Concurenta Neloiala - Decizii CEDO

31
 UNIVERSITATEA CRE TINĂ „D IMIT RIE CANTEMI R” Ș FACULTATEA DE DREPT CLUJ MASTER – DREPTUL AFACERILOR CONCUREN A NELOIALĂ Ț DECIZII CEDO REF ERENT: SI LVE AN GA BRI EL VELIC U Ș  1

Transcript of Concurenta Neloiala - Decizii CEDO

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 1/31

UNIVERSITATEA CRE TINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”ȘFACULTATEA DE DREPT CLUJ

MASTER – DREPTUL AFACERILOR 

CONCUREN A NELOIALĂȚ

DECIZII CEDO

REFERENT: SILVE AN GABRIEL VELICUȘ 

1

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 2/31

CONCUREN A NELOIALĂȚDecizii CEDO

 Despre politica concurentiala in cadrul Uniunii Europene

Concurenţa: În limbajul obişnuit,  concurenţa este o competiţie în care oameni încearcă să

existe mai bine decât rivalii lor, în care aceştia tind să obţină ceea ce au obţinut alţii, sau chiar mai

mult, în acelaşi timp. În termeni comerciali, aceasta este o formă de rivalitate între afaceri în

încercarea de a atrage clienţi prin intermediul oferirii condiţiilor, preţurilor, calităţii etc. mai

avantajoase. În teoria economiei libere, “politica concurenţială” este politica, care tinde să

garanteze libertatea deplină a pieţei şi să prevină pericolul apariţiei monopolurilor, oligopolurilor şi

altor acorduri, capabile să dicteze preţuri şi condiţii comerciale în defavoarea consumatorilor.

În general prin concurenţă se înţelege o confruntare între tendinţe adverse, care converg spre

acelaşi scop. Prin concurenţă, în sens juridic înţelegem confruntarea dintre agenţii economici cuactivităţi similare sau asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei pentru câştigarea şi

conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi1.

Crearea unei pieţe interne unice în cadrul UE a determinat necesitatea asigurarii conditiilor 

 propice unei concurente “functionale” la nivel comunitar, “un sistem care să asigure o concurenţă

nedistorsionata pe piaţă interna.

Politica concurenţială este importantă pentru crearea Pieţei Europene Comune. Ea nu ar 

avea sens, dacă concurenţa între companiile statelor membre ar fi limitată de acorduri restrictive şiactivitatea cartelurilor. Acestea ar limita beneficiile oferite consumatorilor de o piaţă cu concurenţă

loială şi liberă, cu o largă diversitate de mărfuri şi servicii disponibile la preţuri avantajoase.

Piaţă interna este de neconceput fara o politica în domeniul concurenţei care să încurajeze

eficienta economica prin crearea unui mediu favorabil inovatiei şi progresului tehnologic, să

 protejeze interesele consumatorilor prin oferirea posibilitatii de a cumpara produse şi servicii în

conditii optime şi să previna eventualele practici anticoncurentiale ale societaţilor comerciale şi ale

autoritatilor naţionale.

Asigurarea unor conditii egale a generat rezultate benefice pentru consumatori,precum

scaderea tarifelor pentru serviciile telefonice, accesul unui numar cât mai mare de persoane la

transportul aerian sau posibilitatea achizitionarii unui automobil într-un stat membru al UE care are

cele mai mici preturi de pe piaţă.

1 O. Căpăţână, Dreptul Concurenţei Comerciale (concurenţa onestă), Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1992, pag. 86

2

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 3/31

Politica concurenţială are principii ce stau la baza crearii cadrului legislativ insituit prin

Tratatul asupra Uniunii Europene:

• transparenţa în privinţa deciziilor adoptate referitor la comportamentele anticoncurenţiale;

• nediscriminarea nici unui agent economic participant la schimburile economice

internaţionale;

•  stabilitatea unui cadru competitiv internaţional;

• cooperarea între diferitele autorităţi ale concurenţei naţionale şi internaţionale în privinţa

aplicării legislaţiei în domeniu.

Potrivit Art. 85 (81) alin. 1 al Tratatului CE, politica în domeniul concurenţei trebuie să

garanteze unitatea, omogenitatea şi viabilitatea pieţei interne prin:

• combaterea monopolizării anumitor pieţe de catre societaţi ce încheie între ele acorduri

 protecţioniste – acorduri restrictive şi fuziuni;

•  prevenirea exploatarii puterii economice a unor societaţi în defavoarea altora – abuzul de

 poziţie dominantă;

•  prevenirea distorsionarii regulilor concurentiale de catre guvernele statelor membre prin

sprijinirea discriminatorie în favoarea anumitor operatori economici publici sau privati – 

ajutoarele de stat.

• Combaterea înţelegerilor între grupările de companii cu scopul fixării preţului sau instituirii

controlului asupra volumului total al producţiei în defavoarea comerţului între Statele

Membre- carteluri

Întrucât economia de piaţă – punctul de referinta al politicii economice a Uniunii şi a

statelor membre – plaseaza concurenţă printre factorii determinanti ai succesului economic,

acceptarea prevederilor acestui articol înseamna atât cea mai buna modalitate de îndeplinire a

nevoilor consumatorilor, cât şi cea mai buna cale de asigurare a competitivitatii operatorilor 

economici, produselor şi serviciilor europene pe piaţă internaţionala.

Obiectivul si instrumentele politicii concurentiale

Obiectivul politicii concurenţiale europene constă în garantarea unităţii Peţei comune şi evitarea

monopolizării unor sectoare ale peţii. Monopolizarea pieţei poate avea loc prin acord sau fuziune.

3

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 4/31

În afară de aceasta, ea supraveghează acţiunile guvernelor Statelor Membre ce ar putea distorsiona

„regulile de joc” prin aplicarea măsurilor discriminatorii faţă de unele întreprinderi, favorizând

întreprinderile publice sau prin acordarea asistenţei întreprinderilor din sectorul privat.

În unele cazuri, incidentele în domeniul concurenţei sunt soluţionate prin modificarea

 politicii concurenţiale a statelor sau a companiilor implicate. În alte cazuri, Comisia pledează

 pentru aplicarea unei amenzi, ce poate depăşi suma de 75 milione Euro

 Punctate succint, obiectivele vizate de politica în domeniul concurenţei sunt creşterea

 bunastarii şi protecţia consumatorilor, redistribuirea veniturilor, protejarea întreprinderilor mici şi

mijlocii, integrarea pieţelor, dar având şi consideratii regionale sociale sau sectoriale.

2. Reglementari 

Politica in domeniul concurentei este reglementata legal, in primul rand, de prevederile

incluse in Tratatul Uniunii Europene, respectiv:

• Articolul 81, privind practicile restrictive

• Articolul 82, privind poziţia dominantă pe piaţă

• Articolul 86, privind întreprinderile publice

• Articolele 87-89 privind ajutorul de stat.

De asemenea, exista referiri si in legislatia secundara adoptata de Consiliul UE şi de

Comisia Europeană, sub forma Regulamentelor şi Directivelor .:

• Regulamentul Consiliului 17/1962;

• Regulamentul Consiliului 4064/1989, privind controlul fuziunilor, amendat prin

Regulamentul 1310/1997;

• Regulamente şi directive privind exceptările în bloc, acordate în cazul unor acorduri care

  privesc situaţii precis determinate, precum: transferul de tehnologie, cercetarea şi

dezvoltarea, distribuţia autovehiculelor, etc.

In afara acestor reglementari precise exista si o serie de instructiuni emise de Comisie lacare se adauga diverse acorduri internationale si decizii ale Curţii Europene de Justiţie şi ale

Tribunalului de Primă Instanţă.

4

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 5/31

3. Actorii 

Instituţia responsabilă la nivel comunitar de implementarea politicii in domeniul

concurentei este Comisia Europeană.

Rolul Comisiei Europene este acela de promovarea politicii concurenţiale în baza

împuternicirilor; examinarea reclamaţiilor depuse de unul din Statele Membre, de un producător 

sau de particulari. Aceasta administrează Piaţa Comună pentru a asigura protecţia consumatorilor 

europeni. Ea deţine împuterniciri vaste în aplicarea legislaţiei concurenţiale şi, începînd cu 1989, a

fost autorizată să examineze şi să blocheze fuziunile de proporţii mari. Supravegherea activităţii

Comisiei este efectuată de Curtea Europeană de Justiţie şi Curtea de Primă Instanţă.. Comisia

dispune de Directoratul General IV (DG IV), care se preocupă de promovarea politicii

concurenţiale.

 Misiunea de bază a Directoratului general pentru Concurenta (DG IV) este de a stabili şi

implementa o politică concurenţială coerentă în cadrul Uniunii Europene. De competenţa DG IV

ţine executarea controlulului implementării legislaţiei comunitare în domeniul concurenţei. De

asemenea, DG IV se preocupă de politica internaţională a UE în domeniul concurenţei în calitate de

 partener al statelor industrial dezvoltate (SUA, Japonia, Canada etc) sau în calitate de consilier al

statelor în curs de dezvoltare (ex Statele Europei Centrale şi de Est).

