor antinutriţional şi efectele acestuia], acţiunea fitazelor crescând astfel gradul de asimilare a mai multor componenţi nutriţionali din furaj, în special a fosforului vegetal (prezent nativ în cereale şi şroturi), făcând necesară includerea unei cantităţi cu cca. 25% mai reduse de fosfor anorganic (fosfat monocalcic) în amestecul de vitamine şi minerale din care este compus premixul dedicat pe care îl utilizăm în furajarea prepeliţelor. Enzimele specifice din macropremixul nostru îmbunătăţesc valoarea nutriţională a furajelor pentru prepeliţe prin creşterea conversiei hranei administrate făcute cu acest macropremix. Enzimele, în acelaşi timp, reduc dejecţiile apoase şi lipicioase (prin reducerea vâscozităţii conţinutului intestinal şi îmbunătăţirea digestibilităţii în intestinul subţire atât la proteină cât şi la amidon). Macropremixul, ca şi concentratul proteic vegetal (din extract de soia) din reţeta pentru puii de prepliţă, se poate achiziţiona de la noi. Se face în şarje mari şi se comercializează la big bags de o tonă sau paletizat. Preţul este de 9 lei / kg. Pentru a veni în sprijinul partenerilor crescători care îşi furajează profesional prepeliţele, asemenea nouă, de regulă îl punem în săculeţi speciali de 5 kg sau 10 kg dar dacă aveţi nevoie de cantităţi mai mici vă ajutăm cu cea mai mare plăcere, indiferent de cantitate (expediem cu Poşta Română sau Fan Courier orice cantitate doriţi, şi 100 de grame). Facem acest lucru pentru că ne dorim să sprijinim şi crescătorii care au puţine prepeliţe, şi au nevoie de cantităţi infime de macropremix (nu uitaţi că are o rată de includere în furajul final de doar 2,5%, deci cu doar 2,5 kg de premix faceţi nu mai puţin de 100 de kilograme de furaj pentru prepeliţe! - mult mai avantajos decât orice concentrat, care aparent este mai ieftin dar trebuie pus în cantităţi mari în furaj şi furajul final iese semnificativ mai scump cu concentrate decât cu acest premix). Macropremixul are o valabilitate de 6 luni de la data fabricaţiei. Orice comandă de premix este ambalată (în saci speciali cu pereţi dubli) şi etichetată, eticheta conţinând detalierea componentelor premixului (complexul de vitamine, minerale, aminoacizi, fitaze, enzime specific), cele trei reţete de furaje de prepeliţe realizabile cu acest premix, data fabricaţiei, termenul de valabilitate şi masa netăaferentă comenzi Fosfaţii furajeri sunt sub formă de: fosfat monocalcic (15,9% fosfor, 24%

i dumneavoastră.

calciu), fosfat dicalcic (18,1% fosfor, 23,29% calciu) şi fosfat tricalcic (19,97% fşi 38,76% calciu). Fosfatul dicalcic este de provenienţă animală (ex. faină de oase) şeste interzis utilizării în furajarea animalelor. [Făina de oase, precum cea care se fabrică la Protan din carcase de animale, provine din măcinarea oaselor degresate şi degelatinate. Făina de oase conţine 28-35% calciu şi 14-15% fosfor sub forma de fosfat dicalcic.]. Necesarul de fosfor se asigură prepeliţelor prin administrarea de fosfat monocalcic (1g de fosfor este asigurat de 6,3g fosfat monocalcic). În unele reţete fosfatul monocalcic este ingredient separat (distinct), în alte reţete premixul special conţine exact cantitatea de fosfat monocalcic necesar. Înainte noi am utilizat niste reţete care aveau un premix care nu îngloba fosfatul monocalcic iar reţetele de furajare a prepeliţelor create pentru acel premix aveau separat fosfatul monocalcic pe lista ingredientelor; acum folosim formule de furajare mai avansate, bazate pe un macropremix care conţine (şi) fosfatul necesar prepeliţelor, astfel încât reţetele bazate pe premixul special utilizat de noi să fie mult simplificate, cu ingrediente cât mai puţine şi cât mai uşor de procurat şi de folosit.

osfor i

Calciul furajer nevitaminizat (carbonatul de calciu: CaCO3, popular numit şi cretă furajeră sau calcar măcinat), are un conţinut de calciu de aproximativ 39%. De asemenea, există şi variante de calciu furajer vitaminizat, desigur cu preţ aferent; cum macropremixul pe care-l utilizăm conţine tot aportul de vitamine (suplimentare celor existente în şroturi şi cereale) de care au nevoie prepeliţele, nu e nici necesar, nici recomandat din puncte de vedere financiar şi nutriţional să folosiţi calciu vitaminizat în reţetele noastre.

Se comercializează ambalat la saci de 40 - 50 de kilograme sau la big bags de o tonă. Dacă la poarta carierelor costă circa 0,3 - 0,4 lei / kg, după însăcuire şi transport se poate achiziţiona de către crescători, la sac, la preţuri de 0,7 - 0,8 lei / kg. Mai există şi variante de ambalare la 0,5 - 2 kg, la farmaciile veterinare, la preţuri exorbitante (şi de 5 ori mai mari). Dacă nu găsiţi în târgurile de animale şi nu aţi găsit niciun vânzător de cereale să vă aducă aşa ceva la comandă, puteţi căuta în magazinele agricole din zona dumneavoastră sau puteţi apela la noi pentru a vă aproviziona, ca şi pentru oricare alt ingredient necesar. Vă putem livra fie însăcuit, fie vărsat, în orice cantitate doriţi (de la 100 de grame în sus, de exemplu).

Uleiul de floarea soarelui conţine mulţi acizi graşi nesaturaţi şi este principala sursă de energie metabolizabilă din furaj. Dacă în furajarea găinilor nu se foloseşte acest ingredient în niciuna dintre cele patru reţete care alcătuiesc planul profesional de furajare, uleiul este nelipsit din cele trei reţete de furaje specifice din planul de furajare a prepeliţelor.

Preţul uleiului de floarea soarelui variază în funcţie de sursa de aprovizionare, în prezent fluctuând între 5,2 lei / litru şi 7 lei / litru. Preţuri bune găsiţi la magazine alimentare şi mai ales la supermarket-uri şi hipermarket-uri, dacă prindeţi vreo promoţie.

Şrotul de floarea soarelui este a doua resursă vegetală proteică din furaj, după şrotul de soia. Şrotul de floarea soarelui diferă calitativ, din păcate, foarte mult de la o sursă de aprovizionare la alta; caracteristicile unui şrot bun sunt: 30% - 40% proteină brută [în funcţie de tratamentul aplicat seminţelor înainte de procesare: dacă înainte de extracţia uleiului seminţele sunt supuse unui proces de decorticare totală,

conţinutul şrotului rezultat după extragerea uleiului poate atinge valoarea de 40%; dacă decorticarea seminţelor se face parţial, şrotul rezultat are o proteină brută în jur de 30%], celuloză 17% [variază între 13% celuloză în cazul decorticării totale a seminţelor şi 24% celuloză, când nu se face deloc decorticarea seminţelor], umiditate medie 7,5%, ulei 1,1% (caz opus: a circulat la un moment dat un lot de şrot provenit din Bulgaria care avea doar 7% proteină brută). Cu cât nivelul de proteină brută conţinut este mai mare, cu atât şrotul este mai bun pentru furajarea prepeliţelor. Proteina din şrotul de floarea soarelui are un conţinut mai scăzut de lizină faţă de şrotul de soia, dar e mai bogată în aminoacizi cu sulf şi în minerale (mai ales calciu şi fosfor). Cu cât nivelul de celuloză al şrotului de floarea soarelui este mai scăzut, cu atât este mai bun pentru furajarea prepeliţelor (nivelul de celuloză din furaj este foarte important mai ales la puii şi tineretul de prepeliţă, de aceea reţetele pentru aceste categorii de vîrstă nu conţin şrot de floarea soarelui).

