1-2mai

2 0 0 7Anul XVIII

rr ee vv ii ss tt \\ dd ee ll ii tt ee rr aa tt uu rr \\ [[ ii aa rr tt eeAA pp aa rr ee ss uu bb ee gg ii dd aa UU nn ii uu nn ii ii SS cc rr ii ii tt oo rr ii ll oo rr

dd ii rr ee cc tt oo rrIIOOAANN VVIIEERRUU

®

Barbu CIOCULESCUConstantin AB|LU}|

Liviu ANTONESEILiviu Ioan STOICIUSimona GALA}CHI

Rodica POPNicolae HAVRILIUC

Magda CÂRNECIGabriela AB|LU}|

Lucian STROCHILisandru NEAM}U

Bogdan IORGADrago[ GHEORGHIURomana Ioana CUCU

Marilena PREDA SANCMateia[ BOGDAN

Monika PINCKGregory O’BRIEN

Gintaras GRAJAUSKASNoel ROWE

Serghei TEMOFEIEVZia MOVAHED

Laurence VIELLEAnne VEGTER

2

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

Revist\ eeditat\ dde Funda]ia CCONTRAPUNCT

ee-mmaaiill:: rreevviissttaa__ccoonnttrraappuunncctt@@yyaahhoooo..ccoomm

DDiirreeccttoorr::

IIooaann VViieerruu

CCoolleeggiiuull eeddiittoorriiaall::

LLiivviiuu AAnnttoonneesseeii,, BBaarrbbuu CCiiooccuulleessccuu,,

IIooaann MMiihhaaii CCoocchhiinneessccuu,, BBooggddaann GGhhiiuu,,

GGhheeoorrgghhee GGrriigguurrccuu,, CCoorrnneell NNiissttoorreessccuu,,

IIoonn MMuurree[[aann,, LLiivviiuu IIooaann SSttooiicciiuu,,

RRaadduu }}uuccuulleessccuu

RReeddaacc]]iiaa::

MMaarriilleennaa PPrreeddaa SSâânncc

((rreeddaaccttoorr-[[eeff))

LLiilliiaannaa BBaarrbboorriicc\\

((sseeccrreettaarr ggeenneerraall ddee rreeddaacc]]iiee))

AAlleexxaannddrraa OOpprreeaa

((sseeccrreettaarriiaatt))

PPuuiiccaa IIoonneessccuu((ccoorreeccttuurr\\))GGeettaa GGhheeoorrgghhiiuu((iinnttrroodduucceerree tteexxttee))IIoonneellaa SSttaanncciiuu ((tteehhnnoorreeddaaccttaarree && pprroocceessaarree iimmaaggiinnee))

NNiiccoolleettaa MMiihhaallaacchhee((DDeeppaarrttaammeenntt ffiinnaanncciiaarr))

Adresa: Revista Contrapunct, Calea VVictoriei 1133, ccorp DD,etaj 11, ssector 11, BBucure[ti, cod ppo[tal 0010071, O.P. 222 CC.P. 1144

021.212.58.30

AAbboonnaammeenntteellee pprriinn RROODDIIPPEETT ssee ffaacc llaa ttooaatteeooffiicciiiillee ppoo[[ttaallee.. PPeennttrruu ssttrr\\iinn\\ttaattee aabboonnaammeenntteellee ssee ffaacc [[ii llaa

sseeccrreettaarriiaattuull rreeddaacc]]iieeii..

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ooppiinniiiilloorr eexxpprriimmaattee `̀nn ppaaggiinniillee rreevviisstteeii aappaarr]]iinneeeexxcclluussiivv aauuttoorriilloorr..

TTiipp\\rriitt llaa TTiippooggrraaffiiaa

IISSSSNN:: 11001166 - 77660099

Coperta I - Mateia[ Bogdan, Ambient digitalCoperta a IV-a - Bogdan Iorga, Colaj digital

C inci decenii de la constituirea UE reprezint\ un evenimentpentru un continent zguduit de conflicte, de ambi]ii,de veritabil\ istorie [i isterie. Unde ne vom situa noi,românii, cît [i fiecare na]iune european\ în aceast\ nou\ genez\nu o pot [ti cu claritate nici USA, nici cultura, nici laurea]iiNobel pentru [tiin]e, nici Vaticanul. {tim doar ce a fost, cuma fost drumul pîn\ aici. Care a fost necesitatea [i care esteaceasta, de a fi împreun\.

A fost o Europ\ în care Robert Musil s-a retras înElve]ia, T. Mann a emigrat în America, B.Fundoianu asfîr[it la Auschwitz.Afost o Europ\ în care A. Gide, J.P. Sartre[i al]ii au privit cu tot cinismul în jurul lor. A fost o Europ\în care J. Joyce a tr\it în Italia. A fost o Europ\ în care m\celulintelectualit\]ii [i spiritualit\]ii din România n-a produs protestede strad\ peste grani]\. A fost o Europ\ în care un electricianpolonez a avut mai mult\ inteligen]\ [i curaj decît cohortede tehocra]i. A fost o Europ\ în care s-a scris [i s-a gînditveritabil în mod absolut zadarnic. A fost o Europ\ care f\r\sprijinul Americii n-ar fi ajuns la formula unui viitor.Sfî[iat\ între tradi]ie [i inova]ie, într-un deplin firesc, Europeinu i se poate fabrica un sens de c\tre statisticienii [i mini[triiadev\rului.

~n acest context , este elocvent\ plasarea comunic\rii în

sarcina unui comisar român, neexperimentat, reprezentatmarginal, stingher, al unei ]\ri avînd dificult\]i în multe domenii.

Acest indiscutabil Turn Babel, nu numai lingvistic, înc\bine protejat, d\ imaginea trecutului, prezentului [i, nu-i exclus,a ceea ce va fi liantul comunitar. Problema comunic\rii estemai important\ decît o pot în]elege administra]iile. Ele potfacilita unele lucruri, în mare nu pot face aproape nimic. Cîtevalimbi, [i nu-i greu de anticipat care vor fi acestea, se vor impuneîn mod categoric, trasîndu-[i natural sferele de manifestare.Astfel se vor întîmpla mari schimb\ri, dac\ nu cumvadrame, în unele euroregiuni. România poate fi una dintre ele.

Ideea unei Europe cu dou\ viteze oficiale este o abera]ie,o anulare a proiectului fondator. O Europ\ cu regiuni foartedezvoltate [i altele mai pu]in, va fi o realitate.

Exportul cultural, pe care [i-l imagineaz\ tot felul de activi[tidin România în c\utarea terenului de evolu]ie personal\ prinevolu]ia altora, reprezint\ ceva greu de definit, propriu statuluitotalitar, o impostur\.

O ]ar\, o cultur\ care practic\ formalul, care tr\ie[tedup\ semnalele publicit\]ii interne sau externe, e imposibils\-[i g\seasc\ locul într-o lume în care normele onestit\]ii dautonul.

IIooaann VVIIEERRUU

Meteorologie european\

r e v i s t \ d e l i t e r a t u r \ [ i a r t e

®

C\r]i primite la redac]ie

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

3

Ate na[te ̀ ntr-un loc potrivit, la momentul potrivit este girulce se d\ umanei fiin]e la apari]ia ei pe acest p\mânt - `nrest urmând s\ afle singur\ c\ile propriei reu[ite, spre ase situa pe la mijloc, sus, foarte sus – sau invers – func]ie de variate`mprejur\ri. Fie c\ s-a n\scut `n ideale condi]ii, fie `n altele maiamestecate sau chiar deloc prielnice, omul ̀ [i pune ̀ ntrebarea dac\[i-a condus ori nu bine luntrea pe `nvolburatele ape ale vie]ii.

Dac\ `mprejur\ri de neocolit l-au doborât sau, dimpotriv\,dac\ cele mai turbate vânturi i-au fost favorabile ̀ ntru plutirea spre]\rmii fericirii, `ntrebarea i se pune, i-o ridic\ al]ii, prinnesuferite proceduri. Trebuie ca insul s\ fie foarte tare ca s\-iresping\ ispitele. Dar bilan]uri pe por]iuni, secven]iale `n limbajsavant, prind bine, chiar [i unui nedotat ̀ ntru metodologie, precumsunt eu.

Am evitat totdeauna marile ̀ ntreb\ri, asem\n\toare blocajului`n circula]ie suspicios cum m\ g\sesc fa]\ de retoric\, cu detestabiluln\rav al acesteia de a-[i vâr` coada `n ra]ionamentele de cel maisensibil interes, dar n-am putut evita microfonul de sub rever, când,scurt, am avut de r\spuns cum m\ simt `n noua mea calitate decet\]ean al Uniunii Europene. Fire[te, m-a[ fi putut referi la sistemulinstitu]ional al forma]iunii, la structurile sale, fluide ̀ nc\, la lipsaunei Constitu]ii – tot atâtea motive de a m\ eschiva. ~mi st\tea,de asemenea, ̀ n putin]\ s\ m\ pronun] pentru o Europ\ federal\,cu treizeci [i trei de membri, [i nu doar pentru o pia]\ l\rgit\.

Asta unde actuala clas\ politic\ româneasc\ nu-mi inspir\ oabsolut\ ̀ ncredere, unde, adic\, m\ pa[te b\nuiala c\, european\acum, ea nu-[i va schimba cunoscutul fel de a fi. Mai pe [leau, amevitat s\-mi dezv\lui speran]a ̀ ntr-o sever\ [i am\nun]it\ supravegherea organismelor Uniunii – `n sau f\r\ posesia unei Constitu]ii –asupra clasei noastre politice. Vechi suspin\tori dup\ Dej [iCeau[escu, compar[i de toat\ n\dejdea ai dlui Iliescu sau bineascun[i ̀ n fagurii P.R.M.-ului m\ vor acuza de lips\ de patriotism,neamestecul `n afacerile interne fiind refrenul preferat aldulcilor ceasuri. Ca s\ nu mai vorbim ce miezos sun\ cuvântulde Suveranitate [i de ce co[maruri se leag\ termenul de globalitate...

~mi pun `ntreaga speran]\ `n amestecul european `n ceea cetrist se `ntâmpl\ `n guvernul, parlamentul, justi]ia ]\rii - [i `nnenum\rabile alte institu]ii ̀ mbog\]itoare de [mecheri. Altfel, sunt,desigur, la cei optzeci de ani ai mei, optimist. {i m\ `ncurajez acrede c\ nu din zaharisire, din muzicalele chem\ri ale neantuluisau, pur [i simplu, pentru c\ asta se a[teapt\ de la mine. Amchiar preten]ia c\ potopul de timp l\sat `n urm\ mi-a `nt\ritmu[chiulatura intuitiv\ pân\ h\t spre etericele trepte ale predic]iei.

Ei bine, nu cred `ntr-o Românie depopulat\ `n 2050, nici,eventual, repopulat\ cu somalezi, sudanezi, chinezi, vietnamezi,nene]i [i malotruci. Nu v\d, de asemeni, [aisprezece milioanede româna[i muncind cu n\duf ̀ n ]ara lor [i al]i [aisprezece h\l\duindpe coardele meridianelor. Fiind ei cei dintâi [i cei de pe urm\descoperitori ai mult râvnitului Eldorado. Dac\ Edenul [i Infernulsunt ̀ n noi ̀ n[ine, atunci România e tot atât de bun\ ca [i oricarestat component al Uniunii Europene. Ajuns la venerabila vârst\a patriarhilor, decan `n profesia mea – ghici care? – m\rturisesc,totu[i, c\ simt o oarecare u[urare la gândul c\ nu voi apuca valurileanului 2050, cel din agenda prognozelor. Nu pot spune de ce.Cel pu]in deocamdat\.

BBaarrbbuu CCIIOOCCUULLEESSCCUU

EUROPA 50

2007-2050uropa: continent al conflictelor sîngeroase, dar [i al Artelor [i al bunuluigust [i – în perioadele ei faste – al unei anumite normalit\]i.

Ei bine, aceast\ dulce normalitate este ceea ce m-a impresionat în primulrînd la Rotterdam, ora[ construit aproape în întregime pe ruinele celui distrus

de cel de-al Doilea R\zboi Mondial. Trafic bine reglementat, tramvaie cu adev\rat silen]ioase plutind la suprafa]a

gazonului ([inele sunt îngropate [i caroseria vagoanelor acoper\ ro]ile), alei pentrubicicli[ti respectate cu sfin]enie de pietoni (altfel ar fi c\lca]i), statui moderneneostentative [i excelent dispuse în spa]iu (înso]ite întotdeauna de o pl\cu]\ cu titlulsculpturii, numele autorului [i minimele repere biografice: anii na[terii [i al mor]ii),str\zi pietonale pe unde chiar nu circul\ nici o ma[in\ (pentru c\ arhitec]ii au prev\zutalei dosnice menite aprovizion\rii magazinelor), rapide repara]ii la firme ori balcoanecare se fac cu macarale în form\ de portal care s\ nu stînjeneasc\ pietonii, totul,totul îmi inducea acea stare de confort fizic [i psihic pe care, mai apoi, adic\exact peste un an, aveam s-o încerc la Praga, ora[ ce are cu totul alte coordonategeneral-istorice.

Vas\zic\ Europa exist\, e multipl\ [i civilizat\, europenismul nu este o iluziecum ne vine s\ credem de multe ori privind anormalit\]ile vie]ii noastre zilnicedintr-o ]ar\ care, cîndva, c\p\tase numele de „mica Elve]ie”.

