Condamnat La Iubire

154
JACQUELINE HUNT Condamnat la iubire Traducerea [i adaptarea \n limba român` de GABI AGR~PINEI. ALCRIS

description

romance

Transcript of Condamnat La Iubire

Page 1: Condamnat La Iubire

JACQUELINE HUNT

Condamnat la iubire

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

GABI AGR~PINEI.

ALCRIS

Page 2: Condamnat La Iubire

Capitolul 1

– Binecuvântat` s` fii pentru c` ai venit \n ajutorul meu,Portia, declar` teatral Nigel Marriott. Cum a[ putea s`-]imul]umesc vreodat`?

– S` nu-mi mai spui Portia, \i replic` prompt DianaWaldman, detest acest nume.

Ea \ndep`rt` o [uvi]` castanie din p`rul m`t`sos care-i c`zusepe obraz [i-[i scutur` o particul` de praf de pe fusta gri. Când erala tribunal, Diana \ncerca s` par` sever`, strângându-[i p`rulbogat \ntr-o coad` [i purtând costume austere. |n partereu[ea, dar nici chiar aceste trucuri nu puteau ascunde fru-muse]ea pielii de culoarea piersicii sau ochii c`prui-\nchis, orizâmbetul fermec`tor.

La dou`zeci [i [apte de ani, avea o reputa]ie bine stabilit`\n lumea legilor. Avoca]ii p`r]ilor adverse gemeau \n sinea lorla gândul c` trebuiau s` fac` fa]` min]ii ei agere [i atacurilormortale. Diana vizita destul de rar judec`toriile, acolo unde se

Page 3: Condamnat La Iubire

judecau cazurile minore. |n aceast` diminea]` se g`sea aicidoar pentru a-i face o favoare lui Hugh Marriott, un prietenbun, al c`rui frate mai mic intrase \ntr-un necaz. Hugh erabancher, un om deosebit. Chiar dac` uneori Diana \l g`seacam pompos, [tia c` avea un caracter integru. Cum deajunsese s` aib` un frate atât de vulgar ca tân`rul Nigel, era unmister pentru ea.

– {tiu c` acest gen de cazuri nu sunt pentru tine, \i spuseseHugh cu un zâmbet stânjenit. Dar ]i-a[ fi foarte recunosc`tordac` l-ai ajuta pe Nigel.

Imediat a acceptat. }inea foarte mult la mama lor, carefusese foarte afectuoas` cu ea \n perioada adolescen]ei, daracum era ]intuit` de boal` la pat. {i apoi, Diana nu putearezista când i se cerea ajutorul.

Acum aproape c` regreta. Nigel era mai insuportabil ca deobicei \n aceast` diminea]`. Tic`losul nes`buit p`rea incapabils` \n]eleag` c` gre[ise.

– Dac` va trebui s` te ajut, va trebui s` te compor]i bine, \izise ea cu severitate. Dac` nu ai fi fost un idiot atât deiresponsabil, n-am fi fost aici.

Nigel se ar`t` indignat.– N-am avut ce face. Poli]ia m-a agresat [i sper c` tu o s` te

plângi de asta.– Poli]ia nu te-a agresat, \i explic` r`bd`toare Diana. Am

explicat foarte clar c` ma[ina ta a creat un ambuteiaj. Ar fi tre-buit s` ai bunul-sim] s` taci [i s` te mi[ti de acolo \nainte ca eis` observe c` permisul t`u era expirat. {i ceea ce nu ar fi tre-buit s` faci a fost s` te iei \n gur` cu ofi]erul [i s` dai \n el.

6 JACQUELINE HUNT

Page 4: Condamnat La Iubire

– S` dau \n el ? Doar l-am c`lcat pe picior, se tângui Nigel. – Legal asta se nume[te atac. Ochii Dianei scânteiar` de

furie. Acum, fii atent, singura ta speran]` este recunoa[tereatotal` a tic`lo[iei tale. Nu irosi timpul judec`torului cu prostiic` te-ar fi agresat poli]ia. Te vei c`i. Te vei umili. {i dac` vei fifoarte norocos, s-ar putea s` scapi cu o amend`. Este clar ?

– Da, doamn`. {tergându-[i transpira]ia, Nigel se trânti peun scaun lâng` Hugh. Nu mi-ai spus c` o s`-mi ]in` o predic`de parc` ar fi profesoar`, se plânse el.

Hugh se \ncrunt`.– Ar fi trebuti s` te a[tep]i la asta, de la nepoata domnului

Justi]ie Waldman, \i zise el f`r` urm` de simpatie \n voce. Afost unul dintre cei mai nep`rtinitori oameni care au stat peb`ncile astea – foarte scrupulos, foarte drept [i f`r` mil`.

– Vrei s` spui c` aceast` superb` fiin]` seam`n` perfect cub`trânul ?

– |n anumite privin]e, da – dup` cum ]i-ai dat seama. Acum,taci din gur`. Sunt gata s` ne cheme \n fa]a judec`torului.

Au fost chema]i la bar` [i dup` ce cazul a fost prezentat,Diana a ]inut un scurt discurs despre c`in]a clientului ei pen-tru aceast` purtare necaracteristic`. Prompt, judec`torul s-alansat \ntr-o tirad` despre necesitatea de a da exemplu acestorhuligani despre cum trebuie s` se poarte \n societate.

– Nu-i nimic, mumur` Diana. Domnul Roger este unscump. Când ]ine un discurs dur, \ntotdeauna la sfâr[it estemai blând.

Hugh accept` f`r` comentarii p`rerea ei. Diana fusese cres-cut` de formidabilul ei bunic, \nc` de la vârsta de zece ani, [i

CONDAMNAT LA IUBIRE 7

Page 5: Condamnat La Iubire

[tia toate chi]ibu[urile din lumea justi]iei. Dup` câteva minutejudec`torul \[i \ncheie discursul [i \ndeplini profe]ia ei,dându-i lui Nigel doar o amend`.

– A fost dur, se plânse tân`rul Dianei. Am crezut c` e[ti unfel de vr`jitor, care face minuni.

– A f`cut minuni, vierme nerecunosc`tor, \i zise Hugh. A f`cut\n a[a fel \ncât lucrurile s` nu ia o \ntors`tur` mai urât`. Car`-te!Dup` ce Nigel o lu` la goan`, Hugh se \ntoarse spre Diana.Mul]umesc. O problem` mai pu]in pentru mama. Presupun c`asta nu m` ajut` s` te pot convinge s` te m`ri]i cu mine?

– Nici n-a ajutat, nici n-a \mpiedicat, Hugh. Când m` voihot`r\, n-o s` fie din cauza fratelui t`u.

– A[ dori s` te hot`r`[ti mai repede [i r`spunsul s` fie „da”.Mama abia a[teapt` s` faci parte din familie.

– Mai d`-mi timp.– Sigur, draga mea. |ntre timp, vrei s` iei cina cu mine \n

seara asta?– Mi-e team` c` nu pot. Este una din serile când m` duc s`

vizitez refugiul.– Vrei s` zici, cripta bisericii asaltat` de mirosurile

vagabonzilor? De ce naiba \]i pas` de ei? {tiu de pasiunea ta dea \ngriji câinii vagabonzi, dar de data asta nu ai mers preadeparte?

– Nu cred, \i zise Diana. Ea vorbise cu indiferen]` dar aerul distant [i spatele ]eap`n

ar`tar` c` subiectul este \nchis.– Mai bine s` ie[im, \i spuse el. Urm`torul caz este intro-

dus \n sal`.

8 JACQUELINE HUNT

Page 6: Condamnat La Iubire

Diana terminase de adunat hârtiile [i se \ntoarse ca s` ias`,dar se opri un moment ca s` priveasc` b`rbatul care fuseseadus \n`untru. Avea \n jur de treizeci de ani, cu un chip \ngust[i neras, plin de vân`t`i [i zgârieturi. Era \mbr`cat cu un cos-tum vechi [i demodat, rupt \n mai multe locuri, iar ochii \ierau \ncerc`na]i ca [i cum n-ar fi dormit sau mâncat suficient\n ultimul timp. Privea drept \n fa]a lui, \n semn fie de dispe-rare fie de sfidare. Diana privi \n jur dup` avocat, dar nu v`zupe nimeni care s`-i fie ap`r`tor.

– Hai, Diana, o gr`bi Hugh.– Nu, du-te tu \nainte. Vreau s` r`mân \nc` pu]in. Hugh \i urm`ri privirea.– Sper c` nu a \nceput s`-]i par` r`u pentru `sta. – |l cuno[ti?– Nu, dar pot s`-]i spun c` recunosc un om dificil, când v`d

unul. Hai s` mergem.– R`mân aici, \i zise cu hot`râre Diana.B`rbatul ajunsese la bar` [i r`m`sese acolo privind

posomorât \n podea. Diana se a[ez` [i-l cercet` cuprivirea.

Domnul Roger, judec`torul, \i frunz`rea dosarul.– Cred c` urm`torul acuzat este Lee... Lee [i mai cum? \l

\ntreb`. Nu am v`zut cel`lalt nume.Un poli]ist se ridic`.– N-am putut s` afl`m cel`lalt nume de la de]inut,

r`spunse el.– Cum te cheam`? \l \ntreb` domnul Roger.B`rbatul \l privi cu am`r`ciune.

CONDAMNAT LA IUBIRE 9

Page 7: Condamnat La Iubire

– Este scris acolo. Numele meu este Lee.– Lee [i mai cum?Acesta r`mase t`cut.– Trebuie s` ai un nume de familie. Care este?T`cere.– Nu-]i \ngreuna situa]ia prin aceast` atitudine, \i spuse

judec`torul cu severitate.Lee \n`l]` capul [i privi chipul p`trat al judec`torului, \n

timp ce un zâmbet amar \i juc` pe buze.– Oricum o s` m` trimi]i la \nchisoare, a[a c` de ce nu o

faci mai repede? \l \ntreb` el cu ironie.– Voi ignora aceast` remarc`, \i zise domnul Roger. V`d c` aici

scrie c` e[ti acuzat de be]ie [i tulburarea ordinii publice, opunerede rezisten]` la arestare [i lovirea unui poli]ist. Cine te reprezint`?

Poli]istul vorbi din nou:– Acuzatul a refuzat s` fie asistat.– Asta nu este bine. Trebuie s` aib` un ap`r`tor.– Ca [i cum asta ar schimba situa]ia, interveni Lee.Diana se ridic`.– Dac`-mi permite curtea, voi reprezenta eu acuzatul, spuse ea.– Am spus c` nu vreau ap`r`tor! se r`sti Lee.– Taci din gur`! \l apostrof` judec`torul. Domni[oar`

Waldman, \]i sunt recunosc`tor pentru ofert`. Cazul va fi amâ-nat pentru a-]i da timp s` discu]i cu clientul t`u. Duce]ide]inutul jos.

Un poli]ist \l prinse de bra]. B`rbatul \ncerc` s` seelibereze, dar cel`lalt poli]ist \i veni primului \n ajutor [i\ncadrându-l \l for]ar` s` p`r`seasc` sala.

10 JACQUELINE HUNT

Page 8: Condamnat La Iubire

– Diana, ai \nnebunit! exclam` Hugh. Toat` lumea poates`-[i dea seama c` este doar o brut`.

– Dac` este o brut`, de unde a c`p`tat toate vân`t`ile alea?\l \ntreb` ea. Ai v`zut vreo vân`taie pe chipul poli]istului?

– A rezistat la arestare [i ei au trebuit s`-l for]eze.– Ceva \n toat` treaba asta nu este \n regul`, Hugh, [i vreau

s` aflu ce.– Dar l-ai auzit. Nu vrea ajutorul t`u.– S-ar putea s` nu-l vrea, dar o s`-l aib`.Se gr`bi spre celulele de la subsol [i d`du nas \n nas cu un

poli]ist uria[, care p`rea nepl`cut surprins de turnura pe careo luase toat` treaba.

– Sunt poli]istul Horton. Dac` a[ fi \n locul dumneavoas-tr`, domni[oar`, nu mi-a[ pierde timpul cu el, \i zise el. Estealuat r`u.

– Vrei s` te dai la o parte? \i zise ea cu hot`râre. Vreau s`vorbesc cu clientul meu.

F`r` tragere de inim` el o l`s` s` intre \n celul`, apoi l`s`u[a deschis`. Prizonierul era \n`untru, privind pe fereastr`. Seuit` la ea cu indiferen]`, când \[i puse lucrurile pe mas`.

– Mul]umesc, \i spuse ea poli]istului. Nu vreau s` te maire]in.

– Mai bine r`mân, domni[oar`. ~sta este violent.Chipul Dianei oglindi furia care o cuprinsese.– Am cerut s` fiu l`sat` singur` cu clientul meu! se r`sti ea.Poli]istul Horton ridic` din umeri [i ie[i. Dup` ce acesta

\nchise u[a, Diana se \ntoarse [i-l v`zu pe Lee sprijninit deperete, privind-o cu bra]ele \ncruci[ate pe piept.

CONDAMNAT LA IUBIRE 11

Page 9: Condamnat La Iubire

– De ce nu pleci [i s` termini cu rolul de Doamna ceageneroas`? o \ntreb` el privind-o cu dispre].

– Nu interpretez nici un rol. Are importan]` s` ai pe cine-va s` te asiste, spre binele t`u.

– Pot s-o fac [i singur.– Dac` ceea ce am v`zut este tot ce po]i, atunci nu prea e[ti

bun la a[a ceva. {i vei termina \n \nchisoare, pentru compor-tament ireveren]ios fa]` de judec`tor.

– {i ce dac`? Asta \nseamn` un pat asigurat pentru noapte,nu-i a[a? |nchisorile au acoperi[ care te fere[te de ploaie.

– Vorbe[ti de parc` ai [ti totul despre \nchisori.– Am fost \n câteva, \i zise el scurt.Diana se uit` peste hârtii.– Aici nu scrie c` ai avea cazier.– Cum ar putea s-o fac`? Nu-mi [tiu numele.– |n]eleg, \i zise Diana strâmbându-se. Atunci mai bine nu

te \ntreb nimic.– Mai bine. Vreau s` pleci, chiar acum.Ea se a[ezase [i \n timp ce vorbea, Lee \naintase, apoi se

sprijinise cu mâinile de mas`, aplecându-se spre ea. Ghici c`voia s-o intimideze, dar brusc deveni foarte con[tient` deaerul de puternic` virilitate care emana din corpul lui.Mirosea a curat, nu ca un vagabond, a[a cum ar`ta, ceea ce\nsemna c` \n ciuda am`r`ciunii \nc` mai avea o urm` derespect de sine[i exista [ansa s` poat` comunica totu[i cu el.

|[i ridic` ochii [i se trezi privind \n cea mai frumoas`pereche de ochi c`prui pe care-i v`zuse vreodat`. Vorbeaengleza, dar avea un aspect mediteranean. P`rul negru era

12 JACQUELINE HUNT

Page 10: Condamnat La Iubire

u[or ondulat, pielea era m`slinie, iar gura era foarte bine con-turat` [i expresiv`. Col]urile gurii erau u[or ridicate [i ar`ta c`\n alte timpuri ar fi putut s` râd` cu u[urin]`. Acum rânjeau[or, ca [i cum ar fi g`sit-o foarte amuzant`.

– |]i pierzi timpul, \i spuse ea. R`mân.Rânjetul se transform` \ntr-un zâmbet amuzat [i el se a[ez`

de cealalt` parte a mesei.– Ar fi trebuit s` te avertizez c` nu am nici un ban, \i aminti el.– Nu vreau bani.– Adic ̀faci toate astea doar pentru c ̀ai inim ̀bun ?̀ |]i produce o

bucurie nebun ̀s ̀[tii c ̀mai culegi câte un am`rât [i-i mai dai o [ans ?̀Diana ro[i.– Iar ]ie \]i produce o bucurie nebun` s` te dai drept mar-

tir? se r`sti ea.El ridic` din sprâncene, apreciind replica ei.– Touché, \i m`rturisi dup` un moment. – Acum poate ar fi bine s` \ncepem. Numele meu este

Diana Waldman.– Waldman? Nu e[ti rud` cumva cu Domnul Justi]ie Waldman?– Era bunicul meu, \i r`spunse Diana privindu-l curioas`.Lee scoase un fluierat prelung.– Ce [tii despre el? \ntreb` ea.Lee o privi cu prunden]`.– Doar ce [tiu to]i pu[c`ria[ii. Era un judec`tor pe care te

rugai s` nu-l \ntâlne[ti \n sala de judecat`. Ce caut` nepoatalui \ntr-un tribunal oarecare? Oare pilele bunicului n-aufunc]ionat prea bine?

Vocea Dianei fu dur` când vorbi.

CONDAMNAT LA IUBIRE 13

Page 11: Condamnat La Iubire

– Pentru c` tot ai \ntrebat – nu, bunicul meu nici n-ar fivisat s`-[i foloseasc` rela]iile ca s`-[i avanseze rudele, iar eu larândul meu nici n-a[ fi \ndr`znit s` cer a[a ceva. N-ar trebui s`m` g`sesc aici. Am o mul]ime de cazuri la Curtea Superioar`,cazuri pe care le-am câ[tigat singur`, dar am venit aici ca s`ajut un prieten [i am r`mas s` te asist pe tine.

– Mahalaua, hmm?– Cum vrei s`-i zici, declar` ea, adunându-[i lucrurile

[i ridicându-se. A fost cea mai mare gre[eal` a vie]iimele. La revedere. {i po]i s` te duci la \nchisoare dac`asta vrei.

Ajunse la u[` [i era gata s` cheme poli]istul, când bruscrealiz` ce se \ntâmpl`. El manevrase \n a[a fel \ncât ea s` plece[i \i c`zuse \n curs`. Rânjetul de pe chipul lui \i confirm`p`rerea. Diana se \ntoarse la mas` [i se a[ez`, furioas` pe sinepentru c` se l`sase p`c`lit`, dar [i mai tare pentru c`-[i pier-duse controlul.

– Cum \]i spuneam, numele meu este Diana Waldman. {iavând \n vedere c` nu ]i-ai spus numele de familie, te voi numiLee, zise ea.

– Eu \]i voi zice Diana.– |mi vei spune domni[oara Waldman.– Evident e[ti pentru p`strarea convenien]elor, \i spuse el

cu ironie \n glas.– Cred \n p`strarea lucrurilor la nivel profesional. Acum,

vreau s` [tiu tot ce s-a \ntâmplat.– E[ti obi[nuit` s` dai ordine, nu-i a[a, Diana? Niciodat` nu

spui „te rog”, sau \]i rezervi cuvântul pentru cei egali cu tine?

14 JACQUELINE HUNT

Page 12: Condamnat La Iubire

Ea trase cu putere aer \n piept, refuzând s` se lase provocat`.– Te rog, vrei s`-mi spui ce s-a \ntâmplat?El ridic` din umeri.– Be]ie [i dezordine. Dormeam \ntr-un refugiu cu al]ii. Este

mai cald a[a, [i mai s`n`tos.– S`n`tos?– Devii familiar cu puricii celorlal]i [i cape]i un gen de imu-

nitate, \i m`rturisi privind-o cu inocen]`.La auzul cuvântului purici, Diana nu putu rezista [i se privi,

neputându-[i reprima un fior, ceea ce-l f`cu pe Lee s` izbuc-neasc` \n râs. Realiz` c` iar râsese de ea [i de data asta sehot`r\ ca a treia oar` s` nu se mai repete. N-ar fi a[a de dificil.|n sal` era cunoscut` pentru abilitatea ei de a r`mâne depiatr`, \n ciuda tuturor provoc`rilor p`r]ii adverse sau ale vre-unui judec`tor nesuferit.

– Dormeai \n refugiu, repet` ea \n timp ce-[i nota \n car-net.

De fapt, memoria ei fenomenal` nu avea nevoie de, dar \nfelul `sta nu-l mai privea. Nu dorea s` vad` sclipirea amuzat` dinochii lui. Ceva \i sc`pa \n aceast` poveste. Era obi[nuit` s`-i ajutepe cei afla]i la ananghie, [i s` controleze situa]ia. Dar acum nuera a[a. Acest b`rbat era periculos \ntr-un fel, care nu avea nicio leg`tur` cu violen]a fizic`.

– M-am luptat cu al]i vagabonzi. Eu aveam o cutie de car-ton, care \ntr-un fel era mai bun` decât cutiile lor, [i \n lumeanoastr` astfel de lucruri conteaz` atât de mult cât nu-]i ima-ginezi. Când au \ncercat s` pun` mâna pe a mea, am opusrezisten]` [i de aici totul a sc`pat de sub control. Urm`torul

CONDAMNAT LA IUBIRE 15

Page 13: Condamnat La Iubire

lucru pe care-l [tiu este c` a sosit poli]ia. Le-am spus s` nu seamestece \ntr-o treab` care nu-i privea, dar ei n-au ]inut contde asta. A[a c` m-au adus aici.

– Numai pe tine? Ceilal]i n-au fost aresta]i?El ridic` din umeri.– B`nuiesc c` au fost destul de de[tep]i s` nu se certe cu

poli]ia.– Aici scrie c` ai rezistat la arestare. Cum de ai aceste

vân`t`i pe fa]`?– }i-am spus, m-am luptat.– Cu poli]i[tii?– Are vreo importan]`? zise el plictisit.– Dac` poli]i[tii te-au lovit, vreau s` [tiu, insist` ea.El se strâmb`.– De ce? Deoarece e[ti o lupt`toare contra poli]i[tilor? zie

el cu sarcasm.– Nu.– Ba cred c` da. {tiu eu genul `sta de avoca]i. Din punctul

t`u de vedere to]i poli]i[tii sunt porci, iar ho]ii sunt sfin]i. Deasta te-ai oferit s` m` aju]i, nu-i a[a? Deoarece am câtevavân`t`i, asta \]i d` dreptul s` acuzi poli]ia de brutalitate.

Diana se \ncrunt`, uimit` de tonul lui amar.– Dac` este adev`rat... dar nu este... ar fi mult mai bine

pentru tine, nu-i a[a? \i r`spunse ea.– Nu, deoarece am prea mult respect pentru persoana mea

[i nu doresc s` fiu folosit drept carne de tun de tine. Uite ceeste, amândoi [tim cum se va termina. |nchisoarea, dup` care\napoi la refugiu.

16 JACQUELINE HUNT

Page 14: Condamnat La Iubire

– O alt` arestare? Asta \]i dore[ti?El ridic` din umeri.– A[a tr`iesc sute de oameni, dar un Waldman nu are de

unde s` [tie.– Ba [tiu. Am v`zut de multe ori partea nepl`cut` a vie]ii.– Ah, da, [tiu cum ai v`zut, pe buc`]i, timp de o jum`tate de

or`, [i apoi urma cel`lalt client. Ai v`zut-o, dar nu a trebuit s-otr`ie[ti. |ntotdeauna exist` o porti]` de sc`pare pentru tine.

Se opri, a[teptând r`spunsul ei furios, \n schimb ea se l`s`pe spate [i sprijinindu-se de scaun \l privi absent`.

– Da, b`nuiesc c` este adev`rat, \i zise ea cu o voce gândi-toare. Adesea m` \ntreb ce se \ntâmpl` cu oamenii, dup` ce autrecut prin via]a mea. |mi fac griji c` unii dintre ei ar puteagre[i din nou. Cum vor supravie]ui \n \nchisoare? {i al]ii, ceipe care i-am sc`pat...

Ea t`cu.– Dac` i-ai sc`pat, de ce \]i mai faci griji? o \ntreb` el.– Deoarece verdictul nu este cortina final`, \i m`rturisi ea.

Nu pentru ei. Ei trebuie s` mearg` acas` [i s`-[i tr`iasc` via]a.Câteodat` experien]ele tr`ite la tribunal \i r`nesc atât de tare\ncât nu-[i mai revin. Odat` am condamnat un b`rbat pentruviol. S-a ap`rat acuzând-o pe acea femeie: „Ea a vrut-o”, genul`sta de lucruri. B`rbatul ei \ncepuse procesul ]inând-o pro-tector de umeri. Când procesul a luat sfâr[it, st`tea la [ase pa[ide ea, ]inându-[i bra]ele ]epene pe lâng` trup.

– Care a fost verdictul? o \ntreb` Lee.– Vinovat, m` bucur s-o spun. B`rbatul a fost trimis la

\nchisoare [apte ani. Dar r`ul fusese f`cut. Dac` la \nceput \n

CONDAMNAT LA IUBIRE 17

Page 15: Condamnat La Iubire

fa]a cur]ii ap`ruse un cuplu, când au plecat, b`rbatul se]inea la distan]`. Asta a fost acum un an. Din câte-mi dauseama le-am distrus c`snicia. Oft`. Câteodat` legea poate fi uninstrument foarte periculos, care face aproape la fel de multr`u ca [i crima.

– E[ti primul avocat pe care l-am auzit s` admit` asta, \ispuse Lee, privind-o curios.

Cuvintele lui o f`cur` s`-[i dea seama de ce \i m`rturisise.Vorbise de parc` ar fi f`cut-o cu un coleg, nu cu unvagabond. Dar el nu era un vagabond oarecare. Chipul luiinteligent \i dovedea asta. |n orice caz, nu era momentulpotrivit s` discute despre sine. Era absurd c`-[i permiseses-o fac`.

– S` ne \ntoarcem la problema noastr`, \i zise ea cuhot`râre.

– Singura mea problem` este o avocat` b`g`rea]`, care nuvrea s` [tie când nu este dorit`.

– Toat` lumea ar crede c` preferi s` mergi la \nchisoare, \izise Diana cu necaz.

– }i-am mai spus, acolo este cald [i uscat.– {tiu un loc mai bun, cald [i uscat.Diana lu` un mic blocnotes din po[et`, scrise ceva pe foaie

[i o \mpinse spre el.– Cripta St. Mark, Verney Street, citi el f`r` s` ating` foaia.

Ce vrea s` \nsemne asta?– Este un refugiu, unde oamenii merg pentru a mânca [i

câteodat` dorm acolo. Mâncarea este bun`, de[i culcu[urilesunt pu]in cam primitive.

18 JACQUELINE HUNT

Page 16: Condamnat La Iubire

– Vrei s` zici c` nu \ndepline[te standardul unei celule?– Este o idee mai bun` decât o cutie de carton, \i replic`

ea. {i mai mult, poli]ia nu ne deranjeaz`.– Nu ne? Buzele lui schi]ar` un zâmbet. Adic`, tu dormi

acolo?– Ajut acolo, de dou` ori pe s`pt`mân`, seara. P`streaz`

adresa [i vino la noi, \n loc s` te duci s` dormi \ntr-o cutie decarton.

El o privi ciudat.– Faci asta pentru oricine?Brusc, Diana deveni con[tient` c` el \i citise gândurile [i

\n]elesese c` era atras` de el ca b`rbat. Nu avea nici un rost s`-[ispun` c` era un alt client. Acest b`rbat era diferit. Nu [tia \n cefel, dar avea dorin]a nest`vilit` s` afle.

– Pur [i simplu \ncerc s` ajut oamenii, dac` se vede c` aunevoie, morm`i ea.

– Este un joc periculos, \i zise el cu duritate. Pur [i simplu\i \ncurajezi s` profite de tine. Se ridic` [i \ncepu s` se plimbener`bd`tor prin celul`. D`-]i seama ce ri[ti r`mânând \nchis`aici cu mine. Te-am prevenit c` sunt violent.

– Dar nu cred c` e[ti violent.El rânji [i veni lâng` ea. Se sprijini cu mâinile de mas`, de

o parte [i de alta a ei, [i ea se sim]i prins` \n capcan`.– E[ti sigur` de asta? o \ntreb` el moale.Sentimentul c` era \n pericol o \ncol]i din nou, crescând ca

un val. Corpul lui emana valuri de c`ldur` [i Diana nu mai eracapabil` s` gândeasc` limpede. Sim]i un nod \n gât [i f`cu unefort s` vorbeasc` normal.

CONDAMNAT LA IUBIRE 19

Page 17: Condamnat La Iubire

– Dac` \ncerci s`-mi demonstrezi c` e[ti mai puternic decâtmine, nu este nevoie, \i zise ea. Deja o [tiu, [i ce-i cu asta?

– Ce-i cu asta? Este c` pot s` fac orice doresc, \nainte ca ei s`aib` timp s` te ajute. Asta dac` presupui c`-]i voi l`sa timp s` ]ipi.

– N-o s` ]ip, \i zise ea cu hot`râre. Nu mi-e team` de tine.Dar altceva f`cea s`-i bat` inima cu putere \n piept.– Atunci de ce nu te ui]i la mine, Diana?Ea o f`cu [i imediat regret`. Fa]a lui era foarte aproape de

a ei, iar buzele superb conturate, la un centimetru dep`rtare.Realiz` ce voia s` fac`, chiar \nainte de a se alerta.

– D`-mi drumul, [opti ea.Auzi cum ritmul respira]iei lui se schimb`. Era mai rapid`

[i se p`rea c` [i el era la fel de afectat ca [i ea. Ochii lui oprivir` surprin[i.

– F`-m` s`-]i dau drumul, o provoc` el.Diana f`cu o mi[care hot`rât` \ncercând s` se ridice \n

picioare, cu gândul s` \ndep`rteze vraja ce o cuprinsese. Leese d`du pu]in \napoi, suficient ca s`-i permit` s` se ridice \npicioare, dar o strânse \n bra]e [i o trase spre el. Diana \i sim]icorpul puternic [i cald lipit de al ei [i realiz` c` era [i maiputernic decât permiteau hainele s` se vad`, apoi gura lui oacoperi pe a ei.

Pentru un moment fu [ocat`. R`mase ]eap`n` \n bra]ele lui,sim]indu-i buzele \ncordate peste ale ei [i asprimea b`rbiinerase pe obraz. Apoi se petrecu o schimbare. Gura lui se relax`[i ap`sarea sc`zu. |ncepu s-o foloseasc` cu o putere subtil`,tachinând buzele ei cu mi[c`ri insinuante. Un fior de team` ostr`b`tu când realiz` c` totul \n jurul ei \ncepe s` se clatine.

20 JACQUELINE HUNT

Page 18: Condamnat La Iubire

~sta era un vagabond, un renegat, unul dintre cei pecare ea \ncercase s`-i \ncurajeze ]inându-i cu blânde]e demân`. Totu[i el o s`ruta cu \ncrederea unui b`rbat care seputea descurca foarte bine f`r` ajutorul ei. ~sta eramesajul pe care-l percepea transmis de buzele lui hot`râte[i experimentate. Dar ce era cel mai r`u, ea \i r`spundea.|n ciuda furiei sale, un fior de adev`rat` pl`cere se trezi \ncorpul ei [i fiecare mângâiere seduc`toare \i m`reapl`cerea.

Diana f`cu o mi[care necontrolat`, dar el o ]inu cuu[urin]`. Cu ea se \ntâmpla ceva alarmant [i [tia c` trebuia s`opreasc` aceast` situa]ie \nainte ca statutul ei profesional s`fie demolat de pl`cerea dulce care punea st`pânire pe ea. Voias` r`mân` acolo unde era [i s` se lase cuprins` de pasiune. Erao femeie hot`rât`, dar dintr-o dat` era atât de greu s`-[ip`streze demnitatea.

F`cu un ultim efort, \ncercând s` scape de gura lui \ntor-când capul, dar el \[i strecur` mâna \n p`rul ei, care se desf`cudin agraf` [i-i c`zu \n valuri pe umeri.

– D`-mi drumul imediat! \i zise ea cu respira]ia\ntret`iat`.

V`zu ochii lui str`lucitori fixând-o cu o privire hipno-tic`.

– Ar fi trebuit s` pleci atunci când ai avut ocazia, \i zise elcu o voce aspr`, \nainte de a o s`ruta din nou.

De data asta o s`rut` cu un gen de pasiune re]inut`. Primaoar` se avântase cu precau]ie, tatonând. Acum se impunea cuo for]` dominatoare, care nu ]inea cont de statutul lor.

CONDAMNAT LA IUBIRE 21

Page 19: Condamnat La Iubire

Diana \i sim]i limba pe buze, poruncindu-i s` le deschid`.Se lupt` cu el, rezistându-i \n t`cere, dar el [tia c` pân` la urm`o s`-i cedeze. Nu avea puterea s` reziste limbii lui, care-[i for]adrumul printre buzele ei.

Gusta interiorul moale, trimi]ând [ocuri electrice care-i\nfiorau tot corpul, trezindu-l la via]`. El trebuia s` seopreasc`. O transforma \ntr-o persoan` diferit` [i ei nu-ipl`cea asta. Dar \n acela[i timp nu dorea ca el s` se opreasc`,iar aceast` nou` persoan` o chema la o via]` nou`.

Dianei \i sc`p` nu geam`t. Era \n parte pl`cere, \n parteacceptare \nfocat` a minunatelor senza]ii pe care i ledezv`luise s`rutul lui. Era ame]it`, pierdut` \n cea]`, \ntr-unloc unde nu existau decât ei doi. |l sim]i cum se trage \napoi[i când deschise ochii v`zu c` el o privea cu uimire. Respira cugreutate [i când vorbi, vocea \i era r`gu[it`.

– Diana... \i zise el cu uimire.– Da... murmur` ea.De data asta buzele ei ardeau \ntr-o dulce anticipa]ie, \n timp

ce-l privea aplecându-se spre ea. Atingerea lui \i trimise fl`c`riprin corp, for]ând pasiunea s` ias` la suprafa]` din adâncul fiin]eiei. Dar frumuse]ea momentului fu brusc sfâ[iat`. Ca prin cea]`,deveni con[tient` de zgomotul f`cut de deschiderea u[ii celulei.Apoi Lee fu smuls de lâng` ea de doi poli]i[ti [i lipit de perete.

– V` sim]i]i bine, domni[oar`? o \ntreb` poli]istul Horton.– Da, mul]umesc, \i spuse Diana \ncercând s`-[i p`streze

vocea normal`. Brusc trezit` la realtiate, se ru[in` cumplit depropria ei purtare. Se for]` s`-l priveasc` \n ochi pe Lee. Aidreptate. |mi pierd timpul.

22 JACQUELINE HUNT

Page 20: Condamnat La Iubire

– |]i dai seama c` nu are rost s` te \ntorci, nu-[i a[a? \i ziseel batjocoritor pe când ea se \ndrepta spre u[`.

Cei doi poli]i[ti p`r`sir` celula \mpreun` cu ea, \ncuindu[a dup` ei. |[i prinse p`rul, \n grab`, cum \l purta de obicei,[i Horton o \nso]i \n sal`, unde ea se scuz` [i explic` de ce \iera imposibil s`-l reprezinte pe prizonier. Se \ndep`rt` cucapul sus, cu o u[oar` ro[ea]` \n obraji, care \ntr-un fel tr`dac` se \ntâmplase ceva neobi[nuit.

|nainte de a se \ntoarce \n celul`, Horton o urm`ri plecând[i abia apoi intr`. De data asta nu se mai deranj` s` \ncuie u[a.

– Era cât pe-aci, observ` el. Comportarea lui fa]` de Lee eracu totul diferit`, aproape prieteneasc`. Ultimul lucru de careaveam nevoie era o avocat` de[teapt` care s` dovedeasc` câtde [ubred era dosarul nostru.

Lee mârâi c` era de acord. De asemenea comportarea luiera diferit`.

– Ar fi trebuit s` fii mai conving`tor de la \nceput.– P`i, acum a plecat. |n câteva minute te vei \ntoarce \n sal`, [i

cu pu]in noroc, \]i vor da trei luni. Dou` luni pentru bun` purtare.Dac` se va spune un cuvânt, s-ar putea [i mai pu]in, presupunândc` reu[e[ti s`-l desco[i pe Sammy despre banda lui Corby.

– Este totul aranjat cu guvernatorul \nchisorii?– Da, [tie c` e[ti poli]ist. |n celula lui Sammy este un pat

liber. Dac` \i câ[tigi \ncrederea, va crede c` e[ti la fel ca el [ivom putea pune mâna pe toat` banda.

O or ̀mai târziu Lee era condus la \nchisoare pentru a-[i isp`[ipedeapsa. Când poarta \nchisorii se \nchise \n urma lui, se cutremur .̀

{i-o aminti pe Diana spunând:

CONDAMNAT LA IUBIRE 23

Page 21: Condamnat La Iubire

„Adesea m` \ntreb ce se \ntâmpl` cu oamenii dup` ce autrecut prin via]a mea.”

|n scurta, dar deosebita lui carier`, fusese de multe ori \ntr-o\nchisoare, ca s` discute cu diferi]i prizonieri, dar niciodat` nuse \ntrebase cum era via]a lor dup` ce ie[eau de acolo. Acumurma s` afle [i era oribil.