Uleiul brut de floarea soarelui se poate obţine din seminţele de floarea soarelui prin două metode: - Extracţia cu solvent, metodă prin care se obţine (pe lângă ulei, desigur) şrot de floarea soarelui, bogat în proteină brută (aşa cum am menţionat deja), dar care diferă faţă de proteina din şrotul de soia prin faptul că proteina din şrotul de floarea soarelui conţine mai mulţi aminoacizi cu sulf (de exemplu, metionină) dar mai puţină lizină. De asemenea, şrotul de floarea soarelui are un nivel mai ridicat de minerale (mai ales calciu şi fosfor) comparativ cu şrotul de soia; - Extracţia prin presare, metodă prin care se obţin turtele de floarea soarelui - acestea au un conţinut de 25% proteină brută şi 20% grăsime ceea ce le conferă o valoare energetică ridicată dar şi un conţinut de celuloză mult prea mare, care afectează puternic digestibilitatea furajului, iar acest efect este imposibil de contracarat prin aportul de enzime din premix. Din cauza nivelului de celuloză foarte mare (depăşeşte 25% ! ), seminţele de floarea soarelui (întregi sau măcinate) nu sunt recomandate ca atare în furajarea prepeliţelor, ci doar sub formă de şrot. Pentru a îşi menţine un nivel de digestibilitate bun (aspect de importanţă capitală pentru orice furaj), furajul final trebuie să aibă nivelul celulozei sub 5%, lucru care nu se poate atinge nici pe departe introducând seminţe de floarea soarelui în furajele prepeliţelor. Neprelucrate, seminţele de floarea soarelui conţin aproximativ 30% - 50% ulei.

Preţul şrotului de floarea soarelui variază în funcţie de sursa de aprovizionare şi de cantitatea achiziţionată (preţ bun se obţine la achiziţii de ordinul tonelor, vrac, transport neinclus), variind între 1,2 lei / kg şi 1,5 lei / kg. Un preţ bun pentru crescătorii de prepeliţe de nivel mic sau mediu este de 1,3 lei / kg. Se găseşte la fabricile şi unităţile de procesare de profil, precum fabricile de ulei din ţară, dar şi în târgurile de animale. Se comercializează însăcuit la saci de 20 - 45 kg , dar în târgurile de animale se vinde şi vărsat, la kilogram - întrebaţi comercianţii, deseori nu aduc cu ei dar vă pot onora comenzi - vă sfătuim să intraţi în vorbă cu comercianţii chiar dacă la prima vedere par sa nu aibă şrot la vânzare). Pentru cei care cresc industrial prepeliţe şi / sau alte păsări e avantajoasă achiziţia vrac, direct de la fabrică, la preturi circa 1 leu / kg, cu camionul. Puteţi obţine preţ mai bun la şrotul de floarea soarelui (sau avantaje de gen livrare directă la dumneavoastră la crescătorie) dacă achiziţionaţi cantităţi mai mari din târg - vă puteţi asocia mai mulţi crescători în zona dumneavoastră pentru a face achiziţii de grup, mai avantajoase! Dacă cumva preţul la care găsiţi şrotul nu vă este convenabil, vă putem oferi din stocul nostru, la

preţurile noastre de achiziţie, ca şi cum l-am fi luat prin asociere împreună. Abordaţi-ne, s-ar putea sa avem surprize plăcute pentru dumneavoastră!

Şrotul de soia are cel mai mare conţinut în proteină brută şi cel mai echilibrat conţinut în aminoacizi dintre toate şroturile şi cerealele. Sortimentele fabricate local (Urziceni, Roman etc.) de regulă au între 38% - 40% proteină brută; variantele de provenienţă străină au între 42% şi 48% proteină brută. Conţine 2,6% lizină însă este deficitar la metionină, aminoacid a cărui prezenţă obligatorie în furajul final se asigură prin folosirea unui premix adecvat hrănirii prepeliţelor. Cu cât nivelul proteinic este mai ridicat, cu atât este mai bun pentru furajarea prepeliţelor. Reţetele noastre de furajare a prepeliţelor este calculat cu şrot de soia PB 46%, care este sortimentul cel mai frecvent întâlnit la comercianţi. Şrotul de soia se obţine din boabele de soia prelucrate termic şi din care a fost extras uleiul. Boabele de soia neprelucrate (netratate termic şi nepresate pentru extragerea uleiului) au o proteină brută de 35% din SU (substanţa uscată) şi peste 15% grăsimi; substanţele nutritive sunt uşor digestibile iar proteina conţinută de acestea are o mare valoare biologică, situându-se pe primul loc între concentratele proteice de origine vegetală. Boabele de soia conţin însă şi o serie de factori antinutriţionali: inhibitori de tripsină şi chimotripsină (enzime secretate de pancreas, care în digestie descompun proteinele în aminoacizi pentru metabilozare), acid fitic (scade nivelul absorbţiei mineralelor din hrana administrată), hemaglutinină, urează, factori alergenici (glicina şi betaconglicina scad nivelul absorbţiei substanţelor nutritive din hrana administrată în intestinul subţire); lipază şi lipoxilipază (determină peroxidarea lipidică, atacarea membranelor celulelor de către radicalii liberi); izoflavone (au proprietăţi estrogenice, generează probleme de reproducţie); antivitamine (compuşi care inhibă parţial sau total vitaminele din hrana administrată prin descompunerea, inactivarea sau împiedicarea asimilării acestora). Metodele cele mai uzuale pe care le are la îndemână oricine sunt prăjirea şi fierberea. În urma acestor procedee unii din factorii antinutriţionali sunt inactivaţi iar soia boabe poate fi folosită în alimentaţia porcilor şi a păsărilor în proporţii estimative de 8-10%. Aceşti factori antinutriţionali sunt distruşi prin tratarea termică a boabelor de soia (prin fierbere sau prăjire). Pentru a nu crea complicaţii în dezvoltarea prepliţelor, nu folosiţi niciodată boabe de soia netratate termic! Indiferent ce sortiment de şrot de soia achiziţionaţi (românesc sau de import) şi indiferent de metoda de prelucrare (brichetat sau turte), şrotul este tratat termic şi este optim pentru furajarea animalelor. Reţineţi aşadar că nu se poate înlocui şrotul de soia cu boabe de soia în furajarea prepeliţelor - mai exact, soia se poate folosi în alimentaţia animalelor numai după ce a fost supusă unui tratament termic (prăjire sau fierbere). De asemenea, nu înlocuiţi şrotul de soia cu full-fat soia, care are alţi parametri tehnici! Există trei metode diferite de procesare a boabelor de soia în vederea obţinerii de şroturi de soia. - Extracţia cu solvent este cea mai frecventă metodă de procesare a boabelor de soia; prin această metodă se extrage 99% din conţinutul de ulei al soiei, rezultatul (pe lângă ulei) fiind un şrot de soia optimizat pentru furajarea animalelor. Dacă se folosesc boabe de soia decojite, şrotul de soia obţinut are un nivel proteic brut ridicat (46% - 48%), celuloză 3%, lizină 3,2% şi 2.500 Kcal / kg energie metabolizabilă. Şrotul de soia din boabe nedecojite are circa 44% proteină brută, 5% celuloză, 2,6% lizină şi o valoare energetică de 2.300 Kcal / kg EM; - Prăjirea boabelor pentru interval scurt de timp în scopul dezactivării

