Cratima (1)

3
CHIRILUȘ IULIA-DARIA TRADUCERE ȘI INTERPRETARE,ANUL I Cratima - o problemă care dă bătăi de cap... Cratima (din greaca modernă : κράτημα „acțiunea de a ține”) sau „liniuța de unire” este un semn ortografic , iar în lingvistică servește la notarea convențională a unor elemente lipsite de independență, marcând, prin locul pe care îl ocupă, poziția acestora (inițială, medială sau finală) în cuvânt. Cratima leagă cuvinte pronunțată fără pauză, unele interjecții identice, repetate accidental etc. Iar cratima desparte silabele unui cuvânt pronunțat sacadat sau segmentele unui cuvânt în cazul despărțirii acestuia la capăt de rând. Cratima unește cuvintele compuse sau elemente ale acestora (mai-mult-ca-perfectul), unește componentele unei locuțiuni (calea-valea), servește la atașarea unor sufixe sau prefixe (ex-ministru, poe-esc) etc. Și se păstrează în abrevierile compuse scrise cu cratimă: N-V, S-V sau locotenent-major. Într-o primă ordine de idei, lăsând la o parte toată această teorie, cratima are un rol important în viața cotidiană, deoarece ea arată cât de bine știm să scriem, dar și să citim. Spre exemplu, rețele de socializare sunt pline de cratime puse ,,ca pe gard”, locul lor fiind ales, de cele mai multe ori, la întâmplare sau mai mult, cratima apare în plus în cuvântul ,,frumoas- o” sau ,,fetiț-o”, nu mai amintim de inexistența diacriticelor, care poate modifica sensul cuvintelor, ca în exemplul: ,,Femeia are o fata tânără.”; acest cuvânt rămânând la interpretarea fiecăruia: ,,față” sau ,,fată”. Această problemă apare de foarte multe ori, dă dureri de cap și ne arată cât de neatente pot fi unele persoane. Este foarte greu să faci pe cineva care nu are un minimum de cunoștințe, să înțeleagă de ce se scrie așa și nu cum a scris el. Sunt foarte multe persoane care greșesc din

description

...

Transcript of Cratima (1)

Page 1: Cratima (1)

CHIRILUȘ IULIA-DARIATRADUCERE ȘI INTERPRETARE,ANUL I

Cratima - o problemă care dă bătăi de cap...

Cratima (din greaca modernă: κράτημα „acțiunea de a ține”) sau „liniuța de unire” este un semn ortografic , iar în lingvistică servește la notarea convențională a unor elemente lipsite de independență, marcând, prin locul pe care îl ocupă, poziția acestora (inițială, medială sau finală) în cuvânt. Cratima leagă cuvinte pronunțată fără pauză, unele interjecții identice, repetate accidental etc. Iar cratima desparte silabele unui cuvânt pronunțat sacadat sau segmentele unui cuvânt în cazul despărțirii acestuia la capăt de rând. Cratima unește cuvintele compuse sau elemente ale acestora (mai-mult-ca-perfectul), unește componentele unei locuțiuni (calea-valea), servește la atașarea unor sufixe sau prefixe (ex-ministru, poe-esc) etc. Și se păstrează în abrevierile compuse scrise cu cratimă: N-V, S-V sau locotenent-major.  Într-o primă ordine de idei, lăsând la o parte toată această teorie, cratima are un rol important în viața cotidiană, deoarece ea arată cât de bine știm să scriem, dar și să citim. Spre exemplu, rețele de socializare sunt pline de cratime puse ,,ca pe gard”, locul lor fiind ales, de cele mai multe ori, la întâmplare sau mai mult, cratima apare în plus în cuvântul ,,frumoas-o” sau ,,fetiț-o”, nu mai amintim de inexistența diacriticelor, care poate modifica sensul cuvintelor, ca în exemplul: ,,Femeia are o fata tânără.”; acest cuvânt rămânând la interpretarea fiecăruia: ,,față” sau ,,fată”. Această problemă apare de foarte multe ori, dă dureri de cap și ne arată cât de neatente pot fi unele persoane. Este foarte greu să faci pe cineva care nu are un minimum de cunoștințe, să înțeleagă de ce se scrie așa și nu cum a scris el. Sunt foarte multe persoane care greșesc din neatenție sau chiar eroarea este destul de des întâlnită și se vede foarte greu forma corectă, deoarece a fost învățat într-un anume fel. În orice cez, greșelile trebuie evitate pe cât posibil, deoarece devin o obișnuință și ne pot afecta.