La intrare i-au luat tot ce avea asupra lui, dar reu[i s`salveze un singur lucru. Târziu \n acea noapte, z`când \n patulde sus, Lee \[i ridic` \ncet piciorul [i lu` cu grij` bucata de hâr-tie dintre degetele de la picior. Era pu]in umed`, deoarecetrebuise s-o pun` acolo \nainte de du[, dar la lumina slab`care se strecura prin fereastra z`brelit`, putea \nc` citi numeleCripta St. Mark.

Pentru un moment o rev`zu pe Diana, \i sim]i corpulmoale lipit de al lui [i gustul dulce al buzelor ei. Acesteamintiri \l f`cur` s` se \nfioare de pl`cere. Dar se r`corirepede când \[i aminti cât avea de stat acolo. F`r` s` vreasc`p` un geam`t, \n timp ce-[i plângea \n sinea lui soarta.

De dedesubt ajunse la el vocea lui Sammy.– To]i sunt la fel \n prima noapte. |nchisoarea este o

adev`rat`... Termin` cu o obscenitate.– Da, \i zise Lee din tot sufletul. Ai dreptate.

24 JACQUELINE HUNT

Page 22: Condamnat La Iubire

Capitolul 2

Diana parc` ma[ina la marginea trotuarului [i dup` cecobor\ se \nf`[ur` mai bine \n jachet` ca s` se protejeze\mpotriva frigului nop]i. Str`b`tu \n fug` cei câ]iva metri pân`la biserica St. Mark, plecându-[i capul contra vântului. |n timpce d`dea col]ul, v`zu doi vagabonzi \ndreptându-se gr`bi]ispre sc`rile de lâng` biserica veche. |i strig` pe nume [i ei \if`cur` semn cu mâna.

Jos era cald [i lumin`. {i mai era Gavin, unul din pastoriitineri, care conducea refugiul [i care \mp`r]ea ceai dintr-ocaraf`. Diana se a[ez` la coad` [i-[i primi cu recuno[tin]` canade ceai.

St. Mark avea o vechime de [apte sute de ani, un edifi-ciu din piatr`, solid, care putea s` mai reziste \nc` [aptesute de ani. Cripta era mare, tavanul arcuit era sus]inut depiloni \ntre care fuseser` \ntinse p`turi, creind iluzia deintimitate. Saltelele erau puse direct pe podea, cele mai

Page 23: Condamnat La Iubire

multe deja ocupate de b`rba]i [i femei \mbr`ca]is`r`c`cios, care dormeau \n ciuda zgomotului f`cut devecinii lor.

– M` bucur s` te v`d din nou, atât de curând, observ`Gavin.

– Atât de curând? |ntotdeauna am venit de dou` ori pes`pt`mân`, \i zise Diana surprins`.

– {tiu. Dar \n ultimul timp ai venit [i de trei, patru ori pes`pt`mân`. Nu m` plâng. Ne bucur`m de ajutor.

Diana nu r`spunse la aceast` remarc`. Fu uimit`, când realiz`c` Gavin avea dreptate. |n ultimul timp \[i \ndesise vizitele.

Trecuser` dou` luni de la incidentul de la tribunal. Dianaplecase f`r` s` mai a[tepte verdictul pentru Lee, dar a doua zisunase la tribunal [i aflase c` a primit trei luni. |[i porunci s`uite \ntregul incident dar pentru prima oar` mintea ei ordo-nat` refuz` s` se supun`. Amintirea lui Lee ap`rea penea[teptate, \n cele mai nepotrivite momente. |n aceast`diminea]` ob]inuse o victorie str`lucitoare \ntr-un caz pe carenimeni nu se a[teptase ca ea s`-l câ[tige. Sala izbucnise \naplauze. Chiar [i judec`torul zâmbise. Diana st`tea \nmijlocul lor, \ntrebându-se dac` Lee fusese eliberat [i plecase\n c`utarea unei alte cutii de carton. Pân` acum nu ap`ruse larefugiul din cript`.

– Câ]iva prieteni vechi \n seara asta, [i câ]iva noi, remarc`Gavin.

– O s` \ncep prin a afla numele lor, \i zise Diana.Nu era o treab` chiar a[a de u[oar`. Majoritatea noilor-

veni]i se \mp`r]eau \n dou` categorii: cu tulbur`ri de memo-rie sau prea ame]i]i ca s`-[i aminteasc` numele, dar mai erau

26 JACQUELINE HUNT

Page 24: Condamnat La Iubire

[i aceia care g`seau o pl`cere diabolic` \n a o face s` leghiceasc` numele. Apoi mai erau [i aceia care-i \n[irau o lung`list` de nume, dar nici unul nu era numele lor real.

– Fii atent`, o avertiz` Gavin. Unii dintre ei ar putea devenide-a dreptul ostili. Este ciudat, dar \n ultimul timp au venit totmai mul]i din `[tia.

– To]i sunt a[a la \nceput, \i zise ea cu indiferen]`. Dar ceimai mul]i se dovedesc a fi oameni blânzi, care nu vor decât cacineva s` aib` grij` de ei.

Terminându-[i ceaiul, Diana \ncepu s` se plimbe printresaltele, salutându-i pe cei cunoscu]i, c`utând chipuri noi.Colegii ei de breasl` cu greu ar fi putut s-o recunoasc` acum.Taioarele elegante pe care le purta \n s`lile de tribunalfuseser` \nlocuite cu blugi [i un pulov`r de lân` larg. |[i l`sasep`rul liber [i acest lucru o f`cea s` par` mai tân`r`. Pantofiierau f`r` toc [i comozi, iar ceasul de aur pe care-l purta deobicei, fusese \nlocuit cu un ceas ieftin de plastic.

Se opri pentru câteva minute lâng` o femeie mai \n vârst`,care \ncepu s`-i spun` o poveste lung` [i \ncâlcit` pe careDiana n-o prea putea urm`ri. Dar \ncerc`, deoarece [tia c`pentru Kate conta dac` cineva o asculta. Deveni con[tient` deun b`rbat pe care nu-l mai v`zuse pân` atunci, care st`tea \napropiere [i o privea cu un rânjet larg. Era tân`r [i mai bine\mbr`cat decât b`rba]ii care de obicei frecventau refugiul. Unsingur lucru era sigur, nu-i pl`cea deloc. Când \n sfâr[it seridic` s` plece, el \ncerc` s-o apuce de bra], dar ea se r`suciinstinctiv [i se eliber`.

– Numele meu este Jack, \i f`cu el cu ochiul, \n timp ce undamf de bere ajunse la ea. Nu vrei s` fii dr`gu]` cu mine, iubito?

CONDAMNAT LA IUBIRE 27

Page 25: Condamnat La Iubire

– Nu, \i r`spunse ea cu hot`râre. Nu ai nevoie, [i apoi sunto mul]ime de oameni aici, care au nevoie de a[a ceva.

– P`i, eu numesc asta asprime, \i zize Jack cu limba pu]in\mpleticit` [i \ncerc` s-o prind`, dar Diana f`cu un pas lateral[i-i trase un [ut \n spatele genunchiului, f`cându-l s` cad` pesaltea cu un zgomot \nfundat.

Un hohot de râs aprobator se ridic` \n jurul ei. Zgomotultrezi un b`rbat care z`cea ame]it \ntr-un col], f`cându-l c`deschid` \ncet ochii, ca s` vad` care era cauza agita]iei. Cândo v`zu pe Diana r`mase ]eap`n.

O privi apropiindu-se de el, spunându-[i c` ar trebui s` se\ntoarc` \nainte ca ea s`-l recunoasc`, dar amân` momentulpân` când \n sfâr[it ochii lor se \ntâlnir` [i realiz` c` era preatârziu.

– Lee, zise Diana venind spre el [i l`sându-se \n genunchi.A[adar ai venit aici?

Un miros de whisky ieftin ajunse la ea, dar Diana continu`,nederanjat` de aspectul lui. Era neras de mai multe zile, iarochii \i erau \ncerc`na]i [i \nfunda]i \n orbite.

– Când te-au eliberat? \l \ntreb` ea.– Ieri... s`pt`mâna trecut`... mâine... nu [tiu, mârâi el. Ce

importan]` are?|n timp ce se apleca spre el, p`rul \i c`zu de pe umeri [i-i

atinse fa]a.– Ai mâncat ceva?– Nu, morm`i el. {i nici nu vreau nimic.Lee \nchise ochii, pretinzând c` adormise, dar printre gene

v`zu c` ea se ridicase \n picioare [i f`când un pas \napoi se izbide Jack, care venise \n spatele ei.

28 JACQUELINE HUNT

Page 26: Condamnat La Iubire

– Nu-]i mai face probleme cu individul `la, st`rui acesta.De ce nu-mi aduci mie ceva de mâncare, [i apoi o s` ne sim]imbine.

– N-am timp, \i zise ea ner`bd`toare, \ncercând s`-l\mping` la o parte. Dar de data asta nu-l mai lu` prin sur-prindere, pentru c` Jack r`mase nemi[cat [i-[i puse mâna pesânul ei.

– Atunci facem... Restul r`mase suspendat \n aer, deoarece pumnul lui Lee

\l pocni din plin \n falc` [i-l pr`v`li la p`mânt. Lee s`rise \npicioare cu o vitez` incredibil`, toate urmele de be]iedisp`ruser`, [i pentru un moment, privirea lui ascu]it` \ntâl-ni ochii Dianei. Apoi p`ru c` revine la starea dinainte, secl`tin` [i se sprijini de ea, ca o p`pu[` de cârp`. Dar de dataasta n-o mai p`c`li. |n ciuda mirosului de whisky, Lee erafoarte treaz.

– De-a ce te joci? [opti ea indignat`.– Las` asta acum, morm`i el. Vocea \i deveni din nou

nesigur`. Trebuie s` ies de aici, sunt beat mort.|ncerc` s` se \ndep`rteze de ea, dar ea \l sprijini cu

hot`râre.– Pe dracu’, e[ti! se r`sti ea.– P`i, nu striga \n gura mare, mârâi el \n urechea ei.– Nu, pân` nu-mi spui ce se \ntâmpl`.– Perfect. Hai s` ie[im de aici. Pref`-te c` m` sprijini.|mpreun` se \ndreptar` spre ie[ire. Când fur` afar`, Diana

vru s`-l \mping` la o parte dar el se ag`]` de ea.– F`r` explica]ii aici, murmur` el. S-ar putea s` m`

supravegheze cineva. Unde este ma[ina ta?

CONDAMNAT LA IUBIRE 29

Page 27: Condamnat La Iubire

Diana se \ntreb` dac` nu cumva se \ncurcase cu un nebun.Nu vedea pe nimeni prin preajm`, dar f`cu a[a cum \i spuseseel [i-l ajut` s` dea col]ul str`zii.

– Nu [tiu ce joc faci; dar m` simt foarte caraghioas`,bodog`ni ea.

– F` cum ]i-am spus, \i replic` el cu voce joas`.– Cine e[ti tu s`-mi dai ordine?– F`r` discu]ii!Când ajunser` la ma[in`, Lee se pr`bu[i peste ea. |ndat` de

Diana deschise portiera, se trânti pe scaun. Ea trecu la volan[i pornir`.

Lee se uit` \n urm` s` vad` dac` erau urm`ri]i, dar spreu[urarea lui strada \ntunecoas` era lini[tit`. Era furios pe sinepentru cum se comportase. Risca s` se deconspire, doar ca s-oapere pe aceast` femeie care \l scotea din s`rite. {i s` deadovad` de neprofesionalism. {i mai era furios [i pe ea pentruc`-l determinase s-o fac`.

– Uite... \ncepu el.– Nu te obosi! \i porunci ea. O s`-mi poveste[ti totul când

vom ajunge acas`.– Nu merg la tine acas`.– Oh, da, mergi. {i nu vei pleca pân` când nu-mi vei spune totul.|i venea s` urle de furie, când \[i amintea ce mil` \i fusese

de el.Lee strânse din din]i, dar nu spuse nimic. Nu avea timp de

explica]ii [i nu voia ca cei pe care el \i urm`rea s` descopereunde locuia ea. O v`zuse teaf`r` afar` din refugiu, acum tre-buia s-o p`r`seasc` cât mai repede posibil. Spre u[urarea luima[ina \ncetini la stop, dându-i [ansa s` scape.

30 JACQUELINE HUNT

Page 28: Condamnat La Iubire

– Mul]umesc pentru c`l`torie, \i zise el. |]i voi explica alt`dat`. Du-te direct acas` f`r` s` opre[ti nic`ieri [i nu te mai\ntoarce acolo.

Trase de mânerul portierei, dar nu se \ntâmpl` nimic.|ncerc` din nou, \mpingând portiera, dar nu se deschise.

– |]i pierzi timpul, \i zise Diana. Butonul de asigurare au[ilor este lâng` mine [i toate u[ile sunt blocate.

– Atunci fii bun` [i deschide portiera asta.– Ooh, nu! |mi e[ti dator cu ni[te explica]ii [i vei veni cu

mine acas` s` mi le dai.Ma[ina porni din nou [i ajunser` \ntr-o parte mai aglome-

rat` a ora[ului. Diana mergea \ncet, strecurându-se printrecelelalte ma[ini. Ar fi fost periculos s` se lupte cu ea pentru aajunge la buton, a[a c` Lee nu avu ce face decât s` stea pe loc,plin de mânie.

– Nici nu-]i trece prin cap \n ce te-ai b`gat, mârâi el.– P`i asta o s`-mi spui tu [i ar fi bine ca explica]ia s` fie

foarte bun`.Trecuser` de mult de cartierele s`r`c`cioase ale ora[ului [i

acum str`b`teau o zon` reziden]ial`, plin` de verdea]`, dinapropierea ora[ului. Din când \n când Lee se uita \n urm`, darnev`zând nimic deosebit, \ncepu s` se relaxeze. O privi peDiana din profil, \n timp ce ea conducea cu privirea a]intit`asupra drumului. Era frumoas`, cu gra]ia aristocratic` ca unuical de curse pursânge, \[i zise \n sinea lui admirându-i b`rbiadelicat` [i hot`rât`.

|i trecu prin minte c` unii b`rba]i n-ar prea dori s` se \ncurcecu aceast` doamn`, dar pân` atunci nimeni nu-l acuzase pe Leede lips` de curaj. Abia a[tepta s` dea piept cu ea.

CONDAMNAT LA IUBIRE 31

Page 29: Condamnat La Iubire

|n sfâr[it intrar` pe o strad` str`juit` de copaci. Toatecasele erau mari, a[ezate departe de trotuar, cu alei careduceau pân` \n fa]` [i cu portic. Diana intr` cu ma[ina peuna dintre aceste alei. La lumina felinarelor, Lee v`zu c`ajunseser` \n fa]a unei impozante case \n stil victorian.Ar`ta ca un conac construit \n secolul al XIX-lea, de unnegustor \mbog`]it, care aspira la intrarea \n cercurilesociale mai \nalte, dar nu [tia cum s-o fac`. Era o cas` ciu-dat` pentru o femeie modern` [i plin` de via]`, ca aceea delâng` el.

Diana ridic` receptorul telefonului din ma[in` [i form` unnum`r.

– O.K., Martin, m-am \ntors, zise ea dup` un timp.Deschide-mi.

Martin. Lee se gândi la nume, \ncercând s` se hot`rasc`dac` suna a nume de so] sau de iubit, nepl`cându-i nici o vari-ant`.

U[a garajului \ncepu s` se ridice, l`sând la vedere \n interi-or mare luminat foarte bine. Diana intr`, a[tept` pân` u[a se\nchise [i apoi debloc` portierele.

– Acum po]i ie[i, \i zise ea.Un b`rbat mai \n vârst` ap`ru \n u[a de comunicare cu

garajul [i r`mase \n prag, ca un \nger al r`zbun`rii.– Asta este or` de venit acas`? o \ntreb` el.– Nu m` mai certa, \i zise Diana \mp`ciuitoare, s`rutându-l

pe obraz. Se d`du la o parte [i-i f`cu semn lui Lee s` intre \ncas`. Pe aici.

– Nu trebuie s` m` p`ze[ti ca un câine ciob`nesc, se plânseel. N-o s` fug din nou.

32 JACQUELINE HUNT

Page 30: Condamnat La Iubire

– Foarte \n]elept. Altfel \l voi pune pe Martin s` aib` grij`de tine, [i este o adev`rat` teroare.

Schimb` un zâmbet pozna[ cu b`rbatul mai \n vârst`.– O s` ]in minte, \i promise Lee.– V`d c` iar ai adus acas` un am`rât, \i zise Martin privin-

du-l dezaprobator pe Lee. ~sta o s` stea mult?– Nu. Numai pân` când m` hot`r`sc s`-l dau afar`, \i zise

Diana.Intrar` \ntr-o buc`t`rie mare. Lespezi mari de culoare ro[ie

formau pardoseala, iar tig`ile [i t`vile de aram` str`luceauag`]ate pe pere]i. O femeie era la chiuvet`, cu spatele la ei. La\nceput Lee crezu c` era tân`r`. Era sub]ire, ml`dioas`, iarp`rul negru era prins cu o panglic` la ceaf`. Era \mbr`cat` cuo fust` colorat` [i cu o ie cu modele ro[ii. Dar când se\ntoarse, v`zu c` [i ea era mai \n vârst`. Era tras` \n obraji [io expresie pe chip care dovedea c` [tia ce este suferin]a, darochii alba[tri str`lucitori aveau privirea unui \nving`tor. |lstudie amuzat` pe Lee [i trase aer \n piept, dând din cap sem-nificativ.

– Cafea, rosti ea. S` te treze[ti.– Este foarte treaz, Vita, \i zise Diana scurt.– Nu prea miroase a[a. Pute a whisky.– Da, dar nu l-a b`ut. Se \ntoarse spre Lee. Nu-i a[a?– Nu. Mi-am stropit doar hainele, recunoscu el.– Ce prost, s` iroseasc` un whisky bun, se v`ic`ri

Martin.Vita deja turna cafeaua \n c`ni. Lee se \ntreb` ce fel de rude

erau Martin [i Vita, cu Diana. Poate bunicii din partea mamei?Sigur c` aerul lor simplu \i excludea din familia Waldman.

CONDAMNAT LA IUBIRE 33

Page 31: Condamnat La Iubire

– Cina este aproape gata, \i anun]` Vita.– Mul]umesc. Deci, avem destul timp s` discut`m. Vino.Diana \i ar`t` u[a.Porni \nainte [i Lee o urm` strângând \n mâini cana de

cafea dat` de Vita. Aroma cafelei \i gâdila n`rile, f`cându-l s`saliveze. De când se travestise \n vagabond nu prea mâncasebine. Ca s`-i m`reasc` tortura, aromele din buc`t`rie \laduser` aproape \n pragul le[inului [i regreta profund c` tre-buia s` p`r`seasc` \nc`perea.

Diana \l conduse \ntr-o \nc`pere plin` cu c`r]i. |n ciudam`rimii avea un aspect confortabil. |n [emineu ardea focul, iar\n fa]a acestuia era tol`nit un dul`u imens, de o ras`nedefinit`. Parchetul lustruit ea acoperit cu covoare, iar pepere]ii albi erau atârnate tablouri cu scene de vân`toare.

Camera era dominat` de o canapea imens`. Pe aceast`canapea era tol`nit un tip cu ochelari, care citea foarte con-centrat o carte, iar la picioarele lui dormea o pisic`. Tipul \lm`sur` pe Lee din cap pân`-n picioare, plin de curiozitate,apoi se adres` Dianei.

– Bun`, Di.– Bun`, Clive. Fii dr`gu] [i [terge-o, vrei? Am un meci de

sus]inut [i nu vreau ca vreunul dintre voi s` intervin`, indife-rent de ce ve]i auzi.

– Vrea s` zic` s`-mi ignora]i strig`tele de ajutor, explic`Lee.

Tân`rul rânji, apoi o [terse.Când r`maser` singuri, Diana \l \nfrunt`.– Acum s` auzim povestea. Aminte[te-]i c` am auzit o

gr`mad` de istorii ciudate.

34 JACQUELINE HUNT

Page 32: Condamnat La Iubire

– L`sând la o parte faptul dac`-]i datorez o explica]ie... \ncepu el.– Dac`...? Ce fel de om se preteaz` la un astfel de joc?

M-ai l`sat s` cred c` erai atât de beat, \ncât aproape erai \ncom` alcoolic`. Dar când a trebuit, te-ai mi[cat destul derapid.

– Ca s` te ajut pe tine, da. Mare noroc c` nu m` a[tept larecuno[tin]`, nu-i a[a?

– Nu schimba subiectul. Te-ai stropit cu whisky pentruefect. Nimeni nu l-ar folosi \n felul acesta, dac` n-ar fi o treab`serioas`. Totul a fost o fars` foarte elaborat`. Dar de ce? Teintereseaz` s` vezi cum tr`iesc [i cei nevoia[i? Diana se opri [io expresie de dispre] total ap`ru pe chipul ei. Dumnezeule,zise ea cu r`suflarea t`iat`. {tiu ce e[ti. E[ti un spion de la asis-ten]a social`. {efii t`i te-au trimis acolo s` vad` dac` nu po]i s`prinzi vreo b`trânic` cu patru penny mai mult decât prevedelegea. Dintre to]i nemernicii...

– Vrei s` taci? \i zise el ridicând tonul [i \ncruntându-se.Gre[e[ti. De fapt sunt poli]ist.

Ea se holb` la el.– A[adar acum poli]ia nu mai poate de grija acestor

b`trâni? Asta este [i mai r`u.– Vrei s` bagi la cap c` nu \ncerc s` prind \n curs` pe nici

unul dintre prietenii t`i? se r`sti Lee. Nici nu m` intereseaz`cât le pl`te[te asisten]a social`. Sper c` este cât mai mult posi-bil [i c` fiecare are câte dou` sau trei identit`]i, [i de fiecarenume \[i cere banii. Este destul de clar?

Diana \l privi printre gene cu suspiciune.– Dac` \ncerci s` m` atragi \ntr-o curs` ca s` admit...El gemu.

CONDAMNAT LA IUBIRE 35

Page 33: Condamnat La Iubire

– D`-mi r`bdare, Doamne. Nu m` intereseaz` prietenii t`ivagabonzi. B`rba]ii pe care-i vreau sunt pe[ti mai mari [i anga-ja]i \n ceva extrem de periculos.

– |n refugiu? \l \ntreb` ea cu scepticism.El hohoti.– Ar trebui s`-]i mul]umesc pentru c` m-ai adus \n acest

loc. Este lucrul care l-a convins pe tovar`[ul meu de celul` c`poate avea \ncredere \n mine.

– Tovar`[ul de celul`? Indignarea f`cu ochii Dianei s`arunce fulgere, când realiz` ce se \ntâmplase. |n ziua \n carene-am \ntâlnit... erai \n misiune.

– Sigur c` eram. Eram pe punctul de a prinde o band` detrafican]i de droguri. {tiam cine erau capii [i cine le \mp`r]ea.Singurul lucru pe care nu-l [tiam erau leg`turile dintre celedou` p`r]i. Unul dintre ei era \n \nchisoare, un comerciantnumit Sammy Baghet`, dar nu scotea o vorb`. A[a c` s-a aran-jat ca eu s` fiu condamnat [i s` fiu \nchis \n aceea[i celul` cuel, s` v`d dac` nu pot s` aflu ceva.

– A[adar de-aia ai vrut ca eu s` te las singur? {i când tegânde[ti c` mi-a fost mil` de tine, \i zise ea cu am`r`ciune.

– Era cât pe ce s` strici totul. Oft`. Dar te iert, pentru c`mi-ai dat un pont de milioane, ad`ug` el.

– Tu m` ier]i pe mine? repet` ea caustic. Ce dr`gu] dinpartea ta! S`-]i fiu recunosc`toare... s` \ngenunchez [i s` atingpodeaua cu fruntea?

– Având \n vedere ce nenorocire era s` faci dintr-o opera]iegândit` cu grij`, cred c` am fost foarte r`bd`tor, mârâi el.Refugiul `la este folosit ca centru de plat` pentru informa]ii,[i pl`nuire de ac]iuni.

36 JACQUELINE HUNT

Page 34: Condamnat La Iubire

– Ce? Nu cred.– Sigur. Este cea mai grozav` acoperire. Nimeni nu con-

troleaz` cine frecventeaz` refugiile, a[a c` oricine se poatepreface c` este vagabond, s` intre, s` ia legtura cu cine vrea[i s` plece nestingherit. Este su]inut de biseric` [i condus deo gr`mad` de naivi, care habar n-au ce se petrece sub nasullor.

Diana se a[ez` pe marginea canapelei, când realiz` c` totceea ce spunea el putea fi adev`rat.

– |mi pare r`u c` te-am [ocat, \i zise Lee cu mai mult`blânde]e. Dar cu pu]in noroc \i vom termina curând [ilocul va deveni din nou curat. Sammy Baghet` a v`zutbuc`]ica aceea de hârtie pe care mi-ai dat-o tu. Din fericirea crezut eram unul dintre ei. Dup` aceea [i-a dat drumulla gur`. Chiar mi-a dat un mesaj pe care s`-l transmit \nlocul lui. |n urm`toarele câteva zile urmeaz` s` soseasc`un transport [i toate planurile au trecut prin refugiu.Suntem mai mul]i care strângem informa]iile. Dar acum...Scrâ[ni din din]i.

– Ce se \ntâmpl` acum? \l \ntreb` Diana.– Probabil c` mi-ai distrus acoperirea.– A[a c` presupun c` [i eu sunt b`nuit`, nu? Când ]i-am

dat adresa aia, te-am recrutat, nu-i a[a? {i apoi te-am adus aicidinadins \n seara asta, deoarece \ncercam s`-]i distrug toat`acoperirea.

Lee se holb` la ea uluit, nu pentru c` ar fi crezut un singurcuvânt din toate cele spuse de ea, ci pentru c` pur [i simplunu-i trecuse a[a ceva prin cap. De[i ar fi trebuit. Ce se \ntâm-plase cu instinctul lui, antrenat [i dezvoltat \n anii petrecu]i \n

CONDAMNAT LA IUBIRE 37

Page 35: Condamnat La Iubire

cadrul poli]iei? Ea ar fi trebuit s` fie prima persoan` suspec-tat`. |n schimb, s`rutul lor \l urm`rise ca o dulce amintire,z`p`cindu-i sim]urile, compromi]ându-i misiunea.

– Nu vorbi prostii! \i zise el cu asprime. Tu e[ti nepoatajudec`torului Waldman.

– {i? Ea ridic` din umeri. Sunt o nenorocit` bogat` [iprivilegiat`, \n c`utare de pu]in` aventur`.

– A[a este?– Nu, sigur c` nu. Dup` cum ai spus, sunt nepoata

judec`torului Waldman, [i evident mult mai naiv` decât amcrezut c` sunt. Pur [i simplu am crezut c` ai nevoie de aju-torul meu, ceea ce este de-a dreptul ilar. |n schimb tu m`blestemi pentru c` ]i-am distrus misiunea. Ei bine, tu aispus-o, nu-i a[a? Ai spus c` m` joc de-a DoamnaGenerozitate.

– Am spus o mul]ime de lucruri, pe care nu le-am crezut\n acea zi, Diana. {i de asemenea am spus ceva ce amcrezut. Când totul va lua sfâr[it... la naiba! Nu am dreptuls` m` gândesc la nimic acum, cu excep]ia faptului c` pro-babil acoperirea mea s-a dus naibii, când am venit acas` cutine.

– Nu, nu-i a[a, \i zise Vita din pragul u[ii. Pur [i simplu, vorcrede c` e[ti unul dintre c`]eii schilozi ai Dianei.

Pentru prima oar` Lee realiz` c` ceilal]i trei st`tuser` \n hol[i tr`seser` cu urechea, f`r` pic de jen`, la convorbirea lor, [ic` u[a r`m`sese \ntredeschis`. Diana nu p`rea deloc sur-prins`.

|nainte ca el s` poat` r`spunde, sun` telefonul. Dianar`spunse.

38 JACQUELINE HUNT

Page 36: Condamnat La Iubire

– A[teapt` o clip`, m` duc s` vorbesc din birou, zise eaaproape imediat.

Ie[i pe u[a cealalt`.– Ce vrei s` spui cu câinii [chiopi? o \ntreb` Lee.– Cei ca noi, \i spuse Vita. Di ne-a g`sit la \nchisoare [i ne-a

adus acas`.– La \nchisoare?– Nu erai [i tu acolo \n seara asta?– Vrei s` spui refugiu?– Exact. Plin de indivizi pe care nimeni nu-i vrea [i to]i

sperând c` cineva le va oferi un c`min. Noi trei am avutnoroc. Cel pu]in eu [i Martin am avut. Clint s-ar putea muta[i el.

– Vre]i s` spune]i c`... nici unul nu sunte]i rude cu ea?– Eu sunt student, \i explic` Clint. Am fost dat afar` de

unde am stat ultima oar`, deoarece nu am putut pl`ti chiria.{i am mers la cript` \n fiecare noapte ca s` dorm. Di m-a g`sitacolo [i mi-a oferit o camer` aici. |mi pl`tesc mâncarea, darnu-mi ia nimic pentru camer`.

– Eu eram \ntr-un azil, \i explic` Vita. Groaznic. Era ca [icum a[ fi stat la infirmerie. I-am spus pu[toaicei de infirmier`c` n-o s` primesc ordine de la ea la vârsta mea, chiar dac` eapurta uniform`. Mi-a zis c` regulile trebuie respectate, dar s`-ifi v`zut fa]a când i-am spus exact ce s` fac` cu regulile ei.Amintindu-[i fa]a infirmierei Vita izbucni \n râs, iar Lee se trezizâmbind larg.

Instinctiv \i pl`cu femeia \n vârst` [i plin` de via]`.– Nu te pot vedea stând lini[tit` \ntr-un azil, recunoscu el.– Sigur c` nu! \i zise Vita \ncruntându-se. Am fugit.

CONDAMNAT LA IUBIRE 39

Page 37: Condamnat La Iubire

– {i Diana v-a g`sit la refugiu [i v-a adus acas`? \i \ntreb`Lee fascinat.

– |ntodeauna aduce oameni acas` pentru vreo dou` nop]i,\i zise Martin.

– A[a c` nimeni n-o s` zic` nimic pentru c` ai plecat cu ea,\l asigur` Vita.

|n acel moment Diana se \ntoarse.– Deci, unde r`m`sesem? \l \ntreb` ea.– Tocmeai urmeaz` s` lu`m masa, \i zise hot`rât` Vita. {i

apoi tu te vei duce la culcare, copila mea. Mâine ai o zi grea.Veni]i cu to]ii.

|i f`cu semn [i lui Lee.– |ntâi trebuie s` dau un telefon, \i spuse Lee.Vorbi cu echipa de interven]ie, care era parcat` la dou`

str`zi distan]` de St. Mark.– Vreo veste de la Grainger? \ntreb` el, urm`rindu-l pe

colegul care lucra \mpreun` cu el la refugiul din cript`.– Da. A spus c` s-a produs pu]in` agita]ie când ai plecat

\mpreun` cu tân`ra aia, dar prietenul nostru a \ntrebat de ea [ise pare c` are grij` de cei s`rmani. Cred c` el te-a catalogat dreptun parazit, a[a c` mai bine stai unde e[ti, \n noaptea asta. Ar p`reaciudat dac` ai veni \napoi. Unde putem s` lu`m leg`tura cu tine?

Lee le d`du num`rul de telefon al Dianei, apoi \nchise. |nmod ciudat se sim]ea foarte pu]in dezam`git pentru c` fusesescos din misiune tocmai când ac]iunea se \ncingea. Gândul c`va r`mâne aici \i f`cea pl`cere.

Prin u[a deschis` o vedea pe Diana mi[cându-se prin birou.Ridic` privirea când el b`tu la u[`, dar chipul ei nu exprimadecât indiferen]`. Dar el nu se l`s` prostit. Era furioas`.

40 JACQUELINE HUNT

Page 38: Condamnat La Iubire

– Pentru moment vor ca eu s` r`mân aici [i s` pozez \nunul din r`t`ci]ii salva]i de tine, \i comunic` el. Este bine? {tiuc` asta \]i stric` planul de a m` arunca afar` din cas` de urechi,dar po]i s-o faci mâine.

– Departe de mine gândul de a interveni \ntr-o opera]iunea poli]iei, \i zise ea cu r`ceal`. Sigur c` po]i s` r`mâi.

– Mul]umesc, \i zise el sp`[it.O str`fulgerare a celei mai formidabile perechi de ochi negri

pe care-i v`zuse vreodat`, \i dovedi lui Lee c` ea v`zuse ironiape sub resemnarea lui de suprafa]`. |l str`b`tu un fior depl`cere deoarece anticip` b`t`lia pe care urma s-o poarte cu ea.

– Veni]i s` mânca]i, sau prefera]i s` muri]i de foame? \i\ntreb` Vita din pragul u[ii.

– |n seara asta avem un oaspete, Vita, \i zise Diana.Domnul...? Presupun c` pot s`-]i aflu numele acum?

– Inspector detectiv Lee Fortuno, se recomand` el. – Domnul inspector va r`mâne aici peste noapte.– Sigur c` va r`mâne. Deja i-am f`cut patul.Dintr-o dat` Lee se sim]i murdar.Trecuser` trei zile de când

nu se mai sp`lase [i nu se mai r`sese. De asemenea aveasenza]ia nepl`cut` c` hainele lui prinseser` via]`.

– Cred c` am nevoie de o baie, zise el nesigur.– Mai \ntâi vei mânca, declar` Vita.– Nu cred c` ar trebui s` intru \n buc`t`ria ta curat`,

\mbr`cat a[a.– Hai sus s`-]i preg`tesc baia, se oferi Vita.El o urm` [i intrar` \ntr-un dormitor cu baie. Patul era

f`cut, iar cear[afurile erau albe ca z`pada. Le privi cu o pl`ceredeosebit`.

CONDAMNAT LA IUBIRE 41

Page 39: Condamnat La Iubire

– A[a \i dezinfecta]i pe to]i? \ntreb` el.– Doar pe cei care doresc. Unii prefer` s` tr`iasc` a[a cum

sunt obi[nui]i, dac` \n]elegi ce vreau s` spun.Intr` \n baie, d`du drumul la ap` [i se \ntoarse cu un sac

mare de plastic.– Pune-]i hainele aici [i o s` g`sesc ni[te haine pentru tine

ca s` te \mbraci dup` baie.Dup` ce ie[i, Lee \[i scoase hainele cu un oftat de

mul]umire. Tocmai se \ndrepta spre baie, când Vita b`g` capulpe u[`.

– Clive zice... ah, scuze.Disp`ru imediat.– Nu-i nimic, \i zise Lee. Ce zice Clive?– C` poate s`-]i \mprumute ni[te haine de la el! strig` Vita

de dup` u[`.Cobor\ sc`rile [i o g`si pe Diana a[teptând-o \n hol.– De ce \]i cereai scuze? o interog` ea.– Am intrat peste el dup` ce se dezbr`case. Nu te uita a[a

la mine. Am v`zut mai mul]i b`rba]i dezbr`ca]i \n via]a mea,decât \]i imaginezi tu. Oft` plin` de nostalgie. Ah, dac` a[ fi cuvreo patruzeci de ani mai tân`r`. Este un b`rbat tare bine.

– Nu m` interseaz` cât de bine este f`cut, \i zise Diana]eap`n`.

Vita chicoti.– Mincinoaso, \i zise ea.

42 JACQUELINE HUNT

Page 40: Condamnat La Iubire

Capitolul 3

– L-am culcat \n bibliotec`, \i zise Vita, când se \ntoarse \nbuc`t`rie. Apoi o s`-i servesc mâncarea \n fa]a [emineului.S`r`cu]ul, ar`ta de parc` era pe jum`tate \nghe]at [i nemâncat.

– Ar`]i simpatie cui nu trebuie, o inform` Diana cuasprime. Numai se preface c` este vagabond. Probabil c` amâncat foarte bine.

