CODECIZIAȘI

CONCILIEREA

Ghid privind activitatea de colegislator a Parlamentului Europeanîn procedura legislativă ordinară

decembrie 2014

Direcția Generală Politici Interne ale UniuniiDirecția pentru coordonare legislativă și concilieri

Unitatea pentru concilieri și codecizie

CUVÂNT ÎNAINTE

Considerăm binevenit Ghidul privind codecizia și concilierea, redactat de Unitateapentru concilieri și codecizie (CODE) pentru cea de-a opta legislatură, este. Scopul săueste de a prezenta modul de organizare a activității de codecizie în Parlament, inclusivîn faza de conciliere, oferind informații practice referitoare la această procedură deimportanță majoră, în cadrul căreia Parlamentul și Consiliul conlucrează, pe poziții deegalitate, în vederea adoptării legislației europene, la propunerea Comisiei șiîmpreună cu aceasta.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, procedura de codecizie aintrat într-o nouă eră. Această procedură nu numai că este denumită în mod oficial„procedura legislativă ordinară”, ci a devenit, într-adevăr, regula pentru adoptarealegislației la nivel comunitar. În paralel, frecvența negocierilor trilaterale a crescutconsiderabil în ultimii ani. Prin urmare, este crucial pentru Parlament ca deputații săștie foarte bine cum funcționează procedura de codecizie și negocierileinterinstituționale și cum își pot eficientiza la maximum contribuția la adoptarealegislației UE.

Ghidul vine în întâmpinarea acestei nevoi și le oferă deputaților informațiile practice șimaterialul de referință de care au nevoie pentru a se pregăti în vederea participării latoate etapele procedurii de codecizie, descriind și clarificând rolul negocierilortrilaterale interinstituționale pe tot parcursul procesului legislativ precum și rolulprincipalilor actori interinstituționali participanți. De asemenea, ghidul trece în revistăcelelalte proceduri importante la care participă Parlamentul și prezintă cele mairelevante statistici legate de codecizie.

Recomandăm ghidul tuturor celor care sunt implicați în activitatea de colegiferare aParlamentului sau care sunt interesați de ea.

Antonio TAJANI Sylvie GUILLAUME Alexander Graf LAMBSDORFFVicepreședinții responsabili pentru conciliere

CUPRINS

1. INTRODUCERE: DE LA CODECIZIE LA PROCEDURA LEGISLATIVĂ ORDINARĂ ........12. PROCEDURA LEGISLATIVĂ ORDINARĂ ..................................................................................2

2.1. Prezentarea propunerii legislative................................................................................42.2. Prima lectură..........................................................................................................................52.3. A doua lectură....................................................................................................................102.4. Concilierea și a treia lectură ..........................................................................................132.5. Negocierile interinstituționale.....................................................................................182.6. Normele Parlamentului în materie de negocieri ..................................................242.7. Semnarea și publicarea textului adoptat ................................................................24

3. ACTORII-CHEIE ȘI ROLURILE LOR ÎN CADRUL PROCEDURII DE CODECIZIE........... 263.1. Comisia ................................................................................................................................. 263.2. Consiliul ................................................................................................................................273.3. Parlamentul.........................................................................................................................293.4. Alți actori instituționali ................................................................................................... 31

4. ALTE PROCEDURI ÎN CARE PARLAMENTUL ARE UN ROL DE JUCAT ........................344.1. Acte delegate și de punere în aplicare ..................................................................... 344.2. Procedura de aprobare................................................................................................... 344.3. Procedura de consultare................................................................................................34

5. CODECIZIA ÎN CIFRE ...................................................................................................................366. DOCUMENTE ȘI LINKURI UTILE ..............................................................................................397. ANEXE..............................................................................................................................................41

