Conservarea obiectelor liturgice pe suportorganic aflate în depozitul Mănăstirii Golia

Maria Geba

IntroducereConservarea colecŃiilor trebuie să permită prevenirea, stoparea sau

întârzierea deteriorării colecŃiilor şi dacă este necesar ameliorarea condiŃiilorde conservare sau prezervare.

Elaborarea unei politici de conservare face parte din responsabilităŃilede bază a fiecărui muzeu, biblioteci, arhive, lăcaş de cult ce conservă fondulde patrimoniu sau fonduri documentare importante.

Starea colecŃiilor nu rămâne din păcate statică, ea având tendinŃa de ase deteriora prin conjugarea mai multor factori:

• utilizare intensă;• neglijenŃă;• proastă manipulare;• condiŃii de microclimat nesupravegheate;• moduri de depozitare inadecvate;• durabilitatea redusă a materialelor moderne.ObservaŃiile specialiştilor în conservare conduc la concluzia conform

căreia condiŃiile de microclimat şi modul de depozitare au o mare influenŃăasupra conservării colecŃiilor. Una din primele măsuri preventive pentrucolecŃii o reprezintă controlul microclimatului şi punerea în operă a unorcondiŃii de depozitare specifice.

Studiu privind structura depozitului Golia.Parametri de microclimat.Depozitul Mănăstirii Golia cuprinde mai multe spaŃii amenajate pentru: • depozitele de carte bisericească şi icoane, aflate la parterul clădirii;• depozitul de obiecte bisericeşti – Paraclis şi• Muzeul, aflat la etajul I.Obiectele liturgice aflate în depozitul Mănăstirii Golia includ: • cărŃi – 3427 bucăŃi (datate între anii 1643 – 1886);• icoane – 723 bucăŃi (secolele XVII – XIX);• obiecte metalice - 253 bucăŃi;• textile - 345 bucăŃi;• diverse obiecte - 91 bucăŃi.

2Controlul parametrilor de microclimat în depozitul Mănăstirii Golia s-

a axat pe monitorizarea parametrilor de temperatură şi umiditate relativă, acăror valori determinate se încadrează în limitele admise pentru menŃinereaunei bune stări de conservare a obiectelor liturgice pe suport organic. Astfel,în depozitele de carte bisericească şi de icoane, situate la parter, s-au înregistratvalorile: T = 19,7oC , UR = 59%, respectiv T = 18,8oC , UR = 58%. La etajulI, în depozitul de obiecte bisericeşti – Paraclis, T = 21,5oC şi UR = 54%. Înmuzeu s-au înregistrat următorii parametri: T = 20,9oC, iar UR = 52%.

Degradarea cărŃilor şi documentelor vechiDocumentele şi operele pe hârtie conservate în biblioteci, arhive,muzee şi depozite sunt adesea îngălbenite, pătate şi fragilizate. Dincolo deaspectul lor inestetic, aceste alterări pot masca textul, diferite miniaturipolicrome, desene etc.Degradarea hârtiei poate fi rezultatul factorilor endogeni (interni), darşi al factorilor exogeni (externi) (fig. 1); ei afectează hârtia, astfel încâtproprietăŃile sale fizice şi chimice variază în timp.

Natura materialului fibros utilizat la fabricarea hârtiilor constituie unfactor intern în ceea ce priveşte degradarea celulozei şi rezistenŃa laîmbătrânire. În secolul al XIX-lea folosirea celulozei sulfit, dar mai ales apastei mecanice (cu aport însemnat de lignină), duce la scăderea durabilităŃiihârtiilor. Un rol mai important decât natura materialului fibros în ceea cepriveşte durabilitatea hârtiilor îl are sistemul de încleiere folosit la fabricarealor. Numeroase hârtii, şi în particular cele fabricate începând cu mijloculsecolului al XIX-lea, sunt foarte degradate. Analizele au arătat că principala

