Cotarea in Desenul Industrial

download Cotarea in Desenul Industrial

of 22

Transcript of Cotarea in Desenul Industrial

COTAREA IN DESENUL INDUSTRIAL

5.1 GeneralitatiExecutia oricarui obiect necesita printre altele, cunoasterea formei si marimii lui, ele sunt redate n desen prin proiectiile acestuia (compuse n general, din vederi si sectiuni) si prin valorile numerice ale dimensiunilor obiectului, nscrise n cmpul desenului.Dimensiuneaeste o caracteristica geometrica liniara sau unghiulara care stabileste, singura sau mpreuna cu altele, marimea unui obiect ca produs finit sau a unei figuri geometrice; ea poate exprima att distantele ct si unghiurile dintre elementele geometrice ale unei piese (axe, fete plane etc.) sau ale subansamblelor unei instalatii.n functie de natura desenului, dimensiunile pot fi de doua feluri:-dimensiuni nominale N, rezultate din cercetare, calcul si proiectare, stabilite pe baza unor criterii functionale sau constructiv-tehnologice ale pieselor; ele se nscriu pe desenele de studiu sau proiect;-dimensiuni efective E, rezultate prin masurarea directa a obiectului; ele se nscriu pe desenele de releveu (desene executate dupa un obiect existent).Cotareaeste operatiunea de nscriere pe desenul unui obiect a valorilor numerice ale dimensiunilor elementelor geometrice ale acestuia, precum si a valorilor numerice ale dimensiunilor prin care se determina pozitia relativa a acestor elemente.Cotarea cuprinde urmatoarele operatiuni:- dispunerea pe desen a elementelor cotarii, cu exceptia cotelor;- masurarea dimensiunilor cotelor si nscrierea cotelor (la desenul de releveu);- verificarea nscrierii cotelor.Cotaeste valoarea numerica a unei dimensiuni, nscrisa pe desen direct sau printr-un simbol literal. Ea poate fi nsotit 232h75c 259; de simbolurile, cuvintele sau prescurtarile necesare pentru precizarea elementului cotat.n functie de rolul pe care l au n definirea unui obiect, cotele (fig. 5.1) pot fi: functionale (F); nefunctionale (NF) sau auxiliare (AUX).Fig. 5.1

Cota functionala(fig. 5.1b si c) este o cota esentiala pentru functionarea obiectului, ea se poate referi la:- dimensiunea unui element functional, ce are un rol important n asigurarea calitatii functionale a obiectului (de exemplu: un alezaj, un umar de sprijin, o lungime sau diametru de filet s.a);- dimensiunea care determina pozitia unui element functional.Cota nefunctionala(fig. 5.1b si c) este o cota neesentiala pentru functionarea obiectului, dar indispensabila pentru determinarea formei lui; ele servesc pentru executarea si verificarea obiectului reprezentat.Cota auxiliara(fig. 5.1b) este o cota ce se indica informativ, n scopul de a prezenta date utile si de a evita unele calcule; ea este necesara pentru executarea si verificarea obiectului si decurge din celelalte cote indicate pe desen. Cota auxiliara se nscrie ntre paranteze si fara tolerante.Element:parte caracteristica a unei piese, cum ar fi o suprafata plana, o suprafata cilindrica, doua suprafete paralele, un umar, o portiune filetata, o canelura, un profil s.a. Fiecare element trebuie cotat o singura data pe un desen.Marimea fiecarui element al unei piese trebuie definita, n general, prin doua cote, cte una pentru fiecare directie.Produs finit:piesa finita, pentru montaj sau punere n functiune executata dupa un desen. n categoria aceasta se considera si semifabricatele intermediare, prelucrate ulterior pentru executia pieselor turnate, forjate sau fabricate prin aschiere.Regulile de executie grafica a elementelor cotarii folosite n desenul industrial, respectiv forma, dimensiunile si dispunerea acestora, precum si clasificarea cotelor sunt cuprinse n SR ISO 129.5.2 Elementele cotariiElementele cotarii sunt: linia ajutatoare, linia de cota, inia de indicatie, extremitatile liniei de cota, punctul de origine si valoarea propriu-zisa a cotei (fig. 5.2a si b).5.2.1 Executia grafica si dispunerea elementelor cotariiFig. 5.3

