Handbook SP-1 - Highway Contract Routes - Contract Delivery ...
Contract de Reasigurare_complectat(1)
-
Upload
monacu-iulian -
Category
Documents
-
view
216 -
download
2
description
Transcript of Contract de Reasigurare_complectat(1)
1. OBIECTIVE
1. Explicarea necesităţii contractului de reasigurare
2. Înţelegerea trăsăturilor contractului de reasigurare ;
3. Definirea principiului interesului asigurabil;
4. Explicarea principiului maximei bunei credinţe;
5. Înţelegerea conţinutului contractului de reasigurare .
1
CONTRACTUL DE REASIGURARE
2. Introducere. Noțiunea reasigurării
Potrivit Directivei 2009/138/CE , reasigurarea înseamnă una dintre următoarele
activități:
- Activitatea care consta în preluarea de riscuri cedate de o întreprindere de
asigurare sau de o întreptindere de asigurare dintr-o țară terță, sau de o altă
întreprindere de reasigurare, sau de o întreprindere de reasigurare dintr-o țară
terță;
- În cazul întreprinderii de subscriitori denumită „Lloyds”, activitatea prin care o
întreprindere de asigurare sau de reasigurare alta decît „Lloyds” preia riscurile
cedate de orice membru al „Lloyds”.
Orice societate de asigurare trebuie sa se preocupe ca portofoliul sau sa corespunda
cerinţelor unei bune stabilităţi financiare, sa fie omogen, diversificat şi dispersat.
Pentru împărţirea riscurilor între mai multe societăţi de asigurări, se folosesc doua
soluţii şi anume: coasigurarea şi reasigurarea.
Coasigurarea consta în participarea mai multor societăţi la asigurarea unui bun de
valoare mare.
În practica datorita valorii mari a bunurilor este posibil ca un asigurator sa nu
consimtă la încheierea contractului pentru întreaga valoare.
Atunci asiguratul tratează printr-un intermediar cu mai mulţi asiguratori, posibilitatea
fracţionarii valorii bunului respectiv şi asigurarea fiecărei părţi la un alt asigurator.
Fiecare societate de asigurări care participa la asigurarea unei fracţiuni din valoarea
bunului în cauza reprezintă un coasigurator. Fiecare coasigurator răspunde faţă de
asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract, şi nu în mod
solidar.
Neajunsurile coasigurarii consta în faptul ca asiguratul nu are acces la date despren
solvabilitatea societăţii de asigurare, plasarea riscului este destul de dificila, iar uneori
recuperarea daunei este întârziata.
2
Reasigurarea consta în cedarea de către asigurator, către alte societăţi, a părţii din riscul
subscris care depăşeşte reţinerea sa proprie. Dacă la coasigurare, redistribuirea riscurilor
se produce în faza încheierii asigurării propriu- zise, în schimb, la reasigurare, în faza
posterioara asigurării.
La început reasigurarea se practica de societăţile profilate pe încheierea de asigurări
directe, care urmăreau îmbunătăţirea structurii portofoliului. Ulterior au fost constituite
societăţi specializate în operaţii de reasigurare.
În literatura de specialitate exista mai multe definiţii date pentru contractul de
reasigurare, cea mai completa definind contractul de reasigurare ca fiind “înţelegerea
stabilita între doua părţi, denumita “reasigurator” şi “reasigurat” prin care reasiguratorul
preia o parte din risc (uneori întregul risc) de la reasigurat în schimbul unei sume
denumite prima de asigurare, pentru care se obliga sa-l plătească acestuia din urma
partea de despăgubire cuvenita în cazul producerii riscului, conform condiţiilor
convenite în contract. Contractul se considera încheiat odată cu semnarea lui de către
părţi.
Caracterul aleatoriu al contractului de asigurare îl obliga pe asigurator sa urmărească
permanent dimensiunea şi structura portofoliului sau pentru a nu ajunge în situaţia ca în
cazul ivirii evenimentului pentru care a preluat răspunderea sa nu poată achita
obligaţiile faţă de asiguraţi.
Reasigurarea constituie un mijloc de egalizare prin divizare a răspunderilor între mai
mulţi asiguratori, dispersaţi pe arii geografice cât mai întinse, de menţinere a unui
echilibru între primele încasate şi despăgubirile datorate la fiecare asigurator în parte.
Reasigurarea avantajează atât pe asigurator cât şi pe asigurat, deoarece prin cedarea unei
părţi din răspunderea iniţial asumata asiguratul este protejat în sensul ca în caz de dauna
asiguratorul sa nu poată face faţă obligaţiilor de despăgubire.