factorilor antinutriţionali; - Extrudarea boabelor de soia sub presiune, în condiţii de umiditate şi temperaturi ridicate, rezultatul fiind full fat soia, un tip de şrot cu un nivel proteic brut mai scăzut (30% - 40 %) dar cu o valoare energetică cu circa 35% mai ridicată, faţă de şrotul de soia standard (de altfel e şi logic, fiind un şrot saturat de uleiul care nu a fost extras prin procesare - circa 18% - 22%). Din cauză că raportul dintre proteina brută şi valoarea energetică pe care îl are şrotul de soia de tip full fat nu este optim (echilibrat) furajării prepeliţelor aşa cum este şrotul standard de soia, orice menţionare la şrot de soia în furajarea prepeliţelor de pe site-ul nostru face referire la şrotul de soia standard, din care s-a extras uleiul de soia, şi care are mai multă proteină brută şi mai puţină energie metabolizabilă. Provenienţa şrotului şi a boabelor de soia brută în cea mai mare parte este din import (de regulă Argentina şi alte ţări central şi sud-americane, dar şi din Moldova), cantitatea produsă în ţară fiind în prezent de numai circa 1.300 de tone anual. Preţul şrotului de soia variază în funcţie de sursa de aprovizionare şi de cantitatea achiziţionată (preţ bun se obţine la achiziţii de minim 25 de tone, vrac, transport neinclus), variind între 1,8 lei / kg şi 2,8 lei / kg. Un preţ bun pentru crescătorii de prepeliţe de nivel mic sau mediu este de 2,3 lei / kg. Se găseşte la fabricile şi unităţile de procesare de profil, precum fabricile de ulei din ţară, Suinprod Roman, NBM Şercaia, dar şi în târgurile de animale. Se comercializează însăcuit la saci de 35 - 70 kg , dar în târgurile de animale se vinde şi vărsat, la kilogram - întrebaţi comercianţii, deseori nu aduc cu ei dar vă pot onora comenzi - vă sfătuim să intraţi în vorbă cu comercianţii chiar dacă la prima vedere par sa nu aibă şrot la vânzare). Pentru cei care cresc industrial prepeliţe şi / sau alte păsări e avantajoasă achiziţia vrac, direct de la fabrică, la preturi sub 2 lei / kg, cu camionul (comenzi de minim 25 de tone). Puteţi obţine preţ mai bun la şrotul de soia (sau avantaje de gen livrare directă la dumneavoastră la crescătorie) dacă achiziţionaţi cantităţi mai mari din târg - vă puteţi asocia mai mulţi crescători în zona dumneavoastră pentru a face achiziţii de grup, mai avantajoase! Dacă cumva preţul la care găsiţi şrotul nu vă este convenabil, vă putem oferi din stocul nostru, la preţurile noastre de achiziţie, ca şi cum l-am fi luat prin asociere împreună. Abordaţi-ne, s-ar putea sa avem surprize plăcute pentru dumneavoastră!

Grâul se foloseşte în cantităţi reduse în nutriţia animală, utilizat mai ales ca şi component energetic în furaj (cu o energie metabolizabilă ridicată), având o bună influenţă asupra cărnii (şi grăsimii) de prepeliţă. Trebuie ştiut despre această materie primă că pentru a putea fi păstrat în condiţii bune, nu trebuie să aibă umiditate mai mare de 13%. Dacă umiditatea grâului depăşeşte 14% se alterează (fermentează). Umiditatea grâului se poate măsura cu un umidometru profesional, precum Agratronix MT-Pro (http://www.agratronix.com/moisture-testing/08125.html).În lipsa unui asemenea aparat, va puteţi orienta după rezistenţa la sfărâmare: gcu umiditate mică la măcinare se mărunţeşte foarte fin şi moara prelucrează mai uşboabele decât în cazul boabelor cu umiditate mai mare. Preţul grâului variază între 0,6 lei / kg şi 1,2 lei / kg în funcţie de arealul geografic, de sezon, de nivelul de umiditate pe care îl are, de nivelul cererii şi ofertei şi de cantitatea achiziţionată. Ca şi porumbul, se găseşte frecvent în diverse surse - de la persoane particulare care deţin terenuri agricole, în târgurile de animale specifice din fiecare judeţ, până la firmele de profil (asociaţii agricole sau similare)

râul

or

Porumbul are o compoziţie chimică ceva mai puţin bogată comparativ cu alte cereale, o digestibilitate ridicată (80% TSD - total substanţe digestibile) şi o valoare energetică ridicată. Digestibilitatea ridicată se datorează prezenţei substanţelor extractive neazotate, nivelului de grăsime şi conţinutului scăzut de fibre brute. Proteina porumbului are însă o valoare biologică scăzută pentru că doi dintre aminoacizii esenţiali (lizina şi triptofanul) au un nivel foarte mic (din această cauză este necesară utilizarea în combinaţie cu şrotul de soia, a cărui proteină are o valoare biologică ridicată). În medie [a diferitelor soiuri comune], porumbul boabe are următoarele caracteristici tehnice: - umiditate 12,3% - 12,6% - proteină brută 10% - 12,6% - grăsime brută 4,3% - 4,8% - amidon 59% - zaharuri 2,3% - dextrine 2,5% - pentozani 4,4% - celuloză brută 2 - 2,25% - cenuşă 1,5 - 1,7% Umiditatea boabelor de porumb la coacere deplină şi uscare poate diferi destul de mult (în funcţie de soi [timpuriu sau târziu] şi de condiţiile meteo din timpul recoltării); media este de 14-16% pentru porumbul proaspăt recoltat. Cu cât este mai uscat, cu atât porumbul este mai bun pentru realizarea furajelor pentru că scade riscul de alterare prin fermentare sau dezvoltare de floră microbiană / fungică (mucegăire) atât al materiei prime cât şi al furajului realizat cu aceasta. Puteţi estima empiric nivelul umidităţii porumbului boabe la măcinare - porumbul uscat bine se mărunţeşte foarte fin şi moara prelucrează mai uşor boabele decât în cazul boabelor cu umiditate mai mare, unde şi granulaţia finală este mai mare [desigur, rezultatul diferă şi în funcţie de tipul de moară şi de sitele utilizate]. Conţinutul mediu de vitamine din porumb: - vitamina A - 4,4 UI / kg - vitamina B1 - 4,5 mg / kg - vitamina B2 - 1,3 mg / kg - vitamina B5 - 7,4 mg / kg - vitamina E - 24,71 mg / kg - vitamina PP - 14,11 mg / kg Preţul porumbului (boabe) variază între 0,6 lei / kg şi 1,2 lei / kg în funcţie de arealul geografic, de sezon, de nivelul de umiditate pe care îl are, de nivelul cererii şi ofertei şi de cantitatea achiziţionată. Se găseşte frecvent în diverse surse - de la persoane particulare care deţin terenuri agricole, în târgurile de animale specifice din fiecare judeţ, până la firmele de profil (asociaţii agricole sau similare).

Japanese Seattle Tibetan Auriu de Ma

Cum pot furaja corect prepeliţele acasă?