În ce m\ prive[te constat cu stupoare c\ – dup\ cele treizeci de volume de poeziepublicate în mai mult de patruzeci de ani de activitate - citadinismul [i europenismulpoeziei mele a fost celebrat nu în Bucure[tiul iubit, a[a cum ar fi fost normal, citocmai... în Olanda. C\ci aici, în afara simplei invita]ii de a participa la a 36-a edi]iea Festivalului Interna]ional de la Rotterdam din 2005, dup\ o analiz\ de cîtevaluni a versiunilor în trei limbi ale poemelor trimise de mine (traduceri f\cute pebanii organizatorilor), s-a hot\rît s\ fiu eu invitatul str\in la tradi]ionalul Atelierde traduceri, oaspete care înso]e[te întotdeauna un poet autohton. {i cît de întemeiateau fost motivele alegerii poeziei mele s-a v\zut imediat, pe parcursul s\pt\mîniiîn care, rînd pe rînd, sau mai mul]i odat\, au venit s\ traduc\ din poezia mea poe]idin Australia [i Belgia, din Noua Zeeland\ [i Ucraina, din Fran]a [i Iran, din Canada[i Egipt, din Germania [i din ]ara gazd\ (doi poe]i). Afluen]a neobi[nuit\ la acestAtelier, care e un program op]ional, s-a datorat limpezimii [i în acela[i timp straniet\]ii[i misterului existen]ial ascuns în spatele versurilor mele. Dîndu-le minime explica]iicelor ce mi le cereau, încercam s\ m\ obiectivez eu însumi [i s\ surprindvaloarea polisemic\ a unor imagini pe care le-a[ fi vrut traduse cît mai exact-creator.Discu]iile purtate cu traduc\torii mei au fost vii [i ata[ante, c\ci erau legate deexperien]ele noastre umane [i poetice, de însu[i miezul crea]iei lirice. Mi s-a spusaproape invariabil c\ poeziile mele sunt incitante tocmai prin faptul c\, uzînd deminimele fapte cotidiene atît de cunoscute tuturor, a[adar fiind clare [i aparent u[orde tradus, e totu[i dificil s\ pricepi ce vor s\ transmit\ aceste cuvinte. Altfel spus,leg\tura dintre semnificat [i semnificant e una puternic\, asigurînd un interes multiplu[i peren, iar aburul metafizic abia conturat e f\cut tot din sugestii concrete, citadine.

În acele zile, al\turi de mine [i de traduc\torii mei, care am respirat intens aerulnormalit\]ii europene, sunt sigur c\ [i Puck, broasca mea ]estoas\, apa care curgela baie, drumul furnicilor, strada care începe ziua [i sfîr[e[te noaptea, omul c\ruiai-am scris numele pe-o hîrtie [i care a murit a doua zi, [i celelalte inven]ii alemele pe grani]a real/fantastic – s-au sim]it [i ele în Europa. A trebuit s\ ajung laRotterdam ca s\ m\ simt european, în primul rînd prin opera mea.

De 38 de ani încontinuu, o echip\ de circa 20 de oameni, lucreaz\ zi [inoapte pentru a preg\ti edi]iile a ceea ce se nume[te Poetry International Festival,o s\pt\mîn\ în care modernul, spa]iosul, polifunc]ionalul Teatrul Na]ional al ora[uluiRotterdam g\zduie[te poe]i din toat\ lumea [i organizeaz\ manifest\ri diverse – dela recitaluri poetice [i teatrale la dezbateri literare, proiec]ii de filme, dans,muzic\, concursuri de poezie cîntat\, expozi]ii multimedia etc. - toate deschisepublicului pl\titor de-acum obi[nuit cu aceast\ s\rb\toare a culturii europene.

P\cat de Literatura Român\ atît de bogat\, novatoare [i divers\ c\ nu [tie s\intre în Europa. Sau poate c\ [tie, dar bancherii nu vor s\ dea banii necesari.Poate c\ bancherii au optat pentru balcanism [i nu vor nicidecum s\ intre în Europa.Iar s\rmanii arti[ti, de [aptesprezece ani încoace, î[i bat zadarnic gura pretinzîndo Lege a sponsoriz\rii mai bun\, cu deduceri diversificate etc. Cine s\-i aud\?

CCoonnssttaannttiinn AABB||LLUU}}||

EUROPA

E

4

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

România, patria noastr\ multiubit\, este o ]ar\ cu o economieaproximativ capitalist\, cu un sistem politic aproximativdemocratic, o ]ar\ dotat\ cu un stat aproximativ dedrept, care dup\ ce a tînjit ani de zile spre UE, a [i intrat de la 1ianuarie acolo. O ]ar\ cu o justi]ie care a început aproximativ s\func]ioneze [i cu un spirit public caracteristic, mai degrab\, lumiia treia, subdezvoltate, cu na]ionalisme stupide [i o deschidereinfinit\ spre demagogie [i populism. Este, deci, o ]ar\ aproximativ\[i a intrat în UE aproximativ preg\tit\ s\ fac\ fa]\ regulilor clubului.Politic, nu mai sîntem probabil chiar o „democratur\”, dar nicio democra]ie veritabil\ n-am ajuns înc\ s\ fim. E suficient s\observi blocajul total în care a intrat cea de-a doua republic\ –cu meciuri de box între pre[edinte [i premier, pre[edinte [i Parlament,premier [i Parlament [. a. m. d., pentru a constata acest lucru.Economia nu mai este nici ea chiar „de talcioc”, dar cînd audformula „economie de pia]\ func]ional\” m\ cam umfl\ rîsul! Deasta avem cele mai mari pre]uri din zon\ – uneori, mult maimari chiar [i decît cele din UE! –, de asta, de s\rb\tori,România este unicul loc din lume unde pre]urile cresc vertiginosîn loc s\ scad\? În schimb, în mod miraculos, aceast\ economiede semicomand\ a avut unul din cele mai ridicate ritmuri de cre[teredin Europa anul trecut, iar leul s-a înt\rit nefiresc de mult. Eadev\rat, mai ales pe seama celor aproape 5 miliarde de eurointrate în ]ar\ de la cele 2 – 3 milioane de „c\p[unari” de ambesexe [i varii profesii.

Din fericire pentru noi, nici UE nu este în cea mai bun\ form\a sa, a devenit [i ea tot mai aproximativ\, a[a c\ s-ar putea, cumobi[nuim noi românii, s\ ne descurc\m în cele din urm\. Oricum,norocul nostru este c\ nu ne integr\m în Statele Unite ale AmericiiMari, c\ ar fi trebuit s\ vedem pe pielea noastr\ ce înseamn\concuren]a real\ în toate domeniile. Progrese spectaculoase nuprea întrev\d în orizontul acestui an, nu mai sînt decît vreo zeceluni [i e greu de crezut c\ vom face în acest scurt interval ceeace am amînat cu deceniile deja. Poate o ameliorare a performan]elorjusti]iei, ca s\ sc\p\m de eticheta de ]ar\ corupt\ pîn\ înm\duva oaselor. Doar c\ ministra tocmai ce a fost contestat\ deParlament [i reabilitat\ de Curtea Constitu]ional\! (deja demis\n.r.) Observ ni[te progrese recente în acest domeniu – „pe[ti mari”la verificarea averilor sau trimi[i în instan]\ –, dar nu m\ bucurexcesiv. Pe de o parte, pentru c\, deocamdat\, nici un proces n-a ajuns pîn\ la cap\t. Pe de alta, pentru c\, paradoxal, aceste mi[c\ridin sistemul justi]iei nu mi se par ni[te probe ale independen]eiacesteia, ci mai degrab\ pe dos. Nu pentru c\ [i-ar fi asumat cuseriozitate independen]a reac]ioneaz\ acum justi]ia, ci pur [i simplupentru c\ justi]iarii no[tri – mai ales cei din parchete [i de la DNA– s-au speriat de gura mare a pre[edintelui-juc\tor. Ceea ce tot opresiune politic\ înseamn\, chiar dac\ pare în direc]ia bun\! {i,poate, tocmai din acest motiv a [i ajuns s\ fie amenin]at cususpendarea! (deja a fost suspendat n.r.)

Cred c\, acum, dup\ integrare, România va progresa ceva mairapid, dar s\ nu ne facem iluzii foarte mari. Ne vom integra, celpu]in economic, în trecutul lumii, nu în viitorul sau m\car prezentul

acesteia. Un excelent studiu din 2005 al EEuurroocchhaammbbrreess – organiza]iaCamerelor de Comer] [i Industrie europene – dovede[te foartelimpede c\ economia ]\rilor UE este cu decenii în urma celeiamericane la to]i indicatorii importan]i, iar în ceea ce prive[teinvesti]iile în cercetarea [tiin]ific\ [i de înalt\ tehnologie, Europaar putea ajunge din urm\ SUA în peste un secol. De altfel, UE aremari probleme s\ fac\ fa]\ competi]iei cu China, India în uneledomenii, ori cu tigrii sud-est asiatici, în mare revenire de form\.UE este subminat\ de o birocra]ie foarte costisitoare – pe caredl. Barroso încearc\ f\r\ mare succes s-o mai reduc\ –, de o criz\economic\ tot mai cronic\ [i de un sistem al asigur\rilor socialeatît de exorbitant c\ economia în form\ modest\ a spa]iului europeannu mai are cum s\-i fac\ fa]\. {i nici nu-l poate restructura pem\sura posibilit\]ilor, pentru c\ poporul revolu]ionar coboar\în strad\ [i taie copacii, ca la 1848. Sau incendiaz\ ma[inile. Dece am spus toate acestea? Pentru c\ trebuie s\ fim foarte lucizi[i s\ [tim exact la ce am aderat [i în ce ne vom integra. Deci,comparativ cu statele europene, va trebui s\ facem progrese uria[e[i, în oarecare m\sur\, le vom face, îns\ comparativ cu spa]iileîntr-adev\r competitive, nu avem nici cea mai mic\ [ans\. Dac\România chiar ar fi vrut s\ devin\ o ]ar\ de top, probabil c\, laînceputul anilor nou\zeci, ar fi mizat pe cartea american\, încercîndo formul\ de asociere cu SUA, pentru c\ doar o infuzie de capitalismadev\rat ar fi putut-o scoate din amor]eal\, din „somnul cel demoarte”. Un regim de „paradisuri” – fiscal, turistic, bancar, aljocurilor de noroc etc. – ar fi ajutat-o s\ fac\ un scurtcircuit îndezvoltare. Cum acea [ans\ am pierdut-o, s\ încerc\m m\car s\nu pierdem [i [ansa european\. De[i, prin solu]iile „clasice” oferitede UE reducerea decalajelor ne va lua decenii, dac\ nu secole!

Ce nne aaduce EEuropa [[i cce dducem aacolo

În afar\ de o birocra]ie sinistr\, abia pu]in mai suportabil\decît cea din vremea comunismului [i din CAER, UE va oferiRomâniei un oarecare know how, un set de reguli minimale [i omul]ime de bani, pe care îns\ nu [tiu dac\ vom reu[i s\-i [i utiliz\mdate fiind, pe de o parte, corup]ia cronic\, pe de alta, incapacitateanoastr\ la fel de cronic\ de a face suficiente proiecte viabile,conving\toare, care s\ consume acele zeci de miliarde de euro.Dac\ a[ fi cinic, a[ spune c\ România va oferi Europei oîntreag\ panoplie de forme de corup]ie, de maniere de sifonatbanii publici, necunoscute înc\ acolo de[i, cum vedem din ancheteleOLAF, au [i ei experien]a lor. Cum încerc s\ fiu realist, cred c\mai oferim o pia]\ de desfacere relativ mare, chiar dac\ deocamdat\foarte s\rac\, o for]\ de munc\ relativ calificat\ [i o mai maresecuritate la grani]a sa estic\ [i la Marea Neagr\. Ca [i celelaltestate estice membre ori în curs de aderare, mai aducem în UEimensul nostru capital de suferin]\ acumulat în timpul comunis-mului – o parte [i în vremea dictaturilor de dreapta –, capitalcare înseamn\ via]\ pîn\ la urm\. Poate c\ aceast\ infuzie de via]\ar putea decrispa pu]in osificata birocra]ie european\. Poate c\

EUROPA 50

Europa [i noi

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

5

„barbarii” îi vor dezmor]i pe „sceptici”, ca pe vremea marilormigra]ii de la sfîr[itul Imperiului Roman.

Chestiuni dde iidentitate

În momentul de fa]\, este foarte clar, Europa este într-un mareimpas nu doar economic, ci [i institu]ional. O identitate european\nu exist\, cum s-a v\zut nu doar la referendumurile de respingerea Tratatului Constitu]ional din Fran]a [i Olanda – e amuzant c\motivele respingerii au fost opuse: în viziunea francez\, Europanu era suficient de „social\”, în cea olandez\, era prea„social\”! –, dar [i mai recent, în 2006, cu ocazia respingeriibugetului. Despre atitudinile mai mult decît diferite ale diverselor]\ri membre UE în raport cu SUA, în ce prive[te atacarea Irakului,r\zboiul antiterorist sau cazul iranian, nici nu mai vorbesc.Construc]ia european\ a ajuns la jum\tate, iar f\r\ Tratat Constitu]ionalnu poate merge mai departe. Pe de alt\ parte, dac\ vomcompara cele cîteva zeci de articole – cu tot cu amendamente! –ale Constitu]iei americane cu miile de articole ale proiectuluieuropean de Constitu]ie, ne d\m seama c\ birocra]ia de la Bruxellesnu [tie nici pe ce lume tr\ie[te, nici ce popoare conduce. Prinurmare, dac\ europenii chiar doresc s\ construiasc\ o Europ\comun\, o identitate european\, trebuie s\ porneasc\ de la un textsimplu [i clar – asta e o Constitu]ie! –, nu s\ încerce s\ bagetotul acolo, s\ reglementeze în textul constitu]ional totul, inclusivnereglementabilul! Diversitatea etnic\, religioas\, cultural\ aEuropei e probabil cea mai mare bog\]ie a ei [i trebuie prezervat\în tot ce are aceasta pozitiv – presupunînd c\ am putea distingepozitivul de negativ în aceast\ privin]\ altfel decît circumstan]ial.Din p\cate, uneori, proximitatea, contactul sînt explozive, cumam v\zut în multe ora[e europene, nu doar din Fran]a, anul trecut.Problema nu este foarte simpl\. În principiu, milioanele de imigran]itrebuie s\ respecte regulile spa]iului ce i-a ad\postit. Ce faci dac\acest lucru nu se întîmpl\ întotdeauna? Ce faci dac\ nu imigran]iiprimari, ci fiii [i nepo]ii acestora, cet\]eni prin na[tere ai unorstate europene, se hot\r\sc brusc s\ nu le mai respecte? Undeîncep [i unde se termin\ drepturile speciale, ce ]in de diversitateaetno-cultural\ [i religioas\? Europa are de rezolvat aceast\ problem\înainte de a fi confruntat\ cu un alt asalt al diversit\]ii, odat\ cuintegrarea Turciei, de pild\. Pîn\ [i aceast\ chestiune a fost rezolvat\de americani [i de canadieni – în mod diferit! – mult mai binedecît am reu[it noi, europenii. Toate aceste probleme ne privesc[i pe noi, românii – sau bulgarii! –, chiar din acest moment.Prin urmare, avem un cuvînt de spus în UE, dar nu [tiu dac\ avem[i curajul, inteligen]a [i abilitatea de a o face.