Liniile ajutatoarese executa cu linie continua subtire. Ca linii ajutatoare pot fi folosite liniile de contur sau de axa (fig. 5.2). Prelungirile liniilor de cota pot fi folosite ca linii ajutatoare numai n cazul cotarii profilurilor curbe (fig. 5.3). Liniile ajutatoare trebuie sa fie n general perpendiculare pe extremitatile elementului cotat, ele trebuie sa depaseasca punctele necesare pentru determinarea formei geometrice a obiectului si liniile de cota cu 2 . . . 3 mm (fig. 5.4). Pentru claritatea cotarii, se admite n mod exceptional ca liniile ajutatoare sa fie trasate nclinat, la aproximativ600fata de linia de cota, nsa paralele ntre ele (fig. 5.5).Liniile de cotasunt liniile deasupra carora se nscriu cotele respective. Ele se traseaza cu linie continua subtire si se dispun paralel cu elementele la care se refera, putnd fi dupa caz, drepte, frnte sau sub forma dearc de cerc, n cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a arcelor de cerc (fig. 5.6; 5.7; 5.8).Distanta dintre doua linii de cota paralele, precum si distanta dintre linia de cota si linia de contur, paralela cu aceasta, trebuie sa fie de min. 7mm (fig. 5.2).Trebuie evitata pe ct posibil intersectarea liniilor de cota ntre ele, precum si intersectarea acestora cu linii de indicatie si linii ajutatoare; n acest scop se recomanda dispunerea liniilor de cota n afara conturului proiectiilor obiectului reprezentat, n ordinea crescatoare a cotelor. n cazul n care aceasta dispunere nu este posibila, liniile de cota nu se ntrerup(fig. 5.9).Liniile de contur, de axa, ajutatoare si prelungirile lor nu pot fi utilizate ca linii de cota, cu exceptia cotarii conicitatilor, nclinarilor si a profilurilor curbe (fig. 5.3).Liniile de indicatiese executa cu linie continua subtire si, daca este necesar, pot avea un brat de indicatie. n functie de elementul la care se refera, linia de indicatie se termina n interiorul unui contur printr-un punct nnegrit, pe o linie de contur, printr-o sageata sau pe o linie de cota, fara punct si fara sageata (fig. 5.10; 5.11; 5.2).5.2.2 Extremitatile liniei de cota si punctul de origineLinia de cotatrebuie sa aiba extremitatile bine precizate, prin sageti si sau bare oblice sau daca este cazul, prin indicarea punctului de origine (fig. 5.2a si b).Linia de cota poate fi delimitata la un singur capat prin sageata, la celalalt ramnnd libera, la cotarea:- razelor de curbura(fig. 5.7);- diametrelor, cnd circumferinta nu este complet reprezentata n proiectia respectiva (fig. 5.12);- obiectelor simetrice si a mai multor elemente simetrice, paralele si succesive (fig. 5.13).Sagetilepot fi executate n urmatoarele variante:- prin doua linii scurte, laturile sagetii formnd un unghi oarecare, cuprins ntre 150si 900, sagetile fiind nchise sau deschise (fig. 5.14a si b) si, dupa caz, nennegrite sau nnegrite (fig. 5.14c si d);- n desenul tehnic se recomanda utilizarea sagetii nnegrite cu unghiul de 150avnd lungimea de 6...8 ori grosimea liniei groase utilizata n desenul respectiv, dar nu mai mica de 2 mm (fig. 5.15).Precizarea extremitatii poate fi facuta si printr-o bara oblica trasata la 450(fig. 5.16a) sau indicarea punctului de origine, n cazul cotarii cumulative (fig. 5.16b).Att laturile sagetii ct si bara oblica trebuie trasate cu linie de grosime mijlocie cu nnegrire pronuntata pentru a fi distincte fata de liniile de cota.Punctul de origine se reprezinta sub forma unui cerc cu diametre de circa 3 mm, executat cu linie continua subtire (fig. 5.16b).n cazul unui spatiu insuficient pe linia de cota sagetile se orienteaza catre interiorul intervalului cotat sau pot fi nlocuite prin linii nclinate la 450sau puncte nnegrite, n care caz sagetile de la extremitatile sirului de cote trebuie orientate ntotdeauna spre punct (fig. 5.17). Pe un acelasi desen se foloseste un singur tip de sageata.Sagetiletrebuie sa se sprijine pe liniile de contur, de axa sau ajutatoare aferente. Nu se admite ca sagetile sa fie intersectate de alte linii din cmpul desenului cu exceptia hasurilor. Pentru evitarea unor confuzii, n cazul n care unele linii de contur intersecteaza sagetile unei cote, ele trebuie ntrerupte n corespondenta sagetilor (fig. 5.18).5.3 nscrierea valorilor cotelorValorile cotelor se scriu cu caractere avnd o dimensiune suficient de mare pentru a se asigura o buna vizibilitate att a desenului original, ct si a reproducerilor dupa microfilm. Se recomanda naltimea nominala de minimum 3,5 mm. Pe un desen, toate cotele, inclusiv simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se nscriu utiliznd o singura dimensiune nominala a scrierii si un singur tip de scriere.Toate dimensiunile liniare nscrise pe desen se exprima n milimetri (mm) fara ca simbolul unitatii de masura sa fie indicat dupa cota.Valorile cotelor se scriu cu caractere avnd o dimensiune suficient de mare pentru a se asigura o buna vizibilitate att a desenului original, ct si a reproducerilor dupa microfilm. Se recomanda naltimea nominala de minimum 3,5 mm. Pe un desen, toate