– P`i, nu arat` ca [i cum ar fi f`cut-o, ripost` Vita ne\ndu-plecat`.

Scoase mâncarea lui Lee din cuptor [i se \ndep`rt`. Dianaauzi mul]umirile lui, atunci când o primi. Dup` un timp Vitase \ntoarse.

– Voia s` [tie dac` a fost pedepsit pentru c` e[ti sup`rat`pe el, dar i-am spus c`-]i pare r`u c` ai fost dur` cu el.

– Ba nu-mi pare r`u deloc! exclam` Diana nec`jit`. {i ams` i-o zic.

– Foarte bine, du-te [i vorbe[te cu el. Po]i s` iei [i vinul cutine.

Page 41: Condamnat La Iubire

– Nici prin minte nu-mi trece, zise Diana, nemul]umit` s`vad` c` Lee era tratat ca un oaspete de onoare. Tu e[ti cea carevrea s` aib` grij` de el. Cred c` felul \n care l-ai v`zut te-a f`cuts` nu mai judeci deloc. O v`zu pe Vita privind-o ru[inat`. Oh,d`-i ce vrei, dar probabil c` prefer` berea, \i zise exasperat`.

– Nu, l-am \ntrebat. |i place vinul. O s` i-l duc pe `sta,spuse Vita, \nh`]ând o sticl` de Cabernet, [i ie[i l`sând-o peDiana cu sentimentul c` a fost p`c`lit`.

Mai z`bovi \n buc`t`rie, nedorind s`-l vad` pe Lee din nou.Ro[i când \[i aminti cât de impresionat` fusese de starea luijalnic` [i \n tot acest timp el o blestema pentru c` se ameste-case \n misiunea lui. Era nepl`cut c` trebuia s` stea cu el \naceast` sear`, dar va face tot posibilul s`-l evite mâinediminea]`. |ncepu s`-[i compun` un discurs politicos \n care-iva explica de ce nu se vor putea \ntâlni mâine. Când se asigur`c` este perfect, deschise u[a bibliotecii. Apoi se opri.

Lee era \ntins pe canapea [i dormea. Ar fi fost mai simplus` plece, dar nu putu rezista impulsului de a se strecura maiaproape ca s` vad` cât de diferit arat` dup` baie [i dup` ce s-ab`rbierit.

Era \mbr`cat \n blugi [i cu o c`ma[` care, având \n vederec` Clive era pe jum`tate cât Lee, \i erau strâmte. Renun]ases`-[i mai \ncheie c`ma[a [i o l`sase descheiat`, l`sând lavedere pieptul bronzat, iar blugii parc` se lipiser` de el. Cândse \ntâlniser` prima oar` \n acea celul`, era \mbr`cat \ntr-uncostum vechi [i larg, care-i ascundea corpul. Când dormise \nrefugiu avusese un trenci larg peste haine. Dar acum nimic numai ascundea picioarele lungi, cu coapse zvelte [i [oldurile\nguste.

44 JACQUELINE HUNT

Page 42: Condamnat La Iubire

Mânecile c`m`[ii erau suflecate l`sând la vedere bra]elemusculoase, relaxate acum, dar foarte puternice. |nc` \[iamintea puterea lor [i cât de u[or o re]inuser`. {i ap`sareacorpului lui care-i sugerae o for]` nev`zut` dar deosebit`.Avertizarea fusese prezent`, dar ea n-o luase \n seam`.

|ncepu s` se aplece cu grij` ca s` ia tava de pe podea,mi[cându-se \ncet ca s` nu-l trezeasc`.

– Diana...|i rostise numele atât de \ncet \ncât trebui s` se \ntoarc`

spre el ca s` vad` dac` nu-[i imaginase. St`tea \ntins, cu ochiipe jum`tate deschi[i privind-o printre gene.

– Am venit doar ca s` iau tava, zise ea.Dar cumva Lee reu[i s`-[i strecoare bra]ul, s-o prind` de

talie [i s-o trag` pe sofa lâng` el.– |nc` mai e[ti sup`rat` pe mine? o \ntreb` somnoros.– N-ar avea nici un rost având \n vedere c` nici nu m` bagi

\n seam`. Vrei s`-mi dai drumul? – Dar stau bine a[a, protest` el.Diana \[i sprijini palmele de pieptul lui ca s`-l opreasc` s-o

trag` mai aproape. Siguran]a lui era alarmant`.– Poate tu da, dar eu nu, \i zise ea.– Asta pentru c` stai \n fund. Dac` te mi[ti pu]in a[a po]i

s` te \ntinzi lâng` mine.– Lee, trebuie s` discut`m, \i spuse ea.– Sigur c` da. Dar aveam lucruri mai importante de spus

mai \ntâi, \i zise el cu hot`râre, tr`gând-o mai aproape.|[i zise c` de data asta era preg`tit` pentru devastatoarea

atingere a buzelor lui, dar realitatea \[i râse de amintirile ei.Nimic din ce s-a \ntâmplat prima oar` când s-au s`rutat nu se

CONDAMNAT LA IUBIRE 45

Page 43: Condamnat La Iubire

compara cu senza]iile ame]itoare care o str`b`tur` când guralui o atinse pe a ei. Se sim]i ru[inat` c`-i ceda f`r` urm` derezisten]`, dar descoperi c` nu-i p`sa. Din contr`, se bucura.Corpul ei se sim]ea bine lipit de al lui \n a[a fel \ncât s`-i simt`conforma]ia zvelt` [i puternic` a corpului [i r`spunsul carevibr` prin el.

Sim]ea excitarea atingând cote periculoase, numai la gân-dul c` \n viitor \l va putea cunoa[te mult mai intim. P`trunsese\ntr-un teritoriu ciudat, [i trebuia s` se opreasc` \nainte de afi prea târziu. Când ea se \ncord`, sim]i efortul pe care-l f`ceael ca s` se controleze. F`r` tragere de inim` \i d`du drumul,dup` care r`maser` privindu-se \n ochi, fiecare con[tient derespira]ia \ntret`iat` a celuilalt [i de b`t`ile puternice aleinimilor lor.

– Pur [i simplu am vrut s` fiu sigur c` nu mi-am imaginat,\i zise Lee [ov`itor.

Ea cl`tin` din cap.– N-a fost nici o iluzie, \i spuse ea.– Tot timpul cât am fost \n \nchisoare m-am gândit la tine,

dorindu-mi s` te fi \ntâlnit \n alte \mprejur`ri. Nu vreau s` tegânde[ti la mine ca la cineva care are nevoie de o cârj`.

– Ce importan]` are cum ne-am \ntâlnit?– Ar putea avea, \i zise el cu precau]ie. Dar ea se d`du la o

parte f`r` tragere de inim` [i el se ridic` \ntinzându-i mâna.Bun` ziua.

– Bun` ziua, inspectore, \i spuse [i Diana, dând mâna cuel.

– A[ dori s` nu-mi mai spui „inspector” atât de oficial, seplânse el.

46 JACQUELINE HUNT

Page 44: Condamnat La Iubire

– |ncerc s` m` conving pe mine \ns`mi. Am \ntâlnit totfelul de poli]i[ti, dar nici unul ca tine.

– Niciodat` nu fac lucrurile ca la carte, fu el de acord. Dinaceast` cauz` am avut tot felul de necazuri \n trecut. M` \ntreb\n ce necaz m-am b`gat de data asta.

– Dac` ]i-e team`, oricând po]i s` dai \napoi, \i d`du easolu]ia, strângându-i mâna cu hot`râre.

– Nimeni n-a putut s` spun` vreodat` c` Lee Fortuno esteun la[, \i zise el, \mpletindu-[i degetele cu ale ei.

Un c`rbune c`zu cu zgomot, semnalând c` focul era gata s`se sting`.

– Stai s` aranjez focul, \i spuse el.Ca s` fac` treaba asta, trebuia s` p`[easc` peste câine, care

se rostogoli pe spate [i care ar`ta ca o \ncruci[are \ntre unciob`nesc [i un elefant.

– M`iculi]`! \i sc`p` involuntar lui Lee.Diana zâmbi.– Nu-i nimic. Fang este complet inofensiv.– Fang?– Nu i-am ales eu numele. Primul st`pân l-a botezat a[a.– {i cum a ajuns la tine?– |ntr-o zi când veneam spre cas` l-am v`zut \n fa]a unei

case, schel`l`ind s` fie l`sat \n`untru. Turna cu g`leata [i eaatât de ud, \ncât m-am dus [i am b`tut la u[`. Dar unul din-tre vecini mi-a spus c` locatarii se mutaser` cu câteva zile \nurm`. Pur [i simplu \l l`saser` \n strad`. Vecinul mi-a spus c`numele lui este Fang, dar nu [tia unde se mutaser` st`pâniilui. |n vocea ei era o not` de duritate. Mai bine c` nu i-am\ntâlnit.

CONDAMNAT LA IUBIRE 47

Page 45: Condamnat La Iubire

– A[a c` l-ai adus acas`, ghici Lee.– A trebuit. Era ud leoarc` [i nemâncat. Am vrut s`-i g`sesc

un st`pân, dar nimeni nu voia un câine de m`rimea asta.– M` \ntreb de ce, murmur` Lee cu veselie.– |ncet, \ncet a devenit un membru al familiei.– P`i, trebuie c` e un bun câine de paz`, suger` Lee,

mângâindu-l cu precau]ie pe Fang.– Ah, nu, este total nefolositor, zise Diana chicotind. |ntr-o

zi Vita l-a \ncuiat afar`, din gre[eal`, când a plecat lacump`r`turi. |n cas` nu mai era nimeni, a[a c` pur [i simplus-a izbit \n u[a de la teras` pân` a deschis-o. Când ea a venitacas` a g`sit u[ile larg deschise [i pe Fang dormind \n patulmeu. Din partea lui putea s` intre oricine.

– {i asta? \ntreb` Lee când o pisic` i se frec` de picioare.– Suki pur [i simplu s-a instalat aici [i ne-a adoptat. V`zu

expresia de pe chipul lui [i izbucni \n râs. Mai avem [i unpe[ti[or auriu.

– Sunt preg`tit s` aflu c` pe[ti[orul a ap`rut \n prag, ziseLee \ncet. Probabil c` purta joben [i frac [i b`tea step.

– Asta-i ridicol, \i zise Diana cu severitate. Numele lui esteJohn Wayne. Când l-ai v`zut tu pe John Wayne cu joben [i frac?

– Dac` stau bine [i m` gândesc, nu l-am v`zut, fu el deacord, privind-o fascinat. Diana, [tiu c` o s` regret c` te \ntreb,dar cum de ai ajuns s` ai un pe[ti[or auriu numit John Wayne?

– Apar]ine vecinilor mei. M-au rugat s` am grij` de el câtsunt ei pleca]i \n str`in`tate. Am f`cut-o [i a fost o gre[eal`imens`. |ntâi pentru c` el este foarte temperamental, [i \n aldoilea rând pentru c` este o lupt` continu` ca s-o oprim peSuki s`-l m`nânce.

48 JACQUELINE HUNT

Page 46: Condamnat La Iubire

– Un pe[ti[or auriu – temperamental? o \ntreb ̀Lee gata s̀ cread ̀orice.– Ah, da. Are un temperament violent. St` \mbufnat ore

\ntregi [i pe noi ne apuc` teama. Nici nu [tiu de ce am fost deacord s` am grij` de el.

– Ai acceptat pentru c` nu puteai face altfel, doamn`z`p`cit`, remarc` Lee cu tandre]e. Spune-mi, Diana, ai l`satvreodat` pe cineva \n strad`?

– De ce a[ fi f`cut-o? \l \ntreb` ea nedumerit`. Doar casamea este foarte mare.

– Da, dar...Se ab]inu, considerând c` ar fi mai bine s` lase lucrurile

a[a. Aveau lucruri mult mai importante de discutat. Pe de oparte se cuno[teau intim, dar \nc` trebuiau s` descopere cumse puteau \n]elege \n afara cercului magic al bra]elor. Chiaracum nu dorea s`-[i fac` griji pentru faptul c` aceast` femeiecu un pronun]at sim] al protec]iei fusese atras` de el \n primulrând pentru c` crezuse c` avea nevoie de ajutor, cândadev`rul era altul. Tot ce dorea era s` stea s-o priveasc`sorbind vin, a[a cum st`tea \n fa]a [emineului, cu chipulsc`ldat de lumina focului.

– B`nuiesc c` aceast` cas` ]i se pare cam stranie, \i spuseea.

– Numai la prima vedere. De altfel \mi aminte[te de pro-pria mea cas`, unde m-am n`scut. Eu sunt italian de origine.P`rin]ii mei au venit \n America pe când eu aveam zece ani.M`tu[a mea se m`ritase cu un englez [i iubea Anglia, a[a c`s-au hot`rât s` \ncerce. La \nceput au stat la familia ei. Apois-au hot`rât s` aib` propria lor cas`, unde \ntotdeauna g`seaiun unchi sau o m`tu[` din Italia, care era \n vizit`.

CONDAMNAT LA IUBIRE 49

Page 47: Condamnat La Iubire

– Poveste[te-mi, \i spuse ea cu o voce \n care nota dener`bdare \i merse lui Lee direct la inim`. Din cine este com-pus` familia ta?

– Din mama, tata, eu, dou` surori mai mici, Maria [iAntonia, [i Carlo, fratele meu, care are cincisprezece ani.

– Atunci tu e[ti primul n`scut? \l \ntrerupse Diana.– Da.– B`nuiesc c` asta a fost bine pentru surorile tale.– Vrei s` zici de chestia aia \nvechit` cu italienii care pre-

fer` b`ie]ii? Poate unii dintre ei o fac, dar p`rin]ii mei nu suntdintre ace[tia. Fete, b`ie]i, to]i suntem bineveni]i [i iubi]i. Dardac` vorbim de un favorit dintre to]i, cred c` e vorba de Maria.Fa]a lui Lee se lumin`. Maria este cu un an mai mic` decâtmine [i când eram copii \ntotdeauna intram \mpreun` \n\ncurc`turi. Ea obi[nuia s` ia toat` vina asupra ei, deoarecetata nu putea fi sup`rat pe ea.

– {i tu o l`sai s` ia vina asupra ei? \l \ntreb` Diana.Lee zâmbi larg.– Sigur c` da. Nu sunt prost. {ireata mea surioar` nu face

nimic pe degeaba. |mi pl`team datoria f`cându-i temele, [iapoi o acopeream când a \nceput s` ias` cu b`ie]ii. P`rin]ii meim` obligau s` merg [i eu [i s` am grij` de ea. Dar imediat cenu ne mai puteau vedea, ne desp`r]eam [i ne \ntâlneam dinnou când era ora s` ne \ntoarcem acas`.

Diana \l privea, \ncântat` de toate aceste amintiri [i de efec-tul pe care-l aveau asupra lui Lee. Fusese d`ruit cu cel mai depre] dar din toate, o copil`rie fericit`, [i acum toate acesteamintiri \i luminau via]a. |l privi cu aten]ie când el \ncepu s`vorbeasc` din nou.

50 JACQUELINE HUNT

Page 48: Condamnat La Iubire

– Nu pot s` mi-i amintesc pe p`rin]ii mei sup`ra]i. |ntotdeau-na am fost o familie foarte unit`. Toat` lumea râdea [i glumeam\ntre noi, \ncercând s` vorbim mai tare decât cel`lalt când nesus]ineam punctul de vedere. |n casa noastr` nu existau secrete.Prima oar` când m-am \ndr`gostit, aveam [aptesprezece ani.Eram atât de \ngrozitor de serios [i de afectat de toat` povestea!Antonia [i Maria m` tachinau f`r` mil`, a[a c` am f`cut pe groza-vul cum c` nu-mi pl`cea de fata aia. Apoi, când pân` la urm` amadus-o acas`, Antonia a salutat-o cu urm`toarele cuvinte:

– Tu e[ti fata de care el zice c` din partea lui po]i s` tearunci \n râu?

Diana râdea \n hohote. Avea impresia c` o parte dinc`ldura lui Lee o \nv`luise, \n timp ce parc` scenele descrisese perindau prin fa]a ochilor ei. Era o scen` \ncânt`toare,\nv`luit` \ntr-o lumin` aurie, plin` cu oameni care se puteautachina, deoarece aveau \ncredere \n leg`turile de sânge [iafec]iunea care-i lega.

– B`nuiesc c` petreci mult timp cu ei, \i zise ea gânditoare.– Nu atât de mult cât \mi doresc. Mama [i tata s-au \ntors

\n ]ara natal`, acum zece ani, deoarece \i cuprinsese nostalgiadup` locurile unde tr`iser` \n tinere]e. Aveam dou`zeci [i doide ani atunci [i abia fusesem angajat a[a c` am r`mas aici.Maria a r`mas cu mine pentru un timp, dar \ntr-o vacan]` aplecat \n Italia [i p`rin]ii mei cei iubitori au aranjat ca ea s`\ntâlneasc` o gr`mad` de italieni chipe[i. Lee ridic` din umeri.Ca urmare, Maria m-a sunat [i mi-a spus „Vino la nunt`”. A[ac` acum sunt singur.

Privindu-i chipul frumos luminat de focul din [emineu,Diana se \ntreba cât de singur era cu adev`rat.

CONDAMNAT LA IUBIRE 51

Page 49: Condamnat La Iubire

– Probabil c` ]i-e dor de ei, \i zise ea.– Tot timpul. Via]a aceea minunat` este o amintire care

r`mâne cu tine pe vecie. Este greu s` te obi[nuie[ti altfel.– Da, a[a trebuie s` fie, murmur` ea, privind absent` focul.– Dar tu, Diana? Ai fra]i sau surori?Ea r`mase t`cut` mult timp, \ncât el crezu c` n-o s`-i mai

r`spund`. Dar \ntr-un târziu, \nc` f`r` a-l privi, \ncepu s` vor-beasc`.

– Via]a mea a fost diferit` de a ta. {tii c` bunicul meu erajudec`torul Waldman. De la zece ani am locuit cu el.

– Numai voi doi?– Numai noi doi.Lee fluier` u[or.– Nu cred c` te-ai distrat prea mult.Diana se strâmb`.– El era foarte onorabil, scrupulos [i cinstit. |[i pl`tea

datoriile pân` la ultimul b`nu], [i dreptatea era Dumnezeullui. Dar \n mod sigur nu era un om foarte vesel.

– Bietul copil. De câteva ori l-am v`zut \n ac]iune spresfâr[itul carierei lui. Era formidabil!

– Nu m` comp`timi prea mult, \i zise Diana repede. Era unom bun [i a f`cut tot ce a putut pentru mine. Nu [tia s` vor-beasc` cu copiii, a[a c` mi se adresa ca unui om matur, [ipreferam felul `sta de a mi se vorbi decât s` nu fi fost luat` \nseam`. Când am \nceput s` fiu interesat` de drept, am \nceputs` ne \n]elegem foarte bine.

Diana nu-i spuse c` ajunsese s` \n]eleag` c` bunicul ei oiubea urmând un [ir de ra]ionamente logice, mai degrab`decât sim]indu-i afec]iunea.

52 JACQUELINE HUNT

Page 50: Condamnat La Iubire

– Cum ai ajuns s ̀locuie[ti cu el? o \ntreb ̀Lee. P`rin]ii t̀ i au murit?Pentru o clip` Diana fu pe punctul de a-i povesti totul,

chiar [i secretul dureros pe care nu \ndr`znise s`-l spun`nim`nui. Acest b`rbat plin de via]` [i spontan era ca un mag-net, atr`gând-o, f`când-o s` doreasc` s` descopere lumeaal`turi de el. Oare, numai de data asta, ar putea \ndr`zni s`-[ideschid` inima? Dar perioada \ndelungat` \n care \nv`]ase s`-[icontroleze sentimentele \[i spuse cuvântul [i impulsul disp`ru.

– Ai dreptate, \i zise ea scurt. {i \nainte ca el s` poat` spuneceva, ea continu`: Mi-au l`sat aceast` cas`. Aici am locuit\mpreun` cu bunicul meu.

– M` \ntreb cum o femeie modern` poate tr`i \n conacul`sta victorian, remarc` el.

– Este o cas` frumoas`, protest` ea.– Sigur c` este, o lini[ti el. |mi place. Are caracter. Dar este

imens`. Probabil c` p`rea destul de trist` pentru un copil, [iar fi [i mai trist` dac` ai locui singur`. Acum pot s` \n]eleg c`vrei s-o umpli cu oameni.

Când Diana se \ntinse ca s`-i mai toarne vin, mi[careascoase la iveal` bra]ul sub]ire, iar \n jurul \ncheieturii un ceasde plastic ieftin. Lee \l studie cu aten]ie, fascinat de acest atacla elegan]a ei, deoarece chiar [i \n pulov`rul larg [i blugi,Diana ar`ta deosebit.

– Când ne-am \ntâlnit prima oar` aveai un ceas de aurfoarte delicat, \[i reaminti el. Probabil c` `sta te-a costatjum`tate de dolar.

Ea cl`tin` din cap, \n ochi cu o expresie [ireat`.– Patruzeci de pence, \i zise ea. Am reducere pentru fiecare

duzin`.

CONDAMNAT LA IUBIRE 53

Page 51: Condamnat La Iubire

– Le cumperi cu duzina?Se \ntinse pe lâng` el [i trase un sertar care con]inea o

cutie cu patruzeci de ceasuri asem`n`toare.– Le cump`r de la o tarab` din pia]`, patru duzini o dat`,

\i explic` ea.– Dar, de ce?– Deoarece mi le fur` la refugiu. ~sta... \l ar`t` pe cel de la

\ncheietura ei... ar fi fost furat \n seara asta, dac` n-a[ fi plecatrepede.

– Nu te superi c` ]i le fur`? Vreau s` zic, nu este un gen denerecuno[tin]`, când tu \ncerci s`-i aju]i?

– De ce s`-mi fie recunosc`tori? \l \ntreb` ea cu o pasiuneintens` care-l lu` prin surprindere. Ce au ob]inut \n via]a lorsau cu ce i-au ajutat al]ii ca s` fie recunosc`tori? Furtul ceasu-lui meu \i distreaz`.

– Dar ce fac cu el? Nu cred c` ob]in cea pe el la pia]`.– Nu vor s`-l vând`. Este ca un premiu, care le dovede[te

c` m`car o dat` au câ[tigat. Ei \n[al` sistemul [i-[i impunpunctul de vedere.

Este grozav`, \[i zise el \n gând, cu ochii ei str`lucitori, cuentuziasmul pentru proteja]ii ei. Dar natura suspicioas` apoli]istului \l for]` s` zic`:

– Diana, nu ]i-a trecut prin minte c` pasiunea ta pentru ceif`r` ad`post ar putea s` te fac` o prad` u[oar` pentru un escroc?

– Sigur c` da. Nu uita c` sunt avocat. Am \ntâlnit mul]ir`uf`c`tori, ca [i tine, [i pot s`-]i spun când cineva joac` teatru.

– Chiar po]i? o \ntreb` el cu ironie, ridicând o sprâncean`.Nu-mi amintesc de aceast` tr`s`tur` a ta, la prima noastr`\ntâlnire.

54 JACQUELINE HUNT

Page 52: Condamnat La Iubire

– Foarte nostim! \i zise ea ro[ind u[or. Atunci a fost cevadiferit. Pot s` miros un escroc care \ncearc` s` pozeze \n omrespectabil, dar nu mul]i oameni sunt nebuni s` \ncerce s` sedea drept ceea ce nu sunt. Oricum, nu m-ai p`c`lit \ntru totul.Nu ar`tai a vagabond veritabil. Asta m-a frapat.

– Da, amândoi [tiam c` se petrece ceva neobi[nuit, nu?spuse el gânditor. Nu erai singura persoan` confuz`. Cândte-am v`zut prima oar`, \mbr`cat` atât de auster, m-am gânditc` e[ti exemplificarea perfect` a numelui pe care-l por]i:„Diana, zei]a cast` a lumii”. Dar când te-am ]inut \n bra]e, amrealizat c` treaba cu zei]a era numai o fa]` a pove[tii. Subaceast` \nf`]i[are era o femeie a c`rei amintire m-a h`ituit zi [inoapte. |n \nchisoare nu prea aveam ce face, decât s` m` gân-desc. {i tu erai mereu acolo, f`cându-m` s` m` gândesc pân`când eram gata s` \nnebunesc. Dac` \n seara asta nu ne \ntâl-neam \ntâmpl`tor, voiam s` vin [i s` te caut.

– M` \ntreb ce aveai s`-mi spui, medit` ea.– Acela[i lucru pe care a[ dori s` ]i-l spun [i acum. Hai s`

uit`m \mprejur`rile primei noastre \ntâlniri [i s` \ncepem dinnou, s` ne cunoa[tem bine de data asta.

– Asta ai vrea s`-mi spui? \l \ntreb` ea.– |n aceast` perioad`, nu m` pot gândi la nimic altceva

decât la ancheta pe care o fac. Dar când va lua sfâr[it – ceeace se va \ntâmpla curând – am de gând s` m` \ntorc, Diana. {idata viitoare când ne vom \ntâlni, m` vei cunoa[te pe mine,a[a cum sunt \n realitate.

CONDAMNAT LA IUBIRE 55

Page 53: Condamnat La Iubire

Capitolul 4

Când Diana cobor\ \l g`si pe Lee deja \mbr`cat [i a[ezat lamasa din buc`t`rie cu Vita, care se agita \n jurul lui, \ndem-nându-l s` m`nânce.

– Cum vrei s` ar`t ca un adev`rat vagabond dac` tu m`\ndopi cu mâncare? se plânse el.

– Mai ia un ou, \i zise Vita, punându-i \nc` unul \n farfurie. Lee se pref`cu sup`rat [i gemu, dar \l mânc`. Vita era o

buc`t`reas` excelent`.– O s` continui s` lucrezi sub acoperire? \l \ntreb` Diana

a[ezându-se \n fa]a lui.– Pân` când termin`m treaba, dar n-o s` dureze mult. Sper

s` pun mâna pe ei \n noaptea asta.– Asta \nseamn ̀necazuri pentru refugiu? \l \ntreb ̀ea \ngrijorat .̀Lee cl`din` din cap.– Tranzac]ia s-a terminat [i ac]iunea va avea loc \n alt`

parte. Dar a[ dori s` nu te mai duci acolo, pân` când nu iaueu leg`tura cu tine [i-]i spun c` totul este \n ordine.

Page 54: Condamnat La Iubire

– Oh, z`u? zise ea, deranjat` de tonul lui sigur. |mi parer`u, dar nu pot s`-]i promit. |]i dai seama c` trebuie s`-l previnpe Gavin despre ce se \ntâmpl`.

– O s` fac eu asta. Este important ca el s` se poarte normal. A[vrea s` stai deoparte, \n caz c` sunt urm`rit. Acum trebuie s` plec.

I-ar fi pl`cut s` discute \n contradictoriu cu acest b`rbatc`ruia \i pl`cea s` dea ordine, dar gândul c` el pleca o f`cu s`uite de toate.

– Te conduc \n ora[, \i zise ea repede.– Nu, nu vreau s` fiu din nou v`zut cu tine. Voi lua auto-

buzul... {i continu` cu un accent \ngrozitor... Dac` po]’ s` daiun b`nu] pentru un am`rât f`r’ noroc, fii binecuvântat`.

– Cum po]i s` glume[ti, când treaba este foarte serioas`? \lapostrof` ea \ncordat`.

Lee ridic` din umeri.– Tocmai pentru c` totul este foarte serios, trebuie s`

glumesc ca s` pot supravie]ui, \i zise el cu nep`sare. Este unlucru obi[nuit pentru poli]i[ti.

** *

A doua zi, Diana fu trezit` devreme de Vita, care o scuturacu putere de um`r.

– A reu[it! exclam` ea.Diana se ridic` \n [ezut [i v`zu c` Vita deschisese televi-

zorul pe care-l avea \n dormitor [i pe ecran ap`ru Lee, ar`tândobosit, dar mul]umit, vorbind cuiva despre arest`ri pe care lef`cuse \n zorii zilei. Somnoroas`, auzi interviul pe frânturi.

CONDAMNAT LA IUBIRE 57

Page 55: Condamnat La Iubire

– Luni de munc` grea... rezultate foarte bune... trafican]i \nspatele gratiilor pentru mult timp...

Diana r`mase la birou pân` la ora unu noaptea. Apoi seduse la culcare. Telefonul nu a sunat.

Numai disciplina, pe care [i-o impusese de-a lungul vie]ii,a reu[it s-o fac` s` se ocupe de treburile ei, a doua zi. Seara [i-opetrecu \n acela[i fel ca seara trecut`, [i telefonul tot nu sun`.|n a treia sear` nu mai putu suporta privirile comp`timitoareale celorlal]i, a[a c` \[i \mbr`c` hainele vechi [i plec` larefugiu. Dac` \nainte ar fi putut fi periculos pentru ea, acumnu mai era cazul.

Parcursese jum`tate din distan]`, când realiz` c` \n oglindaretrovizoare se vedeau acelea[i faruri. Ap`s` pe accelerator [ima[ina din urma ei f`cu la fel. Coti brusc [i dup` un momentaceea[i ma[in` ap`ru \n spatele ei.

Coinciden]`, \[i zise \n gând. Dar când \ncetini, [i cealalt`ma[in` f`cu la fel, refuzând s-o dep`[easc`. Privi cu aten]ie \noglinda retrovizoare, dar era \ntuneric [i luminile str`lucitoareale farurilor o \mpiedicau s`-l vad` mai bine pe urm`ritor.Oricum cineva era foarte hot`rât s-o urm`reasc`, refuzând s`se lase p`c`lit.

Cum se putea \ntâmpla a[a ceva când Lee prinsese toat`banda? Doar dac` nu cumva sc`pase unul? Mai avea de mers zeceminute pân` la refugiu [i str`zile nu erau pustii. Va fi \n siguran]`,oarecum. Dar numai ideea c` era urm`rit`, \i f`cu p`rul m`ciuc`.

Pe ultima jum`tate de mil`, acceler` [i ajunse la biseric`\naintea urm`ritorului ei. S`ri din ma[in` [i cobor\ gr`bit`treptele spre cript`. Tocmai atunci Gavin ap`ru \n u[` [i ea \if`cu semn.

58 JACQUELINE HUNT

Page 56: Condamnat La Iubire

– Te sim]i bine? o \ntreb` el, venind dup` ea.– M` urm`re[te cineva, \i zise ea \ncet. Ai primit vreun tele-

fon de la inspectorul detectiv Fortuno?– Da. Am fost \ngrozit. Dar a[a se explic` de ce au ap`rut

figuri noi \n ultimul timp.– S-a \ntâmplat ceva, aici?– Nimic, cu excep]ia unor nou-veni]i, care au disp`rut.

B`nuiesc c` el a operat unele arest`ri. Dar ce este treaba astacu urm`ritul? Doar nu vrei...?

– Nu [tiu. Lee mi-a spus c` s-ar putea \ntâmpla, dar eu nul-am crezut. Se pare c` a avut dreptate. Indiferent cine este, artrebui s` ajung` aici, acum.

– |l putem prinde când va cobor\ sc`rile, \i zise Gavin.Deasupra lor se auzi o ma[in` oprind, apoi cineva care cobo-

ra sc`rile. V`zur` o pereche de picioare b`rb`te[ti. Diana, carest`tea mai departe de Gavin, nu putea s` vad` chipul b`rbatu-lui \n lumina slab`, dar r`mase \ncordat`, gata s` intervin`.

|nc`ierarea fu scurt`. Gavin \l lovi. Intrusul c`zu [i Gavintermin` treaba cu un cro[eu de stânga care trimise intrusul lap`mânt. Dup` ce-[i aranj` ]inuta, p`ru c`-[i aminte[te c` erapreot [i se ar`t` afectat.

– M` bucur s` v`d c` \nc` mai pot ap`ra o cauz` dreapt`,zise el. Hai s`-i arunc`m o privire, apoi s` chem poli]ia.

Se aplec` peste tân`rul care st`tea sub un bec, frecându-[imaxilarul. Diana veni lâng` el. Apoi \n]epeni \ngrozit`.

– Ah, nu! gemu ea.– |l cuno[ti? o \ntreb` Gavin.– Este Clive. St̀ la mine acas .̀ Clive! zise ea \ngenunchind lâng ̀el.Clive o privi exasperat.

CONDAMNAT LA IUBIRE 59

Page 57: Condamnat La Iubire

– Mul]am mult! \i zise el. Este ultima oar` când \]i fac o favoare.– B`nuiesc c` nu am prins un criminal, spuse Gavin,

p`rând dezam`git. O ajut` pe Diana s`-l ridice pe Clive \npicioare, apoi \l duser` \n buc`t`rie. Scuzele mele, \i spuse el,turnându-i lui Clive o cea[c` de ceai.

– Nu-]i face probleme, \i zise Clive nec`jit, uitându-se urâtla Diana. {tiu pe cine s` dau vina. Totu[i, ai un pumn teribil.

– Am f`cut box la universitate, \i explic` el mândru.– Z`u? {i eu... – Nu v` sup`ra]i c` \ntrerup aceste amintiri pugilistice,

sper? le spuse Diana cu r`ceal`. Clive, ce naiba f`ceaiurm`rindu-m` \n felul `sta?

– Aveam grij` de tine [i te p`zeam, a[a cum i-am promis luiLee c` voi face. {i uite ce mul]umiri primesc.

Plin de tact, Gavin se retrase. Diana nici nu observ`. Erapreocupat` de afirma]ia lui Clive.

– I-ai promis lui Lee? repet` ea nevenindu-i s` cread`. Vreis` spui c` el ]i-a cerut s` m` protejezi?

– Nu s` te protejez, \i zise Clive cu precua]ie, privindu-i pefuri[ chipul furios. Numai s` stau cu ochii pe tine. Era destulde sigur c` o s` faci o prostie.

– A zis el asta? – Da. A zis c` ai o fire autoritar` [i c` e[ti obi[nuit` s` dai

ordine [i nu prea o s` vrei s` te supui, a[a c` dorea s` tesupraveghez cât mai discret posibil, deoarece nu are nici unrost s` te enervez. Avea dreptate, Di. Vreau s` zic, \n privin]afaptului c` e[ti obi[nuit` s` dai ordine, ad`ug` Clive repede,când \i v`zu chipul.

Faptul c` era adev`rat n-o f`cu s` se simt` mai bine.

60 JACQUELINE HUNT

Page 58: Condamnat La Iubire

– Ar fi trebuit s`-i spui s`-[i vad` de treaba lui.– Am crezut c` asta era treaba lui, \i zise Clive moale. La

urma urmei este ofi]er de poli]ie.– Dar nu pentru mine, indiferent de ce crede el, \i zise

Diana fierbând de mânie.– S` [tii c` nu este o crim` c` e \ngrijorat pentru tine. Puse

mâna pe bra]ul ei. |mi pare r`u c` te-am speriat, Di, dar nu tesup`ra. La urma urmei, eu am ochiul negru.

– Mai bine m-ai l`sa s` te conduc acas`, \i zise ea]eap`n`.

– M` duc acas` cu ma[ina mea, mul]am, \i r`spunse el cudemnitate.

F`r` s` spun` un cuvânt, Diana se \ntoarse [i ie[i. Se\ndrept` gr`bit` spre ma[in`, urc` [i trânti portiera. Era uimit`[i dezam`git` de vârtejul de sentimente din inima ei. Cum\ndr`znea Lee s` fac` a[a ceva?!

** *

Hugh \i telefon` a doua zi, ca s`-i aminteasc` de promisi-unea de a lua masa la ei \n acea sear`.

– Mama abia a[teapt` s` te vad`, \i spuse el.Uitase complet [i totu[i nu se sim]i capabil` s` contraman-

deze [i s-o dezam`geasc` pe Leila Marriott. {i apoi, refuza s`stea acas` [i s` lâncezeasc`.

– Abia a[tept [i eu s-o v`d, \i spuse ea cu hot`râre.Se duse [i se \narm` cu toat` puterea de care era capabil`,

ca s` treac` seara. Hugh \nchiriase o vil` pentru o lun` pe

CONDAMNAT LA IUBIRE 61

Page 59: Condamnat La Iubire

malul lacului Como, pentru ca mama lui s` se bucure dec`ldura soarelui italian. Cei doi erau hot`râ]i s-o determine s`mearg` cu ei.

