Consilierea carierei prin colaborarea cu parintii partea 1

Consilierea carierei prin colaborarea cu părinţii

Manual de instruire pentru consilierii vocaţionaliPARTEA I

editor: Małgorzata Tarkowska (Polonia)

Consilierea carierei prin colaborarea cu părinţiiManual de instruire pentru consilierii vocaţionali


3

Echipa de autori:

Răzvan Ardelean (RO)Laura Ardelean (RO)Yolanda Deocano (ES)Christos Giannaulis CY)Ali Ister (AU) Nijole Janonyte (LT) Lambros Kaikitis (CY)Martin Maier (AU)Jurate Muriniene (LT)Evangelos Spanias (CY)Mercedes Santos (ES)Paul Schober (AU)Jurate Stankaityte (LT)Małgorzata Tarkowska (PL)

Despre autori:

Laura Ardelean (RO)Lucrează ca profesor şi terapeut prin joc la Fundaţia „Partener” din Braşov, România, care promovează educaţia pentru adulţi

(LifeLong Learning). A participat la numeroase proiecte europene.

Răzvan Ardelean (RO)Răzvan Ardelean are Masteratul în Consiliere Psihologică şi Educaţională. A condus numeroase proiecte naţionale şi europene

în domeniul educaţiei. Autor de carte educaţională “Lumina” (2004), “Creatorii de turism” (2006). A inventat şi patentat în România jocul “Şah în 4”. Este autorul unui test original on-line de orientare în carieră. Conduce un colectiv de cercetare în domeniul “Învăţării accelerate“ cunoscută şi ca “Învăţare prin somn”. În prezent este preşedintele Fundaţiei Partener din Braşov, România, care promovează educaţia pentru adulţi (LifeLong Learning).

Yolanda DeocanoPedagog la Universitatea din Sevilla, Spania. Expert în Psiho-Pedagogie, comunicare şi seminarii. Colaborator permanent al

Asociaţiei Annur, a participat la diferite proiecte europene alături de asociaţia menţionată mai sus.


4

Christos GiannoulisŞi-a terminat studiile în Ştiinţele Economiei (MBA), a urmat cursurile de Psihologie ABO în RWTH Aachen-Germania. Director

al RCI (Institutul de Cercetare şi Consultanţă), se ocupă de managementul Resurselor Umane şi consultanţă în marketing, planificare strategică, sisteme de calitate şi este consultant acreditat al Autorităţilor Guvernamentale din Cipru (Institutul de Tehnologie şi Autoritatea pentru Dezvoltarea Resurselor Umane). Purtător de cuvânt în conferinţele naţionale şi internaţionale în aria „Consilierea şcolară şi a carierei”, „Influenţa Mass-Media asupra părinţilor şi copiilor”, „Colaborarea între părinţi şi profesori în procesul de învăţare.”

Ali IsterStudii de Economie Internaţională şi Administrarea Afacerilor. Activităţi profesionale: coordonarea unei agenţii de management

a evenimentelor, coordonare, probleme administrative şi relaţii umane pentru o bancă de sânge, director al unei întreprinderi comerciale din sectorul textil, cercetare, proiecte UE pentru Hafelekar Unternehmensberatung, Insbruck, Austria.

Nijolė JanonytėPsiholog, din 2004 lucrează ca profesor în Centru de Dezvoltare Profesională Jurbarkas, Kaunas, Lituania. Dezvoltă programe

de predare pentru profesori, susţine seminarii pentru profesori, părinţi şi studenţi. Preocuparea ei principală o reprezintă copiii cu nevoi deosebite, problemele acestora de integrare şi dezvoltare, la fel şi particularităţile relaţiilor dintre studenţi şi părinţi.

Lambros KaikitisŞi-a încheiat studiile în Ştiinţe Politice şi Economie (MBA) şi a obţinut Doctoratul în Ştiinţe Economice şi Politice. Director în

cadrul RCI (Institutul de Cercetare & Consultanţă) Cipru. Experienţa lui în muncă este extinsă, de la a fi asociat în departamentul de cercetare a Institutului de Ştiinţe Politice la universitatea din Aachen, de a participa la multe programe de cercetare, cum ar fi „rolul şi eficienţa televiziunii şi a reclamelor în comportamentul politic şi social al tinerilor”, „problemele politice şi sociale ale imigranţilor în Germania”.

Martin MaierDoctor în Filosofie, diplomă de Masterat în Filologie Clasică (Latină), Psihologie, Filosofie şi Pedagogie. Activităţi profesionale:

asistent ştiinţific şi conferenţiar la Universitatea Innsbruck, Austria, formator pentru orientare vocaţională şi conducător al departamentului de e-learning la un institut de formare vocaţională, conferenţiar la un colegiu pentru formarea vocaţiei de profesor, coproprietar al Hafelekar Unternehmensberatung, cercetare, managementul proiectului, proiecte UE.

Jurate MurinieneLucrează ca şi consilier educaţional la centrul pentru Consilierea Tinerilor şi a Carierei. Predă managementul carierei, la

Universitatea Vytautas Magnus, dezvoltă şi conduce programe de educare şi orientare în carieră pentru profesori şi studenţi. Consultă studenţii şi părinţii asupra posibilităţilor de studiu în ţară şi în străinătate.


5

Evangelos Spanias (CY)Şi-a terminat studiile în Contabilitate şi Finanţe, la Universitatea de Est din Anglia şi a obţinut MBA la institutul CIIM din Cipru.

Experinţa profesională se extinde în contabilitate, audit, marketing, management, cercetare, consultanţă în marketing şi management de proiect. În 2006 a fost numit Consultant în RCI (Institutul de Cercetare şi Consultanţă).

Mercedes SantosProfesor de Engleză, Universitatea Extremadura, Spania. Colaborator permanent al Asociaţiei Annur, a participat la diferite

proiecte europene alături de asociaţia menţionată mai sus.

Paul SchoberDoctor în Administrarea Afacerilor, studii de jurnalism şi politică, diplomă postuniversitară în Managementul Educaţiei. Director

al Hafelekar Consultancy Ltd., Innsbruck, Austria. Ţine conferinţe la Universitatea Innsbruck şi la Centrul de Management Innsbruck, seminarii şi cursuri de formare în antrepriză şi educarea adulţilor. Publicaţii în aria cercetării organizaţionale, dezvoltarea resurselor umane, formarea ucenicilor, antreprenoriat, consilierea carierei şi conceperea curentelor principale..

Juratė StankaitytėLucrează ca psiholog la şcoala Sakiai “Varpas”, Kaunas, Lituania. Predă psihologie, susţine conferinţe, seminarii pentru

instituţiile de pregătire a profesorilor. Domeniul ei special de interes îl reprezintă dezvoltarea competenţelor în managementul carierei din programele de educaţie. Conduce grupuri de dezvoltare a abilităţilor sociale, participă la proiecte şi programe naţionale şi internaţionale.

Małgorzata TarkowskaŞi-a terminat masteratul în Psihologie – psihoterapeut, consilier în dezvoltarea carierei. Conducător al Centrului de Terapii

şi Cursuri Psihologice, Lodz, Polonia. Se ocupă cu psihoterapia şi dezvoltarea carierei clienţilor ei. Proiectează drumuri în carieră, făcând posibilă înglobarea vieţii profesionale şi a celei private. Furnizează cursuri de formare în domeniul consilierii psihologice şi de afaceri pentru diverse grupuri profesionale, atât pentru persoanele de la conducere cât şi oentru angajaţi. Cooperează cu Institutul de Psihologie al Universităţii din Lodz, unde susţine seminarii pentru consilierii profesionali în cadrul programelor de studii postuniversitare.


6

Cuprins

Despre autori: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10

PARTEA 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11

CAPITOLUL 1: Consilierea de grup pentru părinţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11Ardelean Răzvan & Ardelean Laura (RO), Małgorzata Tarkowska (PL)

1.1. Cum se pregăteşte un consilier pentru a lucra cu un grup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .121.2. Reguli de conducere a seminariilor pentru părinţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .121.3. Exerciţii de “spargere a gheţii”: Ice-breaking. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

Exerciţiul 1: Ghemul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15Exerciţiul 2: Eşarfa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16Exerciţiul 3: Frânghia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16Exerciţiul 4: Cursa cu scaune. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16Exerciţiul 5: Prăjitura umblătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17Exerciţiul 6: Limba de clopot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17Exerciţiul 7: Să-i ajutăm pe nevăzători . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18

CAPITOLUL 2: Părinţii ca un element important al procesului de consiliere în carieră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19Ardelean Răzvan & Ardelean Laura (RO)

2.1. Tradiţiile de familie ca factor determinant în alegerea carierei copilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192.1.1. Prejudecăţi de familie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .192.1.2. Prejudecăţi cu privire la Consilier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .202.1.3. Prejudecăţi cu privire la piaţa muncii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .212.1.4. Întreprinzător sau angajat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22

2.2. Exerciţii: Cum pot părinţii influenţa alegerile copilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23Exerciţiul 1: Dacă aş fi…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23Exerciţiul 2: În papucii altuia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25Exerciţiul 3: Alegând o carieră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27


7

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33CAPITOLUL 3: Cum să motivăm părinţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34Yolanda Deocano şi Mercedes Santos (ES)

3.1. Teorii Motivaţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .343.1.1. Instinctele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .343.1.2. Teoria „Drive reduction” (Reducerea senzaţiei) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .343.1.3. Teoria excitaţiei: căutarea stimulării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .353.1.4. Teoria „incentives” (Teoria stimulilor/ nevoilor). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .353.1.5. Teoria procesului oponent. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .353.1.6. Teoria cognitivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .353.1.7. Teoria lui Maslow. Piramida necesităţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .353.1.8. Câteva remarci cu privire la teoriile motivaţionale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .35

3.2. Motivaţie şi individualitate: pozitivarea stimulilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .363.2.1. Caracteristici individuale. Cum să motivăm luând în considerare diferenţele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36

3.3. Motivaţie şi performanţă. Relaţiile stabilite între acestea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .373.4. Motivaţie şi curiozitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .373.5. Exerciţii - Strategii de dezvoltat pentru a încuraja pozitiv motivaţia grupului de părinţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38

Exerciţiul 1: Eu sunt aşa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38Exerciţiul 2: Motivarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .39Exerciţiul 3: Feedback . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40Exerciţiul 4: Vânzări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41Exerciţiul 5: Ore suplimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43Exerciţiul 6: Pot fi interesant pentru că…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .46

CAPITOLUL 4: Crearea parteneriatelor în familie (părinţi şi copii) în diferite etape ale consilierii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47Ali Ister, Martin Maier, Paul Schober (AU)

4.1. Obiectivele modulului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .474.2. Introducere teoretică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47

4.2.1. Cooperarea consilierilor cu părinţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .474.2.2. Cum poate un consilier ajuta părinţii să îşi construiască relaţia cu copiii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47


8

4.3. Exerciţii – relaţia dintre părinţi şi copii: învăţarea, şcoala şi viitoarele decizii cu privire la o slujbă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50Exerciţiul 1: Eşuat pe o insulă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50Exerciţiul 2: Hârtia mototolită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51Exerciţiul 3: Plierea instructivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .53Exerciţiul 4: Insula în curs de apariţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .55Exerciţiul 5: Călătoria vocaţională. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .59

CAPITOLUL 5: Cum să ajutăm părinţii să dezvolte atitudini pentru a-şi ajuta copiii în luarea unei decizii . . . . . . . . . . . . .60Małgorzata Tarkowska

5.1. Interviul de consiliere ca metodă de bază pentru a dezvolta relaţiile de sprijin ale părinţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .605.1.1. Definirea aşteptărilor părinţilor cu privire la propria dezvoltare şi a schimbării atitudinilor de viaţă . . . . . . . . . . . . . . .63

5.2. Valorile personale ale părinţilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .645.3. Acţiuni pentru a dezvolta pregătirea părinţilor pentru o schimbare constructivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .675.4. Exerciţii – dezvoltarea abilităţilor şi atitudinilor părinţilor pentru a-i ajuta pe copii în alegerile lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70

Exerciţiul 1: Buna înţelegere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70Exerciţiul 2: Calităţile muncii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .71Exerciţiul 3: Vorbeşte-mi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .72Exerciţiul 4: Schimbare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73Exerciţiul 5: Să ajungem la rădăcini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74Exerciţiul 6: Sunt talentat la… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .76Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .78

CAPITOLUL 6: Cum pot fi ajutaţi părinţii în planificarea carierei copilului lor? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .80Jurate Stankaityte, Nijole Janonyte, Jurate Muriniene (LT)

6.1. Procesul de planificare a carierei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .806.2. Auoevaluarea, autocunoaşterea în planificarea cariereig . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .81

6.2.1. Rolul părinţilor în procesul de luare a deciziei privind cariera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .816.3. Exerciţii – planificarea carierei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84

Exerciţiul 1: Nevoile copilului meu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84Exerciţiul 2: Portofoliul carierei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .85Exerciţiul 3: Învăţând de la alţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86


9

Exerciţiul 4: Viziunea copilului privind cariera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .87Exerciţiul 5: Stilul decizional privind cariera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .89Exerciţiul 6: Analiza posibilelor alegeri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .90

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .92Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98

CAPITOLUL 7: Cum să le furnizăm părinţilor informaţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99Christos Giannaulis, Evangelos Spanias, Lambros Kaikitis (CY)

7.1. Obiectivele modulului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .997.2. Introducere teoretică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .997.3. Cum poate un consilier să găsească informaţii folositoare pentru părinţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1007.4. Surse şi tipuri de informaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

7.4.1. Informaţii personale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1017.4.2. Informaţii despre mediul în care trăim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1017.4.3. Informaţii sociale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1027.4.4. Informaţia educaţională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1027.4.5. Informaţii profesionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

7.5. Rolul consilierului în oferirea de informaţii necesare copiilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1037.6. Cum să conduci întâlnirile de grup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1037.7. Exerciţii – căutarea informaţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

Exerciţiul 1: Informaţii din Internet. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104Exerciţiul 2: Părinţi şi Consilieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Exerciţiul 3: Prezentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

10


Introducere

Această carte este scrisă pentru consilierii şcolari şi profesorii diriginţi care decid să nu lucreze numai cu copiii, dar şi cu familiile acestora. Reprezintă un set de informaţii necesare pentru a putea construi o legătură bună între consilieri şi părinţi, pentru a-i motiva pe părinţi să acţioneze, să stabilească obiective, să dezvolte abilităţi şi trăsături care să ajute la analizarea carierei şi la deciderea educaţiei şi a unei meserii viitoare.

Această carte se bazează pe experienţa internaţională a consilierilor din diferite ţări. Constă în exerciţii practice care pot fi folosite în lucrul cu părinţii. Este împărţită în două părţi. În prima parte, consilierului i se oferă instrumente folositoare (exerciţii). A doua parte îi permite consilierului să-şi dezvolte abilităţile. Poate fi tratată ca o modalitate de a învăţa singur sau de a împărţi experienţele cu ceilalţi.

Acest manual reprezintă o completare a cărţii „Copilul meu îşi alege o carieră”.


11

PARTEA 1

CAPITOLUL 1Consilierea de grup pentru părinţi

Consilierea în grup reprezintă un subiect de interes pentru oamenii care doresc să-şi sporească eficienţa în munca de consiliere. În literatura mondială şi cea poloneză se întâlnesc multe informaţii în legătură cu acest lucru (Rogers, 1970, Glading, 1992 şi numeroase texte prezentate în Broşurile Consilierii Profesionali din anii: 1997, 1998, 1999). Popularitatea acestui subiect are multe rădăcini. În primul rând, transformarea sistemului economic şi politic a crescut nevoia de consiliere profesională. În al doilea rând, mulţi consilieri profesionali care şi-au dobândit şi dezvoltat calificările în ultimii ani, se pot simţi incompetenţi în a lucra cu grupuri deoarece acest aspect este neglijat pe parcursul educării lor la universitate sau alte cursuri. Mai mult, încă lipsesc publicaţiile care să prezinte metode ce îi permit consilierului să le folosească în munca sa.

În prezent se creează grupuri în multe instituţii. Au structuri foarte complexe şi trebuie să rezolve anumite probleme (de exemplu, în consilierea carierei, trebuie să se concentreze asupra obţinerii de abilităţi importante pentru funcţionarea activă pe piaţa muncii, construind o carieră, dezvăluind părţile puternice ale unei persoane în contact cu alte persoane şi acţionând în roluri sociale şi de muncă diferite.)

În concluzie, se observă apariţia unei întrebări – ce determină două grupuri similare pregătite prin consiliere să obţină rezultate diferite. Acest fenomen este destul de complex. Ar putea fi efectul diferitelor dinamici de grup care derivă din structura grupului, din configuraţia specifică a trăsăturilor sociale şi psihologice a membrilor ei şi modalitatea în care se procesează comunicarea în grup. Aceste elemente pot fi aranjate, avându-se în vedere trei trăsături:

• Interacţiunea,acellucrucare„săaparăcevaîntreoameni”:discuţia,ascultarea,interpretarea,medierea,modalitateadeafacefaţă conflictelor sau începerea unui conflict.

• Procedurile,modulîncareungrupfaceschimbdeinformaţii,discutăşidecidesăaleagăceamaibunăsoluţieposibilă.• Conţinutul,problemacucareseconfruntăgrupulsauproblemadiscutată.În funcţie de tipul de grup, accentul pus pe aceste trăsături este diferit. În grupurile de învăţare, conţinutul este pe primul loc,

în grupurile de prieteni – interacţiunea, iar procedurile în grupuri se stabilesc asupra unei ţinte specifice (care deseori pornesc din consilierea carierei). Toate aceste trăsături trebuie să se afle în armonie pentru a putea funcţiona bine.

Grupurile tind să aibă multă putere, ce poate aduce membrilor experienţe noi, să le stimuleze creativitatea şi să conducă la rezolvarea de probleme interesante. Principalul rol al conducătorului este să se asigure că potenţialul grupului este bine folosit şi aduce beneficii de durată.


Răzvan Ardelean & Laura Ardelean (RO), Małgorzata Tarkowska (PL)


PARTEA 1


1.1. Cum se pregăteşte un consilier pentru a lucra cu un grup

12


1.1. Cum se pregăteşte un consilier pentru a lucra cu un grup

În cadrul proiectului nostru, s-a desfăşurat un seminar care să-i pregătească pe consilieri să lucreze cu părinţii. Principalele obiective ale acestui seminar au fost:

• Cunoaşterearegulilorpentruaconduceunseminarpentruungrupdepărinţi• Dezvoltareaabilităţilorpracticelegatedeconstruirearelaţiilorcupărinţii• Cunoaştereaunorexerciţiidinmanual• Cunoaştereaefectelorpecareleauexerciţiileceurmeazăafiprezentatepărinţilor• Creşterearesponsabilităţiiasupraroluluiprofesieişiaalegerilorprivindmunca• Introducereaobiectivelorpecareleauexerciţiilepentruconsilierişiaobiectivelorînlucrulcucopilulînsistemulfamilial• Schimbuldeexperienţălegatdelucrulcupărinţii• Cunoaşterearegulilorasistemuluideordinecândselucreazăcupărinţii

Acesta s-a desfăşurat într-un sistem de 20 de ore de seminarii şi 10 ore de muncă independentă. Pe parcursul ultimei întâlniri participanţii au prezentat rezultatele „muncii lor individuale” şi consideraţiile lor asupra subiectului prezentat. Conform consilierilor, lucrând într-un asemenea mod a fost foarte folositor. Le-a permis tuturor să înveţe uşor şi să-şi schimbe modul de a gândi despre rolul lor în lucrul cu tinerii. Mulţi consilieri au afirmat că lucrul cu părinţii este esenţial în procesul de consiliere a copiilor.

1.2. Reguli de conducere a seminariilor pentru părinţi

Obiectivele activităţilor pregătite pentru părinţi sunt:• Integrareaîngrupşiconstruireaunei„reţeledeajutor”(carevacontinuaşidupăprogramuldeformare)• Cunoaştereatrăsăturilorputernicecaşiconsilierpentrucopilulsău• Cunoaştereacondiţionărilorînlegăturăcudezvoltareaprofesionalăşiînţelegereaalegerilorfăcutedecopii• Dezvoltarearelaţieicopil–părintepentruîmbunătăţireaabilităţilor• Dezvoltareaabilităţiidea începeundialogcucopilulpe teme legatedeeducaţie,alegereaunei şcoli,auneiprofesii,

obiective pentru viitor• Dobândireadeabilităţipentruauto-motivare,motivareacopilului,încurajareadezvoltăriipasiunilorşihobby-urilor• Prezentareanecesităţiidevalorialefamilieiînperioadadeanalizareaeducaţieicopiluluişiaalegerilorlegatedemuncă• Dobândireadeabilităţipentruaacompaniacopilulpedurataprocesuluideplanificareaviitoruluilor.Programul de formare poate fi organizat pentru părinţi de toate vârstele. Grupurile pot fi uniforme (de exemplu, tineri în

vârstă de 16 ani), dar de asemenea, şi grupuri mixte. Oferă şansa de a face un schimb de experienţă, folosind ca exemple părinţii copiilor mai mari. Înainte de întâlnirea părinţilor trebuie pregătită o ofertă detaliată. Aceasta ar trebui să conţină:

• Obiectivulîntâlnirilor


PARTEA 1


13


1.2 Reguli de conducere a seminariilor pentru părinţi

• Efectele• Informaţiilepentrucareacestprogramdeformareesteorganizat• Subiecteleîntâlnirilor• Metodeledelucru• Data,durataşiloculîntâlnirilor• scurtăbiografieapersoaneicareconduceîntâlnirileFiecare întâlnire ar trebui să înceapă prin a scrie un contract cu părinţii, stabilind regulile în vigoare pe durata întâlnirilor.Reguli folositoare pentru lucrul în grup:Reguli folositoare, ajutătoare pentru lucrul în grup ar trebui stabilite de către participanţi împreună cu liderul. Este folositor

să urmaţi aceşti paşi:• Aderarealacontract,deexemplucuprivirelatimpuldeîncepereşiterminarealucruluiîngrup• Reguladiscreţiei–sepotfolosiinformaţiiledespregrupprivitnumaicaunîntreg,darfărăasefacereferirelaanumite

persoane• Dreptullaopinie• Dreptuldeaexperimentauncomportament• Reguladeascultarereciprocăşiatenţie• Fiecareartrebuisăseadresezecelorlalţipenume• Fiecareartrebuisă-şipoatăîmpărtăşiliberimpresiilesaleRegulile pot fi scrise sub forma unui „contract” ce poate fi lipit de perete, în sala unde se desfăşoară cursul.Metoda folosită pe durata acestui curs este ”învăţarea participativă”. Modul în care gândim când intrăm în acest proces este

acela că niciun expert nu are toate răspunsurile, în timp ce fiecare dinte noi deţine informaţii şi experienţe personale valoroase, cu care poate contribui la desfăşurarea cursului.

Iată de ce deschiderea şi dialogul sunt esenţiale în această formă de curs. Noi, ca şi traineri, trebuie să creăm un climat în care poate avea loc un dialog adevărat.

Cerinţele pentru participarea la curs sunt:1. Prezenţa: Participarea la toate sesiunile2. Participare: Disponibilitatea de a fi implicat în jocurile de rol, dezbateri etc.3. Confidenţialitate profesională4. Pregatirea temelor de casă.

Sfaturi pentru un bun trainer:1. Modul în care este aranjată camera şi mărimea grupului sunt foarte importante. Trebuie să avem în vedere confortul

participanţilor. Vom alege un loc spaţios, liniştit, atractiv. Camera, holul de la intrare trebuie să confere un sentiment de intimidate.

2. Cele mai bun aranjamente sunt în cerc sau în forma literei U, astfel încât orice participant să îi poată vedea pe ceilalţi. Este


PARTEA 1


14


important ca scaunele să poată fi mutate, fie spre margine - eliberând centrul camerei pentru activitaţile de mişcare, fie pentru formarea unor echipe sau grupuri de interacţiune mai mici.

3. Fiţi entuziast. În orice grup există oameni cu probleme, sau care vin la întălnire obosiţi, aşa încât fiţi pregătit să îi încurajaţi, să îi ajutaţi să fie entuziaşti.

4. Câştigaţi încrederea participanţilor. Exprimaţi-vă sincer interesul şi preocuparea pentru activitatea grupului cu care lucraţi, dar şi aprecierea pentru fiecare persoană în parte.

5. Creaţi o atmosferă de confort emoţional. Membrii grupului trebuie să ştie că le este permis să aibă opinii diferite şi că sunt încurajaţi să şi le exprime fără a fi judecaţi sau ridiculizaţi de ceilalţi. Încurajaţi respectul pentru punctele de vedere diferite.

6. Stimulaţi coeziunea grupului. Aceasta se va realiza prin însăşi modul interactiv de lucru, dar trebuie să fim atenţi la tratarea situaţiilor emoţionale care vor apărea: nimeni să nu fie atacat sau jignit pentru opiniile sale, sau pentru apartenenţa la un anumit gen, categorie socială, etnie, rasă, convingeri religioase sau politice etc. Nimeni nu trebuie să se simtă respins sau exclus.

7. Încurajaţi interacţiunea grupului. Numiţi persoana care urmează să vorbească pentru ca atenţia grupului să se concentreze asupra ei. Incurajaţi-i să vorbească şi pe cei mai timizi şi retraşi. Remarcaţi similitudinile, diferenţele între părerile participanţilor, şi legătura acestora cu subiectul în discuţie

8. Trebuie să aveţi o strategie pentru a împiedica monopolizarea discuţiei de către o singură persoană, şi o alta strategie pentru a aduce discuţia la subiect atunci cand aceasta deviază.

9. Uneori veţi fi pus în situaţia chiar de a întrerupe o persoană care vorbeşte pentru a-i comunica faptul că discuţia a alunecat, sau să lase şi altora posibilitatea să-şi exprime opinia, sau că, poate fară voie, a jignit pe cineva. Trebuie să fiţi pregătit cum să o faceţi într-un mod delicat.

10. Nu emiteţi aprecieri aprobative (da, ai dreptate!) sau negative (nu, tu nu ai dreptate!) asupra afirmatiilor participanţilor, deoarece în acest fel, de fapt comunicaţi judecăţi de forma ”Eu sunt OK tu eşti OK” versus ”Eu sunt OK tu nu eşti OK”, punându-vă astfel în poziţia unui ”master” care le ştie pe toate şi care acordă calificative, în loc să ocupaţi poziţia unui egal, care are un rol de mediator.

11. Atunci când se ia o decizie, aceasta trebuie rezumată şi prezentată ca atare, pentru a marca faptul că s-a trecut de la etapa de idei şi că s-a luat o hotărâre.

12. Trebuie să fiţi pregătit să vă confruntaţi cu probleme ca: lipsă punctualitate, diferenţe de vârstă, de temperament, de mediu social sau educaţional, atitudini ostile privitoare la anumite subiecte sau abordări, atitudinea dominantă a unora dintre participanţi sau retrasă a altora, dependenţa de faptul ca părerea proprie să fie confirmată, lipsă de deschidere etc.