cotele, inclusiv simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se nscriu utiliznd o singura dimensiune nominala a scrierii si un singur tip de scriere.Toate dimensiunile liniare nscrise pe desen se exprima n milimetri (mm) fara ca simbolul unitatii de masura sa fie indicat dupa cota. nscrierea valorilor cotelor trebuie efectuata dupa una din cele doua metode descrise mai jos. Pe acelasi desen trebuie folosita o singura metoda de cotare.n metoda 1valorile cotelor se dispun paralel cu liniile de cota, de preferinta deasupra si la mijlocul lor, la o distanta de cca. 1 - 2 mm, de acestea (fig. 5.19). Face exceptie cotarea cu cote suprapuse (fig. 5.2b).Valorile trebuie nscrise astfel nct sa poata fi citite de jos si din dreapta desenului, n raport cu baza formatului. Valorile nscrise deasupra liniilor de cota oblice trebuie sa aiba orientarea din figura 5.20; se va evita amplasarea cotelor cu orientare cuprinsa n zona hasurata din figura.Valorile unghiurilor pot fi nscrise cu orientarea si dispunerea indicata n figurile 5.21 si 5.22.n metoda 2valorile cotelor se nscriu avnd aceeasi orientare si dispunere cu deosebirea ca liniile de cota care nu sunt orizontale se ntrerup, de preferinta, spre mijloc, pentru a se nscrie valoarea cotelor (fig. 5.23 si 5.24).Valorile unghiurilor mai pot fi orientate si dispuse ca n figura 5.25. Se recomanda utilizarea metodei 1 de cotare deoarece nu implica ntreruperea liniei de cota.Cotele, precum si simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se scriu astfel nct sa nu fie despartite sau intersectate de linii de contur, de indicatie, de axa, ajutatoare sau de hasuri (fig. 5.26). Daca nu este posibil astfel, liniile mentionate se ntrerup n portiunea n care se nscrie cota. Pe suprafetele hasurate, hasurile se sterg n zona de nscriere a cotei, dndu-i-se spatiului respectiv o forma aproximativ circulara.Numerele 6, 9, 66, 68, 86, 98 etc. trebuie urmate de un punct daca prin pozitia lor sunt posibile confuzii.nscrierea valorilor trebuie adaptata situatiei. Astfel, ele pot fi nscrise:- mai aproape de una din extremitati sialternativ, pentru a evita urmarirea liniilor lungi de cota, care pot fi trasate n astfel de cazuri numai partial (fig. 5.27);- deasupra liniei de cota, n prelungirea ei sau n afara intervalului cotat, cnd lipsa de spatiu o impune (fig. 5.28);- la extremitatea unei linii de indicatie terminata la partea opusa pe o linie de cota prea scurta care nu permite nscrierea normala a valorii cotei (fig. 5.28);- deasupra prelungirii liniei de cota atunci cnd spatiul nu permite nscrierea valorii prin ntreruperea unei linii de cota care nu este orizontala (fig. 5.29);Cotele se nscriu nsotite, dupa caz, de urmatoarele simboluri:- nscris naintea unei cote daca indica un diametru cu exceptia cotarii filetelor (fig. 5.26);R- nscris naintea cotei daca indica o raza (fig. 5.7). Cnd valoarea cotei se deduce din alte cote, simbolulRse indica fara a fi urmat de cota (fig. 5.30);- nscris naintea valorii cotei, daca se coteaza latura unui patrat (fig. 5.31);Simbolurile pentru diametru si patrat pot fi omise daca forma este evidenta n reprezentare.- nscris naintea valorii conicitatii avnd vrful orientat spre vrful unghiului conului (fig. 5.32);- nscris naintea valorii nclinarii cu vrful orientat spre vrful unghiului prismei (fig. 5.31);- nscris deasupra valorii unei cote daca aceasta este marimea lungimii unui arc de cerc (fig. 5.33);SRsauS- nscris naintea unei cote daca se indica raza sau diametrul unei sfere (fig. 5.12 si 5.34).Daca este necesar sa se indice egalitatea a doua cote alaturate, deasupra liniilor de cota se traseaza semnul egal fara a se mai nscrie valorile numerice respective (fig. 5.35).Cotele unor elemente care n mod exceptional sunt reprezentate pe desen la alta scara se subliniaza cu exceptia pieselor reprezentate n ruptura (fig. 5.29).5.4 Reguli generale de aplicare a cotarii1. Toate informatiile necesare pentru definirea clara si completa a unui obiect sau a unui element al acestuia trebuie nscrise direct pe desen. Numarul de cote trebuie sa fie minim, dar suficient pentru verificarea si executarea obiectului reprezentat.2. Pe un desen cota se nscrie o singura data. Se admite repetarea cotei n cadrul altei proiectii numai daca proiectia respectiva este reprezentata pe o alta plansa; n acest caz sub linia cotei care se repeta se nscrie si numarul plansei pe care cota este repetata.3. Cotele referitoare la un acelasi element se dispun, pe ct posibil, numai pe una din proiectiile obiectului reprezentat, si anume, pe vederea sau sectiunea n care forma elementului este reprezentata n modul cel mai clar (fig. 5.36 si 5.37).4. Cotele se grupeaza n mod distinct pe proiectia pe care se dispun, si anume, cele referitoare la forma exterioara - pe vedere si cele care se refera la forma interioara - pe sectiune (fig. 5.13 si 5.38).5. n cazul cotarii unor piese montate asamblat, cotele referitoare la fiecare piesa se grupeaza separat, cu exceptia cotelor comune