Fig.1 InfluenŃa factorilor endogeni şi exogeni asupra degradăriihârtiei

3cauză a acestei deteriorări provine dintr-o foarte mare aciditate. Hârtiileproduse începând cu anul 1876 sunt acide pentru că ele sunt încleiate cucolofoniu şi sulfat de aluminiu, sistem de încleiere acid, principalul factor cea determinat scăderea puternică a rezistenŃei la îmbătrânire a acestora. Sulfatulde aluminiu la contactul cu apa, totdeauna prezentă în hârtie, hidrolizeazăformând acid sulfuric, ce are un efect distructiv asupra fibrelor celulozice,favorizând procesele de hidroliză a lanŃurilor macromoleculare.PrezenŃa unor ioni metalici (Fe, Cr, V, Ni, Mn, Cu, Co), care, deşi încantităŃi neînsemnate, sunt întotdeauna prezenŃi în hârtie, cu rol catalizator,are o importanŃă deosebită asupra sensibilizării îmbătrânirii polimeruluicelulozic. Activitatea descrescătoare a ionilor metalici care provoacăîngălbenirea hârtiei este: Fe3+ > Fe2+ > Cu2+ .Degradarea hârtiei este cauzată şi de factori exogeni precum impactulmediului exterior (poluarea atmosferică, oxigenul, acŃiunea luminii,temperaturii, umidităŃii etc.) sau materialele folosite pentru scris, tipărit şidesenat.PrezenŃa ionilor de fier, de cupru sau de mangan accelerează absorbŃiaSO2 de către hârtie, se formează acid sulfuric, ceea ce duce la creştereaacidităŃii hârtiei şi la scăderea durabilităŃii.Oxidarea atmosferică joacă un rol important în îmbătrânirea hârtiei,iar ritmul de descompunere al acesteia este semnificativ mai scăzut în absenŃaoxigenului.Creşterea umidităŃii atmosferice şi creşterea temperaturii duc lamărirea ritmului de îmbătrânire a fibrelor celulozice.Sensibilitatea la lumină a hârtiei creşte cu creşterea conŃinutului delignină din pastă. Hârtiile pe bază de pastă mecanică sunt mai sensibile la acesttip de degradare decât hârtiile pe bază de pastă chimică.

Efectul materialelor pentru scris, tipărit şi desenat este, de asemenea,semnificativ în ceea ce priveşte rezistenŃa la îmbătrânire a suporturilorpapetare.Până în secolul al XIX-lea s-au utilizat pentru scris cernelurile decarbon şi cele metalo-galice.Cernelurile de carbon sunt constituite dintr-un pigment negru (negrude fum sau produse calcinate) şi un liant, care poate fi de natură glucidică(gume de arbori, miere), proteică (gelatină, albuş de ou, clei de piele) saulipidică (uleiuri). Ele posedă o proprietate preŃioasă, aceea de a nu reacŃionachimic din cauza inerŃiei chimice a carbonului; nu sunt supuse nici reducerii,nici oxidării şi nu conŃin nici o substanŃă dăunătoare pentru suport. Totuşi,amestecul liant/pigment nu penetrează întotdeauna foarte bine în fibrele hârtieişi o uşoară răzuire face ca scrisul să dispară.Cernelurile metalo-galice diferă fundamental de cernelurile de carbonşi sunt adesea cerneluri corozive. Ele sunt preparate din extracte vegetale(marea majoritate fac parte din clasa taninurilor), sulfat de fier (cerneluriferogalice) sau sulfat de cupru (cerneluri cuprogalice) şi un liant (cel maiadesea gumă arabică). În comparaŃie cu cele de carbon, cernelurile metalo-galice sunt foarte aderente la suport.Într-un microclimat prea umed, sulfatul de fier (sau de cupru) conŃinut

4în cernelurile ferogalice (sau cuprogalice) poate să hidrolizeze producând acidcare atacă hârtia. În plus, fierul, ca şi cuprul, permite o degradare cataliticăoxidativă a celulozei, care se adaugă la aciditatea produsă prin hidroliză.Această degradare este limitată la conturul literelor şi se manifestă în primulrând printr-o îmbrunare pe versoul foii. În cazuri extreme, suportul papetareste total distrus şi textul devine ilizibil. Foaia de hârtie este transformată într-o dantelă.