– Nu-]i face probleme, Nigel nu va fi acolo, \i promise Hugh.– Dragul meu, \i zise Leila pe jum`tate râzând, pe jum`tate

cu repro[.– Hai s` lu`m lucrurile a[a cum sunt, mam`. Dac` vrem s-o

convingem pe Diana s` devin` un membru al acestei familii, vafi necesar s`-l reneg`m pe fratele meu mai mic, glumi Hugh.

– Ignor`-l, Leila, \i spuse Diana repede, refuzând s`accepte ideea de c`s`torie. Nigel este \n regul`. Doar trebuies` se mai maturizeze.

– Dar vei veni la lacul Como, nu-i a[a? insist` Hugh.– S` nu crezi c` va trebui s` supor]i o invalid`, interveni

repede Leila. Infirmiera va avea grij` de mine. Nu voi face pesupraveghetoarea, ad`ug` ea cu \n]eles.

O voiau \n familie cu orice pre], [i-i f`cea bine s` se simt`dorit`. {i apoi, ideea de a petrece o lun` \n Italia, pe malullacului, cu un b`rbat care o adora, era pl`cut`. {i totu[i...

– Las`-m` s` m` gândesc, se eschiv` ea. Voi veni, dac` voiputea s`-mi amân unele cazuri.

– Voi \ncerca s` am r`bdare, \i r`spunse Hugh dezam`git.Dar vei veni la dineul `la de caritate cu mine, nu-i a[a?

– Dineu de caritatte?– Iubito, am ciudata impresie c` e[ti cu gândul aiurea \n

seara asta. Mi-am petrecut o jum`tate de or` \nainte de mas`vorbindu-]i de acest dineu.

– Da, sigur c`-mi amintesc, \i zise ea repede. Mi-ar facemare pl`cere s` vin.

62 JACQUELINE HUNT

Page 60: Condamnat La Iubire

** *

Trecuser` patru zile de când Lee plecase, apoi cinci, [i apoia [asea. Trecu o s`pt`mân` [i ea trebui s` \nfrunte faptele.Vârtejul de sentimente care o cuprinsese nu avea nici oleg`tur` cu el. El, pur [i simplu petrecuse o sear` pl`cut`.Toat` disciplina, care o ajutase atât de bine alt`dat`, trebuia s`intre \n ac]iune acum. La urma urmei era \nc` o problem` deexperien]`, o lec]ie de via]`, care trebuia luat` ca atare.

Totu[i durerea [i deziluzia refuzau s` fie ignorate atât deu[or [i-i f`ceau nop]i albe [i zile cenu[ii. De asemenea, o f`ceanervoas` [i imprevizibil`.

– Dac` a[ fi \n locul t`u a[ merge pe vârfuri, morm`i Vita,când Clive veni acas` sâmb`t` dup`-amiaz`. Este de o veselieteribil` [i asta \nseamn` c` e \n pragul unei crize.

– Stai s` vezi când va auzi ce o s`-i spun, ripost` Clive.– Fii atent s` nu-]i \nvine]easc` [i cel`lalt ochi, \l preveni

Martin.Clive se duse spre biroul Dianei [i r`mase \n prag.Ea ridic` privirea.– Este important, Clive? \l \ntreb` ea scurt.– Depinde cât de mult vrei s` [tii ce i s-a \ntâmplat lui Lee.– Am crezut c` acest subiect este de domeniul trecutului.

E[ti hot`rât s` faci din asta o tragedie romantic`, nu-i a[a?– De fapt chiar a fost aproape o tragedie. |n tot acest timp

când tu \l bodog`neai cu n`duf, el z`cea r`nit grav. Totu[i,dac` nu e[ti interesat`...

CONDAMNAT LA IUBIRE 63

Page 61: Condamnat La Iubire

Se \ndrept` spre scar`, dar Diana s`rise deja de pe scaun[i str`b`tu ca un fulger camera. Se albise la fa]`.

– Ce vrei s` spui cu r`nit grav? \l \ntreb` ea. Clive, asta esteo glum` de a ta?

– N-a[ numi o \mpu[c`tur` \n piept o glum`.– Dar... nu are nimic, zise ea \nnebunit`. L-am v`zut la [tiri

mai devreme...– S-a \ntâmplat imediat dup` asta. Unul din aresta]i a reu[it

s` scape \n interiorul sec]iei [i a pus mâna pe un pistol. L-auprins din nou, dar nu \nainte ca Lee s` primeasc` glon]ul.V`zu chipul ei livid [i schi]` gestul s`-i ating` bra]ul. E bine,Di, \i spuse el cu blânde]e. Acum este \n afara pericolului.

– Unde e?– La spitalul St. Swithin.Diana era \n hol \nainte ca el s` termine de vorbit, [i-[i

\mbr`ca haina. Clive o urm` la u[`, dar când s` ias`, ea se opri[i se \ntoarse spre el.

– Clive, cum ai descoperit toate astea? \l \ntreb` ea.– Am sunat la sec]ie [i am cerut s` vorbesc cu el... ceea ce

ar fi trebuit s` faci tu. Diana se gr`bi spre ma[in` f`r` s`-i r`spund`, dar cuvintele

lui o urm`rir` tot drumul. Doar mândria o oprise s` fac`prima mi[care [i s` ia leg`tura cu Lee, iar el ar fi putut s`moar` [i ea s` nu aib` habar.

I-a trebuit o jum`tate de or` ca s` ajung` la spital. Parc`ma[ina, apoi se gr`bi s` ajung` la recep]ie.

– Unde pot s`-l g`sesc pe inspectorul detectiv Fortuno?\ntreb` ea.

Femeia \n vârst` de la birou o privi \ncruntat`.

64 JACQUELINE HUNT

Page 62: Condamnat La Iubire

– Sunte]i rud`?– Sunt avocat`, \i r`spunse Diana cu mult` demnitate.

Când femeia o privi cu \ndoial`, \[i \ncruci[` degetele pe laspate [i ad`ug` f`r` ru[ine:

– |n]eleg din mesajul pe care mi l-a l`sat c` vrea s` m` vad`urgent.

– P`i, n-ar trebui... dar dac` este o problem` a poli]iei...camera 15, la etajul doi.

– Mul]umesc.Diana se gr`bi \nainte ca cineva s-o mai \ntrebe ceva.|[i sim]ea gâtul uscat, când ajunse la etajul doi. Nu se

\ntâmpla prea des s` aib` \ndoieli, dar brusc toat` \ncredereaei o p`r`sise. Dar dac` el nu voia s-o vad`? La urma urmei, elar fi putut s`-i lase un mesaj [i nu o f`cuse. Dar nu putea s`mai suporte nici o clip` f`r` s`-l vad` pe Lee, s`-l ating` [i ses` asigure c` el era acolo, s` redescopere zâmbetul cald care ise reflecta [i \n ochii c`prui. Se opri \n fa]a u[ii, trase cu putereaer \n piept [i intr`.

Avu impresia vag` c` \n salon erau mai multe persoane, darnu-i vedea. Singurul lucru clar era Lee sprijinit de mai multeperne, cu chipul palid [i tras dar luminat de bucurie, când ov`zu. Deschise bra]ele [i ea se duse direct acolo.

CONDAMNAT LA IUBIRE 65

Page 63: Condamnat La Iubire

Capitolul 5

Un timp, buzele Dianei r`maser` unite cu cele ale lui Lee\n cel mai \mplinit [i totu[i cel mai frustrant s`rut de pân`atunci: \mplinit, pentru c` Diana era acolo unde inima \ispunea c` \i este locul, [i frustrant deoarece nu \ndr`znea s`-lstrâng` cu putere \n bra]e. |n acel moment putea s`-l ]in` cublânde]e, [i sim]i cu triste]e c` Lee sl`bise.

– Dragul meu, [opti ea când putu s` vorbeasc`. Dac` a[ fi[tiut. Cât de r`u este?

– Acum m ̀simt mult mai bine, murmur ̀el, cu ochii str l̀ucitori.– Nici prin minte nu mi-a trecut c` ]i s-a \ntâmplat ceva r`u.

Când te-am v`zut la [tiri, erai teaf`r... Cuvintele i se \necar`\ntr-un hohot de plâns.

– Plângi? \ntreb` el cu blânde]e.– Nu, \i r`spunse ea repede.– Perfect, nu plângi. Uite, ia batista mea.– P`i, tu ai face [i un sfânt s` plâng`, declar` ea, [tergându-[i

obrajii. Cât de grav este? Ar`]i groaznic. Acum c` starea deeuforie trecuse, \i v`zu paloarea [i ochii \ncerc`na]i.

Page 64: Condamnat La Iubire

– Ce a fost mai r`u a trecut, pe cuvântul meu. Nu-]i maiface probleme, draga mea. Sunt mai puternic decât ar`t.

Diana deveni con[tient` c` nu erau singuri. |ntorcându-se,v`zu \nc` trei persoane \n camer`. Un b`rbat [i o femeie, deaproximativ [aizeci de ani, \i priveau cu un zâmbet \ncântat pefa]`. B`rbatul era o versiune mai \n vârst` a lui Lee, \nalt [isub]ire, cu un chip oache[ [i expresiv, care probabil c` \ntinere]e era foarte chipe[. Femeia era scund` [i gras`, cu p`rulalb [i ochi iscoditori care o studiau foarte aten]i pe Diana.

– Ei sunt p`rin]ii mei, \i spuse Lee. Au venit tocmai dinItalia ca s` fie cu mine. Mam`, tat`, ea este Diana.

Cei doi schimbar` \ntre ei o privire rapid` [i amuzat`. Tat`ld`du mâna cu Diana, dar Mama o studie [i apoi coment`:

– Diana? Numele t`u este Diana? – Da, confirm` ea, uimit` de examenul la care era supus`.– Am vrut s` te \ntâlnesc, Diana, \i zise mama. Fiul meu ne-a

vorbit de tine...Un hohot de râs se auzi de la femeia, care sta lâng` fereas-

tr`. Avea \n jur de treizeci de ani, o matroan` solid` [i fru-moas`, cu p`rul negru.

– Uit`-te la el, spuse ea cu voce melodioas`, ar`tând spreLee care-[i rotea privirea \ngrozit, parc` \ncercând s` g`seasc`un loc unde s` se ascund`. A ro[it.

– D`-mi voie s` ]i-o prezint pe sora mea Maria, \i spuse Lee,cu toat` demnitatea de care era capabil. Nu c` a[ fi ner`b`tors-o prezint, dar \n]elegi, am fost legat de ea atâ]ia ani.

Diana d`du mâna cu Maria, pe care o pl`cu imediat.– Vezi, el a fost incon[tient, \i zise Maria Dianei. {i tot timpul

a vorbit despre cineva cu numele Diana. Abia a[teptam s` te \ntâl-nim [i s` vedem dac` lucrurile pe care le-a spus sunt adev`rate.

CONDAMNAT LA IUBIRE 67

Page 65: Condamnat La Iubire

– Vreau o cea[c` de cafea, declar` mama, f`cându-i-se mil`de fiul ei. Noi ne ducem la bufet, to]i, ad`ug` ea, luând-o cuhot`râre de bra] pe Maria. Ne \ntoarcem mai târziu.

– Mul]umesc, mam`, zise Lee cu voce moale.Cei trei \[i luar` la revedere [i ie[ir`, l`sându-i singuri. El \[i

deschise bra]ele din nou.– S-ar putea s` nu avem mult timp. Hai s` nu-l pierdem.Diana \l s`rut` cu tandre]e. |n ciuda sl`biciunii lui, Lee o

\mbr`]i[` cu putere, s`rutând-o cu pasiune.– Am visat \n fiecare zi c` vei veni, [opti el.– De ce n-ai pus pe cineva s` m` sune? \l \ntreb` ea \n grab`.– Deoarece doctorii mi-au pompat sedative [i am dormit

\ntruna. Visurile mele erau pline de imaginea ta, dar nu-miputeam aminti numele de famile. |nc` nu pot.

– Waldman, \i spuse ea, \mpingându-l cu blânde]e pe pern`. El se supuse obosit, ]inând-o de mân`.– Ah, da, Waldman. E[ti cumva rud` cu domnul Justi]ie

Waldman?– Sunt nepoata lui, \i r`spunse Diana descurajat`.– Deci e[ti. B`nuiesc c` mi-ai spus. Nu m` privi a[a de

\ngrozit`, iubito. Sunt \nc` sub efectul calmantelor. |n memo-ria mea exist` pete albe. {tiu c` sunt \ndr`gostit de tine, darnu-mi pot aminti cum ne-am cunoscut. Nu [tiu de când sun-tem \mpreun`, ci doar c` vom fi \mpreun` toat` via]a. Doardac`... |ncrunt` din sprâncene. Ceva \n leg`tur` cu tine m`\ngrijoreaz`. {tii despre ce este vorba, nu-i a[a?

– Nu mi-ai spus nimic.– Nu-i nimic. Nu poate avea prea mult` importan]`. |ntinse

mâna [i o mângâie u[or pe fa]`. A[adar tu e[ti Diana, care mi-abântuit visele. Mi-a fost team` c` m` voi trezi [i voi afla c` nu exi[ti.

68 JACQUELINE HUNT

Page 66: Condamnat La Iubire

– {i \n tot acest timp mie mi-a fost team` c` am visatceea ce s-a \ntâmplat \ntre noi, vorbi ea cu voce u[or r`gu[it`.

– Ah, da, \mi amintesc. Cineva s-a dat la tine [i eu m-amdeconspirat ca s` te ap`r, lucru pe care nici un bun poli]ist nutrebuie s`-l fac`. {eful meu mi-a tras o s`puneal` \n leg`tur` cuasta. Vezi ce efect dezastruos ai asupra mea? {i pe urm` m-air`pit. Apoi totul e \n cea]`, cu excep]ia faptului c` m-ai s`rutat[i c` ai un pe[ti[or auriu pe nume John Wayne. Se \ncrunt`din nou. Sau poate c` pe mine m` cheam` John Wayne, [i ais`rutat pe[ti[orul.

Spre u[urarea ei, sosi infirmeiera.– Cred c` ar trebui s` v` odihni]i acum, inspectore, \i spuse

aceasta. Pentru un timp n-ar trebui s` discuta]i probleme depoli]ie.

– Poli]ie...?– Am explicat la recep]ie c` sunt avocat`, \l \ntrerupse

Diana gr`bit`. {i despre mesajul pe care mi l-ai l`sat pe robot,ca s` vin aici.

Ochii lui Lee sclipir` pozna[.– Ah, `sta este un alt lucru pe care l-am uitat. Po]i s` pleci,

domni[oar` avocat. Nu sunt destul de ref`cut.P`rin]ii [i sora lui venri` s`-[i ia r`mas-bun. Diana ie[i pe

coridor, epuizat` de emo]ii. Chipul palid [i suferin]a lui \ifrânseser` inima. Un val de dragoste grijulie o cuprinse dintr-odat`. |[i controlase impulsurile \ntotdeauna, dar era [ocat`realizând cât de des controlul, pe care-l st`pânise perfect pân`atunci, \i disp`rea \n compania lui Lee.

Trecur` vreo dou` ore pân` când se sim]i \n stare s` se\ntoarc` acas` [i s` dea ochii cu ceilal]i. Când sosi, to]i erau \nbuc`t`rie. Martin frunz`rea un catalog cu unelte de gr`din`rit,

CONDAMNAT LA IUBIRE 69

Page 67: Condamnat La Iubire

Vita f`cea pateuri, iar Clive st`teaa cu nasul \n c`r]ile lui. Cândea intr`, \[i ridicar` privirile de la treburile lor [i se uitar` la eacu o indiferen]` studiat`. Diana se a[tepta la \ntreb`ri.

– Hugh te-a sunat de cinci ori \n seara asta, \i comunic` \nschimb Vita. Ceva \n leg`tur` cu o cin` de binefacere, la caretrebuia s` merge]i \mpreun`.

– Ah, da! [opti Diana, trezindu-se brusc la realitate. Amuitat complet. Ce i-ai spus?

– Doar c` ai fost solicitat` urgent \n alt` parte, \i spuseClive. Vita a fost foarte diplomat`. A zis c`-l suni imediat ce te\ntorci.

Cu un sentiment de vinov`]ie \n suflet, Diana \l sun` peHugh. Nu se sim]ea \n stare s`-i m`rturiseasc` adev`rul, a[a c`invent` ceva \n leg`tur` cu un client [i o consulta]ie urgent`,dar \[i d`du seama pân` la urm` c` Hugh nu a crezut o iot`.Oricum, i-a acceptat scuzele, mai mult mâhnit decât furios.

– Nu [tiu ce s-a \ntâmplat cu tine zilele astea, Diana, selimit` el s` comenteze. Tu, niciodat` nu ai uitat de astfel delucruri, chiar când aveai vreo urgen]`.

– {tiu, dar de data asta am uitat, \i zise ea cu umilin]`. |mipare r`u, Hugh.

|nchise telefonul [i se \ntoarse, g`sindu-i pe ceilal]i aduna]i\n jurul ei, privind-o, dar nici unul nu scoase un cuvânt.T`cerea era mormântal`.

– Am fost s`-l v`d pe Lee, le explic` ea. A fost r`nit destulde grav, dar se va face bine. Sincer, nu [tiu de ce a]i fost atâtde \ngrijora]i.

70 JACQUELINE HUNT

Page 68: Condamnat La Iubire

Capitolul 6

– Tu [i familia ta ve]i sta la mine o perioad`, \i spuse DianaMariei \n timp ce se \ndreptau spre spital.

– E[ti foarte dr`gu]`, dar nu te vom stânjeni?– Absolut deloc. Casa este foarte mare.Se gr`bir` spre salonul lui Lee. Mama [i tat`l lui ridicar`

privirile repede când ele intrar` \n camer`.– O s`-i iau la mine acas`, \i [opti Diana lui Lee

\mbr`]i[ându-l. Este destul de aproape de spital.Lee o privi uimit.– Acas`? Vrei s` spui la conac?– Da, desigur. Ai v`zut cât de mare este casa. De ce te ui]i

a[a? Am crezut c` vei fi mul]umit.– Sunt... adic` \]i sunt recunosc`tor pentru ceea ce faci... Lee

se opri, stânjenit de o senza]ie nepl`cut` c` nu se putea explica.{tia doar c` era \mpotriva ideii ca p`rin]ii lui s` fie lua]i sub

aripa protectoare a Dianei [i asta \l [oca, mai ales c` ea era atâtde minunat`.

Page 69: Condamnat La Iubire

Sunt un nemernic nerecunosc`tor, se dojeni el \n sinea lui.Dar a[ dori ca asta s` nu se \ntâmple.

– Sigur c` sunt mul]umit, draga mea. \i zise el cuhot`râre. Sunt \ncântat. Singura mea problem` este c` os`-]i fiu atât de \ndatorat \ncât nu [tiu pe unde o s` mai scotc`ma[a.

– Dar eu nu v`d asta ca o favoare, \i zise ea uimit`.Se \ntreba de ce nu putea \n]elege asta, adic` faptul c`

f`cea totul pentru el din pl`cere, c` se sim]ea aproape de el.Oare el gândea la fel? O s`pt`mân`, \n stare de incon[tien]`, ochemase \ncontinuu. Asta trebuia s` \nsemne ceva. Dar un fiorde dezam`gire \i cuprinse iniima.

Maria le explica p`rin]ilor ei noul aranjament. Mama eravesel`, dar nu foarte surprins`. Se p`rea c` deja o considerape Diana ca f`când parte din familie.

– Nu-]i vom face probleme, \i promise ea. Vom avea grij`de cas` [i vom g`ti.

– P`i o s` ave]i de furc`, deoarece Vita se va sup`ra, lespuse Diana zâmbind.

– Vita? se bâlbâi mama nelini[tit`. Probabil c` este m`tu[ata sau vara ta, care are grij` de cas` când tu e[ti plecat` laslujb`?

– P`i, ea are grij` de mine, dar nu suntem rude. Este doaro prieten`. La fel [i Martin, care vede de gr`din`.

– Familia ta nu se ocup` de astfel de lucruri? o \ntreb`mama, uimit`.

– Nu am familie, le spuse Diana.Mama \i r`spunse cu simpatie, strângând-o cu putere \n

bra]e.

72 JACQUELINE HUNT

Page 70: Condamnat La Iubire

– Acum ai, \i zise ea.Apoi \ncepu s`-i \mping` pe ceilal]i doi spre u[`, anun]ând

cu o voce insinuant`:– Este timpul s` mergem la bufet.Maria [i tat`l ei schimbar` o privire complice, zâmbind cu

gura pân` la urechi [i o urmar` afar` din camer` f`r` s` zic`nimic, l`sându-i pe Diana [i Lee stânjeni]i.

– Mama a vrut s` fie discret`, \i m`rturisi el cu un zâmbet.Ce pot s`-]i spun? F`r` tine ar fi fost pierdu]i.

– Nu spune nimic. S`rut`-m`, \l rug` ea.Când putur` vorbi din nou, el respira \ntret`iat.– A[ vrea s` fiu o musc` [i s` asist la \ntâlnirea dintre mama

[i Vita.– Da, \n]eleg ce vrei s` spui, zise ea zâmbind. |mi face

pl`cere s` le am pe amândou`.– Ai grij`. Te-ai mai putea trezi cu \nc` trei locatari perma-

nen]i \n cas`. {i atunci va trebui s` m` mut [i eu acolo.– Este o cas` mare, \i zise ea.Era o glum`, dar gândul c` Lee ar putea sta acolo avea un

farmec aparte. Dar el nu mai zise nimic.|n aceea[i sear`, ea conduse familia lui Lee la conac.Din momentul \n care au ajuns, era clar c` Vita se va com-

porta foarte bine. |[i aranjase ]inuta, prezentând cu o min`deosebit de grav` camerele pe care urmau s` le ocupe, pline cuflori de prim`var`, luminoase [i confortabile. Singurul momentde stânjeneal` a fost creat de Fang, care se strecurase \n camerap`rin]ilor lui Lee [i se \ntinsese cât era de mare pe pat.|ncerc`rile Vitei de a-l da jos au fost zadarnice [i doar comandavenit` din partea Dianei a reu[it s`-l urneasc` de acolo.

CONDAMNAT LA IUBIRE 73

Page 71: Condamnat La Iubire

– |mi cer scuze pentru comportament, interveni Vita cuo polite]e care-i dovedi Dianei c` ea \[i m`sura fiecarecuvânt.

Se \ntreb` uimit` dac` nu cumva prietena ei mai \n vârst`nu avea \nsu[iri telepatice, [i \i \n]elesese temerile ei.

Habar nu avea de instruc]iunile lui Martin.– Este important pentru Di, o instruise el.– Nu trebuie s`-mi spui mie cât de important este fap-

tul c` p`rin]ii lui vin s` stea aici, se ar`tase Vita ofensat`.Ce ai zice dac` ai aduce mai pu]in noroi pe cizme dingr`din`?

Când mai târziu Diana se duse s` vad` ce fac, o g`si peMaria ajutându-i la despachetat. Pe noptier` era o fotografie\nr`mat` a unui b`iat [i a unei fete, amândoi \n jur de cinci-sprezece ani [i sem`nând izbitor cu Lee. Mama \i explic`Dianei c` cei doi erau Antonia [i Carlo.

– Probabil c` ]i-e tare dor de ei, \i spuse Diana zâm-bind.

– Acum stau \mpreun` cu fratele meu, \i zise mama. Suntpe mâini bune, dar... da, mi-e dor de ei.

– B`nuiesc c` ]i-ar face pl`cere s` le telefonezi [i s` le spuic` v-a]i mutat.

Spre surpriza ei, p`rin]ii lui Lee se ar`tar` stânjeni]i [imama o privi nec`jit` pe Maria, care se p`rea c` era purt`torulde cuvânt al familiei.

– Un astfel de telefon este scump [i acum nu avem bani, \iexplic` Maria.

– D`-mi num`rul [i pl`tesc eu, \i zise Diana cuhot`râre.

74 JACQUELINE HUNT

Page 72: Condamnat La Iubire

Câteva minute mai târziu ob]inu leg`tura [i mama flec`reavesel` cu Antonia. Dup` ce \nchise, o \mbr`]i[` cu putere peDiana, dup` care n`v`li \n buc`t`rie [i ceru s` i se dea [i eiceva de f`cut.

|n timpul mesei atmosfera a fost relaxat`. Mama [i Vita aurecunoscut c` sunt o echip` \n buc`t`rie, [i dup` ce au f`cutschimb de re]ete lâng` o sticl` de vin, mama se relaxasedestul ca s-o asculte pe Vita relatând episodul cu\nchisoarea [i s-o comp`timeasc`. Tat`l lui Lee [i Martin[i-au g`sit un subiect comun: fotbalul. Clive a \ncercat s`flirteze cu Maria, dar aceasta l-a respins cu hot`râre,pretinzând c` discuta cu Diana, pe care o privea deja ca peo viitoare sor`.

– Sper c` nu te vom deranja mult timp, \i zise ea.– Nu este nici un deranj. |mi face pl`cere s` v` am aici, \i

r`spunse Diana cu sinceritate.– Ne-ai ajutat de atâtea ori. Acum, c` Lee este \n afara

pericolului, trebuie s` m` \ntorc la b`rbatul meu. Mama [itata trebuie s` se \ntoarc` la Antonia [i Carlo. Acum cred c`vor fi mult mai lini[ti]i, deoarece \l l`s`m pe Lee pe mâiniletale. Chipul i se \nsenin`. Acum \]i voi spune ce a zis eldespre tine.

– Da, ce a spus? o \ntreb` repede Diana.– A spus c` e[ti un omorâtor de dragoni. Cu cât g`se[ti mai

mul]i dragoni, cu atât e[ti mai mul]umit`. {i \mi dau seama c`este adev`rat, \]i place s` ai grij` de oameni. O \mbr`]i[` peDiana. |mi va face pl`cere s` te am ca sor`.

– P`i... nu [tiu, zise Diana stânjenti`.Maria râse de stânjeneala ei.

CONDAMNAT LA IUBIRE 75

Page 73: Condamnat La Iubire

– Dar eu [tiu.|n timp ce se \ndrepta spre dormitor \n seara aceea, Diana

se opri pe coridor [i ascult` discu]iile despre ea, purtate cuvoce joas`.

|[i amintea c` \n copil`rie casa i se p`rea imens` [i rece.Sc`rile se \ntindeau enorm de mult \n \ntuneric. De fapt, eleduceau doar pân` la camera mic` din col]ul casei, caredevenise camera ei.

La paisprezece ani \l convinsese pe bunicul ei s`-ischimbe camera, spunându-i c` avea nevoie de mai multspa]iu. Dar adev`ratul motiv fusese c`-i displ`cea cameradin col] [i amintirile ei. Chiar [i acum avea impresia c`numai o linie sub]ire o desp`r]ea de nelini[teacopil`riei.

Dintr-un impuls, str`b`tu coridorul spre vechea ei camer`.Era prima oar` dup` ani de zile când intra acolo. Ar`tamohorât`, patul fusese strâns, pere]ii p`reau goi f`r` tablouri,dar chiar când fusese aranjat` [i plin` cu lucrurile ei perso-nale, nu-i p`strase o amintire prea pl`cut`. P`[i \n camer` [i se\ndrept` spre fereastr`. Era a[a cum \[i amintea. Jgheabulgros, prin care se scurgea apa de pe acoperi[, ajungea pân` laramurile copacului. Era u[or s` cobori pe acolo, a[a cumdescoperise Diana la vârsta de zece ani, \n noaptea aceea cândfugise de acas`.

Nimeni nu [tiuse c` fugise. Câteva ore mai târziu se \ntor-sese a[a cum venise, b`gându-se t`cut` \n pat [i z`când acolorece ca o statuie, urând lumea pentru tr`darea suferit`, darrefuzând s`-[i manifeste durerea prin lacrimi. De atunci plân-sese foarte rar.

76 JACQUELINE HUNT

Page 74: Condamnat La Iubire

Undeva, \n spatele ei, auzi râsete venind din cameramamei lui Lee. Ie[i, \nchizând u[a acelor amintiri triste, apoise gr`bi spre camera p`rin]ilor lui Lee, unde din nou Fangse lungise pe unul din paturi, rezistând eforturilor combi-nate ale Mariei, ale lui Clive [i ale tat`lui de a-l da jos deacolo.

– Afar`! ordon` ea [i câinele disp`ru.Printre strig`te [i gesticulând, mama \i povesti cum \l

g`siser` \ntins pe pat [i, \n râsul general, Diana descoperi c`amintirile din camera mic` din col] disp`reau \ncet, pân` când\ncepu s` cread` c` visase.

** *

Nu-l mai v`zu pe Lee pân` a doua zi seara. Familia o salut`ca pe un prieten vechi atunci când sosi la spital, [i imediatmama o anun]` cu voce hot`rât` c` familia se duce la bufet s`bea o cafea. De \ndat` ce u[a se \nchise, Diana [i Lee izbucnir`\n râs.

– S`racul tata! hohoti Lee. Ur`[te bufetele [i pur [i simplutrebuie s`-l târ`[ti pân` acolo.

– |mi plac mult p`rin]ii t`i, \i spuse Diana cu sinceritate.Diminea]a, Vita mi-a spus c` a g`sit paturile din dormitorul lorlipite unul de altul. S-au scuzat c` i-au stricat aranjamentul,dar ei nu pot dormi separat.

– Sigur. Sunt italieni. Noi nu credem \n atitudinea rece aenglezilor, \n leg`tur` cu dormitoarele separate. Cei c`s`tori]idorm \mpreun`.

CONDAMNAT LA IUBIRE 77

Page 75: Condamnat La Iubire

– Cum te sim]i acum?– Mult mai bine.– Bine, deoarece am ceva de discutat cu tine [i vreau s` m`

l`mure[ti. Lee se pref`cu \ngrozit. Cum ai \ndr`znit s`-l pui peClive s` m` urm`reasc`?

Lee se strâmb`.– Ce naiba i-a venit s`-]i spun` a[a ceva?– Nu prea a avut \ncotro, dup` cro[eul lui Gavin.|i povesti cum Clive o urm`rise [i din acest motiv avusese

de suferit. Lee rânji.– Va trebui s` discut cu el. Haide, n-am f`cut ceva a[a de

groaznic.– I-ai spus c` \mi place s` fac pe [efa.– N-am spus chiar c` faci pe [efa, se eschiv` el. Acum ter-

min` [i s`rut`-m`.Când vizita lu` sfâr[it, familia se \ntoarse s`-i ureze

noapte bun`. |n timpul acesta ap`ru o sor`, care-i privi curepro[.

– Inspectore, n-ar trebui s` fie aici atât` lume, \i zise ea. Nuv` face bine.

– Tocmai plecam, zise repede Diana.Lee strânse din din]i, frustrat.– Abia a[tept s` plec de aici.Diana d`du din cap cu simpatie.– Da, dac` e[ti o persoan` obi[nuit` s` dai ordine, este mai

greu s` le prime[ti.El se uit` urât la ea.– Au hot`rât s` m` trimit` \ntr-un sanatoriu pentru conva-

lescen]`, o lun` de zile, mârâi el.

78 JACQUELINE HUNT

Page 76: Condamnat La Iubire

– P`i asta n-ar trebui s` fie a[a de r`u, \i zise Diana.– Habar n-ai despre ce este vorba. Este jum`tate sanatoriu,

jum`tate azil. Va trebui s`-mi petrec timpul stând „relaxat” peteras`, jucând scrabble cu vreun colonel \n retragere. Simt c`\nnebunesc.

– Atunci nu te duce, \i spuse Diana.– U[or de spus, dar nu m` vor l`sa s` plec de aici pân`

când nu vor fi siguri c` voi avea parte de o \ngrijire atent`.– {i au drepate, declar` mama lui. Nu trebuie s` te \ntorci

la munc` decât dup` ce te-ai vindecat complet. – Mam`, nu mai am zece ani!– Nu, dar te por]i ca unul de zece ani.– De fapt nu este nevoie s` joci scrabble cu un colonel \n

retagere, zise Diana dintr-o dat`. {tiu unde po]i fi \ngrijit cuaten]ie, f`r` s` mergi la sanatoriu.

– Unde? Unde? o \ntreb` imediat Lee.– Nici nu mai trebuie s` \ntrebi. Chiar tu mi-ai dat ideea.

Vino la conac.– Ah, nu, Di, nici nu se discut`. Am profitat destul de tine.– Dar este solu]ia ideal`. Vita se va bucura s` te \ngrijeasc`.– Vita asta este o femeie foarte bun`, \i m`rturisi mama.– Este o femeie extraordinar`, fu de acord Lee, dar nu

vreau s` fiu \ngrijit de ea sau de altcineva.– Cineva trebuie s` aib` grij` de tine, insist` Diana. Fie eu

sau Vita, fie sanatoriul.Lee gemu. O parte din el nu dorea ca Diana s`-l vad` nea-

jutorat, dar celalat` parte se gândea c` astfel ar fi cu ea \nfiecare zi.

Dar hot`rârea definitiv` veni din parte mamei.

CONDAMNAT LA IUBIRE 79

Page 77: Condamnat La Iubire

– Dac` [tim c` vei fi bine \ngrijit, ne vom putea \ntoarce laceilal]i copii, \i spuse ea. Ar trebui s` fiu \mpreun` cu Antonia.A \nceput s` ias` cu un b`iat care nu-mi place.

– La vârsta ei? \ntreb` Lee scandalizat.Maria chicoti amuzat`.– Când erai la vârsta ei, tu deja...– Da, m` rog, las` asta, o \ntrerupse repede Lee. Mam`,

desigur, trebuie s` te \ntorci la copii.– A[adar, totul este aranjat. O s`rut` cu zgomot pe Diana.

Dac` tu o s` ai grij` de Lee al meu, va trebui s`-]i fac o list` cuce-i place [i ce nu, ca s` [tii...

– Nu este nevoie s` [tie toate astea, mârâi Lee. – Ha! Auzi la el. La nunta ta voi plânge, dar nu de bucurie,

ci de surpriz` c` s-a g`sit o femeie bun` care s` te ia deb`rbat.

** *

Urm`toarea sarcin` a Dianei, [i cea mai grea, a fost s`-iexplice lui Hugh c` nu putea merge la Lacul Como. |ntr-osear` \l \ntâlni \ntr-un bar, sperând s`-i spun` cât mai delicatposibil acest lucru, dar trebuia s`-i ascund` adev`ratul motiv,deoarece vraja care-i cuprinsese pe ea [i pe Lee era preape]ioas` pentru a fi descris` \n cuvinte.

– Nu cred c` ar fi cinstit fa]` de Leila s`-i dau false speran]e,\i zise cu blânde]e.

– ~sta este felul t`u de a-mi spune c` nu te vei m`rita cumine? o \ntreb` Hugh.

80 JACQUELINE HUNT

Page 78: Condamnat La Iubire

– Presupun c` da. Hugh drag`, n-ar fi mers. Dac` a[ fisim]it c` doream s` m` c`s`toresc, n-ar fi trebuit s` m` gân-desc atât de mult. M-a fr`mântat mult acest gând, deoarecee[ti atât de potrivit.

Zâmbetul strâmb d`dea impresia c` râdea de ea \ns`[i.– Am crezut c` ]ii la mine, Diana, zise el moroc`nos, f`r`

s-o priveasc`.– }in, dar nu cum vrei tu. Am crezut c` felul \n care ]in la

tine va fi suficient, dar nu este. Ar fi trebuit s`-mi dau seama.– Se pare c` eu sunt cel care nu te-a cunoscut, zise el

]eap`n. |ntotdeauna ai fost atât de st`pân` pe tine [i de sensi-bil`. Acum \mi spui c` te-ai \ndr`gostit de cineva care nu estepotrivit pentru tine.

– Ba n-am zis deloc, protest` ea consternat`.– D`-mi voie s` cred c` am ceva sim] de observa]ie, draga

mea. Când o femeie \ncepe s` spun` c` o dat` s-a gândit c` a]ine la cineva era destul dar acum [tie c` nu este a[a, \nseamn`c` s-a \ndr`gostit. Diana r`mase t`cut`, incapabil` s`-i r`spund`,[i Hugh insist`. El nu este potrivit pentru tine, nu-i a[a?

– Nu [tiu cum este, z`u, zise ea \ncet. Doar c`... Reveni cupicioarele pe p`mânt, ca s` descopere c` ]inea mâna pe inim`,\ntr-un gest incon[tient dar pe care Hugh nu-l putea ignora.