Se recomandă să începeţi lucrul cu fiecare grup (inclusiv cel format din părinţi) prin a spune câteva cuvinte despre formatori, persoanele care vor conduce cursul. Ei pot prezenta câteva metode de a construi relaţii în cadrul grupului. Următorul pas îl reprezintă exerciţiile de „spart gheaţa” ce urmează a fi introduse (vezi capitolul 2.3). Oricum, când folosiţi asemenea exerciţii este esenţial să prezentaţi părinţilor obiectivul acestora astfel încât să nu le considere proaste sau că nu au legătură cu subiectul principal al cursului.

1.2 Reguli de conducere a seminariilor pentru părinţi


PARTEA 1


15


1.3. Exerciţii: Ice-breaking

SURSA: Angier & Aiken. (1999); Neguţescu. (2004).OBIECTIVE:

De ce utilizăm exerciţiile de tip “ice breaking” (pentru spart gheaţa)?:Exerciţiile pentru spart gheaţa dau tonul pentru întreg restul întâlnirii. Un start bun poate face ca întregul program să •meargă bine; un start defectuos poate compromite întrega întâlnireExerciţiile pentru spart gheaţa realizează o tranziţie faţă de restul zilei. Aceasta marchează o schimbare faţă de activităţile •obişnuite ale zilei; reprezintă o deplasare spre ceva diferit şi permite participanţilor să se adaptezeExerciţiile pentru spart gheaţa creează oportinitatea să ne prezentăm unii altora•Exerciţiile pentru spart gheaţa conduc la o experienţă de deschidere spre participare pentru noii veniţi în grup; îi ajuta pe •aceştia să se simtă mai repede ca fiind o parte a grupului. Jocurile implică şi includ pe toţi paticipanţii, fie ca echipă fie individual.Exerciţiile pentru spart gheaţa construiesc încrederea de sine şi stima de sine, creează o atmosferă de securitate emoţională •şi, cel mai important, securitate emoţională atunci când nu câştigi.Exerciţiile pentru spart gheaţa creează opotunitatea de a împărtăşi idei şi gânduri într-o atmosferă de siguranţă •emoţională. Exerciţiile pentru spart gheaţa la începutul întâlnirii creează o perioadă de timp pentru întârziaţi, care, astfel nu întrerup •întâlnirea.

TIMP: 15-40 min.MATERIALE: o minge (jocul 1), o eşarfă (jocul 2), scaune (jocul 4), un material pentru legat la ochi (jocul 7)FORMÂ: jocHaideţi să vedem câteva jocuri pentru “spart gheaţa”.

EXERCIŢIUL 1:GHEMUL

DESFĂŞURARE:Participanţii se aşează în cerc. Trainerul are un ghem de sfoară pe care îl aruncă unuia dintre participanţi, în timp ce îşi spune numele,

ţinând bine capătul acestuia în mână. Participantul prinde ghemul, ţine de sfoară astfel încât aceasta să stea întinsă şi aruncă ghemul altui participant, spunându-şi în acelaşi timp propriul nume. Jocul continuă până la epuizarea participanţilor, ghemul desfăşurându-se. Între participanţi se creează astfel o reţea de sfoară. Acum începe aruncarea inversă a ghemului, pentru a-l strânge. Fiecare participant, începând cu ultimul, aruncă ghemul înapoi persoanei de la care l-a primit, de data aceasta rostind numele acesteia.


PARTEA 1


16



EXERCIŢIUL 2:EŞARFA

DESFĂŞURARE:Participanţii se aşează în cerc. Trainerul are într-o mână o eşarfă, pe care o leagă în jurul corpului într-un mod specific,

spunându-şi numele. Apoi dă eşarfa persoanei de lângă el. Aceasta o leagă într-un alt mod, spunându-şi numele. Jocul continuă până la epuizarea participanţilor, fiecare legându-şi într-un mod diferit eşarfa (pe cap, la gât, peste un ochi, ca o brăţară la mână etc). În acest mod fiecare îşi asociază numele cu un anumit mod de a lega eşarfa. În final eşarfa ajunge la trainer. Acesta şi-o leagă într-unul din modurile arătate de ceilalţi. Participanţii încearcă să ghicească numele persoanei asociat acelui mod de a lega eşarfa. Cel care ghiceşte ia eşarfa şi o leagă înr-un mod diferit. Altcineva ghiceşte numele persoanei asociate. Jocul continuă până când trainerul consideră că au fost reţinute numele persoanelor din grup.

EXERCIŢIUL 3:FRÂNGHIA

DESFĂŞURARE: Grupul se împarte în două echipe. Misiunea pe care o au de rezolvat este confecţionarea unei frânghii, pentru salvarea unui

prieten care a căzut într-o prăpastie, prin înnodarea hainelor ce le aparţin. După 5 minute se măsoară frânghiile.

EXERCIŢIUL 4:CURSA CU SCAUNE

DESFĂŞURARE:Divideţi grupul în echipe de 5 (sau 6). Fiecare echipă are un număr de 4 scaune (sau 5), cu unul mai puţin decât membrii echipei.

Fiecare echipă se aşează la linia de start aflată la unul din capetele sălii. Marcăm o linie de final la celălalt capăt al sălii. Fiecare echipă trebuie să-şi transporte toţi membrii, cu scaune cu tot, la linia de final fără să atingă podeaua între liniile început şi final. Scaunele nu pot fi mutate prin târâre, ci doar prin ridicare şi plasare. Dacă unul dintre partcicipanţi atinge podeaua, întreaga echipă, cu scaune cu tot, se aliniază din nou la start şi reîncepe cursa. Învinge echipa ce reuşeşte prima să treacă în întregime, cu scaune cu tot, de linia de final.

EXERCIŢIUL 5:

PRĂJITURA UMBLĂTOARE

DESFĂŞURARE:Grupul se aranjează într-un rând. Primul este trainerul. Acesta iniţiază mişcările, şi întregul grup trebuie să-l imite. El poate să


PARTEA 1


17



facă un pas înainte, sau lateral, poate să ridice un picior şi să-l coboare, apoi celălalt. Se poate roti la dreapta, stânga sau stânga-împrejur. Întregul grup trebuie să facă mişcările simultan. Apoi trainerul iese din şir. Grupul trebuie să se mişte în continuare simultan fără a avea un lider. EXERCIŢIUL 6:

LIMBA DE CLOPOT

DESFĂŞURARE:Formaţi grupuri de 6 sau 7 persoane. Un participant stă neclintit în centrul unui cerc. Ceilalţi participanţi îl sprijină cu ambele

mâini. Când participantul din centru este pregătit, cu trupul rigid şi cu ochii închişi, ceilalţi participanţi îl pasează, cu blândeţe de o parte şi de alta a cercului, ca pe o limbă de clopot. După puţin timp, participanţii îl readuc în poziţia centrală; pe urmă, un alt participant îi ia locul în mijloc.

EXERCIŢIUL 7:SĂ-I AJUTĂM PE NEVĂZĂTORI

DESFĂŞURARE: Este un joc în perechi. Trainerul prezintă codurile: • Atingerepeumăruldrept/stângînseamnă“vireazăladreapta/stânga”;oaltăbătaieuşoarăpeacelaşiumărînseamnă“mai

mult”. • Atingereapespateînseamnă“mergiînainte”;• Obătaieuşoară,scurtăpespateînseamnă“stop”;• Oatingerecudegetulpeceafăînseamnă“mergiînapoi”;• Omişcarecircularăcudegetularatătorpecreştetulcapuluiînseamnărotireînaceadirecţie,pânălaoprireadegetului,care

înseamnă “stop”.În fiecare pereche unul din parteneri va fi legat la ochi şi va fi condus prin cameră, printre ceilalţi participanţi, care stau în

spatele lui, de către colegul său, doar cu ajutorul semnelor menţionate. Apoi rolurile se schimbă. Faceţi alte perechi pe urmă.

La început putem folosi doar câteva din exerciţiile prezentate. Exerciţiile pentru “spart gheaţa” pot fi folosite şi în cadrul cursului, când nivelul de energie al grupului scade sau când grupul are de rezolvat o problemă complexă şi are nevoie de odihnă. Este important ca aceste exerciţii să ne arate copilul din interiorul fiecărui adult. Ne ajută să înţelegem nevoile şi dorinţele unui copil. Este de asemenea folositor când părintele trebuie să joace rolul copilului (de exemplu, în anumite scene).


PARTEA 1


18



Bibliografie:

Angier, Patrick & Aiken, Nick. (1999). The best big ideas for youth groups. London: Marshall Pickering.1. Gllading S.T. (1992). Poradnictwo zawodowe zajęcie wszechstronne. Warszawa: Wydawnictwo Urzędu Pracy.2. Neguţescu, Medeea.- coordinator. (2004). Educaţie prin joc.[Education through play]. Bucureşti: reprografia Asociaţiei 3. Ghidelor şi Ghizilor din România.Paszkowska – Rogacz A. (2003). Warsztat pracy europejskiego doradcy kariery zawodowej. Warszawa: KOWEZ.4. Paszkowska – Rogacz A., Tarkowska M. (2004). Metody pracy z grupą w poradnictwie zawodowym. Warszawa: KOWEZiU.5. Rogers C.R. (1970). Carl Rogers on encounter groups. New York: Harper & Row.6.


PARTEA 1

19

CAPITOLUL 2Părinţii ca un element important al procesului de consiliere în carieră


Obiectivele modulului: •Săidentificemodulîncareprejudecăţilepărinţilorpotafectadeciziacopiluluiînaalegeocarieră.•Săînveţepărinţiipotempatizacupropriulcopil.

2.1. Tradiţiile de familie ca factor determinant în alegerea carierei copilului (Mai multe, în cartea “Copilul meu îşi alege o carieră)

În procesul de alegere a carierei pentru copilul nostru, suntem influenţaţi de multe prejudecăţi care ne diminuează opţiunile în privinţa carierei, cum ar fi:

• muncăprofitabilă,sigură• Sănufieomuncămurdară.Sănufieriscantă,sănulepunăviaţaînpericol;Sănusolicitepreamulttimp,îndetrimentul

vieţii personale; Să nu fie departe de casă, să nu implice naveta, să nu fie la ţară; Să nu lucreze în schimburi de noapte• Meseriiledindomeniulartisticsausportivechivaleazăcuodramăpersonală• Anumitemeseriisuntpotrivitedoarpentrubărbaţi,iaralteleexclusivpentrufemei.• Părinţiicareauomeserieceleplace,vorcaşicopiiilorsă-iurmezeşisăaibăaceeaşimeserie;Părinţiicareauomeseriece

nu le place, nu vor ca şi copiii lor să urmeze aceeaşi meserie; Mulţi părinţi consideră că “ştiu ce e cel mai bine” pentru copilul lor. Haideţi să studiem mai îndeaproape câteva din aceste prejudecăţi:

2.1.1. Prejudecăţi de familie

Duplicarea schemei de carieră a familiei. În anumite familii există această problemă a moştenirii unei carierei pastrată de mai multe generaţii. Iar unii părinţi sunt pur şi simplu atât de încântaţi de meseria lor încât vor să înceapă cu ei înşişi o astfel de tradiţie, prin orientarea copilului spre aceeaşi. Este cazul avocaţilor, medicilor, arhitecţilor, etc. La fel este cazul părinţilor întreprinzători care vor să lase afacerea familiei pe mâna copiilor şi îi pregătesc pentru asta. Chiar dacă există argumente solide pentru părinţi să procedeze aşa: existenţa unui renume, a unei clientele formate, a unei experienţe transmisibile direct de la părinte către copil, a unei infrastructuri

Răzvan Ardelean & Laura Ardelean (RO)


PARTEA 1


20


2.1. Tradiţiile de familie ca factor determinant în alegerea carierei copilului

(birou, întreprindere), părinţii trebuie să investigheze preferinţele, aptitudinile copilului, iar acestuia trebuie să i se ofere opţiuni şi posibilitatea unei alegeri.

Ca părinţi ştim că cele mai multe ore le petrecem la serviciu şi de aceea un serviciu care nu ne place ne transformă în fiinţe apatice, morocănoase, iritabile. Vrem să aibă copiii noştri parte de aşa ceva? De aceea este indicat să ne reprimăm toate cerinţele şi indicaţiile impuse pentru a vedea mai întâi dacă şi el are înclinaţii către ceea ce ne dorim noi. Ceea ce contează cu adevărat este până la urmă să-i vedem entuziasmul, satisfacţia, reusita prin roadele muncii sale.

Cu desăvârşire, de cealaltă parte se situează părinţii care nu vor cu niciun preţ ca şi copiii lor să-i urmeze în carieră.. Deoarece ei înşişi, probabil, nu au fost îndrumaţi şi au ales o carieră nepotrivită, au adunat atâta frustrare încât nu vor ca şi copiii lor să se confrunte cu aceleaşi sentimente. Dar, dacă copilul chiar are aptitudini şi este atras de acea meserie, nu ar fi păcat să îi refuzăm şansa de a face ceva ce îi place?

Mai sunt şi cei care îşi proiectează visul neîmplinit asupra copiilor şi vor să îşi împlinească acest vis prin intermediul lor. Ei privesc copilul ca pe un al doilea “eu”, ca o prelungire a sinelui lor. Asfel ei pot supune copilul la eforturi supraomeneşti pentru a realiza un vis de care copiii sunt străini. Conştientizarea acestui fapt şi acceptarea adevărului “eu nu sunt copilul meu”, schimbarea atitudinii părintelui în aceea de a-şi ajuta copilul să-şi identifice propriul vis şi a trăi reuşita împlinirii acestuia împreună cu copilul este calea de dorit în această situaţie.

Un mit frecvent în alegera carierei este “Importanţi sunt banii”. Această abordare reduce munca la un mijloc de subzistenţă. Este cel puţin la fel de important să-ţi faci munca ta cu plăcere, să-ţi poţi valorifica propria personalitate conform cu înclinaţiile, talentele şi preferinţele tale, să lucrezi într-un colectiv în care eşti apreciat, să existe posibilităţi de dezvoltare personală, şanse de promovare, programul de lucru să fie potrivit cu interesele personale sau familiale (contează când ai copii), să ai un pachet salarial bun, care poate include şi beneficii extrasalariale cum ar fi: prime de vacanţă, asigurări de sănătate, pensie, abonament la o sală de sport sau la o clinică medicală, şi altele.

Un alt mit, ce reprezintă cea mai mare provocare, este să ai un loc de muncă, oricare ar fi el. Studiile arată că stresul provocat de un loc de muncă nepotrivit este atât de mare încât, după un timp, oamenii îl abandonează. Aceasta nu înseamnă că nu poţi practica ocazional o anumită activitate, pentru a dobândi experienţă sau ca o etapă de tranziţie. Totuşi, să nu confundăm niciodată cariera visată cu un loc de muncă.

O limitare mai degrabă decât o prejudecată este cea legată de aspectele financiare pe care le implică construirea carierei copilului. De multe ori decizia de a urma o şcoală, o universitate sau un loc de muncă sunt afectate de criteriul financiar. Astfel, părinţii aleg o şcoală în oraşul în care locuiesc deoarece costurile şi taxele pentru a trimite copilul în altă localitate ar depăşi posibilităţile financiare ale familiei. Există şi soluţii: programele diferitelor instituţii ce oferă burse de studiu, sau sistemul de învăţare la distanţă, oferit de unele universităţi.

2.1.2. Prejudecăţi cu privire la Consilier

Uneori Consilierul este privit ca un intrus în deciziile familiei. Este perceput ca fiind poate prea tânăr, fără experienţa de a creşte copii, alteori părinţilor li se pare că li se vorbeşte “de sus”. Unii părinţi consideră apelarea la consilier ca o recunoaştere a propriei


PARTEA 1



21


incompetenţe sau faptul că au o problemă ce necesită terapie. Toate acestea provin dintr-o lipsă de informare. Psihologul poate face prognoze de comportament pentru situaţii pe care copilul încă nu le-a experimentat, poate indica stilul de

învăţare cel mai potrivit, şi modul de a-şi dezvolta acele domenii care constituie punctele sale slabe. Consilierul poate detecta lipsa de încredere în forţele proprii a copilului, complexe, dificultăţi de învăţare sau relaţionare şi poate da sugestii pentru înlăturarea acestor neajunsuri, poate sesiza prejudecăţi ale părintelui sau copilului faţă de piaţa educaţională sau piaţa muncii, aşteptări nerealiste, o diferenţă prea mare între aspiraţii şi posibilităţi şi le poate evidenţia pentru ca familia să aibă posibilitatea de a se confrunta cu ele.

Testele de personalitate vor aduce un plus. Imaginea eronată despre sine a adolescentului nu trebuie să surprindă, adolescenţa este vremea marilor schimbări, astfel încât profilul căruia îi aparţine adolescentul poate fi total diferit de cel pe care îl credea. Părintele nu trebuie să se supere, să-şi facă probleme, nu trebuie să uite că el însuşi, adultul de azi, nu mai este adolescentul de ieri. Adolescentul trebuie încurajat în dorinţa de a se descoperi pe sine, de a se valoriza; de asemenea trebuie ajutat să se accepte pe sine, aşa cum este fără a-şi crea iluzii, deziluzii sau frustrări.

Consilierul nu ne va înlocui niciodată ca părinţi şi nici nu va prelua ceva din atribuţiile noastre. El dă sfaturi competente referitoare la opţiunile şcolare, alegerea profilului, orientarea profesională. Consilierul ne ajută să înţelegem mai bine direcţia în care şansele de realizare ale adolescentului sunt maxime. De asemenea ne ajută în procesul de căutare şi formare a unei imagini de sine pozitive, încredere şi autoacceptare a copilului nostru.

2.1.3. Prejudecăţi cu privire la piaţa muncii

Unii părinţi consideră că, pentru a reuşi în carieră, cele mai importante sunt cunoştinţele. Astfel, copilul este supus unui program suplimentar de meditaţii, este orientat spre cele mai renumite şi bine cotate şcoli, chiar dacă profilul acestora nu se potriveşte cu talentele, aptitudinile, preferinţele tânărului.

Cercetarile arată că succesul în carieră se datorează doar în proporţie de 30% cunoştinţelor. Ceea ce contează, în proporţie de 70%, sunt competenţele sociale de comunicare, relaţionare, abilităţile de prevenire şi rezolvare a conflictelor, capacitatea de exercitare non-agresivă a autorităţii, abilităţi de lucru în echipă, capacitatea de automotivare.

Pentru dezvoltarea acestora la copii, părinţii pot cere avizul unui consilier care îi poate îndruma spre instituţii care organizează diferite programe de dezvoltare pentru acest tip de abilităţi, sau le poate recomanda activităţi ce pot fi desfăşurate la domiciliu.

Anumite păreri susţin că alegerea carierei este o loterie deoarece oricum nu sunt suficiente locuri de muncă. Unii părinţi motivează că nu se preocupă prea mult de cariera copilului pe considerentul că oricum nu pot şti ce meserii vor fi căutate la momentul respectiv. În timp ce alţi părinţi vor cu tot dinadinsul o anumită carieră pentru copilul lor, fiind privită ca singurul lucru ce le va aduce succes. Toate acestea sunt false deoarece toate meseriile există pe piaţă deoarece avem nevoie de ele. Important este să fii suficient de bun în ceea ce faci, pentru a fi preferat la angajare. Cea mai bună performanţă o vei obţine făcând ceea ce ai fost creat să faci. Dumnezeu ne-a creat pe toţi capabili să reuşim: toţi ne naştem cu un bagaj individual de talente, aptitudini, care, practicate şi valorificate ne fac mai eficienţi comparativ cu cei care nu au toate aceste talente. Aşadar adevarata problema nu constă în ce ne va oferi piaţa muncii peste 5-10 ani, ci descoperirea şi valorificarea potenţialului şi înclinaţiilor copiilor noştri.


PARTEA 1



22

2.1.4. Întreprinzător sau angajat

Statisticile arată că majoritatea părinţilor preferă pentru copiii lor statutul de funcţionar în administraţia publică, considerând că aceasta este o slujbă sigură, curată, cu program fix, chiar dacă nu întotdeauna foarte bine platită. Statutul de angajat la o firmă cât mai mare şi mai “sigură” reprezintă următoarea opţiune, părinţii orientându-se, în primul rând spre siguranţa locului de muncă. Dar genul acesta de abordare este depăşită. Trăim într-o epocă în care singura certitudine este incertitudinea şi trebuie să ne educăm copiii pentru a supravieţui în aceste condiţii. Dinamica pieţei muncii este o caracteristică fundamentală a lumii de azi. În aceste condiţii soluţia nu mai este să te pregăteşti şi să-ţi găseşti o slujbă sigură, ci să te pregăteşti pentru schimbare. Life Long Learning (învăţarea pe toată durata vieţii), flexibilitate, adaptabilitate – acestea sunt coordonatele pe care trebuie să le urmeze tânărul zilelor noastre. Realitatea arată că o schimbare a locului de muncă intervine la fiecare 5-7 ani în viaţa unei persoane, uneori aceasta însemnând şi o schimbare a profilului profesional, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Întrebaţi fiind dacă a deveni întreprinzător este o opţiune pentru copilul lor, majoritatea părinţilor a declarat că aceasta poate fi o opţiune doar pentru copiii proveniţi din familii care au afacerea lor..

Aceasta este de două ori o afirmaţie eronată. În primul rând fiindcă mulţi dintre părinţii care sunt întreprinzători au început ei înşişi afacerea, iar în al doilea rând deoarece majoritatea copiilor din familii de întreprinzători vor să facă afaceri în alt domeniu. Pe de altă parte, istoria arată că cei care nu au spirit întreprinzător, chiar dacă moştenesc afacerea de familie, în scurt timp o duc la faliment.

Estimările privind viitorul par să indice faptul că se vor dezvolta tot mai mult afacerile de mici dimensiuni, care speculează nişte părţi de piată neacoperite de marile companii (nişe de piaţă). Se prevede o separare a întreprinderilor, care vor deveni pe de o parte foarte mari, iar pe de alta vor prospera micile afaceri care se adresează unor segmente de clienţi nerentabili pentru marile companii. Companiile de mărime mijlocie vor fi tot mai puţine, fiind treptat înghitite de concurenţă.

În acest context soluţia înfiinţării unei companii de familie va deveni una dintre cele mai bune opţiuni. Un bun consilier poate evidenţia înclinaţiile, aptitudinile cerute de o asemenea alegere.Unele păreri susţin că, pentru a face afaceri trebuie să ştii să înşeli. Desigur că există şi asemenea “oameni de afaceri”, dar nu

trebuie să generalizăm. Toţi cei care au reuşit în afaceri mărturisesc că onestitatea este o piatră fundamentală în construirea afacerii. Fără aceasta pierzi pe rând clienţii, furnizorii, credibilitatea, şi pe termen lung falimentul este singura opţiune.



PARTEA 1



23

2.2. Exerciţii: Cum pot părinţii influenţa alegerile copilului

EXERCIŢIUL 1:DACĂ AŞ FI…

SURSA: Neguţescu. (2004).OBIECTIVE:

să conştientizăm participanţii:• Deproprialoridentitate• Defaptulcăceilalţipotfidiferiţi• Defaptulcăpercepţiadesinepoatefidiferitădepercepţiaaltoradespresine

FORMA: activitati în care folosim creion şi hârtie; dezbateriTIMP: 15-20 min. fiecareMATERIALE: creioane, hârtie, tablă sau flip-chart, Anexa 1DESFĂŞURARE:

• Dacă aş fi… (20 min)Fiecare participant completează pe o foaie de hârtie propoziţiile următoare (5 minute) :- Dacă aş fi un animal, aş fi…- Dacă aş fi un instrument muzical aş fi…- Daca aş fi o apă aş fi…- Dacă aş fi un fenomen al naturii aş fi…În continuare fiecare îşi citeşte bileţelul justificându-şi răspunsurile (DE CE ?)

Cine sunt eu? Dezbaterea temei pentru acasă din materialul despre studiul individual)• Se verifică tema de casă. Se fac comentarii legate de diferenţele între cum ne vedem noi înşine şi cum ne percep alţii (potrivit

teoriei Fereastra Johari, anexa 1) Ferestrele nu sunt egale. Cum putem lărgi aria deschisă, micşorându-le pe celelalte ? Comunicare, deschidere, recunoaşterea punctelor slabe, acceptarea celorlalţi, prietenie (dacă nu ai prieteni, nimeni nu îţi va spune unde greşeşti), disponibilitate pentru schimbare etc.

Un prieten adevărat (20 min)• Cereţi participanţilor să scrie individual, pe o hartie, în 5 minute, 10 calităţi pe care trebuie să le aibă un prieten adevărat. În

continuare treceţi pe o tablă toate calităţile, bifând situaţiile în care aceeaşi trasătură apare la mai mult de o persoană. Discutaţi rezultatele. Apoi cereţi grupului să aleagă, prin dezbateri, argumentare, negociere, doar 5 dintre ele, care sunt cele mai semnificative: acesta ar fi profilul prietenului ideal.

Acum participanţii compară rezultatele cu cele din fişa personală „Eu sunt.” pentru a vedea care din trăsăturile prietenului ideal le aparţin. Pentru o bună colaborare cu copilul trebuie să-i fim un bun prieten.


PARTEA 1



24


REZUMAT:Cine eşti tu? Care este cel mai important lucru pe care l-ai aflat despre tine? Ce lucruri sunt diferite între propria percepţie despre sine şi cea exprimată de alţii?Ai tu calităţile unui bun prieten?


PARTEA 1



25


EXERCIŢIUL 2:IN PAPUCII ALTUIA

SURSA: by Ardelean RăzvanOBIECTIVE: conştientizarea faptului că opiniile se pot modifica: - când schimbăm perspectiva din care privim lucrurile, - când ne punem în locul persoanei care trebuie să ia o decizie şi empatizăm cu aceasta, - când căutăm o soluţie prin prisma nevoilor şi personalităţii celuilaltFORMA: dezbatereTIME: 90 min MATERIALE: creion, hârtieDESFĂŞURARE:

Etapa pregătitoare (15 min). Cereţi participanţilor să-şi amintească şi să împărtaşească foarte pe scurt, situaţii reale în care copilul îşi dorea să urmeze un anumit traseu profesional, iar părinţii unul cu totul diferit. Alegeţi de comun acord un caz dintre cele prezentate, pe care veţi construi activitatea următoare.

Cazul fiind ales, cereţi persoanei care l-a menţionat să ofere cât mai multe detalii despre familie, copil, argumentele lor în privinţa alegerii carierei copilului.

Etapa 1. (15 min) Grupul se împarte în doua echipe, fiecare dintre echipe constituindu-se ca ”avocaţi” ai uneia dintre părţi. O echipă va susţine copilul, cealaltă echipă va susţine opinia părintelui.

Echipele se retrag pentru a-şi construi argumentele de susţinere.Etapa 2. (15 min) Echipele se aşează faţa în faţă şi fiecare încearcă să convingă cealaltă parte să-i dea dreptate, argumentând şi

răspunzând la argumentele celeilalte părţi. Aceasta a fost partea uşoară ! Etapa 3. (15 min) În continuare echipele îşi schimbă rolurile! Cea care a susţinut părintele va trebui să-l susţină pe copil, şi

viceversa. Echipele se retrag pentru 15 minute pentru a-şi construi argumentele şi contraargumentele.Etapa 4. (15 min) Echipele se aşează faţa în faţă şi fiecare încearcă să convingă cealaltă parte să-i dea dreptate, argumentând şi

răspunzând la argumentele celeilalte părţi. Nu este important dacă una din parţi reuşeşte sau nu să convingă cealaltă parte. Ultima etapă (15 min) este investigarea sentimentelor. Participanţii comentează despre cum s-au simţit în fiecare din situaţii. În

special trebuie să investigăm sentimentele în cea de-a doua confruntare. Exerciţiul vrea să scoată în evidenţă faptul că atunci când susţii o cauză, sentimentele tale se schimbă, şi poţi accepta ceea ce, în prealabil, ai combătut! Prin acest exerciţiu putem experimenta cum e să priveşti situaţia prin ochii altuia. Astfel, creşte nivelul de înţelegere şi empatie în legatură cu dorinţele şi aspiraţiile celuilalt, putem să ne identificăm mai bine cu celălalt când noi înşine am găsit argumente pentru a-i susţine cauza.