Cernelurile de tipar conŃineau la început funingine, care era dispersatăîn ulei de in. Pentru cernelurile colorate se foloseau pigmenŃi anorganicinaturali (caolin, argilă, cretă, ocru etc.) sau artificiali (alb de plumb, alb dezinc, ultramarin, verde de crom etc.). Deteriorarea tipăriturilor vechi –îmbrunirea şi fărâmiŃarea hârtiei între rândurile tipărite – este atribuită uleiuluide in care se oxidează dând produse nocive stabilităŃii hârtiei la îmbătrânire.Dintre pigmenŃii utilizaŃi pentru miniaturile manuscriselor se evidenŃiazădeteriorările datorate pigmenŃilor Verdigris [Cu(CH3COO)2], Mercury Scarlet(Hg2I2), Cinabru (HgS), Orpimento (As2S3) şi alb de plumb[2PbCO3Pb(OH)2] asupra hârtiei, ce sunt ireversibile.O serie de alte materiale foarte prezente în biblioteci, muzee, arhivesau lăcaşe de cult pot fi generatoare de aciditate pentru suportul papetar. Vomcita lemnul etajerelor, cartoanele pe bază de pastă din lemn, materialeleplastice instabile sau cleiuri acide, iar transmiterea acidităŃii lor la hârtie seface prin contact, ducând la degradarea ei.Microorganismele (bacterii şi ciuperci) care deteriorează cărŃile şidocumentele sunt numeroase.Bacteriile aparŃin în majoritate genurilor Cytophaga, Sporocytophaga,Cellfalcicula, Cellvibrio, Serratia şi Nocardia. Ciupercile, care se întâlnesc cel mai frecvent pe cărŃi şi documente înŃări unde condiŃiile climatice sunt diferite, sunt în special DeuteromyceteaparŃinând genurilor: Aspergillus, Penicillium, Trichoderma, Stachybotrys,Stemphylium, Alternaria, Myrothecium şi, într-o măsură mai mică, Mucorale(Rhizopus şi Mucor) şi Ascomycete (Chaetomium). Literatura semnalează căunele procese de degradare pot fi declanşate de către sporii microbieni care segăsesc pe materiale, chiar de un timp îndelungat (12-35 de ani).Insectele sunt frecvent implicate în deteriorarea hârtiei. În funcŃie deincidenŃă există insecte obişnuite şi insecte ocazionale. Insectele obişnuite suntfrecvent întâlnite în hârtie, utilizând acest material pentru nutriŃie. Insecteleocazionale (de exemplu, care atacă lemnul sau textilele) pot deteriora uneorihârtia, atunci când diferite materiale sunt componente ale aceluiaşi obiect, cumar fi coperŃile cărŃilor vechi, sau când sunt foarte aproape (rafturile din lemnîn biblioteci).Factorii de degradare influenŃează starea de conservare a cărŃilor, avândca efect degradări ale suportului, cernelurilor, ornamentaŃiei: fragilizări, lipsuridin suport, fisurări, halouri de apă, decolorări, îmbruniri, diverse pete, exfolierisau rigidizări.

5Degradări fizico-chimice şi biologice ale tipăriturilor vechi

Carte de rugăciune, 1751

Liturghier, Sibiu, 1798

Fig.2 Copertă din piele deshidratatădistrus parŃial

Fig.3 Bloc de carte distrus parŃial cucotor în zona cotorului

Fig.4 Halouri de apă datorateinfiltraŃiilor, atac masiv de insecte lablocul cărŃii şi cotor

Fig.5 Legătura cărŃii distrusă.

Fig.6 Copertă din piele uscată, cu fisuri,rupturi, rosături, depozite de praf şimurdărie aderentă.

Fig.7 Depozite de ceară, patină vulgară,secŃionări ale hârtiei.

În depozitul de carte bisericească cărŃile sunt păstrate în poziŃieorizontală, pe stelaje confecŃionate din fier cornier şi platbandă. Sunt 21 destelaje, din care 11 pe latura vestică şi 10 latura estică. ÎnălŃimea unui stelaj estede 3 m , lungimea de 2,25 m, cu o lăŃime a raftului de 60 cm. Fiecare stelajcuprinde 17 rafturi, distanŃa între ele fiind de cca. 17 cm. Raftul propriu-zis areo margine din fier cornier şi în interior 6 platbande sudate pe cant. Stelajelesunt acoperite cu vopsea specială pentru metal.

Degradarea icoanelorDegradările care apar la icoanele vechi sunt în general datorate

influenŃei factorilor fizico-chimici şi biologici asupra suportului de lemn.Suportul de lemn reacŃionează la variaŃiile de umiditate astfel: îşi măreştevolumul într-un mediu umed şi se contractă într-un mediu uscat, în principalpe direcŃia perpendiculară a fibrei de lemn.

Stratul pictural al icoanei este mai puŃin suplu: când suportul se umflă,stratul pictural se tensionează, producându-se cracluri; la contractareasuportului de lemn, stratul pictural pierde aderenŃa, determinând apariŃiaexfolierilor.

Lemnul, ca suport al icoanelor, este atacat de către insectele xilofage,ducând la formarea de galerii şi orificii de zbor, care au diametrul cuprins între0.2 - 0.6 mm.