7.1. Articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene................417.2. Lista temeiurilor juridice care implică folosirea procedurii legislative

ordinare în Tratatul de la Lisabona ............................................................................ 427.3. Declarația comună din 13 iunie 2007 privind aspectele practice în

cadrul procedurii de codecizie (articolul 251 din Tratatul CE) ........................487.4. Articolele 67-72 privind concilierea........................................................................... 557.5. Articolele 73 și 74 din Regulamentul de procedură privind

negocierile interinstituționale din cadrul procedurilor legislative:decizia de deschidere a negocierilor......................................................................... 58

7.6. Ordinea de exercitare a președinției Consiliului...................................................60

1

1. INTRODUCERE: DE LA CODECIZIE LA PROCEDURA LEGISLATIVĂ ORDINARĂ

În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, procedura de codecizie a devenit în modoficial „procedura legislativă ordinară” (articolul 294 din TFUE1), precum și normagenerală pentru adoptarea legislației la nivelul Uniunii Europene, acoperind mareamajoritate a domeniilor sale de acțiune.2

Codecizia se bazează pe principiul parității dintre Parlamentul European, ales direct șireprezentând popoarele Uniunii, și Consiliu, care reprezintă guvernele statelormembre. Pe baza unei propuneri a Comisiei, cei doi colegislatori adoptă împreunătextele legislative și au aceleași drepturi și obligații, ceea ce înseamnă că niciunuldintre ei nu poate adopta actele respective fără acordul celuilalt sau că amândoitrebuie să aprobe același text.

Obiectivul acestui ghid este de a trece în revistă aspectele practice ale procedurii decodecizie ca principală procedură legislativă pentru adoptarea legislației Uniunii.3 Înprima parte sunt descrise diversele faze ale procedurii prevăzute de Tratatul de laLisabona: prima lectură, a doua lectură și a treia lectură (conciliere). Negocierileinterinstituționale sunt descrise într-o parte separată. Cea de a treia parte estededicată diverșilor actori implicați în procedura de codecizie. În fine, ghidul se încheiecu o scurtă prezentare a celorlalte proceduri relevante la care participă Parlamentul.

Momente-cheie: de la codecizie la procedura legislativă ordinară

Tratatul de la Maastricht din noiembrie 1993 a introdus procedura de codecizie pentru unnumăr restrâns de domenii legislative (în special piața internă).

Tratatul de la Amsterdam din mai 1999 a simplificat procedura de codecizie prin introducereaposibilității de a încheia acorduri în prima lectură și i-a extins domeniul de aplicare la peste 40 detemeiuri juridice (inclusiv transportul, mediul, justiția și afacerile interne, ocuparea forței de muncăși afacerile sociale).

Tratatul de la Nisa din februarie 2003 a introdus noi domenii în sfera de aplicare a procedurii decodecizie.

Tratatul de la Lisabona din decembrie 2009 a consacrat codecizia ca „procedură legislativăordinară” pentru 85 de domenii de acțiune a Uniunii (inclusiv agricultura și pescuitul și politicacomercială comună).

Declarația comună din 1999/2007 a detaliat, în 1999, aspectele practice ale aplicării proceduriide codecizie. La revizuirea din 20074 , a recunoscut explicit importanța sistemului de negocieritrilaterale (triloguri) pe tot parcursul codeciziei.

1 Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).A se vedea anexa 7.1 pentru articolul 294 din TFUE.2 Anexa 7.2 prezintă toate cele 85 de temeiuri juridice care fac obiectul procedurii legislative ordinare.3 Pentru a ușura lectura, în tot ghidul se folosește termenul codecizie.4 Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei din 13 iunie 2007 privind aspectele practice încadrul procedurii de codecizie. Textul integral al declarației poate fi consultat în anexa 7.3.