Deciziile sunt pregatite de catre Directoratul General pentru Concurenta (DG IV) care

raportează comisarului responsabil, aprobarea acestor decizii facandu-se prin majoritate simpla.Procedura: orice înţelegere care este în dezacord cu prevederile Tratatului, urmează a fi

adusă la cunoştinţa Comisiei Europene. Conform prevederilor Articolelor 81 şi 82, companiile pot

spera la o „soluţionare negativă” a incidentului, ceea ce însemnă că, după examinarea cazului,

Comisia nu va întreprinde acţiuni contra companiilor implicate, acordând scutiri. Comisia dispune

de vaste posibilităţi de investigare. Ea poate efectua controlul documentaţiei întreprinderilor fără

anunţ preventiv. Înainte de a lua decizia finală, Comisia oferă întreprinderilor şi Statelor Membre

  posibilitatea de a-şi explica şi motiva acţiunile. În cazul depistării unui comportamentanticoncurenţial, Comisia poate aplica o amenda de circa 10% din venitul (circuitul) anual.

Companiile pot contesta decizia Comisiei la Curtea Europeană de Justiţie, care în cele mai

dese cazuri reduce suma amenzii. Legislaţia europeană în domeniul concurenţei oferă prioritate

legislaţiei naţionale şi este direct aplicabilă în Statele Membre.

5

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 6/31

 Parlamentul European evalueaza activitatea Comisiei precum si evolutia acestui domeniu

 prin publicarea unui raport anual. Consiliului de Miniştri autorizeaza exceptările în bloc şi face

modificari în baza legală a politicii.

Intervenţia statului in cazul concurenţei eficiente constă în îndeplinirea de către acesta a

unor funcţii de reglementare, de asistenţă şi de gestiune2.

In acelasi cadru actioneaza si autorităţile naţionale investite cu competenţe în acest domeniu

(in Romania autoritatea in domeniu este Consiliul Concurentei).

4. Acordurile restrictive, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate

Politica în acest domeniu este reglementata prin Articolul 85 (85 (81)) al Tratatului CE

interzice acordurile, deciziile şi practicile concertate între societaţile comerciale, daca aceste

 practici „pot afecta comertul dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect prevenirea,

restrictionarea sau distorsionarea concurenţei în interiorul pieţei comune”. Aceasta interdictie se

aplica atât acordurilor orizontale (din cadrul aceleiasi faze de productie, prelucrare sau

comercializare), cât şi acordurilor verticale (între societaţile care opereaza în cadrul unor faze

diferite ale procesului economic şi comercial şi care nu sunt concurente).

Astfel, un acord restrictiv poate fi definit ca un acord între doua sau mai multe întreprinderi

 prin care partile se obliga să adopte un anumit tip de comportament având că obiect limitarea sauchiar eliminarea concurenţei astfel încât să determine o creştere a preturilor şi profiturilor fara a

contrabalansa prin generarea unor efecte pozitive pentru piaţă. Aceste acorduri pot lua forma

conventiilor, exprese sau tacite, bilaterale sau multilaterale, fara a fi neaparat necesar că partile să

fie întreprinderi concurente. Notiunea de acord a fost extinsa şi la manifestarile de vointa care nu au

neaparat o natura contractuala, dar care constituie acte pregatitoare ale viitoarelor contracte.

Acordul poate să consiste şi într-un simplu angajament ( gentlemen’s agreement ), lipsit de efect

obligatoriu sau într-o simpla aderare, clar exprimata, dar fara dorinta de a se angaja juridic, la ostrategie comerciala.

Art. 85 (81) alin. 1 vizeaza şi deciziile asociaţiilor de întreprinderi. Este posibil că prin

constituirea unui grup profesional să nu se aduca atingere concurenţei, dar decizia luata de organul

2 Funcţia de reglementare nu a fost niciodată abandonată de vreun stat. Ponderea acestor funcţii diferă după genul de politică economică promovat, care poate fi liberal sau social.

6

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 7/31

de conducere al unei astfel de asociaţii, adunare generala sau consiliu de administratie, în masura în

care obliga pe membrii sai să adopte un comportament colectiv anticoncurential să aiba acest efect.

 Practica concertata se afla cu o treapta de intensitate mai jos decât acordul restrictiv,

implicând doar coordonarea dintre societaţile comerciale. Întrucât diferentierea dintre aceste doua

forme de cooperare nu este tocmai facila, Comisia face distinctie doar între acordurile ce intra sub

incidenta Art. 85 (81) alin. 1 şi comportamentele paralele ce nu îndeplinesc criteriile acelorasi

dispozitii. Practica concertata nu presupune în mod necesar o manifestare de vointa, clar exprimata,

ci mai degraba o coordonare de fapt a strategiilor comerciale. Un simplu paralelism al

comportamentului întreprinderilor nu poate, el singur, să constituie proba unei practici concertate,

dar elemente concrete pot să constituie un fascicul de indicii.

Astfel, sunt interzise aproape fara exceptie: acordurile orizontale şi verticale ce stabilesc

 preturi în mod direct sau indirect, acordurile asupra conditiilor de vânzare, acordurile ce izoleazasegmente de piaţă (precum cele referitoare la reducerea preturilor sau cele ce încearca să interzica,

să restrictioneze sau, dimpotriva, să promoveze importurile şi exporturile), acordurile asupra

cotelor de productie sau distributie, acordurile asupra investitiilor, birourile comune de vânzari,

acordurile de împartire a pieţei, pieţele colective exclusive, acordurile ce duc la discriminarea altor 

comercianti, boicoturile colective, restrictiile voluntare (acorduri de neangajare în anumite tipuri de

comportamente concurentiale).

Atunci când Comisia Europeana analizeaza încalcarea regulilor concurenţei pe piaţă internaa Uniunii, se ia drept criteriu o concurenţă rezonabila, şi nu modelul concurenţei perfecte, care este

un model ideal. Efectele anticoncurentiale se analizeaza pe o piaţă relevanta, adica pe un anumit

teritoriu analizat într-o anumita perioada de timp.

Piaţă relevanta a unui produs este delimitata luând în considerare alte produse similare,

substituibile, adica acelea catre care preferintele 1 Tratatul CECO şi-a încetat aplicarea la 23 iulie

2002, normele sale regasindu-se în Tratatul CE şi în acte normative adoptate de catre institutiile

comunitare.

Dreptul comunitar ia în considerare nu numai restrângerile concrete aduse concurenţei, ci şi

cele  potentiale, probabile (nu însa şi pe cele ipotetice). Obiectul acordurilor nu se confunda cu

intentia partilor, ci trebuie să fie apreciat în mod concret, tinând cont de contextul juridic şi

economic. Efectul acordurilor trebuie cautat în consecintele care rezulta din punerea lor în aplicare,

7

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 8/31

 printr-o evaluare globala a efectelor pozitive şi negative, evidentiind în final un sold, care fie

accentueaza, fie restrânge concurenţă.

Comisia Europeana s-a preocupat de gasirea acelor criterii de determinare a pragului de

sensibilitate peste care, odata depasit, acordurile, deciziile sau practicile afecteaza concurenţă.

Comunicarea Comisiei din 24 decembrie 1962 cu privire la contractele de reprezentare

exclusiva se refera la acordurile încheiate între un operator economic şi distribuitorul produselor 

sale, facând distinctia dupa cum acesta din urma este independent sau nu. Daca acesta este

independent, înseamna că exista o afectare a concurenţei atât la nivelul ofertei (vânzatorul se

angajeaza să vânda unui singur cumparator), cât şi la nivelul cererii (cumparatorul se angajeaza să

nu cumpere decât de la vânzator). Pentru a fi luata în considerare, aceasta restrângere a concurenţei

trebuie să aibe efecte semnificative. În Comunicarea Comisiei din 29 iulie 1968 cu privire la

acordurile, deciziile şi practicile concertate privind cooperarea între întreprinderi se aduc o seriede argumente favorabile anumitor tipuri de acorduri dintre întreprinderi, care sunt considerate

 benefice. Sunt date drept exemplu schimbul de opinii sau de experienta, cooperarea în materie

contabila, executarea în comun a proiectelor de cercetare şi dezvoltare, utilizarea în comun a

mijloacelor de stocare şi transport, publicitatea în comun.

Acordurile de importanta minora, considerate că neafectând concurenţă la nivelul pieţei

comunitare, dar care pot fi benefice cooperarii între întreprinderile mici şi mijlocii, nu trebuie

notificate şi nu au nevoie de o decizie de conformitate cu Tratatul CE. Initial, aceste acorduri eraudefinite cu ajutorul unor plafoane referitoare la cotele de piaţă şi la cifra de afaceri anuala, însa în

 prezent – potrivit Comunicarii Comisiei din 22 decembrie 2001 – singurul criteriu este constituit de

cota de piaţă, ce trebuie să se situeze sub 10% pentru acordurile încheiate între competitori actuali

sau potentiali, şi sub 15% pentru acordurile încheiate între întreprinderi care nu se afla în aceasta

situatie. Că urmare, în general, regulile Art. 85 (81) nu se aplica: relatiilor dintre întreprindere şi

agentii sai comerciali sau dintre societatea comerciala şi filialele acesteia, acordurilor de cooperare

şi subcontractelor. Asadar, sunt interzise numai acele acorduri care au un impact apreciabil asupra

conditiilor pieţei, prin care se modifica apreciabil poziţia pe piaţă (adica vânzarile şi posibilitatile

de aprovizionare) a întreprinderilor terte şi a beneficiarilor.

 Notiunea cantitativa „apreciabil” nu este, totusi, un criteriu absolut, deoarece, în fapt, în

cazuri individuale, chiar acordurile între întreprinderi care depasesc aceste limite pot să aiba însa

8

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 9/31

numai un efect neglijabil asupra comertului dintre state ori asupra comertului ori asupra

concurenţei şi, prin urmare, nu intra în sfera interdictiei.