Prin obligaţia de reasigurare, societatea de asigurare care cedează devine reasigurat
sau cedent, iar aceea care primeşte devine reasigurator.
La rândul sau reasiguratorul poate ceda şi el o parte din riscul acceptat în reasigurare
pana când riscul cuprins în asigurarea iniţiala va fi suficient de divizat între diferitele
societăţi de asigurare. Aceasta operaţiune este cunoscuta de retrocesiune.
Spre deosebire de asigurare, reasigurarea se poate încheia numai între societăţi de
3
asigurări. Raporturile de reasigurare pot lua fiinţă în legătura şi ca urmare a unui
contract de asigurare. Reasigurarea produce efecte între reasigurat şi reasigurator, adică
asiguratul nu se poate îndrepta cu acţiune judiciara împotriva reasiguratorului, el nefiind
participant la contractul de asigurare.
Contractul de reasigurare are un caracter confidenţial şi se bazează mai mult pe
cutuma şi mai puţin pe prevederi legislative. Eventualele neînţelegeri între părţi se
soluţionează pe cale amiabila.
3. Caracterele juridice ale contractului de reasigurare
- Oneros, deoarece se bazează pe contraprestații reciproce, reasigurătorul în cazul
producerii evnimentelor reasigurate suportă cheltuieli mult mai mari cu daunele
decît volumul primelor încasate;
- Consensual, deoarece se încheie colo consensus, avînd la bază acordul de voință
al plăților aspra elementelor esențiale ale contractului;
- Sinalagmtic, presupunînd obligații interdependente și reciproce ale părților: plata
primei de reasigurare și, respective, plata despăgubirii;
- Cu executarea succesivă, deoarece nu se execută dintr-o data, dar presupun o
anumită perioadă în care reasigurătorul acordă protective compaiei cedente pentru
riscurile preluate, iar aceasta din urmă plătește prima de reasigurare;
- Cu adeziune, deoarece clauzele contractuale sunt propuse de una din părți,
cealaltă parte avînd doar posibilitatea de a accepta sau de a refuza oferta primită;
- Aleatoriu, deoarece planează incertitudinea în privința producer riscului, prin
urmare și asupra rezultatelorfinale ale contractului. S-a remarcat că orice formă
de contract care implică șansa este aleatoriu.
O particularitate a contractului de reasigurare o reprezintă prezența elementului de
extranietate, părțile contractului fiind, de regulă din țări diferite.
4
4. Funcţiile reasigurării
Reasigurarea are ca scop satisfacerea multor nevoi ale asigurătorului direct, îndeplinind
astfel o serie de funcţii, şi anume:
1. Protejează asigurătorii direcţi de pierderile determinate de producerea riscurilor
ce pot pune în pericol solvabilitatea lor; reasigurarea face posibilă creşterea capacităţii
asigurătorului de a primi mai multe riscuri decât ar fi altfel capabil să accepte. Aşadar,
el îşi poate reduce obligaţia faţă de asigurat trecând excesul de expunere la risc asupra
reasiguratorului (prin ceea ce se numeşte "dispersia riscului" sau "pulverizarea
riscului"). O daună de proporţii mari care ar putea duce la insolvabilitatea companiei de
asigurări este distribuită asupra unui număr mai mare de reasiguratori, în funcţie de
proporţia în care fiecare dintre ei s-a angajat iniţial. De exemplu, unele ţări sunt, în mod
particular, expuse riscurilor naturale (cutremure, inundaţii, uragane, secete etc) care pot
produce mari pagube întregii economii naţionale şi populaţiei. Prin reasigurare apare
posibilitatea ca asigurătorii interni să-şi transfere o parte din pierderi asupra
reasiguratorilor internaţionali. Reasigurarea înzestrează astfel pe asigurătorii direcţi cu
capacitatea complementară de a accepta riscuri mai mari, aceştia putând reţine pe contul
lor numai partea de risc pe care o pot suporta fără a le afecta substanţial situaţia
financiară.