Propunerea Comisiei prezentată PE și Consiliului

Comitetul de conciliere este convocat pentru a se ajunge la un

acord

Prima lectură a Parlamentului: adoptă modificări la propunere

A doua lectură a Parlamentului: adoptă modificări la poziția

Consiliului

Se ajunge la un acord în cadrul comitetului de conciliere

A treia lectură: aprobarea textului comun de către PE și Consiliu

A treia lectură: textul comun nu este aprobat de PE și/sau de Consiliu

Nu se ajunge la un acord în cadrul comitetului de conciliere

Prima lectură a Consiliului: adoptă modificări la poziția PE

A doua lectură a Consiliului: nu aprobă modificările introduse de PE

Prima lectură a Consiliului: poziția PE este aprobată

Parlamentul respinge poziția Consiliului

Prima lectură a Parlamentului: aprobă propunerea fără modificări

A doua lectură a Parlamentului: aprobă poziția Consiliului fără

modificări

A doua lectură a Consiliului: modificările introduse de PE sunt

aprobate

Prima lectură a Consiliului: aprobă poziția PE fără modificări

Actul este adoptat

Actul este adoptat

Actul este adoptat

Actul este adoptat

Actul este adoptat

Actul nu este adoptat

Actul nu este adoptat

Actul nu este adoptat

PRIM

A LE

CTUR

Ă a PE

Prima

LECT

URĂ

a Con

siliul

uiA d

oua L

ECTU

RĂ

a PE

A dou

a LEC

TURĂ

a C

onsil

iului

A trei

a LEC

TURĂ

a P

E + Co

nsiliu

lui

Prima lectură

Adoua lectură

Atreia lectură

2. PROCEDURA LEGISLATIVĂ ORDINARĂ

Procedura legislativă ordinară (articolul 294 din TFUE) pas cu pas

3

Principalii actori din cadrul Parlamentului și al Consiliului în procedura decodecizie

ParlamentulRaportorul Elaborează proiectul de raport al comisiei competente și

gestionează dosarul în diversele etape ale procedurii, inclusivnegocierile interinstituționale. Este numit de grupul politic căruia i-a fost atribuit dosarul înurma deciziei coordonatorilor aprobată de comisia competentă.

Raportoriialternativi

Coordonează amendamentele care exprimă opiniile celorlaltegrupuri politice. Sunt numiți de fiecare dintre celelalte grupuri politice.

Președintelecomisiei

Prezidează și, împreună cu raportorul, conduce negocierileinterinstituționale. Este ales de comisie.

Vicepreședinteleresponsabilpentru conciliere

Conduce negocierile interinstituționale în etapa de conciliere,împreună cu raportorul. Dintre cei 14 vicepreședinți, trei sunt responsabili pentruconciliere, fiind numiți pentru un mandat de doi ani și jumătate,reînnoibil.

ConsiliulPreședintelegrupului de lucru

Gestionează propunerea în diversele etape ale procedurii,inclusiv în negocierile interinstituționale, în numele PreședințieiConsiliului. Grupurile de lucru sunt compuse din reprezentanți ai statelormembre responsabili de un anumit domeniu și sunt prezidate, deobicei, de reprezentantul statului membru care deține PreședințiaConsiliului.

COREPER I și II Discută aspecte importante ale propunerii și adoptă mandatulpentru negocierile interinstituționale. Președintele COREPER,reprezentantul permanent al statului membru care deținePreședinția Consiliului sau adjunctul său, poate reprezentaConsiliul la negocieri. Este format din reprezentanții permanenți (COREPER II) sauadjuncții lor (COREPER I) și este prezidat de reprezentantulpermanent al statului membru care deține Președinția Consiliuluisau adjunctul său.

Consiliul/Miniștrii În mod excepțional, discută aspecte importante legate deprocedurile legislative în curs. Miniștrii reprezintă Consiliul laconciliere și, excepțional, în negocierile din prima sau a doualectură. Consiliul se reunește în diverse formațiuni, în funcție de temade discutat. Este format din miniștrii statelor membre responsabilide un anumit domeniu și este prezidat de ministrul statuluimembru care deține Președinția Consiliului.