– |n]eleg ce este, zise el. Nu e ceva neobi[nuit ca o femeiefoarte sensibil` s` dea câteodat` cu bâta-n balt`. Te-ai\ndr`gostit de un vagabond de la refugiu, nu-i a[a?

Spre dezam`girea sa, Diana nu-[i putu re]ine un oftat cândrealiz` cât de aproape de adev`r ajunsese Hugh. Eramul]umit` c` era semi\ntuneric [i el nu putea s`-i vad` obrajii\n fl`c`ri.

CONDAMNAT LA IUBIRE 81

Page 79: Condamnat La Iubire

– Ei bine, te las s`-]i satisfaci micul t`u capriciu, draga mea,\i zise Hugh. Eu pot s` fiu r`bd`tor.

– Vrei s` spui c` m` vei accepta, dup` micul meu capriciu?\l \ntreb` ea curioas`.

– Tu singur` ai spus c` ne potrivim. O dat` ai spus c` `staeste primul lucru care conteaz` \ntr-o c`s`torie.

– Am zis eu? Da, presupun c` am spus-o.– Când \]i vei veni \n fire, eu voi fi acolo, a[teptân-

du-te.– Nu m` a[tepta, Hugh, \i zise ea ridicându-se [i

preg`tindu-se s` plece. Nu m` voi \ntoarce.A[a cum presupusese, Vita a fost \ncântat` la ideea c` Lee

va sta cu ei. Ascultase solemn toate instruc]iunile pe caremama i le d`duse [i promisese s` fie o a doua mam` pentruel. Familia Fortuno se \ntorsese \n Italia cu sufletul \mp`cat,condus` la aeroport de Diana.

Venise vara [i tribunalul intr` \n vacan]`. Acum Dianaavea timp liber pe care putea s`-l petreac` \mpreun` cu Lee.Se \ntoarse acas` de la aeroport, \ntr-o stare de fericire pecare n-o cunoscuse decât de pu]ine ori \n via]a ei. |ncepu s`murmure aceste ocazii: trecerea examenelor „Magna cumlaudae“, când a fost primit` \n barou, când a câ[tigat primulcaz.

De fiecare dat` bunicul ei o scosese \n ora[ la restaurant,câteodat` prezentând-o colegilor lui cu mult` mândrie. Ol`uda \n felul lui solemn [i ea sim]ea o imens` satisfac]iedeoarece era apreciat` dup` standardele lui, care erau foarte\nalte. Acum descoperi c` aceast` satisfac]ie p`lea \n fa]a feri-cirii la gândul c` va fi cu Lee.

82 JACQUELINE HUNT

Page 80: Condamnat La Iubire

Dormitorul lui fusese aranjat la parter, iar u[ile d`deauspre gr`dina mare. Dou` zile mai târziu, o ambulan]` \l adusepe Lee la conac.

Se deplas` hot`rât pe picioarele lui, dar efortul \l stoarsede putere [i când Vita insist` s` se odihneasc`, el nu se opuse.

|n urm`toarele zile \ncepu s` mai prind` puteri [i s` stea totmai mult \n buc`t`rie, ajutând-o pe Vita s` cure]e cartofi sau\nv`]ând-o re]ete italiene[ti. Dar obosea repede [i atunciobi[nuia s`-[i petreac` dup`-amiaza stând la umbr` \n gr`din`.

Deveni repede obiectul interesului celor trei copii dinvecini. Gr`dina lor era pu]in mai mic` [i le f`cea o mare pl`ceres` sar` gardul \n gr`dina Dianei [i s` se joace acolo. Ea n-ar fizis nimic, dar Martin se burzuluia [i gemea cu am`r`ciune cândvedea dezastrul din straturile de legume [i flori.

Dar Lee era o atrac]ie prea mare, care \nvingea teama fa]`de Martin. Printr-un telefon f`r` fir misterios, copiii au aflatcurând c` el era un ofi]er de poli]ie r`nit de criminali. Cândap`rea \n gr`din` se gr`beau s` vin` [i-i cereau s` le spun` ogr`mad` de pove[ti cu criminali; cu cât erau mai \ngrozitoare,cu atât mai bine. Spre amuzamentul Dianei, se p`rea c` lui Lee\i f`cea pl`cere s`-i distreze [i pove[tile lui erau cât mai teri-bile posibil.

– Sunt sigur` c` nu este bine pentru ei s` asculte astfel degroz`vii, chicoti Diana \ntr-o sear` \n timp ce lenevea fericit`\n bra]ele lui, \n timp ce se leg`neau \ntr-un balansoar degr`din`.

– Prostii, zise el vesel. Copiii sunt ni[te adev`ra]i vampiri.{i apoi, nu prea cred \n ele. Scot p`r]ile tulbur`toare [i inven-tez o gr`mad` de cadavre.

CONDAMNAT LA IUBIRE 83

Page 81: Condamnat La Iubire

– {i cadavrele nu sunt tulbur`toare?– Nu atât ca minciuna [i cruzimea, \i spuse el gânditor.

Când vezi femei \n vârst` b`tute pentru câ]iva b`nu]i sau doarpentru pl`cerea de a bate... asta este tulbur`tor. Vezi fe]elepline de vân`t`i oribile, [i privirile pline de uimire pentru c`nu \n]eleg cum de a putut s` li se \ntâmple a[a ceva tocmailor... apoi trebuie s`-l prinzi pe nemernic [i s` te por]i cum`nu[i cu el... Se opri brusc [i se cutremur`.

– Apoi, ce? \l \ntreb` Diana, \ncruntându-se.– Atunci, câteodat` doresc s` pot s`-mi scot m`nu[ile [i s`

le ar`t cum este s` fii lovit, termin` Lee. Astea sunt cazurile pecare nu le descriu copiilor niciodat`. Doar genul „poc – aimurit” este un joc inofensiv.

– }i-ai scos vreodat` m`nu[ile? \l \ntreb` Diana dup` oscurt` ezitare.

Lee ridic` din umeri.– O dat` mi-am pierdut cump`tul cu un nemernic care a

lovit un b`trân \n cap. {tia c` era \n siguran]`. Singura mar-tor` era so]ia victimei, care era prea speriat` ca s`-l poat`vedea bine. St`tea, acolo \n sec]ia de poli]ie, râzând la mine.Am v`zut ro[u \n fa]a ochilor [i l-am pocnit. Era doar un la[[i a fost destul ca s` se sperie. A recunoscut totul dar apoi[i-a angajat un avocat specializat \n cazuri de brutalitate apoli]iei. Cazul a fost judecat, oficial am fost mustrat, iar pede alt` parte el a fost eliberat [i poate s` le dea \n cap alto-ra. O v`zu \ncruntat` [i zise cu hot`râre: Singurul lucru decare mi-e ru[ine este faptul c` el a fost l`sat \n libertate. Hais` nu mai discut`m. Niciodat` nu vom fi de acord \n aceast`direc]ie.

84 JACQUELINE HUNT

Page 82: Condamnat La Iubire

– Deoarece eu sunt genul de avocat pe care tu nu-l po]isuferi? \ntreb` ea. Genul care crede c` „to]i poli]i[tii sunt porci[i to]i ho]ii sunt sfin]i”?

– N-a[ zice chiar a[a, \ncepu el.– Dar a[a ai sus]inut când ne-am \ntâlnit prima oar`, \i reaminti

ea. M-ai acuzat c` vreau s` te ap`r deoarece aveai vân`t`i [i a[fi putut s` folosesc asta ca semn al brutalit`]ii poli]iei.

– P`i, sunt vreo câ]iva avoca]i care se potrivesc acesteidescrieri, zise el stânjenit. Mi-am dat seama c` tu e[ti o per-soan` pu]in mai complicat`. {i apoi, eu \ncercam s` scap detine. Am [tiut c` aduci necazuri.

El \[i \ncord` bra]ul [i o trase mai aproape. Diana \l s`rut`cu blânde]e, apoi cu pasiune când sim]i r`spunsul lui. Apoi,f`r` tragere de inim`, se retrase din \mbr`]i[area lui, de[idorea mai mult.

– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` el, u[or amuzat.}i-e team` c`o s` le[in?

– Cam a[a ceva, \i zise ea cu o voce u[or tremurat`.El oft`.– |mi dau seama c` perioada de convalescen]` ne va pune

la grea \ncercare pe amândoi. Sper c` nu-]i pare r`u c` m-aiadus aici, nu-i a[a?

– Da [i nu, \i r`spunse ea gânditoare. Cred c` este timpuls` mergem s` lu`m masa.

– Nu cred c` Martin va vorbi cu mine. Unul dintre copii a datcu mingea \n mijlocul stratului cu salat`, \n aceast` dup`-amiaz`.M-am oferit s` pl`tesc stric`ciunile, dar nu cred c` l-am \mbunat.

– Nu cred. Salatele alea sunt mândria lui. Vita \]i d` posi-bilitatea s` iei masa \n pat. De ce nu, \n seara asta?

CONDAMNAT LA IUBIRE 85

Page 83: Condamnat La Iubire

– Nu m` mai proteja. Voi \nfrunta mânia lui Martin.Vita f`cuse o salat` extraordinar`, la care ad`ugase ni[te

condimente culese din re]etele italiene[ti ale lui Lee. Toat`lumea o savur` dar Martin nu se putu ab]ine [i observ`\ntunecat c` ar mai fi trebuit pu]in` salat` verde.

– Dar mi-e team` c` anul `sta nu prea vom avea salat`verde, ad`ug` el aruncând o privire \ncruntat` spre vinovat.

– Vrei s` m` sinucid acum, sau o l`s`m pe mai târziu?\ntreb` Lee cu o figur` inocent`.

– Ia termina]i! porunci Vita. Amândoi.– Acum \ncep s` pricep de ce te-ai \n]eles a[a de bine cu

mama, \i zise Lee. E[ti exact ca ea.– Atunci trateaz`-m` cu mai mult respect, \i suger` Vita.Dintr-o dat` chipul lui Lee deveni cenu[iu [i toat` puterea

din lume n-ar fi putut s`-l opreasc` s` \nchid` ochii \n timp ceera cuprins de sl`biciune.

– Cred c` este mai bine s` m` duc \n pat, zise el.Diana se ridic` repede s`-l ajute, dar \n acela[i timp Clive \i

oferi bra]ul [i Lee \l accept`.– Oricum \]i mul]umesc, draga mea, \ndulci el respingerea.– N-am crezut cu adev`rat, ceea ce am spus, declar` brusc

Martin.– Te cred, \i r`spunse Lee punând mâna pe um`rul lui,

\nainte de a se l`sa ajutat de Clive.Peste o jum`tate de or`, când Diana se uit` \n camera lui

Lee, el dormea profund. |nc` ar`ta extenuat [i ea se hot`r\ s`nu-l lase s` se oboseasc` prea mult \n urm`toarele zile.

86 JACQUELINE HUNT

Page 84: Condamnat La Iubire

Capitolul 7

Dar hot`rârea Dianei de a-l proteja se lovea de\nc`p`]ânarea lui de a nu se „l`sa cocolo[it.” Erau certurifrecvente, dar pân` la urm` totul se termina cu o\mbr`]i[are.

Diana realiz` c` Lee se ref`cea repede, deoarece\mbr`]i[`rile deveneau din ce \n ce mai puternice [i s`rut`riletot mai pasionate.

|ntr-una din zile se duse la el acas`, s`-i ia coresponden]a.Se oferise pentru treaba asta deoarece dorea foarte mult s`vad` unde locuia. Avea un apartament mic, ordonat, mobilatauster. Atmosfera ar fi fost rece dac` n-ar fi existat o mul]imede fotografii cu membrii familiei. Dormitorul era mic, cu unpat \ngust, un dulap, câteva c`r]i [i portrete de familie. Lestudie [i v`zu o mul]ime de chipuri care probabil c` erau fra]i,surori, p`rin]i, bunici [i nepo]i. Maria era acolo cu so]ul eiGiorgio [i o alt` gr`mad` de chipuri, care probabil c`reprezentau familia lui Giorgio.

Page 85: Condamnat La Iubire

Pe noptiera de lâng` patul lui Lee descoperi o agend` pecare scria „Zile de na[tere”. Deschizând-o v`zu c` era un jur-nal care cuprindea zilele de na[tere ale tuturor membrilorfamiliei, plus \nsemn`ri care ar`tau vârsta lor \n anul acela.Fascinat`, \i num`r` [i v`zu c` erau 150 de persoane. Se a[ez`pe pat, uluit` dar [i pl`cut surprins` de o familie atât de unit`.

Se \ndrept` spre cas` dorind s` discute cu Lee, dar cândintr` pe alee, gemu când v`zu parcat` ma[ina lui Hugh. Intr`gr`bit`, dar Clive o a[tepta \n hol [i duse degetul la buze.

– Pe aici, [opti el. {i nu scoate nici un sunet.O conduse \n camera lui Lee, unde u[ile spre gr`din` erau

deschise. Martin [i Vita erau acolo, privind ca doi copii ferici]i,[i-i f`cur` semn s` se apropie, dar \n acela[i timp o \ndemnar`s` nu fac` zgomot.

– Acolo, [opti Vita, ar`tând spre leag`n. Lee era \ntins [i-l asculta pe Hugh care-i vorbea cu un ton

superior.– Sper c`-]i dai seama cât de norocos e[ti, tinere, spuse

Hugh.– Domni[oara Waldman a fost foarte bun` cu mine, zise

Lee cu o voce umil`, spre mirarea Dianei.– Domni[oara Waldman este foarte bun` cu o mul]ime de

oameni [i ar trebui s` fie cu b`gare de seam`. Adun` to]ivagabonzii de la refugiu, apoi \i aduce acas`, unde ace[tiaprofit` de bun`tatea ei.

– De cine vorbe[te `sta? r`bufni Martin. Dac` a[ fi cu zeceani mai tân`r, i-a[ ar`ta eu vagabonzi!

– Nu cred c` profit de bun`tatea ei, domnule, r`spunseLee cu aceea[i voce umil`.

88 JACQUELINE HUNT

Page 86: Condamnat La Iubire

– Ui]i c` se \ntâmpl` s` [tiu c` e[ti un escroc m`runt. |ntâite-am v`zut \n boxa acuza]ilor, unde de fapt este locul t`u. Darb`nuiesc c` domni[oara Waldman te-a scos de acolo. Este spe-cializat` \n cazuri f`r` speran]`.

– Nu, sir, n-a[ putea s-o las s` m` ajute, nedorind s` abuzezde bun`tatea ei.

Diana râse la auzul glumei lui Lee.– Dar nici chiar Hugh nu va \nghi]i a[a ceva, zise Diana \ncet.– Pui pariu? murmur` Vita.{i avu deptate.– |mi pare bine c` ai atâta decen]`. Nu ai f`cut o figur` prea

bun` \n acea zi, pot s`-]i spun.– Nu, sir, [i judec`torul a crezut la fel. M-a trimis la

\nchisoare pentru trei luni, dar am ie[it mai repede pentrubun` purtare, ad`ug` Lee repede, ca [i cum ar fi vrut s`-[i\mbuneze acuzatorul. |n]elege]i c` am \nv`]at lec]ia.

– Dac` vrei s` [tii p`rerea mea, singura lec]ie pe care ai\nv`]at-o a fost cum s` tr`ie[ti pe spinarea unei femei naive.

– Ce obr`znicie! exclam` Diana.Lâng` ea, Vita, Martin [i Clive se distrau \n t`cere, râzând

pe \nfundate.– Domni[oara Waldman m-a salvat, explic` Lee. S-a gândit

c` pot fi recuperat.– {i tu i-ai r`spl`tit \ncrederea z`când \n gr`dina ei ca [i

cum nu ai avea nimic mai bun de f`cut, mârâi Hugh. Staitol`nit acolo, când eu vorbesc cu tine. Scoal`-te, omule!

|nainte ca cei care priveau s` realizeze ce se va \ntâmpla, seaplec` [i apucându-l de haine pe Lee, \l ridic` \n picioare.|ngrozit`, Diana travers` \n fug` peluza.

CONDAMNAT LA IUBIRE 89

Page 87: Condamnat La Iubire

– Opre[te-te, Hugh! Este r`nit.Dar nu era nevoie s-o spun`. Mi[carea descheiase c`ma[a

lui Lee, l`sând la vedere rana ro[ie [i urât` de pe piept, de pecare bandajul fusese recent \ndep`rtat.

– Pentru numele lui Dumnezeu, Diana, \i zise Lee exaspe-rat. Nu te mai purta ca mama. Sunt destul de puternic ca s`-lapuc pe idiotul `sta de curea [i s`-l atârn de cel mai apropiatcopac. {i ca s` fiu cinstit, sunt destul de tentat s-o fac.

– Hugh, \i spuse ea, v`zând c` era gata s` explodeze. Nu[tiu ce ]i-a spus Lee, dar...

– Nu i-am spus nimic. El a venit aici [i pur [i simplu [i-a\nchipuit tot ce poate fi mai r`u.

– Ei bine, n-ai nici un drept s-o faci, \l inform` Diana pe Hugh.– Ui]i, draga mea, c` atunci când l-am \ntâlnit prima oar`,

era \n box`.– La fel ca [i fratele t`u, \i reaminti ea cu r`ceal`. A[a c` s`

nu mai vorbim de asta.Hugh o privi \ncruntat, dar refuz` s` se lase convins.– Natural, \mi pare r`u, dac` i-am agravat rana...– N-ai f`cut-o, \l lini[ti repede Lee. Nu-i b`ga asta \n cap,

pentru numele lui Dumnezeu!– ... iar rana a fost c`p`tat` \n \mprejur`ri dubioase, nu am

nici o \ndoial`.– Când cineva este \mpu[cat \n piept, de obicei \mpre-

jur`rile sunt dubioase, observ` Lee, cu blânde]e.– Exact ce am spus [i eu.– De fapt am fost \mpu[cat de un vânz`tor de droguri.– Vezi! }i-am spus! explod` Hugh. Recunoa[te! Ce vrei mai

mult ca s`-]i dai seama de situa]ie?

90 JACQUELINE HUNT

Page 88: Condamnat La Iubire

– Hugh, te rog s` pleci, [i nu mai spune prostii. Lee estepoli]ist. Ar fi trebuit s`-]i spun` asta.

– De ce? \ntreb` Lee. Dac` vrea s` se dea \n stamb`, eu nu-lopresc.

– Iubitule, te rog s` ai grij` de tine cum trebuie, \l implor`ea. Cred c` mai bine am chema doctorul.

– Dac` o faci, plec de aici [i nu m` mai \ntorc, declar` el\nc`p`]ânat.

Hugh o privi printre gene.– Iubitule... repet` el. Vrei s` spui c`... `sta...?– Da, Hugh, el este.Hugh trase cu putere aer \n piept.– Am venit aici, deoarece eram \ngrijorat din cauza ta. Se

pare c` am avut dreptate. Nici o clip` n-a[ fi crezut c` tu ]i-aiputea pierde capul.

– Nici eu n-a[ fi crezut, recunoscu ea. Dar mi-e team` c`a[a s-a \ntâmplat.

Hugh se \ntoase spre Lee privindu-l \ncruntat, dar acesta seuita la Diana.

– Acum plec, zise el. Dar nu las lucrurile a[a. M` voi\ntoarce.

– Nu are rost Hugh, \i spuse Diana. Nu \ncerca s` m`salvezi. Mi-e team` c` pentru mine nu mai sunt speran]e.

– Sunt sigur c` [tii drumul spre ie[ire, \i spuse Lee, mieros.Nu risca s` r`mâi la mas`. Nu r`spund pentru ce ]i-ar puteapune Vita \n mâncare.

Hugh se \ntoarse [i se \ndrept` spre ie[ire. – N-a fost frumos din partea ta s` râzi de el, \i repro[`

Diana cu severitate.

CONDAMNAT LA IUBIRE 91

Page 89: Condamnat La Iubire

– N-am putut s` rezist. {i nu-mi pare r`u. Am aflat câtevalucruri pe care nu le-a[ fi putut afla altfel.

– Cum ar fi? \l \ntreb` ea, \ntâlnindu-i privirea.– Cum ar fi morile de vânt... ca \n Don Quijote?– Nu, morile de vânt ca \n „a face excese”, \i explic` ea.El \i prinse fa]a \n mâini, cu blânde]e.– Chiar nu mai este nici o speran]` pentru tine?– Nici una, \i r`spunse ea cu inima b`tându-i puternic.– Nici pentru mine, \i spuse el, plecându-[i capul.Vita venea s` le spun` c` masa era gata, dar se \ntoarse

brusc pe c`lcâie [i se \ndrept` spre buc`t`rie.

** *

|n noaptea aceea, Diana z`cu treaz` mult timp, gândindu-sela dragostea ei. Aproape c` a]ipise, când un sunet din cas` of`cu s` se trezeasc`. St`tu \n \ntuneric, cu urechile ciulite, [iapoi \l auzi din nou, un geam`t venind din holul de la parter.|ntr-o clip` s`ri din pat, str`b`tu dintr-un salt camera [i ie[i peu[` uitând s`-[i pun` halatul pe ea. Zbur` pe sc`ri [i \n\ntuneric z`ri ceva ce aproape c`-i provoc` un infarct. Lee era\ntins pe jos [i gemea.

– Iubitule, \i spuse ea \nsp`imântat`, \n timp ce \nge-nunchea lâng` el. Stai acolo... nu te mi[ca...

El o prinse repede de \ncheietur`.– Nici m`car s` nu te gâne[ti s` chemi un doctor. Nu vreau

s`-i explic c` a fost chemat \n zori pentru c` eu m-am lovit ladegetul de la picior.

92 JACQUELINE HUNT

Page 90: Condamnat La Iubire

– Ce? – M-am dus la baie. N-am aprins lumina din hol, ca s` nu

te trezesc. Când m-am \ntors m-am \mpiedicat de monstruo-zitatea asta. |i ar`t` spre bufetul sculptat, din stejar. M-a trimisla podea.

– Un deget de la picior, repet` ea nevenindu-i s` cread`.Vrei s` spui c` asta-i tot...? Parc` erai \n agonie.

– Sunt \n agonie, zise el exaseprat. Probabil c` voir`mâne [chiop pe via]`. Trebuie s` existe o lege care s`interzic` punerea acestui gen de mobile \n col]uri\ntunecoase, unde pot deveni un pericol pentru cet`]eniicinsti]i. Dac` a[ cunoa[te un avocat bun, te-a[ da \n jude-cat`.

– |]i voi prezenta unul mâine. Vrei s` te ajut s` te \ntorci \npat?

– Cred c` da. La urma urmelor, \mi e[ti datoare dup` totce mi-ai f`cut.

– Foarte frumos, \i r`spunse ea indignat`.Se ridic` gr`bit \n picioare [i-[i trecu bra]ul pe dup` gâtul

Dianei. Sprijinindu-se de ea, se \ndrept` [chiop`tând sprecamer` [i se a[ez` pe pat. Când el se \ntinse \n pat, ea aprinselumina ca s` examineze piciorul r`nit.

– Mi se pare c` n-ai nimic. – Am fost foarte curajos, o asigur` el. Cred c` ar trebui s`-mi

faci un masaj bun.Diana se a[ez` pe pat [i-i lu` piciorul \n poal`, \ncepând s`-l

maseze.– {i mai zici c` e[ti un b`rbat c`ruia nu-i place s` fie coco-

lo[it, \l lu` ea peste picior.

CONDAMNAT LA IUBIRE 93

Page 91: Condamnat La Iubire

– La fel ca toate femeile, nu \n]elegi un principiu, \i explic`el cu r`bdare. N-am vrut s` fiu cocolo[it când am fost\mpu[cat, dar un b`rbat care-[i zdrobe[te degetul mare de lapicior de un bufet de stejar de zece tone, are nevoie de pu]in`simpatie.

– A[ putea s-o chem pe Vita, \l tachin` ea.– Mul]am, dar te prefer pe tine. Ah, a[a-i grozav. Cred c`,

la urma urmei, te voi ierta.Dup` ce u[urarea c` nu era r`nit trecu, Diana g`si alt motiv

de \ngrijorare. Abandonând piciorul lui Lee, se mi[c` pe patca s`-l poat` privi mai bine.

– Nu ]i-a f`cut bine c` te-ai lovit, \i zise ea \ncruntându-se.– Nu te mai agita. M` vindec foarte bine. Uite.|[i descheie bluza de pijama [i-i ar`t` rana care se vin-

deca pe zi ce trecea. Dar ochii ei \ngrijora]i nu vedeau nicio \mbun`t`]ire, ci doar o linie ro[ie [i urât`, care-i aminteacât de aproape trecuse pe lâng` moarte. Nu se mai puteagândi la nimic altceva. Se aplec` [i o atinse u[or cu buzele,apoi \[i sprijini obrazul de pieptul lui [i-i ascult` b`t`ileinimii.

Lee o \mbr`]i[`.– Totul este bine, \i spuse el. Totul s-a terminat.– Nu [i pentru mine. Niciodat`.Se for]` s` se ridice [i s` se \ndep`rteze de el. Pieptul lui

gol [i faptul c` amândoi erau doar \n pijama, constituiau unpericol prea mare. C`ma[a ei de noapte era sub]ire, iar decol-teul adânc o f`cea s` se simt` aproape goal`.

– Vino aici, \i ordon` Lee din pat.Ea scutur` din cap.

94 JACQUELINE HUNT

Page 92: Condamnat La Iubire

– Nu, mai bine nu.– Iubito, mai devreme sau mai târziu, va trebui s` admi]i c`

sunt vindecat.– Nu asta ai spus acum câteva clipe.– Glumeam [i eu. M` simt la fel de bine ca \nainte. Vino aici

[i las`-m` s`-]i dovedesc.Când ea nu-i r`spunse, el se ridic` din pat, se a[ez` \n

spatele ei [i-i puse mâinile pe umeri. Diana \i sim]ea respira]iacald` \n ceaf`.

– Lee, nu... te rog...Diana \ncerc` s` se elibereze, dar el o \ntoarse repede cu

fa]a, \nvingându-i rezisten]a [i ]inând-o strâns \n bra]e.– Crezi c` sunt un sl`b`nog? o \ntreb` el cu ochii

str`lucind.– Se pare c` mu[chii nu s-au atrofiat, recunoscu ea, \ncer-

când s` respire normal. Acum m` la[i s` plec?– Ce s-a \ntâmplat? Brusc mi-a mai crescut un cap? Sau este

ceva ce prietenul meu cel mai bun nu mi-a spus?– Sigur c` nu.– Atunci de ce graba asta de a te \ndep`rta de mine? Nu-]i mai

place cum te s`rut? F`r` s`-i mai a[tepte r`spunsul, se aplec` pesteea [i o s`rut`. |ncepu s`-i urm`reasc` conturul buzelor cu limba.

– Asta nu-]i place? murmur` el.– Ah, da, oft` ea, cuprins` de fiori. – Mmm. M-am gândit eu. {i nici asta nu-]i place, nu-i a[a?|ncepu s-o chinuiasc` cu s`rut`ri sub ureche.– Ai dreptate, suspin` Diana, \ncercând s` nu se lase \n voia

lui. Dezaprob cu hot`râre a[a ceva, deci de ce nu te opre[ti?El chicoti.

CONDAMNAT LA IUBIRE 95

Page 93: Condamnat La Iubire

– B`nuiesc c` pur [i simplu m` distreaz` felul \n care \]iar`]i dezaprobarea. Ai putea s` m` \mpingi la o parte.

– Nu cred c` ar avea vreun efect, \i spuse ea nelini[tit`,ag`]ându-se de el.

– Mmm, ai perfect` dreptate. Presupun c` voi continua s`te s`rut pân` când voi afla unde am gre[it. Poate aici?

Depuse un [ir de s`rut`ri de-a lungul maxilarului ei, apoicontinu` \n jos pe gât.

Neajutorat`, Diana ced` dulcei senza]ii, strecurându-[idegetele \n p`rul lui, [i gemu \ncet de pl`cere.

– E[ti un diavol, \i zise ea.– Atunci, de ce zâmbe[ti?– Pur [i simplu vreau s` fiu dr`gu]`, murmur` Diana.Lee o \mbr`]i[` cu putere [i o s`rut`. Diana [tia c` trebuia

s` se gândeasc` la s`n`tatea lui, dar senza]iile minunateprovocate de buzele lui o f`cur` s` nu mai fie capabil` s` gân-deasc`. Tot ce dorea era s` se lase \n voia pasiunii care plutea\ntre ei. Va mai permite s-o s`rute \nc` o dat`, apoi se varetrage.

Nu era sigur` dac` buzele ei se deschiser` din propria lorvoin]`, sau dac` el insistase. Dar se completau atât de bine,\ncât gândul unuia, era ac]iunea celuilalt. |ns`, indiferent decum s-a \ntâmplat, limba lui i-a p`truns \n gur`, torturând-o cuispite c`rora ar fi trebuit s` le reziste. O s`ruta a[a cum \ipl`cea ei, \ncet [i cu o deosebit` blânde]e, pân` când toat`hot`rârea ei se topi.

– M` bucur s` v`d c` am ob]inut dezaprobarea ta.– Nu ai ob]inut nimic, \l asigur` ea. Dar e[ti invalid. Nu

vreau s` te sup`r.

96 JACQUELINE HUNT

Page 94: Condamnat La Iubire

– L`udabil. Dar nu sunt un invalid.|n timp ce-i vorbea, Lee \i d`duse la o parte bretelele

c`m`[ii de noapte [i \ncepu s`-i mângâie sânii. Atingereadegetelor lui pe piele \i producea o pl`cere imens`, dar Dianase for]` s`-l \ndep`rteze.

– Nu, iubitule... protest` ea.Lee vorbi cu indiferen]`, dar era o umbr` \ntunecat` \n

ochii lui când \i r`spunse:– Am atins un punct care nu-]i place?– Nu spune prostii, \l rug` ea. {tii ce simt... cât de mult \mi

place s` m` atingi... dar \ncerc s` nu scap situa]ia de sub con-trol.

– Tu \ncerci! Hot`rârea ta! Eu nu am nimic de spus? Poatec` eu vreau ca situa]ia s` scape de sub control!

– |nc` nu e[ti complet ref`cut.Ochii lui str`lucir`.– Mai devreme sau mai târziu va trebui s` test`m acest

lucru. Diana, spune-mi... ]i-e fric` de faptul c` nu mi-amrec`p`tat puterea, sau pentru c` mi-am rec`p`tat-o?

Pentru un moment ea \l privi uimit`, dar imediat \[ireveni.

– Vrei s` spui c` sunt una din acele femei care profit` defaptul c` \ngrijesc un b`rbat, ca s`-i devin` indispensabile?

– Nu chiar. Vreau s` zic altceva. La naiba, a[ dori s` m` potdescurca mai bine cu vorbele. A[ vrea s` \ncetezi s` vezi \nmine o persoan` care are nevoie de \ngrijire. A[ vrea s` [tiu cese va \ntâmpla când voi renun]a la cârje [i voi fi vindecat. Aiputea s` m` iube[ti, dac` n-a[ avea nevoie de tine?

Dup` un timp destul de lung, Diana \i r`spunse \ncet:

CONDAMNAT LA IUBIRE 97

Page 95: Condamnat La Iubire

– Dac` nu ai nevoie de mine, nu m` iube[ti.– O s` te iubesc mereu, Diana, \i spuse el. Cred c` m-am

\ndr`gostit de tine, din clipa \n care te-am v`zut. }ie nu ]i s-a\ntâmplat la fel?

– Da, \i r`spunse ea simplu.– Alt cuplu ar fi dep`[it de mult punctul la care am ajuns

noi.– Dar este diferit pentru noi... pentru tine...|[i puse, cu grij`, mâna pe pieptul lui.– Ba nu este deloc diferit. Sunt un b`rbat \ndr`gostit...

Vreau s`-]i dovedesc aceast` dragoste. N-am a[teptat destul?Nu m` dore[ti [i tu?

– {tii, c` te doresc, \i zise ea cu voce u[or r`gu[it`.– Sper, \i r`spunse el, luând-o \n bra]e. Deoarece nu vreau

s` mai a[tept nici o clip`.O s`rut`, dar de data asta era diferit. Acum era un b`rbat

\ndr`gostit, pe punctul de a se \mplini. Pulsul Dianei o lu`razna când sim]i buzele lui hot`râte [i \mbr`]i[area puternic`.Nu se mai putea \mpotrivi sentimentelor ei. Acum putea s`recunoasc` faptul c` n-ar fi putut suporta ca el s` n-odoreasc`. Lee o s`rut` pe fa]` [i pe gât [i ea oft` de pl`cerecând pielea sensibil` i se \nfior`. Sim]ea c` tot corpul r`spun-dea mângâierilor lui. Era doar \nceputul [i ea va gusta fiecaremoment, [tiind c` ceea ce va urma va fi din ce \n ce mai fru-mos.

Când o s`rut`, buzele ei se deschiser` singure. Mirosulproasp`t al corpului lui ajunse la ea, m`rindu-i pl`cerea.Sim]urile \i erau treze acum, gata s` guste pl`cerea pe care eli-o va da.

98 JACQUELINE HUNT

Page 96: Condamnat La Iubire

|nceti[or, el \i \ndep`rt` breteaua c`m`[ii de noapte [iaceasta alunec` pe podea, l`sând-o goal`. El \[i scoase bluzade pijama, dar o l`s` pe ea s`-i desfac` pantalonii [i s`-[i treac`mânile peste coapse \n timp ce-i d`dea jos.

Diana \[i trecu mâinile peste bra]ele [i pieptul lui, dar \n locde sl`biciunea bolii de care fusese con[tient` pân` atunci, sim]idoar putere [i acest lucru o \nfior`. Lee o lu` de mân` [i o con-duse \napoi la pat, \mbr`]i[ând-o. O s`rut` cu tandre]e, \n timpce mâinile \ncepur` o explorare \nfocat` a corpului ei zvelt.

Asta era tot ce-[i dorise Diana de-a lungul atâtor nop]inedormite. Acum era ame]it` de fericire. Se \ntinse spre el,mângâindu-l. |i pl`cea totul la el [i când buzele lui \i atinser`gâtul, se arcui, oferindu-i-se plin` de bucurie. |[i plimb` limbape pielea sensibil`, trimi]ându-i fiori \n tot corpul. Habar nuavusese Diana c` se putea sim]i atât de extaziat`, dar pân`atunci nu fusese niciodat` \n bra]ele unui b`rbat pe care s`-liubeasc` atât de tare cum \l iubea pe Lee.

|n timp ce o p`trundea, Lee \i repet` numele, iar ea \ir`spunse \n acela[i fel. Sentimentul care o cuprinsese era atâtde puternic, atât de mi[c`tor, \ncât numai numele lui \l puteaexprima, numele lui repetat la infinit, respira]iile lor avândacela[i ritm ca [i al corpurilor lor.

Erau o sigur` fiin]`, dând [i primind dragoste [i pasiune \negal` m`sur`.

El ceru [i ea \i r`spunse, apoi ea \ntreb` [i primi \n replic`o cascad` de dragoste [i tandre]e, pasiune [i c`ldur`.

|l \mbr`]i[` cu putere [i-[i zise \n sinea ei c` Lee \iapar]inea, a[a cum [i ea \i apar]inea lui, a[a cum \[i dorise, [iniciodat` n-o s`-l lase s` plece.

CONDAMNAT LA IUBIRE 99

Page 97: Condamnat La Iubire

Capitolul 8

Lee veni din gr`din` transpirat [i plin de praf dup` ce sejucase cu Fang. |i luase ceva timp ca s`-l fac` s` \n]eleag` c`jocul luase sfâr[it, dar pân` la urm` reu[i [i intr` \n cas` pen-tru a vedea dac` Diana se \ntorsese de la \ntrevederea cu clien-tul al c`rui caz urma s` se judece imediat ce curtea reveneadup` vacan]`. Dar Diana nu venise \nc` [i el se servi cu o beredin frigider.

Auzi pe cineva \ngânând o melodie \n biroul Dianei [i privicurios \n`untru. Vita era acolo, sco]ând c`r]ile din raft,[tergându-le de praf [i apoi punându-le la loc. Tres`ri când \lv`zu, se a[ez` pe un scaun [i \ncepu s`-[i fac` vânt u[urat`.

– N-am vrut s` te sperii, \i zise Lee zâmbind. Ai crezut c`sunt o fantom`?