LLiivviiuu AANNTTOONNEESSEEII

Trec zilele de când ne-am integrat în Uniunea European\cu atâta tam-tam (cu mass-media inflamat\, terminându-secuvintele de pream\rire, ridicolul inundând iremediabilcreierii clasei politice [i ai societ\]ii civile, cu dou\ revelioane aleintegr\rii la Bucure[ti [i revelioane ale integr\rii în fiecare capital\de jude], tocându-se inutil bani-gr\mad\ publici) [i nu se preaîntâmpl\ nimic – România e aceea[i, [t\b\rimea profit\, eainterpreteaz\ legisla]ia european\ dup\ ureche (c\ ba nu se taieporcul în b\t\tur\ dac\ nu e adormit, ba nu se vinde brânza deSibiu la Bucure[ti [i oile nu mai au voie s\ pasc\ iarna peste mun]i[i v\i, ba se impoziteaz\ de dou\ ori p\linca, ba nu se ]in mor]iino[tri în cas\), reorientându-[i interesele. Prostimea doar bate dinbuze a pagub\. Altfel, milioanele de români plecate la munc\ legalsau la negru în Occident î[i v\d de via]a lor legat\ cu a]\ [i crescProdusul Intern Brut al României, iar leul nostru se înt\re[te pân\într-atât, încât specula]iile bancare se fac în lei [i de c\tre americani,nu numai de europeni. Cine nu [tie? Economia României duduie,sperie Vestul, dar românii, în majoritate, „integra]i în UniuneaEuropean\” tr\iesc tot sub nivelul de trai admis, cu salarii [i pensiisau ajutor social din lumea a treia – e adev\rat, s-a f\cut un pasînainte: nu se mai fur\ petrol din conductele sparte [i fier vechi,c\ nu mai e loc în pu[c\rii. Sigur, sunt date exemple postcomunistede succes boga]ii din aceste vremuri, cu vilele lor de peste tot [ima[inile de lux.

De fapt, românii au început de la 1 ianuarie 2007 o nou\ tranzi]ie,a integr\rii europene. Cu siguran]\, va dura [i ea cel pu]in 17ani. Dup\ ce din 22 decembrie 1989 au dus jugul tranzi]iei de lacomunism la democra]ie. Din tranzi]ie în tranzi]ie, trece via]a, nicinu-]i dai seama – cei sacrifica]i r\mân românii de rând care au fostprin[i de Revolu]ie (sau de Lovitura de stat, depinde din ceperspectiv\ a istoriei recente prive[ti) la maturitate, „produse alecomunismului”, n\scu]i [i educa]i din 1945-1947 încoace,supravie]uitori ai dictaturilor dejist\ [i ceau[ist\, noile genera]ii(inclusiv din literatur\) abia a[teapt\ s\ scape de ei. Româniapostcomunist\ e condus\ de personalit\]i n\scute tot între anii1947-1957 (în literatura român\ li se spun „optzeci[ti”,debutând public în anii ’80), în principal, educate în exclusivitatede regimul comunist, care au înv\]at din mers, intuitiv (sau dinburse Soros), care sunt regulile noi ale postcapitalismului, preluândde la sine ideologii euroatlantice. Nu ne-a fost u[or: cei ce aupreluat puterea în 22 decembrie 1989 (c\lcând pe cadavrele a 1100de eroi anticomuni[ti), în frunte cu Ion Iliescu [i Virgil M\gureanu(cu to]i complicii lor, recunoscu]i în posturile înalte în care au fostinvesti]i mai apoi), au dorit s\ introduc\ „perestroika” de la Moscova,s\ reformeze comunismul gorbaciovist (cel care a instrumentatlovitura de stat din Decembrie 1989 din România, s-a dat de golazi scenariul de atunci) – a[a se explic\ de ce protestul anticomunistdin Pia]a Universit\]ii din Bucure[ti, de 52 de zile (cu manifestan]icare sus]ineau Punctul 8 al Proclama]iei de la Timi[oara, prin carese cerea eliminarea colabora]ioni[tilor comuni[ti din Parlament [iGuvern, din func]iile publice, de la securi[ti la activi[ti PCR), afost în\bu[it în sânge în 13-15 iunie 1990! Abia dup\ pr\bu[irea

„Europenizarea”puternicilor zilei

6

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

comunismului „perestroikist” în URSS, în 1991, politicienii dela putere, de la Bucure[ti, au acceptat s\ caute drumul spre democra]iade tip european – prea târziu îns\, România, admirat\ la Revolu]iede o lume întreag\ pentru mor]ii da]i pe altarul înl\tur\rii dictaturii,c\zuse în dizgra]ie dup\ n\v\lirile minerilor (mineri organiza]iîn batalioane civile de ap\rare a „democra]iei originale” instituitede pre[edintele ]\rii, Ion Iliescu). I-au trebuit României 15 anis\ refac\ drumul spre inima Europei, iar românii (între care m\aflu [i eu) au pierdut al]i 15 ani din via]\ degeaba. N-ai cui s\ teplângi, a[a ne-a fost scris – vorba românului, „putea s\ fie [imai r\u”. Mafiile postcomuniste din România, constituite de vechiitovar\[i (care au devenit pilonii postcapitalismului), împ\r]ireasociet\]ii între o p\tur\ de boga]i [i o ultramajoritate de s\raci, neîndreptau mai degrab\ spre un regim autoritar (cu pia]\ liber\ [iConstitu]ie democratic\) specific Americii de Sud... A fost s\fie s\ fim integra]i de la 1 ianuarie 2007 în Uniunea European\cu tot cu „sistemul tic\lo[it” mo[tenit (recunoscut oficial depre[edintele ]\rii Traian B\sescu): deocamdat\ nu s-a schimbatnimic!

„Societatea româneasc\ [i-a luat zborul”, declara zilele trecuteTraian B\sescu (în timp ce clasa politic\ româneasc\ a r\mas lasol; [ti]i, domnia sa e în r\zboi cu mult blamata clas\ politic\, dincare face parte, de când s-a pus problema suspend\rii lui dinfunc]ie) – asta mai lipsea, mi-am amintit declara]ia repetat\ alui N. Ceau[escu, aceea cu „spre comunism în zbor” (repetat\pân\ i-au crescut aripi, înainte de a fi fost împu[cat în Decembrie1989)! Mergem spre capitalism în zbor? Nu reu[im s\ ie[imnici m\car din regimul declara]iilor penibile politice.

În 17 ani de postcomunism am devenit sclavii prostuluigust, ai mediocrit\]ii, ai subculturii (ridicat\ în sl\vi iresponsabilde mass-media, care propun false modele) [i ai „consumismului”,victime ale globalismului, multiculturalismului [i corectitudiniipolitice. S-a ajuns pân\ acolo încât disensiunile na]ionale suntcoordonate de intelectuali, care stau cu armele la picior, manipula]ide puternicii zilei. Nu mai exist\ o independen]\ real\ deopinie, to]i comentatorii din mass-media de impact s-au transformat(bine pl\ti]i, f\r\ scrupule) în mercenari nedemni. Oligarhia din

mass-media î[i d\ mâna cu oligarhia din economie [i politic\ [is-a extins inclusiv la institu]iile de cultur\, fie c\ sunt de stat,fie c\ sunt private. Banii publici intr\ în buzunare private, dându-se „tunuri” legale. Traficul de influen]\ al demnitarilor înal]i esubîn]eles. „Grupurile de interese” fac legea pân\ [i la Pre[edin]ie[i la Guvern – se acuz\ reciproc public, ho]ii strigând „ho]ii!”, eincredibil c\ Uniunea European\ nu se sesizeaz\ [i nu pune piciorulîn prag. E o confuzie general\, perfect coordonat\ „de sus”, depe urma c\reia cei boga]i se îmbog\]esc [i mai mult, iar cei s\racis\r\cesc [i mai mult. Se bat câmpii cu standardele europeneîntr-o lume româneasc\ polarizat\ dramatic, într-o ]ar\ în careclosetul la sate e tot în fundul cur]ii [i nu e ap\ curent\, iar c\ru]elemerg pe [oselele europene.

Limba român\ a fost integrat\, este „limb\ oficial\ aUniunii Europene”. Pe acest fond, literatura român\ (scris\ [ipublicat\ în limba român\) î[i vede de marginalizarea ei – setraduc între ei aceia[i scriitori, care se afl\ la putere (în UniuneaScriitorilor din România, la Institutul Cultural Român). Aceia[iscriitori români mereu tradu[i care nu spun nimic Europei. S-aueuropenizat cu salarii uria[e N. Manolescu (ambasador UNESCO,nu numai pre[edinte al USR) [i H.R. Patapievici (na[ul tuturorcentrelor culturale române[ti din str\in\tate): ei sus]in „valorilefundamentale”, nu? În schimb a r\mas de c\ru]\ „europeanul”Paul Goma, pe cât de celebru, pe atât de s\rac, exilat la Paris [iazi, nepus în drepturi în România (ba chiar interzis de cei doidemnitari-scriitori pomeni]i)! Corup]ia cultural\ a europeniz\riiîntre scriitorii trimi[i în str\in\tate de USR sau ICR s-a legalizat[i ea, e mascat\ de jurii, licita]ii [i proiecte. Au parte de pream\rireîntre scriitori „doar ai lor”, ai celor din grupul care domin\ literaturaromân\, pe placul conducerii celor dou\ institu]ii, ei au parte de„recunoa[tere european\”, sunt prezenta]i în Europa precumsfintele moa[te. Ei sunt „reprezentan]ii” scriitorilor români muritoride rând. De ce s\ nu ne bucur\m? România a intrat în Europaa[a cum e, cu „identitatea ei de neam” bazat\ pe oportunism, pedezvoltare inegal\, pe clientelism, pe sistem cultural de tip mafiot!

LLiivviiuu IIooaann SSTTOOIICCIIUU

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

7

~n urma experien]ei indiene, Mircea Eliade a devenit - dup\cum singur ne-o m\rturise[te - istoric al religiilor. „~n laboratorulreligios al Indiei aborigene, ca [i al Indiei indo-europene,

am `nv\]at cum trebuie s\ interpretezi [i s\ `n]elegi fenomenelereligioase neeuropene, adic\ necre[tine.” („Mircea Eliade [iredescoperirea sacrului”, ̀ n România literar\, nr. 19/ 1990, pag.12-13) Mai mult chiar, impresionat fiind de importan]a simbolismuluip\strat de indieni atât `n via]a religioas\, cât [i `n toate aspectelevie]ii lor (`n zona rural\, mai ales), Eliade `n]elege c\ gândireamitic\ este cheia de bolt\ a omului redus la esen]a sa [i, pornindde aici, el dezvolt\ - spre finalul vie]ii sale -, `n urma tuturorlecturilor [i cercet\rilor sale, acea teorie a lui homo religiosus,sintez\ a cunoa[terii sale, dar [i solu]ie pentru noul mileniu. Homoreligiosus este omul care a tr\it experien]a `ntâlnirii cu spiritulsacru [i, prin urmare, este omul des\vâr[it, omul total. Sacrul,care st\ la baza existen]ei `n lume, „este un element al structuriicon[tiin]ei, [i nu doar un stadiu al istoriei acestei con[tiin]e. (...)Atr\i ca fiin]\ uman\ este ̀ n sine un act religios, c\ci hrana, munca,sexualitatea, jocul, toate au o valoare sacr\.” (idem, art.cit.). Eliadea fost convins c\, dac\ este con[tientizat\ aceast\ redefinire aomului, ea nu va r\mâne f\r\ urm\ri `n plan existen]ial, culturalsau creator ̀ n via]a contemporanilor no[tri. Iat\, pe scurt, impactulmajor al celor trei ani de [edere `n India, `n prima tinere]e a luiMircea Eliade.

Pornind `ns\ de la experien]a indian\, Eliade `[i d\ seama c\a fi român, a fi tr\it o bun\ parte din via]\ `n România este, a[acum o afirm\ nu o dat\, extrem de important, f\când din astauna din componentele mitului personal pe care [i-l construie[te.„~ntorcându-m\ `ns\ din India, (...) am `n]eles ce importan]\ arenu numai s\ fii n\scut [i educat `n zona carpato-danubian\,adic\ `n România, dar mai ales am `n]eles importan]a tradi]ieinoastre populare, a noastr\, vreau s\ spun a sud-estului european,deci a culturilor rurale [i a folclorului tradi]ional, la noi `nc\viu, `n timp ce `n Europa occidental\ nu disp\ruse, dar se aflaoarecum `ntr-o stare de somnolen]\. (...) Un anumit num\r deelemente paleo-indo-europene s-au conservat aici mai bine decât`n oricare alt\ parte a Europei, afirmând, o dat\ ̀ n plus, perenitateasacrului; sacrul elementul esen]ial al condi]iei umane.” Aceast\credin]\ a fost for]a care a insuflat de fiecare dat\ un anumemilitantism „localist”, un românocentrism vizibil, prezent atât`n opera literar\, cât [i `n cea [tiin]ific\.