PARTEA 1



26


REZUMAT :Care au fost sentimentele pe care le-aţi încercat când aţi fost puşi în situaţia să susţineţi ceea ce anterior aţi dezaprobat

(condamnat), în acelaşi timp combătând ceea ce anterior aţi susţinut ?Care este acum perspectiva asupra celor două opţiuni puse în dezbatere ?


PARTEA 1



27


EXERCIŢIUL 3:ALEGÂND O CARIERĂ

SURSA: by Ardelean RăzvanOBIECTIVE:

Scopul principal este experimentarea trăirii în mod virtual a faptului de a fi părinte, copil, consilier, în mijlocul unei situaţii de alegere a carierei copilului. Jocul simulează destul de bine situaţiile rele care pot apărea, iar trăirile se produc nu doar la nivel argumentativ-raţional cât şi emoţional-afectiv. În special pentru consilier este util să se confrunte cu situaţii conflictuale similare celor cu care se poate întâlni în realitate. FORMA: role-playTIMP: 60 min MATERIALE: Copiaţi pe carton şi apoi decupaţi cartonaşele de mai jos, pe care le aranjaţi apoi în trei grupuri astfel: Tatăl, Mama, Copilul, anexa 2 .DESFĂŞURARE:

Scaunele se aşează în formă de U, cu deschiderea spre alte 4 scaune pe care vor sta protagoniştii.Avem nevoie de 4 voluntari din grup, care vor juca rolul mamei, tatălui, copilului şi respectiv al consilierului. Aceştia aleg un

cartonaş din grupul corespunzător. Se aşează pe cele 4 scaune astfel încât să poată fi văzuţi şi auziţi de toţi ceilalţi. Protagoştilor li se oferă 3-5 minute de linişte pentru a se putea identifica cu personajul pe care trebuie să-l joace. Spectacolul începe.

Se joacă sceneta unui consiliu de familie, la care a fost invitat şi consilierul şcolar, care are ca subiect alegerea carierei copilului. Unul dintre părinţi deschide discuţia spunând că, în legatură cu alegerea carierei pentru copil el îşi are propria părere, pe care o argumentează.

Sau poate începe consilierul, care spune ca se află în vizită pentru a face un sondaj solicitat de Guvern privind alegerea traseului educaţional/ profesional al tinerilor, în vederea întocmirii unor statistici şi a luării unor decizii la nivel înalt privind dezvoltarea reţelei de educaţie.

Rând pe rând, fiecare protagonist îşi aduce argumentele şi atacă argumentele celorlalţi.Consilierul de asemenea intervine pentru a media discuţia şi a-şi exprima părerea.

Dupa circa 10 minute trainerul opreşte spectacolul şi grupul comentează, foarte pe scurt, modul în care fiecare şi-a apărat opinia. Important este ca o persoană dintre spectatori să ajungă la concluzia că ea şi-ar fi apărat mai bine cauza, ar fi pus problema în mod diferit. Astfel, se schimbă personajele, în special copilul şi consilierul, şi sceneta se reia. Jocul se reia pâna la epuizarea ideilor.

Se aleg alte cartonaşe, se joacă o nouă scenetă în care protagoniştii vor fi cei care nu au participat.

În acest mod spectatorii devin actori şi fiind implicaţi personal ei se regăsesc total (raţional-intelectual, afectiv, volitiv) în identitatea personajului. Scopul nu trebuie să fie neapărat luarea unei decizii privind cariera, deşi uneori se va putea ajunge la o soluţie comună. Un final fericit al scenetei ar putea însemna:

• omaiprofundăconştientizareaproblemelorridicatedeconsiliereafamilialăprivindcarieracopilului,• constientizarea diferenţelor personale atât în privinţa temperamentului, personalităţii, cât şi în privinţa dorinţelor,


PARTEA 1



28


motivaţiilor, aspiraţiilor personale, • stabilireaunorbazepentruocolaboraremaiapropiataparinte-copilşipărinte-copil-consilier,• creştereaîncrederiiînconsilier,• luareaunordeciziicomuneprivindimplicareamaiprofundăapărinţilorînalegereacarierei,• deciziiprivindschimbareaunoratitudiniastfelîncâtomaibunăcolaborarecucopilulsăfieposibilă,• deciziadeasupunecopilulunortestărispecificeprivindalegereacarierei.

REZUMAT:Care au fost sentimentele pe care le-aţi avut în timpul confruntărilor argumentative?•Comentaţi care consilier a găsit soluţiile cele mai bune, şi de ce?•Credeţi că sunteţi pregătit, ca şi consilier, să vă confruntaţi cu asemenea situaţii? În ce direcţie credeţi că ar trebuie să fiţi mai •pregătit, şi cum veţi face acest lucru pe viitor?


PARTEA 1



29


ANEXE

ANEXA 1:

Ferestrele Johari Eu ştiu Eu nu ştiu

Ceilalţi ştiu Aria Deschisă Free Aria Oarbă Blind

Ceilalţi nu ştiu Aria Ascunsă Hidden Aria Necunoscută Mistery

ANEXA 2:

TATAL 1

Este avocat.Insistă ca fiul/fiica să urmeze aceeaşi cariera deoarece e o moştenire de familie, este cunoscut în oraş, există o clientelă formată.

TATAL 2

Tatăl deţine o agenţie imobiliară şi doreşte ca şi copilul să urmeze aceeaşi carieră pentru a-i lăsa afacerea ca moştenire.

TATAL 3

Este inginer chimist şi insistă ca şi copilul să facă inginerie, şi să-şi găsească o slujbă sigură într-o mare companie. Nu-i plac riscurile şi nu-i înţelege pe artişti.

TATAL 4

Este împotrivă ca fiul/ fiica să urmeze o Universitate, spune că e o pierdere de vreme şi de bani. Să-şi găsească o slujbă şi să se căsătorească..

TATAL 5

Nu doreşte ca fiul/ fiica să facă ceea ce acesta şi-a ales deoarece el însuşi are această meserie şi a fost nefericit. (trebuie să identificaţi părţile negative ale meseriei şi să vă susţineţi punctul de ve-dere).

TATAL 6

Atacă Consilierul susţinând că este de da-toria şcolii să se ocupe de consilierea carierei, că Guvernul face prea puţin, că nu sunt suficiente locuri de muncă.Fuge de responsabilitate, nu prea îl interesează subiectul.Daca ar fi ca fiul/ fiica să urmeze o Univer-sitate, singura lui problemă ar fi ca aceasta să se afle în aceeaşi localitate, din motive financiare. Dar mai bine să se angajeze şi să plece la casa lui.


PARTEA 1



30


TATAL 7

E de parere că, dacă tot trebuie să plătească o facultate, copilul trebuie să facă neaparat o meserie banoasă (med-ic, avocat) nu inginerie, artă, muzică etcDacă acesta nu e de acord, el nu-i va asig-ura susţinerea în timpul studiilor.

TATAL 8

Biolog neîmplinit deoarece a dorit să fie medic, îşi proiectează visul asupra copi-lului şi vrea ca acesta să reuşească acolo unde el nu a reuşit deoarece, susţine el, părinţii nu i-au putut asigura meditaţii pentru a reuşi la examen, şi nu ar fi avut bani să-i platească facultatea care era în altă localitate.

MAMA 6

Nu i-a plăcut viaţa la oraş datorită aglomeraţiei, zgomotului, poluării, vitezei cu care se desfăşoară evenimentele. Întot-deauna i-a plăcut viaţa la ţară, unde există aproape acelaşi confort, şi insistă ca şi co-pilul să urmeze o carieră pe care o poate practica la ţară (profesor la liceu, agricul-tor, medic, stomatolog, medic veterinar).

MAMA 1

Artistă neîmplinită, (pictor, actor, muzi-cian) îşi proiectează visul asupra copilu-lui şi vrea ca acesta să reuşească acolo unde ea nu a reuşit deoarece, susţine ea, părinţii nu au susţinut-o)

MAMA 2

Atacă pe consilier spunând fie că e prea tanăr, fără experienţă, (ce sştie ea despre copii!?), că le povesteşte din cărţi, că le vorbeşte de sus, că ea îşi cunoaşte mai bine copilul, că n-au nevoie de el pentru a lua o decizie în privinţa copiilor ei. Ea ştie ce are de făcut, a luat o decizie (o mese-rie) şi consilierul trebuie să o ajute să-l convingă pe copil.

MAMA 3

Nu vrea ca fiul/ fiica să urmeze o Uni-versitate deoarece ii cresc şansele de independenţă şi se teme că va pleca departe de casă. Tocmai a identificat o oportunitate pentru un loc de muncă la o companie din oraş, şi ea a vorbit cu direc-torul să îl păstreze pentru copilul ei care va termina liceul în câteva luni. Important este sa ai un loc de muncă, oricare ar fie el!.

MAMA 4

Vrea la o şcoală diferită de cea aleasă de copil sau soţ, deoarece a auzit ea că e o şcoală bună, şi toţi au reuşit în viaţă.Pentru ea este important ce au sfătuit-o vecinii, prietenii.

MAMA 5

Nu vrea ca şi copilul să aibă meseria tatălui deoarece a fost atât de ocupat încât nu au avut viaţă de familie. Nu vrea nicio altă meserie care să-l solicite prea mult (om de afaceri, medic, etc), sau care să implice călătorii, navetă, muncă de noapte. Vrea o carieră într-o meserie cu program fix. Valorile ei sunt legate de viaţa de familie.

FIUL - FIICA 7

Doreşte să plece şi să lucreze departe de casă, pentru a întâlni oameni noi, să călătorească şi să se distreze, şi abia apoi să se gândească ce este de făcut în legătură cu o carieră.


PARTEA 1



31


CONSILIERUL

• Scopul său este consilierea în carieră; el trebuie să se concentreze asupracarierei copilului. El nu este un consilier pentru problemele părinţilor.

•Eltrebuiesăfieatentlarezultateleşcolare,talentele,interesele,predispoziţiileşi dorinţele copilului.

• El trebuie săpunctezeaptitudinile şi talentelenecesareprofesiilor vizatedecopil sau de părinţi, şi să compare aspiraţiile, dorinţele, pe de o parte, cu posibilităţile, pe de cealaltă parte.

•Trebuiesăfieatentşisăobservedacăpărinţiisuntpreaimpunătorişicontroleazăiar copilul poate vrea să plece în alt oraş doar ca să fie departe de dominaţia părinţilor.

FIUL - FIICA 8

Are un partener cu care vrea să se căsătorească. Cariera nu este pe primul loc acum, vor vedea ei mai târziu ce vor face.

FIUL 1

Vrea să urmeze o carieră în domeniul computerelor deoarece mai mulţi colegi au optat pentru această specializare.

FIICA

Doreşte să urmeze facultatea de biologie, situată în altă localitate, unde trăieşte iubitul ei.

FIUL - FIICA 2

Vrea să urmeze orice facultate cu condiţia să nu fie în oraş, pentru a scăpa de contro-lul părinţilor, dar trebuie să găsească ar-gumente plauzibile.El / Ea poate oferi mai multe variante de continuare a studiilor, pentru ca părinţii să poată alege.

FIUL 3 Vrea să-şi deschidă propria afacere, şi să-şi continue studiile mai târziu. Întâi vrea să aibă bani şi să fie independent de părinţi.

FIICA

Nu vrea să urmeze studii superioare ci să facă un curs de cosmetică ca apoi să-şi deschidă un cabinet particular..


PARTEA 1



32


FIUL 4

Cântă la chitară, vrea să-şi întemeieze o formaţie şi să dea concerte, să scoată dis-curi cu muzică. Până acum a compus câte-va cantece şi a dat spectacole la şcoală.

FIICA

Visează să se casatorească cu un bărbat bogat, şi să nu aibă griji legate de şcoală sau de un loc de muncă.

FIUL 5

Vrea să urmeze o Facultate de inginerie, dar are rezultate slabe la matematică (poate nu din cauza lipsei de potenţial ci din alte motive)

FIICA

Vrea să urmeze “Studii economice”, dar are rezultate slabe la matematică (poate nu din cauza ei ci din alte motive).

FIUL 6

Doreşte să devină mecanic auto şi să repare maşini

FIICA

Vrea să devină “top model”.

MAMA 7

Valorile ei sunt legate de independenţa financiară. Consideră că o afacere proprie este singura cale spre succes, de aceea îşi îndeamna copilul să nu urmeze prea multă şcoală ci mai degrabă să se apuce de o afacere proprie, sau să urmeze o şcoală de afaceri.

MAMA 8

Valorile ei sunt legate de a trăi viaţa cu in-tensitate. Îşi îndeamnă copilul să urmeze o carieră ce îi permite să călătorească mult (însoţitor de bord, ghid de turism etc)


PARTEA 1



33


Bibliografie:

Angier, Patrick & Aiken, Nick. (1999). The best big ideas for youth groups. London: Marshall Pickering.1. Luca, Marcela-Rodica. (1998). Trepte spre succesul in cariera. Proiect Tempus Modulul C-Comunicare si eficienta personala 2. in cariera[Steps on career succeeding]. Braşov: Reprografia Universitatii Transilvania. Neguţescu, Medeea.- coordinator. (2004). Educaţie prin joc.[Education through play]. Bucureşti: reprografia Asociaţiei 3. Ghidelor şi Ghizilor din România.


PARTEA 1

CAPITOLUL 3Cum să motivăm părinţii

34

Yolanda Deocano and Mercedes Santos (S)


3.1. Teorii Motivaţionale

Motivaţia constituie unul dintre cei mai importanţi indicatori ai activării conduitei care, printre alţii, activează comportamentul.

Părinţii motivaţi vor fi părinţi conştienţi de anumite lucruri şi vor fi implicaţi în realizarea cu success a rolului lor în cadrul familiei.

Complexitatea de motivaţii a adus în discuţie numeroase abordări, cu diferite teorii despre ele, care încearcă să explice modul în care se desfăşoară comportamentele. Trebuie să ştim că, în general, aceste teorii diferă în funcţie de factorii care determină motivarea. Cele mai relevante teorii motivaţionale pentru comunitatea ştiinţifică sunt următoarele (Feldman, R.S. 1997):

3.1.1. Instinctele

La naştere fiinţele umane, au “programate” anumite comportamente de bază necesare supravieţuirii. Acele comportamente “programate” se numesc instincte. Instinctele asigură suficientă energie capabila să ghideze comportamentul unei persoane într-o direcţie anume.

3.1.2. Teoria „Drive reduction” (Reducerea senzaţiei)

Această teorie susţine că senzaţiile sunt produse pentru a satisface nevoile noastre biologice de bază, precum senzaţia de “sete” pentru a satisface nevoia de apă.

(“Drive”-Senzaţie: tensiune sau excitaţie care energizează comportamentul pentru a satisface o necesitate).


PARTEA 1


Yolanda Deocano & Mercedes Santos (ES)

35

3.1.3. Teoria excitaţiei: căutarea stimulării

We try to preserve certain levels of stimulation and activity increasing or reducing as necessary.1

3.1.4. Teoria „incentives” (Teoria stimulilor/ nevoilor)

Conform acestei teorii, motivaţia nu este produsă doar de stimuli sau nevoi interne ci şi de nevoile externe.

3.1.5. Teoria procesului oponent

Creşterea excitaţiei produce o reacţie în lanţ în sistemul nervos şi invers (Solomon şi Corbit, 1974).

3.1.6. Teoria cognitivă

Această teorie explică comportamentul individului luând în considerare aşteptările sale, credinţele, modul de gândire şi modul de a înţelege lumea.

3.1.7. Teoria lui Maslow. Piramida necesităţilor

Conform lui Maslow, factorii motivaţionali aii comportamentului sunt nevoile. Această teorie încearcă să explice cum motivaţia noastră progresează de la nevoile fizice şi biologice până în vârf unde se află cea mai mare nevoie de auto-actualizare. (Maslow, A.H. 1975) Exerciţiul 5.2.2

3.1.8. Câteva remarci cu privire la teoriile motivaţionale

Există numeroase abordări teoretice cu privire la motivaţie. Pentru a obţine rezultate bune în sarcina de a motiva părinţii, toate trebuie luate în considerare. Învăţaţi despre fiecare pentru a obţine informaţii mai vaste despre caracteristicile sale şi despre componentele specifice pentru a obţine acel nivel de motivaţie.

1. Această teorie este importantă având în vedere diversitatea de domenii sau zone în care poate fi aplicată.2. Acest exerciţiu este recomandat pentru că ajută la identificarea a diferite surse de motivare şi face o aluzie directă la teoria lui Maslow.

3.1. Teorii Motivaţionale


PARTEA 1



36

3.2. Motivaţie şi individualitate: pozitivarea stimulilor

Fiecare persoană se simte motivată de ce îl satisface cel mai mult sau care îi aduce bunăstare. Primul pas pentru a motiva părinţii este găsirea a ceea ce provoacă sentimente de bunăstare care să le ghideze comportamentul. Fiecare simte, înţelege şi acţionează într-un mod particular şi individual, iar astfel motivaţia este particulară şi individuală. Numai luând în considerare acest aspect putem găsi factorul dezlănţuit de entuziasm care va duce la motivaţie.

3.2.1. Caracteristici individuale. Cum să motivăm luând în considerare diferenţele

Un profesionist trebuie să cunoască părinţii pentru a le identifica tipul de comportament şi pentru a-i ajuta să găsească stimuli care să îi conducă. Mai jos, vă prezentăm tipuri de comportament prezentate de către părinţi şi care pot reprezenta un punct de plecare pentru stimularea pe care ar trebui să le-o oferim. (Acestea sunt numai nişte exemple, pot exista mai multe, sau combinaţii între acestea).

COMPORTAMENTUL RĂSPUNSUL PEDAGOGIC

Argumente iniţiale .Căutându-l mereu pe “dar” .Întreruperea continuă a ritmului discuţiei .

Promovarea ascultării active .Gândirea la soluţii pentru dificultăţi .Moderarea participării lor .

Concentrarea asupra subiectelor pe care trebuie să le trateze .Ascultă şi apoi vorbesc .Participă la dialog atunci când ei cred că pot contribui cu ceva sau rezuma .Scurţi şi concişi .Muncitori, curaţi, colaboratori şi responsabili . Conciliatori .

Încurajaţi intervenţiile potrivite sau manifestările cu un „foarte bine” sau „corect” sau cu o aprobare din cap . Asigurarea oportunităţii de a vorbi în momente critice .

Nu îşi acordă dreptul de a vorbi .Acceptă numai cand sunt de acord .Rămân tăcuţi când nu sunt de acord .Au emoţii când îşi exprimă punctul de vedere .Ascultă numai .Nu îşi lămuresc îndoielile .

Facilitaţi-le intervenţiile într-un mod progresiv .Evitaţi răspunsurile monosilabice .Întotdeauna cereţi-le părerea .Încurajaţi-le intervenţiile . .


PARTEA 1



37

Trec neobservaţi .Nu îşi exprimă niciodată opinia .Par să nu asculte .

Oferiţi-le ocazia de a se exprima Încurajaţi-le manifestările .

Pun deoparte tot ce şi-au propus .Nu sunt de acord cu nimic .Nu oferă soluţii .

Întotdeauna întrebaţi de soluţii posibile pentru prob-leme . Evidenţiaţi importanţa colaborării de grup în atingerea ţelului .Încurajaţi orice manifestare pozitivă .

Foarte analitici .Meditativi şi profunzi .Se auto-stimulează şi caută soluţii .

Promovaţi-le abilităţile de cercetători .

Foarte creativi .Rapizi în oferirea de soluţii şi în corectarea greşelilor .Exprimă ideis .

` Conţinutul temelor tratate cu ei trebuie prezentate într-un mod problematic pentru a pune la treabă imaginaţia, pentru a căuta soluţii viabile .

Percep evenimente şi situaţii diferite .Observatori, ascultători şi atenţi .Tăcuţi .

Promovaţi-le folosirea abilităţii de a observa în relaţiile lor cu copiii .

Nu participă .Întotdeauna detectează riscurile şi pericolele .Nesiguri

Oferiţi-le contacte personale .Daţi-le responsabilităţi simple .Fiţi calmi .

3.3. Motivaţie şi performanţă. Relaţiile stabilite între amândouă

Diferite studii încearcă să demonstreze dacă există sau nu un nivel optim de motivare, în sensul că supracompensând nivelul, duce la deteriorarea realizării, adică, o deteriorare a comportamentului manifestat. În acest sens, se pot pune următoarele întrebări: ce anume determină nivelul de motivaţie? Ce factori influenţează relaţia între motivare şi performanţă? Cum putem îmbunătăţi performanţa, înţeleasă ca fiind orice manifestare de către persoana potrivită în realizarea obiectivelor, prin intermediul motivaţiei?

Dacă putem să răspundem la aceste întrebări, putem mări numărul rezultatelor satisfăcătoare în relaţiile dintre părinţi şi copii.

3.4. Motivaţie şi curiozitate

Când ne întrebăm, ce forţe conduc către motivaţie? Ni se pare corect că motivaţia depinde, într-o mare masură, de anticiparea generată cu privire la îndeplinirea unui gol. În orice caz, anticiparea depinde de asemenea şi de interesul cuiva de a descoperi şi de a


PARTEA 1



38

dobândi curiozitatea manifestată în acest domeniu. Curiozitatea este de asemenea un factor ce declanşează motivaţia pentru că duce la explorarea necunoscutului. Ceva ce ne

plictiseşte, care ne oferă sobrietate, îngrijorarea poate declanşa o eschivare faţă de acel risc. În orice caz, sarcinile care ne atrag atenţia pentru că sunt interesante, noi, produc o tendinţă şi o predispoziţie mai mare pentru curiozitate.

3.5. Exerciţii - Strategii de dezvoltat pentru a încuraja pozitiv motivaţia grupului de părinţi

Apropierea de grupul de părinţi. Cunoaşterea lui

EXERCIŢIUL 1: EU SUNT AŞA

SOURSA: Inspirat din www.elsembrador.net/din_II.htm#3OBIECTIVE:

Cunoaşterea caracteristicilor grupului de părinţi şi comportamentele lor posibile •Cunoaşterea percepţiei pe care o au părinţii despre ei •Favorizarea cunoaşterii personale, adică, părinţii să se gândească la felul lor de a fi, la cum sunt .•

FORM: Assignment to be done in small groups.TIMP: 30 minute.MATERIALE: Un pachet de cărţi cu adjective care pot identifica persoane.DESFĂŞURARE:

Odată ce un grup mare este creat, el trebuie împărţit în grupuri mai mici cu un număr egal de participanţi (mai mulţi sau mai puţini) care să formeze un cerc. Fiecare grup primeşte un pachet de cărţi.

Trainerul explică faptul că pe fiecare carte se găseşte un adjectiv cu care se pot identifica sau nu. Pachetul de cărţi va fi pus cu faţa în jos în mijlocul grupului. Ei trebuie să aleaăa o carte, să o întoarcă şi să spună cine are caracteristica inscripţionată pe carte. Dacă numai unul dintre membrii grupului se identifică, el trebuie să explice motivele pentru care se simte astfel şi va primi cartea. Dacă există mai multe persoane care consideră ca au acea calitate, trebuie să explice de ce consideră acest lucru şi de ce ar trebui să primească acea carte. Grupul va decide cine primeşte cartea.

Când timpul expiră sau cărţile sunt epuizate, participanţii revin la grupul mare şi fiecare dintre ei oferă motive pentru cărţile pe care le are şi ce părere are despre el.

REZUMAT:Fiecare persoană se gândeşte la cum crede că este. Următoarele întrebări pot fi puse pentru a-i ajuta să se cunoască.

Chiar te vezi aşa?•Crezi că ceilalţi te văd la fel cum te vezi tu?•


PARTEA 1



39


Eşti mulţumit de tine?•Cum te-ai simţit când nu ai putut obţine o carte?•Cum crezi că s-au simţit ceilalţi când ai primit cartea?•

Identificarea posibilelor surse de motivaţie

EXERCIŢIUL 2: MOTIVAREA

SURSA: Inspirata din http://members.fortunecity.com/dinamico/dinamica/d0866.htmOBIECTIVE:

Înţelegerea importanţei securităţii şi încrederii prin intermediul auto-evaluării.•Identificarea elementelor motivaţionale evidenţiind comportamentul nostru şi modul de a acţiona.•Cunoaşterea posibilităţilor pentru îmbunătăţirea stimei de sine şi a conceptului de sine.•

FORMA: Iniţial, muncă individuală care va fi completată de munca în grup la terminarea sarcinii.TIMP: 30 minute.MATERIALE: Coli de hârtie şi creioane.DESFĂŞURARE:

Persoana care se ocupă de grup cere participanţilor să identifice, în mod individual, elemente sau evenimente care favorizează siguranţa în familie, locul de muncă şi în societate. Trebuie să găsească cel puţin cinci opţiuni pentru fiecare grup. Trebuie să scrie fiecare eveniment sau element pe o foaie de hârtie cu litere mari ca şi cum ar fi un poster.

Apoi, se formează grupuri mici de 4 sau 5 persoane, care trebuie să analizeze ce a scris fiecare participant. Trebuie să ajungă la anumite concluzii cu privire la ce anume aduce bunăstare şi ce anume poate deveni un element motivator în fiecare zonă menţionată înainte.

Se formează grupul mare din nou şi grupurile mici trebuie să identifice elementele importante sau evenimentele dezbătute printre participanţi. Trainerul le notează pe tablă, desenează piramida lui Maslow şi încearcă să le poziţioneze pe aceasta.

Este favorizată gândirea la ce anume s-a făcut până în acel moment.

REZUMAT:Este important ca fiecare participant să se gândească la următoarele întrebări:

Vi se pare greu să căutaţi elemente care favorizează siguranţa la locul de muncă, în familie şi în societate în general? •Ce părere aveţi despre contribuţia celorlalţi? •Observând piramida lui Maslow, la ce nivel consideraţi că sunteţi? De ce? •Consideraţi că puteţi căuta, la vârsta dumneavoastră, elemente satisfăcătoare care să vă motiveze? Le-aţi putea obţine •singuri?


PARTEA 1



40


Selectarea strategiilor capabile să „recompenseze”

EXERCIŢIUL 3: FEEDBACK

SURSA: Yolanda Deocano şi Mercedes SantosOBIECTIVE:

Cunoaşterea percepţiei pe care o au ceilalţi despre noi.•Cunoaşterea reacţiilor noastre la comentariile celor care poate nu ne plac.•Favorizarea analizării pozitive a informaţiilor pe care le primim despre noi şi despre tipurile noastre de comportament•

FORMA: Muncă individuală.TIMP: 30 minute.MATERIALE: activitate creion-hârtie.DESFĂŞURARE:

Fiecare participant primeşte o coală de hârtie. Li se spune că vor face parte dintr-un film poliţist care va fi filmat în curând. Fiecare participant trebuie să caute persoana potrivită pentru a juca fiecare rol.