Ştiţi cu toţii cât de minunate sunt ouăle de prepeliţă, cât de bogate sunt în nutrienţi, cât de des ouă prepeliţele (...care sunt furajate corect) şi cât de mari sunt ouăle lor

raportat la mărimea corpului, faţă de alte păsări domestice. Nu insist asupra acestor aspecte, dar gândiţi-vă ce efort presupune o asemenea producţie şi ce consum de

nutrienţi presupune fabricarea acestor minunăţii – doar nu vă imaginaţi că prepeliţele le "inventează" din nimic! Dacă la găini locuitorii de la sate mai pot "trişa" hrănindu-le

şi "după ureche", cu câteva boabe de porumb, grâu, verdeaţă şi ce le este la îndemână în gospodărie, în creşterea prepeliţelor din păcate nu se poate proceda la fel. Explicaţia cea mai trivială şi de altfel logic firească vine tocmai din comparaţia de

mai sus dintre prepeliţe şi celelalte păsări obişnuite ale gospodăriilor româneşti.

Un furaj optimizat pentru prepeliţe mature are următoarele caracteristici tehnice principale nutriţionale:

Energie metabolizabilă 2.750-3.000 Kcal/kg Proteină brută 20% - 22,2% Grăsime brută 2,3% – 4,3%

Masă minerală11,7% - 11,8% Celuloză brută maxim 5% Umiditate 10,7% - 11,8% Acid linoleic 2,2% - 2,3%

Calciu 25 – 33,6 g/kg Fosfor total 6 – 8g/kg (din care fosfor disponibil 3,8 – 4,5 g/kg)

Sodiu 0,14 – 0,19% Clor 0,26% -0.27%

Metionină4,25 – 5,50 g/kg (din care metionină disponibilă 4,0 – 4,5 g/kg) Metionină + cistină 7,80 – 8,7 g/kg (din care disponibilă 7,0 – 7,5 g/kg)

Lizină 10,4 – 12,5g/kg (din care lizină disponibilă 9,6 – 9,8 g/kg) Treonină 7,5 – 7,7 g/kg (din care treonină disponibilă 6,4 – 6,6 g/kg)

Triptofan 2,5 g/kg (din care triptofan disponibil 2,14 – 2,16 g/kg) Vitamina A retinol 0,009 U.I./mg

Vitamina D3 calciferol 0,002 U.I./mg Vitamina E alpha-tocoferol 0,010 – 0,015 U.I./g

Cu siguranţă nu veţi obţine rezultatele aşteptate în creşterea prepeliţelor fără o furajare care să le asigure prepeliţelor aceşti parametri nutriţionali. Prepeliţele nu pot sintetiza toţi cei 20 de aminoacizi standard (aceştia se pot obţinedoar din furajul pe

care îl mănâncă, de aceea este deosebit de importantă furajarea corectă pentru obţinerea rezultatelor scontate), deoarece le lipsesc enzime precum aspartatkinaza

care catalizează în sinteza aminoacizilor lizina, metionina şi treonina din acidul aspartic. Prepeliţele obţin aminoacizii esenţiali din proteinele din hrana administrată,

prin acţiunea acidului clorhidric din stomac şi a enzimelor numite proteaze. Aceşti aminoacizi sunt determinanţi pentru sănătatea prepeliţelor, fără aceştia organismul

neputând realiza sinteza proteinelor. Este foarte important ca în furajarea prepeliţelor să fie incluşi şi aceşti aminoacizi, dar nu în orice cantităţi – ci neapărat în cantităţi

optimizate pentru prepeliţe [nu pentru alte specii de păsări sau alte animale] şi conforme specificului de vârstă. Unele premixuri vitamino-minerale nu conţin aceşti aminoacizi; alte premixuri conţin cantităţi de aminoacizi care sunt optimizate pentru

alte specii de animale sau păsări şi care nu corespund cerinţelor specifice prepeliţelor, iar o a treia categorie de premixuri conţin aminoacizii de tipul şi

cantitatea optimă hrănirii prepeliţelor.

Macropremixurile pe care le utilizăm în momentul de faţă conţin aminoacizii, fitaza şi enzimele specifice necesare, de asemenea includ şi fosfatul monocalcic şi sarea (NaCl) astfel încât acestea nu se mai regăsesc separat în reţeta finală aferentă

acestor macropremixuri, aşa cum era necesar cu unele dintre premixurile folosite anterior. Fitaza măreşte gradul de asimilare a fosforului prezent în mod natural în

materiile prime, permiţând reducerea necesarului de fosfor anorganic adăugat. Antioxidantul din macropremix are rolul de a proteja vitaminele lipo şi

drosolubile. Unele premixuri conţin fitaza şi antioxidantul necesare, altele nu. Celere le folosim noi în momentul de faţă le con

hi pe ca ţin.

Nu există o anumită reţetă universală de creare a unui furaj optimizat pentru prepeliţe: pentru fiecare premix din cele compatibile se calculează de către

specialistul nutriţionist, utilizând pentru acest calcul programe specializate, o reţetă aferentă optimizată speciei , (sexului) şi vârstei. În funcţie de premixul pentru care

sunt calculate, reţetele finale pot diferi în proporţii semnificative atât ca ponderi specifice ale ingredientelor (cereale, şroturi etc.) cât şi ca ingrediente folosite (pot fi

necesare mai multe sau mai puţine ingrediente pentru obţinerea furajului final optim).

 

Maternităţile pentru pui de prepeliţă le construim astfel încât să vă ajute să vă transformaţi mulţimea de îngeraşi mici şi pufoşi, proaspăt eclozaţi, în splendide exemplare tinere, bune de pozat şi de lăudat.

Pentru a reuşi cât mai bine acest lucru, am luat în calcul mulţi parametri esenţiali, atât care ţin de confortul puilor de prepeliţă – temperatura ambientală, fluxul de aer proaspăt disponibil, managementul dejecţiilor, sistemul de adăpare, adaptabilitatea implementărilor la permanentele modificări de cerinţe ale puilor, cât şi de beneficiile oferite dumneavoastră – îmbunătăţirea intervalelor dintre intervenţiile dumneavoastră, utilizarea optimizată a spaţiului pe care îl aveţi disponibil pentru această activitate şi uşurinţa în exploatarea de zi cu zi. Luate pe rând, acestea înseamnă următoarele:

• temperatura ambientală este obţinută printr-o combinaţie de material termoizolant performant (aplicat fixat pe pereţii laterali şi mobil pe zona superioară) împreună cu un sistem de încălzire – iluminare semi-redundant, format dintr-un bec infraroşu special de putere mică (50W – 150W în funcţie de dimensiunile maternităţii, de temperatura medie ambientală / anotimp şi de numărul puilor cazaţi) şi un bec cu incandescenţă;

• fluxul de aer proaspăt este unul dintre cele mai importante variabile, alături de asigurarea unei temperaturi optime, a unei furajări corecte şi a unui sistem de adăpare corespunzător, şi din păcate unul din cele mai ignorate de către cei care fac improvizaţii pe post de incubatoare (de exemplu cei care utilizează acvarii în acest sens); fluxul este asigurat prin admisia aerului proaspăt prin zona frontală (şi zona inferioară - pentru puii de peste 4-zile) şi evacuarea pasivă prin zona superioară posterioară a maternităţii (pe principiul circulaţiei aerului cu temperaturi diferite); de asemenea, fluxul de aer şi temperatura se pot regla conform necesităţilor prin ridicarea sau coborârea capacului termoizolant din partea superioară a maternităţii, care este mobil tocmai cu acest scop;

