congresul invatatorilor
-
Upload
elena-cotoman -
Category
Documents
-
view
8 -
download
1
Transcript of congresul invatatorilor
http://www.revistatransilvania.ro/arhiva/2008/pdf/numarul3-4/art10.pdf
L a 27 februarie (12 martie) 1917,
regimul absolutist din Rusia s-a
prăbuşit. Acest eveniment a schimbat
din temelie orânduirea socială şi politica naţională din
Imperiul Rus. Revoluţia rusă a trezit la viaţă politică
activă toate popoarele ce gemeau sub jugul crunt al
ţarismului. Pentru o scurtă perioadă de timp
(februarie–octombrie 1917), fosta „puşcărie a
popoarelor” (sintagma aparţine poetului ucrainean
Taras Şevcenko) a devenit una din cele mai
democratice ţări din lume.
Odată cu căderea autocraţiei s-a prăbuşit şi sistemul
de învăţământ practicat de regimul ţarist, ale cărui
scopuri erau ştergerea memoriei istorice, diluarea
identităţii naţionale a popoarelor neruse şi asimilarea
lor. După răsturnarea vechiului regim, moldovenii, ală-
turi de revendicările politice, economice,
administrative, bisericeşti etc., ridică cu deosebită
intensitate şi chestiunea şcolii naţionale. Moştenirea
lăsată de ţarism în domeniul învăţământului era
sumbră. Politica de deznaţionalizare şi rusificare
promovată de ţarism a determinat atitudinea ignorantă
a băştinaşilor faţă de şcoală, şi ca urmare, în Basarabia,
se înregistrează un nivel destul de scăzut al ştiutorilor
de carte. După datele recensământului oficial rus din
1897, dintre toate etniile din Basarabia, cel mai scăzut
grad de alfabetizare se înregistrează în rândurile
populaţiei băştinaşe, în acest sens moldovenii fiind
depăşiţi doar de ţigani. În rândurile bărbaţilor ştiutorii
de carte alcătuiau 10,5%, iar printre femei – 1,7%.
Academicianul Anatol Ciobanu, studiind acest subiect,
avea să constate: „Nici un imperiu, după prăbuşirea lui,
n-a lăsat în urmă atâta întuneric şi ruină ca cel rus. În
Basarabia nu exista nici o şcoală... care să fi funcţionat
în limba maternă. Deci, nu puteau exista nici cadre
didactice care să predea limba şi literatura română,
istoria neamului, geografia Patriei etc. Verbul matern
nu putea fi auzit nici măcar în biserică... Peste 90% din
populaţia autohtonă era analfabetă”. În spaţiul dintre
Prut şi Nistru se atesta o lipsă totală a cărţilor
româneşti; nu exista nici o bibliotecă, nici o librărie cu
cărţi româneşti, în întreaga provincie nu era o
tipografie care ar fi putut tipări cărţi cu alfabet latin.
Aceasta era moştenirea lăsată de ţarism după o
administrare a Basarabiei timp de mai bine de o sută de
ani.
După revoluţia din februarie 1917, febra căutărilor
unor noi rosturi sociale, naţionale şi politice a cuprins
întreaga societate basarabeană. Din păcate, explozia
socială produsă în inima Imperiului Rus a găsit
nepregătite forţele politice din Basarabia. În noua
conjunctură politică, fiecare pătură socială din fosta
provincie a Imperiului Rus căuta să-şi dobândească, în
mod separat, drepturile şi libertăţile, de care fusese
privată pe parcursul a mai bine de un veac de umilinţă
şi asuprire socială şi naţională. Însă, treptat, pe măsura
conturării programului politic al revoluţiei, în sânul
societăţii basarabene s-a produs o regrupare a forţelor
după criteriul naţional. Cucerirea libertăţilor naţionale a
devenit lozinca principală a mişcării politice a
românilor basarabeni. În acest context, liderii mişcării
naţionale au pus problema învăţământului cu deosebită
intensitate. Era un lucru firesc, deoarece, după un veac
de întuneric, setea de carte în limba maternă era
nemărginită. Nemţii, grecii, bulgarii, evreii şi
reprezentanţii altor minorităţi naţionale îşi aveau şcolile
lor. Numai moldovenii nu aveau şcoală cu toate că
formau majoritatea populaţiei Basarabiei. Or, cea mai
gravă crimă a regimului ţarist faţă de populaţia
băştinaşă din Basarabia a fost prohibirea prin
intermediul întregului aparat de stat a culturii naţionale
şi rusificarea aproape totală a populaţiei dintre Prut şi
Nistru.
În aprilie 1917, într-o şedinţă a Adunării Zemstvei
guberniale a fost discutată situaţia învăţământului din
Basarabia. S-a constatat că „treaba învăţământului
obştesc merge foarte rău, deoarece cea mai mare parte
din copii fiind moldoveni şi învăţătura fiind rusească,
ei, după împlinirea şcoalei, degrabă uită totul”. În urma
dezbaterilor, Zemstva gubernială a luat hotărârea de a
cere de la Ministerul Învăţământului ca predarea în
şcolile inferioare să se facă în „limba moldovenească”.
Fruntaşii mişcării naţionale din Basarabia,
constituiţi la începutul lunii aprilie 1917 în Partidul
Naţional Moldovenesc, elaborează şi cerinţele
moldovenilor în materie de învăţământ. Punctul 5 al
Transilvania 3-4
/ 2008 <<< 68
Ion NEGREI
Redactor-şef al Revistei de Istorie şi Cultură “Cugetul”
Editor in chef at the “Cugetul” Magazine
N