Este greu de presupus ce ar fi fost Eliade f\r\ India. F\r\ s\devin\ istoric al religiilor, Mircea Eliade ar fi fost cu siguran]\ uncreator prolific de literatur\, care n-ar fi trecut neobservat, ̀ ntrucâtera deja recunoscut drept lider al genera]iei sale `nc\ dinainte deplecarea sa `n India. F\r\ `ndoial\, profilul s\u ar fi fost cu multdiferit. N-am fi avut `n primul rând {antier, dar n-am fi avutnici Maitreyi, nici Secretul doctorului Honigberger, nici India,nici c\r]ile despre yoga, n-am fi avut, probabil, nimic din ceeace avem de fapt cu semn\tura lui Mircea Eliade. Am fi avut poateun autor cu o traiectorie comparabil\ cu cea a lui Ioan Petru

Culianu, judecând dup\ licen]a ̀ n filosofia Rena[terii italiene din1929.

Dar, de[i prin filtrul lui Eliade India devine „o lume de dincolo”,un loc al ini]ierii, un spa]iu privilegiat [i mult mai mult decât atât,despre care `ntreaga oper\ a lui Eliade vorbe[te la fiecare pas,`n mod direct sau indirect, totu[i exist\ multe g\uri negre ̀ n leg\tur\cu ce s-a `ntâmplat, de fapt, `n India `n via]a lui Mircea Eliade.Autorul `nsu[i oculteaz\ experien]a propriei ini]ieri `n ashramullui Shri Shivananda din Rishikesh sau ce a tr\it `n Haridwar sauAemara. De aici specula]iile privind „ratarea experien]ei adev\rateicunoa[teri” ̀ n ceea ce ̀ l prive[te pe Mircea Eliade. Dac\ ̀ n India,Eliade nu a reu[it s\ devin\ un ini]iat ̀ n adev\ratul sens al cuvântului,care s\ `[i `nsu[easc\ experien]a extazului, atunci lui nu i-a mair\mas decât s\ acumuleze, s\ `nmagazineze, s\ sintetizeze [i s\prelucreze informa]ii, ca un istoric al religiilor. Presupunând c\exist\ un adev\r ̀ n aceast\ ipotez\, atunci, probabil, c\ Eliade, caom, a ratat pierderea, dizolvarea sa ̀ n starea extatic\, dar umanitatea(istoria religiilor, cultura [i literatura român\) a câ[tigat enorm,pentru c\ lui i s-a refuzat aceast\ ini]iere. ~mplinirea dorin]ei luide absolut a c\p\tat un alt `n]eles, o alt\ form\, pe care Eliade`nsu[i a dat-o ]inând sub control frâiele propriului s\u destin, dup\experien]a indian\. Altminteri, e de presupus c\ Orientul nu arfi d\ruit lumii o individualitate puternic conturat\, ci ar fiinsistat `n ceea ce `i este caracteristic: `n abandonul lui Eliade `nfa]a unui guru sau ̀ n fa]a unei autorit\]i divine, unde colectivitatea,lipsa de individualitate (ego) [i dizolvarea ̀ ntre ceilal]i reprezint\filosofia suprem\.

Refuzând sau refuzându-i-se aceast\ cale, Mircea Eliadeeste ast\zi ultimul nostru mare c\rturar, ultimul nostru enciclopedist,descendent `n cultura român\ pe linia lui Dimitrie Cantemir,Bogdan Petriceicu Hasdeu [i Nicolae Iorga. Un model prinfelul ̀ n care a abordat marile probleme ale spiritualit\]ii universale,pornind de la propria spiritualitate [i pe baza „valen]elor” acesteia,pentru a ne afirma atât noi (ca indivizi), cât [i cultura c\reia `iapar]inem.

Simona GGALA}CHI

Centenar Mircea Eliade

Ini]ierea indian\

8

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

C uvântul [aman este de origine tungus\, limb\ care, ̀ mpreun\cu manciuriana, constituie ramura oriental\ a familieilingvistice altaice, celelalte dou\ ramuri fiind turca [imongola. Limba tungus\ este vorbit\ de mai multe grupuri etnicedispersate ̀ n toat\ Siberia, nordul Mongoliei [i nord-estul Chinei.Grupurile tunguse sunt, ̀ n marea lor majoritate, vân\tori [i cresc\toride reni, fiind renumite pentru c\ din rândul lor fac parte cei maiputernici [amani din Siberia.

Prima descriere a unui [aman `n ac]iune i se datoreaz\ unuipersonaj religios, preotul Avvakum, [i figureaz\ `n relatarea pecare acest demnitar rebel al Bisericii ortodoxe o face exiluluis\u `n Siberia (1672-1675). Se spune c\ [eful unui convoi i-asolicitat unui [aman tungus un rit destinat s\-i asigure succesulexpedi]iei pe care o preg\tea. V\zându-l pe [aman, care s\rea [ib\tea toba, preotul a `nceput s\ se roage pentru a-l conjura pe„profetul diabolic”. Astfel s-a dat tonul [i s-a pus eticheta: [amanuleste un rival `n religie [i `l serve[te pe diavol. Acesta va fipentru mult\ vreme punctul de vedere al misionarilor ortodoc[i.

A pretinde „c\ ghice[ti” viitorul pentru a-l supune erapentru cre[tini incompatibil cu transcenden]a Dumnezeuluiatotputernic ale c\rui c\i sunt [i trebuie s\ fie de nep\truns. Dealtfel, mai târziu, popoarele Siberiei se vor distinge ca „popoarecu [amani” de popoarele cu Dumnezeu, care sunt, pentru acestea,ru[ii [i evreii.

Dar ceea ce este important de re]inut pentru istorie despre acestconcept este faptul c\ primul rit men]ionat a fost un rit de divina]ie,ceea ce situa [amanismul `n sfera religiei.

Celebra lucrare a lui Mircea EElliiaaddee Le Chamanisme et lestechniques archaïques de l’extase, a c\rei prim\ edi]ie a ap\rut`n 1951, la Payot, se ridic\ ̀ mpotriva devaloriz\rii [amanismului.Autorul are `n vedere reintegrarea [amanismului `n sferareligiei, men]inându-i, `n acela[i timp, dimensiunea psihic\individual\. No]iunea de „boal\ ini]iatic\” `i permite autoruluis\-i reinterpreteze aspectele patologice `n mod pozitiv: doardep\[indu-[i propria „nebunie”, [amanul devine capabil s\-[i

vindece aproapele. Sub aceast\ aparen]\, Eliade distinge „experien]areligioas\” `n stare brut\. Definind conduita [amanului ca pe o„tehnic\ a extazului”, el afirm\ c\ acesta este compatibil cu diversecredin]e [i, `n aceea[i m\sur\, independent de orice credin]\,dar atribuibil unei aptitudini individuale c\tre misticism.Mircea Eliade este cel care a popularizat folosirea termenilor de„trans\” [i de „extaz”, pentru a caracteriza [amanismul. El exalt\acest demers mistic prin no]iunile de „c\l\torie”, de „ascensiunecelest\” sau de „zbor magic”, pe de o parte, de „st\pânire aspiritelor”, pe de alt\ parte.

Antropologii [i etnologii i-au repro[at mai târziu lui Eliadelipsa de rigoare [tiin]ific\ ̀ n prezentarea pe care o face [amanismului.Pentru mul]i etnologi, „transa” este o „dispozi]ie natural\” pe careritualul o „socializeaz\” ̀ ntr-un mod variabil, ̀ n func]ie de cultur\.

Departe de a avansa `n `n]elegerea [amanismului, folosireaacestui vocabular reprezint\ un obstacol. ~ntr-adev\r, lucr\rileantropologice arat\ c\, pentru toate societ\]ile [amaniste,comportamentul fizic al [amanului este expresia corporal\ araporturilor sale cu „spiritele”. Cheia se afl\ deci, pentru fiecaresocietate, ̀ n concep]ia pe care [i-o face despre „spirite” [i raporturilecu acestea. Aceast\ concep]ie creeaz\ un model de comportamentpe care [amanul `l adopt\ ca o condi]ie a exercit\rii func]ieisale: acest comportament este mijlocul [i dovada raporturilor salecu „spiritele“, `n societatea respectiv\. Orice gest f\cut de[aman devine astfel semnificativ.

Se spune, `n ceea ce prive[te fenomenul derutant, care este[amanismul, c\ nici o disciplin\ nu `l st\pâne[te, [i nici o teorienu `l poate defini pe de-a-ntregul. Diversele interpret\ri s-audovedit a fi fost doar par]iale [i se limitau la concluzii gen: fenomencomportamental patologic sau carismatic, cult terapeutic, tehnic\de comunicare cu lumea supranatural\, tehnic\ arhaic\ a extazului...Toate aceste piste sunt ast\zi abandonate, ̀ n favoarea caracteruluide sistem simbolic care i-a fost recunoscut [amanismului.

~n acest context, `n care controversele privitoare la[amanism sunt ̀ nc\ actuale, trebuie precizat c\ Eliade nu a pretinsniciodat\ c\ i-ar fi dedicat acestuia o analiz\ exhaustiv\. Dorinds\ reabiliteze [amanismul, el i-a dat o interpretare mistic\. Maimult, Eliade nota `n Jurnal c\ opera sa este destinat\ „poe]ilor,dramaturgilor [i pictorilor, care vor [ti cu siguran]\ s\ profite maimult de opera sa decât orientali[tii [i istoricii religiilor”.

Autor prolific, Eliade este singurul istoric al religiilor care aprodus o oper\ general\ despre [amanism. {amanismul [i tehicilearhaice ale extazului este o vast\ compila]ie de surse care acoper\aproape toate continentele, cu excep]ia Africii, [i nu o analiz\riguroas\ a fenomenului care este [amanismul [i ea trebuie abordat\`n aceste limite.

~n pofida acestor limite, pe care Eliade `nsu[i le-a subliniat,orice studiu ulterior despre [amanism nu va fi complet, dac\ nuva ]ine cont de opera sa de pionier.

RRooddiiccaa PPOOPP

Mircea Eliade [i

[amanismul siberian

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

9

L-am descoperit pe Mircea Eliade, romancierul, eseistul [i ulterioristoricul religiilor, la vârsta la care el î[i descoperea, adolescentfiind, modelele c\rtur\re[ti [i voca]ia enciclopedic\.Descoperisem îns\ de ceva vreme, anterior experien]ei eliade[ti,

vechiul Egipt [i avusesem deja revela]ia propriei mele voca]ii –cercetarea fabuloasei [i fascinantei civiliza]ii – „dar al Nilului”.

{i, cu toate c\ pe vremea adolescen]ei mele îl consideram pe EliadeMaestrulmeu în ale savantlâcului, pe m\sur\ ce avansam în cunoa[tereacunoa[terii lui, pe m\sur\ ce, dep\[ind calea Indiei atât de drag\eruditului, calea istoriei religiilor se deschidea dinaintea mea, a începuts\ m\ surprind\ aproape totala lui opacitate la calea (mea)... egiptean\!

De atunci mi-am pus de nenum\rate ori întrebarea c\rui fapt i sedatoreaz\ aceasta.

Pentru c\, dincolo de latura subiectiv\, pare surprinz\toare laMircea Eliade lipsa de interes a omului [i expedierea aproape telegrafic\a spiritualit\]ii egiptene, comparativ cu celelalte civiliza]ii orientale(pân\ [i spiritualit\]ii babiloniene i-a dedicat un eseu distinct –Cosmologie [i alchimie babilonian\.)

Cu atât mai mult cu cât, m\rturise[te el în Memorii, atrac]ia pentruculturile [i limbile orientale, „descoperire” început\ înc\ din clasa aVI-a de liceu [i încurajat\ apoi pe linie lingvistic\ de profesorul NedeleaLocusteanu, care l-a „împins c\tre limbile orientale”. De[i a începutcu ebraica, Eliade m\rturise[te c\ nu îl atr\gea. Apoi începe [istudiul limbilor persan\ [i sanskrit\, în prima faz\ fiind cucerit maimult de persan\. Am zice noi c\ atrac]ia c\tre indo-europenistic\era mai puternic\ decât cea pentru limbile semite.

{i mai târziu, la sfâr[itul studen]iei, comparativ cu India, trecerapid peste experien]a Egipt, c\reia îi dedic\ doar o s\pt\mân\ ([icâteva articole expediate de pe vasul cu care c\l\torea în ]ar\, laCuvântul) cu totul pentru vizitarea ca turist - totu[i connaisseur! - alAlexandriei, a capitalei Cairo [i a ora[ului Port Said, în drum (cumaltfel, oare?) spre India.

În 1928, în drum spre India, unde plecase pe 20 noiembrie, seîmbarc\ din portul Constan]a spre Alexandria. Pe pa[aportul lui EliadeG. Mircea, de profesiune ziarist, c\l\torind în Asia, Egipt [i Europa,viza Poli]iei portului Constan]a e clar\: 22 noiembrie. Între 25 noiembrie[i 5 decembrie c\l\tore[te în Egipt. Apoi din Port Said pleac\ spreCeylon.

Pe t\râmul faraonilor descrie amuzat zarva ora[ului-port. Spreexemplificare, iat\ pasajul cu pricina din Memorii:

„Hamalii strig\, invit\, asigur\, leag\ prietenie cu cei de pebord, rîd, se tutuiesc, ofer\ servicii, le discut\, le angajeaz\. E ozarv\ de bazar [i de pia]\.”