• managementul dejecţiilor de face în trei trepte, conform vârstei / stadiului de dezvoltare a puilor – după primele 3-5 zile de viaţă prin eliminarea primei podele interschimbabile, din material sintetic de tip mochetă (care se igienizează şi se dezinfectează în vederea unei refolosiri ulterioare), apoi prin colectarea dejecţiilor în tăvile speciale pentru dejecţii. Este deosebit de important ca puii să nu aibe contact prelungit cu dejecţiile, am descoperit acest lucru comparând dezvoltarea în paralel a puilor în primele noastre generaţii de maternităţi (confecţionate din policarbonat şi cu podea din plasă deasă de sârmă, ziare în strat de 4-8 coli şi talaş (rumeguş) [schimbate zilnic]) şi în maternităţile noastre din clasa nouă, cu podele interschimbabile şi colectare a dejecţiilor în tăvile speciale pentru dejecţii, şi diferenţa de dezvoltare a puilor este vizibilă cu ochiul liber la 3 săptămâni. Prepeliţele care au contact cu solul pe care cad propriile dejecţii, indiferent de materialul absorbant folosit - ziare, rumeguş etc., au tendinţa rapidă să aibe pieptul şi abdomenul udate de la acestea; corpurile lor consumă o parte importantă din energia de care dispune din hrană pentru a produce mai multă căldură în loc să fie utilizată optim şi firesc pentru creştere şi dezvoltarea este întârziată – aşa cum spuneam, la 3 săptămâni diferenţa este sesizabilă cu ochiul liber. De asemenea, în maternităţile cu un management ineficient al dejecţiilor apare tendinţa să formeze mici "biluţe" de murdării la unghiile prepeliţelor,

necesitând curăţare manuală zilnică – lucru mare consumator de timp mai ales când vorbim de pui mulţi. Mai trebuie să adaug că mortalitatea este semnificativ mai mare, faţă de maternităţile noastre cu managementul dejecţiilor?

Maternităţile noastre dispun de trei rânduri de podele: primul este confecţionat din material textil, pe el stând puii începând de la eclozare până la vârsta de 4-5 zile; apoi acesta este îndepărtat, rămânând celelalte două podele: prima podea este din material plastic termoizolant cu ochiuri mici, ce permite trecerea dejecţiilor în tăvile pentru dejecţii de dedesubt şi menţinerea temperaturii corpurilor puilor dar şi o admisie constantă (cu dispersie bună) de aer proaspăt, mai ales în timpul somnului; când puii mai cresc (circa 2 săptămâni), se înlătură la fel de uşor şi această podea interschimbabilă termoizolantă şi puii tineret stau direct pe o plasă sudată specială (de o anumită rigiditate calculată încât să susţină masa totală a puilor cazaţi) şi cu ochiuri dimensionate astfel încât să permită trecerea dejecţiilor (tot mai mari cu cât cresc şi puii) fără ca puii să întâmpine dificultăţi de deplasare.

• sistemul de adăpare este cea mai mare îmbunătăţire pe care am adus-o soluţiei noastre de creştere a puilor. A fost o adevărată provocare să găsim cum să facem să putem adăpa puii de prepeliţă, de la cei proaspăt eclozaţi până la cei aflaţi la vârsta tinereţii, astfel încât puii să poată aibe acces uşor la apă, să poată să bea fără să se ude (dacă stau uzi le merge rău) şi fără să se înece, dar în acelaşi timp să nu murdărească cu dejecţiile lor apa cu vitamine (să necesite înlocuiri / împrospătări mult prea frecvente, aruncând astfel o mulţime de vitamine aiurea la chiuvetă, bani pierduţi) şi să aibe apă la discreţie în permanenţă, fără să stăm cu grija că rămân puii fără apă peste noapte. Sistemul acesta este genial, ne permite şi calcularea dozajului de vitamine usor şi mixarea acestuia cu apa de băut şi mai are şi avantajul major că nu ocupă din spaţiul interior al puilor – montajul blocului adăpătorii se face pe peretele exterior al maternităţii pentru puii de prepeliţă, accesul din interior fiind doar la apa de băut de la baza peretelui maternităţii. Puii au mai mult spaţiu şi acest lucru este important mai ales când puii se măresc;

• maternitatea întreagă este gândită încât să răspundă optim nevoilor puilor de prepeliţă conform specificului în permanentă schimbare al acestora. Cu cât puii cresc au alte nevoi şi alte cerinţe la care maternităţile noastre se adaptează uşor, prin elementele interschimbabile şi / sau semi-redundante implementate; mai mult, am pus accent pe optimizarea spaţiului necesar (din cunoştinţele noastre maternităţile pentru pui de prepeliţă pe care le producem noi sunt singurele modele de cuşti disponibile la comercializare care sunt rack-abile şi stack-abile asemenea serverelor de computere, adică permit instalarea ca sertare pe rasteluri şi permit utilizarea lor suprapuse în asemenea rasteluri, cu spaţii de câţiva centimetri între ele; astfel, o dispunere recomandată este de până la patru maternităţi pe rastel, permiţându-vă creşterea optimă a celui mai mare număr de pui de prepeliţă per metru pătrat la sol din ţară.

Vă invităm să ne vizitaţi să vedeţi la lucru maternităţile noastre, identice cu cele pe care vi le oferim dumneavoastră. Cu siguranţă vă vor încânta nu doar puii noştri de prepeliţă, ci veţi aprecia cu similară încântare funcţionalitatea şi ergonomia mat 

Dimensiuni: 130 x 60 x 25 cm, capacitate 350 pui de la 1 zi până la 1 săptămână / 200 pui până la 2 

săptămâ

 

ni. două hrănitori pui prepeliţă ‐ 50 cm lungime

 

Dimesiunile de 130 x 60 x 25 cm 

Cuşca pentru 80 prepeliţe are următoarele dotări: 

‐ un colector de ouă cu front de colectare de 130 de cm; 

‐ două tavi pentru colectarea dejecţiilor cu dimensiunile de 63,5 x 65,5 cm, confecţionată din tablă galvanizată ambutisată spre interior, cu colţurile rotunjite şi ridicate, pentru o manevrabilitate uşoară şi o experienţă plăcută pentru dumneavoastră; e important să vă facă plăcere să utilizaţi produsele noastre zi de zi! 

‐ două adăpători manuale cu o lungime de 65 de centimetri şi capacitate maximă de 1,5 litri de apă, cu două cârlige de prindere pe cuşcă şi ambutisare spre interior al peretelui exterior al adăpătorii, pentru a minimiza aruncarea stropilor de apă afară din adăpătoare de către prepeliţele mai şturlubatice; 

‐ două hrănitori cu o lungime de 60 de centimetri şi o capacitate maximă de 1,6 kg de furaj pentru prepeliţe ouătoare, cu două cârlige de prindere pe cuşcă şi cu ambutisaj spre interior al ambilor pereţi longitudinali (peretele interior, dinspre cuşcă, şi peretele exterior) şi construcţie în unghi deschis către exterior şi latură exterioară extinsă, pentru minimizarea performantă a risipei de furaj; rezultat al îmbunătăţirilor trepetate, din experienţă, acest model de hrănitoare este cel mai performant model de hrănitoare manuală pentru prepeliţe din câte cunoaştem, permiţând atât hrănirea optimă a prepeliţelor fără să pierdeţi bani din cauza mâncării aruncate şi fără să trebuiască să faceţi prea des curat pe lângă cuşcă.  

‐ două aripioare metalice în formă de L care se montează pe grilajul lateral al cuştii, deasupra tăviţei pentru apă, pentru a proteja contaminarea apei cu dejecţii de la cuşca superioară în cazul în care se folosesc două sau mai multe asemenea cuşti suprapuse pentru a putea creşte mai multe prepeliţe fără să fie nevoie de mai mult spaţiu alocat acestei activităţi (optimizarea spaţiului necesar creşterii face parte din micile "secrete" care fac experienţa creşterii prepeliţelor mai plăcută pentru crescătorii ocazionali / ca hobby / de uz casnic).  