Comunicarea Comisiei din 3 ianuarie 1979 considera legitime urmatoarele clauze: acelea

care interzic utilizarea cunostintelor sau a echipamentelor furnizate în alte scopuri decât cele

 prevazute prin contract, acelea care interzic divulgarea sau punerea lor la dispozitia tertilor.

Potrivit Art. 85 (81) alin. 2, acordurile şi deciziile interzise în virtutea primului alineat sunt

nule de drept. Deşi sunt mentionate numai acordurile, nu exista nici un impediment şi pentru luarea

în considerare şi a practicilor concertate, având în vedere că prezinta caracteristici şi efecte

asemanatoare celorlalte categorii. Art. 85 (81) alin. 2 nu precizeaza regimul nulitatii sau

modalitatile de punere a să în aplicare. Curtea de Justitie a precizat, de aceea, caracterul absolut şi

retroactiv al nulitatii, aratând că un acord nul nu mai poate produce nici un efect nici între parti, nici

fata de terti (hotarârea pronuntata la 25 noiembrie 1971 în cauza  Béguelin Import ). În ceea ce priveste întinderea acestei nulitati, în practica s-a precizat că trebuie să fie limitate doar acele parti

ale acordului care constituie o încalcare a dispozitiilor Tratatului CE, în masura în care ele pot fi

separate de restul acordului.

Conform Art. 85 (81), Comisia Europeana prin intermediul Directoratului General pentru

concurenţă (DG IV) este institutia responsabila cu aplicarea normelor de concurenţă în acest

domeniu la nivelul întregii Uniuni şi poate investiga diferitele cazuri la cererea statelor membre sau

din proprie initiativa. Daca descopera încalcari ale regulilor, Comisia propune masuri care să ducala încetarea acestora. Practic, rolul sau a fost clarificat prin Regulamentul nr. 17/62, care stabileste

ce anume poate şi trebuie să faca aceasta pentru investigarea şi rezolvarea cazurilor din domeniul

concurenţei prin decizii individuale sau de grup. În cazul deciziilor prin care Comisia constata

încalcarea Tratatului, acordul sau practica în cauza devin automat nule şi trebuie să înceteze

imediat.

Comisia poate impune întreprinderilor amenzi de pâna la 10% din cifra de afaceri sau

 penalitati de pâna la 20% din profitul zilnic pâna la încetarea încalcarii, dar nu poate acorda

despagubiri întreprinderilor afectate de încalcarea în cauza, acest aspect tinând – în temeiul Art. 85

(81) – de competenta instantelor judecatoresti naţionale. De asemenea, în temeiul aceleiasi

dispozitii, autoritatile naţionale pot impune penalitati pentru încalcarea regulilor concurenţei.

Exista însa posibilitatea că, în baza Art. 85 (81) alin. 3 din Tratatul CE, să fie autorizate

anumite acorduri interzise prin Art. 85 (81) alin. 1. Pentru că aceste acorduri să fie autorizate, alin.

9

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 10/31

3 impune îndeplinirea anumitor conditii ce pot fi certificate prin efectuarea unui bilant economic al

acordului respectiv.

Astfel, acordul trebuie să contribuie la ameliorarea productiei sau a distributiei produselor 

sau la promovarea progresului tehnic sau economic, trebuie să rezerve utilizatorilor o parte a

 profitului care rezulta, iar restrictiile impuse întreprinderilor nu trebuie să depaseasca ceea ce este

necesar pentru atingerea obiectivelor. De asemenea, întreprinderile participante la acord să nu

trebuie elimine concurenţă pe o parte substantiala a pieţei produselor în cauza. Pentru exceptarea

acordului partile trebuie să se conformeze unor conditii prevazute de Regulamentul nr. 17/62,

completand şi un formular special de notificare a Comisiei de existenta acordului, fara de care nu se

 poate opera exceptarea. Operatiunea în sine se poate intinde pe o perioada foarte lunga de timp,

demarand cu publicarea unui rezumat al acordului insotit de intentia de exceptare în Jurnalul

Oficial al Comunitatilor Europene. Deciziile de exceptare au o durata limitata de valabilitate (în general 5-10 ani), pot fi

reînnoite sau revocate, dupa cum considera necesar Comisia.

Întreprinderile au, de asemenea, posibilitatea de a obtine decizii de atestare negativa a

faptului că un anumit acord sau o practica nu încalca dispozitiile Art. 85 (81) alin. 1. În alte situatii,

Comisia poate emite  scrisori administrative informale în locul deciziilor de exceptare, prin care

Comisia declara că nu exista nici un motiv pentru a interveni în activitatea notificata, în absenta

schimbarii împrejurarilor ea neputând să-şi modifice poziţia şi să impuna amenzi beneficiarului.Deşi prezinta avantajul celeritatii, „fiabilitatea juridica” este redusa pentru că autoritatile sau

 jurisdictiile naţionale pot considera că nu sunt legate de aceste scrisori. În practica însa astfel de

scrisori sunt importante.

Acordurile ce se considera a genera efecte pozitive pot fi exceptate de la interdictie,

acordate în general pe perioada determinata (ex. acordurile de exclusivitate, acordurile de licenta

 pentru transfer tehnologic - Regulamentul nr. 240/96/CE, acordurile de specializare - Regulamentul

nr. 2658/2000/CE şi de cercetare-dezvoltare - Regulamentul nr. 2659/2000/CE, acordurile de

franciza, acordurile din sectorul de asigurari - Regulamentul nr. 3932/92/CEE/ 21.12.92).

5. Abuzul de poziţie dominantă

În conformitate cu prevederile art. 86 (82) al Tratatului CE, „orice abuz de poziţie

dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi în interiorul pieţei interne sau într-un segment 

10

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 11/31

important al acesteia va fi interzis că fiind incompatibil cu piaţă interna, atâta timp cât afecteaza

comertul dintre statele membre”.

Poziţia dominantă este situatia în care o societate comerciala dispune de o asemenea putere

economica încât poate obstructiona concurenţă pe piaţă pe care actioneaza, impunand anumite

clauze partenerilor contractuali precum şi concurenţilor, clauze pe care, în mod normal, aceştia nu

le-ar fi acceptat.

Dintre abuzurile de poziţie dominantă putem enumera: impunerea directa sau indirecta de

 preturi sau conditii comerciale incorecte; limitarea productiei, a pieţei sau a dezvoltarii tehnologice

în detrimentul consumatorilor; efectuarea de tranzactii echivalente în conditii diferite pentru parti

diferite; fortarea celorlalte parti implicate într-un contract să accepte obligaţii suplimentare ce nu

fac parte din contract.

Comisia şi Curtea de Justitie au identificat o serie de alte forme de practici abuzive pe lângacele principale, enuntate chiar în Tratatul CE: discriminarea prin preturi stabilite pe zone

geografice, returnarea unor sume pentru fidelitate ce împiedica clientii să obtina produse de la

furnizori concurenţi, reducerea preturilor în scopul eliminarii concurenţei, refuzarea nejustificata a

furnizarii ce poate duce la eliminarea concurenţei, refuzarea acordarii de licente.

Exemple de abuz de poziţia dominantă

În cazul United Brands (1978), Curtea de Justiţie a considerat că preţurile la bananele,

furnizate unor State Membre, erau excesive. S-a constatat, că este un abuz de a cere un preţ excesivîn raport cu valoarea economică a produselor 

În cazul   Hoffman-La Roche (1979), Curtea de Justiţie a susţinut constatarea Comisiei, că

 producătorul de vitamine a abuzat de poziţia sa dominantă prin încheierea unui şir de acorduri

vizând "reducerile pentru fidelitate". Asemenea reduceri, ce nu pot fi justificate prin cantităţile

 produsului livrat, au abătut clienţii de la solicitarea livrărilor de la alţi producători concurenţi

În cazul  Polaroid/SSI Europe (1983), o firmă dominantă a refuzat să livreze produse

fotografice unui client mic. Comisia a considerat că un refuz nejustificat obiectiv constituie o

încălcare a Articolului 82

În cazul Akzo (1991), Curtea de Justiţie a confirmat, că vînzarea produsului dat la un preţ

mic - care în unele cazuri poate fi privit ca un preţ abuziv jefuitor – este destinată sau are ca efect

eliminarea concurenţilor. Cu toate acestea, Curtea a accentuat, că o firmă dominantă a fost forţată

să-şi reducă preţurile sale, ceea ce face parte dintr-un proces concurenţial normal

11

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 12/31

6. Politica cu privire la achizitii şi fuziuni 

Politica împotriva acestora are că temei juridic articolele 85 (81), 86 (82), 83, 85 şi 235 ale

Tratatului CE. Tratatul CE nu a atribuit, initial, Comisiei Europene puteri exclusive de autorizare

sau interzicere a fuziunilor între societaţile de carbune sau otel. Creşterea numarului de fuziuni că

rezultat al finalizarii pieţei comune a condus la necesitatea unei interventii comunitare care s-a

desfasurat mult timp pe baza interpretarii prevederilor existente şi prin intermediul unui sistem

informal de investigare dupa momentul fuziunii.

Situatia a fost reglementata prin adoptarea Regulamentului nr. 4064/89 privind controlul

concentrarilor dintre întreprinderi, care dispune că este „incompatibila cu piaţă interna orice

concentrare la nivel comunitar ce creeaza sau consolideaza o poziţie că rezultat al careia este

afectata concurenţă efectiva pe piaţă interna sau pe o portiune importanta a acesteia.”Comisia Europeana are dreptul de a examineza fuziunile înainte că acestea să aiba loc, pentru a

hotarî daca sunt compatibile sau nu cu normele de concurenţă pe piaţă interna, notificarea

 prealabila devenind astfel obligatorie. Procedura cuprinde :

• definirea pieţei relevante pentru fuziunea în cauza,

• definirea întinderii geografice a pieţei respective ,

• evaluarea compatibilitatii fuziunii cu piaţă interna pe baza principiului pozitiei dominante.

