Copilul tamaduitor

Click here to load reader

  • date post

    08-Aug-2018
  • Category

    Documents

  • view

    215
  • download

    3

Embed Size (px)

Transcript of Copilul tamaduitor

  • 8/23/2019 Copilul tamaduitor

    1/13

    Copilul tamaduitor

    Vineri, Noiembrie 5, 2010de Camelia Patrascanu

    Fiecare zi a vietii noastre cuprinde situatii in care alegem sa urmam binele sau contrariul

    acestuia. In fiecare secunda suvoiul vietii cere un raspuns prompt: ranesti sau vindeci?

    Apoi viata ne imprastie raspunsul in campul colectiv subtil, iar ecoul lui ajunge inapoi,

    aducandu-ne evenimente si oameni cu care a rezonat.

    In fiecare clipa alegem daca vindecam sau ranim, daca ne lasam vindecati sau raniti de

    oameni si evenimente. Si astfel, fiecare clipa profeteste daca in viata noastra vor intra

    tamaduitorii sau cei care ne vor rani.

    Copila si adolescenta fiind, de obicei imi exprimam revolta cand mi se impunea sa fac unlucru cu care nu eram de acord. Sau il faceam atat de prost incat parintii renuntau. Ciclul

    rugamintilor sau indemnurilor refuzate a continuat in familia mea ani de zile creand

    tensiuni si conflicte. Pana cand mi-am dat seama ca exact aceasta ciclicitate a situatiilor in

    care parintii imi impuneau anumite lucruri, vorbea despre o mare nevoie de vindecare. Am

    reusit sa vad ca in spatele impunerilor parintilor mei se aflau teama, nesiguranta, rusinea,

    patima, incapatanarea, controlul etc. Si toate trebuiau vindecate!

  • 8/23/2019 Copilul tamaduitor

    2/13

    Impunerile

    De regula, cand parintii impun, obliga, forteaza, insista, critica, bruscheaza, condamna

    inseamna ca se tem sa nu dea gres ca parinti si totodata se tem de esecul copilului lor. (evident, evorba de viziunea lor asupra ce inseamna succes sau esec)

    Cand parintii insista ca fiul sau fiica sa vina la o anumita ora acasa, sa nu iasa cu anumiti

    prieteni, sa frecventeze scoala, teama lor are nevoie de vindecare. Cei mai multi insista, riscand

    prin asta sa impinga copilul departe de ei, uneori exact in situatiile si mediile de care se tem.

    In orice insistenta se ascunde o teama si de aici o tendinta de control.

    Insistenta atesta legatura puternica cu acel aspect de care ne-am legat existenta prin frica sau

    pasiune. Iar ecoul spaimelor ori dorintelor noastre este purtat de viata inapoi spre noi,

    impreuna cu evenimentele si oamenii ce ne confirma temerile sau iubirile. Asa se face ca parintiicare nu isi vindeca la timp frica ajung sa profeteasca si sa creeze exact situatiile de care se tem

    pentru copiii lor.

    Vindecarea este simpla.

    Daca reusim sa vedem frica ori rana din spatele oricarei insistente, oricarei respingeri sau critici,atunci vom putea adopta o atitudine vindecatoare. Dar daca vedem doar gestul de suprafata, doar

    nemultumirea, furia, respingerea sau judecarea, atunci ne va fi imposibil sa ne adunam de sub

    lovituri.

    Daca vom crede ca fiinta noastra este compusa doar din partea ce primeste lovituri atunci vomreactiona mereu din aparare si ne vom simti vulnerabili, la cheremul atacurilor. Dar daca vom

    simti ca fiinta noastra este mai vasta, ca suntem mai mult decat vad altii in noi, decat ce lovesc

    altii la noi, atunci vom putea face apel la fortele noastre superioare, la scanteia noastra divina sila puterea noastra de a iubi nemarginit.

    Teama fata de copii

  • 8/23/2019 Copilul tamaduitor

    3/13

    Cand parintii sunt prea autoritari, este semn ca prezenta copiilor este coplesitoare (si uneorinedorita). Si nu o pot gestiona decat prin reguli stricte menite sa ofere copiilor un spatiu bine

    delimitat, un soi de carantina. Pentru ca cei mici sa nu invadeze existenta parintilor.

    Astfel de parinti cred ca aparitia copiilor inseamna o lunga lista de privatiuni si osteneli si preaputine castiguri. Ei sunt tentati sa creada ca ar fi putut face ceva mai mult cu viata lor daca nuapareau copii in viata lor.

    Cel mai adesea, copiii apar in viata parintilor inainte ca adultii sa isi fi trait impulsurile ce le dau

    ocazia sa se cunoasca, sa isi testeze fortele si sa aleaga un drum al devenirii. Si nici nu vad ca, de

    fapt, cresterea copiilor poate fi cel mai bunn mijloc de a deveni OM.

    Din pacate, unii decid sa separe viata personala si realizarea proprie de cresterea copiilor. Cand,

    de fapt, ele sunt una. Ceea ce nu inseamna ca realizarea devine cresterea copilului, ci crescandun copil ai cele mai bune ocazii sa te cunosti si sa devii cu adevarat ADULT. Copilul nu este

    un scop. Este o cale. Avand grija de el, te cresti pe tine.