Intru pe unele rețele de socializare și realizez un lucru: am pierdut timp degeaba când puteam citi 30-40 de pagini dintr-o carte sau mai bine, puteam dormi. Sunt mai mult decât uluită de felul în care gramatica limbii române s-a transformat. Nu ține nimeni cont de reguli, bine! Dar nici măcar nu citești după ce ai scris ceva? E absurd! Și vreau să spun că unele persoane care au plecat în străinătate pentru o perioadă de timp, când s-au întors nu au mai știut deloc limba română. Și stau puțin și mă gândesc, încerc să îmi dau seama cum pot uita atât de repede limba natală, limba pe care au vorbit-o ani la rând, și nu îmi găsesc o explicație. Dar tatăl meu are una: ,,De mândrii ce sunt, au uitat de toate.” Bine, dar aici intrăm într-o altă discuție care ține de sufletele abandonate în țară și

Page 2: Cratima (1)

CHIRILUȘ IULIA-DARIATRADUCERE ȘI INTERPRETARE,ANUL I

îmi este greu să discut pe un subiect atât de delicat. Să continuăm cu limba română...of,tare greu mai este.

Cratima, punctul, virgula și toate celelalte elemente de bază care fac parte din vocabularul nostru, sper, nu trebuie să rămână doar acolo în mintea noastră, ele au nevoie de noi, deși noi ar trebuie sa avem nevoie de ele. Să le folosim! Da,ele trebuie folosite și trebuie folosite cu încredere. Ele ne ajută! Gramatica limbii române este foarte dificilă și mereu apare ceva nou în vocabularul limbii române, dar asta nu ne împiedică să uităm să scriem corect, să vorbim corect și mai ales, să folosim toate cuvintele corect, să punem virgula mereu la locul ei, să apară cratima acolo unde trebuie, nu unde ar suna mai bine. Într-o altă ordine de ei, sunt fată și nu aș vrea să primesc de la băieți, în niciun caz, declarații de dragoste, dar totuși dacă voi primi vreodată, nu mi-ar plăcea ca ele să fie greșit scrie, nu așa ceva: ,,Draga mea,decât pe tine te iubesc!” sau ,,Iubit-o ești ce-a mai frumoasă femeie din lume!”. Un ,,miar place” strică toată magia, ne trântește la pământ chiar dacă are ochii frumoși și pantofii de la Zara. E ciudat că am ajuns să apreciem virgulele puse bine la locul cuvenit, toate cratimele la locul lor și fiecare ,,voiam” auzit în loc de ,,vroiam”. Ne plac bărbații cărora le plac cuvintele, cei care scriu și vorbesc foarte corect deoarece, iubirea trece din când în când și prin gramatică. Fie că ești fată, fie că ești băiat nu prea contează, limba română este aceeași pentru toată lumea. De ce trecem cu vedere peste lucrurile importante? De ce din ce în ce mai mulți români pleacă peste hotare, iar ,,acasă” rămane doar un simplu cuvânt? Dacă ne iubim țara inevitabil ne iubim limba, iar dacă ne iubim limba, este limpede faptul că trebuie îi arătăm cât de mult o iubim, iar lucrul acesta îl putem face doar scriind și citind corect. Avem nevoie de cratimă, avem nevoie de virgulă, avem nevoie de punct, avem nevoie de cuvinte. Cuvintele ne ajută, ne putem exprima datorită lor, dar daca nu ne exprimăm corect, degeaba. În concluzie, cratima este semnul ortografic cu cele mai multe funcții. Ea ne face munca mai ușoară, spre exemplu: ,,Du-te-n colo!” , oferă muzicalitate versurilor unei poezii ,,Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază, / Pătrunde-n casă și în gând / Și viața-mi luminează! ”,dar ajută și la păstrarea ritmului. Cratima joacă un rol important în viața noastră, ea fiind prezentă în fiecare discuție. Este foarte important să o folosim cum trebuie și unde trebuie. Deci, nu ai nimic de pierdut dacă scrii corect, dar s-ar putea ca greșelile de până acum să-ți fi afectat deja reputația din vina unor erori care puteau fi cu ușurință evitate. Avem nevoie de limbă, avem nevoie de cuvintele limbii române și sunt total de acord că o parte din patriotismul românesc stă, chiar și într-o cratimă.