Cuşca pentru 80 prepeliţe, cu accesorii standard incluse, are masa de 11 kg. 

Acest model este departe cel mai popular model în rândurile crescătorilor care vor să crească prepeliţe la o scară mai mare (de la circa 800 de prepeliţe la câteva mii), în forme organizate, ca microferme [tip gospodăresc] sau ca ferme de prepeliţe [tip industrial intensiv]. 

Asemenea celorlalte modele de cuşti pe care vi le oferim, cuşca pentru 80 de prepeliţe întruneşte standardele constructive necesare obţinerii avizelor de funcţionare din partea autorităţilor abilitate [această problemă fiind de altfel delicată mai ales pentru crescătorii la început de drum care optează să‐şi confecţioneze singuri cuştile şi care constată că trebuie să o ia de la zero când vor să primească aviz de funcţionare]. 

Crescătorii începători care doresc să dezvolte o afacere din creşterea prepeliţelor şi vor să se autorizeze, de regulă pleacă la drum incremental [încep cu o investiţie mică, de regulă cu un rastel cu 5 cuşti cu prepeliţe] şi în funcţie de spaţiul de care dispun şi de 

obiectivele pe care şi le stabilesc optează pentru una dintre aceste variante de cuşti (pentru 50, 66 sau 80 de prepeliţe). Recomandarea noastră este să vă stabiliţi încă de la început ce vreţi să faceţi şi să alegeţi modelul de cuşti cu atenţie, pentru a putea merge pe acelaşi model mai departe. Astfel, chiar dacă vreţi să dezvoltaţi o microfermă de 2.000 – 3.000 de prepeliţe şi nu dispuneţi de o investiţie iniţială suficientă încât să porniţi cu un rastel cu 400 de prepeliţe (aceasta ar fi recomandarea noastră pentru atingerea unui asemenea obiectiv propus deoarece e o pornire ce implică o suficient de mică investiţie încât riscul de pierdere să fie mai degrabă neglijabil, deşi mă gândesc că ar trebui să faceţi erori grave şi surprinzătoare ca să reuşiţi o asemenea contra‐performanţă..., dar suficient de mare încât să permită o dezvoltare în ritm susţinut şi cu costuri ulterioare minime), o sugestie bună ar fi să legaţi obiectivele pe care vi le‐aţi propus – microfermă / fermă de câteva mii de capete – de o scalabilitate a afacerii care să se traducă în ergonomie şi minimizare investiţională ulterioară, mergând pe cuşti mari chiar dacă aceasta ar însemna un start‐up cu doar una sau două cuşti. Ulterior veţi putea adăuga şi alte cuşti şi rasteluri din acelaşi model şi vă veţi bucura de avantajele scalabilităţii şi ergonomiei în utilizare – e mult mai uşor să lucraţi cu acelaşi tip de cuşti decât să luaţi modele diferite de‐a lungul timpului. Gândiţi problema de la compatibilitatea compartimentării în rasteluri a cuştilor  până la compatibilitatea accesoriilor (tăvile de dejecţii se potrivesc la toate cuştile etc.). Veţi aprecia aceste aspecte mai ales la dezinfecţiile periodice ale cuştilor [proces obligatoriu în respectarea standardelor de biosecuritate impuse], când veţi elibera prin rotaţie cuştile în cadrul acestor operaţiuni, dar şi la igienizările trisptămânale obişnuite. 

Pentru optimizarea spaţiului alocat creşterii prepeliţelor, majoritatea crescătorilor şi‐au confecţionat sau şi‐au achiziţionat rasteluri pe care încap 5 asemenea cuşti (cu spaţii de circa 10 centimetri între acestea). Pe un asemenea rastel (cu 5 cuşti pentru 50 de prepeliţe fiecare) încap 250 de prepeliţe iar spaţiul ocupat nu depăşeşte dimensiunile unui dulap mic sau al unei comode puţin mai mari. Preţul acestui rastel opţional este de 220 de lei (cu roţi pentru deplasare uşoară a rastelului indiferent de sarcină, în limitele păstrării scopului pentru care a fost creat). 

 

Furaj pentru puii de prepeliţe (până la 21 de zile)

Porumb 22,5% Şrot de soia 44,0%

Grâu 25,0% Carbonat de calciu 1,5%

Ulei de floarea soarelui 2,0% Macropremix tip 0 2,5%

Concentrat proteic vegetal 2,5%

Fiecare premix are propriile sale specificaţii tehnice şi proprii parametri nutriţionali; nu veţi întâlni două premixuri identice. Fiecare premix necesită o combinaţie specifică,

proprie, pentru a realiza furajul optimizat pentru o anumită specie, rasă şi în conformitate cu specificul de varstă a prepeliţelor. Cerinţele nutriţionale specifice

prepeliţelor diferă semnificativ de cerinţele specifice găinilor, curcilor etc. prin urmare furajul optimizat pentru o altă specie NU este bun pentru prepeliţe. Furajul pentru

găini ouătoare NU este recomandat pentru furajarea prepeliţelor!

Atenţie la manevrarea materiilor prime şi a produselor care conţin coccidiostatic. Coccidioza este o infecţie cu paraziţi protozoari - coccidia - care se răspândeşte de la

un animal la altul prin contactul cu fecale (dejecţii) infectate sau ingerarea de ţesut infectat. Primul simptom este diareea, care în cazurile severe se poate transforma în

diaree cu sânge. Administrarea unui furaj în perioada de început care conţine coccidiostatic (cu rolul de prevenţie, întrerupe ciclul de viaţă a eimeriei – nu este un

coccidiocid cu rol curativ) dezvoltă păsărilor o rezistenţă la coccidioză în cazul expunerii la o infecţie de intensitate medie, declanşând răspunsul imunitar al

păsărilor. La prepeliţele adulte însă generează o "castrare chimică" – vă recomandăm să nu permiteţi contactul între materia primă sau furajul final pentru pui cu coccidiostatic şi prepeliţele adulte (inclusiv furajul acestora). Spălaţi şi uscaţi cu mare atenţie instrumentarul folosit şi spălaţi-vă pe mâini de fiecare dată după ce

lucraţi cu produse cu coccidiostatic. Din aceeaşi cauză, nu e recomandat să folosiţi aceeaşi spatulă pentru administrarea hranei puilor, a tineretului şi a adultelor.

Nu utilizaţi aceasta calculatie cu alte premixuri – riscaţi inutil expunând animalele unei alimentaţii defectuoase si va asumaţi riscurile şi toate pagubele

rezultate (de la decese accelerate ale prepeliţelor la dezvoltări cu deficienţe, tulburări comportamentale (comportament apatic cronic, întârzieri de ouat, ouat nesatisfăcător etc.) şi alte devianţe de la curba maximă de eficacitate a

crescătoriei).

Furaj pentru tineret de prepeliţe (3-6 săptămâni) şi pentru prepeliţele de carne (masculi pentru

sacrificare)

Porumb 37,5% Şrot de soia 36,0%

Grâu 20,0% Carbonat de calciu 1,5%

Ulei de floarea soarelui 2,5% Macropremix tip 0 2,5%

Fiecare premix are propriile sale specificaţii tehnice şi proprii parametri nutriţionali; nu veţi întâlni două premixuri identice. Fiecare premix necesită o combinaţie specifică,

proprie, pentru a realiza furajul optimizat pentru o anumită specie, rasă şi în conformitate cu specificul de varstă a prepeliţelor. Cerinţele nutriţionale specifice

prepeliţelor diferă semnificativ de cerinţele specifice găinilor, curcilor etc. prin urmare furajul optimizat pentru o altă specie NU este bun pentru prepeliţe. Furajul pentru

găini ouătoare NU este recomandat pentru furajarea prepeliţelor!

