Cred Că Nu Este Om Care

1
Cred că nu este om care, de-a lungul vieţii sale, să nu fi fost, la un moment dat, împovărat de griji. Grija îl apasă şi pe cel ce se gândeşte la ce va mânca mâine sau cu ce-şi va plăti rata la bancă, dar şi pe filosoful care găseşte că fiinţa omului este una definită de îngrijorare (de aceea se şi vorbeşte, după Heidegger, despre omul- grijă ). Grijile ajung să ne copleşească cu totul şi toată energia noastră, toată viaţa noastră o investim în îngrijorările noastre. Oricât de bogaţi am fi, oricât de bine am fi poziţionaţi social, oricât de multă ştiinţă am avea, tot avem griji. Pentru unii ca aceştia, pentru fiecare dintre noi, de fapt, Mântuitorul are un cuvânt cuprins în pericopa evanghelică intitulată „despre grijile vieţii” (Matei 6, 25-33), care se va rosti astăzi în bisericile ortodoxe: „Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu- se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” E un cuvânt pe care, vă spun sincer, la începutul convertirii mele, pe vremea studenţiei întru cele ale filosofiei, mi-a fost foarte greu să îl primesc. A trebuit să îl listez şi mi l-am pus undeva, într-un loc din cameră, în care să-l pot zări de cât mai multe ori pe zi. A trebuit să-l citesc de mii de ori până să încep a crede în acest cuvânt al Domnului.

description

dumnezeu

Transcript of Cred Că Nu Este Om Care

Cred c nu este om care, de-a lungul vieii sale, s nu fi fost, la un moment dat, mpovrat de griji. Grija l apas i pe cel ce se gndete la ce va mnca mine sau cu ce-i va plti rata la banc, dar i pe filosoful care gsete c fiina omului este una definit de ngrijorare (de aceea se i vorbete, dup Heidegger, despreomul-grij). Grijile ajung s ne copleeasc cu totul i toat energia noastr, toat viaa noastr o investim n ngrijorrile noastre. Orict de bogai am fi, orict de bine am fi poziionai social, orict de mult tiin am avea, tot avem griji. Pentru unii ca acetia, pentru fiecare dintre noi, de fapt, Mntuitorul are un cuvnt cuprins n pericopa evanghelic intitulatdespre grijile vieii(Matei 6, 25-33), care se va rosti astzi n bisericile ortodoxe:Nu v ngrijii pentru sufletul vostru ce vei mnca, nici pentru trupul vostru cu ce v vei mbrca; au nu este sufletul mai mult dect hrana i trupul dect mbrcmintea? Privii la psrile cerului, c nu seamn, nici nu secer, nici nu adun n jitnie, i Tatl vostru Cel ceresc le hrnete. Oare nu suntei voi cu mult mai presus dect ele? i cine dintre voi, ngrijindu-se poate s adauge staturii sale un cot? Iar de mbrcminte de ce v ngrijii? Luai seama la crinii cmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. i v spun vou c nici Solomon, n toat mrirea lui, nu s-a mbrcat ca unul dintre acetia. Iar dac iarba cmpului, care astzi este i mine se arunc n cuptor, Dumnezeu astfel o mbrac, oare nu cu mult mai mult pe voi, puin credincioilor? Deci, nu ducei grij, spunnd: Ce vom mnca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom mbrca? C dup toate acestea se strduiesc neamurile; tie doar Tatl vostru Cel ceresc c avei nevoie de ele. Cutai mai nti mpria luiDumnezeui dreptatea Lui i toate acestea se vor aduga vou.E un cuvnt pe care, v spun sincer, la nceputul convertirii mele, pe vremea studeniei ntru cele ale filosofiei, mi-a fost foarte greu s l primesc. A trebuit s l listez i mi l-am pus undeva, ntr-un loc din camer, n care s-l pot zri de ct mai multe ori pe zi. A trebuit s-l citesc de mii de ori pn s ncep a crede n acest cuvnt al Domnului.