În continuare, trebuie să se gândească la toate rolurile care vor fi jucate în film şi să le înşire pe o foaie de hârtie. Apoi, trebuie să scrie numele persoanei din grup care consideră ei că ar juca cel mai bine rolul în funcţie de calităţi, modul de a fi sau pentru motivele pe care le-au găsit. Trebuie să explice acele motive mai târziu.

Odată ce acest lucru este efectuat, fiecare participant citeşte distribuţia pentru rolurile sale, cine ce rol joacă şi motivele pentru alegerile sale.REZUMAT:

Este important ca fiecare participant să se gândească la următoarele întrebări:Cum te văd ceilalţi?•Coincide percepţia lor cu a ta?•Cum poţi folosi informaţia oferită ţie de către parteneri, în viaţă?•


PARTEA 1



41


Reducerea conflictelor: transformarea slăbiciunii în putere

EXERCIŢIUL 4: VÂNZĂRI

SURSA: Inspirată din, Birkenbihl, Michael (2003). Formación de formadores . [“Train the trainer”] . Manual práctico para educadores, profesores y directores de formación de personal en las empresas . [Practical manual for educators, teachers and managers of staff training in businesses] Parainfo S.A. Madrid.OBIECTIVE:

Transformarea slăbiciunii în putere pentru a atinge obiectivele sugerate •Bazarea acţiunii pe cunoaşterea comportamentului nostru, pe experienţa şi pe sentimentele noastre •Conştientizarea importanţei încrederii de sine pentru reducerea conflictelor•

FORMA: Muncă individuală. TIMP: 30 minute.MATERIALE: activitate creion-hârtie..DESFĂŞURARE:

Grupul principal este împărţit în două grupuri. Unul dintre grupuri reprezintă vânzătorii care trebuie să comercializeze un produs, în acest caz, un tip de lapte proaspăt, care se presupune că este mai bun decât celelalte. Vânzătorii ştiu că acest lucru nu este neapărat adevărat; laptele este proaspăt dar calitatea sa este identică cu a celorlalte. Pe lângă acestea, pentru că produsul este nou, preţul său de intrare pe piaţă este dublu faţă de celelalte.

Celalălt grup reprezintă companiile care trebuie să comercializeze produsul şi să îl pună la vânzare în instituţia lor în cazul în care sunt de acord cu ce spun vânzătorii. Dacă nu sunt siguri că acest produs este de o calitate superioară sau este proaspăt, trebuie să îl respingă.

Vânzătorii vor avea 3 minute să se gândească la punctele forte ale produsului pentru a-l vinde. Responsabilitatea fiecărui vânzător este acea a unui angrosist pentru cei interesati în cunoaşterea produsului.

Odatăă ce exerciţiul este terminat grupul va reflecta asupra acestuia.

REZUMAT:Întrebări interesante pentru vânzători:

Ce părere aveţi despre noul produs?•Cum l-aţi vândut?•Aţi avut vreo dificultate să îl oferiţi drept un produs de înaltă calitate faţă de celelalte?•Ce anume aţi folosit ca suport? Cu ce dificultăţi v-aţi confruntat?•Ce consideraţi că au crezut cumpărătorii acestei instituţii? Credeţi că v-aţi atins obiectivul?•Întrebări interesante pentru cumpărătorii companiei:•


PARTEA 1



42


Care a fost prima impresie despre vânzător?•V-a convins? A criticat alte produse?•Vi s-a parut încrezător?•Aţi avut încredere în el?•


PARTEA 1



43


Recunoaşterea secvenţelor personale ale conflictului

EXERCIŢIUL 5: ORE SUPLIMENTARE

SURSA: Inspirată din http://members.fortunecity.com/dinamico/tecnicas.htmOBIECTIVE:

Identificarea diferitelor faze ale unui conflict sau ale unei situaţii problematice.•Analizarea într-un mod reflexiv, a paşilor de urmat înainte luării unei decizii.•Constanţa în luarea deciziilor, în confruntarea provocărilor şi a dificultăţilor.•

FORMA: activitate de grup. TIMP: 30 minute.MATERIALE: Fără.DESFĂŞURARE:

Întregului grup i se spune că va juca o situaţie. Este apoi sub-divizat în grupuri de 3 persoane (cât mai multe grupuri posibil). Trainerul explică existenţa a trei roluri: şeful, angajatul şi un observator. Rolurile sunt distribuite înaite de explicarea situaţiei care urmează să fie interpretată.

Situaţia va fi interpretată după cum urmează: “şeful vine la angajat, îi spune despre un raport care trebuie terminat înainte să plece acasă, este important şi trebuie făcut în acea seară. Mai mult, este deja timpul de plecare. Angajatul nu este fericit. A cumpărat bilete pentru un meci de fotbal important şi are o întâlnire. Raportul este foarte mare şi prin urmare, nu ar reuşi să îl termine înainte de meci.”

Odată ce situaţia este explicată, grupurile mici o interpretează. Observatorul nu poate interveni. El numai înregistrează tot ce consideră interesant.

Când interpretările sunt terminate, toţi reformează grupul cel mare şi discută decizia pe care fiecare a luat-o, dacă a avut loc o înţelegere şi cum s-a ajuns la ea.

REZUMAT:Ce părere aveţi despre această situaţie? A fost într-adevăr un conflict? •Cum a fost rezolvat?•Ce paşi au fost urmaţi pentru a se ajunge la o înţelegere, în cazul în care a existat una?•Au ajuns toţi participanţii la aceeaşi înţelegere?•Au identificat toţi participanţii aceeaşi factori ai problemei? A influenţat acest lucru soluţia?•


PARTEA 1



44


Strategii de afişare a modelelor pentru îmbunătaţirea interacţiunilor personale

EXERCIŢIUL 6: POT FI INTERESANT PENTRU CĂ…

SURSA: Yolanda Deocano şi Mercedes SantosOBIECTIVE:

Conştientizarea calităţilor pe care le avem ca persoane şi înţelegerea faptului că numai cunoscându-le si acceptându-le, •putem avea relaţii de succes.Cunoşterea şi conştientizarea diferitelor puncte de vedere şi importanţa de a le lua în considerare.•Să fie capabili să se pună în locul altcuiva, să empatizeze, ca prim pas, în relaţiile sociale.•

FORMA: Activitate individuală TIMP: 30 minuteMATERIALE: Foaie de registru pentru fiecare participant, Anexa 1DESFĂŞURARE:

Fiecare participant are o foaie de registru cu întrebarea: ce anume apreciez la mine şi de ce?Participanţii trebuie să noteze calităţile care consideră că le sunt caracteristice şi îi determină să se simtă confortabil. Trebuie

de asemenea să scrie motivele pentru acea alegere. Au la dispoziţie 10 minute pentru a se gândi şi pentru a nota totul, iar în runda a doua toţi participanţii împărtăşesc ce anume au scris şi motivele pentru care au notat acele calităţi şi nu altele.

Într-o dezbatere, participanţii discută toate contribuţiile.

REZUMAT: (anexa 1)Când fiecare îşi citeşte notiţele, ne gândim la acest lucru. Următoarele întrebări ne pot ajuta cu această sarcină:

Aţi notat cu adevărat lucrurile pe care le apreciaţi? •Ce parere aveti despre ce apreciază ceilalţi la voi?•V-aţi fi imaginat că oamenii apreciază la voi aspectele pe care le-au evidenţiat?•


PARTEA 1



45


Anexe

ANEXA 1:

CE ANUME APRECIEZ LA MINE? De ce?


PARTEA 1



46

Bibliografie:

Feldman, Robert S. (1997). Psicología con aplicaciones para Iberoamérica [Psychology with applications to Latin America]. 1. McGraw-Hill. Mexico.Maslow, Abraham H. (1975). Motivación y personalidad [Motivation and Personality]. Sagitario. Barcelona. 1975.2. Solomon, R.L.; Corbit, J.D.(1974). An opponent-process theory of motivation: I. Temporal dynamics of affect. Psychological 3. Review 81.119-145.www.elsembrador.net/din_II.htm#3.4. http://members.fortunecity.com/dinamico/dinamica/d0866.htm.5. Birkenbihl, Michael (2003). Formación de formadores. [“Train the trainer”]. Manual práctico para educadores, profesores 6. y directores de formación de personal en las empresas. [Practical manual for educators, teachers and managers of staff training in businesses] Paraninfo S.A. Madrid.http://members.fortunecity.com/dinamico/tecnicas.htm.7.



PART 1

Ali Ister, Martin Maier, Paul Schober (AU)

47

PARTEA 1

CAPITOLUL 4Crearea parteneriatelor în familie (părinţi şi copii) în diferite etape ale consilierii

CAPITOLUL 4Crearea parteneriatelor în familie (părinţi şi copii) în diferite etape ale con-silierii

4.1. Obiectivele modulului

Pe lângă consilierii profesionali, părinţii sunt şi ei implicaţi în procesul de consiliere, sau cel puţin ar trebui să fie. Ar putea avea nevoie de informaţie, strategii şi sprijin din partea consilierilor profesionali pentru a putea, la rândul lor, să îi sprijine pe copii. În această privinţă, acest modul doreşte să familiarizeze consilierii cu modalităţile de a-i ajuta pe părinţi, oferindu-le suportul şi informatia necesare, alături de crearea sau îmbunătăţirea parteneriatelor între părinţi şi copiii lor.

4.2. Introducere teoretică4.2.1. Cooperarea consilierilor cu părinţii

Consilierii profesionali asistă copiii, în primul rând în procesul de planificare al carierei ajutându-i să-şi evalueze interesele şi aptitudinile şi să implementeze strategii de acţiune pentru a-i sprijini în procesul de luare a deciziilor cu pivire la carieră. În acest context, cooperarea consilierilor cu părinţii copiilor este o parte esenţială a consilierii carierei, pentru că părinţii au o influenţă majoră asupra copiilor privind luarea deciziilor. Din moment ce părinţii sunt responsabili pentru educaţia copiilor, tind să intervină în alegerile acestora. De asemenea, varietatea de ocupaţii s-a lărgit constant în ultimii 30 de ani. Astfel, părinţii trebuie să fie informaţi periodic cu privire la aceste lucruri, dezvoltarea şi măsurarea orientărilor vocaţionale şi ar trebui să se implice efectiv în procesul de consiliere a carierei. Cooperarea şi conformitatea dintre consilieri, părinţi şi şcoli va diminua divergenţele şi conflictele în procesul de planificare a carierei copiilor.

4.2.2. Cum poate un consilier ajuta părinţii să îşi construiască relaţia cu copiii

Pe de o parte, tinerii se confruntă cu o societate mult mai complexă şi impersonală pe lângă schimbările fizice şi emoţionale şi enormele provocări din societatea noastră. Pe de altă parte, se aşteaptă ca părinţii să îşi crească copiii în mod perfect şi să le asigure o educaţie. Tinerii trebuie să îşi găsească o slujbă într-un mediu aflat în schimbare rapidă, deşi primesc foarte puţin sprijin din partea societăţii. În consecinţă, pentru a face faţă acestor provocări, părinţii au nevoie de informaţie, strategii practice şi sprijin din partea celor care îi înconjoară şi din partea consilierilor (Health Canada, 1999)::

Informaţiii: Părinţii au nevoie de informaţii actuale, clare si accesibile cu privire la modalităţile de dezvoltare ale copiilor, şi unde •


PART 1


48

PARTEA 1


4.2. Introducere teoretică

anume să găsească şi să aibă acces la servicii specializate conform cu nevoile lor.Strategii :pentru a face faţă problemelor obişnuite părinţii trebuie să înveţe strategii şi tehnici, precum comunicare, eficienţă, •stabilirea limitelor, definirea responsabilităţilor, consecinţelor, stăpânirea furiei, etc.Sprijin: cu suport şi încurajare părinţii vor putea să pună în practică informaţiile şi strategiile pe care le învaţă.•

Discuţie despre şcoală, educaţie, orientarea către un loc de muncă

După cum am menţionat mai sus, părinţii au nevoie de informaţie pentru a putea să comunice cu copiii despre orientarea lor vocaţională. În această privinţă, consilierii îi pot îndruma pe părinţi. Pot discuta cu aceştia despre lucrurile specifice orientării vocaţionale în funcţie de cerinţele şi stadiile acesteia. Posibile subiecte care pot fi discutate:

Sistemul educaţional şi vocaţional,•Necesitatea unei educaţii vocaţionale,•Cerinţele academice şi aptitudinile necesare unor anumite ocupaţii,•Menţinerea situaţiei existente, dezvoltări şi tendinţe pe piaţa muncii,•Posibilele opţiuni ale pregătirii educaţionale si vocaţionale aproape de casă,•Consiliere în carieră, etc.•

Probleme în comunicarea dintre părinţi şi copii

În zilele noastre, o problemă majoră o constituie lipsa de timp a părinţilor pentru copiii lor atunci când ambii parteneri lucrează. Pe lângă acest lucru, părinţii nu fac niciun efort pentru a se ocupa de achiziţiile şi problemele copiilor. Acest lucru conduce la pierderea sau scăderea comunicării iar relaţia dintre părinţi şi copii se reduce la minim. În consecinţă, copiii răspund la acest lucru cu dezechilibru, frustrare şi sfidare (Junge Liberale, 2007). O altă problemă este faptul că părinţii au aşteptări mari de la copiii lor, care acţionează sub această presiune pentru a avea rezultate. Consecinţele acestui lucru sunt depresia şi rebeliunea, şi în foarte mare măsură, obstrucţia dezvoltării copilului (Eltern setzen Kinder, 2000). Problemele în comunicare apar de asemenea din diferitele etape ale ciclului vieţii. În timp ce copiii sunt obişnuiţi să se gândească la viitor şi la oportunităţile care vor veni, părinţii sunt obişnuiţi să se gândească la timpul care a mai rămas şi la diminuarea oportunităţilor (Health Canada, 2005). De asemenea copiii se străduiesc să dobândească independenţă şi auto-control în timp ce părinţii se confruntă cu pierderea controlului asupra copiilor. Ca rezultat, părinţii tind să impună copiilor sfaturi, opinii şi decizii care sunt respinse de aceştia. Deşi copiii doresc să fie sfătuiţi şi îndrumaţi profesional de către părinţi, nu doresc să fie controlaţi şi influenşaţi de către aceştia. Problema este că părinţii nu au nicio idee despre dorinţele, viziunile şi aşteptările copiilor lor. Pierderea comunicării se poate de asemenea dezvolta pentru că părinţii folosesc limbajul oral în mod tradiţional în timp ce copiii, tinerii folosesc acelaşi limbaj într-un mod modern (comunicarea în grupul de aceeaşi vârstă).

Exemple de subiecte care trebuie discutate în timpul întâlnirilor cu părinţii


PART 1


49

PARTEA 1


Iată o listă cu câteva subiecte care trebuie discutate pe larg atunci când părinţii iau legătura cu un consilier::Interfaţa între şcoala primară şi gimnaziu. Procesul de luare a unei decizii şi orientarea copiilor către o slujba începe, de fapt, •în această etapă de şcolarizare. Este esenţial să se vorbească despre conştientizarea, opţiunile şi cerinţele procesului de şcolarizare ce va urma.Comunicarea cu succes între tineri, părinţi şi consilieri. Comunicarea este cea mai importantă unealtă pentru crearea unei •relaţii de familie şi pentru planificarea cu succes a carierei. Părinţii au nevoie de informaţie cu privire la strategiile şi tehnicile unei comunicări eficiente.Diferite situaţii si medii. Mediile şi situaţiile în care familiile trăiesc pot varia (ex dizabilităţi, migrare, etc.) consilierea •personalizată poate fi esenţială pentru depăşirea barierelor externe.Şcolile şi centrele de consiliere în mediul local. Conform dezvoltării continue, părinţii trebuie să fie informaţi despre opţiunile •de şcolarizare şi posibilităţile de consiliere profesională.Evenimente pentru părinţi în scoli şi centre de consiliere. Diferite evenimente, seminarii şi târguri de locuri de muncă, •organizate de consilierii pentru cariere şi scoli, pot încuraja părinţii să îşi ajute copiii în orientarea vocaţională şi în luarea deciziilor.Managementul informaţiei. Cu această unealtă, un flux (difuz) de informaţie între copii, părinţi, şcoală şi consilieri poate fi •asigurat.Consultanţă pentru părinţi cu privire la orientarea vocaţională. Pentru a putea ajuta copiii şi a-i sfătui, părinţii au nevoie de •informaţii despre orientarea vocaţională şi despre subiecte similare.Educaţia continuă pentru părinţi şi consilieri oferită de şcoli şi de centrele de consiliere. În scopul îmbunătăţirii cooperării •dintre consilieri, părinţi şi şcoli, educaţia continuă poate fi asigurată (cursuri, învăţare practică, excursii, etc)



PART 1


50

PARTEA 1


4.3. Exerciţii – relaţia dintre părinţi şi copii: învăţarea, şcoala şi viitoarele decizii cu privire la o slujbă

EXERCIŢIUL 1:EŞUAT PE O INSULĂ

SURSA: http://www.group-games.com/team-building/stranded-on-a-desert-island.htmlOBIECTIVE:

Să determine participanţii să împărtăşească, câte ceva despre ei•Construirea încrederii în cadrul grupului•Cooperarea în cadrul grupului•

Activitatea în echipă îi ajută pe oameni să se deschidă şi să împărtăşească ce anume le place şi valorile care contează pentru ei, descriind un obiect care li se permite să îl aducă pe o insulă pustie. Combinând obiectele alese în mod individual în cadrul grupului, îi va sensibiliza pe participanţi cu privire la obiectivele grupului.

FORMA: Icebreaker, activitate de grupTIMP: 40 minuteMATERIALE: FărăDESFĂŞURARE:

Presupunând o naufragiere, toată lumea a eşuat pe o insulă pustie. Pentru că nu pot lua cu ei o greutate mai mare, fiecare persoană poata lua cu sine pe insulă un singur obiect. Obiectele trebuie să fie, de preferat, ceva ce le face plăcere sau apreciază. De exemplu, dacă cineva iubeşte dulciurile, poate lua cu sine o ciocolată, sau dacă cineva iubeşte muzica, poate lua cu sine un flaut/ fluier etc.; cel care explică exerciţiul trebuie să îi inspire pe participanţi să fie creativi în alegerea obiectului.

Iniţial, fiecare este rugat să descrie obiectul ales şi să explice echipei de ce l-a ales. Apoi, la întâmplare, se împarte echipa în grupuri mai mici. Acum, sarcina fiecărui grup este să coopereze şi să discute modul în care să combine aceste obiecte diferite pentru a putea să supravieţuiască. Când vine momentul pentru discuţie, lăsaţi fiecare grup (câte un purtător de cuvânt din fiecare echipă) să prezinte rezultatul întregului grup în faţa clasei.

REZUMAT:Cât de pregătiţi sunt oamenii să divulge ceva personal celorlalţi?•Poate fiecare într-un grup să combine ce are în gând cu ceilalţi membrii ai grupului?•Poate lucrul în echipă să îmbunătăţească şansele de supravieţuire?•Dacă membrii grupului ar putea să aleagă, pe cine (sau ce obiecte) ar alege pentru această cooperare.•


PART 1


51

PARTEA 1



EXERCIŢIUL 2: HÂRTIA MOTOTOLITĂ

SURSA: Ali Ister, inspirata din: www.businessballs.comOBIECTIVE:

Să identifice modalitatea în care comunicarea constructivă ajută în completarea sarcinilor.•Să demonstreze cum diferite tipuri de comunicare afectează cooperarea.•Să participe la oferirea şi primirea feedback-ului.•

Pe de o parte, această activitate va spori încrederea într-un parteneriat, şi pe de altă parte, va arăta importanţa şi efectul feedback-ului pozitiv şi al cooperării. Participanţii vor învăţa cum diferite tipuri de feedback şi de cooperare afectează relaţia.TIMP: 30 minuteFORMA: activitate de grupMATERIALE: Trei hârtii mototolite (sau mingi de ping-pong) şi o eşarfă de legat la ochi pentru fiecare voluntar, un coş DESFĂŞURARE:

În prima parte, facilitatorul solicită câţiva voluntari din clasă pentru a-i lega la ochi şi pentru a arunca separat câteva hârtii mototolite în coşul din faţa lor. Apoi, acestor voluntari li se cere în mod politicos să iasă din cameră în timp ce conducătorul seminarului realizează un scurt rezumat celorlalţi din clasă.

Când voluntarii se întorc în clasă un coş va fi pus în faţa lor şi vor fi legaţi la ochi. Apoi, un membru al clasei este rugat să 1. repoziţioneze coşul astfel încât voluntarii să nu mai ştie unde este. Voluntarii vor fi rugaţi să arunce un set de trei hârtii mototolite, una câte una, timp de patru runde.În prima rundă, clasa nu are voie să comenteze atunci când voluntarii aruncă fiecare bilă.2. În a doua rundă, i se va cere clasei să facă numai comentarii negative care să nu implice nivelul aptitudinii, ex proastă 3. aruncare, ce păcat, aahhh, etc.În a treia rundă, clasa va face numai comentarii pozitive care, din nou, nu implică nivelul aptitudinii, de exemplu bună 4. aruncare, bine, minunat, etc.În ultima rundă, i se cere clasei să facă numai comentarii folositoare care vor ajuta voluntarii să nimerească, coşul, ca de 5. exemplu, un pic mai în faţă, puţin mai la dreapta, foarte aproape etc..

Când voluntarii termină de aruncat, eşarfele de la ochi pot fi înlăturate. Acum, fiecărui voluntar i se cere să spună grupului cum s-a simţit în fiecare rundă şi care a fost reacţia lui la comentariile primite din partea clasei.

În partea a doua, lăsaţi clasa să discute cât de folositoare şi ajutătoare este comnicarea şi cum diferitele tipuri de comunicare afectează cooperarea.


PART 1


52

PARTEA 1



REZUMAT:Ce este feedback-ul eficient şi folositor?•Când este feedback-ul folositor şi oportun pentru altcineva?•Cum să determinăm eficienţa diferitelor tipuri de feedback?•Cum afectează un parteneriat oferirea şi primirea feedback-ului?•


PART 1


53

PARTEA 1



EXERCIŢIUL 3: PLIEREA INSTRUCTIVĂ


Să facă participanţii conştienţi de importanţa comunicării, ascultării active, înţelegerii reciproce, interpretării şi a •chestionarelorMânuirea aptitudinilor de cooperare în cadrul unui parteneriat•

Acest joc ajută participanţii să devină conştienţi de nevoia de a comunica eficient pentru stabilirea unei relaţii vitale. În timpul acestui proces, participanţii învaţă cum să dea şi să primească instrucţiuni, modul în care fiecare interpretează instrucţiunile, şi de ce ascultarea activă şi chestionarea este o parte importantă a unui parteneriat. În acest context, vor dezvolta înţelegerea reciprocă.TIMP: 30 minutesFORMA: jocMATERIALE: hârtie dreptunghiulară (coli A4) pentru fiecare participant, foarfecă pentru fiecare participantDESFĂŞURARE:

Acest joc este jucat în perechi. Participanţilor li se cere să se împartă în perechi şi să ia loc spate în spate cu partenerul. Fiecare persoană va primi o foaie de hârtie dreptunghiulară (colile A4 sunt bune în acest caz). Facilitatorul, conducătorul seminarului va oferi o foaie cu instrucţiunile pregătite cu privire la plierea hârtiei unui jucător (profesorul) în fiecare grup. Această persoană va fi rugată să citească cu voce tare aceste instrucţiuni şi în acelaşi timp să le şi execute. Cealaltă persoană (studentul) ascultând profesorul va face şi el acelaşi lucru. În orice caz, instrucţiunile trebuie citite exact aşa cum apar pe foaia oferită de conducătorul seminarului. Participanţilor nu li se dă voie să pună întrebări, să explice, să discute nimic. Nici nu au voie să se vadă unul pe altul în timp ce fac exerciţiul. Când instrucţiunile au fost executate participanţii se pot întoarce faţă în faţă. Acum facilitatorul cere perechilor să desfacă hârtiile şi să compare cutele hârtiei. Vor vedea cum cutele hârtiei arată chiar diferit, deşi fiecare a folosit aceleaşi instrucţiuni. După terminarea acestei activităţi clasa discută acest lucru şi impactul său asupra unui parteneriat şi a unei cooperări.

Mai jos sunt exemple de sfaturi pentru foaia cu instrucţiuni (când creaţi propria foaie de instrucţiuni, aveţi grijă să încercaţi instrucţiunile înainte de a le folosi în activitate):

1. Împăturiţi foaia în jumătate pe vertical.2. Împăturiţi din nou foaia în jumătate pe orizontal.3. Împăturiţi foaia în jumătate din nou pe orizontal.4. Îndoiţi colţul din dreapta sus până în centrul foii împăturite.5. Împăturiţi colţul cel mai ascuţit până în colţul opus.6. Tăiaţi 1 cm din colţul cel mai ascuţit.7. Tăiaţi din nou 2 cm din colţul drept către colţul de jos.


PART 1


54

PARTEA 1



8. Tăiaţi un pătrat de 1 cm de-a lungul mijlocului marginii celei mai lungi.9. În final, despăturiţi hârtia.

REZUMAT:Clasa discută acestă activitate şi concluziile desprinse.•Câţi dintre participanţi au ajuns la aceleaşi concluzii?•De ce este greu să încheie cu aceleaşi concluzii?•Care dintre instrucţiuni au fost folositoare şi care instrucţiuni au fost enervante?•Este chestionarea o unealtă potrivită pentru clarificarea instrucţiunilor?•Sunt uneltele adiţionale, referinţele, exemplele sau alte dispozitive necesare pentru a asigura înţelegerea?•Cum afectează comunicarea eficientă un parteneriat?•


PART 1


55

PARTEA 1



EXERCIŢIUL 4:

INSULA ÎN CURS DE APARIŢIE


Să facă participanţii conştienţi de comunicarea eficientă şi de aptitudinile inter-personale•Să identifice nevoia pentru un parteneriat vital•Să identifice avantajele dezvoltării colective şi ale luării unei decizii•

TIMP: 60 minutesFORMA: Work-shopMATERIALE: Creioane colorate, flip-chart, hârtie

DESFĂŞURARE:Trainerul explică clasei modalitatea de desfăşurare. Participanţii, ideal, împărţiţi în grupuri de câte patru, desenează o insulă

cu orice caracteristici vor ei. Fiecare participant are propria sa porţiune, deşi va fi legată de cele ale membrilor grupurilor adiacente pentru a crea o singură insula mare.

În acest scop, distribuiţi mai multe creioane colorate fiecărui participant sau grup. Adunaţi membrii grupului în jurul unei coli mari de hârtie. În funcţie de mărimea grupurilor, coala de hârtie poate fi compusă din patru coli de hârtie puse împreună. Membrii grupului vor începe să deseneze linia de coastă în partea lor cu orice caracteristici doresc. Pentru a crea o insulă mare, porţiunile fiecărui membru vor fi legate cu cele ale membrilor adiacenţi. Apoi, folosind o scală potrivită, membrii grupului vor începe să marcheze teritoriul lor cu caracteristicile dorite în porţiunea lor (reşedinţe, industrii, infrastructuri, etc.). în timp ce desenează, membrii grupului vor întâlni posibilităţile şi trăsăturile vecinilor. Astfel, vor realiza că o varietate de lucruri şi situaţii trebuie discutate, negociate, aprobate, combinate, etc. asemenea chestiuni vor acoperi probabil graniţele, drumurile, resursele, mediul, cultura, cooperarea, disputa, etc. Membrii echipei pot observa multe asemănări cu o comunitate din viaţa reală, aflată în dezvoltare.