Atenţie la manevrarea materiilor prime şi a produselor care conţin coccidiostatic. Coccidioza este o infecţie cu paraziţi protozoari - coccidia - care se răspândeşte de la

un animal la altul prin contactul cu fecale (dejecţii) infectate sau ingerarea de ţesut infectat. Primul simptom este diareea, care în cazurile severe se poate transforma în

diaree cu sânge. Administrarea unui furaj în perioada de început care conţine coccidiostatic (cu rolul de prevenţie, întrerupe ciclul de viaţă a eimeriei – nu este un

coccidiocid cu rol curativ) dezvoltă păsărilor o rezistenţă la coccidioză în cazul expunerii la o infecţie de intensitate medie, declanşând răspunsul imunitar al

păsărilor. La prepeliţele adulte însă generează o "castrare chimică" – vă recomandăm să nu permiteţi contactul între materia primă sau furajul final pentru pui cu coccidiostatic şi prepeliţele adulte (inclusiv furajul acestora). Spălaţi şi uscaţi cu mare atenţie instrumentarul folosit şi spălaţi-vă pe mâini de fiecare dată după ce

lucraţi cu produse cu coccidiostatic. Din aceeaşi cauză, nu e recomandat să folosiţi aceeaşi spatulă pentru administrarea hranei puilor, a tineretului şi a adultelor.

Nu utilizaţi aceasta calculatie cu alte premixuri – riscaţi inutil expunând animalele unei alimentaţii defectuoase si va asumaţi riscurile şi toate pagubele

rezultate (de la decese accelerate ale prepeliţelor la dezvoltări cu deficienţe, tulburări comportamentale (comportament apatic cronic, întârzieri de ouat, ouat nesatisfăcător etc.) şi alte devianţe de la curba maximă de eficacitate a

crescătoriei).

Furaj pentru prepeliţe ouătoare

Porumb 38,0% Şrot de soia 31,5%

Grâu 15,0%

Şrot de floarea soarelui 4,0% Carbonat de calciu 7,0%

Ulei de floarea soarelui 2,0% Macropremix tip 0 2,5%

Fiecare premix are propriile sale specificaţii tehnice şi proprii parametri nutriţionali; nu veţi întâlni două premixuri identice. Fiecare premix necesită o combinaţie specifică,

proprie, pentru a realiza furajul optimizat pentru o anumită specie, rasă şi în conformitate cu specificul de varstă a prepeliţelor. Cerinţele nutriţionale specifice

prepeliţelor diferă semnificativ de cerinţele specifice găinilor, curcilor etc. prin urmare furajul optimizat pentru o altă specie NU este bun pentru prepeliţe. Furajul pentru

găini ouătoare NU este recomandat pentru furajarea prepeliţelor!

Atenţie la manevrarea materiilor prime şi a produselor care conţin coccidiostatic. Coccidioza este o infecţie cu paraziţi protozoari - coccidia - care se răspândeşte de la

un animal la altul prin contactul cu fecale (dejecţii) infectate sau ingerarea de ţesut infectat. Primul simptom este diareea, care în cazurile severe se poate transforma în

diaree cu sânge. Administrarea unui furaj în perioada de început care conţine coccidiostatic (cu rolul de prevenţie, întrerupe ciclul de viaţă a eimeriei – nu este un

coccidiocid cu rol curativ) dezvoltă păsărilor o rezistenţă la coccidioză în cazul expunerii la o infecţie de intensitate medie, declanşând răspunsul imunitar al

păsărilor. La prepeliţele adulte însă generează o "castrare chimică" – vă recomandăm să nu permiteţi contactul între materia primă sau furajul final pentru pui cu coccidiostatic şi prepeliţele adulte (inclusiv furajul acestora). Spălaţi şi uscaţi cu mare atenţie instrumentarul folosit şi spălaţi-vă pe mâini de fiecare dată după ce

lucraţi cu produse cu coccidiostatic. Din aceeaşi cauză, nu e recomandat să folosiţi aceeaşi spatulă pentru administrarea hranei puilor, a tineretului şi a adultelor.

Nu utilizaţi aceasta calculatie cu alte premixuri – riscaţi inutil expunând animalele unei alimentaţii defectuoase si va asumaţi riscurile şi toate pagubele

rezultate (de la decese accelerate ale prepeliţelor la dezvoltări cu deficienţe, tulburări comportamentale (comportament apatic cronic, întârzieri de ouat, ouat nesatisfăcător etc.) şi alte devianţe de la curba maximă de eficacitate a

crescătoriei).

Cum prepar furajul pentru prepeliţe?

Fiecare premix are propriile sale specificaţii tehnice şi proprii parametri nutriţionali; nu veţi întâlni două premixuri identice. Fiecare premix necesită o combinaţie specifică,

proprie, pentru a realiza furajul optimizat pentru o anumită specie, rasă şi în conformitate cu specificul de varstă a prepeliţelor. Cerinţele nutriţionale specifice

prepeliţelor diferă semnificativ de cerinţele specifice găinilor, curcilor etc. prin urmare furajul optimizat pentru o altă specie NU este bun pentru prepeliţe. Furajul pentru

găini ouătoare NU este recomandat pentru furajarea prepeliţelor!

Atenţie la manevrarea materiilor prime şi a produselor care conţin coccidiostatic. Coccidioza este o infecţie cu paraziţi protozoari - coccidia - care se răspândeşte de la

un animal la altul prin contactul cu fecale (dejecţii) infectate sau ingerarea de ţesut infectat. Primul simptom este diareea, care în cazurile severe se poate transforma în

diaree cu sânge. Administrarea unui furaj în perioada de început care conţine coccidiostatic (cu rolul de prevenţie, întrerupe ciclul de viaţă a eimeriei – nu este un

coccidiocid cu rol curativ) dezvoltă păsărilor o rezistenţă la coccidioză în cazul expunerii la o infecţie de intensitate medie, declanşând răspunsul imunitar al

păsărilor. La prepeliţele adulte însă generează o "castrare chimică" – vă recomandăm să nu permiteţi contactul între materia primă sau furajul final pentru pui cu coccidiostatic şi prepeliţele adulte (inclusiv furajul acestora). Spălaţi şi uscaţi cu mare atenţie instrumentarul folosit şi spălaţi-vă pe mâini de fiecare dată după ce

lucraţi cu produse cu coccidiostatic. Din aceeaşi cauză, nu e recomandat să folosiţi aceeaşi spatulă pentru administrarea hranei puilor, a tineretului şi a adultelor.

Un alt aspect deosebit de important în obţinerea în regie proprie a unui furaj de calitate este acela al omogenităţii furajului. Dacă amestecul ingredientelor nu are un grad de omogenitate corespunzător, există riscul apariţiei unor consecinţe grave si imprevizibile. Există mai multe variante de omogenizare accesibile crescătorilor

ici şi mijlocii de prepeliţe, astfem l:

1. Varianta optimă este aceea de a apela la serviciile unui FNC (fabrici de nutreţuri combinate), pentru a vă face amestecul ingredientelor utilizând un malaxor de furaje

specializat, operat de personal de specialitate.