Dimensiunea comunitara a unei societaţi poate fi determinata fie prin definirea unui prag lanivel european, fie prin definirea unor praguri naţionale separate. Prima ipoteza este acoperita de

Regulamentul nr. 4064/89, care introduce drept criterii: o cifra de afaceri combinata la nivel

internaţional a societaţilor comerciale în cauza de cel putin 5 miliarde euro, cel putin doua din

societaţile comerciale să aiba o cifra de afaceri la nivel comunitar de minim 250 milioane euro şi

fiecare dintre aceste societaţi să genereze nu mai mult de doua treimi din cifra de afaceri combinata

la nivel comunitar într-un stat membru.

Cea de-a doua ipoteza a fost introdusa ulterior în acelasi regulament şi fixeaza drept criterii:

o cifra de afaceri combinata la nivel internaţional de minim 2,5 miliarde euro şi o cifra de afaceri de

 peste 100 milioane euro în fiecare din cel putin trei state membre, precum şi, individual, pentru cel

 putin doua dintre societaţile comerciale respective o cifra de afaceri de minim 25 milioane euro în

fiecare din cele trei state membre şi peste 100 milioane euro în întreaga Comunitate. Regula celor 

doua treimi se mentine şi pentru aceasta varianta.

12

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 13/31

Societaţile comerciale ce propun fuziuni încadrate în parametrii mentionati mai sus trebuie

să informeze Comisia Europeana, care va hotarâ în termen de o luna daca propunerile creeaza sau

consolideaza o poziţie dominantă pe piaţă relevanta pentru fuziunea în cauza. Daca este cazul,

Comisia interzice fuziunea respectivă; daca nu, ea va confirma compatibilitatea acesteia cu piaţă

interna şi va autoriza fuziunea, eventual în anumite conditii. Termenul de o luna pentru luarea unei

decizii poate fi prelungit cu înca patru luni în cazul în care Comisia se hotaraste să efectueze o

investigatie detaliata.

Deciziile de admitere sau respingere sunt definitive. Comisia poate, înainte de a lua o

decizie favorabila, să ceara întreprinderilor în cauza luarea unor angajamente care constau cel mai

adesea în vânzarea unor active. Negocierea cu întreprinderile în cauza reprezinta un aspect

important al controlului concentrarilor. Daca o concentrare nu i-a fost notificata, Comisia poate lua

o decizie în vederea restabilirii unei concurente efective, putând să ordone separarea activelor întreprinderilor care au efectuat operatiunea de concentrare, fie poate să ordone încetarea

controlului.

Două cazuri recente ar putea oferi o idee despre abordarea de către Comisie a cazului, când

concentrările propuse provoacă impresia creării sau ranforsării poziţiei dominante

În cazul Guiness/Grand Metropolitan (1997), Comisia a considerat că alianţa propusă între

două grupuri globale, producătoare de băuturi, s-ar putea solda cu crearea sau ranforsarea uneidominanţe pe piaţa specifică a băuturilor alcoolice în Belgia, Luxembourg, Irlanda, Spania şi

Grecia. Totuşi, Comisia a permis fuziunea în baza obligaţiilor părţilor de a-şi sustrage unele

interese din aceste State Membre

În cazul   Blokker/Tozs “R” Us (1997), Comisia a decis că achiziţia unei companii

 producătoare de jucării de către alta s-a soldat cu ranforsarea poziţiei în vânzările cu amănuntul a

  jucăriilor specializate în Olanda, fapt ce este incompatibil cu Piaţa comună. Din moment ce

achiziţia va fi finalizată, Comisia a ordonat firmei Blokker să se separe de Toys “R” Us, activând

independent ca un vânzător cu amănuntul a jucăriilor. În acest fel, Comisia a reinstaurat concurenţa

efectivă pe piaţa olandeză.

7.Cartelurile

13

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 14/31

Constituirea de carteluri este una dintre cele mai serioase încălcări care poate fi adusă

dreptului comunitar concurenţial al afacerilor. Ceea ce diferenţiază cartelurile de alte practici anti-

concurenţiale este faptul că acestea sunt înţelegeri secrete realizate între concurenţi cu scopul de a

influenţa şi controla piaţa pe care îşi derulează activitatea şi de a obţine avantaje financiare majore

 prin împiedicarea intrării sau activării pe piaţă a altor agenţi economici care nu se supun regulilor nescrise ale cartelurilor. Datorită acestor caracteristici, sunt considerate ca fiind „păcate capitale”.

Cartelurile sunt efectiv dăunătoare pentru economia de ramură unde apar şi unde activează

în principal, dar şi pentru întreaga economie europeană în ansamblul său. Practic, efectul general al

cartelurilor este de slăbi economia în ansamblul său prin diminuarea concurenţei, prin stabilirea

artificială a preţurilor şi prin influenţarea directă a comportamentului consumatorilor, şi nu în

ultimul rând prin realizarea unui transfer de bogăţie de la consumatorii finali, care în condiţiile unei

concurenţe reale ar fi plătit mai puţin pentru aceleaşi bunuri sau servicii, către partenerii din cadrul

cartelului.Pe termen lung efectele generate de către carteluri sunt şi mai periculoase decât cele pe

termen mediu şi scurt. Afectând concurenţa reală pe piaţă, cartelurile, odată formate, tind să atragă

tot mai mulţi agenţi economici aceştia descurcându-se tot mai greu şi fiind în imposibilitatea

 practică de a face faţă concurenţei cartelurilor.

Înregimentându-se practic în aceste carteluri, pentru a evita efectele directe ale concurenţei,

agenţii economici duc la crearea, pe termen lung, a unei ramuri industriale instabile, coordonate de

 principii ne-economice, o ramură industrială artificială, care nu mai păstrează contactul cu realitatea

economică. Treptat se ajunge la o scădere a productivităţii, menţinerea artificială a unor preţuri mult

mai mari decât ar fi fost în realitate dacă s-ar fi format prin realizarea echilibrului macro – economic

între cerere şi ofertă, precum şi la stagnarea procesului de inovare tehnologică.

Scăderea gardului de concurenţă general la nivelul Comunităţii ar duce astfel indirect la

scăderea competitivităţii fiecărui agent economic în parte şi implicit la scăderea nivelului de

oportunităţi de angajare existente pe piaţă.

Tocmai din aceste raţiuni, găsirea, acuzarea şi pedepsirea acestor acorduri secrete şi implicit

a agenţilor economici care au stat în spatele acestora reprezintă unul din elementele centrale ale

  politicii concurenţiale a Comisiei. Comisia a acordat tot timpul o importanţă deosebită luptei

împotriva acestor carteluri tocmai datorită impactului negativ pe care activitatea lor îl poate aveaasupra economiei comunitare pe termen lung.

Încă din anul 1998 în cadrul Comisiei, a fost creat un anti-cartel departament în

subordonarea directă a Competition DG. Crearea unei unităţi distincte dedicate luptei împotriva

cartelurilor a fost rezultatul unei necesităţi practice, membrii cartelurilor dispunând de tot mai

14

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 15/31

multe modalităţi concrete care le permiteau să ascundă activităţile pe care le realizau şi totodată să

îşi acopere şi urmele.

În anul 2002 avea să se creeze o a doua divizie dedicată luptei împotriva cartelurilor. Aceste

două unităţi de luptă împotriva cartelurilor aveau să fie finanţate direct de către Comisie şi aveau să

 beneficieze de o politică şi o metodologie mai flexibilă şi mai eficientă de management. Aceste unităţi au în  prezent acces la cele mai noi tehnici informative dezvoltate în domeniul inspectării şi procesării

documentelor. Membrii acestora sunt pregătiţi şi instruiţi în tehnici de investigare şi specializaţi în cerinţele

 procedurale ale unor astfel de cazuri.

Dezvoltarea economică presupune însă realizarea unor contacte comerciale permanente şi a

unor legături comerciale chiar şi între agenţii economici care sunt concurenţi în diversele ramuri

economice la nivel european.

Ideea centrală este că nu se mai poate trăi în izolare şi rupere faţă de realităţile economice, şi

coordonare sub aspectul alinierii politicii generale cu concurenţa poate fi benefică atât timp cât nu se încercă prin aceasta influenţarea concurenţei sau realizarea de acţiuni contrare prevederilor art 81 din Tratat.

Tocmai din aceste raţiuni, legiuitorul a permis posibilitatea de ne - aplicare a prevederilor 

cuprinse în cadrul art. 81 în anumite cazuri:

■ înţelegeri sau categorii de înţelegeri între antreprenori,

■ decizii sau categorii de decizii ale asociaţilor de antreprenori;

■ orice practică concertată sau categorii de practici concertate, Pentru a se putea renunţa la aplicarea

acestor prevederi,

acţiunile enunţate anterior trebuie să contribuie la îmbunătăţirea producţiei şi distribuţiei de bunuri sau care

 promoveze progresul tehnic şi economic

Acţiunile trebuie ca, în egală măsură, să nu impună antreprenorilor implicaţi restricţii care nu

sunt indispensabile pentru atingerea obiectivului propus şi să nu ofere acestora posibilitatea de a

elimina concurenţa aferentă unei părţi substanţiale din producţia respectivă.