    Parintii se tem adesea ca pierd controlul asupra vietii copiilor si ca altcineva il va prelua in locul

    lor; se tem ca odraslele nu stiu sa faca alegerile potrivite, asa ca parintii se simt datori sa decida

    in locul copiilor; apoi, parintii se tem ca sunt uitati, ca sunt respinsi, ca sunt alungati din viatacopiilor (si multi copii chiar asta fac, doar pentru a scapa de presiunea controlului ori a

    plangerilor permanente ale parintilor, ce atrag in final neputinta si abuzuri.)

    Teama copiilor de parinti

    A face un copil este natural. A creste un copil este transformator. A educa un copil este

    iluminator.

  • 8/23/2019 Copilul tamaduitor

    4/13

    Ca parinte ai autoritate si putere deplina asupra proaspatului nascut:

    O mica neatentie si viata a disparut din trupul plapand.

    O atitudine nepotrivita si increderea in viata este definitiv zdruncinata.

    O critica demoralizatoare si stima de sine dispare.

    O acuzatie si bucuria a disparut.

    O brutalitate si spaima insotita de umilinta s-au instalat.

    O ironie spusa de sus si rusinea a invadat mintea.

    In lipsa iubirii si a intelepciunii, un parinte se poate transforma intr-o secunda in calau,

    ucigand in copil increderea, bucuria, puterea, dragostea de viata.

    Cand faci un copil te trezesti deodata dispunanad de o putere uriasa asupra unei alte vieti: de

    ingrijirea si iubirea ta depinde viata unei alte fiinte. Ce face ca un parinte sa isi diminuezeegoismul, teama de a pierde puterea, regretul de a nu se fi realizat pe sine asa cum ar fi vrut?

    IUBIREA. Ce fel de iubire? NECONDITIONATA.

    Orice putere trebuie insotita de capacitatea de a te raporta la cei pe care ii conduci, dincolo de

    propriile tale interese. Altfel risti sa pui toate resursele lor doar in slujba propriei tale dezvoltari.Si cu cat puterea este mai mare, cu atat viziunea transpersonala trebuie sa fie mai profunda.

    Un parinte, stapan pe viata copilului, se vede pus sa iubeasca transpersonal inca de la prima

    imbratisare a copilului relatia cu copilul trece pe primul loc. Nu el, parintele. Nici doar el,

  • 8/23/2019 Copilul tamaduitor

    5/13

    copilul. Ci relatia lor este pe primul loc. De relatia lor depinde si evolutia lor ca persoane

    separate. Pentru ca evolutia lor se va face prin aceasta relatie.

    Aceasta putere uriasa a parintelui este coplesitoare pentru copil el simte ca depinde de parintedin toate punctele de vedere: fizic, emotional, mental. Parintele este veriga ce il leaga la lume. Iar

    relatia lui cu viata va depinde de aceasta prima veriga. El poate construi alte relatii cu viata. Dardaca aceasta prima veriga este slaba, toata constructia sa se va prabusi . Asa cum sa

    intamplat cu atatia oameni de succes care au purtat toata viata povara unor relatii dificile cuparintii lor. Pe unii, aceasta rana i-a coplesit.

    Teama de parinte a copilului se naste cu prima neconcordanta si conditionare. Cand dragostea si

    protectia sunt retrase si oferite conditionat, in functie de ce face copilul si de starile emotional-mentale ale parintelui.

    Copilul invata ce gest sau comportament atrage mania parintelui.

    Asa invata ca iubirea are toane, ca poate fi respins, ca parintele poate fi absent, preocupat,

    obosit si indispus. Pedepsele, rastirile, criticile, indepartarile, plangerile toate trezesc teama,

    pentru ca toate fac ca relatia duioasa parinte-copil sa fie amenintata. Din acel moment, copilulnu se mai dezvolta natural, pe traiectoria fireasca, ci in functie de toanele parintelui. Copilul fie

    lupta sa castige mereu atentia parintelui, fie respinge si el parintele, provocandu-l in

    permanenta pe acesta sa aleaga intre a fi parinte sau nu, intre a se implica sau nu.

    Teama de parinte se vindeca greu. De multe ori niciodata. In viata adultului ea este transferata inalte relatii si alte roluri: relatia cu superiorii, cu partenerii de viata, cu prietenii sau colegii.

    Pe de-o parte, copilul timorat poate fi adultul nesigur in cautare de aprobare si mereu temator sa

    nu provoace respingere si dezaprobare. O persoana ce mereu cauta sa previna, sa preintampineun conflict, care se adapteaza la firea celuilalt.

    Pe de alta parte, copilul care a avut curajul sa isi infrunte parintele si sa isi afirme liber

    personalitatea poate deveni un adult ce va face abuz de putere, ce va avea comportamente

    ostentative, obisnuit sa atraga atentia prin deschiderea unui conflict si crearea unei relatii decompetitie. Asa isi va afirma puterea si isi va dovedi maiestria si dreptul la a fi apreciat.

    In ambele cazuri, succesul si armonia sunt platite prea scump, ele se sprijina pe o rananevindecata. Adevarat, uneori aceasta rana face ca alte trasaturi ale firii sa se intareasca. Dar cu

  • 8/23/2019 Copilul tamaduitor

    6/13

    ce pret? In final, tot va trebui sa oprim sangerarea chiar daca am facut in asa fel incat sa avem

    sange din belsug. Nu aceasta e solutia. Relatia cu parintii trebuie vindecata.

    Vindecarea parintilor

    Chiar daca suntem persoane de succes, adulti cu propriile lor familii si vieti realizate si

    credem ca am lasat trecutul in urma, daca inca mai tresarim la telefonul parintilor, daca

    inca ne mai apare in minte o replica a lor, in