(fig. 5.39).6. Nu se admite cotarea unor elemente reprezentate prin linii de contur sau muchii acoperite.5.5 Sisteme de cotare1. Cotarea n serieconsta n dispunerea cotelor n succesiune, liniile de cota succesive determina un lant de cote; o eventuala eroare asupra uneia din dimensiunile cotate influenteaza negativ ntregul lant de cote (fig. 5.40).2. Cotarea fata de un element comuna mai multor dimensiuni liniare sau unghiulare se poate efectua n paralel sau suprapusa.-Cotarea n paralelconsta n dispunerea cotelor pe linii de cota paralele avnd o baza de cotare comuna (fig. 5.41 si 5.42).-Cotarea suprapusaeste o cotare n paralel simplificata, utilizata n cazul unui spatiu insuficient pentru nscrierea cotelor. Ea consta n dispunerea cotelor pe o singura linie de cota, cu aceeasi orientare a sagetilor fata de acelasi punct de origine. Cotele se nscriu n dreptul sagetilor fie paralel cu liniile ajutatoare, fie paralel cu linia de cota si deasupra acesteia (fig. 5.43 si 5.44).Cotarea suprapusa poate fi executata si pe doua directii cu dispunerea corespunzatoare a punctului de origine (fig. 5.45).3. Cotarea combinataCotele individuale, cotele n serie si cotele fata de un element comun pot fi combinate pe un desen, numai dupa examinarea consecintelor functionale (fig. 5.46).4. Cotarea n coordonatePentru cotarea unui mare numar de gauri situate pe o placa se poate utiliza cotarea n coordonate de pozitie fata de axe de referinta ca n exemplul din fig. 5.47.Coordonatele unor puncte de referinta arbitrare, ce definesc elementele cotate, trebuie sa fie nscrise n corespondenta fiecarui punct atribuit sau ntr-un tabel alaturat conform exemplelor din figurile 5.48 si 5.49.