Marja de acţiune între acestea este destul de limitată dar, permite şi susţine din perspectivă

legislativă realizarea oricăror acţiuni dedicate dezvoltării progresului economic la nivel comunitar 

şi realizarea în egală măsură a unei pieţe concurenţiale reale şi eficientă unde sunt permise toate

libertăţile posibile pentru agenţii economici atât timp cât aceştia se încadrează în prevederile

Tratatului şi urmăresc realizarea succesului de piaţă prin politici concurenţiale corecte.

8. Ajutoarele de stat 

15

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 16/31

Potrivit Art. 92 al Tratatului CE, „va fi considerat incompatibil cu piaţă comuna orice

ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, sub orice forma, care distorsioneaza

 sau ameninta să distorsioneze concurenţă prin favorizarea anumitor întreprinderi sau productia

anumitor bunuri atâta timp cât afecteaza comertul dintre statele membre” . Practic, orice avantaj

acordat de catre stat sau din resursele de stat este considerat subventie atunci când: confera un

avantaj economic entitatii caruia îi este destinat; este acordat selectiv anumitor societaţi comerciale

sau pentru productia anumitor bunuri; poate distorsiona concurenţă şi afecta comertul dintre statele

membre. Temeiul juridic al politicii comunitare privind ajutoarele de stat este constituit, pe lânga

textul deja evocat, şi de articolele 93 şi 94 ale Tratatului CE. Conceptul de ajutor de stat a fost

interpretat de catre Comisie şi de Curtea de Justitie într-un sens extrem de larg: el include orice

ajutor public sau orice ajutor acordat de autoritati, locale sau regionale. Ajutorul poate proveni

chiar de la organisme private (societaţi comerciale private sau societaţi publice ce opereaza înregim comercial) sau de la alte organisme asupra carora statul, o institutie publica sau o autoritate

locala sau regionala exercita o influenta puternica în mod direct sau indirect.

Interdictia este aplicata unui numar foarte mare de masuri de sprijin de toate tipurile, fie ele

directe sau indirecte. Forma şi scopul ajutorului, precum şi motivul acordarii lui, sunt irelevante.

Tot ceea ce conteaza sunt efectele acestuia asupra concurenţei, de aceea nu numai contributiile

 propriu-zise (precum subventiile) sunt considerate că ajutor de stat, ci şi alte masuri ce reduc

 povara financiara a unei firme.O interzicere absoluta a ajutoarelor de stat este imposibila. Art. 2 al Tratatului CE prevede

faptul că unul din obiectivele Comunitatii este acela de a „promova o dezvoltare armonioasa şi

echilibrata a activitatilor economice în întreaga Comunitate”. Diferentele de dezvoltare economica

existente de la un stat membru la altul şi de la o regiune la alta pot justifica interventia

guvernamentala pentru îndeplinirea acestei sarcini. Astfel, alineatele 2 şi 3 ale Art. 92 prevad o

serie de exceptii considerate compatibile cu piaţă interna:

• ajutorul de stat cu caracter social acordat consumatorilor individuali, sub garantia

nediscriminarii legate de originea produselor în cauza;

• ajutorul acordat pentru repararea daunelor cauzate de dezastre naturale sau de situatii

exceptionale;

• ajutorul acordat zonelor din Germania afectate de divizarea tarii (dupa reunificarea

acesteia).

16

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 17/31

De asemenea, Comisia Europeana poate declara că fiind compatibile cu piaţă interna:

ajutorul pentru promovarea dezvoltarii anumitor activitati sau regiuni, ajutorul pentru promovarea

executarii unui proiect important de interes european sau de remediere a unor perturbari grave în

economia statelor membre, ajutorul pentru promovarea culturii şi conservarea patrimoniului, alte

categorii de ajutor specificate de catre Consiliul UE.

Întrucât Comisia trebuie să se asigure că statele membre acorda doar ajutor compatibil cu

 principiile bunei functionari a pieţei interne, Art. 88 al Tratatului CE obliga statele membre să

anunte şi să ceara aprobarea Comisiei înainte de acordarea unui astfel de ajutor. Regulile de

  procedura privind ajutorul de stat au fost consolidate şi clarificate prin Regulamentul nr.

659/1999/CE, iar pe baza Regulamentului nr. 994/98/CE Comisia Europeana poate excepta

anumite tipuri de ajutor de stat orizontal de la cerintele de notificare: ajutorul pentru întreprinderile

mici şi mijlocii, pentru cercetare şi dezvoltare, pentru protejarea mediului, pentru ocuparea fortei demunca şi pentru formare; ajutorul conform cu harta aprobata de Comisie pentru fiecare stat membru

referitoare la acordarea ajutorului regional.

În cazul în care Comisia Europeana considera că un anumit tip de ajutor de stat nu este

compatibil cu piaţă comuna şi nici nu face parte din exceptiile acceptate, aceasta cere statului

membru să comenteze acest lucru în cel mult o luna. Daca justificarile statului membru în cauza nu

sunt satisfacatoare, Comisia decide că statul membru să modifice sau să elimine ajutorul de stat

într-o perioada data (de regula, doua luni). Daca statul membru nu se conformeaza decizieiComisiei pâna la termenul limita stabilit, Comisia sau oricare alt stat membru interesat pot aduce

 problema în fata Curtii de Justitie. În acelasi timp, statul membru vizat poate şi el recurge la Curtea

de Justitie sau la Consiliul UE (daca acesta din urma nu-şi face cunoscuta poziţia în cel mult trei

luni, decizia ramâne în sarcina Comisiei, iar daca hotaraste că nu este vorba de o încalcare a

regulilor concurenţei, suspenda toate procedurile desfasurate pâna la momentul respectiv).

Regulamentul nr. 994/98/CE cu privire la aplicarea articolelor 92 şi 93 din Tratatul CE la

anumite categorii de ajutoare de stat orizontale instituie dreptul Comisiei de a emite regulamente de

exceptare pe categorii cu privire la anumite feluri de ajutoare. Aceste regulamente trebuie să

specifice pentru fiecare categorie scopul lor, beneficiarii, pragurile valorice, conditii cu privire la

cumulul şi la controlul lor. De asemenea, Comisia poate decide că în privinta unor ajutoare ce nu

depasesc un anumit plafon, notificarea Comisiei nu este necesara. Regulamentul mai contine

17

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 18/31

  prevederi cu privire la transparenta şi controlul necesar, durata de validitate şi modificarea

regulamentelor emise de Comisie.

Regulamentul nr. 68/2001/CE privind aplicarea articolelor 87 şi 88 ale Tratatului CE în

cazul ajutoarelor privind calificarea profesionala, care se aplica în toate sectoarele economice în

scopul unei mai bune calificari profesionale a angajatilor, prevede că aceste ajutoare trebuie să se

încadreze între anumite limite, calculate potrivit unor indicatori determinati. Beneficiul

regulamentului nu opereaza daca suma alocata depaseste 1 milion de euro. Regulamentul instituie,

totodata, reguli privind transparenta şi controlul acestor ajutoare.

Regulamentul nr. 70/2001/CE cu privire la aplicarea articolelor 87 şi 88 ale Tratatului CE

ajutoarelor de stat destinate întreprinderilor mici şi mijlocii defineste în primul rând ce se întelege

 prin întreprinderi mici şi mijlocii. El enumera categoriile de ajutoare care pot fi acordate, destinatia

lor şi plafoanele acestora, calculate în functie de indicatori determinati. Se instituie, de asemenea,masuri de transparenta şi control.

Regulamentul nr. 1407/2002/CE privind ajutoarele de stat în sectorul carbonifer stabileste

regulile pentru acordarea ajutoarelor de stat care au că obiect restructurarea industriei extractive a

carbunelui. Regulamentul porneste de la premisa luarii în considerare a aspectelor sociale şi

regionale şi de la necesitatea mentinerii, că masura de precautie, a unei productii minime interne

care să permita garantarea accesului la rezerve.

Regulamentul enumera şi categoriile de ajutoare care pot fi acordate, precum şi procedurilede notificare, examinare şi autorizare cu privire la aceste ajutoare.

9 Finanţarea întreprinderilor de stat. Monopolurile de stat 

Finanţarea întreprinderilor de stat – Articolul 86 al Tratatului insistă asupra respectării de

către Statele Membre a regulilor de concurenţă în politica lor vis-a-vis de întreprinderile de stat

cărora le-au oferit drepturi speciale sau exclusive. Statele Membre trebuie să notifice toate

operaţiunile lor cu aceste întreprinderi şi să furnizeze informaţiile solicitate de Comisia Europeană.

Pentru a susţine relaţiile concurenţiale în sectoarele dominate de întreprinderi publice (sectorul

telecomunicaţiilor şi a transportului aerian), au fost emise directive speciale.

 Monopolurile de stat.Existenţa monopolurilor de stat provoacă probleme particulare în

concurenţă. Monopolul naţional poate deţine drepturi exclusive în importul produselor destinate

vânzării în interiorul statului, ceea ce împiedică clienţii de a obţine furnizări din alte surse. Aceasta

18

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 19/31

are un impact evident asupra comerţului între Statele Membre şi poate crea disbalanţe serioase în

concurenţă.

Articolul 31 al Tratatului CE cere Statelor Membre să ajusteze monopolurile de stat cu caracter 

comercial pentru a asigura că nu există discriminare între rezidenţii Statelor Membre în ce priveşte

condiţiile, conform cărora bunurile sunt procurate şi vândute.