În cele trei zile petrecute în Egipt a vizitat cartierul arab [i Muzeulegiptean din Cairo. Din articolele publicate [i din coresponden]a c\trefamilie se desprinde uimirea fa]\ de splendoarea gr\dinilor cu liane,pe care le aseam\n\ cu cele din 1001 de nop]i. Este încântat de chio[curiledin lemn de palmier, de ghirlandele de flori parfumate, de terasele [ipe[terile artificiale. Intrând în templul subteran al Sfinxului, are locun incident amuzant. Vizitatorul, profund cunosc\tor a zeci de am\nuntedin istoria Egiptului, pune câteva întreb\ri aparent nevinovate ghiduluiignorant, care intr\ în panic\ [i începe s\-l numeasc\ „Herr Director“.

La 1 decembrie va pleca din nou cu trenul la Port Said, de undese va îmbarca pe transatlanticul japonez Hakone Marti. Reportajeledin Cuvântul descriu am\nun]it drumul pe Marea Ro[ie, apoi peOceanul Indian. Tân\rul pasager î[i exprim\ dispre]ul fa]\ de morga[i plictisul celor de la clasa I [i pledeaz\... pro domo:„O c\l\torie în clasa a III-a e instructiv\, dac\ te obose[ti s\ observi,[i amuzant\. Pasagerii sunt diver[i [i comunicativi. Afli astfel crâmpeiedin existen]e cu adev\rat inedite. Un aristocrat, un burghez, un parvenit- par aceia[i peste tot, se silesc s\-[i poarte masca prea cunoscut\,iar în decursul unei c\l\torii, rareori p\trunzi dincolo de masc\. Înclasa a III-a a marilor vapoare se întâlnesc oameni ciuda]i [i simpli,naufragia]i ai vie]ii sau luptând sângeros s-o supun\, aventurieri [inegustori, studen]i, actori“...

Î[i scrie, cum spuneam, impresiile de c\l\torie trimi]ându-le laCuvântul. (Fals Jurnal de bord, Alexandria, în Cuvântul, an IV(1928)decembrie 11, nr. 1308; Fals Jurnal de bord. Port-Said în Cuvântul,an V (1929) ianuarie 25, nr. 1341)

{i apoi... lini[te.Se reg\se[te în universul indian [i aproape [terge cu buretele toat\

scurta experien]\ egiptean\.{i totu[i, dincolo de capitolele dedicate spiritualit\]ii egiptene în

tratatele savante, Eliade nu consider\ s\ aloce nici m\car un volumacesteia. Desigur, el a dedicat Egiptului capitole vaste în Istoriacredin]elor [i ideilor religioase [i în Tratat.

Dar pare cu atât mai surprinz\tor dezinteresul pentru spiritualitateaegiptean\, profund centrat\ pe concep]ia funerar\ [i pe ideea nemuririi,cu cât orice direc]ie de cercetare la Eliade, precum [i majoritateacompozi]iilor beletristice, poart\ în înscrisul lor fenomenologia mor]ii.

Se pare c\ Eliade inten]iona s\ scrie o carte despre mitologia mor]ii,pe care nu a mai apucat îns\ s\ o realizeze. Totu[i a reu[it s\ scriemicromonografia Mioara n\zdr\van\[i alte câteva texte complementaredespre mitologiile mor]ii [i riturile funerare în cadrul unor cursuri [iseminarii la Universitatea din Chicago.

Ca specialist, îns\, mie îmi pare sugestiv pentru abordareamor]ii doar un articol despre Cartea mor]ilor egiptean\, scris, iat\,de Eliade în anii tinere]ii, articol care con]ine in nuce tema fundamental\a mor]ii resurec]ionale. Este vorba despre articolul chiar a[aintitulat, Cartea mor]ilor, ap\rut în {tiu tot, din 15 mai 1925.

Desigur, l\sând la o parte prezentarea minu]ioas\ [i erudit\ afaimosului corpus de formule magico-funerare, textul de tinere]e allui Eliade este îns\, aproape alb, în ceea ce prive[te în]elegerea profund\a semnifica]iei acestora [i a perspectivei egiptene a Lumii dedincolo. De-abia mult mai târziu, în Sacrul [i profanul, Mitul reintegr\rii,L’epreuve du labyrinthe [i alte studii de maturitate [i senectute, Eliade,prin rapeluri scurte la vechea civiliza]ie egiptean\, de o precizie [iprofunzime uimitoare - [i compara]ii adecvate, î[i demonstreaz\ genialacomprehensiune a unui univers în care totul era supus legii eterneireîntoarceri [i reintegr\ri în infinitul cu n-dimensiuni, a unei lumi, careaspira]ia pentru echilibru [i perfec]iune era o condi]ie sine-qua-nonpentru a exista întru ve[nicie.

RReennaattaa TTAATTOOMMIIRR

Egiptul lui

Mircea Eliade

MMIIRRAACCOOLLUULLCCoommeeddiiee ddee MMiirrcceeaa SSTTRREEIINNUULL

TTaabblloouull IIDormitorul – totodat\ [i sufrageria – familiei Sosigene Popescu.

Mobil\ simpl\, dar ]inut\ curat. În fund, pe dreapta [i pe stânga,câte-un pat b\trânesc. Noptiere cu reviste [i c\r]i ieftine pe ele.Pe pere]i, cromolitografii: „Romeo [i Julieta” [i „Othello în fa]aDesdemonei sugrumate”. Deasupra patului din dreapta – a luiSosigene – un tablou reprezentând pe „Ofelia nebun\, culegândflori pe marginea lacului“. În dreapta, o fereastr\ care d\ în strad\.Un calendar de perete arat\ 15 august.

La ridicarea cortinei e întuneric în scen\. Prin fereastr\ intr\lumin\ de lun\, poleind peretele din stânga. De undeva se-aude– dep\rtat – o harmonic\. Un vals vechi, demodat, dar înduio[\tor[i frumos. Pendula de pe peretele stâng bate încet, stins, de zeceori, speriind t\cerea din odaie.

Dup\ câteva clipe, intr\ din stânga Amalia Popescu. Facelumin\ [i deschide u[a din dreapta, se uit\ în cealalt\ odaie [irevine nemul]umit\. Apoi, deschizând fereastra, se apleac\ înafar\.

AMALIA(în vârst\ de 48 de ani, înalt\, dominatoare în gesturi;[i-a legat cu benzi de cârp\ roz\ p\rul, ca s\ i se cârlion]eze;îmbr\cat\ într-un kimonou galben-negru [i papuci de cas\ în

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

10

RESTITUIRI

MIRCEA STREINUL {I TEATRULsau

~N C|UTAREA UNUI TEXT PIERDUT

Mutându-se `n martie 1940 de la Cern\u]i la Bucure[ti,deoarece fusese cooptat ̀ n Direc]ia de Pres\ la ServiciulCenzur\, Mircea Streinul aducea cu el numeroasemanuscrise, proz\ [i piese de teatru, pe care nu le publicase `npresa sau la editurile cern\u]ene. Unul din aceste manuscrise afost comedia Miracolul, anun]at\ ca fiind preg\tit\ pentru tipar.Dar evenimentul istoric din iunie 1940, ocuparea nordului Bucovineide c\tre armatele sovietice [i urm\rile ocupa]iei `n via]apolitic\ [i cultural\ a României, ̀ l determin\ s\ abandoneze pentrumoment proiectul public\rii acestei comedii, aten]ia scriitoruluise va `ndrepta spre aspectele istorice [i grave ale realit\]ii.

Totu[i, dup\ câteva luni de [edere `n Bucure[ti [i de intrare`n noul „ritm” al vie]ii române[ti purtând pecetea climatuluivremii, plin\ de convulsii, prefaceri [i ilumin\ri, Mircea Streinul,realizând decantarea [i speran]a, se decide [i public\ `nianuarie 1941 doar Tabloul ̀ ntâi al comediei Miracolul (Universulliterar, L, nr. 3, 11 ianuarie 1941, p. 4) sub titlul Cum a `nceput= chestia =...” (echantillon de Mircea Streinul [i George Voinescu,acesta din urm\ semnând ilustra]ia la textul mai sus amintit).Despre celelalte acte [i tablouri ale comediei Miracolul nu se mai[tie nimic. Dup\ cum s-a afirmat `n vreme, locuin]a lui MirceaStreinul, din jurul G\rii de Nord, a c\zut victim\ bombardamenteloraeriene din timpul r\zboiului [i multe din manuscrise, scrisori,fotografii au fost distruse atunci. Poate, totu[i, manuscrisulcomediei Miracolul zace uitat `ntr-o arhiv\ personal\ sau poate`n arhiva vreunui teatru?! Facem apel la memorie [i la c\utare.

Tabloul `ntâi se desf\[oar\ pe coordonatele unui comic desitua]ie, limbaj [i moravuri. Ac]iunea e plasat\ ̀ n ora[ul Cern\u]i,`n casa familiei Amalia [i Sosigene Popescu, al\turi de care seafl\ nepoata Domnicu]a, o tân\r\ de 18 ani, `ndr\gostit\ desublocotenentul Dumitrescu (motivul junelor pierzându-[i min]iledup\ militari apare frecvent ̀ n teatrul românesc interbelic). Stareade fapt din cas\, intim\, echilibrat\, prevestind lovitura-[oc,

aminte[te de atmosfera pieselor lui Victor Ion Popa (emblem\pentru autorii de teatru din Bucovina, [tiindu-se c\ acesta, `ntreanii 1926-1929, a fost director [i regizor la Teatrul Na]ionaldin Cern\u]i).

E seara zilei de 15 august, ora 22. ~nc\perea, dormitor [isufragerie, se prezint\ modest mobilat\, lucruri b\trâne[ti pestetot, numai pere]ii sunt `mpodobi]i cu litografii reprezentândpersonaje din teatrul lui W. Shakespeare. Deasupra patului luiSosigene atârn\ tabloul „Ofelia nebun\ culegând flori pe marginealacului”. Ie[it la pensie, Sosigene `[i lichidase gospod\ria dinCuciurul-Mare [i, f\când pe placul so]iei, o femeie ̀ nc\ ̀ n puteri,se mut\ la ora[. Via]a decurge banal, din lips\ de bani. Amaliad\ ̀ n c\r]i, visând onoare [i bani. Sosigene, mucalit, ̀ [i consum\vremea cu prietenii `n ora[, la un [pri] [i la un tarot. Râca dinfamilie, având punct de plecare `n indulgen]a lui Sosigene [i `nseveritatea Amaliei fa]\ de nepoat\, se risipe[te curând, cândcei doi, a[eza]i ̀ n paturile lor (`n felul conului Leonida [i a Efimi]eidin comedia lui Caragiale), citesc [i ascult\ stereotip [i „ambeta]i”,fascicole din literatura de aventuri. Lectura acaparatoare, nelipsit\de comentarii despre modernismul ̀ n literatur\, se-ntrerupe cândtabloul Ofeliei cade provocat de loviturile ̀ n pat ale lui Sosigene,imitând b\t\ile `n u[\ din fascicol. Atins la cap, acesta, spredisperarea so]iei [i a nepoatei, ̀ ncepe s\ delireze, frizând nebunia.

E posibil ca-n tablourile urm\toare s\ se produc\ odualizare a personajului (`n sensul dedubl\rii fiin]ei umane dinteatrul lui Pirandello, autor favorit al lui Mircea Streinul, din carea tradus Ast\ sear\ se improvizeaz\ pentru spectacolul TeatrulNa]ional din Cern\u]i, 1931), revenirea la realitate (ca [i ie[ireadin realitate) s\ se datoreze unui „miracol”. Simpl\ supozi]ie!

Observa]iile noastre au avut `n vedere numai Tabloul `ntâial comediei Miracolul, pe care-l republic\m din perspectivadocumentului de istorie literar\.

NNiiccoollaaee HHAAVVRRIILLIIUUCC

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

11

picioarele goale; strig\): Domnicu]o! Domnicu]o! ora zece! Hiîn cas\, c\ te plimbi de un ceas... (se-ntoarce de la fereastr\ [iîncepe s\ fac\ paturile; bate pernele, desface plapomele).

DOMNICU}A (18 ani; frumu[ic\; îmbr\cat\ simplu, dar cugust, intr\ din stânga): M-am întors, tanti.

AMALIA: V\d, c\ doar nu-s chioar\! (oprindu-se din treab\,î[i pune mâinile în [olduri): Ascult\, fat\! S\ [tii c\ lucrurile asteanu-mi plac! O fat\ mare nu se plimb\ singur\ noaptea pe uli]\.

DOMNICU}A: Dar nu e decât zece, tanti (sincer\): {i-apoi– nu m\ plimbam singur\, ci cu domnul sublocotenent de vizavi...

AMALIA: P\i, da! Tocmai asta e! (Apucându-se din nou dearanjatul paturilor). Da’ degeaba ce-mi stric gura... Eu spununa, iar tu faci întotdeauna alta. A[a e dac\ Sesi al meu n-a [tiuts\ fie sever cu tine! V\ potrivi]i amândoi... Cine-a mai v\zutfat\ din familie bun\ s\ se plimbe noaptea cu to]i strica]ii!

DOMNICU}A: Vai, tanti! Cum se poate s\ vorbe[ti a[a?...Domnul Dumitrescu e un tân\r foarte distins.

AMALIA: P\i dac\ e distins, de ce nu vine pe lumin\, s\-ldistingem [i noi? Adic\ cum? Îi suntem sub onoare?