2. Ajută asigurătorul să obţină un anumit grad de stabilitate a ratei daunelor prin
dispersarea pierderilor mai mari pe o perioadă mai îndelungată (de obicei, câţiva ani)
prin contractele de protecţie contra catastrofelor (catastrophe reinsurance coverages);
3. Se realizează o dispersare mare a riscurilor şi prin practica reciprocităţii, prin care
asigurătorii primari îşi plasează contractul de reasigurare pe o bază reciprocă, unul
altuia, în aşa fel încât compania cedentă va oferi o parte dintr-un contract al său unui
reasigurator capabil să-i ofere altul în schimb. în acest fel, fiecare reasigurator îşi
măreşte numărul de riscuri pe care le asigură;
4. Creşte flexibilitatea asigurătorului privind dimensiunile şi tipurile de riscuri,
precum şi volumul activităţii pe care acesta le poate subscrie;
5. Reasigurarea presupune stabilitate prin evitarea fluctuaţiilor referitoare la daune
de la un an la altul;
5
6. Creşte capacitatea de subscriere a asigurătorului a noi riscuri sau a mai multor
riscuri, independent de propriile sale posibilităţi; în mod deosebit, acest lucru este foarte
important în cazul riscurilor de catastrofă
7. Sprijină finanţarea operaţiunilor de asigurări pentru compania cedentă, făcând
posibil în acelaşi timp ca aceasta să-şi poată creşte volumul activităţii mai rapid decât ar
putea fără o creştere corespunzătoare a capitalului de bază;
8. Permite societăţii cedente să se retragă dintr-o categorie de afaceri sau o zonă
geografică pentru o anumită perioadă de timp prin cedarea integrală a riscului
(riscurilor) în reasigurare;
9. Permite companiei cedente să intre rapid într-o categorie de afaceri sau o nouă
zonă geografică prin înfiinţarea unei reprezentanţe şi dezvoltarea unui anumit volum al
afacerilor sau prin negocierea şi preluarea unor contracte de reasigurare de la
companiile ce acţionează deja în acea categorie sau zonă;
10. Reasiguratorul poate oferi asistenţă şi servicii tehnice pentru riscurile mari,
complexe sau speciale prin oferirea de informaţii, cercetări etc.
11. Oferă posibilitatea companiilor cedente de a obţine o gamă largă de servicii de
la marile companii de reasigurări şi de la unii brokeri de reasigurări care au o experienţă
mondială în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor. Ele pot, de asemenea, beneficia şi de
consultanţă în administrarea afacerilor, în stabilirea daunelor, în procedurile de plată şi,
evident, în domeniul pregătirii personalului pentru acest gen de activităţi. Multitudinea
şi caracterul penetrant ale funcţiilor reasigurării descrise mai sus atestă rolul
extraordinar de important al acesteia în creşterea încrederii în afaceri a agenţilor
economici, în reducerea numărului şi amplorii falimentelor, în sporirea stabilităţii
proceselor economice, în general în asigurarea unui plus de fluiditate şi dinamism în
derularea relaţiilor economice internaţionale.
În principal, în baza contractului de reasigurare, reasiguratul are următoarele
obligații:
- Să plătească prima de asigurare la nivelul, în termenul și în condițiile stabilite;
- Să informeze reasigurătorul referitor la derularea afacerii;
- Să pună la dispoiția reasigurătorului toate informațiile și datele de care dispun în
legătură cu tranzacția repectivă;
6
- În cazul producerii daunelor, să e aducă la cunoștința reasigurătorului în termenul
del mai scurt posibil.
5. Trăsăturile contractului de reasigurare
Contractul internațional de reasigurare prezintă următoarele particularități:
- Contractul de reasigurare este condiționat de existența unui contract de asigurare,
încheiat între asigurat si asigurător.
- Contractul de asigurare și contractul de reasigurare este un contract separat,
încheiat între reasigurat și reasigurător, la care asiguratul din contractul de
asigurare nu esre parte, Drept consecință, în cazul producerii riscurilor asigurate,
reasigurătorul poate răspunde pentru partea sa de risc în fața reasiguratului, dar nu
și în fața asiguratului, care primește despăgubirile de la sigurătorul său.
- Despăgubirea totală sau parțială va fi suportată numai pentru răspunderea pe care
asigurătorul direct și-a asumat-o prin contractul de asigurare.
În cazul în care reasiguratorul da faliment, compania cedenta nu este exonerata de
obligaţia de a plăţi întreaga suma ce rezulta din poliţa de asigurare.
Despăgubirea totala sau parţiala va fi suportata numai pentru răspunderea pe care
asiguratul direct şi-a asumat-o prin contractul de
asigurare.
Activitatea de asigurare, în general şi contractul de asigurare în particular se
desfăşoară pe baza unor principii şi anume: obligativitatea existentei unui interes
asigurabil; relaţia dintre părţi se bazează pe „cea mai mare buna credinţa” contractul de
reasigurare este un contract de despăgubire; obligativitatea existentei, în momentul
încheierii contractului de reasigurare, a unui obiect al reasigurării.