După terminarea desenului, lăsaţi clasa să facă un rezumat, să prezinte şi să discute experienţele lor din timpul acestei activităţi.

REZUMAT:Clasa discută cum a reuşit să termine această activitate şi ce au învăţat din ea.•Aţi putut observa dezvoltări ale relaţiilor în comunităţile de pe insulă şi de ce?•Care au fost provocările şi limitările cu care a trebuit să vă confruntaţi?•S-au completat membrii grupului pentru întemeierea unei comunităţi funcţionale?•Ar putea membrii grupului să întemeieze o comunitate mai degrabă singuri decât în cadrul unui grup?•Afectează un parteneriat procesul de luare a unei decizii şi de ce?•


PART 1


56

PARTEA 1



Există diferenţe între comunităţile de pe insulă stabilite de diferite grupuri şi de ce?•Cum s-ar descurca fiecare comunitate întemeiată pe insulă în viaţa reală?•


PART 1


57

PARTEA 1


EXERCIŢIUL 5: CĂLĂTORIA VOCAŢIONALĂ

SURSAS: Ali Ister, inspirata din: www.businessballs.comOBIECTIVE:

Crearea şi îmbunătăţirea unui parteneriat•Lucrul în echipă pentru decizia unei slujbe viitoare•Ascultarea activă şi chestionarea•

Participanţii vor învăţa să aibă încredere unul în celălalt în cadrul parteneriatului, însoţindu-se unul pe altul. Partenerii vor încerca să susţină deciziile partenerilor. Vor realiza că munca în echipă este esenţială pentru luarea unei decizii privind slujbaTIMP: 40 minutesFORMA: Work-shopMATERIALE: O coală albă de hârtie pentru fiecare participantDESFĂŞURARE:

Pentru această activitate, clasa se va împărţi în perechi. Fiecare partener va primi o coală albă de hârtie care reprezintă cariera pe care intenţionează să o aibă acea persoană. Prima dată, unul dintre parteneri trebuie să pună hârtia pe jos la aceeaşi distanţă de el, reprezentând distanţa către cariera pe care intenţionează să o aibă. Odată ce hârtia este poziţionată, activitatea începe. Iniţial, persoana care a poziţionat hârtia, este rugată să vizualizeze mintal cum va aborda drumul către ţinta stabilită. Când persoana a încheiat vizualizarea în minte, trebuie să se îndrepte spre hârtie şi să descrie situaţia pentru a pune în mod simbolic, în practică viziunea. Viteza, mersul, lungimea, avansarea şi cursul drumului intenţionat depind de viziunea persoanei. Ea trebuie să determine aceşti factori aşa cum i s-ar părea realist. I se cere să transfere gândurile şi sentimentele în această situaţie.

Când persoana ajunge la foaia de hârtie ar trebui să se aşeze pe ea. Sarcina partenerului său este să-l acompanieze şi să observe această persoană în toate etapele. Partenerul este încurajat să pună întrebări în timpul acestui proces şi să comunice sentimentele pozitive şi percepţiile dacă este cazul. La punctul de sosire, partenerul trebuie să înceapă să-l intervieveze cu privire la situaţie. Iată un model de interviu care poate fi folosit ca ajutor:

Imagineză-ţi cum vei arăta când vei ajunge la cariera dorită. Ce haine porţi? Care este expresia feţei tale? Care este atitudinea •ta? Cum te simţi? Ce voce ai? Ce vârstă ai? Etc.Ai obţinut cariera dorită. Unde eşti? Descrie camera în care te afli şi utilităţile din această cameră. Descrie şi clădirea în care •se află camera şi mediul înconjurător. Cum se numeşte acest loc? Ce culori vezi? Etc.Ce mai e în cameră cu tine? Descrie persoanele cu care ai de-a face. Cu cine lucrezi? De ce te afli cu aceste persoane? Cine •sunt şefii tăi? De cine îţi place? etc.Îţi poţi descrie slujba, poţi da nume şi definiţii ale sarcinilor tale?•Care sunt punctele tale forte, abilităţile şi competenţele pentru acest tip de slujbă? Cum ai dobândit aceste abilităţi şi •competenţe?



PART 1


58

PARTEA 1


Ai obţinut recunoştinţa colegilor şi a şefilor tăi? Ce fel de recunoaştere este importantă pentru tine?•Ai fost criticat de colegi şi şefi? Cum ai făcut faţă criticilor?•Care este relaţia ta cu familia acum? Care este părerea familiei tale despre slujbă? Te sprijină familia ta? Îţi confirmă familia •punctele forte şi abilităţile legate de această slujbă? Cine din familie te-ar descrie în mod diferit?Ce ai sfătui pe cineva care îşi doreşte aceeaşi slujbă?•Ţi-ai schimba slujba?•

După intrevievarea partenerului se schimbă poziţiile. Acum, cealaltă persoană va poziţiona hârtia şi va urma aceeaşi procedură, din nou cu un interviu la punctul de sosire.

Când ambii parteneri termină această activitate trebuie să discute experienţele pe care le-au dobândit prin intermediul acestei activităţi.

REZUMAT:Cum te-ai simţit jucând acest rol?•Cum e să fii însoţit de un partener pe parcursul întregului proces?•Ai învăţat mai multe despre partenerul tău?•Ce experienţe ai câştigat?•Este un parteneriat de ajutor atunci când trebuie să iei decizii cu privire la viitoarea carieră?•



PART 1


59

PARTEA 1


Bibliografie:

Health Canada. (1999). Parenting today’s teens: a survey and review of resources. Retrieved November 28, 2007, from 1. http://www.phac-aspc.gc.ca/dca-dea/publications/pdf/teens_e.pdf.Health Canada. (2005). Parent-teen relationship: How parents can make the most of it? Retrieved November 30, 2007, from 2. http://www.phac-aspc.gc.ca/ncfv-cnivf/familyviolence/html/nfntsrelparentado-ado2_e.html.Junge Liberale. (2007). Beschlusslage. Retrieved November 29, 2007, from 3. http://inhalte.julis.de/beschluesse/1fce07d465fccd3700000100295bdcf7.html.Eltern setzen Kinder. (2000). Retrieved November 29, 2007, from 4. http://www.kssa.de/index-Dateien/page183.html.



PART 1

Małgorzata Tarkowska (PL)

60

CAPITOLUL 5Cum să ajutăm părinţii să dezvolte atitudini pentru a-şi ajuta copiii în luarea unei decizii


5.1. Interviul de consiliere ca metodă de bază pentru a dezvolta relaţiile de sprijin ale părinţilor

TInterviul tradiţional de consiliere defineşte rolul unui consilier ca fiind un expert care se rezumă la a oferi informaţii, sau, în funcţie de nevoile clientului, să dea sfaturi. Această practică s-a dovedit adesea ineficientă , a cauzat împotrivire sau lipsa implicării personale a clienţilor, şi a diminuat nivelul de eficienţă proprie al amândurora, atât clienţi cât şi consilieri. Consilierul ar simţi prea multă presiune datorită responsabilităţii pe care o are pentru a lua o decizie în locul clientului. Clientul şi-ar pierde încrederea în propriile sale abilităţi şi i s-ar părea greu să se bazeze pe resursele şi experienţele personale (vezi: M. T. Ho-Kim, J. F. Marti, 1999).

Rolul şi sarcina unui consilier profesional trec prin mari schimbări în zilele noastre. Interviul de consiliere nu este un act singular de „a ajuta”. Este un proces pe termen lung în care consilierul şi clientul lucrează împreună în mediul clientului. Scopul acestei munci este de a crea soluţii personale în ceea ce priveşte ocupaţia, luând în considerare situaţia de viaţă a clientului înţeleasă în mod mutual. Rolul consilierului profesional este să-l însoţească şi să-l asiste în dezvoltarea sa. Consilierul este un specialist al metodei; clientul se pune în poziţia conţinutului activităţii. Această modalitate de percepţie a relaţiei dintre consilier şi client asigură un echilibru între a da şi a primi, îl face pe client mai activ şi îl ajută să funcţioneze ca un adult, nu ca un copil încăpăţânat, înfuriat. Are un înţeles deosebit atunci când lucrează cu părinţii pentru că permite cooperarea între consilier şi părinţi în crearea planurilor profesionale pentru copil. Oferă de asemenea un ajutor eficient, scoate în evidenţă rolul părinţilor în planificarea carierei educaţionale şi profesionale a copiilor. Datorită acestui lucru, părintelui i se oferă locul adecvat în sistemul de ajutorare.

Susţinerea unui interviu profesional necesită cunoaşterea regulilor specifice şi a modalităţilor de comportare, care la rândul lor

sunt o bază pentru a lucra eficient cu un părinte asistându-l în activităţi reale:Consilierul percepe părinţii şi copilul în afara contextului de condiţionări sistemice (familie, profesional, social, cultural)•Se face un contract între consilier şi părinte•Consilierul ajută părintele în formularea obiectivelor şi a direcţiei de schimbări care sunt plănuite pentru a fi dobândite de •către copil şi părinteConsilierul lucrează la mărirea duratei de activitate conştientă a părintelui•Consilierul evită să dea sfaturi oferind în schimb sarcini şi exerciţii, care necesită angajare personală din partea părintelui•Consilierul ajută la menţinerea coeziunii dintre proiectele profesionale ale părintelui şi planurile de viaţă ale copilului•


PART 1


61


5.1. Interviul de consiliere ca metodă de bază pentru a dezvolta relaţiile de ajutorare ale părinţilor

Părintele îşi foloseşte propria experienţă în muncă şi strânge informaţii fără a fi ajutat•Clientul poate face o analiză în mod independent a propriei activităţi şi a atingerii obiectivelor.•Părintele ia singur decizii definindu-şi priorităţile şi descoperind ierarhia valorilor. El le compară cu abilităţile şi aşteptările •copilului.Consilierul lucrează bazându-se pe resursele şi trăsăturile puternice ale părintelui şi ale copilului, dar nu evită „în mod subiectiv •subiectele dificile”.Consilierul încearcă să se adapteze la schimbările care au loc în rolul său profesional.•

De la început, regulile de cooperare în lucrul cu părinţii trebuie definite. Se fac contracte între profesori şi studenţi, angajatori şi angajaţi, terapeuţi şi clienţi, părinţi şi copii. În funcţie de tipul relaţiei, conţinutul contractului poate fi diferit.

Acum ne vom concentra asupra metodei, procedurii, pentru a crea un contract de consiliere. Schema de 5 paşi a lui Enright prezentată mai jos, este o unealtă folositoare pentru a lucra cu orice client, mai ales atunci când apare rezistenţa, lipsa de iniţiativă şi responsabilitatea, în relaţia de consiliere cu clientul.

Crearea unui contract de J. EnrightSchema de mai jos se concentrează în principal pe problema responsabilităţii părintelui în procesul de consiliere. Mai mult,

ajută la înlăturarea atitudinii neîncrezătoare a părinţilor sau a sentimentului de degradare a rolului de părinte şi a influenţei asupra alegerilor copilului. Deşi încheierea acestui contract este începutul sesiunii de consiliere, trebuie să ţineţi minte că fiecare pas poate dura de la câteva minute până la câteva sesiuni de consiliere.

PRIMUL PAS: Părintele trebuie să ştie că este decizia sa conştientă căutarea ajutorului la un consilier şi intrarea într-o relaţie de • consiliere. Această regulă realizează obiectivul principal al muncii de consiliere – măreşte gama de activitate conştientă a părintelui. Mulţi părinţi care caută serviciile unui consilier se aşteaptă să primească soluţii de-a gata şi evită să-şi asume responsabilitatea. Uneori părinţii sunt siguri că ştiu ce vor copiii lor să facă pe viitor şi nu iau în considerare interesele copilului, talentul şi abilităţile. Procedura primului pas trebuie să-l facă pe părinte să spună: „sunt aici pentru că aşa am vrut”, „aştept să primesc ajutor în ceea ce priveşte...”, „am o problema cu...”

AL DOILEA PAS:Consilierul defineşte adevărata problemă a părintelui şi caracterizează esenţa problemei. Î• n timpul celui de-al doilea pas, consilierul analizează dacă intervenţiile sale de până acum au ajuns la adevărata problemă. Încearcă să afle împreună cu părintele „ce se întâmplă de fapt?”. Întrebări specifice care duc la definirea problemei în ceea ce priveşte direcţia schimbărilor în gândirea părintelui cu privire la planurile pentru carieră, dezvoltarea propriilor copii şi a relaţiei cu aceştia

- Ce anume doriţi să schimbaţi în relaţia cu copilul dumneavostră?- Asupra cărei probleme doriţi să lucrăm acum?- Ce vă deranjează cel mai mult în decizia pe care fiica dumneavostră a luat-o?- Ce vă deranjează cel mai muult în faptul că... de exemplu fiul dumneavostră doreşte să fie bucătar?


PART 1


62



- Ce v-a facut să vorbiţi despre ... ex faptul că fiica dumneavosatră doreşte să renunţe la afacerea de familie?- De ce credeţi că... ex fiul dumneavostră nu va fi un psihoterapeut bun?- Cum veţi ştii dacă fiica dumneavoastră îşi realizează bine planul profesional?

Consilierul trebuie să reţină că speculaţiile şi interpretarea personală nu au ce căuta aici. Problema derivă din experienţa părintelui. Prin intermediul ascultării atente şi a observaţiei, consilierul identifică natura problemei şi scopul muncii.

AL TREILEA PAS:Analizarea gradului de rezolvare a problemei. • Dacă părintele crede că problema este de nerezolvat, atunci aşa este. Să nu uităm că un consilier este un specialist al metodei şi clientul este un specialist al conţinutului activităţii sale. În situaţia în care consilierul insistă să lucreze pe această problemă, el va întâlni o rezistenţă puternică din partea părintelui. În loc să persiste în mod ineficient, consilierul ar trebui să caute, împreună cu părintele, o problemă care oferă mai multă speranţă de a fi rezolvată şi care poate fi rezolvată pe loc.

AL PATRULEA PAS:Contracararea chestionării consilierilor. • Rezistenţa clienţilor/ părinţilor se manifestă, de exemplu, prin faptul că îi caută greşeli consilierului pentru a evita să lucreze la propriile probleme. Consilierul îi poate pune clientului câteva întrebări detaliate în legătură cu modul în care se percepe, cum percepe situaţia de consiliere, aşteptările de schimbare, de exemplu:

Credeţi că sunt consilierul cu care v-ar plăcea să lucraţi pentru construirea rolului profesional al copilului -dumneavoastră?Cu ce fel de persoană consideraţi că le-ar plăcea părinţilor să lucreze asupra problemelor pe care le au? -În drum spre mine, cu ce fel de persoană vă gândeaţi că vă veţi întâlni şi veţi vorbi despre alegerile profesionale ale -copilului dumneavoastră?Cum vă imaginaţi că arată locul în care lucrează un consilier? -

AL CINCILEA PASReducerea profitului secundar. • În acest pas părintele trebuie să realizeze consecinţele pe care rezolvarea problemei le va aduce. Ce se va întâmpla când va dispărea problema? Cum se vor schimba vieţile părinţilor şi ale copiilor? Ce se va schimba în familie? De exemplu, părinţii pot fi întrebaţi: ce se va întâmpla când fiica lor va pleca în străinătate pentru ucenicie? Este interesant cum va arăta balanţa avantajelor şi a dezavantajelor.

În această procedură consilierul nu numai construieşte o relaţie cu părintele. Părinţii pot învăţa cum să le vorbească eficient copiilor într-un mod asemănător, să depăşească rezistenţa, să definească natura problemei şi să se concentreze asupra aspectelor importante care duc la schimbări şi la înţelegere mutuală. În contract, consilierul poate determina metoda de lucru împreună cu părinţii, de exemplu, numărul de întâlniri individuale, subiectul sesiunilor de grup, sau numărul de întâlniri cu copilul.


PART 1


63



5.1.1. Definirea aşteptărilor părinţilor cu privire la propria dezvoltare şi a schimbării atitudinilor de viaţă

Munca de consiliere cu părinţii în ce priveşte propriile aşteptări, planuri şi ţeluri este un element important care ajută la perceperea şi la cunoaşterea propriului copil. Marele trei: abilităţi, interese şi valorile se schimbă cu vârsta. Când dobândeşti experienţă nouă de muncă, capeţi şi abilităţi noi. De-a lungul vieţii, poţi descoperi noi interese şi să renunţi la altele. Idealurile noastre se schimbă şi ele cu trecerea timpului. Este posibil să schimbi cariera după un timp sau să îţi bazezi alegerea pe o înţelegere mai profundă a propriei persoane încă de la început. Majoritatea persoanelor iau cele mai importante decizii cu privire la carieră când sunt cel mai puţin pregătite pentru acest lucru. Deciziile luate la o vârstă fragedă încep un lanţ de evenimente care ne vor influenţa mai târziu întreaga viaţă. În timpul tinereţii noastre avem puţină experienţă în a face alegeri, mai ales când vine vorba de alegerea unei cariere. Uneori suntem idealişti, plini de entuziasm sau lipsiţi de griji pentru ceea ce va urma. Tinerii fără nicio idee despre propria educaţie sau ocupaţie primesc rapid sfaturi de la părinţi, prieteni, profesori şi consilieri. Cu toţii au intenţii bune dar nu sunt întotdeauna pe deplin informaţi. Aşadar, nu trebuie să fie o surpriză dacă uneori începuturile profesionale ale tinerilor nu sunt întotdeauna cele mai bune. Unde să căutăm o soluţie? Înainte de a lua orice decizie cu consecinţe pe termen lung pentru o carieră, trebuie să te cunoşti cât mai bine. Tinerii pot fi ajutaţi de către părinţi în mod eficient să facă acest lucru. Condiţiile sunt:

Să accepte autonomia copilului şi sentimentele despre propria identitate•Să îi arate copilului interesele, abilităţile, aptitudinile şi talentele în fiecare etapă a dezvoltării sale•Să se abţină de la etichetarea copilului şi să îi dea un singur rol profesional•Să întărească sentimentele copilului de a fi o persoană excepţională şi specială•Să se concentreze pe obiectivele personale ale copilului•Să separe propriile aşteptări şi idealuri de alegerile făcute de tineri•

Consilierul lucrând cu părinţii (individual sau în grup) poate scoate în evidenţă modul în care obiectivele noastre se schimbă în procesul de dezvoltare a unei cariere sau cel personal. Când lucrează în grup, consilierul poate cere părinţilor să împărtăşească modalitatea în care şi-au dezvoltat propriile alegeri profesionale şi cariere. Au îndeplinit aşteptările părinţilor lor? Căutând punctele forte ale propriilor alegeri şi cariere, devine mai uşor de găsit o soluţie pentru propriul copil. Când lucrează cu părinţii, consilierul poate folosi unele din aceste exemple pentru discuţie:

1 . Sophie, la scurt timp după ce a absolvit Psihologia, a plecat în Suedia . Partenerul ei de viaţă era un artist, un pictor, a cărui creaţie era o adevărată pasiune . Nici Sophie nu avea de ce să se plângă . Ea şi-a dezvoltat sistematic educaţia psihoterapeutică şi curând practica privată a început să fie chiar satisfăcătoare şi profitabilă . În orice caz, Sophie şi-a amintit că întotdeauna i-a placut să deseneze şi că a visat să urmeze şcoala de artă dar părinţii ei nu puteau vedea un viitor în această ocupaţie . Tatăl ei şi-a dorit foarte mult ca ea să devină medic, dar nu a intrat la facultatea de Medicină . Încă simţea că nu îi îndeplineşte aşteptările . Acest lucru a împiedicat-o să dobândească satisfacţie deplină în slujba sa şi i-a stimulat visele de viaţă ca artist . În secret, a început să picteze peisajele şi portretele preferate . S-au dovedit a fi foarte bune . Acum Sophie se gândeşte serios dacă ar trebui să aleagă o carieră în arte . . .

2 . Alex este un medic de medicină generală, în vârstă de 39 de ani, care conduce un cabinet prosper . Când era mic toţi se aşteptau


PART 1


64


ca el să urmeze tradiţia familiei şi să devină medic . Pe tot parcursul anilor de studiu, de practică şi muncă, nu şi-a îngăduit nici măcar o dată să pună la îndoială acest lucru . După 5 ani de practică a ajuns la dureroasa concluzie care a cauzat consecinţe serioase pentru el şi pentru familia lui: nu mai dorea să fie medic, ba mai mult – a realizat că, probabil, nu a vrut niciodată să fie medic . (Tiger and Tiger, 1999, p . 23)

Se spune că asemenea situaţii dificile nu sunt tocmai neobişnuite. Consilierul şi părinţii pot întreba la alegere 10 persoane din grupul de cunoştinţe: „dacă ai putea avea orice slujbă, care ar fi aceea?”. Statisticile arată că 50 % dintre persoane ar vrea să aibă o altă ocupaţie decât cea pe care o au acum. Oare ce răspunsuri veţi primi.

5.2. Valorile personale ale părinţilor

Edgar Schein (1990) tratează cariera într-un mod dezvoltător şi o asociază cu valorile pe care le considerăm importante în viaţă. Asemănător, dar o atitudine mai puţin cunoscută faţă de carieră este prezentată de C. Brooklyn Derr (1986, 1988). Conform acestui autor, orice persoană în procesul de dezvoltare profesională îşi formează orientarea sa către o slujbă care are legătură cu valorile în care crede. Una dintre orientări este de obicei dominantă şi poate fi schimbată cu alta, de obicei una asemănătoare. Derr enumeră 5 orientări (Paszkowska-Rogacz, Tarkowska, 2004):

Mergi înainte• : persoanele cu acest tip de orientare sunt interesate de o dezvoltare verticală a carierei lor şi doresc să urce nivelele următoare. Apreciază mult banul, puterea şi statutul social. Concurează şi sunt hotărâţi să lupte puternic. Asemenea orientare este caracteristică persoanelor care se află la începutul dezvoltării carierei. În orice caz, poate deveni, de asemenea o modalitate permanentă de realizare a propriei dezvoltări profesionale, atingerea ţelurilor şi a succeselor. Persoanelor care „merg înainte” le place să fie răsplătite pentru rezultatele muncii lor, pun slujba pe primul loc şi sunt bucuroşi să preia noi provocări. Aceste persoane sunt percepute ca fiind persoane cu care se lucrează uşor.Fii protejat:• persoanele cu această orientare, ocupaţi cu crearea unei siguranţe sunt gata să fie loiali organizaţiei în schimbul sentimentului de afiliaţie. În istoria angajării personalului, aceste persoane sunt majoritare. De obicei susţin punctul „local” de vedere, opus celui „global”. Încep să fie interesaţi de promovare după obţinerea unui nivel optim de siguranţă. Aceste persoane sunt mai răbdătoare în aşteptarea promovării decât angajaţii care „merg înainte” – le pasă de promovare, în orice caz, dar nu încearcă să o forţeze. Sunt gata să facă orice ca să ajute organizaţia şi, în principal, valorează siguranţa muncii şi afiliaţia.Fii liber:• aceşti muncitori aşteaptă libertate în executarea oricărei sarcini şi activităţi. Sunt foarte muncitori, creativi, plini de idei şi îşi stabilesc standarde înalte de muncă atât pentru ei cât şi pentru ceilalţi. Au un înalt simţ al independenţei şi nu sunt tocmai interesaţi de promovare. Nu le place conformismul şi dependenţa. Sunt uneori rezervaţi şi greu de cunoscut de către ceilalţi. Pot cauza dificultăţi managerilor.Menţine echilibrul:• această orientare este definită ca fiind cea mai nouă în cultura muncii. Persoanele care urmăresc să obţină echilibru apreciază valorile legate de muncă dar caută, de asemenea, satisfacţie în viaţa de familie şi în petrecerea timpului liber. Pentru ei, pot alege o carieră importantă şi provocatoare dar nu încearcă să găsească modalităţile care ar îndeplini toate sau majoritatea aşteptărilor lor. Aceste persoane înclină să-şi ascundă părerile. Sunt muncitoare, cu pretenţii atât faţă de ei cât şi faţă de ceilalţi şi gata să strălucească în timpul unei crize.


PART 1


65



Dobândeşte succesul• : pentru persoanele de această orientare, succesul în carieră nu trebuie să aibă legătură cu întreaga muncă. Ei definesc succesul mai degrabă ca fiind elemente particulare ale unei cariere. Sunt talentaţi şi doresc să îşi folosească aptitudinile. Sunt motivaţi de o slujbă interesantă, nu de bani. Munca şi cariera au de obicei legatură, după părerea lor, cu obţinerea satisfacţiei. Aceste persoane sunt de obicei foarte specializate în domeniul lor. Le plac aventurile şi cercetarea, se plictisesc repede, dar sunt, de obicei, buni oameni de afaceri, deşi nu sunt înzestraţi cu abilităţi de conducer.

În timpul întâlnirilor cu părinţii, atât individuale cât şi de grup consilierul trebuie să lucreze cu valorile clientului. Poate acorda valorilor un sens mai larg şi să definească împreună cu clientul, ariile de valori legate de muncă şi carieră. Acest lucru permite planificarea direcţiei de schimbări cu acurateţe şi folosirea structurii de valori a părinţilor când lucrează cu cele ale copilului. FOAIA de mai jos poate fi folosită de un consilier pentru a descrie valorile legate de muncă (Paszkowska-Rogacz, Tarkowska, 2004):

VALORILE MELE

SURSA: Paszkowska-Rogacz, Tarkowska, 2004; pe baza Weiss, Dawis, England, Lofquist, 1965, şi inspirată din Kirk and Kirk, 1995

Instructiuni:

Din valorile enumerate mai jos alegeţi 7 care sunt cele mai importante pentru voi, într-o situaţie de muncă şi notaţi alegerea în prima coloană. În cea de-a 2 coloană, aranjaţi valorile alese de la cea mai importantă la cea mai puţin importantă, descriindu-le cu numerele adecvate (1 este pentru cea mai importantă , 7 cea mai puţin importantă)

NOTĂ PENTRU CONSILIER: după terminarea sarcinii, consilierul le vorbeşte părinţilor despre valorile muncii. El poate de asemena să încerce să definească tipul de carieră preferat de către părinţi prin iniţierea de reflecţii asupra puterii, banilor, sentimentul de libertate la locul de muncă, poziţia deţinută, promovarea dorită (ex v-aţi dorit vreodată să fiţi liderul unei echipe mari?); părinţii pot de asemenea să se gândească împreună care valori sunt importante pentru copiii lor şi dacă le-au disctutat vreodată împreună. Cum transmitem mai departe valorile muncii copiilor noştri?


PART 1


66



Valori 1 2

să îţi foloseşti talentele şi abilităţile în muncă1.

posibilitatea de a îndeplini sarcini diferite2.