DOMNICU}A (Naiv\): De fapt, eu îs de vin\. Am ie[it înograd\ [i l-am v\zut pe domnul sublocotenent cum st\ singur înfereastr\ [i fumeaz\. Mi s-a p\rut c\ tare-i am\rât [i singurel,a[a c\ mi s-a f\cut mil\ de dânsul. I-am spus bonsoar, el mi-a spuss\rut mâna. Apoi, ne-am uitat unul la cel\lalt [i am început s\râdem. Tanti, afar\ e o lun\ atât de minunat\, c\-i p\cat s\ staiîn cas\. Gândindu-m\ la asta, l-am poftit în ograd\ pe domnulDumitrescu [i am început s\ ne plimb\m (Se duce la fereastr\).Tanti, auzi cât de frumos cânt\ cineva din „Zieh-Harmonika”?Par’c-ar fi unul din orchestra militar\!

AMALIA (Închide furioas\ geamul; harmonica nu se maiaude): Numai la militari ]i-i gândul! Mai bine te-ai gândi la un

b\rbat serios, cu greutate. Dumitrescu nu vrea decât s\ profitede tine, proasto! C\ doar n-o s\ te ia de nevast\ când n-ai niciun franc...

DOMNICU}A (A[ezându-se la mas\): O s\ cerem dispens\de dot\, tanti.

AMALIA: Cum? Ai [i-nceput s\ te gânde[ti la... Ei, las\, c-os\ vorbesc eu vorb\ serioas\ cu Sosi... Iar pe tine o s\ te-ncui înfiecare sear\, ca s\ nu mai ie[i cu fan]i la plimbare! (Se-a[eaz\[i ea la mas\ [i-ncepe s\ dea în c\r]i). Hm... Trefl\... Sup\rare...sup\rare mare... Te pomene[ti c\ iar îmi faci vreo boac\n\, ca [idata trecut\, când ai întrebat-o pe madam Ionescu cine-idomnul care intr\ în miezul nop]ii în apartamentul dumneaei.

DOMNICU}A: P\i dac\ l-am v\zut?! Poate era un adulter îndevenire...

AMALIA: Las\, c\ devenea el [i f\r\ tine! O fat\ tân\r\ [ide bon ton trebuie s\-[i închid\ ochii când vede un b\rbatie[ind noaptea de la o femeie m\ritat\. Uite [i popa de pic\... |sta-i Sosigene al meu... Dumnezeule, c\ urât mai arat\ c\r]ile... Numaitrefle! Uite [i zecele, lua-l-ar naiba s\-l ia! (Mai pune repede câtevac\r]i al\turi). Uf, în sfâr[it! Iat\ [i semne bune... Onoare...bani... [i iar bani... Eh! Mai mint [i c\r]ile câteodat\, c\ alte paraledecât pensioara lui, n-are de unde s\ primeasc\ Sosigene. Oricum,niciodat\ nu mi-au c\zut a[a de ciudat... S\ [tii c-o s\ se-ntâmple ceva! (Privind pendula): Da-[i face de cap, nu glum\!Iar s-a încurcat cu Gherasim [i cu Vasilescu. Las\, c\ o s\-i scotpe nas!

(Din stânga se aude un fluierat vesel.)SOSIGENE (Intr\ binedispus; continu\ s\ fluiere; o bate cu

palma peste obraz pe Domnicu]a [i o ciupe[te pe Amalia; dup\ce face o piruet\, î[i a[az\ pe mas\ p\l\ria de paie [i o ciupe[tedin nou pe Amalia care fierbe): Maluco drag\, închipuie[te-]i...

Mircea Streinul al\turi de Aglaia Grigorovici, m\tu[a sa, preotul arhimandrit de Dragomirna, Dionisie Burac, numit unche[u, [i preotul Isidor Grigorovici, unchiul-tutore, la Ceahor, jude]ul Cern\u]i, 1939.

12

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

Tocmai m\ întorceam acas\, când i-am întâlnit în pia]a Uniriipe Vasilescu [i Gherasim care c\utau un al patrulea la tarot...

AMALIA: Iar te-ncurci a minciun\. Ei erau doi [i tu al treilea...SOSIGENE (Ingenuu): P\i s\ vezi... Am pornit to]i trei s\-l

c\ut\m pe al patrulea [i l-am g\sit pe Ianovici... Tu [tii c\-s slabde înger... Am cedat [i gata... M\ gândeam eu c-o s\ te superi, dareram sigur c-o s\ m\ ier]i, a[a c\ am jucat cu un curaj numeroain], de i-am sf\n]uit de trei poli (c\utând prin buzunare). }i-amadus ni[te bomboane... m]]]!... teribile! Umplute cu mar]ipan, cumî]i plac ]ie... (se las\ pe un scaun; timid): Te-ai sup\rat, Maluco?

AMALIA: Sosigene! De-o bucat\ de vreme î]i faci de cap! Înfiecare sear\ îmi întârzii în ora[ cu tovar\[ii t\i de bl\st\m\]ii.Cheltuie[ti bani cu [pri]urile [i tratezi to]i golanii cu ]ig\ri, c\ tecunosc eu, mân\ spart\ ce e[ti! (luând o bomboan\ în gur\.)Nu-mi place!

SOSIGENE: Nu te sup\ra... Alt\dat\ o s\-]i iau d-alea cufistic...

AMALIA: Nu-mi place deloc ce se-ntâmpl\-n casa asta!SOSIGENE (Îngrijorat): A plesnit iar ]eava de la apeduct?AMALIA: A plesnit o doag\ în capul t\u, Sosigene!

B\rbate, nepoat’ta a-nceput s\ se plimbe noaptea pe uli]i.SOSIGENE: S\ se plimbe, s\ se plimbe dr\gu]a de ea, c\-i

o lun\ ca-n pove[ti. M\ [i gândeam s\ ie[i [i tu pe cinci minuteca s\ ne plimb\m pu]in pe lâng\ castani.

AMALIA: Sosi! Eu m\ plimb pe soare, nu pe lun\, ca mâ]ele,c\ doar nu-s lunatec\! (Teribil\): B\rbate! Domnicu]a seplimb\ cu Dumitrescu \la de vizavi...

SOSIGENE: Asta-mi place, Domnicu]o! (O cuprinde de taliepe Amalia.)

DOMNICU}A: Vezi, tanti?SOSIGENE: Ehei, tinere]ea! Ce n-a[ da s\ fiu înc\ o dat\

tân\r!AMALIA: Sosigene, nu-]i permit s\ fii necuviincios! Domnicu]o,

du-te de te culc\.DOMNICU}A: Dar e abia zece [i un sfert...AMALIA: Am zis!DOMNICU}A: Bine, tanti. S\rut mâna... (face un Knix)

Noapte bun\, unchiule... (Knix)SOSIGENE: Noapte bun\, feti]o, [i s\ visezi ceea ce-]i dore[te

inima.AMALIA: Sosigene, nu vorbi porc\rii!DOMNICU}A: Mul]umesc, unchiule. De asemenea! (Ia un

sfe[nic de pe mas\, aprinde lumânarea de stearin\ [i iese prindreapta.)

SOSIGENE: Dr\gu]a de ea!AMALIA: P\i da! Nu [tii decât s-o r\sfe]i. Sosi, coboar\-]i

capul din nouri! C-o s\ fie r\u, Sosi! (Bate cu degetul în c\r]i.)Nu degeaba arat\ prost c\r]ile de la o vreme încoace! În loc s\strune[ti fata, mai r\u o strici. (Resemnat\): Da’ a[a ai fost tuîntotdeauna... Calic, stricat [i galanton.

SOSIGENE (Ca un martir): Eu stricat? Eu galanton?Maluco drag\, de unde naiba le-ai mai scos [i pe astea?! Învia]a mea n-am fost niciodat\ cu ochiul spre ce nu-i al meu,m\-n]elegi tu... iar risipitor n-am fost nici m\car, uite atâtica... }i-am împlinit întotdeauna toate dorin]ele. Desigur nu mi-a p\rutr\u... Le-am f\cut cu drag\ inim\, chiar dac\ a[ fi avut de spus[i eu un cuvânt... N-am lichidat gospod\rioara din Cuciurul-Marefiindc\ tu voiai s\ te mu]i la ora[ când am fost scos la pensie?}i-am f\cut întotdeauna pe voie. Doamne, [i când îmi amintescc-a trebuit s-o vând pe Persephona, c\ tu nu voiai s-o lu\m cu noila ora[!... S\raca vac\! F\cea ni[te ochi atât de tri[ti [i de dulci!Maluco, parc\ era privirea ta, când eram logodi]i... În]elegea biatavac\ c\ n-o s\ ne mai vedem niciodat\. Te pomene[ti c\ idiotulde Olinic o fi vândut-o m\celarilor. Vezi tu, Maluco, la doi oameniam ]inut eu mai mult pe lumea asta: la tine [i la vac\. Nu, z\u,era a[a de cumsecade Persephona! Te privea blând-blând, ca o

Mircea Streinul [i câ]iva din colaboratorii s\i apropia]i Leon }opa, George Drumur, Rudolf Rybicza din redac]ia ziarului „Suceava“ din Cern\u]i, martie 1940.

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

13

femeie iubitoare. Tu, Maluco, te-ai uitat vreodat\ în ochii Persephonei? AMALIA (Cu tâlc): Am destul când m\ uit în ochii t\i!SOSIGENE (Am\rât): Bine, nevast\, eu î]i vorbesc frumos,

iar tu m\ faci bou?AMALIA: Adev\rat, chiar bou nu e[ti, c\ nu ]i-am pus niciodat\

coarne, de[i le meri]i. Dar catâr s\ nu zici c\ nu e[ti, c\ n-am v\zutun om mai n\tâng ca tine. De-o s\pt\mân\ î]i tot spun s\-micumperi fascicola 228, dar ui]i regulat.

SOSIGENE (Care a-nceput s\ se dezbr\ce): Ba am cump\rat-o! Stai, unde dracu’ am pus-o? (Cu un picior în pantalon, iar cucel\lalt afar\, se duce la hain\ [i-ncepe s\ caute prin buzunare):Aici era, frate, aici... Na, am g\sit-o... (I-o d\). Uite fascicola 228.(Sco]ând din buzunar [i celelalte fascicole; triumf\tor): Uitefascicola 229, uite fascicola 230, uite fascicola 231, uite fascicola232... (}ine în aer, cu atitudine de statuie, ultima fascicol\.)

AMALIA (Cârcota[\): Bine, bine! Ce, vrei s\-]i mul]umescîn genunchi? Ia-n s\ nu-mi mai stai a[a, ca un cocostârc! Iar tedezbraci aici? }i-am spus de o mie de ori s\-]i lepezi în antre]elhainele, c\ ai darul s\ strângi to]i purecii de pe uli]i [i s\-i aduciîncoace. Ia [i surtucul cu tine!

SOSIGENE (Oftând): Iac\, m\ duc, m\ duc... (Iese în stânga,l\sând deschis\ u[a)

AMALIA(Arunc\ pantofii de cas\ din picioare [i urc\ în pat):N-ai terminat înc\?

SOSIGENE (De-afar\): Iat\ c\-s gata... Numai pantofii...Maluco]o, s\ m\ treze[ti la cinci mâine diminea]\, c\ trebuie s\stropesc straturile. Bietele flori au început s\ se usuce de-atâtasecet\. (Intr\ îmbr\cat într-o c\ma[\ de noapte, lung\ [i cusut\cu flori ro[ii [i negre; î[i pune o scufie pe cap)

AMALIA: Bine, o s\ te trezesc. Faci caz grozav din cele dou\-trei fire de ochiul boului. Mai bine-ai pune un strat de morcovi.

SOSIGENE: Ehe, nu vorbi a[a, nevast\. Au [i florile suflet,[i le doare când nimeni nu se-ngrije[te de ele. (Urc\ în pat)

AMALIA: P\i, nu iei fascicola?SOSIGENE: C\ bine zici... (Coboar\ [i ia fascicola de pe

mas\; urc\ iar în pat) Na, mi-s în vest\ ochelarii... (Coboar\ dinnou [i se duce în antreu de unde revine cu ni[te ochelari de sârm\pe nas; se cuib\re[te în pat [i începe s\ taie foile cu un briceag)Maluco]o, n-ai vrea s\ cite[ti singur\ romanul?... c\ mi-am luat„Ziarul [tiin]elor [i al c\l\toriilor” [i sunt curios s\ v\d cespune articolul despre noul aparat de tuns iarba.

AMALIA: Numai la iarb\ te gânde[ti! Las\, c\-l cite[ti mâine...Niciodat\ nu vrei s\-mi faci pe plac.

SOSIGENE: Nu te enerva, Maluco, l-oi citi mâine, cumspui m\t\lu]\! Sunt [i eu curios ce s-a mai întâmplat cu contele,c\ pare a fi un b\iat tare bun, s\racu’... bun [i viteaz nevoie mare...}ii minte cum a luptat în fascicola 149 împotriva pira]ilor carevoiau s\-i r\peasc\ logodnica?

AMALIA (Cu gura plin\): Hai, nu te mai tic\i atâta. Începeodat\!

SOSIGENE: Iaca’ncep! „Kunigunda, regina trapezului”,fascicola 228.

AMALIA: Las\ asta, c\ [tiu!SOSIGENE: Capitolul 71. „Subterana din cavern\”. Ascult\,

Maluco! O s\ fie un capitol extraordinar, femeie! Ia s\ vedemce spune... (Solemn): „Castelul sta cufundat în tenebre...”

AMALIA: Ce e aia „tenebre”?SOSIGENE: Tenebru, tenebros, tenebre... m\-n]elegi tu...

adic\ întuneric mare... (Continuând lectura): „Contele Arsèneî[i încord\ auzul, dar n-auzi nimic, c\ci criminalii lucrau cu m\nu[ide cauciuc”.

AMALIA: Iote, dom’le! Ca madam Po]iupac când g\te[tela buc\t\rie. Cic\ s\ nu-[i ruineze mâinile!