5. Cotarea tabelaraPiesele sau ansamblurile identice ca forma dar executate n mai multe variante dimensionale se reprezinta la scara, pe un singur desen numai pentru una din marimile de executie, cotele elementelor care se modifica de la o varianta la alta se nscriu pe desen prin simboluri literale, iar valorile numerice ce corespund fiecarei variante se nscriu ntr-un tabel alaturat desenului (fig. 4.50).5.6 Reguli speciale de cotare1. Cotarea unghiurilor, arcelor si coardelor de cerc.La cotarea dimensiunilor unghiurilor sau a lungimii arcelor de cerc, linia de cota se executa sub forma unui arc de cerc cu centrul n vrful unghiului pentru primul caz si respectiv concentric cu arcul cotat n al doilea caz. Liniile ajutatoare de cota pentru cotarea lungimii coardelor si arcelor se traseaza paralele cu bisectoarea unghiului n cazul cotarii coardelor de cerc (fig. 5.32).Liniile ajutatoare se traseaza radial, n cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a lungimii arcelor de cerc ce corespund unghiurilor obtuze, precizndu-se daca este cazul, raza sau diametrul la care se refera cota respectiva (fig. 5.51).2. Cotarea diametrelor si razelor.Diametrele arborilor n trepte pot fi cotate simplificat la capatul unor linii de indicatie, orientate perpendicular spre axa arborelui (fig. 5.52).n proiectie frontala se recomanda sa nu se coteze mai mult de trei diametre pe circumferinta (fig. 5.53).3. Cotarea elementelor echidistante.Elementele dispuse la intervale liniare echidistante pot fi cotate ca n exemplele prezentate n una din figurile 5.54a si b.4. Cotarea elementelor repetitive.Pentru a defini numarul de elemente cu aceleasi dimensiuni si pentru a evita repetarea aceleiasi cote, dispunerea elementelor de cotare si nscrierea cotelor se poate face ca n exemplele din figurile 5.55a si b.Daca toate racordarile reprezentate pe un desen au aceeasi valoare, ele nu se mai coteaza, iar n cmpul desenului sau deasupra indicatorului se face de exemplu precizarea: Toate racordarile necotate R5 sau Toate tesiturile necotate 3x450.5. Cotarea racordarilor a doua suprafete plane neperpendiculare.