– Mai r`u. Am crezut c` este Diana. Nu-i place s` m` vad`aici, a[a c` trebuie s` fac curat când e plecat`. {i mai sunt [ilucruri de care nu trebuie s` m` ating.

– Cum ar fi? \ntreb` el intrigat.

Page 98: Condamnat La Iubire

– Cum ar fi acest dulap pe care-l [terg de praf acum,recunoscu Vita. |l [terg destul de des, dar spun c` nu.

Lee zâmbi larg.– Diana [tie?– Probabil. Este foarte greu s`-i ascund ceva. Dar atâta timp

cât nu m` prinde, ea se preface, eu m` prefac, [i totul estebine.

– Poate. Când v`d \n ce necazuri intr` oamenii când se\ndr`gostesc, m` gândesc la faptul c` pu]in cinism prinde bine.

– Vita, pot s` te ajut cu ceva? Nu suport s` stau degeaba.M-am oferit s`-l ajut pe Martin \n gr`din`, dar m-a refuzat deteam` s` nu-l certe Diana.

– E[ti sigur c` te-ai ref`cut? \l \ntreb` ea \ngrijorat`.Lee gemu.– Sigur c` m-am ref`cut.– Foarte bine. Mul]umesc. Po]i s`-mi dai c`r]ile alea.|i ar`t` un mald`r de c`r]i de pe podea.Erau c`r]i groase, de m`rimea unei c`r]i de telefoane. Când

Lee le ridic`, una alunec` [i c`zu pe podea deschis`, dând laiveal` o serie de fotografii. Ridic` una [i o privi.

– Ce este asta? Un album de familie? \ntreb` el mirat.– A[a se pare, \i r`spunse Vita, privind peste um`rul lui. Di

nu mi le-a ar`tat pân` acum. Dar de fapt ea nu prea vorbe[tedespre problemele ei de suflet. Trebuie s` le ghice[ti.

– Am crezut c` o cunosc destul de bine, remarc` Lee.– Ah, da, \i r`spunse calm Vita. Este mult mai transparent`

decât crede ea. |[i adun` cârpa de praf [i p`m`tuful. M` ducs` pun ceainicul. Pui tu la loc astea când termini, da?

– Sigur, \i r`spunse el mecanic.

CONDAMNAT LA IUBIRE 101

Page 99: Condamnat La Iubire

Se duse s` se a[eze lâng` fereastr`. Un sentiment de tensi-une [i surescitare \l cuprinse când realiz` c` ar putea g`si unadintre cheile care duceau la sufletul Dianei. P`rea deschis` [isincer`, dar \n acela[i timp era misterioas` [i derutant`.Câteodat` avea impresia c` o \n]elegea, \ns` pe de alt` parte [tiac` aceast` \n]elegere nu era decât un miraj. Aici \n acestefotografii, spera s` g`seasc` cel pu]in câteva date clare despre ea.

La \nceput avu impresia c` albumul nu avea nici o leg`tur`cu ea. Fotografiile ar`tau o tân`r` dr`gu]` cu un copilmoroc`nos \n bra]e, care privea \ncruntat aparatul defotografiat. Numai dup` ce privi cu aten]ie chipul copilului \[id`du seama c` acesta era Diana.

Mama ei, deoarece presupunea c` aceasta era femeia dinfotografie, ar`ta ca o p`pu[` cu chip de por]elan, p`r blond[i ochi mari. |ntotdeauna era machiat` la perfec]ie, chiar [icând poza cu un sugar \n bra]e. Pe spatele acestei poze citi„Erica [i \ngera[ul ei“. Literele erau mici, scrisul \ngrijit.

Dup` aceea fotografiile erau f`cute la intervale de [ase luni,iar chipul copilului era din ce \n ce mai pu]in angelic, pem`sur` ce cre[tea. Chipul de copil al Dianei ar`ta inteligen]`[i personalitate, dar era total lipsit de dr`g`l`[enia mameisale; o dr`g`l`[enie pe care Lee o considera total lipsit` depersonalitate.

Singurul lucru pe care-l aveau \n comun era b`rbia, dar aDianei era hot`rât`, pe când a mamei sale era u[or\nc`p`]ânat`. Erica era \mbr`cat` \n rochii largi, din materialevaporoase, [i poza de parc` ar fi fost prin]es`. Lee se \ntreb`cum se descurcase ea cu un copil inteligent [i cu foarte mult`personalitate. Dar desigur, realiz` el, r`spunsul era \n

102 JACQUELINE HUNT

Page 100: Condamnat La Iubire

rochi]ele cu vol`na[e pe care feti]a le purta atât de stângaci,\ncât probabil c` se ducea o adev`rat` lupt` ca s` fie \mbr`cat`\n ele. Erica \ncercase s` transforme un dr`cu[or \n \ngera[,iar tensiunea rezultat` din aceast` lupt` se vedea \n fiecarepoz`.

Studie albumul pân` la sfâr[it, apoi o lu` de la \nceput,privind cu aten]ie fiecare poz`. Una aproape c`-l f`cu s` râd`\n hohote. Erica, \n rochie de sear`, \ngenunchease s`-[i\mbr`]i[eze fiica, având o atitudine de mam` iubitoare. Diana,cu p`rul torturat \n bucle, \mbr`cat` \ntr-o rochi]` plin` devol`na[e [i dantelu]e, \ndura \ntreaga poveste cu un aer deresemnare mohorât`. Lee rânji, imaginându-[i feti]a fugind s`scape de nesuferitele haine de duminic`, imediat dup` ultimapoz`. Avea sentimentul c` deja o cuno[tea pe Diana mai bine[i asta \l f`cu mai fericit.

Tocmai când voia s` \nchid` albumul realiz` c` ultimapagin` avea forma unui plic. Gr`bit, \[i b`g` mâna \n`untru [ig`si o alt` fotografie.

Era din nou Diana, dar o Diana transformat`. Era \mbr`cat`\n blugi [i un tricou, iar pe chip avea un zâmbet str`lucitor.Era cu un b`rbat exagerat de chipe[ [i Lee \[i d`du seama deunde mo[tenise ea tr`s`turile, cu excep]ia b`rbiei, deoarecechipul tat`lui ei avea o b`rbie care denota sl`biciune \n con-trast cu cea a fiicei lui. Lee se \ntreb` cum fusese acest b`rbat.Adesea v`zuse asemenea fizionomii pe banca acuza]ilor. Eragenul de om slab, care o lua la goan` la primul semn deprimejdie. Dar se p`rea c` fiica lui \l adora. El st`tea pe scaun,iar fiica lui st`tea \n spatele lui, cu bra]ele \n jurul gâtului, spri-jinindu-[i b`rbia de capul lui [i radiind de fericire.

CONDAMNAT LA IUBIRE 103

Page 101: Condamnat La Iubire

– Ce faci?El \[i ridic` privirea, uluit de r`ceala vocii din prag. Diana

st`tea acolo, \mbr`cat`, a[a cum intrase \n cas`, mai palid`decât o v`zuse el vreodat` [i aruncând fulgere din priviri.

– Tocmai m` uitam la fotografiile tale, \i r`spunse el. Nu tesuperi, nu-i a[a?

Diana intr` [i-i lu` albumul din mân`. – De unde ai luat asta?– Nu face s` sune ca [i cum a[ fi comis o crim`, se eschiv`

el s`-i r`spund`, nedorind s`-i spun` adev`rul [i s-o implicepe Vita. Este doar un album de fotografii. Ai fi putut s` mi-lar`]i chiar tu.

– Dar nu am f`cut-o. Am motivele mele. Nu doresc decâtpu]in` intimitate, Lee. Este prea mult?

R`ceala din privirea ei \l \ngrijor`, dar \i r`spunse cublânde]e:

– Dac` te deranjeaz`, \mi pare r`u. N-am vrut s` te sup`r.– Nu sunt sup`rat`, \i zise ea repede. Numai c` nu-mi place

s` m` gândesc c`-mi scotoce[ti prin lucruri când nu sunt acas`.– De ce? Care este diferen]a?– Nu [tiu. Nu pot s`-]i explic. Râse neconving`tor. Trebuie

s` \ncui din nou dulapul `sta, pentru Vita, nu-i a[a?– De ce trebuie? De ce te \nchizi \n tine \n fa]a persoanelor

care te iubesc?– Nu-i adev`rat. Nu este a[a. Pur [i simplu o parte din mine

\mi apar]ine numai mie.– Te referi la p`rin]ii t`i? Eu ]i-am povestit despre ai mei.– P`rin]ii t`i \nc` mai tr`iesc, i-o \ntoarse ea. Ar fi destul de

dificil s`-]i prezint p`rin]ii mei.

104 JACQUELINE HUNT

Page 102: Condamnat La Iubire

– |mi pare r`u, \i zise el calm. A trecut mult timp de cândei... adic` nu mi-am dat seama c` \nc` te doare a[a de tare.Presupun c` am fost foarte stângaci, dar nu pot suferi când teascunzi de mine. De ce te temi?

Se \ntinse spre ea, dar Diana se d`du la o parte.– Spui lucruri lipsite de sens, se r`sti ea.– P`i, eu cred c` este absurd s` te por]i de parc` a[ fi un

spion, doar pentru c` m-am uitat la câteva poze din copil`ria ta.– F`r` acordul meu.Diana [tia c` f`cea prea mult caz, dar parc` un demon

pusese st`pânire pe ea. La fel se sim]ise când aflase de la Clivec` Lee \i citise gândurile. Instinctiv se lupta s` resping` acestamestec, incapabil` s` vad` c` putea distruge cea maipre]ioas` rela]ie din via]a ei.

– Este pu]in cam melodramatic, nu-i a[a? o \ntreb` Lee.Pentru numele lui Dumnezeu, m-ai prins uitându-m` \n albu-mul de familie, nu scotocindu-]i \n po[et`.

– Un album personal la care te uitai f`r` permisiunea mea.Spre necazul ei, Diana se auzi vorbind cu vocea sigur` [i rece

pe care o adopta \n sala de tribunal. Dac` s-ar putea opri, segândi disperat`, dar totul se desf`[urase cu o vitez` incredibil`.

– Foarte bine, \i zise Lee, ridicând tonul exasperat. |mipare r`u. N-ar fi trebuit s` fac asta. Vrei s` port un sac [icenu[` \n cap tot restul vie]ii, sau preferi s`-mi tai capul?

– Nu fi absurd, \i r`spunse Diana, ro[ind când auzi tonullui sarcastic.

– Cine este absurd? |mi vorbe[ti ca un procuror, nu ]i-aidat seama? Nu vreau s` m` trezesc \n box`, pentru c` ne-amcertat, de[i habar n-am de ce ne-am certat, pân` la urm`.

CONDAMNAT LA IUBIRE 105

Page 103: Condamnat La Iubire

– Atunci s` \ncet`m, \i zise ea cu vioiciune. S` ne prefacemc` nu s-a \ntâmplat nimic.

– Bine.Ar fi putut s` se termine acolo, dar Lee r`m`sese cu un sen-

timent de nedreptate, care-l f`cu s` riposteze imediat.– Ba nu, nu este bine. Nu vreau s` las lucrurile neclare,

pentru ca mai târziu c` dea na[tere la interpret`ri gre[ite. Ce\nseamn`, Diana? Ascundea venerabilul judec`tor Waldmanun secret? Este vreun cod secret pe spatele vreunei poze,care descrie unde a ascuns el cadavrul? Hai, s` le scoatem laiveal`.

– Este o glum` a ta, nu-i a[a? \i strig` ea.– Când e[ti atât de ira]ional`, da. Am comis o indiscre]ie

minor` \n leg`tur` cu via]a ta, nu o crim`.– Foarte bine. Recunosc. Este vina mea [i-mi pare r`u c`

am f`cut scandal. Acum s` termin`m. E ora ceaiului [i mi-efoame.

Spre necazul lui, ea zâmbea, p`rând hot`rât` s` trânteasc`u[a [i s` pun` punct subiectului. Brusc \i trecu prin minte c`o ceart` ar putea scoate de la ea mai multe date decât ar fiputut afla altfel. To]i membrii familiei Fortuno erau exper]i \narta ciorov`ielii cu folos, genul care-i apropia [i mai mult dup`aceea. Dar realiza c` acest lucru \i era str`in Dianei. Zâmbetulei era implacabil.

– Pentru numele lui Dumnezeu, strig` el dintr-o dat`, zi-micumva! Arunc` \n mine cu o tigaie, dac` vrei, dar \nceteaz` s`mai fii atât de politicoas` [i bine crescut`.

– S`-]i zic cumva! Asta este ideea ta despre o discu]iera]ional`, nu-i a[a?

106 JACQUELINE HUNT

Page 104: Condamnat La Iubire

– Nu vreau o discu]ie ra]ional`! Discu]ia ra]ional` neafund` \n noroi [i mai mult, nu-]i dai seama? Dac` mi-ai fi spusc` sunt un prost cu o minte de musc`, cel pu]in a[ fi [tiut cegânde[ti [i ar fi fost o schimbare a felului de a vorbi pe care-lfolose[ti la tribunal.

– Ei bine, mi-e team` c` nu sunt genul care arunc` lucruri[i insult`, a[a c` hai s-o l`s`m balt`, vrei? \i zise ea printre din]i.

– Da, ai dreptate, hai s-o l`s`m balt`. Indiferent ce am face,nu vom \ncerca s` l`murim lucrurile dintre noi. Ai face oricealtceva decât s` recuno[ti c` ai probleme, nu-i a[a?

– Lee, \i spuse ea cu r`bdare. |n afara faptului c` tu m`h`r]uie[ti, \ncercând s` m` faci s` recunosc faptul c` am pro-bleme, ei bine, nu am. Bine?

– Bine, bine, zise el \mp`ciuitor, [tiind c` pierduse.Mai târziu \n noaptea aceea, Diana se duse [i b`tu la u[a lui

Lee. Când o v`zu stând \n prag, palid` [i nelini[tit`, inima i se\nmuie [i deschise bra]ele. Ea se repezi la pieptul lui, g`sindu-[irefugiu acolo unde dorea s` fie.

– |mi pare r`u c` am fost atât de deplasat`,morm`i ea, cunasul \n um`rul lui.

– Nu ai fost. Vina e a mea. N-ar fi trebuit s` m` uit \n albu-mul t`u, \ns` nu mi-am dat seama c` te deranjeaz` a[a de mult.

O s̀ rut̀ cu afec]iune, mi[cat de nefericirea care se citea pe chipul ei.– De ce conteaz` atât de tare? [opti el. Po]i s`-mi spui?– Cred c` am fost pu]in cam nebun`, oft` ea.Inima lui tres`ri din nou, când auzi r`spunsul evaziv. |n

timp ce el \ncerca s` se hot`rasc` dac` s` insiste, ea se\ndep`rt`. F`când un pas \napoi, lu` ceva de pe m`su]a dinhol. Era un album.

CONDAMNAT LA IUBIRE 107

Page 105: Condamnat La Iubire

– L-am adus ca s` ]i-l ar`t, \i zise. Nu c` m-ar \ncânta s` v`dcum ar`tam atunci. Nu eram oribil`?

– Nu erai a[a de frumoas` ca acum, recunoscu el, tr`gând-o\n camer`.

Se a[ez` pe pat [i \ncepu s` r`sfoiasc` albumul. Cândajunse la sfâr[it, \[i strecur` degetele nestingherit \n buzu-narul de pe spatele ultimei pagini. A[a cum b`nuise, era gol.Nu-[i ar`t` nemul]umirea [i continu` s` vorbeasc`.

– Un lucru nu s-a schimbat. Chiar [i atunci erai stângace.Se vede pe chipul t`u.

– |nc` mai sunt.– |n orice caz, mai r`u. E[ti o adev`rat` scorpie. Râser`, dar

[tiau c` nu era totul \n ordine. Momentul trecuse [i aceast` \ncercare de \mp`care era

sortit` e[ecului.– Mama ta era foarte dr`gu]`, \i zise el, f`când \n zadar un efort.– Da, a fost manechin. Niciodat` n-am putut s` fiu la

\n`l]imea ei, a[a am sim]it. Diana râse stânjenit`. Rozul [i albulnu prea erau stilul meu.

– Este adev`rat. Dar stilul t`u \mi place mai mult.Diana privi peste um`r, la pat.– Ce faci?– Am \nceput s`-mi strâng lucrurile. Am stat aici prea mult.

Nu mai sunt un invalid. Voiam s`-]i spun mâine.– Nu gr`bi lucrurile, \i zise ea repede. Te vei gr`bi s` te

duci la serviciu, \nainte de a fi \nzdr`venit...– Nu m` vor l`sa s` lucrez pân` când doctorul poli]iei nu-[i

va da avizul, a[a c` nu te \ngrijora. O b`tu pe mân` \ncurajator.Nu po]i s` ai grij` de mine la nesfâr[it, \i mai spuse el calm.

108 JACQUELINE HUNT

Page 106: Condamnat La Iubire

– E[ti sigur c` `sta este singurul motiv?– Plec pentru c` ne-am certat, o prostie, nu-i a[a? o ironiz`

el. Trebuie s` gânde[ti c` sunt un nemernic.Dar nu era a[a de simplu. {tia c` se compl`cuse \n aceast`

situa]ie, dorind s` stea \n apropierea ei. Numai c` du[ul recepe care-l primise azi, \l trezise [i-l f`cuse s` realizeze c` pentruun timp trebuia s` stea departe de ea.

** *

Diana opri ma[ina \n fa]a blocului lui Lee. Ferestrele erau\ntunecate, a[a c` nu putea s`-[i dea seama dac` era acas` saunu [i acum st`tea \n ma[in`, cu stomacul strâns ghem dincauza nervilor.

Lee plecase de patru zile. |n prima sear` o sunase s`-imul]umeasc` din nou pentru grija ei.

Dup` patru zile \[i reaminti de cheile de rezerv` de laapartamentul lui, care mai erau \nc` la ea, [i hot`r\ c` era dedatoria ei s` i le restituie personal. Ar fi fost riscant s` i letrimti` prin po[t`. Nu-l sun` la telefon, ci veni direct la el.Acum c` era aici, \i era team`. Expresia de pe chipul lui cândo va vedea ap`rând dintr-o dat` \n fa]a lui, ar putea s`-i deasperan]e sau s-o \ngrozeasc`.

Dar când sun`, nu-i r`spunse nimeni. Dup` o lung`ezitare, descuie u[a [i arunc` timid` o privire \n`untru.

Afar` se \ntuneca repede [i \n apartament era semi\ntune-ric. Nesigur`, p`[i \n`untru sim]indu-se ca un intrus \n lini[teacare domnea \n apartament.

CONDAMNAT LA IUBIRE 109

Page 107: Condamnat La Iubire

Ar fi fost mai u[or s`-i lase cheile pe masa din buc`t`rie, cuun scurt bilet, ceea ce se gândise la \nceput s` fac`, dar apoise r`zgândi. El se va \ntoarce curând [i mai mult ca sigur c` nuse va sup`ra, dac` o va g`si acolo. Se a[ez` s`-l a[tepte.

Dup` o or`, \[i zise c` \ncepuse s` lucreze. Programul unuipoli]ist era neprev`zut. Trebuia s` plece. Dar inima i serevolt`, nedorind s` plece f`r` s`-l vad`. Zâmbi strâmb,recunoscând c` Diana cea de dinainte [i \nc`p`]ânat`, ar fi fostprea mândr` s` lase un b`rbat s` b`nuiasc` faptul c` dorea s`-lvad` din nou. Dar se p`rea c` acea Diana nu mai exista. |nlocul ei ap`ruse aceast` femeie vulnerabil`, cu emo]iineprev`zute. Niciodat` nu sim]ise pentru un b`rbat, ceea cesim]ea pentru Lee. Hot`rârea ei era luat`. Va mai a[tepta câte-va minute, apoi va ac]iona cu hot`râre.

Se trezi, \n camera luminat` de lumina cenu[ie a zorilor.Când reu[i s` focalizeze ceasul, v`zu c` era ora cinci. Cu obra-jii arzând, s`ri \n picioare cuprins` de panic`. Lee nu veniseacas` toat` noaptea. Doamne, Dumnezeule, nu trebuia s-og`seasc` acolo, \n caz c` sosea acas`!

Diana l`s` cheile [i un bilet pe mas`, apoi ie[i gr`bit`. Spreu[urarea ei, n-o v`zu nimeni [i cobor\ la ma[in`. |n timp ceconducea spre cas`, \ncerc` s` nu se gândeasc` la nimic. Maimult ca sigur c` Lee lucrase. Nici m`car nu dorea s` g`seasc`un alt motiv al absen]ei lui de acas` \n acea noapte. {i totu[ise p`rea c` lumea ei era sc`ldat` \ntr-o lumin` cenu[ie, carenu avea nici o leg`tur` cu lumina zorilor.

110 JACQUELINE HUNT

Page 108: Condamnat La Iubire

Capitolul 9

Pe m`sur` ce se apropia de cas`, Diana spera c` prietenii eidormeau. |n starea \n care era, nu era capabil` s` le suporte\ntreb`rile. Dar \n timp ce se \ndrepta spre garaj, u[a \ncepus` se deschid`. Asta \nsemna c` unul dintre ei o a[teptase.Putea distinge lumin` \n cas`.

|n timp ce ie[ea din ma[in`, Martin ap`ru \n pragul u[ii.– Mai bine ai intra repede \n cas`, \i zise el.|ngrijorat` c` s-ar fi putut \ntâmpla ceva, se strecur` gr`bit`

pe lâng` el. Apoi se opri, \ncercând s` \n]eleag` incredibilaprezen]` a lui Lee \n hol, cu chipul palid [i \ncerc`nat.

– Unde dracu’ ai fost pân` la ora asta? o \ntreb` el r`gu[it.Ca \n vis, p`[i spre el.– Unde am fost eu...? De când e[ti aici?– Am stat toat` noaptea. Vita mi-a spus c` te a[tepta s`

sose[ti de dup`-amiaz`. Am \nnebunit f`cându-mi griji dincauza ta. Eram gata s` \ncep s` sun pe la spitale. Diana, undeai fost?

Page 109: Condamnat La Iubire

Ea \ncepu s` râd`, de u[urare [i bucurie. Intensitatea sen-timentelor ei o ame]i. Râdea \n hohote \n timp ce Vita, Martin[i Lee se apropiar` de ea cuprin[i de nelini[te, iar Clive seaplec` peste balustrad`.

– Diana, \i zise Lee apucând-o de umeri, ce \nseamn` asta?Ce s-a \ntâmplat? Ai fost implicat` \ntr-un accident?

Ea scutur` din cap, incapabil` s` vorbeasc`. |n sfâr[it, reu[is` se st`pâneasc`.

– N-am nimic, \i zise ea. Nu sunt nebun` [i nici beat`. Pur[i simplu sunt fericit`.

Lee o trase spre el, b`tând-o cu pruden]` pe spate. – Sigur c` e[ti, \i zise el lini[titor. Hai s` ne a[ez`m [i

poveste[te-mi.|n timp ce vorbea, o ajuta s`-[i scoat` haina. Martin lu` haina

[i-l l`s` s-o conduc` \n bibliotec`. O a[ez` pe sofa, apoi \i turn` ob`utur` \n pahar, [i toate astea \n timp ce o privea cu pruden]`.

Diana [i-ar fi dorit s` [tie un mijloc de a prelungi acestmoment magic. Lee fusese toat` noaptea aici, a[teptând-o,\ngrijorat [i speriat, la fel cum fusese [i ea. Gândul `sta o f`cus` râd` din nou.

– |n acest moment, presupun c` trebuie s` te calmez,aruncându-]i con]inutul paharului \n fa]`, remarc` el. Dar a[irosi un vin bun, a[a c` n-o s-o fac. Suspansul m` ucide. Dragamea, unde ai fost?

– N-o s` m` crezi.– |ncearc`-m`.– Am fost \n apartamentul t`u.– |n apar...? Tot acest timp?– Am dormit.

112 JACQUELINE HUNT

Page 110: Condamnat La Iubire

– Vrei s`-mi spui, o \ntreb el \nfuriat, c` \n timp ce eust`team aici a[tetpându-te, tu erai acolo, a[teptându-m` pemine?

Ea aprob` din cap, cu ochii str`lucitori. Lee se lupt` s`-[icontroleze expresia fe]ei, apoi abandon` [i \ncepu s` râd` \nhohote, \n timp ce-[i \ngrop` fa]a \n p`rul ei.

– M-am dus s`-]i dau \napoi cheia, continu` Diana luându-lde gât [i lipindu-l de ea. Am \nceput s` a[tept [i când am v`zutc` nu vii m-am gândit... adic` m-am \ntrebat...

– {tiu ce te-ai \ntrebat. La fel m` \ntrebam [i eu. Dintr-odat` \ncet` s` mai râd` [i continu` \ncet. Dar nu puteam credec` m-ai uitat atât de repede. |ntre noi este ceva mult mai mult.

– Da, \i r`spunse ea cu voce moale. Numai c` dup` ce aiplecat a[a cum ai plecat, nu mai eram atât de sigur`.

– Nici nu pot s`-mi amintesc ce gândeam. {tiam c` eram\ngrijorat dintr-un motiv, dar \n noaptea asta, când nu ai venitacas`, m-am gândit c` te-am pierdut – [i atunci a \nceput cuadev`rat co[marul. Nimic altceva nu mai avea importan]`.

– {i pentru mine a fost la fel.O \mbr`]i[` [i ea se lipi mul]umit` de corpul lui, apoi \[i

\ntoarse fa]a spre el c`utându-i buzele. Gustul lor era incredi-bil de dulce.

– Nu trebuie s` ne mai pierdem din nou, \i spuse el r`gu[it.Am venit aici asear`, ca s`-]i cer s` te m`ri]i cu mine. Spune-mida.

– Da, \i r`spunse ea imediat. Nu [tiu ce m-a[ face dac` tunu m-ai vrea. Te iubesc atât de mult.

– Mi-a fost team` c` nu te voi mai auzi spunându-mi astadin nou.

CONDAMNAT LA IUBIRE 113

Page 111: Condamnat La Iubire

– O s` ]i-o repet \n fiecare zi, tot restul vie]ii, \i zise ea cu buzelepe buzele lui. O s`-]i repet asta pân` când o s` te plictise[ti.

– Asta nu se va \ntâmpla niciodat`, murmur` el.Diana avea sentimentul c` revenise la via]`. Nimic din ceea

ce i se \ntâmplase \nainte de a-l cunoa[te pe acest b`rbat nuavea importan]`. Sup`rarea din ultimele dou` zile disp`ruseca [i cum nu existase.

Lee o lu` de mân`, o trase \n picioare [i sco]ând-o dincamer` o conduse spre sc`ri. Când ajunse sus ezit` pu]in, apoio l`s` s`-l trag` spre camera ei.

O dat` intrat` o lu` \n bra]e, o s`rut` cu pasiune, dorinds`-i arate cât de mult o dorise. Diana \i r`spunse cu o pasiuneegal`, sim]ind cum inima \i tres`lta de bucurie pentru c` eraacolo unde \[i dorise, [i anume \n bra]ele lui.

– Nu mai trebuie s` se \ntâmple asta niciodat`... Nu suports` stau departe de tine... \mi promi]i...

– |]i promit, \i r`spunse ea u[or r`gu[it`. Niciodat` n-o s`te las s` pleci.

– Iube[te-m`... mereu.– Mereu, murmur` ea, vorbele ie[ind tremurat datorit`

nenum`ratelor senza]ii care parc` o sufocau.– Am visat c ̀fac dragoste din nou cu tine, murmur ̀el. {i acum

c ̀te am, te voi savura pe \ndelete. E[ti prea perfect̀ ca s ̀m ̀gr`besc.|i putea sim]i b`rb`]ia \ntre coapsele ei. {i el o dorea tot

atât de tare precum \l dorea ea, dar era un b`rbat r`bd`tor. Defapt Diana, care era atât de st`pân` pe sine, nu mai putear`bda. Dorea ceea ce numai Lee putea s`-i dea, s` se eliberezede constrângeri, s` fie ea \ns`[i, cea dinainte, dinainte cadurerea [i tr`darea s`-[i ia partea.

114 JACQUELINE HUNT

Page 112: Condamnat La Iubire

De aici \nainte ea lu` conducerea, gr`bindu-l cu mi[c`ri [icuvinte. Când o p`trunse \l \ntâmpin` la jum`tatea drumului.Pentru ea bucuria de a face dragoste cu el era mai mult decât opl`cere fizic`, era o sum` a tot ceea ce se \ntâmplase \ntre ei, [iprivindu-l \n ochi, v`zu c` [i pentru el era la fel. |mp`r]eau momen-tul reafirm`rii dragostei lor [i a leg`turii lor, [i r`maser` \mbr`]i[a]i\n timp ce extazul fu \ncet \nlocuit cu o binecuvântat` mul]umire.

Adormir` imediat, apoi se trezir` [i f`cur` din noudragoste. Diana ar fi vrut s` doarm` din nou lâng` el, dar eradiminea]` [i o auzea pe Vita treb`luind prin buc`t`rie. {tia c`nu va fi complet fericit` pân` când nu va rezolva o problem`.

– Lee, \n leg`tur` cu locul unde vom sta... \ncepu ea.El i-o lu` \nainte.– Normal c` vom locui aici. N-ar fi posibil ca Vita [i Martin

s` locuiasc` \n micul meu apartament. F`r` s`-i mai amintescpe Fang, Suki [i John Wayne.

Diana oft` mul]umit`.– |mi era team` c` nu vei \n]elege.– Cred c` te \n]eleg destul de bine, \i zise el cu afec]iune.

{tiu c` nu-]i vei abandona proteja]ii, nici chiar pentru mine.– N-a[ putea fi fericit`, dac` a[ face-o.– A[a m-am gândit [i eu. Singura condi]ie pe care o pun

este s` pl`tesc jum`tate din cheltuieli, facturi, ipotec` etc.– Nu exist` nici o ipotec`. Casa a fost cump`rat` cu ani \n urm`.– Atunci, las`-i s` spun` c` sunt un om f`cut, zise Lee cu

inima u[oar`. Cui \i pas`?Se auzi un cioc`nit \n u[a dormitorului.– Nu-]i face probleme. Nu intru! strig` Vita. V` las tava cu

ceai aici, lâng` u[`.

CONDAMNAT LA IUBIRE 115

Page 113: Condamnat La Iubire

Lee \[i ascunse zâmbetul \ngropându-[i fa]a \ntre sânii Dianei.– Cred c` Vita a \nv`]at s` se poarte de la mama ta, \i zise

ea mângâindu-l pe p`r.Se ridic`, \[i puse halatul [i deschise u[a. Tava pe care o

aduse \n`untru nu con]inea doar ceai, ci [i o farfurie cu bis-cui]i proaspe]i. Lee \i privi cu mare bucurie.

– N-am nici o inten]ie s` m` lipsesc de biscui]ii f`cu]i de Vita,\i comunic` el, cu gura plin`. B`nuiesc c` tu e[ti o buc`t`reas`groaznic`. Diana cl`tin` din cap. Nu e[ti o buc`t`reas` groaznic`?

– Habar n-am. Nu am \ncercat, \i zise ea u[or amuzat`.Lee o privi \ngrozit.– Nu [tii s` g`te[ti nimic?Ea d`du din cap.– Nimic. Am refuzat mereu s` \nv`]. Nu pot suferi s` g`tesc.

Mama ta ar putea avea un atac, nu-i a[a?– Ar face, dac` n-ar fi vorba de tine. Dar mama mea te

ador` [i consider` c` e[ti diferit` de celelalte femei.|nghi]i gr`bit ultimul biscuit.– Ce va zice când va afla c` ne vom c`s`tori? \ntreb` Diana.– Va zice c` mi-a trebuit cam mult timp s` m` hot`r`sc.

Iubito, mama mea a [tiut c` ne vom c`s`tori, \nc` de când te-a\ntâlnit. Hai s-o anun]`m, vrei?

Diana cl`tin` din cap.– Dup` aceea, \i spuse \ncuind u[a dormitorului.– Dup` aceea?– Da.Diana l`s` capotul s` cad` [i ajungând lâng` el, \l \mbr`]i[`.– Dup` aceea.

116 JACQUELINE HUNT

Page 114: Condamnat La Iubire

Capitolul 10

Judec`torul \ntreb`:– L-a]i g`sit pe acuzatul Frank Morris vinovat sau nevino-

vat?Pre[edintele jura]ilor \[i drese vocea nervos.– Vinovat, r`spunse.Cinci minute mai târziu, Morris era pe cale s` isp`[easc` o

sentin]` de doi ani, iar cei care avuseser` leg`tur` cu cazul \[istrângeau lucrurile preg`tindu-se s` p`r`seasc` sala de tribu-nal. Avocatul ap`r`rii, Jeremy Frane, un b`rbat mai \n vârst` cup`rul grizonat, \i f`cu semn lui Lee s`-l a[tepte.

Câteva minute mai târziu, Jeremy Frane ap`ru \n holul tri-bunalului [i-l strig` pe Lee.

– N-am mai b`ut de mult timp un pahar \mpreun`, \i ziseel cu o voce r`gu[it` de prea mult whisky, ]ig`ri [i de preamulte discursuri \n fa]a jura]ilor. Ar`ta exact ceea ce era, unb`trân combatant, la care Lee ]inea foarte mult.

– N-ai avut noroc, \i spuse el cu simpatie.Frane ridic` din umeri.

Page 115: Condamnat La Iubire

– Câteodat` câ[tigi, câteodat` pierzi. Singura mea [ans` dea câ[tiga de data asta, ar fi fost doar dac` le[inai \n box`, [icum nu ai f`cut-o, ce puteam eu s` zic?

– Oricum, mi-ai cam f`cut zile fripte, \i spuse Lee cu sin-ceritate.

– Doar \n timpul procesului. F`r` sup`rare, sper.– Nici una.Intrar` \ntr-un birt unde mâncarea era bun` [i berea nu era

trezit`.– Morris era vinovat, remarc` Lee. Având \n vedere cât de

des \i reprezin]i pe el [i familia lui, nu cred c` te-a surprinsprea tare.

– Da, nu [tiu cu ce mi-a[ fi putut cump`ra o sticl` de vinbun, dac` membrii acestei familii ar fi avut nevoie de minedoar din când \n când. Dar \n curând se va termina.

– Nu-mi spune c` vrei s` te retragi.– Nu-]i spun doar. M-am hot`rât definitiv. Am f`cut avo-

catur` timp de patruzeci de ani [i asta este destul de mult pen-tru un om care nu vrea s` \nnebuneasc`.

– N-a[ fi crezut c` e[ti a[a de b`trân, zise Lee, con[tient c`min]ea, deoarece Frane \[i ar`ta vârsta, ba chiar mai mult.

– Am \nceput tocmai când Horace Waldman a fost numitjudec`tor. A fost ghinionul meu ca el s` judece primul meucaz. Doamne, omul `la era un diavol. De o polite]e ucig`toare.|ntotdeauna am sus]inut c` [i-a ascu]it din]ii pe mine ca s`poat` mu[ca urm`toare victim`, dar \ntâi a f`cut-o cu mine. |[isub]ie vocea imitându-l. Nu te gr`bi, domnule Frane, Legea \nacest ]inut dateaz` de vreo mie de ani. Pot s` mai a[tept pu]in

118 JACQUELINE HUNT

Page 116: Condamnat La Iubire

pentru ca dumneata s` fii gata s` \ncepi. Eu eram agitat ca opisic`, tot sc`pând hârtiile din mân`. Ap`ram un b`rbat penume Billings, acuzat de furt. Ap`rarea era foarte slab`, dincauza pu]inelor dovezi pe care le aveam, dar [tiam c` trebuias` câ[tig. La fel [tia [i Waldman. M` tot \ntrerupea ca s`-mispun` ce ar fi trebuit s` \ntreb [i nu [tiu cum ne-am descurat,dar la final mi-am dorit s` fi murit. El st`tea acolo, denep`truns, [i eu a[teptam s` fiu f`cut buc`]i de hot`rârea lui.Dar el a dat verdictul \n favoarea mea. Nu-mi venea s`-mi credurechilor. Nu c` m` elogia. Pur [i simplu le-a spus jura]ilor c`ar trebui s`-l achite pe Billings deoarece nu fusese ap`rat cumar fi trebuit. {i ei au fost de acord. A[a era Waldman. Cinstitpân` \n fundul sufletului, dar nu-[i dezv`luia gândurile [i nu-[iputea permite s` fie blând. Un tip tare ca piatra. Niciodat`n-am putut \n]elege cum de a acceptat s-o ia \n casa lui pemicu]a lui nepoat`.