Mai jos prezentăm o decizie a CEDO:

SC PARMALAT impotriva Romaniei - Concurenta neloiala Recurs in anulare

HOTĂRÂREA din 21 februarie 2008 (Cererea nr. 37442/03) Strasbourg Devenită definitivă la

21.05.2008

Hotărârea devine definitivă în condiţiile prevăzute în art. 44 alin. (2) din Convenţie. Poate suferi

modificări de formă.

În Cauza SC Parmalat Spa şi SC Parmalat Romania SA împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând în cadrul unei camere formate din:

Boštjan M. Zupančič, preşedinte,

Corneliu Bîrsan,

Elisabet Fura-Sandström,

Alvina Gyulumyan,

David Thór Björgvinsson,

Ineta Ziemele,

Isabelle Berro-Lefèvre, judecători,

şi Santiago Quesada, grefier de secţie,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la data de 31 ianuarie 2008,

a pronunţat următoarea hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află cererea nr. 37442/03, introdusă împotriva României, prin care două

societăţi comerciale cu sediile sociale la Collecchio (Italia) şi la Tunari (România), SC Parmalat

Spa şi respectiv SC Parmalat Romania SA (reclamantele), au sesizat Curtea la data de 3 octombrie

19

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 20/31

2003 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor 

fundamentale (Convenţia).

2. Reclamantele au fost reprezentate de R. R. Popescu, avocat la Bucureşti. Guvernul român

(Guvernul) a fost reprezentat de domnul R. H. Radu, agent guvernamental de la Ministerul

Afacerilor Externe.

3. La 9 mai 2006 Curtea a hotărât să comunice Guvernului cererea. Prevalându-se de dispoziţiile

art. 29 alin. 3, ea a decis că admisibilitatea şi fondul cauzei vor fi examinate împreună.

4. Guvernul italian, căruia Curtea i-a transmis o copie a cererii în temeiul art. 44 alin. 1 a) din

regulament, nu a dorit să-şi prezinte punctul de vedere asupra cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei5. În 1993 prima reclamantă a înregistrat marca Santal, care desemna băuturi fără alcool pe bază de

fructe sau legume, la Organizaţia mondială a proprietăţii intelectuale (OMPI), astfel încât această

marcă a fost protejată în mai multe ţări, printre care în special România începând din 23 aprilie

1996. Printr-un contract de licenţă de marcă încheiat în mai 1996, prima reclamantă a acordat celei

de-a doua reclamante, al cărei acţionar majoritar era, dreptul exclusiv de a folosi respectiva marcă

în România.

6. În lunile decembrie 1996 şi ianuarie 1997 reclamantele au iniţiat o campanie intensă de promovare a mărcii Santal în România, în special printr-un clip publicitar caracterizat prin sloganul

« Santé - Santal ».

7. În februarie 1997 societăţile comerciale R.D., E.D., T.E.I. şi T.T., aparţinând grupului E.D., au

depus la Oficiul de Stat pentru invenţii şi mărci o cerere de înregistrare a mărcii Santé, care ar fi

desemnat, între altele, o băutură fără alcool pe bază de fructe sau legume. Încă din 1997 şi chiar 

dinainte de a obţine în noiembrie 1999 acordul autorităţilor competente pentru înregistrarea mărcii

Santé, societăţile menţionate anterior au început să producă şi să comercializeze în România sucuri

de fructe sub marca Santé.

A. Acţiune în concurenţă neloială

8. La 18 decembrie 1998 prima reclamantă a sesizat Tribunalul Bucureşti cu o acţiune în

concurenţă neloială împotriva celor patru societăţi menţionate anterior datorită producerii şi

20

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 21/31

comercializării produselor Santé. A doua reclamantă a depus o cerere de intervenţie voluntară în

 proces, cerând ca cele patru societăţi ale grupului E.D. să fie condamnate la plata evidentă a

daunelor-interese precum şi a costurilor şi cheltuielilor de folosire a mărcii Santé.

9. După trimiterea cauzei datorită suspiciunii legitime la Tribunalul Braşov, printr-o decizie din 16

iulie 2001, această instanţă a admis în parte acţiunea primei reclamante. În temeiul art. 35 din

Legea nr. 84/1998 privind mărcile, instanţa a considerat că, producând şi comercializând sucuri de

fructe Santé, cele patru societăţi ale grupului E.D. au încălcat dreptul de folosinţă exclusivă a

 primei reclamante asupra mărcii Santal şi au comis acţiuni de concurenţă neloială, ţinând cont de

asemănările la nivel vizual, grafic şi chiar fonetic dintre acest produs şi sucul Santal. Considerând

că prima reclamantă a suferit un prejudiciu moral cert datorită confuziei create între cele două

 produse şi consecinţelor asupra imaginii şi prestigiului mărcii Santal, i-a acordat 500.000 dolari

americani (« USD ») cu acest titlu. Tribunalul a condamnat de asemenea cele patru societăţimenţionate anterior să înceteze producerea, promovarea şi comercializarea produselor marca Santé

şi să publice în mass media dispoziţia deciziei, sub sancţiunea constrângerii de a plăti 10.000 USD

 pe zi de întârziere, precum şi să plătească primei reclamante costurile şi cheltuielile. Considerând

că cea de-a doua societate nu a dovedit că micşorarea producţiei sale se datora în principal

acţiunilor de concurenţă neloială respective, tribunal a respins intervenţia sa voluntară ce

neîntemeiată.

10. Printr-o decizie din 5 decembrie 2001, pronunţată în ultimă instanţă, Curtea de Apel Braşov arespins ca neîntemeiate recursurile formulate de cea de-a doua reclamantă şi respectiv de cele patru

societăţi ale grupului E.D., cu excepţia căii de atac privind suma costurilor şi cheltuielilor acordate

 primei reclamante, sumă ce a fost micşorată.

B. Proceduri referitoare la executarea deciziei din 5 decembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov

11. La 8 februarie 2002 Judecătoria Bucureşti a dispus, la cererea primei reclamante, o poprire-

atribuire asupra sumelor de bani deţinute de cele patru societăţi debitoare în conturi deschise la mai

multe bănci. Începând din februarie 2002 executarea deciziei din 5 decembrie 2001 a fost

suspendată de instanţele interne în urma cererilor de suspendare provizorie a executării, examinate

fără procedură în contradictoriu în primă instanţă, în aşteptarea rezultatului procesului de contestare

la executare şi de revizuire a deciziei citată anterior intentată de societăţile debitoare. Măsurile de

suspendare provizorie au fost menţinute până la încheierile din 18 iulie, 24 octombrie şi 15

21

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 22/31

noiembrie 2002 pronunţate de Curţile de Apel Bucureşti, Timişoara şi respectiv Braşov, care au

admis recursurile formulate de prima reclamantă.

12. După ce Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, competentă în materie de executare a deciziei din 5

decembrie 2001, a respins în august 2002 o cerere similară, una din cele patru societăţi debitoare,

societate T.E.I., a sesizat Judecătoria sectorului 1 Bucureşti cu o cerere de hotărâre provizorie

  privind ridicarea popririi-atribuire asupra conturilor pe care le deţinea la banca A. până la

soluţionarea contestărilor la executare şi a revizuirii menţionate anterior aflate încă în curs. Printr-o

încheiere din 11 septembrie 2002, instanţa respectivă a admis cererea susmenţionată pe motiv că

societatea T.E.I. era solubilă şi menţinerea popririi putea să-i afecteze cifra mare de afaceri. În

opinia primei reclamante, care nu a fost parte în acest proces ridicarea popririi-atribuire a permis

acestei societăţi, principala debitoare, să retragă cea mai mare parte din sumele reţinute în procesul

de executare a deciziei din 5 decembrie 2001. Contestaţia introdusă de reclamante împotrivadeciziei din 11 septembrie 2002 a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia definitivă din 15 aprilie

2003 a Tribunalului Bucureşti. Instanţa a făcut referire la posibilitatea primei reclamante de a-şi

apăra interesele printr-o acţiune de drept comun, refuzând totuşi să indice care era această cale pe

motiv că era prevăzută de lege.

C. Recurs în anulare promovat de procurorul general

13. La o dată ce nu a fost precizată, în temeiul art. 330 (2) din codul de procedură civilă, procurorulgeneral al României a promovat în faţa Curţii Supreme de Justiţie un recurs în anulare împotriva

deciziei din 16 iulie 2001 a Tribunalului Braşov şi împotriva deciziei din 5 decembrie 2001 a Curţii

de apel Braşov.

14. După ce la termenul din 15 ianuarie 2003 a decis să amâne executarea deciziei din 5 decembrie

2001 citată anterior, cei trei judecători ai completului de judecată au declarat că se abţin de la

examinarea recursului în anulare, pe motiv că în decembrie 2001 au judecat o cauză similară, şi au

trimis dosarul la un alt complet de judecată. Printr-o încheiere din 25 martie 2003, pronunţată în

Camera de Consiliu, noul complet de judecată a admis cererile de abţinere, menţinând decizia de

amânare a executării deciziei în cauză.

22

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 23/31

15. La termenul din 11 aprilie 2003, recursul formulat de reclamante împotriva încheierii citate

anterior a fost respins ca inadmisibil de noul complet de judecată în baza practicii Curţii Supreme,

fără trimitere la completul format din nouă judecători ai acestei instanţe.