şansa de a testa propriile metode în muncă3.

a primi o plata adecvată pentru sarcinile îndeplinite4.

posibilitatea de „a fi cineva”5.

posibilitatea de a lua singur decizii6.

oportunitatea de a te simţi împlinit7.

a avea condiţii de lucru bune8.

posibilitatea unei munci în care să fii independent9.

a primi recunoştere pentru o slujbă bine facută10.

a lucra sub conducerea unui şef competent11.

posibilitatea de a ajuta alte persoane12.

posibilitatea de a fi mereu ocupat, mereu în miscare13.

să ai posibilitatea de a promova14.

să nu fii forţat să îndeplineşti sarcini contrare propriei conştiinţe15.

să ai parteneri care să fie capabili să lucreze în grup16.

să experimentezi situaţii care să permită conducerea echipei17.

să ai o slujbă permanentă 18.

Cea mai importantă valoare în momentul de faţă


PART 1


67


5.3. Acţiuni pentru a dezvolta pregătirea părinţilor pentru o schimbare constructivă

Ce este schimbarea? J. Szczepański spune că schimbarea este: „o nouă stare a lucrurilor în care apar noi relaţii între elementele existente”. Acestă definiţie este suficient de generală pentru a fi aplicată condiţiilor interne asupra cărora decide clientul să lucreze. Sunt identificate două tipuri de schimbări:

schimbările plănuite: plănuite şi introduse în ordine, în faţa evenimentelor viitoare. Clientul construieşte obiective aici şi •creează strategii de activitate (aplicate atât părinţilor cât şi copiilor)schimbările de adaptare: sunt răspunsurile la evenimentele care se întâmplă, de obicei una parţială şi rar holistică. Reacţionăm •la circumstanţe schimbătoare. Atât părinţii cât şi copiii au nevoie de consultanţă aici.

Spencer Johnson M. D. (2003) descrie într-o modalitate amuzantă tipurile de reacţii în faţa schimbărilor. Consilierul poate întâlni în practica sa: un MIROSITOR, un GRĂBIT, un PLICTICOS şi un FRICOS.

MIROSITORULMiroase schimbările de la distanţă

Mirositorii au o intuiţie bună. Nu numai că simt cu uşurinţă schimbarea care va urma, dar pot estima urmările pe care aceste •schimbări le vor aduce. Percep schimbările ca pe un întreg alături de consecinţele sale. Schimbă bucuroşi ceva în mediul înconjurător, dar se pot opune cu rezistenţă schimbărilor interne (simt repede schimbările şi folosesc rapid mecanisme de apărare). Un consilier care lucrează cu mirositorii trebuie să mărească nivelul de conştienţă aupra nevoii de schimbare, activitate de sprijin, să evidenţieze rolul intuiţiei în luarea deciziilor (ex dacă asta simţi, de ce nu încerci?, dacă aşa ţi s-a părut, ce anume ţi-a împiedicat planurile?). Părintele-mirositor este dotat cu abilităţi normale de adaptare la schimbări; aşadar el va percepe favorabil schimbările din alegerile copilului.


PART 1


68



GRĂBITULIntră repede în acţiune

Grăbiţii sunt plini de energie şi le place să facă lucrurile rapid. Nu se lasă descurajaţi cu uşurinţă şi ştiu cum să evite •obstacolele. Sunt greu de oprit atunci când au luat-o în direcţia greşită. Reacţionează de bună voie la circumstanţele noi apărute în împrejurimile lor. Schimbările lor sunt de obicei de tip adaptativ. Un consilier care lucrează cu părinţii-grăbiţi trebuie să accentueze schimbările pozitive, să lucreze cu obiective şi planificări. Părinţii trebuie să ajungă să cunoască mai bine motivele de schimbare ale alegerilor copiilor înainte să accepte cu entuziasm următoarea alegere nouă. În acest punct, trebuie de asemenea evidenţiat faptul că părinţii pot demonstra o tendinţă naturală de a iniţia prea multe schimbări în alegerile copilului, care îi determină de obicei să înceapă o activitate şi să nu o termine. Totuşi, ea este, cu siguranţă, o metodă bună de dezvoltare a intereselor.

PLICTICOSUL Nu vrea schimbărispune: “nu e corect!”


PART 1


69



Plicticoşii au tendinţa de a încetini lucrurile. Sunt mulţumiţi de felul în care sunt sau le este frică de schimbări. Nu sunt •conştienţi de consecinţele pe care le aduce faptul că stagnează. Opun rezistenţă atât schimbărilor interne cât şi celor externe. Un consilier trebuie să îndrume gândirea părinţilor către avantajele pe care le poate aduce o schimbare, să prezinte schimbarea ca pe un element care măreşte sentimentul de siguranţă. Ideea este nu numai să îndrume gândirea dar să şi simtă că noua situaţie îmbunătăţeşte starea, întăreşte părintele şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii. Părinţii cu această atitudine vor avea grijă de sentimentul aparent de siguranţă al copilului (având grijă de fapt de al lor). Pot impune alegeri omogene asupra copiilor bazate pe, de exemplu, tradiţia familiei într-o anumită carieră. De asemenea, se poate să nu ia în considerare predispoziţiile şi interesele copilului şi să ceară ca alegerile să fie bazate strict pe propriile credinţe parentale pe care le consideră ca fiind cele corecte.

FRICOSULEste surprins de schimbări, dar mai târziu râde de el pentru a trece la noile lucruri, pentru a le accepta şi a se bucura de ele

Fricoşii sunt reticenţi faţă de schimbări dar, se pot obişnui cu ele în timp. Îşi înţeleg propria reticenţă şi sunt capabili să •creeze o viziune a „noului”. Pot vedea rostul schimbărilor şi pot deveni conştienţi de acest lucru, în orice caz, anxietatea este cea care îi împiedică să acţioneze. Orice decizie luată în faţa schimbării le întăreşte motivaţia şi le diminuează neliniştea. Un consilier care lucrează cu acest tip de părinţi trebuie să se concentreze să le reducă anxietatea, să pună în evidenţă micile schimbări şi succese şi să încurajeze căutarea schimbărilor. Trebuie amintit că acestor părinţi le ia ceva timp să se pregătească pentru schimbări. Aspecte importante aici sunt: argumentarea, să li se vorbească copiilor despre planuri, decizii şi alegeri profesionale. Părinţii fricoşi pot involuntar să arate tendinţe de supraprotejare a copiilor şi să le încetinească procesul de dezvoltare.


PART 1


70


5.4. Exercitii – pentru a dezvolta abilităţile şi atitudinile părinţilor de a sprijini copiii în alegerile lor

EXERCIŢIUL 1: BUNA ÎNŢELEGERE

SURSA: Creaţia autorilorOBIECTIVE:

Integrarea în grup•Întărirea sentimentului de siguranţă şi încredere în grup•Dezvoltarea abilităţii părinţilor de a încheia înţelegeri/ contracte cu copiii lor•

TIMP: 45 minutesMATERIALE: coli de hârtie mari, markere colorate FORMA: Activitate de grup, discuţiiDESFĂŞURARE:

consilierul împarte grupul în echipe mai mici, 5 persoane fiecare1. fiecare echipă vine cu un set de norme şi reguli pe care le aplică în timpul întâlnirilor de grup şi le scrie pe o coală mare de 2. hârtie.grupurile prezintă efectele muncii lor iar consilierul scrie regulile pe o coală mare de hârtie, definind ce anume înseamnă 3. fiecare regulă.participanţii discută normele de grup pentru a ajunge la o înţelegere în ceea ce priveşte folosirea lor în timpul sesiunilor 4. de grupconsilierul solicită o schimbare în compoziţia grupului5. în noile echipe, părinţii vin cu noi seturi de norme pe care le folosesc pentru copiii lor. Lângă acestea, scriu consecinţele 6. pentru neascultarea regulilorgrupurile, din nou, prezintă efectele muncii lor, iar consilierul notează totul pe o coală de hârtie7. întregul grup discută regulile şi normele folosite în familie, împărtăşind propria lor experienţă8. părinţii pot începe o discuţie despre a fi constanţi în relaţia cu copiii lor. Ce anume îi ajută şi ce îi întrerupe?9.

REZUMAT:Normele create de grup trebuie lipite la vedere în timpul întâlnirilor. Noi elemente pot fi adăugate, dar, întregul grup trebuie să

accepte schimbările. Participanţii pot de asemenea crea consecinţe (sarcini amuzante) în cazul neascultării normelor. În analizarea normelor familiei, consilierul trebuie să fie atent în mod deosebit să evite a judeca regulile părinţilor. Este util să arătăm efectele folosirii anumitor norme şi consecinţe.


PART 1


71


5.4. Exercitii –dezvoltarea abilităţilor şi atitudinilor părinţilor pentru a-i ajuta pe copii în alegerile lor

EXERCIŢIUL 2: CALITĂŢILE MUNCII

SURSA: Creaţia autorilor (Paszkowska-Rogacz, Tarkowska, 2004; bazat pe Weiss, Dawis, England, Lofquist, 1965; inspirată din Kirk and Kirk, 1995)OBIECTIVE:

să lărgească conştientizarea valorilor proprii şi a valorilor copiilor•să definească diferenţele între valorile adulţilor şi valorile tinerilor •

TIMP: 1 orăMATERIALE: acărţile cu valori (anexa 1), cărţile albe (3 per persoană), markere, coli de hârtie mici în 2 culori (ex albastră – sunteţi părinte; portocalie – sunteţi copil)FORMA: joc, discuţii de grupDESFĂŞURARE:

Consilierul împarte grupul în perechi.1. Fiecare pereche primeşte 2 seturi complete de valori din „cărţile cu valori” şi 3 cărţi albe pentru fiecare persoană2. Partenerii fiecărei perechi decid dacă sunt culoarea albastră sau portocalie (nu ştiu ce semnificaţie are fiecare culoare). Îşi prind 3. bucăţile de hârtie pe haine într-un loc vizibilConsilierul le dă o instrucţiune:4. Persoanele cu bucăţi de hârtie albastre sunt părinţi iar cele cu portocaliu sunt copii în acest exerciţiu (de exemplu unul de 15 ani) . Fiecare participant extrage la întâmplare 7 cărţi din pachetul de cărţi al părintelui . Apoi, le pune jos în faţa lui în ordine, de la cea mai importantă la cea mai puţin importantă pentru el . Putem nota 3 valori adiţionale pe cărţile albe care sunt importante pentru noi şi le punem în locul potrivit printre cărţile extrase . Fiecare să-şi amintescă rolul şi să joace conform acestuia . . Părintele poate schimba cu copilul 2 cărţi extrase pentru a ajusta valorile 5. După terminarea sarcinii, participanţii discută în perechi pe tema propriei structuri de valori şi împărtăşesc reflecţiile asupra valorilor 6. părinţilor şi copiilor întregului grupConsilierul iniţiază o discuţie cu privire la: cum e să urmăm valori care nu sunt ale noastre (aici: alese aleator)?; ce emoţii au fost 7. stârnite în părinţi şi copii când valorile nu le corespundeau?Discuţia trebuie să urmărescă să răspundă şi la aceste întrebări: Cum au reacţionat părinţii la valorile copiilor? Ce anume i-a surprins 8. pe copii în ierarhia de valori a părinţilor?Părinţii pot de asemenea să vină cu modalităţi de a descoperi valorile copiilor lor în viaţa de zi cu zi.9. Consilierul notează ideile10.

REZUMAT: În acest exerciţiu, consilierul trebuie să fie interesat în mod particular, de regulă, în a nu-i judeca pe ceilalţi. El trebuie să evidenţiieze asemănările şi diferenţele alegerilor luate în poziţia de copil şi în cea de părinte


PART 1


72



EXERCIŢIUL 3:VORBEŞTE-MI

SURSA: creaţia autorilorOBIECTIVE:

Să îmbunătăţească competenţele personale ale părinţilor în comunicarea eficientă cu adolescenţii•Să ajungă să cunoască regulile de a oferi feedback în relaţia lor cu copiii•

TIMP: 1,5 oreMATERIALE: cărţile cu valori (anexa 1), Reguli de a oferi feedback (anexa 2), “rolurile ascunse” (anexa 3)FORMA: role-playDESFĂŞURARE:

Consilierul împarte grupul în echipe de câte 3 persoane1. Echipele decid cine este persoana A, B şi C2. Consilierul explică regulile: persoana A va juca rolul copilului, B - al părintelui şi C – rolul unui observator3. Consilierul prezintă regulile oferind feedback care este folositor în partea următoare a exerciţiului4. Fiecare grup va fi rugat să pregătească o conversaţie pe tema valorilor5. Părinţii pot alege 5 dintre cele mai importante valori din pachetul de cărţi şi din cărţile albe folosite în exerciţiul anterior. 6. Trebuie să aleagă valori pe care ar fi bucuroşi să le vadă la copiii lorEchipele pot să nu plănuiască o conversaţie între părinte şi copil pe tema valorilor7. Când toată lumea este gata, copiii primesc „roluri ascunse” pe foi de hârtie. Trebuie să se comporte conform acestor roluri8. Fiecare echipă îşi găseşte un loc liniştit şi joacă pe roluri scena conversaţiei (cam 15 minute)9. Observatorul îşi notează remarcile pentru a oferi părintelui feedback: ce anume a fost bine în conversaţie şi ce anume ar 10. putea fi îmbunătăţit pe viitorEchipele discută efectele muncii lor împreună11. Consilierul este atent la aspectele dificile când se vorbeşte de valori şi lucruri care au ajutat şi împiedicat conversaţia cu 12. adolescentul. Ce modalităţi de comunicare eficientă cu copiii există? În ce fel poate folosi părintele regulile de a oferi feedback în conversaţie?

REZUMAT: Este bine ca şi consilierul să vadă şi să audă fragmente ale conversaţiei. Trebuie să aibă grijă ca observatorii să urmeze regulile pentru a oferi feedback.


PART 1


73



EXERCIŢIUL 4:SCHIMBARE

SURSA: creaţia autorilor (bazat pe Paszowska-Rogacz, Tarkowska, 2004; Tarkowska, 2006)OBIECTIVE:

Să facă părinţii să îşi conştientizeze propria atitudine în faţa schimbărilor•Să familiarizeze părinţii cu perspectiva individuală a schimbărilor în viaţă, prin intermediul cunoaşterii propriei atitudini în •faţa schimbărilor

TIMP: 1 orăMATERIALE: tipuri de reacţii în faţa schimbărilor (capitolul 4.3), coli mari de hârtie, markereFORMA: se lucrează în grupuri, discuţiiDESFĂŞURARE:

consilierul prezintă tipurile de reacţii în faţa schimbărilor (capitolul 4.3) 1. grupul se împarte în echipe de câte 42. fiecare echipă primeşte o coală mare de hârtie cu un tip de reacţie la schimbări3. părinţii îşi notează prorpiile tipuri de reacţii pe o foaie mai mică şi le păstrează pentru ei4. echipele, prin intermediul discuţiilor, vin cu un set de comportamente pentru fiecare tip, care pot încetini schimbările şi 5. alegerile independente ale copiilor şi avantajele unor anumite reacţii la schimbărigrupurile prezintă efectele muncii lor6. consilierul iniţiază o discuţie pe tema schimbărilor7.

REZUMAT: La sfârşitul exerciţiului, fiecare părinte completează individual acest tabel:

“Cu ce schimbări v-aţi confruntat recent în viaţa dumneavoastră”

“Cu ce schimbări v-aţi confruntat recent în carieră ?”

“Ce avantaje aduc schimbările?”


PART 1


74



EXERCIŢIUL 5:SĂ AJUNGEM LA RĂDĂCINI


Să fie atenţi la resursele de la care copiii dobândesc cunoştinţe despre muncă şi profesie•Să îmbunătăţească abilităţile părinţilor de a sprijini alegerile copiilor•

TIMP: 2 oreMATERIALE: fotografii de familieFORMA: activitate individuală, activitate de grupDESFĂŞURARE:

Consilierul le cere părinţilor să aducă fotografii cu strămoşii familiei; strămoşi care au avut o profesie interesantă, hobby-uri 1. interesante, care au trăit într-un mod interesant, care au caştigat mulţi bani, care au creat afacerea familiei, etc.Consilierul poate începe întâlnirea, prezentând unul dintre strămoşii săi şi apoi încurajează părinţii să vorbească despre 2. persoanele ale căror fotografii le-au adus.Pe o coala mare de hârtie se plasează toate fotografiile împărţindu-le în femei şi bărbaţi. Părinţii notează lângă fotografii: 3. ocupaţia, hobby-urile, interesele sau orice altă informaţie importantă despre această persoanăConsilierul citeşte cu voce tare toate informaţiile4. Consilierul iniţiază o discuţie despre subiectul profesiilor în familie, părţile tari, rolul bărbatului în familie, puterile 5. excepţionale ale femeii, etc.Părinţii se gândesc la modalităţi de a folosi aceste informaţii când vorbesc cu copiii lor despre alegerile profesionale, 6. educaţia viitoare, etica muncii

REZUMAT:În timpul acestui exerciţiu, consilierul trebuie să fie atent la resursele familiei


PART 1


75



EXERCIŢIUL 6:SUNT TALENTAT LA…


Lărgirea gamei de cunoştinţe despre propriul copil•Îmbunătăţirea abilităţilor pentru construirea de planuri de învăţământ şi profesionale, împreună cu copilul•

TIMP: 1,5 oreMATERIALE: reviste, markere, creioane, foarfece, lipici, foi mari de hârtie FORMA: activitate individuală, activitate de grup, activitate creativăDESFĂŞURARE:

Participanţii primesc foi de hârtie, markere colorate, creioane şi restul de materiale1. Consilierul dă instrucţiunea2. Pe hârtia pe care o aveţi, puteţi desena, folosind materialele, un COPAC care este un simbol al dezvoltării copilului 3. dumneavoastră. Pe trunchi, scrieţi toate abilităţile, aptitudinile şi talentele pe care le are copilul; tot ce ştie el să facă. Vârful copacului va simboliza şansele dezvoltării. Scrieţi acolo toate lucrurile pe care copilul le poate dezvolta.După terminarea sarcinii părinţii prezintă munca lor4. Grupul stă aşezat în cerc. Fiecare părinte dă copacul vecinului din dreapta5. Consilierul dă următoarea instrucţiune:6. Acum fiecare încearcă să devină un consilier pentru alt parinte. Notaţi orice ocupaţie, şcoală, curs potrivit copilului al cărui 7. COPAC DE DEZVOLTARE îl aveţi în faţă, orice el poate învaţă pe viitor.Părinţii discută din nou efectele muncii lor. De această dată, părintele-consilier încearcă să îl convingă pe părinte să adopte 8. noi perspective de a-l percepe pe copil.Consilierul încurajează împărtăşirea concluziilor asupra acestui exerciţiu: ce imagine a copilului meu am în cap? Ce anume 9. m-a surprins? Care ocupaţie, şcoală şi curs nu mi-a trecut prin cap mai devreme?Părinţii discută modalităţile de a aplica efectele acestui exerciţiu în comunicarea cu copiii10.

REZUMAT: Consilierul trebuie să monitorizeze efectele muncii individuale a părinţilor şi să îi ajute să noteze un număr cât mai mare de “lucruri” pe care copiii lor le pot face.


PART 1


76



AnexeANEXA 1:

CĂRŢILE CU VALORI

Posibilitatea unei munci pe care să te poţi baza

A primi recunoaştere pen-tru o slujbă bine făcută

Să lucrezi cu un şef com-petent

Posibilitatea de a-i ajuta pe ceilalţi

Posibilitatea de a fi ocupat tot timpul

Să aiposibilitatea de a pro-

mova

Să-ţi foloseşti talentele şi abilităţile în muncă

Să ai parteneri cu care să poţi lucra în echipă

Să ai şansa de a folosi pro-priile metode în muncă Posibilitatea de a îndeplini

diferite sarcini

Posibilitatea de a fi “ci-neva” Posibilitatea de a lua sin-

gur decizii

Să te simţi împlinit Condiţii bune de muncă

Să te confrunţi cu situaţii care stimulează munca în

echipăSă fii angajat permanent


PART 1


77



ANEXA 2:REGULI PENTRU A OFERI FEEDBACK

1 . FOLOSIM COMUNICAREA DE TIP “EU” 2 . COMUNICĂM REACŢIILE ŞI SENTIMENTELE NOASTRE3 . NU JUDECĂM4 . NU INTERPRETĂM5 . NU EXPRIMĂM OPINII LARG RĂSPÂNDITE6 . EVITĂM SCHEMELE7 . VORBIM DESPRE COMPORTAMENTUL CARE POATE FI SCHIMBAT8 . ACORDĂM ATENŢIE PRECIZIEI COMUNICĂRII ŞI OFERIM EXEMPLE CONCRETE: când ai spus… m-am simţit9 . VORBIM DESPRE COMPORTAMENTELE CARE NE-AU CREAT ATÂT EMOŢII POZITIVE CÂT ŞI NEGATIVE10 . ESTE BINE SĂ MENŢIONĂM PRIMA IMPRESIE11 . ASCULTĂM FEEDBACK-UL, NU ÎL COMENTĂM

ANEXA 3:ROLURI ASCUNSE

1 . JOCI ROLUL UNUI COPIL CARE ÎNTRERUPE PĂRINTELE PERMANENT2 . JOCI ROLUL UNUI COPIL CARE NEAGĂ VALORILE PĂRINŢILOR3 . EŞTI UN COPIL CARE „ŞTIE MAI BINE”4 . ESTI TRIST ŞI VORBEŞTI PUŢIN5 . EŞTI ISTERIC6 . NU ÎŢI PASĂ CE ÎŢI SPUN PĂRINŢII, AI ALTE LUCRURI DE FĂCUT7 . ACEST SUBIECT ESTE PREA DIFICIL PENTRU TINE8 . TE GRĂBEŞTI SĂ PLECI LA DISCOTECĂ9 . EŞTI FOARTE OBOSIT ŞI FLĂMÂND10 . JOCI ROLUL UNUI COPIL PERMANENT NERVOS11 . MINIMIZEZI CE ÎŢI SPUN PĂRINŢII12 . AŞTEPŢI UN TELEFON DIN PARTEA PRIETENEI TALE13 . VISEZI SĂ FACI O BAIE14 . ÎN ULTIMUL TIMP, TE GÂNDEŞTI CĂ PĂRINŢII TĂI AU VORBIT PROSTII ÎN MOD CONSTANT15 . EŞTI CURIOS DE VALORILE ÎN CARE CRED PĂRINŢII TĂI16 . EŞTI CURIOS LA CE ANUME S-A GANDIT PĂRINTELE CÂND A ALES ŞCOALA, LA VÂRSTA TA


PART 1


78



Bibliografie:

Bandler R, Grinder J., Satir V. (1976). Changing with families. Palo Alto, Science and Behaviour Books.1. Bańka A. (1990). U źródeł psychopatologii pracy. Poznań. Wydawnictwo Politechniki Poznańskiej.2. Barker PH. (1997). Metafory w psychoterapii. Gdańsk, Gdańskie Wydawnictwo Psychologiczne.3. Derr C.B. (1988). Managing the New careerist. The diverse career success orientation of today’s workers. San Francisko: 4. Jossey-Bass.Enright J. (1998). Sposoby przełamywania oporu. Nowiny Psychologiczne, Warszawa.5. Fuchs B. (2003). Gry i zabawy na dobry klimat w grupie. Kielce. JEDNOŚĆ.6. Gladding S.T. (1994). Poradnictwo zawodowe zajęcie wszechstronne. Warszawa, Wyd. Urzędu Pracy.7. Gordon T. (1991). Wychowanie bez porażek. Warszawa PAX.8. Grzesiuk L. (1987). Spotkania, które leczą. Warszawa, Nasza Księgarnia.9. Haley J. (1995). Niezwykła terapia. Techniki Terapeutyczne Miliona H. Ericksona. Gdańsk, GWP.10. Herr E.L. i Cramer S.H. (1984). Career Guidance and Counselling Through the Life Span. Boston, Toronto: Little, Brown & Company.11. Ho – Kim M. T., Marti J. F. (1999). Metoda edukacyjna. Zeszyty Informacyjno metodyczne doradcy zawodowego, nr 12 12. Warszawa, Krajowy Urząd Pracy.Jachimska M. (1994). Grupa bawi się i pracuje. Wałbrzych. UNUS.13. Johnson Spencer M. D. (2003). Kto zabrał mój ser? Warszawa, Wydawnictwo Studio-Emka.14. Kirk J. J. Kirk L. D. (1995). Training Games For Career Development.new York: Mc Graw- Hill, Inc. 15. McKay M., Davis M., Fanning P., (2000). Sztuka skutecznego porozumiewania się, Gdańsk, Gdańskie Wydawnictwo 16. Psychologiczne.Paszkowska-Rogacz A. (2003). Psychologiczne podstawy wyboru zawodu. Przegląd koncepcji teoretycznych. Biblioteka 17. Doradcy Zawodowego Warszawa, KOWEZiU.Paszkowska-Rogacz A., Tarkowska M. (2004). Metody pracy z grupą w poradnictwie zawodowym. Warszawa, KOWEZiU.18. Prochaska O, Norcross J. (1994). The Future of psychoterapy. Professional Psychology, nr 13.19. Rojewska J. (2000). Grupa bawi się i pracuje, część II. Wrocław. UNUS.20. Rosenberg M,B.(2003). Porozumienie bez przemocy. Warszawa: Wyd. J Santorski & Co.21. Roe A, Luneborg P. (1984). Personality Development and Carier Choince. W: D Brown, L. Brooks (red.). Career Choice and 22. Development (str. 31-60). San Fransisco, Washington, London, Jossey-Bass Publisher.Schneider – Corey M, Corey C. (2002). Grupy. Metody grupowej pomocy psychologicznej. Warszawa, Instytut Psychologii 23. Zdrowia.Thomson P. (1998). Sposoby komunikacji interpersonalnej. Poznań, Wydawnictwo Zysk i S-ka.24. Tarkowska M. (2005). Doktor na swoim (poradnik multimedialny). Łódź WUP.25. Tarkowska M. (2006). Rozmowa doradcza. Wspólne poszukiwanie rozwiązań. Warszawa. MPiPS.26. Tieger P. D., Barron-Tieger B (1999). Rób to, do czego jesteś stworzony. Warszawa: Studio Emka.27.


PART 1


79



Zeig K.J. Langton S.R. (1994). Developing Ericksonian Therapy. New York28. Zeszyty Informacyjno metodyczne doradcy zawodowego. (2002), nr 20 Kraków.29.

PART 1Consilierea carierei prin colaborarea cu părinţii

Manual de instruire pentru consilierii vocaţionali

Jurate Stankaityte, Nijole Janonyte, Jurate Muriniene (LT)

80

PARTEA 1

CAPITOLUL 6Cum pot fi ajutaţi părinţii în planificarea carierei copilului lor

CAPITOLUL 6Cum pot fi ajutaţi părinţii în planificarea carierei copilului lor?

6.1. Procesul de planificare a carierei

Părinţii sau tutorii pot avea o influenţă majoră asupra vieţii copiilor lor şi asupra opţiunilor privind munca. O serie de caracteristici proprii familiei, influenţează alegerile copiilor privind cariera, inclusiv nivelul de educaţie şi statutul socioeconomic al părinţilor, stilurile şi interacţiunile ale părinţilor şi alte aspecte..

Munca joacă un rol important în viaţa tuturor şi acest aspect influenţează importanţa alegerii unei cariere care să determine satisfacţii ale vieţii.