SOSIGENE: Stai, c-acu vine ceva stra[nic... „Deodat\, unstrig\t înfior\tor zgudui zidurile vechi [i cr\pate. Unul dintrecriminali v\zuse o lumin\ ciudat\ care venea din catacombe.”Cumplit...Auleo, Maluco! S\ [tii c\ visez urât la noapte... Doamne-p\ze[te!...” (Continuând): „Contele Arsène smulse o spad\ dinpanoplie [i-ncepu s\ urce spre pivni]\”. Iote, dom’le! Asta nu-n]eleg... Cum dracu’ urca spre pivni]\?

AMALIA: Te pomene[ti c-a[a o fi modern, mai [tii?!Arsène [i-o fi f\cut pivni]\ la etaj.

SOSIGENE (Sceptic): Posibil...Ascult\, poate-o fi osc\pare de vedere a autorului, c\ \[tia de azi scriu cu aeroplanul.

AMALIA (Ner\bd\toare): D\-i drumu’ mai departe, nu te totîntrerupe atâta!

SOSIGENE: Iaca citesc... „În u[a pivni]ei, contele Arsèneauzi un râs sinistru: Ha-ha-ha! E[ti în mâna mea, conte scelerat!– r\sun\ sepulcral un glas de viteaz-n întuneric, dar fierul selovi de zid, sc\p\rând. Atunci ap\ru înconjurat\ de aburi fosforescen]i,fantoma cavalerului care r\t\cea în fiecare noapte prin galeriilesecrete ale castelului medieval”. (Emo]ionat): D\-mi o bomboan\,Maluco! (Amalia îi arunc\ o bomboan\, pe care Sosigene o prindecu îndemânare.) Mersi, puiule! (Cite[te): „Arsène, în curând veifi mort! – spune rânjind bestial fantoma care disp\ru imediat într-un nor de fum misterios. R\mânând singur, contele se uit\ îndreapta [i-n stânga. Bezna era atât de mare, încât nu puteavedea nici u[a. Apoi privi ceasul de platin\. Era miezul nop]ii,ora stafiilor. Cineva b\tu de trei ori în u[a grea de stejar...”(Bate în t\blia patului): Poc... Poc...

(Tabloul de deasupra patului se desprinde [i cade pe capul luiSosigene)

TABLOUL: Poc!AMALIA(Pierdut\ într-un fel de visare, [opte[te f\r\ s\ vad\):

Poc... Poc... Poc... (revenindu-[i): {i pe urm\! (D\ cu ochii deel): Vai de mine! (Alearg\ la patul lui Sosigene [i ridic\ tabloul):Te-ai lovit r\u?

SOSIGENE (Ridicându-se fantomatic): Mens sana in corporesano!

AMALIA: Dumnezeule Sfinte!SOSIGENE (Amenin]\tor): Quosque tandem abutere patientia

nostra, Maluca? AMALIA: Sosi!SOSIGENE: Nix! (Coboar\ din pat)AMALIA: Ce faci, Sosi?!SOSIGENE: Ibis, redibus, non morieris in bello!AMALIA. Domnicu]o, ajutor! Sosigene, lini[te[te-te... Ia o

bomboan\!SOSIGENE: Echite, péchite, zùcheteme! Vae victis,

muiere!DOMNI}A (Intr\ îmbr\cat\ într-un halat pus în grab\): Ce

s-a întâmplat, tanti?AMALIA: I-a c\zut Ofelia în cap [i s\ [tii c-a înnebunit! Sosi,

ia papucii în picioare, c-o s\ cape]i guturai...SOSIGENE: Nevast\, la o parte! S\ nu v\d g\ini în jurul meu...AMALIA (Consternat\): G\ini!SOSIGENE: T\cere! Nu mai tr\nc\ni! Aud glasuri divine

în jurul meu!AMALIA(C\zând pe un scaun): Domnicu]o, s\ [tii c\ vorbe[te

cu mor]ii!

CORTINA

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

Din vvolumul O ppoovveesttee îîn aalbbasttruMMareelee ssccutt-pparapeett1

Arbboorareea ccattargeeloor ppee mmaree ee iiluzzooriee

{tim bine c\ pe pagin\ largul se ]ine prin sfori

Totu[i prindem gust s\-i me[terim nem\suraMergem s\ vedem la cinema azurul, florile de bougainvillea [i

cor\biile albeNe place masca de catifea a m\rii, uniforma

ei de gal\, [i în[el\ciunea pleoapelor ei fardatealbastru

Ne place c\ limba îi seam\n\, cu dulce-g\riile ei, cu stereotipurile [i umfl\turile ei

Ne place s\ credem c\ ]inem orizontul în palm\, [iaceast\ be]ie de-a bea din ea un pic ca s\ nu vomit\m

Suntem reziduuri de cer, str\vechi suspinede zei

Aprindem felinare pe treptele palatelor{i ne e atît de team\ de a muri c\-i suntem

recunosc\tori m\rii de a ne duce angoasa pe enormal\]ime a albastrului ei.

Omul ccaree ssee ssccaldd\ ee uun ppooeem ddee iioodd [[i ddee ccoobbaltt

În cap, un clocot de imagini [i de vacarmÎn gur\, limba cu leg\turi u[oare, cu semne pu]in

credibileCuvintele ei rapide î[i schimb\ repede cerul [i umorileSuflul acestui timp este scurt, carcasa lui e îngust\Ca un plonjor care se asfixiaz\, poemul nebunesc

urc\ la suprafa]\ din profunzimi alb\strii, pe vijelieturcoaz, cu viteza albastrului pe mare.

Omul care prive[te marea e un copil susceptibilde dragoste

Atlanticul e o foaie de hîrtie pe care-o murd\re[te sau bo]e[teDe diminea]\ pîn\ seara, el trage pe ea lungi linii tremur\toare

[i stîngaceÎn camer\ face gesturi meticuloase ca s\ se ancoreze de infinit.

Cor\biile lui de hîrtie au f\cut repede turul, f\r\ grij\pentru intemperii

Într-o doar\, intr\-n deriv\, de la o insul\ de cuvinte la altaImensitatea intr\ toat\ într-un ochi de furnic\.

Attîtta llumin\ îîn llaccrimi

F\r\ îndoial\ se dau în larg s\rb\tori însp\imînt\toareVreun zeu [i-a luat nevast\ sau [i-a ucis copiiiNe sosesc dep\rt\rile înro[ite.

Acolo, totu[i nu e decît aparen]a unui visNici m\car o b\ltoac\ de lumin\ albastr\, doar o pat\

de cerneal\ care se ofile[teNici m\car o bîlbîial\, un rîu[or de ap\ st\tut\Cînd silabele î[i freac\ aripile lor de insect\, omul

fluier\ plecarea unor improbabile vase.

Marea în vîrful m\riiÎn echilibru pe firul orizontuluiExecutînd vechiul s\u num\r de circ sub huiduielile

14

Café Europa

Jean-Michel Maulpoix

N\scut în 1952 la Montbéliard, Jean-Michel Maulpoix esteunul dintre poe]ii reprezentativi pentru genera]ia matur\ a poezieifranceze contemporane. Autor prolific, cu 20 de volume depoezie publicate, cu importante eseuri critice despre poezia modern\ [icontemporan\ (Valéry, Rilke, Michaux, René Char, Jacques Réda), eleste [i profesor de literatur\ la una din universit\]ile pariziene. Dintrenumeroasele sale activit\]i, amintim aici c\ el conduce revista trimestrial\de literatur\ Le Nouveau recueil, publicat\ de Editura Champ Vallon[i c\ este pre[edintele Asocia]iei Maison des Ecrivains, un fel demic\ „uniune a scriitorilor” din Paris.

Opera sa poetic\, care se pune cu bun\ inten]ie sub semnul unui„lirism critic”, e alc\tuit\ în egal\ m\sur\ din poezie (mai ales poemeîn proz\) [i din eseuri centrate pe poezie. Vocea sa poetic\, marcat\de o con[tiin]\ lucid\ [i melancolic\ a apartenen]ei la o cultur\ vidat\de transcenden]\, pare a fi pus\ sub deviza „n\scut prea tîrziu într-olume prea b\trîn\”. Poezia lui Maulpoix, sobr\ [i re]inut\ ca ton, vorbe[tedespre omul contemporan, „care nu mai crede în cer dar înc\ sper\”,tensionat interior de „lipsa de zei”, dar [i de persisten]a nevoii de sacru,despre existen]a noastr\ supus\ fragilit\]ii [i finitudinii într-unorizont f\r\ ie[ire, dezabuzat, dar care-[i g\se[te consolarea în frumuse]ealumii [i în iubirea uman\, convertind o „malez\ metafizic\” profund\

într-o datorie a rostirii, a spunerii, ca o form\ de responsabilitate fa]\de sine [i de semenii s\i.

Sincer\ pîn\ la brutalitate [i totu[i savant\ în referin]ele eidiscrete sau afirmate, hr\nindu-se dintr-o baudelairian\ tensiune între„spleen [i ideal”, marcat\ de Rilke, dar [i de Pascal, poezia recent\ alui Maulpoix st\ sub egida „azurului” mallarmean, de[i sublimarea„r\ului existen]ei” e mai pu]in evident\, [i m\rturisirea eisten]ial\ easumat\ mult mai afi[at. Maulpoix scrie o poezie a interoga]iei [icontradic]iilor teribile ale vie]ii umane e[uînd inevitabil în încercareade a se transcende prin ea îns\[i, într-un stil franc, adeseori tragic [itotu[i re]inut, cu o exigen]\ a surdinei, a re]inerii demne, rezonabile, cuun refuz al pateticului [i grandilocven]ei. Melancolia sa, fratern\, uman\,la îndemîna tuturor, aminte[te în mod straniu de lungile poeme narative[i dramatice ale lui Benjamin Fondane.

Lucid\, dureroas\, impresionant\, poezia aceasta dovede[tetotu[i o rezisten]\ benefic\ la nihilism [i o capacitate remarcabil\ de ao lua de la cap\t, de a irumpe din nou în splendoarea scrisului consolator[i a bucuriei salvatoare, a[a cum o atest\ poemele traduse mai jos dinvolumele O poveste în albastru (Une histoire de bleu) (1992) [i Instinctulcerului (L’instinct de ciel) (2000), ap\rute într-o edi]ie comun\ laGallimard în 2005. (M.C.)

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

15

marinarilor be]iÎncercînd o ultim\ dat\ s\ aib\ un aer sublim în panoplia sa

de fier albBiat\ cocot\ liric\ cu ochii cerni]i, ea recit\ cu o

voce-n falset, se înal]\ pe coturnii ei [o-v\itori, cînt\, dar mul]imea deja a plecat

Ea plînge sub pudra de orez.

Orizzoontt ddee aarddeezziee [[i ddee zzgur\

Imensitatea brusc se restrîngeRictus al m\rii, ticsit de mobile vechiDe cranii, de corpuri în vrac [i de rufe decolorateCeea ce r\mîne din Genez\ [i din comploturile ratate ale

zeilor.

Cerul în scafandrul lui negru doarme un somn debrut\

Largul a dat drumul la haita sa de cîiniMoartea alearg\ la rendez-vous, a tr\i e o iluzie

optic\.

Privirea aalbastr\ 2

Cunooa[tteem ddin aauzzittee ddeespree eexxistteen]a iiubbirii

A[eza]i pe o stînc\ sau sub o ro[ie umbrel\ de soare, lungi]iîn cîmpul zumz\ind de insecte, cu cel dou\ mîini sub ceaf\,îngenunchea]i în r\coarea [i întunecimea unei biserici, saughemui]i pe un scaun de paie între cei patru pere]i ai camerei, cu capul plecat, cu ochii fixa]i pe un rectanglu de hîrtie alb\, vis\m estuare, tumulturi, resacuri, însenin\ri [i marei. Ascult\murcînd în noi cîntecul inepuizabil al m\rii care în capul nostruaflueaz\ apoi se retrage, cum revine apoi se îndep\rteaz\ ciudatadorin]\ pe care o avem pentru cer, pentru dragoste, [i pentrutot ce nu vom putea niciodat\ atinge cu mîinile.

Unul ddinttree nnooi uuneeoori sstt\ îîn ppicciooaree llîng\ mmaree

R\mîne acolo mult\ vreme, fixînd albastrul, imobil [i ]eap\n caîntr-o biseric\, ne[tiind nimic despre ce-i atîrn\ greu peste umeri[i îl re]ine, atît de fragil, împietrit de îndep\rtare. Î[i aminte[tepoate de ceea ce nu s-a întîmplat niciodat\. Traverseaz\ înotpropia lui via]\. Îi palpeaz\ contururile. Îi exploreaz\ îndep\rt\rile.Las\ s\ se desfac\ marea în el : ea cre[te pe m\sura dorin]ei lui, se love[te de col]uri ca un baston de orb, [i îl conduce f\r\ grab\acolo unde numai cerul are ultimul cuvînt, unde nimeni nu mai poates\ spun\ nimic, unde nici o tuf\ de iarb\, nici o idee nu mai cre[te, unde capul scoate un sunet de gol dup\ ce [i-a scuipat sufletul.

O bbiseric\ nnesigur\ 3

Orttooddooxxiee aa aalbbasttrului

Merge cu picioarele goale în spatele albastrului.

Va merge mult\ vreme spre orizont, sub absida fortificat\ a cerului, pentrumarele sacerdo]iu al m\rii [i liturghia sa de alge întunecate.

În bazilicile de coral, infinitul uneori î[i pliaz\ genunchii.

Aici e locuin]a nesigur\ a zeilor, coliba, cabana lor de vînt, spînzur\toarealor de fier unde s\ atîrne la uscat togile lor albe.