16. În urma recursului în anulare formulat de procurorul general, prin decizia din 11 aprilie 2003

Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia din 16 iulie 2001 şi decizia din 5 decembrie 2001 a

Curţii de Apel Braşov care a confirmat această hotărâre judecătorească şi, pe fond, a respins

acţiunea în concurenţă neloială. Ea a considerat că producerea şi comercializarea sucurilor Santé nu

 putea reprezenta acţiuni de concurenţă neloială din moment ce această marcă a fost înregistrată

legal la autorităţile competente, cu efect retroactiv în februarie 1997. Datoriă principiului egalităţii

mărcilor înregistrate, ea a considerat că o acţiune în concurenţă neloială sau în contrafacere nu

 putea fi introdusă decât în cazul în care acţiunea în anulare a mărcii Santé aflată în curs ar fi

admisă. Considerând de altfel că nu există similitudini care ar putea conduce la riscul confuziei înmintea consumatorilor între produsele în litigiu şi că sloganul publicitar nu putea fi asimilat mărcii

 protejate, Curtea Supremă a considerat că decizia din decembrie 2001 a fost pronunţată în urma

unei încălcări esenţiale a legii conducând la o apreciere greşită a fondului cauzei.

II. DREPTUL INTERN PERTINENT

17. Dispoziţiile legale pertinente, în vigoare la vremea faptelor, sunt descrise în Hotărârea SC

Maşinexportimport Industrial Group SA împotriva României (nr. 22687/03, paragraful 22, 1decembrie 2005).

ÎN DREPT

I. Asupra pretinselor încălcări ale art. 6 alin. 1 din Convenţie şi 1 din Protocolul nr. 1

18. Reclamantele se plâng de o atingere adusă principiului securităţii raporturilor juridice şi

dreptului lor la respectare bunurilor lor datorită anulării deciziei definitive din 15 decembrie 2001 a

Curţii de apel Braşov de către Curtea Supremă de Justiţie în urma recursului în anulare formulat de

 procurorul general. Ele invocă articolele 6 alin. 1 din Convenţie şi 1 din Protocolul nr. 1, care

 prevăd următoarele:

Articolul 6 alin.1

23

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 24/31

« Orice persoană are dreptul la judecarea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanţă

independentă şi imparţială (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu

caracter civil (...) »

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

« Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi

 privat de proprietatea sa decât din cauza unei utilităţi publice şi în condiţiile prevăzute de lege şi

 principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl deţin statele de a pune în vigoare legile

 pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul

general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuţii sau amenzilor. »

A. Asupra admisibilităţii

19. Guvernul susţine lipsa calităţii de victimă a celei de-a doua reclamante, considerând că aceasta

nu se poate pretinde victimă datorită anulării deciziei din 5 decembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov

de către Curtea Supremă de Justiţie în măsura în care cererea sa de intervenţie voluntară în procesul

civil în cauză a fost respinsă prin decizia menţionată anterior. Îndeosebi, Guvernul menţionează că

 procedura în anulare a deciziei din 5 decembrie 2001 nu privea drepturile şi obligaţiile civile alecelei de-a doua reclamante, că aceasta era o persoană juridică diferită de prima reclamantă şi că

aceasta din urmă s-a plâns în faţa Curţii în nume propriu.

20. Reclamantele consideră că cea de-a doua reclamantă, în calitate de beneficiar al unei licenţe

exclusive de exploatare a mărcii Santal în România, avea un interes personal şi era direct afectată

de protejarea efectivă a dreptului recunoscut primei reclamante de către instanţele interne.

21. În cazul în speţă Curtea constată că decizia definitivă din 5 decembrie 2001 a Curţii de Apel

Braşov a respins toate cererile celei de-a doua reclamante şi că s-a pronunţat în exclusivitate în

favoarea primei reclamante. Aceasta din urmă a sesizat Curtea cu plângeri întemeiate pe anularea

acestei decizii. În consecinţă, Curtea consideră că recursul în anulare al procurorului general, care a

condus la anularea deciziei din 5 decembrie 2001, nu a privit direct decât interesele primei

reclamante. În plus, niciun element din dosar nu conduce la concluzia că reclamanta a doua s-ar 

24

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 25/31

 putea pretinde a fi victima indirectă a unei încălcări a Convenţiei care afectează drepturile primei

reclamante (a se vedea, mutatis mutandis, Vatan împotriva Rusiei, nr. 47978/99, paragrafele 49-53,

7 octombrie 2004 şi SARL Amat-G şi Mébaghichvili împotriva Georgiei, nr. 2507/03, paragraful

33, 27 septembrie 2005; a contrario, G.J. împotriva Luxembourgului, nr. 21156/93, paragraful 24,

26 octombrie 2000).

22. În aceste condiţii, Curtea consideră că acest capăt de cerere, deşi o priveşte pe cea de-a doua

reclamantă, este incompatibil ratione personae cu dispoziţiile Convenţiei în sensul art. 35 alin. 3 şi

trebuie respins în conformitate cu articolul 35 alin. 4 din Convenţie.

În privinţa primei reclamante, Curtea constată că aceste plângeri nu sunt în mod manifest

neîntemeiate în sensul art. 35 alin. 3 din Convenţie. De asemenea, ea constată că acestea nu

 prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate şi le declară deci admisibile.

B. Asupra fondului

23. Guvernul îşi reiterează argumentele invocate în cauzele similare privind recursurile în anulare.

El menţionează mai ales că spre deosebire de cauza SC Maşinexportimport Industrial Group SA

citată anterior, în cazul în speţă procurorul general a formulat un recurs în anulare într-un proces

între particulari şi împotriva unei decizii definitive care încă nu fusese executată. De altfel, el

consideră că prima reclamantă nu dispunea de un « bun » în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, decât

în privinţa creanţelor recunoscute de decizia din 16 iulie 2001 a Tribunalului Braşov cu titlu de prejudiciu moral şi de costuri şi cheltuieli. Celelalte dispoziţii ale deciziei în cauză, implicând în

special obligaţiile de a face ce revin celor patru societăţi debitoare, nu ar putea angaja protecţia art.

1 din Protocolul nr. 1. Guvernul concluzionează lăsând la aprecierea Curţii în privinţa încălcărilor 

invocate de prima reclamantă.

24. Prima reclamantă contestă argumentele Guvernului. Ea menţionează că intervenţia procurorului

general într-un litigiu între particulari este şi mai grav decât într-un proces ce implică autorităţile.

De altfel, diferitele dispoziţii ale dispozitivului deciziei din 16 iulie 2001 a Tribunalului Braşov ce

decurge din constatarea încălcării dreptului său exclusiv asupra mărcii Santal, şi anume în special

acordarea unei sume pentru prejudiciul moral şi interdicţia impusă societăţilor debitoare de a

 produce şi a comercializa o marcă similară, reprezentau împreună un interes patrimonial protejat de

articolul 1 din Protocolul nr. 1.

25

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 26/31

25. Curtea a soluţionat de mai multe ori cauze care au ridicat probleme similare celei cazului în

speţă şi a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie şi 1 din Protocolul nr. 1, din cauza

rejudecării soluţiei date definitiv unei controverse, inclusiv privarea reclamantului de "bunul" de

care beneficia la sfârşitul procesului, în urma unui recurs în anulare promovat de procurorul general

(a se vedea, între altele, Brumărescu împotriva României [GC], nr. 28342/95, paragrafele 61, 77 şi

80, CEDH 1999-VII, SC Maşinexportimport Industrial Group SA împotriva României, nr.

22687/03, paragrafele 32 şi 46-47, 1 decembrie 2005 şi Piata Bazar Dorobanţi SRL împotriva

României, nr. 37513/03, paragrafele 23 şi 33, 4 octombrie 2007).

26. Curtea a examinat prezenta cauză şi consideră că Guvernul nu a prezentat nici-o faptă sau

argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită. În special, amintind că a

considerat recent că articolul 1 din Protocolul nr. 1 se aplică proprietăţii intelectuale (Anheuser-

Busch Inc împotriva Portugaliei [GC], nr. 73049/01, paragraful 72, CEDH 2007-...), ea considerăcă nu se poate face distincţia în speţă între diversele dispoziţii ale dispozitivului deciziei definitive

din 16 iulie 2001 a Tribunalului Braşov care urmau să fie executate şi constituiau modalităţi de

 protecţie a dreptului exlusiv de folosinţă al primei reclamante asupra mărcii în cauză. În sensul

  prezentei cauze, trebuie concluzionat că ansamblul acestor elemente constituia o valoare

 patrimonială protejată de articolul 1 din Protocolul nr. 1.

27. Pe baza celor de mai sus şi a elementelor dosarului, Curtea concluzionează că anularea de către

Curtea Supremă de Justiţie a deciziei din 16 iulie 2001 şi a deciziei din 5 decembrie 2001 care aconfirmat-o în ultimă instanţă a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, aducând atingere

dreptului la un proces echitabil al primei reclamante, precum şi dreptului său la respectarea

 bunurilor sale.

28. Prin urmare, s-au încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie.

II. Asupra altor pretinse încălcări ale art. 6 alin. 1 din Convenţie

29. Invocând art. 6 alin. 1 din Convenţiea citată anterior, reclamantele se plâng de o atingere adusă

dreptului lor de acces la instanţă şi de lipsa de independenţă şi de imparţialitate a judecătorilor 

Curţii Supreme de Justiţie ţinând cont de deciziile luate de aceştia din urmă în privinţa suspendării

executării deciziei din 5 decembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov şi de încălcarea mai multor 

dispoziţii procedurale. De altfel, ele se plâng de durata procedurilor referitoare la executarea

26

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 27/31

deciziei din 5 decembrie 2001, prelungită de numeroase suspendări ale executării acordate de

instanţele interne societăţilor debitoare la sfârşitul procedurilor care au încălcat principiul

contradictorialităţii şi egalităţii armelor. În fine, ele invocă lipsa accesului la o instanţă în procedura

referitoare la ridicarea popririi-atribuire asupra conturilor deţinute de principala societate debitoare

T.E.I. la banca A.