6

Fig.8 Bloc carte: fragilizări, rupturimultiple, secŃionări, lipsuri, depozite deceară necorespunzătoare

Fig.9 Depozite de ceară, patină vulgară,intervenŃii de restaurare

Studii de caz: tipuri de degradări întîlnite la icoanele vechi7

Fig.12 Zgârieturi, lipsuri ale stratuluimatizări ale verniuluiMurdărie aderentă

Fig.13 Pierderi de material lemnos însuport pictural; Desprinderea elementelorcomponente ale panoului. Atac xilofag(găuri de zbor)

Fig.10 Exfolieri strat pictural Zona aurită(fond, aureole repictate) Vernis degradatMurdărie aderentă Repictări portrete,cămaşă Isus

Fig.11 Blat fracturat, Traverse lipsă, Atacxilofag

Murdărie aderentă

8

Fig.16 Repictări pe toată suprafaŃaCurăŃări inegale Murdărie aderentă, fumLipsă strat pictural

Fig.17 Traverse lipsă

Fig. 14 – 15 Icoană puternic degradată, Zone mari de strat pictural lipsă, Murdărieaderentă, Icoana a avut ferecătură, care lipseşte

În depozitul de obiecte bisericeşti –Paraclis textilele sunt păstrate înmodule de depozitare confecŃionate din rastele metalice cu sertare din lemncăptuşite cu hârtie neutră (fig. 22).

9

Fig.18 CurăŃări excesive şi inegale, Lipsăstrat pictural Zgârieturi, Fond poleit şiaureolă degradate

Fig.19 Traverse lipsă

Fig.20 Consolidare cu foiŃă japoneză astratului pictural, Verni degradat,murdărie aderentă

Fig.21 Suport din lemn degradat, lipsăpărŃi importante ale acestuia , Atacxilofag

10

Fig.22 Modul de depozitare textileliturgice – rastel metalic cu sertare dinlemn

Fig.23 Sertar depozitare bederniŃe

Textilele figurează printre obiectele cele mai vulnerabile ale uneicolecŃii de muzeu. Ele sunt sensibile la lumină (care le decolorează şi lefragilizează), reclamă condiŃii ambientale de UR şi T controlate şi pot fideteriorate de praf, ciuperci, insecte şi poluanŃi.

O umiditate relativă ridicată (peste 60%) accelerează deteriorareachimică şi favorizează proliferarea ciupercilor, care pot păta, slăbi sau distrugecomplet fibrele. Umiditatea relativă redusă usucă şi fragilizeză textilele. Deşitextilele pot tolera unele variaŃii higrometrice, se va evita supunerea lor lafluctuaŃii importante şi brusce.

Textilele necesită un mod de depozitare particular şi adaptat fiecăruiobiect şi material. Orice obiect textil depozitat trebuie să fie curat şi curăŃat,plasat într-un modul de depozitare închis dar aerisit care-l fereşte de praf şilumină. Textilele se pot depozita plate, prin rulare pe tuburi protejate cumateriale de conservare (fig. 23-35), pe umeraşe căptuşite cu materiale neutresau cu sisteme de agăŃare. Textilele de mari dimensiuni trebuie pliate cît maipuŃin posibil iar acele cu gămălie şi agrafele metalice eliminate, existînd risculapariŃiei coroziunii.Pentru depozitarea textilelor se pot utiliza următoarele materiale:Hârtie neacidă;Lemn acoperit cu pelicule de protecŃie, melaminat;Pânză de bumbac nevopsită;Metal, numai dacă UR este scăzută, evitându-se riscul coroziunii.

11

Fig.24 BederniŃă – Miclăuşeni – detaliudegradări catifea – rosături, desprinderimaterial de dublare şi depuneri masive deceară şi murdărie aderentă grasă

Fig.25 BederniŃă Biserica Sf. DumitruBalş, Iaşi – detaliu degradări Ńesăturămătase: fragilizare, halouri de apă,depuneri produşi de coroziune pebroderia cu fir metalic

Fig.26 Sertar depozitare – felonFig.27 Felon – detaliu degradări Ńesăturăcu fir metalic: rupturi, fragilizări,cearcăne de apă: galonul prezintă rupturi,scămoşări

Fig.28 Sertar depozitare – stiharFig.29 Stihar – Bărboi – detaliudegradări: pete de transpiraŃie şi murdărieaderentă grasă pe întreaga suprafaŃă

Fig.30 Sertar depozitare – EpitrahilFig.31 Epitrahil – Bărboi – detaliudegradări: fragilizări, rupturi; galonulprezintă numeroase scămoşări ale firelormetalice

Fig.32 Sertar depozitare – procovăŃ Fig.33 ProcovăŃ – Miclăuşeni – detaliudegradări: zone lipsă în galon

Fig.34 Sertar depozitare – brâieFig.35 Brîie – detalii degradări: Ńesăturaprezintă rupturi, pete de grăsime şimurdărie aderentă; paftalele prezintădepuneri de produşi de coroziune,zonelipsă în pelicula de argint