6. Principiul interesului asigurabil
Ca și în cazul contractului de asigurare, validitatea contractului de reasigurare este
condiționată de existent unui interes asigurabil. Interesul asigurabil este un drept
7
patrimonial pe care asiguratul și, respective, compania de asigurare cedentă doresc să îl
păstreze sau să îl obțină ori obligația patrimonială pe care aceștia ar dori să o evite.
Dacă în contractual de asigurare direct obiectul îl constituie interesul financiar al
asiguratului privind proprietatea asigurată, obiectul contractului de reasigurare este
răspunderea pe care asigurătorul a acceptat-o în baza contractlui de asigurare. Prin
urmare, toate contractile de reasigurare sunt contracte de asigurare a răspunderii.
La baza încheierii unui contract de reasigurare trebuie sa existe un interes asigurabil.
În dicţionarul termenilor de asigurare se menţionează” din punct de vedere juridic, nici
unei persoane nu i se permite sa efectueze o asigurare dacă nu poseda un interes
asigurabil într-o aventura, adică ea trebuie sa poată pierde ceva dacă proprietatea supusa
riscului se pierde, suferă avarii sau este reţinuta sau poate pierde datorita întârzierii
sosirii ei. Dacă o persoana ajuta sau înlesneşte încheierea unei asigurări în cazul în care
nu exista interes asigurabil, acesta este vinovata şi pedepsita”
Răspunderea depinde de următorii factori: suma asigurata, respectiv limita
despăgubirii; obiectele asigurate; pericolele acoperite;
Se poate deci afirma ca “ interesul asigurabil este un drept patrimonial pe care
asiguratul şi respectiv compania cedenta doresc sa îl păstreze sau sa îl obţină sau
obligaţia patrimoniala pe care aceştia ar dori sa o evite”.
În contractele de reasigurare, reasigurarea unui risc sau a unei clase de riscuri are
effect numai după ce compania cedenta accepta preluarea acestuia de la asigurat, adică
atunci când interesul asigurabil exista în momentul încheierii reasigurării.
7. Principiul maximei bunei credinţe (Utmost Goog Faith)
Acest principiu universal este aplicat cu o deosebită strictețe în reasigurări. Rațiunea
acestei rigori derivă din faptul că, prin natura sa, activitatea de reasigurare se desfășoară
pe plan international și, în majoritatea cazurilor, spatial geographic în care se pot
produce riscurile se află la mare distanță de locul ne își are sediul compania de asigurare
care nu cunoaște asigurații.
În virtutea acestui principiu, informaţiile pe care părţile le oferă reciproc sunt luate
8
ca atare şi considerate adevărate. Dacă se dovedesc nereale, partea vătămata poate cere
despăgubiri şi anularea contractului.
Asiguratorul direct este obligat sa dezvăluie în întregime orice fapt material
referitor la riscul ce va fi reasigurat. Într-o tranzacţie de reasigurare, compania cedenta
are aceiaşi poziţie faţă de asigurator pe care o are şi asiguratul original faţă de compania
de asigurări. În activitatea de asigurare şi cea de reasigurare exista anumite deosebiri în
ceea ce priveşte aplicarea acestui principiu.
În timp ce în asigurări, asiguratul necunoscător al principiilor şi cutumelor privind
asigurarea, are obligaţia de a informa compania de asigurări în timpul negocierii asupra
tuturor datelor şi informaţiilor necesare şi utile acestuia din urma, în cazul
reasigurărilor, aceasta datorie revine companiei cedente. Principala deosebire este aceea
ca, în cazul reasigurărilor, părţile contractante sunt experte, cunoscătoare în egala
măsura a afacerilor ce vor fi încheiate şi a normelor şi principiilor juridice ce le
guvernează. De aceea în situaţii de litigii, un reasigurat nu se poate apăra dacă a
transmis reasiguratorului informaţii incorecte sau incomplete pe care el
la rândul sau, le-a primit de la asiguratul original.
În cazul reasigurării facultative, compania cedenta trebuie sa ofere informaţii
complete privind riscul individual pentru care doreşte sa obţina protecţia
reasiguratorului. Aceste informaţii sunt cuprinse într-o forma prescurtata a contractului,
denumita “slip”, care cuprinde toate particularităţile materiale ale riscului pentru
afacerea respectiva, reţinerea cedentei, suma asigurata.
La reasigurarea contractuala, aplicarea principiului este substanţial diferita,
deoarece compania cedenta grupează mai multe poliţe după anumite criterii, iar
reasiguratorul, prin natura contractului nu cunoaşte multe detalii referitoare la riscurile
individuale cedate, suma asigurata. El accepta afacerea bazându-se pe experienţa şi
priceperea cedentei şi nu în ultimul rând, pe încredere.