2. Dacă dispuneţi de o betonieră nouă / în care nu a mai fost făcut beton / care este

păstrată în stare de curăţenie impecabilă şi fără nicio urmă de beton în interiorul cuvei, o puteţi folosi pentru omogenizarea materiilor prime în furajul final. O betonieră

de 180 de litri permite realizarea de şarje de câte 50 de kilograme de furaj final. Recomand ca uleiul să fie premixat cu grâul sau cu şrotul de soia măcinat, înainte de

a intra în mixarea finală din betonieră – această mixare în două trepte permite obţinerea unui furaj cu o textură papil uniformă, fără "cocoloaşe" de ulei îmbibat

neomogen în ingrediente. După premixarea uleiului cu grâul, se pun toate ingredientele în cuva betonierei, se obturează gura de acces a cuvei cu un capac, se

înclină cuva la orizontală sau cu o treaptă înainte de această poziţie şi se mixează timp de 25-30 de minute. E o idee bună ca în timpul malaxării să mutaţi cel puţin

câte o dată pr şarjă pentru câte 2-3 minute unghiul de înclinare cu o treaptă mai sus, respectiv mai jos faţă de poziţia orizontală.

3. Dacă nu vă încadraţi în una din primele două situaţii, un rezultat acceptabil se poate obţine şi printr-o mixare manuală realizată (obligatoriu) în trepte. Utilizaţi o

suprafaţă de lucru curată şi uscată (o prelată de 4,0 x 1,5 metri pe care să o folosiţi exclusiv în acest scop, de exemplu, permite realizarea unei şarje de 100 de

kilograme de furaj). În prima mixare, amestecaţi (cu mâna) într-un ligheansuficient de mare (curat şi uscat, preferabil folosit exclusiv în acest scop) macropremixul cu calciul furajer nevitaminizat până când ingredientele sunt bine omogenizate / nu se observă urme de ingrediente neomogene. În a doua treaptă de mixare, amestecaţi

acest rezultat cu şrotul de floarea soarelui măcinat (în reţetele care conţin acest ingredient). Distribuiţi rezultatul pe suprafaţa de lucru, sub forma unei linii de-a lungul

căreia amestecul să fie distribuit în mod egal. Turnaţi deasupra şi restul materiilor prime din reţetă cu excepţia uleiului, având foarte mare grijă ca şi acestea să aibă

aceeaşi distribuţie uniformă de-a lungul liniei. Amestecaţi aceste ingrediente gradual, avansând de-a lungul liniei de ingrediente, astfel încât în această a treia treaptă de

mixare să puteţi amesteca la fiecare mişcare cantităţi proporţionale din fiecare materie primă (cu excepţia uleiului). Când aţi terminat de amestecat ingredientele

solide, puneţi mini-şarje de cca. 4 kilograme din acest amestec din nou în lighean şi amestecaţi iar ingredientele, adăugând cantităţi proporţionale de ulei. Fiecare din aceste mini-şarje se amestecă manualpână când uleiul este absorbit uniform de

restul ingredientelor şi furajul final obţinut în urma acestei a patra trepte de mixare este omogen.

Furajul se păstrează în loc uscat şi răcoros şi se utilizează în cel mult 3 luni din momentul producerii sale. Dacă este necesar, pentru evidenţa uzului intern, puteţi marca sacii cu furaje cu informaţii despre conţinutul, masanetă şi data producerii

acestuia. Toate ingredientele trebuie să aibe granulaţii apropiate, cu aspect făinos – toate cerealele şi şroturile utilizate trebuie măcinate în prealabil.

Premixurile se comercializează în loturi mari, fie paletizat fie în big bag-uri de o tonă. Având o rată atât de mică de includere în furajul final, nu rentează decât dacă sau aveţi un număr foarte mare de prepeliţe (mai multe mii) sau faceţi achiziţii de grup, împreună cu alţi crescători de pe lângă dvs., care să justifice să ţineţi sume deloc

neglijabile de bani blocate în produse cu termen de valabilitate limitat din care aveţi nevoie cantităţi atât de mici. Cine este interesat să furajeze corect prepeliţele şi nu se încadrează în aceste două cazuri poate apela la noi pentru ajutor, deşi noi nu suntem axaţi pe comercializarea de materii prime pentru furaje; oricum discutăm de cantităţi

necesare foarte mici şi valori mai mult simbolice, mai mult e munca de coletat şi timpul alocat, dar e avantajos reciproc sa ne ajutăm unii pe alţii. Dificultăţi similare puteţi întâmpina şi la achiziţia de materii prime la preţuri avantajoase, în special a

şrotului de soia şi a celorlalte două ingrediente care influenţează puternic preţul final (porumbul şi grâul). Noi lucrăm cu câţiva crescători din zona noastră pentru a

achiziţiona materii prime împreună, pentru a putea optimiza costul furajului final. Vă recomandăm să procedaţi la fel, economiile rezultate pot fi deseori semnificative. În

acest sens (dar nu numai pentru aceasta), vă oferim posibilitatea de a vă înscrie gratuit în programul de asocieri a crescătorilor mici şi mijlocii de prepeliţe pe areale geografice. Periodic (de regulă trimestrial), cei înscrişi primesc un e-mail cu toate datele de contact ale crescătorilor similari din zona respectivă care s-au inscris în acest program de asociere, având desigur oportunitatea de a extinde după bunul plac potenţialele arii de interes comun (de la furajare la creşterea prepeliţelor şi

desfacerea produselor).

Nu se poate înlocui în furajarea prepeliţelor şrotul de soia cu făina de soia / soia boabe măcinate. Boabele de soia conţin un factor anti-triptic (un inhibitor de tripsină) care provoacă disfuncţii metabolice la toate speciile de animale, nu numai la păsări.

Acest factor anti-triptic poate fi distrus prin caldură şi nu este prezent în şrotul de soia.

Nu se poate înlocui în furajarea prepeliţelor şrotul de floarea soarelui cu seminţe de floarea soarelui (măcinate). Şrotul de floarea soarelui de calitate medie sau peste medie conţine între 23% şi 36% proteină, şi grăsime foarte puţină (1.700 – 2.750

Kcal/kg, în funcţie de metoda folosită la extragerea uleiului; cu cât are mai multă proteină, cu atât are mai puţină grăsime, şi invers). Este necesar un aport specific de

proteineşi grăsimi în alimentaţia prepeliţelor pentru a obţine rezultatele dorite, iar acest raport nu se poate obţine înlocuind cantităţile specifice de şrot de floarea

soarelui şi ulei cu seminţe de floarea soarelui măcinate, seminţe care conţin foarte mult ulei (peste 20%) şi mult prea puţină proteină (15,5%); în plus, seminţele de

floarea soarelui conţin foarte multă celuloză de la coji (hoaspe).

Celuloza este o elementul principal constructiv al membranelor celulelor vegetale. Aceasta are aceeaşi formulă brută ca şi amidonul. Cu cât furajul final are o cotă mai mare de celuloză, cu atât îi scade gradul de digestibilitate, respectiv cu atât devine

mai ineficient. O cotă de maxim 5% din furajul final este considerată bună.

Acidul linolenic (acid gras esenţial de tip Omega 3) şi acidul linoleic (acid gras esenţial de tip Omega 6) sunt şi ei obligatorii în hrănire (având roluriimportanteîn

procesele biologice), neputând fi sintetizaţi direct de organism. Wikipedia menţionează legătura dintre carenţa de acizi graşi esenţiali şi apariţia unor boli

precum chisturile fibroase, unele dermatiteşidiabetul.

Energia metabolizabilă [MEI - metabolizable energy intake] este cantitatea de calorii pe care prepeliţa o asimilează din furajul administrat, valoarea reprezentând cca.

85% din valoarea energetică totală specifică furajului.

Considerente economice (rentabilitatea unei furajări profesionale făcute în gospodăria proprie).