Alege o meserie pe care să o iubeşti şi niciodată în viaţă nu va trebui să munceşti (Confucius).Pregătirea copiilor pentru maturitate include planificarea carierei; în orice caz, doar găsirea unei meserii care să se

potrivească nu ar trebui să fie singurul scop. De asemenea, atenţia limitată asupra abilităţilor academice şi asupra succesului nu este suficientă pentru a lua decizii în privinţa carierei. Obiectivul final ar trebui să fie acela de a ajuta copiii să-şi creeze o viaţă satisfăcătoare pentru ei înşişi. Înainte ca un copil să poată face o alegere bună, el/ ea trebuie să cunoască mai mult decât topul primelor 10 meserii. Aceste lucruri, cu siguranţă trebuie luate în considerare, dar copiii de asemenea ar trebui să ştie mai întâi cine sunt şi ce vor. Părinţii, cu ajutorul consilierilor profesionali, sunt persoanele care îi pot ajuta pe studenţi/ elevi să găsească răspunsurile la cele mai importante întrebări. Una dintre cele mai bune modalităţi, pentru părinţi, de a-şi ajuta copiii este să se implice în programele lor privind cariera, dar pentru a face aceasta, ei înşişi trebuie mai întâi să se familiarizeze cu procesul de dezvoltare al carierei.

Planificarea carierei este un proces pe toată durata vieţii, ce începe încă din copilărie când părinţii, privindu-şi copilul, încep sa se întrebe cum va evolua acesta şi cum va fi/ ce va deveni. Baza concretă pentru planificarea carierei, care debutează în jurul vârstei de 5 sau 6 ani, este atunci când copiii încep să viseze să devină profesor, astronaut, inginer sau altceva. Copiii pot enumera câteva meserii pe care le cunosc. Cunoştiinţele copiilor mici despre majoritatea carierelor şi aspiraţiile lor profesionale sunt influenţate de localizarea lor geografică, statutul lor socioeconomic, ocupaţiile membrilor familiei, relaţiile lor cu părinţii şi atitudinile părinţilor privind şcoala şi munca. Pe măsură ce ei cresc, planificarea carierei, devine mai realistă. Încep să se gândească la priorotăţile lor în ceea ce priveşte interesele, abilităţile şi ceea ce îi motivează. Poate fi instructiv la această vârstă ca părinţii să-şi ducă copiii la locul de muncă sau să vorbească claselor în care aceştia învaţă despre munca pe care o desfăşoară. Deşi copiii au propriul ritm de dezvoltare, toţi trebuie să parcurgă diferite etape în planificarea carierei.


PART 1


PARTEA 1


81

Planificarea carierei este un proces continuu de dezvoltare, prin care părinţii îşi pot ajuta copiii să înţeleagă experienţele lor personale privind familia, şcoala şi munca. Dacă părinţii doresc să fie asistenţii copilului lor în planificarea carierei, ei trebuie să realizeze mai întâi o bună evaluare a nevoilor copilului şi a rolurilor pe care ei le au în satisfacerea acestor nevoi. (Exerciţiul 1 Nevoile copilului meu)

6.2. Autoevaluarea, autocunoaşterea în planificarea carierei

Componentele principale ale procesului de planificare a carierei pot fi identificate (astfel):Conştientizarea carierei, autoevaluarea•Explorarea carierei•Pregătirea în carieră, experienţa în muncă• Luarea deciziilor•

Să ne uităm la fiecare dintre aceste părţi în detaliu. Conştientizarea carierei, autoevaluarea începe cu investigarea propriilor valori, interese, aptitudini, trăsături personale,

abilităţi şi chiar sănătate. Realizarea unei evaluări sincere a sinelui este unul dintre cele mai dificile lucruri din viaţă. Trebuie să te cunoşti pe tine însuţi pentru a putea realiza judecăţi despre perspectivele profesionale. Mulţi oameni nu-şi cunosc cu adevărat propriile calităţi ce le-ar putea aduce mulţumire în realizarea muncii lor. Puţini oameni pot identifica ce nevoi trebuie satisfăcute pentru ca ei să se poată bucura de viaţa lor profesională. Deoarece munca ocupă mult timp, motivaţia pentru a găsi ceva care să-ţi placă ar trebui să fie puternică.

Părinţii şi consilierii profesionali, colaborând, pot să-i ajute pe studenţi să răspundă la următoarele întrebări. Cum pot abilităţile şi interesele lor să le influenţeze viaţa şi deciziile privind munca? Au ei abilitatea şi energia de a termina educaţia necesară pentru ocupaţia respectivă? În plus, mai este o întrebare fundamentală cu privire la identitate “Cine sunt eu cu adevărat?” (Exerciţiul 2 Portofoliul Carierei)

6.2.1. Rolul părinţilor în procesul de luare a deciziei privind cariera

Părinţii trebuie să ia în considerare obstacolele ce determină ca alegerea să fie mai realistă în timp ce îi sfătuiesc pe copiii lor în legătură cu posibilităţile privind cariera. Copilul trebuie să fie atent când alege să devină chirurg, de exemplu, dacă el/ea are probleme cu spatele sau dacă doreşte să devină pilot şi el/ ea are o vedere slabă.

Majoritatea studenţilor au un punct de vedere stereotip asupra locului de muncă. Ei presupun că, dacă aleg să studieze istorie, filosofie, limbi străine sau alte materii importante, dar care nu sunt practice, ei nu vor avea niciodată o slujbă. În orice caz, asemenea materii importante, care nu sunt practice, dezvoltă abilităţile pe care angajatorii le caută, inclusiv abilităţi de comunicare scrisă şi vorbită, abilităţi pentru rezolvarea problemelor, abilităţi excelente pentru cercetare şi abilităţi pentru limbi străine. Toate aceste abilităţi pot fi de folos în/ pe piaţa muncii de azi, indiferent de domeniul de activitate pe care el/ ea îl alege.


PART 1


PARTEA 1


82

6.2. Autoevaluarea, autocunoaşterea în planifi-carea carierei

Pentru a fi sigur că o anumită carieră i se va potrivi copilului, el trebuie să cerceteze în profunzime orice tipuri de carieră ce îl atrag. Aici începe explorarea carierei. Nu există o ocupaţie perfectă pentru copilul tău, dar sunt multe ocupaţii care se potrivesc cu interesele şi abilităţile lui. Cu toate schimbările care se desfăşoară atât de repede în secolul 21, este bine să ai câteva alegeri posibile. Consilierii profesionali îi ajută pe părinţi să realizeze că scopul explorării carierelor nu este doar pentru angajare, dar este o modalitate semnificativă de integrare a intereselor şi valorilor personale ale copiilor în tipurile de muncă, care sunt cele mai satisfăcătoare pentru ei. Procesul de explorare a carierei include (Exerciţiul 3 Învăţând de la alţii):

Explorarea în lumea muncii cu mai multă profunzime, începând de la o direcţie profesională generală spre una specifică.•Cercetarea cerinţelor sau a educaţiei pentru cariere potenţiale spre care aspiră un student•Identificarea abilităţilor necesare şi a cerinţelor academice•Intervievarea oamenilor din domeniile de interes privind cariera pentru a obţine informaţii actualizate•Investigarea modalităţii în care se produc modificările în economie, mediu şi societate şi care afectează domeniul de •carieră ales.

Pregătirea pentru carieră se află în strânsă legătură cu lumea muncii. Experienţa câştigată într-o diversitate de situaţii de muncă va ajuta la pregătirea tranziţiei spre un mediu de muncă sau o educaţie liceală. Consilierii profesionali îi pot sfătui pe părinţi cum să-şi ajute copiii să facă legătura între ceea ce învaţă la şcoală şi abilităţile şi cunoştinţele necesare pentru un loc de muncă în general şi cum pot ei demonstra, evalua şi documenta viaţa lor şcolară şi abilităţile în muncă. Sunt multe lucruri practice pe care studenţii le pot face în procesul de pregătire al carierei:Gain practical work experience through relevant summer employment, volunteer work or school activities

Să câştige experienţă practică în muncă prin angajări relevante în timpul verii, (muncă de) voluntariat sau activităţi •şcolareSă participe la târgurile de locuri de muncă•Să devină familiari cu domeniul muncii şi descrierea locurilor de muncă.•Să devină familiari cu diverse tipuri de documente pentru căutarea locurilor de muncă (rezumate, CV-uri, formulare •pentru aplicare pentru un loc de muncă ş.a.m.d.).Să-şi creeze propriul portofoliu şi un plan financiar personal•

Una dintre cele mai importante modalităţi de a câştiga experienţă în muncă este ca studenţii să înveţe în cadrul unui context vocaţional. Dimensiunea vocaţională a cursului îi motivează pe studenţi şi îi ajută să înţeleagă relevanţa procesului de învăţare pentru lumea muncii. Când studenţii adună informaţii despre ei înşişi, dar şi despre perspectivele profesionale, ei ajung la o ipoteză şi la concluzii clare despre direcţia de viitor a carierei lor (Exerciţiul 4 CViziune). Acum este momentul pentru luarea deciziei. Ei încep să facă alegeri privind profesia: să cântărească alternativele şi să analizeze rezultatele. Diverşi factori fie întăresc luarea deciziei sau o fac mai dificilă. Un asemenea factor îl reprezintă faptul că este caracteristic pentru un individ să aibă o tendinţă sau alta în luarea deciziilor (Exerciţiul 5 Stilul de luare al deciziilor privind cariera). Consilierii profesionali şi părinţii ar trebui de asemenea să-i determine pe studenţi să înţeleagă că, deciziile privind cariera sunt supuse schimbării pe măsură ce noi


PART 1


PARTEA 1


83

6.2. Autoevaluarea, autocunoaşterea în planifi-carea carierei

informaţii devin disponibile pentru ei. Deciziile în privinţa locurilor de muncă nu se fac pe toată durata vieţii şi nici ordinea perspectivelor profesionale, luată în considerare, nu va rămâne în mod necesar aceeaşi. O a doua sau a treia alegere ar putea deveni alegerea numărul 1 la un moment dat. Personalitatea lor şi mediul continuă să se schimbe, astfel încât clasificarea originală a alternativelor profesionale ar putea fi modificată. (Exerciţiul 6 Analiza posibilelor alageri) Ultimul pas este de a pune în practică decizia privind cariera: determinarea subiectelor educaţionale şi a gradelor (dacă există) care sunt necesare pentru alegerea ocupaţională, durata studiului, locul unde este se desfăşoară educaţia, detalierea abilităţilor de scriere, cercetare şi vorbire şi obţinerea experienţei în muncă.Planificarea corespunzătoare a carierei îi asigură pe studenţi că vor găsi profesia care le va plăcea şi care îi va încânta.


PART 1


PARTEA 1


84

6.3. Exerciţii – planificarea carierei

EXERCIŢIUL 1: NEVOILE COPILULUI MEU

Prezentare:Dezvoltarea unei persoane şi schimbările în legătură cu aceasta au o mare influenţă asupra deciziilor bune privind cariera.

Toate etapele vieţii sunt importante în domeniul carierei. Anumite lucruri sunt relevante în timpul unei perioade de vârstă sau altele – în alte momente. Este important ca părinţii să evalueze perioadele de vârstă ale copilului lor şi sarcinile ce apar în timpul acestor perioade deoarece ei participă în procesul de planificare a carierei pentru copilul lor. Fiind capabili să identifice nevoile copilului lor, părinţii pot să evalueze şi să prevadă asistenţa specifică şi directă în acoperirea nevoilor copilului. În acest mod ei formează condiţii constructive pentru ca un copil să ia decizii mai bune în privinţa carierei.OBIECTIVE:

Părinţii să cunoască cursul natural al dezvoltării personale şi al carierei•Asistarea părinţilor în identificarea nevoilor copilului lor în timpul diferitelor perioade de vârstă•Să distingă şi să proiecteze formele şi metodele de asistenţă pe care părinţii le pot folosi pentru a satisface nevoile •copilului lor.

FORMA: discuţii individuale şi de grupTIMP: 45 min. MATERIALE: foaia de evaluare(Anexa1) şi un pix sau creionDESFĂŞURARE:

Conducătorul grupului prezintă pe scurt informaţii despre teoriile privind dezvoltarea personală şi a carierei şi exerciţiul ca o modalitate de a evalua mai bine nevoile copilului în timpul diferitelor perioade de vârstă şi pentru a evalua importanţa sa, în calitate de părinţi, în satisfacerea acestor nevoi

Pe măsură ce foile de evaluare sunt împărţite, instrucţiunile oferite părinţilor sunt după cum urmează: „Completaţi tabelul oferit. Gândiţi-vă şi scrieţi care au fost, sunt sau vor fi principalele nevoi ale copilului în timpul copilăriei, în anii adolescenţei sau la tinereţe. Cum puteţi dumnravoastră, în calitate de părinţi, să ajutaţi la satisfacerea nevoilor copilului dumneavoastră şi cum puteţi continua să oferiţi ajutor?”REZUMAT:

După ce evaluarea s-a încheiat, părinţii îşi impărtăşesc observaţiile lor pe măsură ce răspund la următoarele întrebări :Pe care dintre nevoile copilului lor încearcă părinţii să le întâlnească în acest moment şi ce fel de metode folosesc?•Care dintre nevoile copilului au o influenţă directă asupra viitoarei cariere a acestuia?•Care perioadă de vârstă, în opinia părinţilor dumneavoastră, este cea mai dificilă, cu alte cuvinte, care ridică cele mai multe •sarcini pentru copil şi părinţii lui?


PART 1


PARTEA 1


85

6.3. Exerciţii - planificarea carierei

EXERCIŢIUL 2:PORTOFOLIUL CARIEREI

Prezentare:Portofoliul carierei reprezintă atât un loc cât şi un proces. Este un loc pentru studenţi unde să păstreze informaţiile despre

realizările lor, obiective, istoric în muncă, scrisori de recomandare de la oameni care pot vorbi despre abilităţile şi cercetarea în carieră atât în scoală cât şi în afara ei. Acesta confirmă modul de a gândi al studenţilor pe măsură ce trec prin procesul de dezvoltare a carierei. Portofoliul carierei serveşte în a-i sfătui pe studenţi că primul pas în planificarea carierei este să se cunoască pe ei înşişi. Portofoliul unui student ar trebui să conţină cea mai bună şi cea mai recentă muncă a studentului respectiv. Părinţii de asemenea pot participa în crearea şi menţinerea portofoliului studentului.OBIECTIVE:

Să le prezinte părinţilor conceptul de portofoliul carierei•Să dezvolte portofoliul de carieră al unui student•Să măsoare nivelul de dezvoltare al studentului în procesul de dezvoltare a carierei•Să traseze informaţii cheie pe care studenţii vor să le transmită despre ei înşişi•Să-i ajute pe studenţi să-şi evalueze personal interesele, abilităţile, motivaţiile şi stilurile de muncă şi să înveţe să facă legătura •între cunoaşterea de sine şi cariere

FORMA: Brainstorming, discuţii în grupTIMP: 45 min.MATERIALE: exemplu de model al portofoliului de carieră, Anexa 2..DESFĂŞURARE:

Să identifice tipurile de activităţi ce trebuiesc notate în portofoliul de carieră•Să organizeze activităţile în categorii şi să potrivească scopul portofoliului•Idei obţinute prin brainstorming despre tipurile de modele de muncă pentru un portofoliu şi transcrierea lor pe un •flipchartStudenţii să-şi completeze propriul portofoliu de carieră•Consilierii să completeze portofoliul studenţilor unde este necesar •Părinţii să completeze portofoliul studenţilor unde este necesar•

REZUMATMonitorizarea muncii studentului în privinţa portofoliului pe parcursul acestui proces•Evaluarea portofoliului în diferite etape ale dezvoltării lui şi oferirea studentului de feedbeck constructiv despre cum •îşi poate îmbunătăţi portofoliul


PART 1


PARTEA 1

86


CHAPTER 6How to help parents in their children’s career planning?

EXERCIŢIUL 3: ÎNVĂŢÂND DE LA ALŢII

Prezentare: Există anumite metode de a găsi informaţii despre diferite cariere. Studenţii pot folosi diferite resurse cum ar fi profilurile

profesionale care pot răspunde la întrebări despre cum este o meserie. Alături de aceste resurse, este folositor să-i direcţionaăm pe studenţi spre familiile lor, prieteni sau colegi care fac parte din domenii despre care fiul/ fiica sunt interesaţi. Un „interviu informaţional” cu oamenii poate fi deosebit de folositor în această etapă.OBIECTIVE:

Implicarea oamenilor care îi pot ajuta pe adolescenţi să descopere carierele şi oportunităţile disponibile•Să înveţe de la alţii despre diverse roluri•Să identifice posibile responsabilităţi legate de meseriile părinţilor sau ale altor adulţi •Să îi ajute pe adolescenţi cu idei despre cum pot intervieva oamenii despre alegerile în muncă•Să îi încurajeze pe părinţi să creeze o reţea de sprijin pentru studenţi în timpul planificării carierei•

FORMA: interviu, discuţiI si raportul sesiunii de evaluareTIMP: 30 min.MATERIALE: formularul pentru interviul informaţional, anexa 3DESFĂŞURARE:

Crearea unei liste de persoane care i-ar putea asista în oferirea de informaţii despre oportunităţile de carieră şi sprijin •Studenţii să-i intervieveze pe adulţi despre istoria lor în muncă•Să extragă concluzii dintr-o varietate de răspunsuri •Să discute următorii paşi având la bază descoperirile făcute•Dacă studenţii sunt interesaţi de o astfel de meserie, cereţi permisiunea persoanei resursă de a-l monitoriza timp de o zi în •meseria respectivă

REZUMAT:Studenţii realizează un raport asupra următoarelor întrebări şi discută cu părinţii:•Cei-asurprinsînlegăturăcudescoperirile?•Cemodalităţidediscernământauînprivinţaalegerilorlor?•Credeicăadulţiiarfifăcutlucrurileîntr-unmoddiferitştiindceeaceştiueiacum?Cereţi studenţilor să ajungă la un consens cu privire la cele mai importante lucruri pe care trebuie să le reţină despre responsabilităţile pe care le implică profesia.Studenţii compară informaţiile adunate şi desprind concluzii din interviuri despre varietatea şi complexitatea lumii

muncii. Cereţi studenţilor să compare răspunsurile despre abilităţile necesare, ce este dificil în legătură cu o anumită profesie şi

ce tip de personalitate se potriveşte cu meseria respectivă conform Manualului de Ocupaţii. Se potrivesc?


PART 1


PARTEA 1


87


EXERCIŢIUL 4:VIZIUNEA COPILULUI PRIVIND CARIERA

Prezentare: Viziunea copilului privind cariera ce a fost formulată şi analizată le permite părinţilor o participare directa în conducerea

carierei copilului lor. Această metodă permite a evalua cât de bine aşteptările părinţilor şi ale copilului corespund una cu alta şi cât de bine aceste aşteptări se potrivesc cu principalele scopuri în viaţă şi de asemenea cu viziunea asupra vieţii. În plus, această metodă le dă posibilitatea părinţilor să observe ameninţările aşteptărilor pe care ei le au privind cariera copilului lor, care ar putea să intervină în dezvăluirea nevoilor şi aşteptărilor copilului. OBIECTIVE:

DSchiţaţi un plan al viziunii copilului privind cariera•Analizaţi aşteptările părintelui privind viziunea copilului cu privire la carieră•Ajutaţi părinţii să înţeleagă beneficiul şi ameninţarea aşteptărilor pe care ei le au cu privire la viitoarea carieră a copilului •lor Evaluaţi cât de bine viziunea privind cariera formulată de către părinţi corespunde cu exprimarea proprie a copilului •privind viziunea carierei

FORMA: activitate individuală, discuţii de grup, feedbackTIMP: 45 min. (+ 1 oră acasă pentru terminarea sarcinii împreună cu copilul)MATERIALE: coală de hîrtie şi un pix sau creionDESFĂŞURARE:

Etapa 1. Părinţilor le este oferită următoarea temă „Desenaţi un cerc pe hârtie. Gândiţi-vă cum aţi dori să vă vedeţi copilul în calitate de adult (cu alte cuvinte, în ce profesie) şi scieţi acest lucru în cerc. Desenaţi o rază dinspre cerc şi scrieţi pe ea de ce aţi dori în mod deosebit ca el, copilul, să aleagă această profesie; cu alte cuvinte, completaţi această propoziţie începând cu deoarece... Desenaţi atât de multe raze corespunzător cu numărul de motive la care vă puteţi gândi, de ce, în opinia dumneavoastră copilul ar trebui să aleagă în mod deosebit această profesie.”

Notă: Dacă părinţii nu pot numi exact ce îşi doresc să devină copilul lor sau au mai multe viziuni cu privire la viitorul copilului lor, pot desena mai multe cercuri pe hârtie şi să le analizeze .

Etapa 2. Părinţilor le este oferită următoarea temă „Mai departe continuaţi acest exerciţiu cu copilul dumneavoastră. Cereţi-i copilului să completeze pe acelaşi tip de hârtie; cu alte cuvinte, cum îşi imaginează viitorul (ce ar vrea ea/ el să devină) şi de ce? Când copilul îşi termină sarcina, comparaţi-o cu a dumneavoastră. Viziunea dumneavoastră corespunde cu cea a copilului? Împărtăşiţi copilului gândurile dumneavostră”REZUMAT:

După ce sarcina a fost terminată, părinţii îşi împart consideraţiile despre cum vor să-şi vadă copilul cand acesta va fi •adult şi de ce. Răspunsurile scrise pe raze despre priorităţile pe care părinţii le au în formarea viziunii despre copilul lor sunt analizate •


PART 1


PARTEA 1


88


şi discutate după cum urmează: √ În ce măsură viziunea privind cariera copilului lor este orientată spre aşteptările personale ale părinţilor (nerealizate de ei înşişi)? √ În ce măsură viziunea copilului privind cariera reflectă resursele personale ale copilului (abilităţi, speranţe, preferinţe şi altele asemenea)? În ce măsură viziunea copilului privind cariera este direcţionată înspre atracţii exterioare (prestigiu, perspectiva de viitor, profitabilitate şi altele asemenea)?O discuţie se desfăşoară, individual sau în grupuri, cu privire la ce tip de influenţă, pozitivă sau negativă, ar putea •anumite aşteptări ale părinţilor să le aibă asupra carierei copilului lor. O discuţie are loc despre modalitatea de proiectare a carierei copilului având la bază resursele şi aşteptările copilului.. •În timpul îndeplinirii sarcinii împreună cu copilul este importantă aderarea la principiul respectului şi stăpânirea •criticilor la adresa dorinţelor şi speranţelor acestuia. Dacă aşteptările părinţilor nu corespund deloc cu speranţele copilului este important ca părinţii să-şi revizuiască •poziţia şi s-o adapteze la viziunea copilului, mai degrabă decât opusul, de a-i cere copilului să se adapteze la dorinţele părinţilor.


PART 1


PARTEA 1


89


EXERCIŢIUL 5:STILUL DECIZIONAL PRIVIND CARIERA

Prezentare: Fiecare persoană are un anumit stil de luare a deciziilor. Acest lucru influenţează şi deciziile privind cariera. Nu există

stiluri concrete de luare a deciziilor; astfel un stil reflectă doar o anumită tendinţă. Acest exerciţiu le oferă părinţilor şansa de a evalua tendinţa dominantă a copilului în luarea deciziilor, să perceapă avanzajele şi dezavantajele unui astfel de stil şi să se adapteze.OBIECTIVE:

Înţelegerea unui anumit stil de luare a deciziilor şi influenţa aupra planificării carierei•Analizarea stilului decizional al copilului şi punctele lui slabe şi tari •Formarea abilităţii de a înţelege influenţa resurselor asupra luării deciziilor privind cariera•

FORMA: discuţii individualeTIMP: 30 min. MATERIALE: coală de hârtie (Anexa B) şi un pix sau creionDESFĂŞURARE:

Părinţilor li se oferă foaia cu tame de rezolvat împreună cu instrucţiunile următoare. “Familiarizaţi-vă cu descrierile oferite mai jos despre stilurile de luare a deciziilor. Încercaţi să evaluaţi, în ce proporţie aceste stiluri sunt caracteristice copilului dumneavoastră. Răspundeţi la întrebările oferite sub tabel.”

REZUMAT:Odată terminată tema propusă pentru rezolvare, părinţii sunt invitaţi să-şi împărtăşească observaţiile despre stilul 1. decizional dominant al copilului lor: cum este acesta? Este sugerată o analiză pentru a se observa cum ar putea stilul decizional să influenţeze deciziile copilului privind profesia 2. (în timp ce vă reamintiţi ce stil decizional a determinat decizia părinţilor privind profesia). Discutaţi ce stiluri decizionale ar putea ajuta un copil să-şi planifice cariera în mod raţional.3. Analizaţi cum un copil poate fi ajutat să-şi îmbunătăţească motivaţia în procesul de luare a deciziilor.4. Părinţii le pot oferi copiilor acest exerciţiu pentru a-l completa împreună şi pentru a compara evaluările. Cum îşi văd ei 5. copilul şi cum se vede copilul pe sine. Oferiţi copilului o evaluare cu privire la punctele forte şi punctele slabe privind stilul decizional.


PART 1


PARTEA 1


90


EXERCIŢIUL 6:ANALIZA POSIBILELOR ALEGERI

Prezentare:Procesul de luare a deciziilor (la fel ca si o meserie) necesită puteri cognitive din partea unei persoane, cum ar fi abilitatea

de a genera idei, de a evalua oportunitatea unei alegeri şi de a selecta alternativele potrivite. Această metodă îi oferă copilului şansa de a învăţa metodele de luare a unei decizii prin parcurgerea tuturor etapelor cognitive de alegeri posibile şi întipărirea acestora în mod practic. Abilitatea de a evalua în mod adecvat posibile alegeri oferă o mai mare garanţie în ceea ce priveşte copilul, că acesta va fi capabil să ia decizii într-un mod raţional cu privire la cariera lui. OBIECTIVE:

Să formeze abilităţile părinţilor în a oferi asistenţă copilului lor în generarea de alegeri posibile în privinţa carierei •Să dezvolte abilitatea copilului de a lua decizii cognitive ceea, ce îl va încuraja pe acesta să ia decizii raţionale cu •privire la carieră

FORMA: Brainstorming, discuţiI, părinţii completează tabelul împreună cu copilul lorTIMP: 1 oră. MATERIALE: coli de hârtie (Anexa 5) şi un pix sau creionDESFĂŞURARE:

Părinţilor le sunt prezentate etapele în luarea deciziilor. Foaia cu tema de rezolvat le este oferită împreună cu instrucţiunile următoare. “Rezolvaţi acest exerciţiu împreună cu copilul dumneavoastră. Vorbiţi cu el şi încercaţi împreună să proiectaţi alegeri pentru posibile cariere. Rezolvaţi exerciţiul prin completarea tabelului oferit după cum urmează:

Etapa 1 În prima coloană scrieţi toate dorinţele copilului dumneavoastră, cu alte cuvinte posibilităţile de carieră pe care copilul dumneavoastră le exprimă. Oportunitatea unei posibilităţi de carieră nu este evaluată pe parcursul acestei etape.

Etapa 2 Realizaţi o analiză a fiecărei alternative oferite după cum urmează: a) îndemnaţi-l pe copilul dumneavoastră să evalueze beneficiul pe care i l-ar oferi alternativa aleasă. Avantaje. b) În coloana intitulată Dezavantaje, notaţi gândurile copilului despre cum ar putea alternativa selectată să fie neatractivă sau să aibă consecinţe negative. Toate alternativele alese sunt evaluate într-un asemenea mod.