8. Principiul despăgubirii(indemnity)
Despăgubirea reprezintă suma de bani plătita de reasigurator reasiguratului sau,
corespunzător pierderii suferite de acesta din urma, în conformitate cu condiţiile
9
contractului de reasigurare.
Suma nu include parte de profit pentru reasigurat. Principiul despăgubirii este parte
integranta a oricărui contract de reasigurare, chiar dacă asigurarea originala nu este
întotdeauna un contract de despăgubire. Compania cedenta trebuie sa dovedească faptul
ca daunele pentru care se cere despăgubiri de la reasiguratori se încadrează în termenii
contractelor de asigurare şi reasigurare.
Reasiguratorul este răspunzător faţă de compania cedenta numai pentru partea de
dauna pentru care este răspunzătoare aceasta din urma faţă de asigurat, în timp ce pentru
plăţile “exgratia” făcute de asigurator asiguratului sau el nu va primi nici o despăgubire.
Volumul despăgubirilor suportate de reasigurător depind de titlul poliței originare.
De exemplu, în cazul poliței evaluate pentru o avarie totală, se despăgubește valoarea
asigurată, iar pentru o avarie partial se despăgubește cota respective daunei din
valoarea asigurată. În privința polițelor neevaluate, despăgubirea pentru avaria totală
este egală cu valoarea asigurabilă, iar pentru avaria partial, cota corespunzătoare din
valoarea asigurabilă.
9. Principiul privind obiectul contractului de reasigurare
În momentul încheierii contractului de reasigurare, este obligatorie existenta unui
obiect. Dacă în cazul asigurării directe obiectul îl constituie interesul financiar al
destinatarului poliţei privind proprietatea asigurata, în reasigurare subiectul este
răspunderea pe care asiguratorul a acceptat-o prin contractul de asigurare. Toate
contractele de asigurare vor fi contracte de asigurare a răspunderii. O particularitate a
contractului de reasigurare o reprezintă prezenta elementelor de extraneitate, deoarece
părţile contractante sunt, de regula, din diferite tari.
10.Condiţii de validitate a contractului de reasigurare
Pentru a fi valid un contract de reasigurare trebuie sa răspundă următoarelor cerinţe:
părţile trebuie sa aibă capacitatea de a încheia contracte sa existe o voinţa a parţilor de a
crea o relaţie juridica, respectiv consimţământul valabil al acestora.
10
Valabilitatea consimţământului produce efecte numai când acesta nu este dat prin
eroare, smuls prin violentasausurprinsprindol.Vicierea consimţământului prin oricare
dintre aceste modalităţi atrage nulitatea contractului:
- sa existe o oferta şi o acceptare a ei;
- sa existe un obiect al contractului, respectiv sa duca la crearea de obligaţii pentru
părţile contractante prin reasigurarea a ceea ce compania cedenta a asigurat;
- obiectul contractului sa fie posibil şi licit, sa nu contravină legislaţiei şi sa nu
pericliteze în nici un fel ordinea publica şi bunele moravuri ale societăţii.
11
CUPRINS
1. Obiective…………………………………………………………………………...1
2. Contractul de reasigurare. Introducere. Noțiunea reasigurării...…………………2
3. Caracterele juridice ale contractului international de reasigurare………………..4
3. Funcțiile reasigurării............................................................................................5
4. Trăsăturile contractului de reasigurare……………………………………………7
5. Principiul interesului asigurabil………………………………………….………..7
6. Principiul maximei bunei credinţe…………………………………………….…..8
7. Principiul despăgubirii……………………………………………………….……9
8. Principiul privind obiectul contractului de reasigurare……………………….….10
9. Condițiile de validitate a contractului de reasigurare…………………………….10
12
BIBLIOGRAFIE
- Gribincea Lilia „Dreptul cometțuluiinternațional: Tratat/ Lilia Gribincea; Univ.
de Stat din Moldova, Facultatea de Drept”, Chișinău:S. n., 2014 (Tipografia
Reclama)
- Ciurel V. „Asigurări şi reasigurări – o perspectivă globală”, Editura
Rentrop&Straton, Bucureşti, 2011
- Beganu G. „Metode probabilistice aplicate în economie şi asigurări”, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1996
- Decebal B. M. „Mecanismul gestiunii financiare în societăţile de asigurări”,
Editura Casa Cărţii, Bucureşti, 2007
- Decebal B. M. „Controlul în asigurări”, Editura Casa Cărţii, Bucureşti, 2008
13