La cotarea racordarilor suprafetelor plane, neperpendiculare ntre ele, liniile ajutatoare se traseaza astfel nct sa fie determinata pozitia muchiei fictive de intersectie a celor doua suprafete sau pozitia centrului de racordare (fig. 5.56a si b).6. Cotarea obiectelor simetricen cazul obiectelor simetrice, reprezentate jumatate n vedere-jumatate n sectiune, liniile de cota referitoare la elementele reprezentate numai pe o parte a axei de simetrie trebuie sa depaseasca axa cu 5...10mm. n acelasi mod se procedeaza si n cazul cotarii elementelor simetrice pe proiectii complete (fig. 5.27 si 5.13).La cotarea mai multor diametre pe un obiect simetric reprezentat partial, n mod exceptional liniile de cota pot sa nu depaseasca axa de simetrie, iar cotele se nscriu n trepte (fig. 5.57).7. Cotarea tesiturilor si adnciturilor

Cotarea tesiturilor de la capetele axelor sau nceputul alezajelor se realizeaza prin unul din procesele simplificate prezent n exemplele din figurile 5.58a, b, c, d, e).Adnciturile trebuie cotate prin indicarea diametrului impus pentru suprafata piesei si a unghiului format sau a adncimii de prelucrare si a unghiului format (fig. 5.59 a si b).8. Cotarea si tolerarea elementelor conice(STAS 9068-71)Conicitatea Ceste definita ca raportul dintre diferenta diametrelor a doua sectiuni normale la axa conului si distanta dintre aceste sectiuni (fig. 5.60).Ea indica variatia sectiunii pe unitatea de lungime si se exprima prin relatia:,unde:-C, conicitatea trunchiului de con;-D, diametrul bazei mari;-d, diametrul bazei mici;-L, lungimea elementului conic;-, unghiul la vrf al conului.

n documentatia tehnica un trunchi de con poate fi cotat n mod univoc prin una din combinatiile prezentate n figura 5.61, cazurile a...d, n succesiunea utilizarii.Conicitatea C se nscrie pe o linie de indicatie, paralela cu axa conului, terminata cu o sageata pe generatoarea suprafetei conului. Cuvntul "conicitate" poate fi nlocuit de simbolul, dispus pe linia de indicatie, cu vrful orientat catre vrful conului (fig. 5.61a).Se observa ca valorile a trei dimensiuni enumerate mai sus sunt suficiente pentru definirea univoca a elementului conic.n unele cazuri conul este definit prin diametruld1al unei sectiuni situata ntre cele doua sectiuni extreme la distantal1fata de o baza de referinta (fig. 5.61d).Cotarea uzuala, care faciliteaza prelucrarea prin strunjire, este prezentata n figura 5.61 cazurile a si b.Valorile conicitatilor sunt standardizate prin STASsi se recomanda a fi alese din urmatoarele siruri: 1:3; 1:5; 1:10; 1:20; 1:50; 1:100; 1:200; 1:500; sau 1:4; 1:6; 1:7; 1:12; 1:15; 1:30. Se mai pot folosi si conicitati de uz special.9. Cotarea prismelordelimitate de plane simetrice fata de planul bisector al prismeiPiesele cu forma prismatica, delimitate de plane secante, simetrice fata de planul bisector al prismei (fig. 5.62), sunt caracterizate prin:-nclinarea prismei S- raportul ntre diferenta naltimilorHsih, masurate ntre doua sectiuni ale prismei, si distantaLntre sectiunile respective (fig. 5.63);-panta prismei Cp- raportul ntre diferenta grosimilorTsit, masurate ntre doua sectiuni ale prismei, si distantaLntre sectiunile respective (fig. 5.62);Unghiurile de prisme si nclinari de uz general sunt prescrise prin STAS 2285/2-81.nscrierea nclinarii sau pantei pe desenul unei piese se faceca n exemplele prezentaten figurile 5.64 si 5.65.