Asupra admisibilităţii şi fondului

30. În privinţa procedurilor referitoare la suspendarea provizorie a executării deciziei din 5

decembrie 2001 şi la ridicarea popririi-atribuire, Guvernul constată mai întâi că cea de-a doua

reclamantă nu a participat la ea şi se sprijină apoi pe jurisprudenţa Curţii în privinţa procedurilor 

 privind măsurile preliminare şi provizorii pentru a susţine că articolul 6 alin. 1 nu se aplică ratione

materiae, deoarece decizia din 5 decembrie 2001 a Curţii de Apel Braşovnu a fost prejudiciată deadoptarea acestor măsuri.

31. Bazându-se pe jurisprudenţa Curţii, reclamantele menţionează că etapa executării unei decizii

definitive intră în domeniul de aplicare al art. 6 alin. 1 din Convenţie. În măsura în care Convenţia

 protejează drepturile efective, Curtea ar trebui să ţină cont de efectul combinat al procedurilor 

ulterioare suspendării provizorii a executării în cauză care au întârziat executarea deciziei definitive

din 5 decembrie 2001 pe o durată nedeterminată. De altfel, ele subliniază efectul definitiv în practică a ridicării popririi-atribuire asupra conturilor deţinute de societatea T.E.I. la banca A.,

măsură decisă fără a-şi putea apăra interesele, dată fiind lipsa oricărui interes de a continua

 poprirea-atribuire asupra conturilor bancare goale.

32. Curtea consideră mai întâi că concluzia la care a ajuns asupra lipsei calităţii de victimă a celei

de-a doua reclamante este de asemenea aplicabilă plângerilor respective, care privesc procedurile

referitoare la executarea deciziei din 5 decembrie 2001, decizie care a respins toate cererile celei

de-a doua reclamante (a se vedea paragrafele 21-22 de mai sus).

33. De altfel, Curtea a concluzionat că s-a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie datorită anulării de

către Curtea Supremă de Justiţie a deciziei din 16 iulie 2001 şi a deciziei din 5 decembrie 2001 care

a confirmat această hotărâre judecătorească în ultimă instanţă (a se vedea paragrafele 25-28 de mai

sus). Ea nu consideră necesar să se pronunţe asupra excepţiei ridicate de Guvern, ţinând cont de

concluziile sale potrivit art. 6 alin. 1 de mai sus şi datorită faptului că plângerile invocate de prima

27

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 28/31

reclamantă privesc aspecte întemeiate pe art. 6 alin. 1 care se referă de asemenea la decizia din 5

decembrie 2001 menţionată anterior. În aceste condiţii, Curtea declară admisibilă acest capăt de

cerere şi consideră că nu trebuie examinate separat respectivele capete de cerere (a se vedea,

mutatis mutandis, SC Maşinexportimport Industrial Group SA, citat anterior, paragraful 39 şi

Popea împotriva României, nr. 6248/03, paragraful 38, 5 octombrie 2006).

III. Asupra aplicării art. 41 din Convenţie

34. În conformitate cu art. 41 din Convenţie,

« În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi

dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a

consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă. »

A. Prejudiciu

35. Cu titlu de prejudiciu material suferit, prima reclamantă cere 1.860.000 dolari americani (USD),

reprezentând creanţa de 500.000 USD acordată prin hotărârea judecătorească definitivă din 5

decembrie 2001 şi amenzile impuse de instanţele interne societăţilor debitoare care se ridicau la

suma de 1.360.000 USD în urma nepublicării de către societăţile debitoare în ziare timp de 34 de

zile a dispozitivului deciziei din 16 iulie 2001 a Tribunalului Braşov. În privinţa prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit, prima reclamantă cere 200.000 USD.

36. În privinţa prejudiciului material pretins, Guvernul susţine că creanţa de 500.000 USD a fost

recunoscută de instanţele interne într-un proces îndreptat împotriva persoanelor juridice de drept

 privat. El adaugă că prima reclamantă ar fi trebuit să recurgă la procedura executării forţate şi că

această cerere este speculativă în măsura în care interesata nu avea siguranţa că-şi va putea

recupera creanţa de la debitorii săi. În privinţa sumei cerute cu titlu de amenzi sau de daune-

interese cominatorii, el subliniază că sumele indicate de instanţe aveau un caracter provizoriu şi că

nu puteau fi executate mai înainte ca prima reclamantă să le transforme în daune-interese

compensatorii într-o procedură judiciară în care ar fi trebuit să dovedească prejudiciul real şi

efectiv suferit datorită întârzierii executării. În privinţa prejudiciului moral invocat de prima

28

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 29/31

reclamantă, Guvernul consideră că o eventuală constatare a încălcării ar constitui o reparaţie

suficientă cu acest titlu şi că, în orice caz, suma cerută este excesivă.

37. Curtea aminteşte că o hotărâre de constatare a unei încălcări implică pentru statul pârât

obligaţia juridică conform Convenţiei de a pune capăt încălcării şi de a-i elimina consecinţele. Dacă

dreptul intern nu permite să se elimine decât imparţial consecinţele acestei încălcări, articolul 41

din Convenţie conferă Curţii puterea de a acorda o reparaţie părţii vătămate prin actul sau

omisiunea în legătură cu care s-a constatat o încălcare a Convenţiei. Exercitând această putere ea

dispune de o anumită latitudine; adjectivul « echitabil » şi partea din frază « dacă e cazul » stau

mărturie în acest sens.

38. În circumstanţele speţei şi ţinând cont de observaţiile părţilor, Curtea consideră că plata

creanţei de 500.000 USD recunoscută primei reclamante prin decizia definitivă din 5 decembrie

2001 a Curţii de Apel Braşov ar plasa interesata pe cât posibil într-o situaţie echivalând cu cea încare s-ar afla dacă cerinţele art. 6 alin. 1 din Convenţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost

încălcate (a se vedea, mutatis mutandis, Suciu Arama împotriva României, nr. 25603/02, paragraful

36, 9 noiembrie 2006). Curtea nu ar putea accepta argumentele Guvernului în această privinţă, în

măsura în care autorităţile sunt responsabile de faptul că prima reclamantă a fost privată de creanţa

menţionată anterior şi care nu adus niciun element care să dovedească imposibilitatea acesteia din

urmă de a-şi recupera creanţa prin procedurile executării silite demarate datorită insolvabilităţii

societăţilor debitoare. Ea constată, din contră, că Judecătoria Bucureşti a considerat la 11septembrie 2002 că societatea T.E.I. era solvabilă. În schimb, este de acord cu Guvernul în a

concluziona că prima reclamantă nu a dovedit că a suferit un prejudiciu material efectiv datorită

neonorării obligaţiei silite (a se vedea, mutatis mutandis, Gavrileanu împotriva României, nr.

18037/02, paragraful 66, 22 februarie 2007).

În lumina celor de mai sus, Curtea estimează că poate aloca primei reclamante 340.000 euro cu titlu

de prejudiciu material.

39. În plus, Curtea consideră că prima reclamantă a suferit un prejudiciu moral din cauza casării

hotărârii judecătoreşti definitive din 5 decembrie 2001 de către Curtea Supremă de Justiţie, pentru

care suma de 3.500 euro reprezintă o reparaţie echitabilă.

B. Costuri şi cheltuieli

29

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 30/31

40. Prima reclamantă nu a prezentat nicio cerere de restituire a costurilor şi cheltuielilor suportate

în faţa instanţelor interne sau în faţa Curţii.

41. Prin urmare, Curtea decide să nu-i aloce nicio sumă cu acest titlu.

C. Majorări de întârziere

42. Curtea hotărăşte să aplice majorările de întârziere echivalente cu rata dobânzii pentru facilitatea

de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte

marginale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,ÎN UNANIMITATE:

1. declară cererea admisibilă în privinţa primei reclamante şi inadmisibilă pentru rest;

2. hotărăşte că s-a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenţie datorită nerespectării principiului securităţii

raporturilor juridice şi art. 1 din Protocolul nr. 1 în privinţa primei reclamante;

3. hotărăşte că nu trebuie examinate separat celelalte capete de cerere ale primei reclamante

întemeiate pe art.6 alin. 1 din Convenţie;

4. hotărăşte:a) că statul pârât trebuie să plătească primei reclamante, în termen de 3 luni de la data rămânerii

definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 alin. 2 din Convenţie, sumele următoare:

i. 340.000 euro (trei sute patruzeci mii euro) pentru prejudiciul material;

ii. 3.500 euro (trei mii cinci sute euro) pentru prejudiciul moral;

iii. orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit;

 b) că începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul efectuării plăţii, sumele

vor fi majorate cu o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de

credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte

 procentuale;

30

5/14/2018 Concurenta Neloiala - Decizii CEDO - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/concurenta-neloiala-decizii-cedo 31/31

5. respinge cererea de acordare a unei satisfacţii echitabile pentru rest.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la data de 21 februarie 2008, în aplicarea art.

77 alin. 2 şi 3 din Regulament.

Bostjan M. Zupančič,

 preşedinte

Santiago Quesada,

grefier 

31