Etapa 3 După terminarea evaluării detaliate a alternativelor, se realizează o distingere între cele mai favorabile alternative. Copilul este rugat să bifeze în Coloana 4 fie „?” dacă decizia privind alternativa este inacceptabilă sau „!” dacă alternativa este atractivă şi ar putea fi îndeplinită.

Etapa 4 După ce a fost selectată cea mai bună alternativă, împreună cu copilul dumneavoastră, adunaţi cele mai relevante obiective şi stabiliţi paşii ce trebuie parcurşi pentru a îndeplini această decizie. Acest plan este realizat în scris.


PART 1


PARTEA 1


91

6.3.Exerciţii - planificarea carierei

REZUMAT:Părinţii, realizând această sarcină, conduc discuţia cu copilul lor şi îl îndeamnă să aibă în vedere şi să ia decizii proprii. •Părinţii trebuie să sublinieze copilului faptul că deciziile se pot schimba şi este necesar să le evaluăm şi să le adaptăm •în decursul timpului


PART 1


PARTEA 1


92


AnexeANEXA 1:

NEVOILE COPILULUI MEU

Perioadă Nevoi/ sarcini Cum îmi pot ajuta copilul să-şi cunoască propriile nevoi?

Copilărie

Anii

adolescenţei

Tinereţe


PART 1


PARTEA 1


93


ANEXA 2:MODEL DE PORTOFOLIU AL CARIEREI UNUI STUDENT

NUME:PERIOADA/DATA:

CATEGORIA PORTOFOLIULUI STUDENT CONSILIER PĂRINŢI

Caracteristici personale (interese şi personalitate)

Experienţă (istoricul în muncă şi voluntariat)

Abilităţi şi competenţe (evidenţa abilităţilor specifice, de exemplu vorbire în public, conducere, scris, computer)

Realizări şi premii (realizări la şcoală, sport, muncă şi/sau activităţi în comunitate)

Academic/ universitar (transcrieri ale creditelor, modele de proiect/ cercetare, eseuri, cele mai bune lucrări)

Evaluări (meserie, şcoală, sănătate)

Resurse favorite (liste ale site-urilor web folositoare şi alte surse de informaţii)

Plan de carieră (scopuri şi câţiva dintre paşii pentru realizarea lor)

Alte puncte pot fi adăugate în lista prezentată deasupra pentru a oferi o reprezentare corectă a cunoştinţelor şi abilităţilor studentuluis.


PART 1


PARTEA 1


94


ANEXA 3:FORMULAR PENTRU INTERVIU

NUMELE PERSOANEI INTERVIEVATE:MESERIA ACTUALĂ:RESPONSABILITĂŢI:

Cum este o zi tipică pentru dumneavoastră?1. Cum aţi decis să alegeţi această carieră?2. De ce fel de educaţie aţi avut nevoie pentru a intra în această carieră?3. Cum aţi obţinut acest loc de muncă?4. Ce activităţi zilnice faceţi în meseria dumneavoastră?5. Care două sau trei abilităţi vă ajută cel mai mult în exercitarea meseriei dumneavoastră?6. Ce vă place cel mai mult în legătură cu meseria dumneavoastră?7. Care este cea mai dificilă parte a meseriei dumneavoastră?8. Ce tip de personalitate se descurca bine într-o astfel de meserie?9. Care este nivelul salariului pentru oamenii care lucrează în domeniul dumneavoastră?10. Cunoaşteţi alte meserii care se înrudesc cu a dumneavoastră?11. V-ar plăcea să vă schimbaţi meseria? De ce?12.

VĂ MULŢUMIM PENTRU TIMPUL ACORDAT


PART 1


PARTEA 1


95


ANEXA 4:

STILUL DECIZIONAL PRIVIND CARIERA

Stilul decizional Descriere a stilului decizionalCorespunde stilului

dumneavoastră de decizie (%)

Dependenţă Deciziile sunt luate prin încrederea mai mare în ceilalţi decât în sine. El/ ea crede că ceilalţi ştiu mai bine ce el/ ea vrea sau ce i se potriveşte.

Impulsiv Ia decizii fără a lua în calcul toate alternativele.

Speriat/ evaziv Îi este teamă să ia decizii şi este neliniştit de consecinţele deciziilor sale. Alternativele sunt gândite pentru o perioadă lungă de timp şi el/ ea adună multe informaţii, dar nu ştie care este cea mai potrivită pentru el/ ea sau îi este pur şi simplu dificil să facă o alegere.

Logic Ia o decizie numai după ce analizează în profunzime toate alternativele şi consecinţele.

Emoţional Prioritare în luarea deciziei sunt sentimentele lui/ ei.

În opinia dumneavoastră, în ce situaţii din viaţă este benefic stilul decizional dominant al copilului dvs.?1.

În opinia dumneavoastră, în ce situaţii din viaţă interferează stilul decizional dominant al copilului dvs.?2.


PART 1


PARTEA 1


96

ANEXA 5:

ANALIZA POSIBILELOR ALEGERI/ OPŢIUNI

Problemă/întrebare:………………………………….

Alternativă/ posibilitate Avantaje Dezavantaje !/?

1 .

2 .

3 .

4 .

5 .

Scopul A.: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Primul pas • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Al doilea pas• . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Al treilea pas• . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Scopul B.:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Frimul pas • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Al doilea pas• . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Al treilea pas• . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



PART 1


PARTEA 1


97

Scopul C.:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Primul pas • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Al doilea pas• . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Al treilea pas• . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



PART 1


PARTEA 1


98

Bibliografie:

Amundson, N.E., Harris-Bowlsbey,J., Niles, S.N. (2005). 1. Essential Elements of Career Counselling. Pearson Education, New Jersey.Lock, R.D. (1988). 2. Taking Charge of your Career Direction. Brooks/Cole Publishing Company, California.Satterthwaite, F., D’Orsi, G. (2003). 3. The Career Portfolio Workbook. McGraw-Hill, New York.Bingham, M., Stryker, S. (2005). 4. Career Choices and Changes . Accademic Innovations, USA.Petkevičiūtė, N. (2006). 5. Karjeros valdymas . VDU leidykla, Kaunas.Jansen, J. (2003). 6. I Don’t Know What I Want, But I Know It’s Not This: A Step-By-Step Guide To Finding Gratifying . Work.Penguin, New York.Laužackas, R. (2005). 7. Profesinio rengimo metodologija . Monografija. VDU, Kaunas.




Christos Giannoulis, Evangelos Panias, Lambros Kaikitis (CY)

99

PARTEA 1

CAPITOLUL 7Cum să le furnizăm părinţilor informaţii


7.1. Obiectivele modulului

Să ofere consilierilor cunoştinţe de bază cu privire informaţiile de exploatare (surse de informaţii).•Să-i ajute pe consilieri să înţeleagă ce informaţii le sunt necesare părinţilor.•Să-i ajute pe consilieri să înţeleagă cum să creeze o structură bună pentru întâlnirile de grup cu părinţii.•Să înţeleagă rolul consilierului pentru furnizarea informaţiilor către copii.•Să-l ajute pe consilier să-şi organizeze biroul, având o structură bună, pentru descoperirea sursei şi păstrarea •informaţiei.


În ultimele decenii, în zona educaţiei, s-a putut observa că schimbările s-au realizat foarte repede şi că oamenilor implicaţi, uneori, le-a fost greu să ţină pasul cu acestea. Motivele acestor schimbări le reprezintă modificările din tehnologia informaţiei (în marea majoritate internetul) şi evoluţia sau chiar crearea unor noi specialităţi. Aceste schimbări necesită ca, atât adulţii cât şi copiii, să se adapteze în mod constant la mijloacele de informare, căutând noi oportunităţi sau solicitări.

Este normal ca şi consilierii să fie afectaţi de această evoluţie globală a informaţiei. Informaţiile vaste ce pot fi obţinute de pe Internet sau din orice altă sursă pot crea probleme în ceea ce priveşte exploatarea corectă a datelor.

Destinatarii finali ai acestor informaţii, în afara copiilor, ar trebuie să fie părinţii care au un rol vital în timpul procedurii de orientare profesională a copiilor lor.

Luând în considerare aceşti factori, acest program de formare a consilierului ar trebui să ofere informaţii de bază despre exploatarea datelor, modalitatea de procesare a informaţiilor şi distribuirea celor mai importante informaţii între părinţi şi copii. Consilierii pot de asemenea oferi cunoştinţe părinţilor în dobândirea informaţiilor potrivite, pe cont propriu, pentru nevoile lor.

Sistemele de pregătire şi sursele de informaţii sunt diferite în fiecare ţară. În acest modul de pregătire vom vedea în principal surse pentru consilierii ciprioţi, ca şi exemple din sistemele de învăţământ cipriot.




100

PARTEA 1


7.3. Cum poate un consilier să găsească informaţii folositoare pentru părinţi

Informaţiile cerute definesc sursa de la care pot fi găsite. Este fundamental pentru un consilier să ştie caracteristicile sistemului său educaţional, structura sistemelor de învăţământ guvernamentale, planificarea strategică a statelor europene membre şi planificarea pentru viitor (acorduri, instrucţiuni UE).

Website-ul Ministerului de Educaţie şi Cultură (http://www.moec.gov.cy) este considerat ca fiind unul dintre cele mai importante. Pagina de web conţine informaţii cu privire la strategia educaţională pe termen lung la fel ca şi structura Ministerului de Administraţie. Sunt de asemenea link-uri spre legislaţie, biroul de examinare, biroul Consilierilor profesionali şi către agenţiile de Acreditare. Un link special pentru consilierii profesionali (http://www.moec.gov.cy/ysea/index.html) există în cadrul paginii web, prin intermediul căruia un consilier poate găsi seminarii despre educaţie şi evenimente viitoare dedicate consilierilor. Se pot găsi şi instrumente ca:

Ghiduri privind educaţia •Ghiduri privind profesia •Software electronic informativ•Ghiduri pentru evaluarea universităţilor•Documente video pentru educaţie şi profesii•Teste pentru evaluarea consilierii cum ar fi:•

CDM (Sistemul de luare a deciziilor în privinţa carierei) Thomas F.Harrington (PhD),Arthur J.Oshea (PhD)o SDS (Cercetare directionată spre sine) John Holland (PhD)o CGT K17 (Testul de carieră Gate K17) Theodoros Katsanevas (PhD)o

Biblioteca biroului de Consiliere şi Profesie deţine un număr mare de cărţi, reviste, filme şi DVD-uri care acoperă subiectul Consilierii, sectoarele Educaţiei, profesiilor, informaţiile cu privire la burse, subiecte educaţionale etc. Cititorii pot folosi serviciile bibliotecii, dar şi secţiile pentru împrumut.

Site-ul web conţine de asemenea un catalog de link-uri către paginile Web greceşti, cipriote şi alte instituţii educaţionale europene, dar şi către cele mai importante birouri internaţionale pentru ghidare profesională.

7.4. Surse şi tipuri de informaţii

Tipuri de informaţii: O persoană, în cursul evoluţiei sale, în eforturile ei de a supravieţui în cadrul mediului, este obligată să primească o

mulţime de tipuri diferite de informaţii. Toate aceste informaţii pot fi clasificate în două mari categorii:




101

PARTEA 1



7.4.1. Informaţii personale

Informaţiile personale pot fi extrase de la o persoană folosind un număr de tehnici sau pur şi simplu vorbind cu ea. Aceste informaţii sunt considerate a fi o parte vitală din munca de căutare de informaţii a consilierului. Motivul pentru aceasta îl reprezintă faptul că acesta este primul principiu călăuzitor pentru care informaţia este necesară.

Informaţiile personale pot fi accesate fie folosind metode psihometrice sau folosind metode nonpsihometrice. Metodele psihometrice se bazează pe teste psihologice. Aceste teste au fost folosite la scară largă în decursul anilor.

Folosirea lor într-o modalitate extinsă le arată importanţa şi cât de folositoare pot fi pentru extragerea corectă a concluziilor personale.

Exemple de teste psihometrice:Testul de valori al muncii•Testul pentru luarea rapidă a deciziilor•Testul pentru definirea intereselor unei persoane•Testul pentru auto-evaluarea ghidării profesionale•Testul pentru evaluarea capacităţilor inginereşti•Testul pentru evaluarea capacităţilor matematice•Testul pentru evaluarea capacităţilor lingvistice•

Testele psihometrice sunt considerate a fi foarte importante, dar de asemenea ar trebui folosite (pentru a extrage concluzii) în relaţie cu metodele nonpsihometrice.

Cele mai bune metode nonpsihometrice sunt:Observaţia – Observarea discretă a comportamentului copilului. Aceste observaţii pot fi extrase şi de către părinţii care •petrec mai mult timp cu copiii lor.Carnetul de note – Conţine multe informaţii (note, penalizări, evaluări)•Interviul – O metodă bună care necesită experienţă pentru a-l putea folosi•Hobby-urile – Arată interesele •Teste medicale – Arată limitele corpului•Opiniile altor părţi – Prieteni, alţi studenţi, vecini pot oferi informaţii suplimentare. •

7.4.2. Informaţii despre mediul în care trăim

Informaţiile sunt diferite de la o ţară la alta. Aceste informaţii sunt vitale pentru a evalua corect care dintre acestea sunt mai folositoare copiilor sau adulţilor în mediile în care trăiesc. Aceste informaţii pot fi grupate în trei categorii:




102

PARTEA 1



7.4.3. Informaţii sociale

Aceste informaţii ne ajută să înţelegem aspectele sociale diferite ale mediului din care facem parte. Informaţia este necesară pentru orice persoană în efortul ei de a se adapta mediului şi de a co-exista cu alţii. Prin intermediul acestor informaţii o persoană este capabilă să înţeleagă realitatea, să înveţe valori şi reguli, să înveţe şi să schimbe tipuri de comportament şi să formeze atitudini şi motive. De asemenea (poate acesta este cel mai important aspect) pe baza acestor informaţii, o persoană este capabilă să gândească şi să acţioneze în mod autonom şi încetând să mai fie dependentă din punct de vedere relaţional.

7.4.4. Informaţia educaţională

Aceasta se referă la oportunităţile şi potenţialul pe care o persoană le are, pentru educaţie, studii şi învăţare în ceea ce priveşte profesia. Este necesar ca aceste informaţii să fie obţinute pe toate nivelele educaţionale astfel încât să faciliteze tranziţia de la un nivel la următorul. Beneficiarul acestor informaţii ar trebui să fie mereu la zi pentru a reduce apariţia stresului datorat noilor condiţii educaţionale. Astfel este capabil să pregătească un curs care prezintă mai mult interes pentru el.

Aceste informaţii sunt necesare părinţilor şi copiilor astfel încât ei să poată crea un drum profesional realist. În primul rând prin alegerea soluţiilor privind educaţia şi în al doilea rând soluţiile privind viaţa profesională, care li se potrivesc cel mai bine.

7.4.5. Informaţii profesionale

Informaţiile profesionale reprezintă informaţiile care se referă la lumea afacerilor (legislaţia muncii, piaţa muncii, piaţa locurilor de muncă disponibile) şi orientarea profesională (descrierea postului, mediile de muncă, cerinţele postului). Aceste tipuri de informaţii sunt necesare pentru o persoană care se află într-o continuă schimbare a mediului.

Există schimbări zilnice în toate activităţile profesionale. Meserii vechi dispar de pe piaţă, iar altele noi, total necunoscute până atunci, apar şi domină piaţa muncii. Aceste schimbări nu doar îi determină pe oamenii tineri să-şi schimbe în mod frecvent angajatorii în decursul carierei lor, dar de asemenea schimbă trei până la patru profesii de-a lungul vieţii. Acest fapt îi obligă să caute informaţii care îi vor ajuta să facă faţă acestor schimbări şi le va permite să facă aceste tranziţii cât mai uşor posibil.

Informaţii:Informaţii cu privire la procedura de căutare:

Stabilirea obiectivelor pentru căutarea informaţiilor. •Căutarea informaţiilor.•Colectarea informaţiilor.•Procesarea informaţiilor obţinute.•Crearea bazelor de date.•




103

PARTEA 1


Transmiterea informaţiilor către alte părţi.•Importanţa informaţiilor este definită de către noile posibilităţi pe care globalizarea împărţirii informaţiilor ne-a oferit-o

tuturor. În prezent informaţia este considerată ca fiind cel mai important factor de succes în tot ce facem. Unele exemple pot fi luate din politică, războaie, companii etc.

7.5. Rolul consilierului şi oferirea de informaţii necesare copiilor

Fiecare persoană care este destinatarul unei informaţii de la o sursă, după procesarea ei, poate fi capabilă să devină un transmiţător al acestei informaţii către alţi destinatari. Transmiţătorul poate transfera aceste informaţii printr-o gamă largă de canale de comunicare cum ar fi prospectele de reclamă, radioul, televiziunea, Internetul şi contactul personal.

Un bun consilier trebuie să ştie cum vor reacţiona destinatarii, la informaţii. Această reacţie poate crea şi conduce la un lanţ de rezultate. Aceste rezultate ar putea fi o schimbare de opinie, o cultivare complementară a unei idei, acceptarea sau respingerea unei idei noi etc. Consilierul trebuie de asemenea să fie conştient de căile bune de comunicare ale acestor informaţii. Comunicarea ar trebui să se realizeze în modul cel mai simplu astfel încât să fie bine înţeleasă. Folosirea exemplelor ar fi o idee bună.

Cantitatea mare de informaţii creează nevoia pentru consilier să fie bine organizat. O infrastructură bună este necesară şi aceasta include a) spaţiu de muncă b) echipament electronic c) bază de date cu multe materiale informative, cuprinzând cărţi şi fluturaşi de reclamă

7.6. Cum să conduci întâlnirile de grup Pentru organizarea întâlnirilor de grup, un set special de reguli ar trebui să fie aplicat înaintea întâlnirii:

Informarea părinţilor despre această întâlnire prin intermediul asociaţiei de părinţi•Un loc bun pentru întâlnire (un mediu bun, mult spaţiu, temperatura camerei etc)•Să aibă pregătite subiecte de discuţie•Să aibă echipamentul necesar (stilouri, hârtii, materiale informative)•

Întâlnirile informative pot fi ţinute cu părinţii ai căror copii sunt elevi în prima clasă de liceu, informându-i despre condiţiile necesare ale sistemului educaţional, care îi va ajuta în mod constant să facă alegerea corectă pentru ultimii doi ani. Mai multe informaţii sunt disponibile cu privire la implicarea părinţilor în procesul alegerii profesionale a copiilor lor (comunicare, modalităţi de auto-informare, conflicte care pot apărea etc) şi despre noile tendinţe de pe piaţa muncii.

Pentru părinţii cu elevi în anul al doilea şi al treilea de liceu, informaţiile ar trebui să fie mult mai specifice. Asemenea informaţii ar trebui să conţină nivelul de admitere la anumite şcoli/ universităţi din fiecare ţară, costul pe ţară, viitoarele tendinţe profesionale etc. În acest caz, este mai bine să se conducă întâlnirile cu un grup mic de participanţi (10-20 de persoane), care ar trebui să fie alese pe baza caracteristicilor comune, de exemplu aceeaşi ţară în alegerea universităţii, interesată de acelaşi subiect educaţional sau alte caracteristici (care se potrivesc subiectului).




104

PARTEA 1


7.7. Exerciţii – căutarea informaţiilor

EXERCIŢIUL 1:INFORMAŢII DIN INTERNET

SURSA: Evangelos Spanias, Christos Giannoulis OBIECTIVE:

Să îi ajute pe participanţi să folosească tehnologia la fel ca şi alte resurse pentru dobândirea informaţiilor.•Să se familiarizeze mai bine cu importante site-uri de pe Internet care vor fi folosite pe viitor.•Să îi ajute pe participanţi să înţeleagă procesul ce va fi urmat atunci când anumite informaţii sunt necesare.•Să le faciliteze participanţilor acţionarea ca o echipă pornind de la abilitatea de a învăţa din experienţa altor membrii ai •grupului..

FORMA: Grup de căutare de informaţiiTIMP: 1 oră MATERIALE: ComputereDESFĂŞURARE:

Participanţii sunt împărţiţi în grupuri de 2-3 persoane (în funcţie de câte computere sunt disponibile). Vă rugăm luaţi în •considerare faptul că, dacă nu sunt computere disponibile, participanţilor ar trebui să li se ceară anterior sesiunii de pregătire să-şi aducă laptop-urile personale, dacă au.Tuturor participanţilor li se încredinţează sarcina de a găsi informaţii specifice pe Internet. Aceste exemple sunt luate dintr-•un şir de întrebări pe care participanţii le vor avea:

Fiica mea vrea să studieze Economia. Ea are deja 3 GCE-uri, toate la nivel A. Care este cea mai bună universitate o pentru ea din Regatul Unit în acest domeniu?Fiul meu nu prea ştie exact ce doreşte să studieze după şcoală. Este vreo posibilitate de a descoperi ce poate face el o cel mai bine? (Găsiţi teste pe care el le poate folosi pentru a testa abilităţile fiului său)Fiica mea va merge la liceu anul viitor şi nu ştim ce materii ar trebui să aleagă. Care sunt opţiunile? (Informaţii de la o sursele educaţionale guvernamentale)

Vă rog ţineţi cont că aceste exemple se pot schimba în funcţie de situaţie.REZUMAT:

Grupul face o mică prezentare (5-10 minute)•În această prezentare, este explicată în detaliu modalitatea în care a fost condusă cercetarea (motoare de căutare, cuvinte •folosite pentru căutare etc)Informaţia obţinută (Este informaţia obţinută potrivită pentru scenariul dat?)•Discuţii între părţi pentru a afla unde este posibil să fi greşit şi unde au lucrat bine•




105

PARTEA 1



EXERCIŢIUL 2:PĂRINŢI ŞI CONSILIERI

SURSA: Evangelos Spanias, Christos GiannoulisOBIECTIVE:

Să-i ajute pe participanţi să înţeleagă întrebările dificile care ar putea apărea pe marginea discuţiei.•Să-i ajute pe participanţi să înţeleagă procesul ce trebuie urmat atunci când anumite informaţii sunt cerute.•Să-i determine pe participanţi să înţeleagă rolul părinţilor când este cerută dobândirea de informaţii •

FORMA: Role-play TIMP: 1 orăMATERIALE: FărăDESFŞURARE:

Toţi participanţii sunt împărţiţi în perechi. •Tuturor participanţilor li se oferă un rol, fie de părinte fie de consilier. Părinţilor li se dau informaţii specifice pe care le •solicită de la consilier, despre instituţiile de studiu (universităţi, colegii etc) şi metodele de studiu. Asemenea exemple ar putea fi:

Fiul meu nu este un elev foarte bun dar doreşte să devină doctor. Ce pot eu să fac?o Ce pot face ca şi copilul meu să înveţe bine? Este vreo modalitate în care îl pot ajuta?o Fiul mei doreşte să studieze în străinătate dat nu-l pot ajuta din punct de vedere financiar. Există burse o pentru care el poate aplica sau orice alte instituţii în apropierea casei ce pot oferi o soluţie bună?

Vă rugăm luaţi în considerare faptul că aceste exemple se pot modifica în funcţie de întrebările pe care participanţii vor să le adreseze. Membrului cu rolul de consilier i se oferă posibilitatea unei alegeri dacă ştie sau nu răspunsul. Dacă nu are deja soluţii, el trebuie să discute întregul proces cu părintele despre cum se pot obţine informaţii (site-uri internet, cărţi, teste etc).

Participanţilor li se acordă 30 de minute pentru a discuta între eiREZUMAT:

Grupul realizează o scurtă prezentare discutând problemele care au apărut, dacă părintele a fost mulţumit şi/ sau ce ar •putea face consilierul mai bine (5-10 minute)Informaţia obţinută (Este informaţia obţinută potrivită scenariului dat?)•Discuţii între părţi pentru a afla unde este posibil să fi greşit şi unde au lucrat bine.•




106

PARTEA 1



EXERCIŢIUL 3:PREZENTARE

SURSA: Evangelos Spanias, Christos GiannoulisOBIECTIVE:

Să-i ajute pe participanţi să înţeleagă cum să se pregătească pentru întâlnirile de grup.•Să-i ajute pe participanţi să înţeleagă că o bună planificare poate face ca o întâlnire să fie de succes•

FORMA: Pregătirea prezentăriiTIMP: 1 orăMATERIALE: 1 calculator pentru fiecare membru cu Microsoft Powerpoint DESFĂŞURARE:

Participanţilor li se încredinţează sarcina de a pregăti o prezentare pentru părinţi•Li se oferă diferite scenarii pentru prezentare, cum ar fi:•

Părinţi ai căror copii vor să înveţe în Angliao Părinţi ale căror opinii diferă de cele ale copiilor în privinţa studiilor acestorao Părinţi care au nevoie de ajutor în alegerea profesiei în funcţie de caracteristicile copilului lor. o

Participanţilor li se acordă 40 de minute pentru a pregăti prezentarea. Vă rugăm aveţi în vedere că nu trebuie să se ofere prea multe detalii cu privire la informaţii (nu se caută informaţii)

REZUMAT:Fiecare membru realizează o scurtă prezentare (5-10 minute)•Discuţie pe parcursul prezentării•Discuţie cu un lector despre ce anume se poate face mai mult sau mai puţin•




107

PARTEA 1



Bibliografie:

Ivey, Allen E. Gluckstern, Norma B. Ivey, Mary B (1996). Counselling: methods of practical approach – 8th edition, 1. Athens, Ellinika Grammata.Anastasiadis P. (2000). In the Century of Information Athens Nea Synora, Publ. Livani .2. M. Malikiosi - Loizou, Alexandra Androutou (2000), Education, communication and counselling, Athens Ellinika Grammata.3. Meier, S. (1991). Vocational behaviour, 1988-1990: Vocational choice, decision – making career development inter-4. ventions, and assessment, Journal of Vocational Behaviour, 39, 131-181 Y.1991.Isaacson, L. and Brown, D.(1993). Career Information, Career Counselling, & Career Development, 5th Edition. U.S.A: 5. Allyn and Bacon,1993.

ARTICOLECounselling – Parents guide Retrieved December 18, 2007, from http://sep.pi-schools.gr/pdf/goneis.pdfNetwork of Information and Counselling Support of Young persons By Bibi Sidira Retrieved December 10, 2007, from http://www.inegsee.gr/enimerwsi-56-doc4.htmThe use of IT in the growth of system of informations for Counsellors - The experience in Great Britain M. Williams, head of Guidance and Information Services, Careers Services Unit C. Basinger, Information Development Manager, Careers Services Unit Retrieved November 25, 2007, from http://www.cso.auth.gr/Greek/Sunedrio02.gr.htm“For the Guidance Counsellor” Retrieved November 20, 2007, from www.ekep.gr/english/SYP/main.asp“The role of the family in the educational and professional choices of the Greek youth” Retrieved November 20, 2007, from www.penthileus.blogspot.com

LINKURI UTILEwww.ichnilatis.ekep.gr www.euroguidance.org.uk www.moec.gov.cywww.moec.gov.cy/ysea/index.htm www.sylesyp.gr www.career-guide.eu www.ekep.gr www.hrdauth.org.cy www.sep.pi-schools.gr




108

PARTEA 1



Consilierea carierei prin colaborarea cu parintii partea 1

Documents

Transcript of Consilierea carierei prin colaborarea cu parintii partea 1