– Presupun c` a sim]it c` este datoria lui, din moment cep`rin]ii ei au murit, remarc` Lee.

Frane \l privi uimit.– Dar p`rin]ii ei n-au murit.– P`i sigur c` au murit. {i ea nu avea unde s` se duc`.– Asta a[a o fi. Dar p`rin]ii ei n-au murit. Au divor]at. {i a

fost un divor] urât. Mama a fugit cu un tip mai tân`r, iar tat`la scormonit \n toate mizeriile expunându-le \n fa]a tribunalu-lui, \n \ncercarea de a ob]ine o pensie alimentar`. Urât`treab`.

Un sentiment ciudat puse st`pânire pe Lee. Era cuprins \naceea[i m`sur` de ne\ncredere [i de team`. Nu prea [tia de ce

CONDAMNAT LA IUBIRE 119

Page 117: Condamnat La Iubire

ar fi trebuit s` se team`. Era clar c` f`cuse o gre[eal`, dar ar fidorit ca inima s` nu-i mai bat` a[a de tare. Ultima oar` când \ib`tuse a[a fusese cu câteva luni \n urm`, când v`zuse \n fa]aochilor pistolul [i [tiuse c` \n câteva secunde urma s` sedecid` via]a lui.

– Un divor] nu explic` faptul c` Diana a r`mas s` locuiasc`\mpreun` cu bunicul ei, zise el cu o voce care nu p`rea a lui.

– Dar, dragul meu prieten, nici unul dintre p`rin]i nu adorit-o. Mama ei era genul de fluture de noapte. Probabil c`\nc` mai este. S`r`cu]` cu duhul. Nu se gândea decât s`-[icumpere haine scumpe [i s` se distreze. Acum st` \n Mallorca.Un prieten de-al meu a v`zut-o acolo, anul trecut, \mpreun`cu un b`rbat. Aparent ei sunt din ce \n ce mai tineri. El mi-aspus c` tipa se „conserv` bine“. Tat`l ei locuie[te pe undevaprin nord, [i este proprietarul a dou` cluburi de noapte camdeocheate. Nu prea \i aduc bani, dar \n felul acesta \[i poateprocura un nesfâr[it [ir de femei, [i cam asta este tot ce-[idore[te el de la via]`. Biata feti]`, se pare c` i-a fost mai bine f`r`ei. Totu[i a fost cam nepl`cut faptul c` au p`r`sit-o a[a, nu crezi?

– Da, \i r`spunse Lee privind \n gol. A[a cred.Frane \[i goli paharul.– Ce naiba te-a f`cut s` presupui c` p`rin]ii ei sunt mor]i?Era o \ntrebare banal` [i Lee se \ntreb` ce s-ar \ntâmpla

dac` ar spune ce gândea.Am crezut c` sunt mor]i deoarece Diana mi-a spus a[a.

Acum \mi dau seama c` visul care m` cuprinsese desprec`ldur` [i dragoste era doar o iluzie; c` femeia pe care o ador[i-a ascuns de mine secretul vie]ii ei \n tot acest timp.

120 JACQUELINE HUNT

Page 118: Condamnat La Iubire

Dar era prea mândru ca s`-l lase pe Frane s` suspecteze c`,el care o iubea pe Diana, habar nu avea de un lucru atât deimportant din via]a ei.

– Vrei s` lu`m o friptur` [i pl`cint`? \ntreb` Frane.Mâncarea este foarte bun` aici.

– |mi pare r`u, nu pot s` stau, \i r`spunse Lee. Trebuie s` plec.– Am crezut c` e[ti liber \n seara asta?– Da, dar... mi-am amintit c` am ceva de f`cut. Hai s-o

l`s`m pe alt` dat`.Era aproape de u[` când termin` de vorbit. {tia c` trebuia

s` fie singur, s` ia aer. Altfel i-ar fi explodat capul.|ncetul cu \ncetul durerea se transform` \n am`r`ciune [i

mânie, gândindu-se c` ea se distrase pe socoteala lui. Mersespre locul unde \[i parcase ma[ina. Se urc` [i porni motorul,dar habar nu avea unde voia s` mearg`. {tia doar c` nu trebuias-o vad` pe Diana \n starea \n care era, pentru c` s-ar certa [i[i-ar spune lucruri de neiertat. Dar se trezi \ndreptându-sespre casa ei.

Intr` [i se duse direct spre biroul ei. Ea \[i ridic` privirea [i-izâmbi, dar zâmbetul i se stinse când \i v`zu chipul palid.

– Ce s-a \ntâmplat, Lee? S-a \ntâmplat ceva \ngrozitor?– Nu sunt prea sigur. Trase aer \n piept. Diana, când au

murit p`rin]ii t`i?Chipul Dianei deveni la fel de palid ca al lui.– Ce-ai spus?– Amândoi au murit \nainte ca tu s` \mpline[ti zece ani, nu-i

a[a? Unde erai când s-a \ntâmplat asta? Ai participat la \nmor-mântarea lor? Unde sunt \ngropa]i?

CONDAMNAT LA IUBIRE 121

Page 119: Condamnat La Iubire

|n t`cerea care se l`sase, v`zu cum chipul ei se \ntunec`.Pân` atunci nu-[i d`duse seama cât de mult sperase s` afle c`totul era o gre[eal`. Dar \n loc de uimire, \n ochii ei era oexpresie rece [i el sim]i cum inima \i tremur`.

– Ce-ai f`cut? [opti ea.– Ce-am f`cut? Te-am iubit [i am avut \ncredere \n tine. – Dragostea [i \ncrederea, nu-i a[a, te-au f`cut s`-mi

cercetezi trecutul? Eu am avut \ncredere \n tine. – Nu \ndeajuns ca s̀ -mi spui adev̀ rul, este clar, \i spuse Lee cu r̀ ceal̀ .– Destul ca s` nu pun la \ndoial` faptul c` nu te vei com-

porta ca un poli]ist cu un suspect a c`rui povestire trebuiecercetat`, \i replic` ea.

El strânse pumnii pentru a opri durerea pe care i-o provo-caser` cuvintele ei.

– N-am f`cut cercet`ri, \i r`spunse el printre din]i. Am aflat\ntâmpl`tor.

– Cum?– Cineva mi-a spus, la un pahar de bere. N-are importan]`

cine. Putea fi oricine. Sunt o gr`mad` de avoca]i pe aici, carel-au cunsocut pe bunicul t`u. Ar fi trebuit s` te gânde[ti la asta\nainte de a m` min]i.

– Ah, Doamne! zise Diana cu disperare.Se \ntoarse cu spatele, \ncercând s`-[i st`pâneasc` tulbu-

rarea. Gândul c` a devenit subiect de bârf` o revolt`.Lee f`cu un pas spre ea, cuprins de blânde]e. |i vedea

durerea [i asta \l sfâ[ia. Dac` ar putea s` nu se mai r`neasc`unul pe altul, dac` l-ar l`sa s-o \mbr`]i[eze [i s`-i ofere\mb`rb`tarea pe care inima lui iubitoare i-ar putea-o oferi.

122 JACQUELINE HUNT

Page 120: Condamnat La Iubire

– De ce trebuie s` ]ii totul pentru tine? o \ntreb` el.– Se pare c` asta n-are nici o importan]`, \i r`spunse ea cu

o u[oar` am`r`ciune. Poli]ia are metodele ei de a afla, nu-ia[a?

– Deja ]i-am spus c` nu a fost a[a, \i zise el mânios. A fosto \ntâmplare. Important este ceea ce ne facem unul altuia.Cum crezi c` m-am sim]it când am descoperit c` mi-ai ascunsceva atât de important pentru mine? |mi venea s` m` dau cucapul de zid. Doream s` nu fie adev`rat.

– De ce? \l \ntreb` ea repede. Ce importan]` are? De ce esteatât de important pentru tine? Vorbe[ti de \ncredere. }i-amtr`dat aceast` \ncredere? Te-am \n[elat cu un alt b`rbat?

– Felul \n care m-ai \n[elat. Nu cu un alt b`rbat, ci l`sându-m`s` cred ceva ce nu era adev`rat.

– C` p`rin]ii mei sunt mor]i? strig` ea nevenindu-i s`cread`. De ce este atât de important?

– Deoarece am crezut c` mi-ai permis s` intru \n sufletult`u, când de fapt eu am stat \ntotdeauna \n spatele u[ii.Vocea lui era plin` de am`r`ciune. |nc` o ]ii \nchis` [iz`vorât`, [i te-ai asigurat c` eu niciodat` nu voi afla.

– Nu ]i-am spus un mic detaliu din via]a mea, \i zise ea cuo voce care-i dovedi c` [i ea era con[tient` de drumul pericu-los pe care o luau lucrurile. De ce te intereseaz` atât de mult?Tu mi-ai spus totul despre via]a ta?

– }i-am spus ce era mai important. P`rin]ii t`i erau dou`persoane egoiste, care te-au respins deoarece a[a le era lorbine. Un mic detaliu? Este sursa tuturor lucrurilor importantecare ]i s-au \ntâmplat, [i tu [tii asta.

CONDAMNAT LA IUBIRE 123

Page 121: Condamnat La Iubire

Diana avu senza]ia c` cerul cade \n capul ei. Voia s`-[iacopere urechile cu mâinile ca s` nu mai aud` ceea ce-ispunea Lee. Secrete la care nu se putea gândi nici m`car cândera singur`, fuseser` scoase la lumin`. Se sim]ea amenin]at` [inelini[tit` [i toate astea se datorau lui Lee.

Dintr-o dat` el se transform` \n du[manul ei. Când \i spu-sese c` tr`darea p`rin]ilor ei era cauza tuturor relelor, sim]isecum ceva s-a rupt \n`untru ei.

– Nu este adev`rat! strig` ea cu disperare. A trecut. S-a ter-minat. Sunt ceea ce bunicul meu a f`cut din mine [i ceea ceam vrut eu s` devin. P`rin]ii mei nu mai fac parte din via]amea.

– Doar nu crezi asta cu adev`rat. Nici un copil n-ar puteas` nu fie afectat dup` o astfel de experien]`. Faptul c` pretinzic` amândoi sunt mor]i arat` cât de mult conteaz` ei pentrutine.

– Pentru mine ei sunt mor]i, [i asta este numai treaba mea.– Povestea asta merge pentru str`ini, nu [i pentru mine.

Nu \n]elegi c` vreau s` \mpart totul cu tine, inclusiv durerea?Nu vreau doar p`r]ile bune, vreau totul, deoarece asta estesingura rela]ie care are importan]` pentru mine. Dac` nu po]is`-mi spui ce te r`ne[te, atunci ce suntem noi? Ce rost are s`ne mai iubim? Sau nu ne iubim? M-am am`git singur \n totacest timp? Tot ce a fost \ntre noi n-a fost decât o iluzie?

– Poate c` a fost! strig` ea furioas`. |n mod sigur nu te-amcunoscut deloc.

– {i nu dore[ti ce-]i ofer eu, nu-i a[a? \ntreb` el cu o voceciudat`. Nu doar dragoste, ci [i \mb`rb`tare. Dac` a[ fi fost

124 JACQUELINE HUNT

Page 122: Condamnat La Iubire

r`nit, a[ fi str`b`tut orice distan]` ca tu s` m` \ngrije[ti, pen-tru c` nimeni n-ar fi f`cut-o ca tine. Dar dac` tu ai fi r`nit`, nuai veni la mine.

Acum ea se \ndep`rt` de el, cu bra]ele \ncruci[ate pe piept ca[i cum ar fi dorit s`-l ]in` la distan]`, respingând \n t`cere dorin]alui de apropiere. {tia c` era o apropiere datorit` dragostei [i\n]elegerii. |nc` mai era timp s` se \n]eleag`. Ar fi putut s`-[ideschid` bra]ele [i el ar fi venit la ea. Numai c` ea nu putea.Controlul pe care [i-l impusese ani de zile nu voia s` cedeze.

– Nu pot, \i spuse ea cu disperare \n voce. S` am grij` demine este ceea ce [tiu [i am f`cut-o mult timp. Nu [tiu cum s`schimb asta.

– Atunci Dumnezeu s` te ajute, [opti el. {tii cât de singur`urmeaz` s` fii?

Din buc`t`rie se auzir` vocile lui Vita [i Martin, care discu-tau prietene[te. Diana râse cu asprime.

– De ce s` fiu singur`? Aceast` cas` nu va fi niciodat` goal`.– Ah, da, câinii t`i vagabonzi, zise el cu am`r`ciune. |ntot-

deauna grija ta pentru ei m-a nelini[tit pu]in [i acum [tiudespre ce este vorba. E un alt zid \n spatele c`ruia te ascunzi,nu-i a[a? Este singura rela]ie care-]i convine, deoarece \n felulacesta ai controlul. Po]i s` dai, dar nu [tii cum s` prime[ti,deoarece s` prime[ti \nseamn` s` la[i oamenii s` vad` cât e[tide vulnerabil`, [i tu nu ai destul` \ncredere \n nimeni... nicichiar \n mine. Nu pot tr`i cu o femeie care se ascunde de mine\n felul `sta.

Ea [tia c` astfel \l pierde, [i ceva \n sufletul ei se r`zvr`tea lagândul acesta. R`mase nemi[cat`. Cuvintele de dragoste nu-i

CONDAMNAT LA IUBIRE 125

Page 123: Condamnat La Iubire

veneau \n minte, chiar dac` ar fi \nsemnat sfâr[itul ei. Voia s`strige „R`mâi cu mine. Am nevoie de tine!“ Dar avea un nod\n gât [i nu putea scoate un sunet.

– Nu pot iubi doar o parte din tine, Diana, \i spuse cutriste]e Lee. Ori totul, ori nimic.

Diana privea fix un punct \n spa]iu.– Atunci nimic, \i r`spunse ea.

** *

Lee se opri la intrarea de la Wendle House. Venise aici \nprima or` liber` de la serviciu, chiar dac` nu [tia sigur undeera Diana. Totu[i din ceea ce aflase el, Diana nu era acas`.Toat` ziua plouase, dar acum ploaia se oprise [i era o superb`dup`-amiaz` de var`. Pe aleea ud` nu erau urme de cauciu-curi.

Trecuse o s`pt`mân` de când se desp`r]iser`, o s`pt`mân`\n care trecuse prin toate st`rile, de la sup`rare pân` lane\ncredere, pân` când ajunsese de unde a \nceput.

Acum venise aici doar ca s`-[i mai ia câteva dintre lucrurilepe care le l`sase \n aceast` cas`. Ocoli cl`direa [i prin fereas-tra buc`t`riei \i v`zu pe Vita [i Martin. B`tu \n fereastr` [i Vitaridic` privirea. |i zâmbi scurt [i-i deschise u[a.

– Tocmai f`ceam ni[te cafea, \i zise. Mi-e team` c` Di esteplecat`.

126 JACQUELINE HUNT

Page 124: Condamnat La Iubire

– Bine. M` \ndoiesc c` ar vrea s` m` vad`, \i r`spunse Lee. – Atunci \mi pare r`u c` ai venit, \l inform` Martin scurt.

|ntotdeauna am [tiut c` e[ti un mizerabil, [i asta \nc` din seara\n care ea te-a adus aici. {i s-a dovedit c` am avut dreptate.

– Am venit s`-mi iau hainele pe care le-am l`sat aici, lespuse Lee.

– Atunci mai bine le-ai lua [i te-ai c`ra, \i zise Martinmoroc`nos.

Lee rânji [i se duse \n camera lui. Un val de amintiri \lcuprinse când deschise u[a. Aici Diana \l \ngrijise [i tot aici \[idescoperiser` dragostea. Acum totul era t`cut, chiar rece. |[ipuse hainele din dulap \n geanta pe care o adusese cu el. F`cutotul cât mai repede posibil, apoi se \ntoarse \n buc`t`rie.

Vita \i ar`t` cana de cafea pe care o pusese pe mas`.– E[ti \n siguran]`, \i comunic`. Di se \ntoarce târziu.– Oricum, de ce ar dori s`-l vad`? mârâi Martin.– Mai taci, b`trân nebun, \l admonest` Vita. Ignor`-l, zise

\ntorcându-se spre Lee. Este foarte sup`rat de cum au ie[itlucrurile. De fapt, to]i suntem.

– {i eu, zise Lee \ncet. Nici o clip` nu am vrut s` se terminea[a.

– Dup` p`rerea mea, voi doi ar trebui s` fi]i da]i cap \n cap,declar` Vita cu sinceritatea unei vechi prietene.

– El ar trebui b`tut \n cap, mârâi Martin f`r` nici o logic`.Lee zâmbi strâmb.– Dac` a[ considera c` este de vreun folos, m-a[ l`sa

bucuros b`tut \n cap. Dar ea este a[a de \nc`p`]ânat`, \ncâtmi-e team` c` a[ sfâr[i cu capul spart.

CONDAMNAT LA IUBIRE 127

Page 125: Condamnat La Iubire

– Mda! f`cu Vita. A[adar, ea este \nc`p`]ânat`, nu-i a[a?Clive veni din gr̀ din ,̀ aducând un bra] de trandafiri proasp t̀ cule[i.

|l salut̀ din cap pe Lee [i \ntinse florile spre Vita pentru inspec]ie.– Le-am cules chiar \nainte de l`sarea \ntunericului, \i

spuse. Ce zici de ei?Vita inspir`, apreciind parfumul lor.– Merg. Acum pune-i \n vaza de acolo, iar mai târziu \i aran-

jez eu \n camera Dianei.– Nu c` i-ar observa, coment` Martin. |n ultimele zile nu s-a

gândit la nimic altceva.Se uit` \ncruntat la Lee, ar`tându-i clar pe cine acuza.– A[adar eu m-am purtat ca un nemernic, nu? zise Lee iri-

tat. Nu pretind c` a fost doar vina Dianei, dar s` fiu al naibiidac`-mi dau seama cum ar fi trebuit s` m` port.

– Ai fi putut s` te \mpaci cu ea, \i zise Vita.– Cum a[ fi putut, când ea a terminat cu mine?– N-ar fi trebuit s` o la[i s` termine cu tine, nu-i a[a? \i zise

Vita cu r`bdare, ca [i cum ar fi vorbit cu un idiot. Se pre-supune c` tu erai cel cu capul pe umeri.

– Mi-ar face pl`cere s`-i trag una de s`-i sar` ochii, interveniMartin \ncruntat.

– Dac` nu po]i s` spui nimic interesant, taci din gur`, \iporunci Vita scurt. Nu ajungem nic`ieri cu insultele.

– Ah, asta-i bun`, zise Martin ofensat. Ce zici de cum s-a\nvârtit Di s`pt`mâna asta, ar`tând mai mult moart` decât vie?Ai v`zut ce fa]` f`cea când r`spundea la telefon [i nu era vocealui. {i se presupune c` trebuie s` m` port cu m`nu[i! Mi-arpl`cea s`-i ar`t eu lui.

128 JACQUELINE HUNT

Page 126: Condamnat La Iubire

– Vita are dreptate, nu am ajunge nic`ieri, interveni Clive.St`pâne[te-te, Martin. Lee are [i el punctul lui de vedere.

– Mul]umesc, zise Lee ironic.– Nu c` te consider foarte iste], ad`ug` Clive. Ar fi tre-

buit s` te a[tep]i la una ca asta. Doar [tiai cum esteDiana.

– Se pare c` n-am [tiut, \i r`spunse cu r`ceal` Lee.– Atunci unde ]i-au fost ochii? \l \ntreb` Vita. Te-am pre-

venit cât de secretoas` poate fi.– Dar se p`rea c` niciodat` nu [i-a ascuns sentimentele,

protest` Lee. |mi spunea foarte des c` m` iube[te.– Chiar asta dovede[te c` se purta mai ciudat, \i spuse Vita.

{i-a deschis inima \n fa]a ta a[a cum n-a mai f`cut cu nimenialtcineva. Oft`. Am dorit din inim` ca tu s` fii cel de care arenevoie.

– Ea nu are nevoie de nimeni, zise Lee cu am`r`ciune. {iea este prima care o sus]ine.

– Sigur c` o face, \i r`spunse Vita. Dar asta nu \nseamn` c`o [i crede. Având \n vedere familia sa, ai fi putut fi omul cares-o \n]eleag`.

– Ei bine, nu pot s` \n]eleg o femeie care-mi ascundeam`nunte din via]a ei.

– Dar `sta este felul ei de a face fa]` unor probleme. B`nu-iesc c` [i tu ai câteva lucruri c`rora trebuie s` le faci fa]`. To]iavem. Martin spune pove[ti fantastice. Clive este student, a[ac` bea pe rupte.

– {i tu, Vita? o \ntreb` Lee.Vita oft` cu nostalgie.

CONDAMNAT LA IUBIRE 129

Page 127: Condamnat La Iubire

– Obi[nuiam s` m` distrez aruncând c`r`mizi \n geamurilemagazinelor. Era ceva s` vezi geamurile alea imense dezinte-grându-se, \mi f`cea mai bine decât un pahar de whisky.

– Obi[nuiam? o \ntreb` Lee.– Acum nu mai am nevoie. Sunt bine, mul]umit` lui

Di.– Tu cum te descurci? \ntreb` Clive privindu-l pe Lee.– |n mai multe feluri, r`spunse Lee cu grab`, con[tient

de câteva mici indiscre]ii, dar care nu ajunseser` nicio-dat` la urechile superiorilor. Nu termin`m cu subiectul`sta?

– P`i, este un subiect, nu-i a[a? insist` Clive. To]i au sl`bi-ciunile lor [i tu ar trebui s-o \n]elegi pe Di.

– Nu aveai nici un drept s`-i spui c` ajut` oamenii doarpentru a-i ]ine la respect, \l acuz` Martin.

– Nu este exact ce am spus, protest` Lee.– Dar este al naibii de aproape! mârâi Martin. Vrei

s`-]i spun ceva, domnule Poli]ist Iste]? Mie [i Vitei nu nepas` de ce Diana ne-a luat la ea. Clive are un viitor, darnoi ne-am fi terminat via]a \ntr-un azil. La respect? M-a[c`]`ra [i pe Turnul Eiffel, dac` ar vrea Di, atâta timp câtnu sunt nevoit s-o ascult pe nor`-mea spunând la toat`lumea c` sunt un zgârcit. Ce te-a f`cut s` intri \n poli]ie?Ai f`cut-o pentru binele cet`]enilor, nu-i a[a? Nu m` faces` râd. Ai vrut ac]iune [i un pic de putere. Nimeni nu esteperfect.

Lee \l privi cu triste]e, incapabil s`-[i aminteasc` ultimaoar` când fusese atacat astfel.

130 JACQUELINE HUNT

Page 128: Condamnat La Iubire

– Ei bine, asta este, zise el pân` la urm`. Sorbi din cafeadându-[i un timp de gândire. Oricât de ascuns` ar fi ea cumine, v`d c` Diana nu a avut probleme de comunicare cu voi.

Vita \[i ridic` ochii spre cer.– D`-mi, Doamne, r`bdare! se rug` ea ironic. Chiar crezi cu

adev`rat c` ea ne-a spus ceva? – Atunci cum [ti]i?– Am ascultat.– Sigur. Ar fi trebuit s` m` gândesc la asta.– Cum am putea avea grij` de ea, dac` nu [tim despre ce

este vorba? \l \ntreb` retoric Vita. {i cum am fi putut afla, dac`nu am fi tras cu urechea? Nu ne-a spus nimic [i noi n-am\ndr`znit s-o \ntreb`m. Mai de mult, când era pu]in sup`rat`o \ncurajam, uneori, s` vorbeasc`. Dar asta \nr`ut`]ealucrurile [i mai mult, a[a c` am renun]at. Mi se rupe inimacând o v`d cum se for]eaz` s` zâmbeasc`, [i a[ dori s-o iau \nbra]e [i s`-i spun s` plâng`.

– M` bucur c` te are al`turi, zise Lee. |ncep s`-mi dauseama cât de mult ai grij` de ea.

– Cineva trebuie s-o fac`, \i r`spunse Martin. Altfel ar fi sin-gur`. Uit`-te la casa asta imens`. N-o va vinde, deoarece \iaminte[te de bunicul ei. El a fost singura persoan` care a vrut-o.Dar este mult prea mare. Cum s-ar putea descurca, dac` noinu am fi aici?

– Nici nu [tii cât ne lupt`m s-o sc`p`m de cei care ar vreas` tr`iasc` pe spinarea ei, ad`ug` Vita f`r` urm` de ironie.

– Ce ai vrut s` spui, cu câteva minute \n urm`, cu „familiamea“? o \ntreb` Lee.

CONDAMNAT LA IUBIRE 131

Page 129: Condamnat La Iubire

– M` refeream la toate avantajele pe care tu le-ai avut, iarea nu, \i spuse Vita cu blânde]e.

– Da, cred c` ai dreptate. Se gândi un moment. Cred c`este mai bine s` plec.

– Ce ai de gând s` faci? \l \ntreb` Martin.– O s` analizez toat` situa]ia. Dar am nevoie de timp [i de

lini[te. A[a c` mai bine nu-i spune]i Dianei c` am fost aici.Ceilal]i \l aprobar` din cap. |[i lu` geanta [i se \ndrept`

gr`bit spre ma[in`, temându-se s` n-o \ntâlneasc` pe Diana,\nainte ca el s` fie preg`tit. |nainte de a se duce acas` [i s` se\ntind` pe pat, se mai plimb` cu ma[ina.

|n ciuda tuturor gândurilor, [tia c` hot`rârea lui fuseseluat`. |ndat` ce Vita \i spusese „Tu ai avut toate avantajele pecare ea nu le-a avut“, totul \ncepu s` aib` sens. Se va \ntoarcela Diana [i o va implora s` mai \ncerce o dat`. Iubirea lor nufusese o zi senin`, dar \mpreun` ar putea s` descopere bazasolid` pe care se sprijinea. Dar \ntâi trebuia s`-[i pun` gân-durile \n ordine.

|n]elegere. |[i amintea cât de des folosiser` cuvântul,repro[ându-[i e[ecul de a nu fi putut s-o \n]eleag`. Acum\ncepu s` se simt` ru[inat pentru c` nu \ncercase \ndeajuns.O acuzase pe ea c` era prea mândr` s`-[i recunoasc` vulnera-bilitatea, dar adev`rata ei mândrie era aceast` vulnerabilitate.

– S-a deschis c`tre tine, a[a cum nu a mai f`cut-o cu nimenialtcineva, \i zisese Vita.

132 JACQUELINE HUNT

Page 130: Condamnat La Iubire

Capitolul 11

Când sosi la serviciu, Diana g`si pe birou un mesaj care o\n[tiin]a c` Reginald Grant, asociatul ei, dorea s-o vad` urgent.|[i b`g` capul pe u[` [i el \i f`cu semn s` intre. Reginald eraun b`rbat masiv, \n jur de [aizeci de ani, al carui p`r alb \id`dea un aer de bun`voin]` [i inocen]`, care-i ascundeamintea ascu]it`.

– Ce u[urare s` te v`d! \i zise el. Este o situa]ie de criz` [itu ai r`mas singura mea speran]`. E[ti liber` azi, nu-i a[a?

– Da.– Slav` Domnului! George are o grip` oribil` [i \n

diminea]a asta trebuia s` fie la tribunal [i s` sus]in` cazulLangley. Fii o scump` [i preia tu cazul.

– |n diminea]a asta? Nu prea am mult timp s`-l studiez,Reggie. Mai ales c` este vorba de George.

– Ce vrei s` spui?

Page 131: Condamnat La Iubire

– {tii ce vreau s` spun. George este un dezordonat care nuse deranjeaz` s`-[i \nsemneze lucrurile pe care ar trebui s` le[tie. Preluarea unui caz de la el este un co[mar. Va trebui s`cer amânare.

– Dar clientul nu dore[te asta. Deja au fost dou` amân`ripentru diferite motive [i vrea s` se termine odat`. Este sigurc` va câ[tiga [i dore[te s`-[i recapete pa[aportul ca s` poat`pleca \n vacan]`.

– Chiar a[a de sigur este? S` sper`m c` are dreptate.– Din fericire este destul de simplu. Poli]ia l-a acuzat pe

Alfred Langley pentru c` a atacat un om \n tren. Victima nul-a putut identifica, [i nu sunt al]i martori.

– Atunci de ce a mai fost acuzat?Reggie oft` ca [i cum ar fi deplâns prostia uman`.– A fost destul de prost ca s` m`rturiseasc`. Dar asta este

singura prob` \mpotriva lui. Acest om pretinde c` poli]ia l-afor]at s` recunoasc` ceva ce nu a f`cut.

– Cine e poli]istul care l-a arestat?Reggie se uit` pe hârtii.– Inspector Fredericks. Un vechi adversar de-al t`u.– Da, [tiu cum \[i ob]ine m`rturiile, zise Diana \ntunecat`.

Asta m` face s` cred c` s-ar putea ca Langley s` fie nevinovat.M` duc, Reggie.

– Sper s` nu te \mboln`ve[ti [i tu de grip`, \i zise el \n timpce ea se \ndrepta spre u[`.

– Nu. De ce?– Ar`]i groaznic. De fapt ar`]i groaznic de de vreo dou`

s`pt`mâni, dar azi ar`]i [i mai r`u.

134 JACQUELINE HUNT

Page 132: Condamnat La Iubire

– Prostii, \i zise ea cu o voce sigur`. M` simt foarte bine.– Atunci, totul e \n regul`, Diana?Diana reu[i s` râd`.– Totul cu excep]ia faptului c` lucrez \ntr-o cas` de nebuni.

A[a mi-ai spus c` se nume[te acest loc, când m-am prezentatpentru angajare, \]i aminte[ti?

– Da, \ntotdeauna am spus c` numai cei tari pot rezista, [itu e[ti destul de tare. De fapt mereu am admirat felul \n carenu te la[i cople[it` de probleme.

– P`i, ce ]i-am spus eu? Ghea]` sub foc este calitatea mea,zise ea cu nep`sare.

– E[ti sigur` c` focul nu a devenit p`l`laie \n ultimul timp?– Foarte sigur`. |i adres` un zâmbet vesel. |]i promit c`

totul este \n ordine cu mine, Reggie.– M` rog, dac` zici tu. Mult noroc, \n acest caz. Diana reu[i s`-[i p`streze zâmbetul pe fa]` pân` ie[i din

cl`dire. Nu dormise toat` noaptea [i acum era \ncordat` [inervoas`.

Imediat ce ajunse la tribunal, se duse s`-l caute pe grefier.– Am preluat cazul lui Alfred Langley cu foarte pu]in timp

\n urm`, \i explic` ea. Exist` vreo posibilitate s` refaci lista \na[a fel \ncât s`-mi dai pu]in timp \n plus?

El se uit` peste list`.– Pot s` te schimb cu cei cu furturile, ceea ce-]i mai las` o or`.– Mul]umesc. A venit clientul meu?– Po]i s`-l g`se[ti \n hol.G`si o camer` de a[teptare [i \ncepu s` r`sfoiasc` dosarul,

observând cu nepl`cere c` Langley mai avusese o arestare

CONDAMNAT LA IUBIRE 135

Page 133: Condamnat La Iubire

anterioar`. Dar asta era o arm` cu dou` t`i[uri. Un poli]istzelos ar putea lua aceast` condamnare ca un bilet \n alb [i s`-loblige s` m`rturiseasc` prin mijloace mai pu]in ortodoxe. {i[tia c` inspectorul detectiv Fredericks f`cea parte din aceast`categorie.

Intr` \ntr-o mic` celul`, unde o a[tepta clientul ei. Era untân`r de vreo dou`zeci de ani, cu un chip deschis [i inocent,care d`dea impresia c` n-ar putea omor\ nici o musc`. Seridic` [i-i \ntinse mâna Dianei.

– Bun`. Sunt Alfred Langley. Nu [tiu dac` o s` pot s`-]imul]umesc \ndeajuns pentru c` ai venit s` m` salvezi, \i ziseel.

– P`i s` sper`m c` \ntr-adev`r o s` reu[esc, \i zise Diana, [ia[ezându-se, \[i \ntinse hârtiile pe mas`. Personal, cred c` ar fi\n]elept s` ceri o amânare, chiar dac` asta \nseamn`\ntârzierea vacan]ei.

– De fapt, \i zise el cu stâng`cie, motivul este altul. Vezi, amun alibi, o tân`r`. |n acel timp eram doar prieteni, deoareceabia recent a divor]at de so]ul ei. Acum s-a \ntors la el – esteriscant dac` va admite c` eram cu ea \n seara aceea. Ea va zicec` da, dar nu vreau s`-i dau prea mult timp de gândire.

– |n]eleg. |n acest caz este mai bine s` fii prev`z`tor. Dianafrunz`ri din nou \nsemn`rile. Cum o cheam`?

– Lola Daniels.– N-am nici o not` despre ea aici.– Doar recent s-a hot`rât s` m` ajute.|n \nsemn`ri ar fi trebuit s` existe o \nsemnare despre un posi-

bil alibi, dar nu o surprinse pe Diana faptul c` George uitase.

136 JACQUELINE HUNT

Page 134: Condamnat La Iubire

– Uite, \i zise Langley cu grab`. Jur c` n-am f`cut-o eu.– Dar deja ai o arestare.El o privi repede.– Poli]ia nu poate men]iona asta \n sal`, nu-i a[a?– Nu, dar a[ vrea s` aud de la tine, despre ea.– S-a \ntâmplat cu doi ani \n urm`. Nu sunt mândru de

asta [i pot s`-]i spun c` a fost doar o prostie de tinere]e.Eram foarte sup`rat c` prietena mea m` p`r`sise. A[a c` amb`ut cam mult. Aveam optsprezece ani [i nu m-am descurcatfoarte bine. |n timp ce eram beat am atacat pe cineva. Nu l-amr`nit [i am fost prins aproape imediat. Pân` atunci n-amf`cut a[a ceva, dar cel care a fost atacat de data asta a f`cutun portret asem`n`tor cu al meu destul de vag, [i imediatFredericks a hot`rât c` am fost eu. El a fost cel care m-aarestat prima oar`.

|[i \mpinse scaunul \napoi, cu un chip nec`jit.– Continu`, \i spuse Diana.– A venit unde locuiam [i m-a dus la sec]ie. I-am spus c` n-am

f`cut nimic, iar el a rânjit [i mi-a zis: „Vom vedea, nu-i a[a?“ Eraca [i cum mi-ar fi spus c` el e sigur.

Diana se \ncrutn`.– Nu cred c` „Vom vedea, nu-i a[a“ echivaleaz` cu o

recunoa[tere a faptului c` te va acuza. Mai mult ca sigur esteunul din acele lucruri vagi pe care poli]i[tii le spun f`r` a aveao prea mare \nsemn`tate.

Langley p`ru r`nit. F`cu ochii mari, ceea ce u[or putea fiinterpretat c` era lovit \n amorul propriu.

– Am crezut c` e[ti de partea mea.

CONDAMNAT LA IUBIRE 137

Page 135: Condamnat La Iubire

– Sunt de partea ta, dar dac` va trebui s` dovedesc bruta-litatea poli]iei \mi trebuie ceva mai mult decât asta.

– Da, [tiu c` ai dreptate. |mi pare r`u.– Ce a zis inspectorul detectiv Fredericks [i ce a f`cut când

ai fost la sec]ia de poli]ie?– Nimic. A fost chemat \n alt` parte imediat ce am ajuns la

sec]ie, [i am fost preluat de un alt inspector. El a fost [i mair`u. La \nceput a fost foarte subtil. Nu s-a dat la mine. Nimicevident. Dar m-a ]inut treaz toat` noaptea, punându-mi ace-lea[i [i acelea[i \ntreb`ri pân` când nu mai [tiam ce spun. Numi s-a permis nici s` beau o cea[c` de ceai.

– Asta-i groaznic, spuse Diana. Sunt reguli prin care e[ti\ndrept`]it la o perioad` de odihn` [i ceva de b`ut.

– Se presupune c` sunt reguli. Nu cred c` poli]ia ]ine cont,nu-i a[a? Ei \[i bat joc de ele.