Cu urechea lipit\ de somnul agitat al cerurilor, marea ascult\ [i leag\n\un pic amintirea unor str\vechi rug\ciuni ale c\ror cuvinte demult s-aupierdut, departe undeva în larg, în adîncul creierului îngerilor.

Din vvolumul Insttinccttul cceerului I(...)De ce r\mîn ei atîta vreme în fa]a albastrului, dac\ nu pentru a face fa]\la ceea ce a fost aici înaintea lor [i va r\mîne mereu dup\ ei : aceast\întrebare mut\, niciodat\ pus\ ? … Dac\ ar putea prinde r\d\cini, s-arface trunchiuri [i frunzi[uri, elibera]i de micimea lor, de dorin]e, de calculemeschine [i de gelozii. Planta]i, nu în p\mînt, ci în enigma tuturor lucrurilor.Via]a lor, o nelini[te, dar solid\, înr\d\cinat\ în ceea ce ea ignor\ mai binedecît în orice credin]\. Fiecare nu-i la urma urmei decît forma nou\ a uneiaceleia[i întreb\ri puse mereu, [i un fel singular de a r\spunde cît [i dea uita, cu jocuri, ]ipete, pete, dusuri [i întorsuri, b\i [i stropiri, pe plaj\,vara, lîng\ albastrul care se umfl\ [i se agit\.

La acest albastru revin ei mereu ca la un oxigen. Rotund\, marea,pentru sete. S\ mergi s\ bei din ea, cum merg vacile la rîu ! C\ci nici oap\ de aici nu astîmp\r\ setea ! Nici o iubire uman\ suficient de vast\[i de profund\. O, a muri iubind atît de r\u, bîntui]i de altceva, întotdeauna,care nu survine ! Tot acest albastru intrat pe gît. Vis [i inim\ înghi]ite,ei sufer\ de o acr\ nevoie. A fi în fine aceast\ corabie care ia ap\ pe toatep\r]ile ! (...)

III(...)Nimeni nu m-a prezentat lui Dumnezeu. Nu cunosc decît numele lui vid.Absen]a sa extrem\ de chip. {i plîngerea pe cruce a fiului abandonat.Nu-l mai caut în biserici, nici în g\ri, nici m\car pe chipul statuilor sau alfemeilor. Nici m\car nu aspir s\ mai cred. A muri e o ocupa]ie care-miconvine.De aceea am trasat atîtea semne negre pe albul hîrtiei. Unde s\ m\ spun,s\ m\ dizolv, s\-mi ofer deja carnea nimicului care-o devor\. S\-mi p\r\sescsîngele, pielea. Ca o zdrean]\ b\trîn\ în care mi-e frig. S\ observ dinspatele cortinei pe cei care se duc, cîte doi, în aerul c\ldicel. {i nu [tiuînc\ ce lopat\ [i ce gaur\ îi a[teapt\. Cu degetele deja desf\cute, ei î[izîmbesc atît de intens.

A iubi [i a disp\rea, poate nu [ti]i, e acela[i lucru. Totu[i gesturile pecare le face]i noaptea, unul spre altul, nu spun decît separarea în carev\ acupla]i. M-am for]at, în timpul ce mi-a fost dat, s\ fac cuvintele s\]in\-mpreun\. Era meseria mea, uzura mea, durerea mea. Legam una dealta dovezile dispari]iei mele ca s\ pot s\ fac constatarea. Proiectam cusurîsuri o ploaie de petale de cire[ peste pletele voastre. Fortificam îninimile voastre gîndirea iubirii.Dorin]a voastr\ a s\pat-o pe-a mea ca un vierme.

Totul e acum la locul s\u. Nu mai e nevoie de bilete de zbor. Îmi placeîn fine lumina de zi. Ador nem\surat insecta care s-a a[ezat pestepiatra-mi. Acum iat\-m\ în lume, întins la nivelul golului din p\mînt,coborînd în noroiul gros, amestecînd în propriul meu corp ]\rîna [i ploaia.În gur\ nu mai am nici un cuvînt. În ochi, larvele prosper\: o-ntreag\familie, trei copii frumo[i [i cîteva ou\ în a[teptare. Eu care nu puteamr\mîne singur, iat\ c\ fo[g\i.Poate c\ un fluture-[i va desface aripile între oasele mele. În curînd voifi pas\re, poate [arpe. Bob de polen lipit de pîntecul unei albine. Pesc\ru[cu aripile deschise, îmi va pl\cea desigur s\ plec pe mare ! Singurul felde albastru pe care-l cunosc în prezent este cel al fî[iilor de carne ce-mimai r\mîn.

Cu toate u[ile închise, continui totu[i s\ v\d. E oare travaliul sufletuluicare continu\? Este instinctul cerului care dureaz\? Limba e memoriaobligat\ a iubirii. Limba e plin\ ochi de chipuri. (…)

TTrraadduucceerree [[ii pprreezzeennttaarree ddee MMaaggddaa CCÂÂRRNNEECCII

____________________________1 Ciclu din volumul O poveste în albastru.2 Ibidem.3 Ibidem.

16

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

Prezent\m mai jos cîteva medalioane ale unora dintrepoe]ii ce au participat la Festivalul Interna]ional de Poeziede La Rotterdam, edi]ia din 2005. Restul participan]ilorsper\m s\-i prezent\m cu o alt\ ocazie.

MONIKA RINCK (Germania)

M onika Rinck s-a n\scut în Germania, în anul 1969. Astudiat religia, lingvistica comparat\ [i istoria înGermania [i la Yale University. A publicat prima cartede poeme (Verzückte Distanzen) în 2004. Deseori s-a vorbitdespre ea ca despre o poeta docta, poemele ei avînd un caractereseistic, f\r\ a se abate îns\ de la genul poetic, [i abund\ în referin]eintertextuale, nu numai la cunoscute texte poetice, filosofice,teologice ori psihologice germane, ci [i la cîntece populare. Acestamestec de a[a-numit\ cultur\ sublim\ [i cultur\ pop este otr\s\tur\ remarcabil\ a poeziei sale. Chiar atunci cînd poemelese refer\ la teme existen]iale, tema dominant\ se dovede[te a fitot limbajul, deoarece aceste poeme au în primul rînd învedere, direct ori indirect, limba. Puterea limbajului se simte înrela]ii asociative între cuvinte diferite [i fragmente alepoemelor care la prima vedere par absolut f\r\ nici o leg\tur\.Astfel, un context prin asociere pare s\ evoce un altul, iar tranzi]iaîntre cele dou\ este atît de discret\ încît cititorul nu o percepeimediat.

(Monique de Waal)

{TRAIFUL SS|PT|MÎNII

am num\rat zilele, erau [apte. [i niciuna la fel.somn, juc\ria de plu[, mereu dat\ la iveal\ cu un tandru:ce [tii tu. stau lungit\ ca o p\s\ruic\, am spus da, am spus nu[i m-am gîndit : gramatica. i-am informat pe oameni, pe oameniice-au intrat in goan\. în azil. în acea cas\ din c\r]i de joc,rapida noastr\ odaie. dou\zeci de scaune în\l]îndu-se, himere iu]iîn jurul obiectului acela greoi. shanti, shanti. în jurul, dativ, mesei.

HOHO –– HHORTENSIE

hoho hortensie, erai acolo, siluet\ solitar\ st\teaiîn vaza ta [i nu te-am scris, te-ai desf\cut[i nu te-ai bo]it deloc. nu veni acum la mine cu[or]ule]e [i scrisorele de copii. sunt aici, sunt prezent\. hortensie, cuno[ti oare l\mpilec\rora le serve[ti de model, rotunde (rond natural) [iatît de r\spîndite în cluburi [i discoteci retro? habar n-ai.

sau o sta]ie spa]ial\ rotund\ (daaa, rond\) în orion,cine tr\ie[te acolo? hoho-hortensie, habar n-ai:frank sinatra încins cu un [or] preg\te[te b\uturileagitînd shakerul [i sticla cu sifon, locuind cu barul lui de categoria a chiar în centrul t\u de arcad\ r\sturnat\,[i afar\, de jurîmprejur, doar universul. ascult\-m\, hortensie.afar\, de jurîmprejur, doar universul, [i-o bezn\ uria[\.

GREGORY O’BRIEN (Noua Zeeland\)

Gregory O’Brien s-a n\scut în 1961 în Matamata. O’Brienîmbin\ un puternic sim] al limbii cu un ochi format pentruartele vizuale. În prezent, curator la Wellington’s CityGalery, este un excelent cunosc\tor al artei contemporane. Apublicat [apte volume de poezie, cel mai recent fiind Winter IWas (1999), [i are anun]at un altul (Afternoon of an EveningTrain). A publicat [i un roman picaresc, Diesel Mystic (1989),precum [i numeroase eseuri [i monografii despre arta contemporan\.Prin insolitul modului s\u de a vedea lucrurile, O’Brien esteuneori considerat suprarealist ori apropiat de realismul magic.Poezia sa exploreaz\ [i întruchipeaz\ totodat\ misterul crea]ieiprezent în egal\ m\sur\ în lumea fizic\, animat\ [i în inven]iaartistic\ uman\.

OD| SSCAUNULUI

Animal neclintit, bastiona tot ce-i în balans

vertical str\ba]i odaia, dup\ legile noastreîns\ la propria-]i în\l]ime,

un raft pe care p\strezitot ce-i de n\dejde ori de dispre]

[i unde doarme motanul mare [i grica un morman

de porridge, sau unde-s stîrnitepasiunile

cartoforilor. Scaun am\gitvisînd ca într-o zi

s\ devii copac, te înf\[orîn noua mea hain\

albastr\ a[a cum dna Bonnard [i-a înf\[urat goliciunea, pe cînd Primul R\zboi Mondial

se termina. Sau pe care a stat Leonora Carrington,cu capul în mîini

în timp ce b\rba]ii jucau capra pe lun\ –luna ei. Scaun ce zbori

traversînd barul public la fiecare începutde an, pentru tine, camarade,

am putea propune noiInstruc]iuni de întrebuin]are. În ar[i]a, în larma

clipei, scaunul î[i p\streaz\ totu[i]inuta – [i de aceea Olson considera

c\ poemul bine cump\nit e înrudit cu scaunul. Suntspunea, patru picioare pe care s\ stai: fii romantic, fii

Poetry International Festival

Monika RRinck Greggory OO’Brien Gintaras GGrajauskas Noel RRowe Sergghei TTimofeiev ZZia MMovahed Laurence VVielle Anne VVeggter

C O N T R A P U N C T 2 0 0 7 , M A I

17

plin de pasiune, fii imaginativ. {i niciodat\ s\ nute zore[ti. A[adar, scaunul un instrument

de bun sim], privit de jos în sus nu doar de ]înci[i de gîng\niile din covor. O prietene [i aliat

dac\ patruzeci de cmp. de podeaar deveni picioare

[i ar merge, acesta ar fi darul t\u pentru noi. Ieri un teologmi-a telefonat ca s\-mi vorbeasc\ despre Rug\ciunea de mul]umirecare, spunea el,

nu este un punct fix, ci modelatca o piramid\ ori cilindru

sau – am c\zut apoi de acord – un scaunpe care sufer\

tot universul. Altcineva a ad\ugat c\ scaunul e doarun handicapat scaun pe rotile. Astfel, pe t\blia ta luminat\ desoare

sau în spa]iul îngust dintre picioarele taleam ajuns s\ m\ gîndesc

la prietenii t\i de vacan]\, scaunul pliant [i [ezlongurile

de pe coverte, amintindu-mi c\ scaunul edin multe puncte de vedere doar un pat prescurtat

oferind un somn prescurtat. Se [tie c\ b\[tina[ii de pe insulanoastr\au festonat scaunul

cu fireturi [i lumini colorate, s\ zoreasc\ noulsecol, s\-i ofere unde s\ se a[eze.

Astfel, dac\ rug\ciunea este un cilindru iar poemuldoar un scaun, atunci ce e[ti de fapt tu,

scaun pe care st\dragostea mea, tu e[ti

campionul [i protectorul meuiubirea mea pîn\ cînd

îl întîlnesc pe lunganul t\u de v\r:patul.

GINTARAS GRAJAUSKAS (Lituania)

Gintaras Grajauskas (n\scut în 1966) este muzician (a studiatjazz-ul la Conservatorul Na]ional), poet, scriitor, traduc\tor[i ziarist. Prima carte de poeme Tatuiruoté (Tatuu) i-aap\rut în 1993, curînd dup\ redobîndirea independen]ei Lituaniei,[i a primit premiul pentru debut. Au urmat alte cîteva culegeride poeme precum [i dou\ premii literare. Începînd cu volumulKatalogas (Catalog) din 1997, poetica sa devine mai auster\,bazîndu-se mai ales pe metonimie [i mai pu]in pe metafor\,renun]înd la afectarea poetic\ [i emo]ia brut\. Vocabularul sesimplific\, surprinzîndu-l pe cititor cu caracterul lui realist, înlocul abstrac]iunilor folose[te acum termeni concre]i, în loculsensurilor, indica]iile. O parte din Grajauskas este atras\ de culturapop, o alta o respinge. Gluma, comicul poeziei sale, se apropiede spiritualitatea Zen, dovedindu-se a glosa despre nimic.

(Jan Sleumer, în colaborare cu Rimantas Kmita)

ECRAN

Obiectul pe care-l privimse nume[te ecran

pare a fi platdar de fapt este ca un co[plin de punctule]ece sar asemeniunor scînteietori puricide Cr\ciun

cînd primesc comanda, punctelese supun [i-[i ocup\ pozi]iilealc\tuind „un copac”, „un zgîrie-nori”,„o criz\ în Balcani” sau „L. di Caprio”(uite cît de sclipitor de alb\îi e c\ma[a – asta datorit\ punctelor)

a[adar, dac\ vezi cevamonstruos - nu te speria, nu te l\sa p\c\lit

nu exist\ nici jungle, nici in