– Nu to]i. Dar unii da, sunt de acord.– Am tot rugat s`-mi aduc` o cea[c` de ceai. Muream de

sete. Este incredibil cum o banal` cea[c` de ceai te obsedeaz`,mai ales când nu ai b`ut ceva de mult timp. Se juca de-a [oare-cele [i pisica, tot spunându-mi c` va sosi. Sigur c` nici n-amv`zut-o. Când, pân` la urm`, a fost adus ni[te ceai, nu m-al`sat s` beau. El [i-a luat o can`, dar pe a mea a pus-o pe o alt`mas`, unde o puteam vedea. Trebuia s` stau [i s`-l privescbând, \n timp ce gâtul meu era uscat. M-a v`zut privindu-l fix[i mi-a zis rânjind: „Po]i s` ob]ii o cea[c`, dac` e[ti b`iat bun[i m`rturise[ti“. M-a scos din min]i [i m-am repezit la cea[calui. A c`zut pe podea [i s-a spart. El a luat un ciob [i... ei bine,o s`-]i ar`t.

138 JACQUELINE HUNT

Page 136: Condamnat La Iubire

Langley lu` dosarul de la Diana, \l frunz`ri pân` g`si ceeace c`uta, apoi \i ar`t`. Buzele Dianei se strânser` când v`zufotografia care ar`ta o t`ietur` urât` la mân`.

– El a f`cut asta? \l \ntreb` ea scandalizat`.– |nc` mai am cicatricea. Langley \i ar`t` mâna. Mai este [i

o fotocopie a declara]iei mele, acolo, \n dosar. Petele negresunt de sânge. Dup` aceea am fost destul de \ngrozit ca s`semnez orice \mi cerea.

– Dar nu exist` nici un martor?– Doar când am semnat m`rturia, nu \n timp ce o scriam.– Dar au v`zut c` sângerai [i nu erau pete de sânge pe

foaie, când ai semnat? – Sigur. Doar n-o s` crezi c` vor recunoa[te asta, a[a-i?

Povestea lor este c` m`rturia era curat` când am semnat-o [ic` a fost un accident dup` aceea. Poli]i[tii ]in unii cu al]ii.

– Se poate, dar sângele \i acuz`, zise Diana \ntunecat`.Apropo, cine a luat m`rturia, dac` Fredericks a plecat?

– Era unul cu un nume italian. Fortuno, cred. O s`-i g`se[tinumele pe undeva \n dosar.

Diana frunz`ri printre hârtii cu mi[c`ri mecanice. Urechileei \nregistraser` numele lui Lee, dar mintea refuza s`reac]ioneze. Se p`rea c` o parte din ea se deta[ase [i se rugas` fie o gre[eal`. Nu putea fi Lee.

Dar era. Pân` la urm` g`si foaia peste care trecuse \n grab`[i acolo erau scrise cuvintele „Detectiv Inspector LeeFortuno“.

– Domnule Langley, zise ea \ncet.– Alfred, corect` el, zâmbindu-i fermec`tor.

CONDAMNAT LA IUBIRE 139

Page 137: Condamnat La Iubire

– Alfred, trebuie s`-]i cer s` m` eliberezi de sarcina asta.– Nu. Trebuie s` fiu la tribunal \ntr-o jum`tate de

or`.– S` ob]inem o amânare.– Nu vreau nici o nenorocit` de amânare. Lola nu este

destul de sigur` ca s` risc a[a ceva.– Nu \n]elegi. |l cunosc personal pe Lee Fortuno.Farmecul disp`ru din ochii lui, f`când loc unei r`celi de

ghea]`.– Vrei s` zici c` dintr-o dat` m` consideri vinovat?– Nu este asta. Numai c` nu pot fi impar]ial`, a[a cum tre-

buie.– |ncerci s`-mi spui c` nu ]i se permite s` pui \ntreb`ri

unui poli]ist pe care-l cuno[ti personal? N-are nici un sens.Pân` acum probabil c`-i cuno[ti pe to]i.

– Cuno[tin]e da, dar acesta este mai mult decât o simpl`cuno[tin]`. Un avocat, care odat` a avut o rela]ie cu un poli]istanchetator al clientului – sigur \]i dai seama cât de periculoseste?

– Rela]ie? Vrei s` spui c` tr`ie[ti cu el?– Nu.– Dar ai tr`it?– Detaliile nu au importan]`...– Ai spus c` ai avut o rela]ie „odat`“. Asta \nseamn` c` s-a

terminat?– Da, dar...– Atunci n-am de ce s`-mi fac griji, nu-i a[a? Am auzit de

tine. Ai reputa]ia c` te lup]i cu brutalit`]ile poli]i[tilor.

140 JACQUELINE HUNT

Page 138: Condamnat La Iubire

– {i nu ]i-e fric` de faptul c` nu voi fi foarte incisiv`? A[ doris` am \ncrederea ta.

– Dac` a[a stau lucrurile, o s` am motiv s` fac recurs, nu-ia[a?

Diana \l privi fix, dintr-o dat` v`zând calculul rece, ascunsde candoarea de pe chipul lui. A[a ceva nu se putea \ntâmpla.Era un co[mar.

– Crezi \n nevinov`]ia mea? o \ntreb` Langley.– Ai interpretat gre[it rela]ia dintre noi, \i zise ea cu r`ceal`.

Nu sunt eu judec`torul t`u, eu sunt avocatul t`u. Sunt aicipentru a-]i sus]ine cât mai bine cazul. Nu trebuie s` cred c`e[ti nevinovat, numai c` ai putea fi.

– Sângele \mpr`[tiat pe toat` m`rturisirea este o dovad`,nu-i a[a?

– Da, zise ea mohorât`. Este.Un poli]ist deschise u[a.– Tu urmezi acum.– S` mergem, zise Langley. {i nu-]i face probleme. {tiu c`

o s` te descurci de minune.Diana \[i adun` lucrurile [i se \ndrept` spre sala de jude-

cat`. Fiecare pas era o povar`, ca [i cum se mi[ca \n vis, cu \nce-tinitorul. |n câteva clipe avea s` se confrunte cu Lee, un b`rbatblând, afectuos pe care ea \l iubea [i pe care trebuia s`-ldovedeasc` a fi un om dur [i mincinos, deoarece asta eratreaba ei.

Mai mult decât treaba ei, era datoria ei. {i nepoatajudec`torului Waldman era o avocat` prea bun` ca s` nu-[ifac` datoria, indiferent de pre]. Nu [tia dac` era nevinovat sau

CONDAMNAT LA IUBIRE 141

Page 139: Condamnat La Iubire

nu, dar a[a cum \i spusese [i lui Langley, era destul c` s-arputea s` fie nevinovat. Avea dreptul la cea mai bun` ap`rare,chiar dac` asta \nsemna s`-[i sfâ[ie inima [i s` loveasc`, \n tim-pul procesului, \n b`rbatul pe care-l iubea.

|ncerc` s` nu se gândeasc` la Lee, cu toate c` \n curând \iva vedea chipul, la faptul c`-i f`cea sil` ceea ce urma s`-i fac`.O va ur\, dar nu va [ti c` ea se ura de o mie de ori mai mult.Dar indiferent ce va urma, \[i va face datoria.

Diana a[tept` \n sal` \n timp ce formalit`]ile \[i urmaucursul. V`zu c` procurorul era Ted Brand, un jurist\nc`p`]ânat care ob]inea rezultate bune mai mult datorit`durit`]ii decât inteligen]ei. |ndat` ce Langley a fost adus \nbox`, a \nceput procesul.

Diana ascult` cu aten]ie acuzarea lui Langley, care oricumera inconsistent` \n lipsa m`rturiei. Cu ochii min]ii rev`zupetele negre de pe hârtiile acelea [i-[i \ncle[t` mâinile la gân-dul c` Lee ar putea fi bruta pe care Langley o descrisese. |nciuda unor lucruri pe care el i le povestise despre cariera lui,mai mult ca sigur c` era imposibil. {i totu[i trebuia s` \ncerces` cread`.

Primul a fost inspectorul Fredericks, care a sus]inut foartearogant c` dup` p`rera lui acuzarea lui Alfred Langley erafoarte clar`. Diana \l interog` scurt, reu[ind s`-l fac` s` se bâl-bâie, dar el nu era piesa de baz` a acestui proces. Când dom-nul Porter, victima, a fost chemat \n boxa martorilor, a insis-tat c` Langley fusese cel care l-a atacat, dar \n urma\ntreb`rilor dibace puse de Diana, a recunoscut c` nu-lv`zuse prea bine.

142 JACQUELINE HUNT

Page 140: Condamnat La Iubire

Proprietara lui Langley, o femeie cu o fa]` de ovin` [i\nceat` la vorb`, a m`rturisit c` \n seara cu pricina el era ple-cat de acas`. Dar informa]ia [i-a pierdut din importan]` cândDiana a l`murit asisten]a c` el ie[ea aproape \n fiecare sear`.|n final femeia a recunsocut c` nu-[i amintea prea bine ora,dar când inspectorul Fredericks a \ntrebat-o despre ie[irile luiLangley, ea i-a r`spuns: „Presupun c` a fost plecat. Tot timpulpleac` de acas`.“

Ted Brand se ridic`.– Ultimul martor al acuz`rii este detectivul inspector Lee

Frotuno.Diana sim]i un [oc când \l v`zu intrând \n sal` [i \ndrep-

tându-se spre boxa martorilor. Automat el \[i arunc` privireaspre avocatul ap`r`rii, [i-l v`zu cum se \ncordeaz` când orecunoscu. O frac]iune de secund` chipul i se \ntunec`, darapoi fa]a lui deveni o masc` de nep`truns. Disperat`, Dianarecunoscu faptul c` [i el era con[tient c` era de datoria ei s`-idistrug` m`rturia.

Avocatul acuz`rii \i cerului Lee s` descrie felul \n care aob]inut m`rturia. Când \ncepu s` vorbeasc`, Lee nu se uit`la Diana, \ns` descrise \n cuvinte simple cum la \nceputLangley a negat orice leg`tur` cu atacul, apoi a recunos-cut.

– Inspectore, \i zise Ted Brand cu o voce prevestitoare der`u, s-a folosit for]a sau intimidarea pentru a ob]ine aceast`declara]ie?

– Nici una, replic` Lee \ncet.Diana se ridic` \n picioare.

CONDAMNAT LA IUBIRE 143

Page 141: Condamnat La Iubire

– Inspectore, [ti]i c` clientul meu [i-a retras declara]ia,considerând c` a fost intimidat?

– Da, \i r`spunse Lee cu o voce indiferent`. Dar este fals [iel [tie. A m`rturisit pentru c` [i-a pierdut cump`tul.

– Vre]i s` explica]i mai pe larg?– Era furios pe victima lui. Asta se \ntâmpl` atunci când

jefuitorul este dezam`git de suma furat`. |n acest caz victi-ma avea asupra lui o sum` mic` de bani [i Langley a fostfurios pentru c` s-a expus pentru o sum` atât de mic`. I-amamintit de vân`taia mare pe care o avea pe fa]` domnulPorter, iar Langley a spus: „O merita, pentru c` a \ncercat s`m` opreasc`“. Imediat ce a realizat ceea ce spusese [i-a pier-dut cump`tul. A ridicat din umeri [i a recunoscut c` el af`cut-o.

– La ce or` a \nceput interogatoriul?– La ora patru dup`-amiaz`.– {i la ce or` a luat sfâr[it?– Cam pe la dou` noaptea.– {i \n tot acest timp, clientului meu i s-a permis s` se

odihneasc`?– Au fost dou` pauze de câte o or`.– Sunte]i sigur? Aminti]i-v`, inspectore. Nu l-a]i ]inut pe

domnul Langley treaz toat` noaptea, f`r` putin]a de a bea cevasau de a se odihni?

Lee zâmbi dispre]uitor.– A[adar asta este versiunea lui, nu-i a[a? Ei bine, a fost o

noapte lung`... pentru to]i. Dar a avut timp de odihn`, oricear spune el.

144 JACQUELINE HUNT

Page 142: Condamnat La Iubire

– {i r`coritoare?– A avut ceai [i sandvi[uri de dou` ori. A doua oar` a

refuzat sandvi[ul deoarece era cu brânz` [i el nu suport` brân-za. A[a c` i s-a adus un sandvi[ cu [unc`. |ncerc`m s` ne des-curc`m cât mai bine.

Publicul din sal` râse. Lee le f`cea o impresie bun`.– Ce zice]i de faptul c` el pretinde c` a cerut de mai multe

ori ceai [i a fost refuzat? insist` Diana.Pentru prima oar` Lee \[i c`ut` r`spunsul. Inima Dianei

aproape c` se opri. |n loc de pl`cerea pe care ar fi trebuit s-osimt` pentru clientul ei, nu sim]i decât oroare.

Pân` la urm` Lee vorbi.– N-a fost refuzat, ci a fost o pauz`. Era dup` miezul nop]ii.

To]i eram obosi]i [i doream ceva cald s` bem. Am trimis dup`ceai, dar a \ntârziat s` vin`. Am trimis de dou` ori [i nimic, a[ac` m-am dus personal. N-a fost nimic deliberat. A fost o lips`de organizare. Dup` miezul nop]ii personalul sec]iei sereduce.

– Am putea zice c` serviciile voastre nu sunt chiar a[a debine puse la punct, dup` cum pretinde]i, inspectore, coment`sever` Diana.

– P`i, nu dorim s` fim considera]i ca un hotel de cincistele, \i r`spunse Lee sec. Nu dorim ca oamenii s` revin`.

|n sal` r`sunar` mai multe râsete. Diana se for]` s` leignore.

– A[adar v-a]i dus personal dup` ceai. Foarte l`udabil,remarc` ea cu ironie. B`nuiesc c` [i domnul Langley a fostfoarte recunosc`tor?

CONDAMNAT LA IUBIRE 145

Page 143: Condamnat La Iubire

– Domnul Langley [i-a ar`tat recuno[tin]a sp`rgând ocea[c` [i \ncercând s` m` taie pe fa]`, r`spunse simplu Lee.

Diana reu[i cu greu s`-[i re]in` o exclama]ie de groaz`.Adunându-[i toat` voin]a, reu[i s` spun` cu o voce sceptic`:

– A]i ie[it r`nit din aceast` alterca]ie, inspectore?– Nu. Am reu[it s`-l opresc la tip.– {ti]i de rana clientului meu?– {tiu c` s-a t`iat singur, destul de r`u, dar a fost numai

vina lui, \i r`spunse calm Lee.Diana ezit`. |n sal` se l`s` o t`cere mormântal`, ca [i cum

to]i cei prezen]i acolo [i-ar fi dat seama ce se petrece \n sufle-tul ei. T`cerea p`rea c` se prelunge[te la infinit, [i-[i puteaauzi inima b`tând cu putere. |n sfâr[it \[i \n`l]` capul.

– Inspectore, a]i ob]inut vreodat` o m`rturie prin for]`?A[tept` privirea lui furioas`, având \n vedere c` se folosise

de ceva ce el \i m`rturisise \n particular. Dar chipul lui r`maseimpasibil când \i r`spunse simplu.

– Da.|n sal` se auzir` murmure. Langley se ar`t` \ncântat [i-i

f`cu un semn victorios Dianei, pe care ea \l ignor`. Brand oft`,nereu[ind s`-[i ascund` strâmb`tura. Numai cei doir`m`seser` nemi[ca]i, privindu-se fix. Aerul dintre ei era\nc`rcat cu electricitate.

– Vre]i s` vorbi]i despre asta, v` rog, inspectore?Brand se ridic` repede.– Obiec]ie.– Nu este vreun motiv pentru care s` nu pot r`spunde la

\ntrebare, zise Lee. O privi pe Diana. La urma urmei este o

146 JACQUELINE HUNT

Page 144: Condamnat La Iubire

problem` care se cunoa[te public. S-a \ntâmplat o singur`dat`. Interogam un b`rbat pe nume Albertson care fusesearestat, b`nuit c` ar fi omorât un b`trân, Morry Jacobs, lovin-du-l \n cap. Doamna Jacobs, care fusese martor` la atac, eraprea [ocat` [i speriat` ca s`-l poat` identifica foarte clar. Dareu [tiam c` el o f`cuse [i el, la rândul lui, [tia c` eu [tiu. {i mai[tia c` nu puteam s-o dovedesc. Râdea batjocoritor, dar nu demine, ci de b`trânul pe care-l omorâse. Am v`zut ro[u \n fa]aochilor [i l-am lovit cu pumnul. A m`rturisit, dar cazul a fostrespins de tribunal.

Diana se auzi vorbind, dar parc` asculta pe altcineva. Astanu era ea, atacându-l pe b`rbatul pe care-l iubea. Era nepoatajudec`torului Waldman, care fusese \nv`]at` tot ce [tia deb`trânul judec`tor rigid [i scrupulos, [i Diana se ur\ pentruasta.

– {i totu[i a]i declarat foarte convins c` Albertson era vino-vat. De fapt sunte]i fericit s` ponegri]i o hot`râre a tribunalu-lui, sus]inând vinov`]ia lui, [tiind c` tot ceea ce spune]i esteascultat cu aten]ie. Chiar sugera]i, \n mod serios, inspectore,c` sunte]i un om pe al c`rui cuvânt se poate pune baz`?

– Dac` vre]i s` sugera]i c` nu pot fi judecat, este foarteadev`rat, \i replic` Lee neimpresionat. Dar chiar dac` amdeclarat asta, m` \ndoiesc c` domnul Albertson m-ar puteada \n judecat`. |n acest moment isp`[e[te o pedeaps` pevia]` pentru uciderea doamnei Jacobs. A omorât-o imediatdup` ce a fost eliberat: „|n caz c` ar vrea s` vorbeasc`“, aspus. Din fericire, de data asta au fost mai mul]i martoriindependen]i.

CONDAMNAT LA IUBIRE 147

Page 145: Condamnat La Iubire

– Din cauza prostiei mele un vinovat a sc`pat [i o femeienevinovat` a fost ucis`. Din acea zi, niciodat` n-am mai atinsun suspect.

Un murmur se ridic` din sal`. Diana [tia c` era \n favoarealui Lee [i \n defavoarea ei. El rezistase atacului ei [i auditoriuldin sal` era mul]umit. Unii dintre ei \[i \ntindeau gâtul \ncer-când s`-i vad` fa]a, sperând s` prind` o expresie de \ntristare.Se \ntreba ce ar zice, dac` ar [ti c` ea era [i mai \ncântat` decâtei. Starea de spirit i se \mbun`t`]i când descoperi c` Lee eraputernic [i c` atacurile ei nu-l puteau zdruncina, numai c`acum era prea târziu s` realizeze c` el era destul de puternic[i ar fi putut s-o elibereze de toate temerile ei. Ar fi avut grij`de ea, la fel cum [i ea avea grij` de al]ii, ar fi \mp`r]it cu eagreut`]ile, [i totu[i ea renun]ase la toate astea.

Mai prelungir` pu]in discu]ia, dar toat` lumea [tia c` \ntre-barea crucial` fusese pus` [i r`spunsul dat. Când interogato-riul lu` sfâr[it, Lee era \nc` \ntreg. Ea era cea \nvins`.

Diana cump`nea dac` s`-l cheme pe Langley la bar` sau s`\nceap` ap`rarea chemând-o pe domni[oara Lola Daniels camartor. Lola Daniels avea \n jur de dou`zeci [i cinci de ani,atr`g`toare dar vulgar`, cu o voce ascu]it` [i afectat`. Declar`c` Alfred Langley fusese cu ea toat` ziua [i toat` noaptea, ladata respectiv`. R`spunse cu u[urin]` la toate \ntreb`rile. Erao m`rturie perfect`, un alibi la fel, de[i toate instinctele Dianei\i spuneau c` nimic din ceea ce spusese Lola nu era adev`rat.

Ted Brand se ridic`.– Domni[oar` Daniels, cât de bine cunoa[te]i ora[ul

Manchester? o \ntreb` el pe nea[teptate.

148 JACQUELINE HUNT

Page 146: Condamnat La Iubire

|n sal̀ se auzi un murmur de surpriz .̀ Lola Daniels p r̀u stânjenit̀ .– P`i... am fost acolo, zise ea \ntr-un târziu.– Pân` acum un an, ai locuit acolo, nu-i a[a? Sub numele

de Ella Paignton?Zâmbetul se [terse de pe buzele tinerei.– N-am auzit de acest nume pân` acum.– Ba cred c` da. Gânde[te-te bine, te rog, [i aminte[te-]i de

pedeapsa pentru m`rturie mincinoas`.Diana \l privi fix pe Langley, care se uita \ncruntat \n

direc]ia Lolei.Lola \[i umezi buzele.– Nu cunosc acest nume, repet` ea sfid`tor.– Nu este adev`rat c`, sub numele de Ella Paignton, ai

depus m`rturie acum un an, la Manchester, \ntr-un cazasem`n`tor cu `sta? Ai furnizat un alibi pentru un b`rbatnumit Harry Garvie, acuzat de tâlh`rie.

– N-nu...Dar privi disperat` \n jur.– La interogatoriu s-a dovedit c` m`rturia ta era plin` de

lacune [i Garvie a fost condamnat. Poli]ia a c`utat-o pe EllaPaignton ca s-o acuze de m`rturie mincinoas`, dar ea adisp`rut. Domni[oar` Daniels... sau domni[oar` Paignton,indiferent ce nume folose[ti acum... ce ]i-a oferit AlfredLangley ca s` depui m`rturie \n favoarea lui?

Diana s`ri \n picioare ca s` obiecteze, dar era deja prea târziu.Lola plângea cu sughi]uri, speriat` [i printre suspine \l acuz` peLangley c`-i promisese [i luna de pe cer dac` „\l ajut` s` scape“.

De data asta cazul era definitiv \ncheiat.

CONDAMNAT LA IUBIRE 149

Page 147: Condamnat La Iubire

Capitolul 12

Când juriul se retrase, Brand veni la masa unde st`teaDiana.

– Ghinion, \i zise el cu simpatie. Am avut un noroc chior.S-a \ntâmplat s` fiu \n sal` la acel proces de la Manchester, [iam recunoscut-o pe Lola Daniels.

– Asta-i via]a, zise Diana ridicând din umeri. Nici osup`rare.

– Nu cred c` ai fi avut prea mult` [ans`, oricum. Am maiv`zut [i alt` dat` avoca]i pierzând \n fa]a lui Fortuno. Este lafel de dur ca [i ei.

– Cineva ar fi trebuit s` m` previn`, spuse Diana cu indife-ren]`.

Juriul deliber` o jum`tate de or` [i când reveni, \[i d`duverdictul – vinovat. Langley se uit` la Diana [i ridic` dinumeri. Amândoi [tiau c` verdictul era corect.

|[i adun` lucrurile, apoi se gr`bi s` ias` din sal`. Pe cori-dor se opri, \ntrebându-se ce o s` se mai \ntâmple acum.

Page 148: Condamnat La Iubire

Pentru prima oar` \n via]a ei era nehot`rât` [i confuz`.Atunci sim]i o atingere pe um`r [i când se \ntoarse \l v`zu peLee.

Lee nu [tia ce o s`-i spun` când se vor \ntâlni, dar când \iv`zuse privirea dezn`d`jduit` din ochi, realizase c` nu doreadecât s-o ]in` \n bra]e [i s-o aline. Uitând unde se afl`, seaplec` u[or [i o s`rut` cu blânde]e. Ea se ag`]` de el, aproapele[inat`.

– Lee... murmur` ea, Lee...– Sst, o lini[ti el. Vom vorbi mai târziu.– Dar trebuie s`-]i explic. Trebuie s-o fac.El o opri.– Sigur c` trebuie. Nici nu m-am a[teptat la altceva. Dac` ]i-ai

fi tr`dat clientul ca s` m` protejezi pe mine, n-a[ fi putut s` temai respect vreodat`.

– Vorbe[ti serios? \l \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`.– Draga mea, ai crezut c` m` po]i r`ni, când m-ai interogat

\n box`?– M-am folosit de ceva ce mi-ai spus \n particular.– Dar, a[a cum am subliniat, este de notorietate public`.

Am sperat c` vei \n]elege de ce am men]ionat asta.– Vrei s` spui... c` mi-ai transmis un mesaj?– |ncercam s`-]i spun c` totul este \n ordine. Am \n]eles.

Amândoi ne comport`m profesional [i fiecare [tie despreslujba celuilalt. }i-ar trebui mult mai mult ca s` m` r`ne[ti. Ampielea groas`.

– Mul]umesc lui Dumnezeu pentru asta, zise ea cu o voceplin` de pasiune.

Lee o privi cercet`tor.

CONDAMNAT LA IUBIRE 151

Page 149: Condamnat La Iubire

– Vorbe[ti serios?– Niciodat` n-am vorbit mai serios. M-a f`cut s` m` simt...

\[i c`ut` cuvântul... \n siguran]`.– Diana, oricum urma s` vin azi s` te \ntâlnesc. Trebuie s`

discut`m.– {tiu. Asear` ai fost la conac [i le-ai intrerzis lui Vita [i lui

Martin s` nu-mi spun`.– Am f`cut-o doar pentru c` voiam s` m` gândesc cum

s`-]i cer iertare, zise el repede. Un zâmbet \i destinse buzele.}i-au spus cum m-au s`punit?

– Nu mi-au spus nimic. I-am auzit vorbind. Ce vrei s` spuicu... m-au s`punit?

– Te iubesc, [i de aceea au fost foarte sup`ra]i pentru tine.Dar n-au putut s`-]i arate ce simt, deoarece le-a fost team` s`nu te supere.

– Oh, Doamne, oft` ea. Ce proast` am fost!– Amândoi am fost. Ei m-au f`cut s`-mi dau seama cât de

prost am fost, [i nu m-au scuturat foarte tare. Dup` aia m-amgândit [i am \nceput s`-mi dau seama de lucruri pe care nu le\n]elesesem \nainte. Am fost ner`bd`tor, am vrut totul de la\nceput \n rela]ia noastr` [i n-am \n]eles c` ar fi trebuit s` ammai mult` r`bdare.

Tocmai atunci, mai mult` lume ie[i pe culoar [i se lovi de ei.– Nu putem discuta aici, zise Lee luând-o de mân`. Hai s`

mergem acas`.Merser` cu ma[ina lui Lee. |n prima parte Diana a stat cu

ochii \nchi[i, u[urat` c` dragostea [i generozitatea lui Lee ausalvat-o. Abia acum a \n]elesese cât` nevoie avea de Lee ca s-oprotejeze de singur`tatea care-i amenin]a spiritul mândru.

152 JACQUELINE HUNT

Page 150: Condamnat La Iubire

Când deschise ochii, privi pe geam, apoi se \ntoarse sur-prins` spre el.

– ~sta nu este drumul spre cas`.– Megem la mine acas`, \i spuse el. Mergem acolo unde nu

avem amintiri ca s` ne cople[easc`.– Dar patul t`u este pentru o persoan`.– Foarte bine, \i r`spunse el simplu. Parc` ma[ina \n garaj [i se \ndreptar` spre lift. Pân` la eta-

jul cinci st`tur` \mbr`]i[a]i, anticipând dulcile momente careaveau s` urmeze.

Imediat ce \nchise u[a, Lee o lu` \n bra]e, nu ca s-o s`rute,ci s-o ]in` lipit` de inima lui.

– Te iubesc, \i spuse \ntr-un târziu el.– {i eu te iubesc.Te iubesc.– Amândoi suntem \nc`p`]âna]i \n felul nostru, dar atâta

timp cât ne iubim, ne vom descurca. Ne vom cunoa[te maibine. Singurul lucru cumplit ar fi s` te pierd.

– Da... da... \i r`spunse ea printre s`rut`ri.O duse \n dormitor unde se dezbr`car` repede,

ner`bd`tori s` se reg`seasc`. |nainte f`cuser` dragoste cupasiune. De data asta dragostea lor fu tandr` [i profund`, undar pentru suflet [i pentru trup, aducându-le atât mul]umire,cât [i pl`cere.

– Vreau s`-]i povestesc totul, \i zise ea \ntr-un târziu, stândlipit` de el.

– Nu este nevoie, \i r`spunse el repede.– Chiar vreau, Lee. Tu e[ti singurul c`ruia a[ putea s`-i

povestesc. Dar s` ai r`bdare cu mine. Unele lucruri n-am avutcurajul s` le \nfrunt pân` acum.

CONDAMNAT LA IUBIRE 153

Page 151: Condamnat La Iubire

Dup` aceast` m`rturisire el nu mai zise nimic [i t`cereap`rea s` se \ntind` la nesfâr[it, dar nu voia s-o gr`beasc`.Trebuia s`-i spun` nesilit` de cineva, sau s` nu-i spun` deloc.Putea s` simt` teribila lupt` ce se ducea \n sufletul ei. O s`rut`[i o mângâie cu tandre]e, dându-i de \n]eles c` era la dis-pozi]ia ei, a[teptând-o cu r`bdare ca ea s` se dest`inuiasc`.

Pân` la urm` Diana oft` [i \ncepu s` vorbeasc`.– Acum \mi dau seama c` nici unul dintre p`rin]ii mei

nu s-a ocupat cu adev`rat de mine. Nu c` ar fi fost r`i, cipur [i simplu eu nu aveam loc \n via]a lor. Ai v`zut pozamamei mele. Era manechin [i de[i curând dup` c`s`torie arenun]at la carier`, \ntotdeauna \nf`]i[area ei a fost foarteimportant`. Era foarte important pentru ea s` fie fru-moasa fiec`rei petreceri. Obi[nuiam s` ascult toate cer-turile lor [i am avut sentimentul c` ea niciodat` nu a doritcopii, fiindc` nu dorea s`-[i strice silueta. Odat` buniculmeu mi-a spus c` atunci când era gravid` cu mine, tat`lmeu a avut o aventur` [i dup` aceea, ea a refuzat s` maiaib` copii. Pentru ea, eu am fost o crunt` dezam`gire,deoarece nu eram deloc \ngera[ul pe care [i-l dorea.Ar`tam groaznic \n rochi]ele cu dantelu]e [i mereu puneam\ntreb`ri, lucru pe care ea nu-l putea suferi. |mi amintescc` o dat` s-a r`stit la mine:

„N-o s` ajungi bine, dac` pui \ntreb`ri tot timpul!“Bunicul, care \ntâmpl`tor era acolo, s-a uitat urât la ea [i

i-a spus:„~sta este cel mai tâmpit lucru pe care l-am auzit vreodat`“.El o dispre]uia pe mama [i desigur ea [tia acest lucru [i-l

ura.

154 JACQUELINE HUNT

Page 152: Condamnat La Iubire

– Cu tata eram un b`ie]oi, deoarece a[a-i pl`cea lui. |l ado-ram. Era mereu plecat de acas`, cu afaceri, a[a c` abia a[tep-tam s` se \ntoarc`. M` gândeam c` amândoi tr`im \ntr-o lumesecret` \n care mama nu putea s` p`trund`.

Vocea Dianei tremur` când \i povesti acest lucru [i Lee o\mbr`]i[` mai tare.

– Când aveam zece ani, au divor]at, continu` ea. Am fosttrimis` s` locuiesc cu bunicul meu, \n timpul divor]ului. Mi-auspus c` va fi pentru o perioad` scurt` de timp. Probabil c` aucrezut cu adev`rat asta [i abia mai târziu, când amândoi s-austabilit la casele lor, mi-am dat seama c` nici unul dintre ei nuavea loc [i pentru mine. So]ul mamei mele era mai tân`r decâtea, genul de play-boy care nu dorea ca un copil s` le \ncurcevia]a. Cred c` el a for]at-o s` aleag` \ntre noi, [i ea l-a ales peel. Eu i-a[ fi amintit mereu c` era mai \n vârst` decât el.

Dar cel mai tare \mi p`sa de tat`l meu. La \nceput nu s-a\nsurat, [i am tot tras speran]a c` a[tepta s` se stabileasc`undeva, ca apoi s`-mi cear` s` stau cu el. Când s-a rec`s`torit,am a[teptat ve[ti de la el \n fiecare zi. Dar nu s-a \ntâmplatnimic.

Diana r`mase nemi[cat`, când \[i reaminti ceea ce nimeni\n lume nu b`nuia, lucru pe care nici ea nu-l dorea s` [i-laminteasc`, dar s`-l mai [i povesteasc`. Lee o ]inu lipit` de elpe când ea se preg`tea s` vorbeasc`.

– |ntr-o zi, bunicul mi-a spus c` so]ia tat`lui meu a n`scutun b`iat. |n acea noapte m-am strecurat afar` din cas` [i m-amdus la el acas`. Voiam s`-i spun cât de mult \l iubesc [i c` vreaus` locuiesc cu el. Când am ajuns, m-am uitat pe fereastr`. Eraacolo \mpreun` cu nevasta lui [i cu copilul. L-am v`zut luând

CONDAMNAT LA IUBIRE 155

Page 153: Condamnat La Iubire

copilul \n bra]e. |l privea cu dragoste [i mândrie, pe care bruscam realizat c` nu le arusese pentru mine. Apoi l-am auzitspunând... Se opri brusc, tremurând.

– Da, draga mea? [opti Lee. Ce a spus?Vocea ei tremura.– A spus: „Este minunat s` fii tat` cu adev`rat“.– Nemernicul! explod` Lee. Chiar dac` nu [tia c` ascul]i...

nemernic nenorocit!Ea \l privi, bucuroas` de \n]elegerea lui. El o s`rut`.– Ce ai f`cut?– Am plecat. Câteodat` m` \ntreb ce ar fi f`cut dac` a[ fi

intrat \n cas`. Acum [tiu c` era genul de om care alegea caleacea mai u[oar`. O dat` ce a[ fi intrat, nu m-ar fi dat afar` dincas`. Dar eram prea mândr`. Chiar dac` m-ar fi omorât nu i-a[fi m`rturisit c`-l iubeam foarte mult, \n timp ce lui nici c`-ip`sa de mine. M-am \ntors acas` la bunicul meu, am intrat [im-am b`gat \n pat f`r` ca cineva s` [tie c` am fost plecat`. Amvrut s` plâng, dar n-am putut. Parc` eram f`cut` din piatr`.Tot ce puteam gândi era c` am fost foarte norocoas` s` afluadev`rul \nainte de a m` face de râs. De atunci n-am mai pututs` plâng sau s` recunosc când eram lovit`. N-am spus nim`nuidespre noaptea aceea [i nici n-am avut curajul s-o \nfrunt...

T`cu. |n timp ce corpul ei se cutremura, Lee \i sim]i lacri-mile fierbin]i udându-i pielea. O strânse \n bra]e cu putere,murmurându-i cuvinte de dragoste [i alinare \n timp ce eaplângea de mama focului, durerea celor \ndurate ie[ind \nsfâr[it la suprafa]`. Erau lacrimile de durere ale unui copilrespins [i el o l`s` s` se descarce [tiind c` ele vor \ndep`rtaultimele bariere.

156 JACQUELINE HUNT

Page 154: Condamnat La Iubire

Diana hohotea neajutorat`, sim]ind \mbr`]i[area puternic`[i \ncurajatoare a lui Lee. La \nceput lacrimile trecur` peste eaca o furtun`, l`sând-o stoars`. Apoi se calm` [i se sim]i u[urat`ca [i cum o greutate imens` i se luase de pe umeri. B`t`ileinimii lui Lee, pe care le auzea, p`reau o promisiunea c`mereu a[a va fi.

– |n ziua \n care ne-am certat, am sim]it c` mor, \i m`rtu-risi ea. Când ai plecat, am vrut s` fug dup` tine [i s`-]i spunc` trebuie s` r`mâi, pentru c` aveam nevoie de tine. Dar nu-miputeam g`si cuvintele.

– Dar tocmai mi-ai m`rturisit asta, \i zise Lee \ncet.|n sinea lui, Lee abia mai respira.

– Da, ]i-am spus acum, fiindc`... fiindc` am \ncercat s`tr`iesc f`r` tine [i n-am putut. Când m-am gândit la un viitorf`r` tine, era ca [i cum a[ fi privit \ntr-o pr`pastie... [i m-am\ngrozit. S` nu m` p`r`se[ti niciodat`. Am nevoie de tine.|ntotdeauna voi avea nevoie de tine. S` stai cu mine mereu.

Erau cuvintele pe care Lee le a[tepta. O strânse cu putere,\nconjurând-o protector cu dragostea lui.

– Pentru totdeauna, \i promise el. Pentru totdeauna.

Sfâr[it

CONDAMNAT LA IUBIRE 157