4

2.1. Prezentarea propunerii legislative

Procedura de codecizie începe cu depunerea propunerii de act legislativ a Comisiei,pe care colegiul comisarilor o adoptă prin procedură scrisă sau orală.

Comisia deține dreptul de inițiativă, adică prerogativa de a propune legislație lanivelul Uniunii (Articolul 17 din TUE). Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că, înanumite cazuri prevăzute de tratate, o propunere de act legislativ poate face obiectulprocedurii legislative ordinare și la inițiativa unui grup de state membre, larecomandarea Băncii Centrale Europene sau la solicitarea Curții Europene de Justiție[articolul 294 alineatul (15) din TFUE].5

Parlamentul și Consiliul, în temeiul articolelor 225 și, respectiv, 241 din TFUE, potsolicita Comisiei să prezinte propuneri corespunzătoare pentru îndeplinireaobiectivelor tratatului. În mod similar, o inițiativă cetățenească poate invita Comisia sădepună propuneri adecvate pentru a pune în aplicare tratatele, în conformitate cuarticolul 11 din TUE și articolul 24 din TFUE.6

Propunerea legislativă a Comisiei (de regulament, directivă sau decizie) esteprezentată simultan Parlamentului și Consiliului și, dacă este cazul, este transmisăparlamentelor naționale și Comitetului Economic și Social European și ComitetuluiRegiunilor.7

ACTELE LEGISLATIVE

Actele legislative(articolul 288 dinTFUE)

Adoptate printr-o procedură legislativă (codecizie, aprobare sauconsultare), articolul 289 din TFUE

Directiva

O directivă este un act legislativ care stabilește un obiectiv pe caretrebuie să îl atingă toate statele membre ale UE. Este însă lalatitudinea fiecărui stat membru să decidă cum să transpună directivaîn dreptul național.

RegulamentulUn regulament este un act legislativ cu caracter general, obligatoriu întoate elementele sale și direct aplicabil în întreaga UE.

DeciziaO decizie este obligatorie în toate elementele sale pentru destinatari(unul sau mai multe state membre sau o întreprindere) și este directaplicabilă.

5 De exemplu, un sfert dintre statele membre pot iniția o procedură legislativă în dome niul cooperării polițienești șijudiciare în materie penală (articolul 76 din TFUE); Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al BănciiCentrale Europene și legislația complementară pot fi modificate prin procedura legislativă ordinară larecomandarea Băncii Centrale Europene (articolul 40 din Protocolul 4); prin procedura legislativă ordinată se potconstitui tribunale specializate în cadrul Tribunalului la cererea Curții de Justiție [articolul 257 alineatul (1) din TFUE].6 Comisia nu este obligată să facă o propunere legislativă ca urmare a unei inițiative cetățenești. Trebuie totuși să îșiprezinte, într-o comunicare, concluziile politice și juridice și să explice eventualele acțiuni pe care intenționează să leîntreprindă și să le motiveze.7 A se vedea punctul 3.4 pentru detalii privind rolul parlamentelor naționale, al Comitetului Economic și SocialEuropean și al Comitetului Regiunilor.

5

2.2. Prima lectură

În prima lectură, Parlamentul și Consiliul examinează în paralel propunerea Comisiei.Cu toate acestea, Parlamentul trebuie să acționeze primul, adoptând propunereaComisiei fără amendamente ori cu amendamente, inclusiv ca urmare a unui acord înprima lectură sau respingând-o. După ce Parlamentul și-a adoptat poziția, Consiliulpoate să decidă să adopte poziția Parlamentului, caz în care actul legislativ esteadoptat, sau poate să modifice poziția Parlamentului și să-și comunice poziția înprimă lectură, care va fi analizată de Parlament în a doua lectură. Parlamentul șiConsiliul pot să ajungă la un acord informal în orice moment, ceea ce duce la un acordîn prima lectură (dacă cele două instituții se pun de acord asupra unui text decompromis înainte de votul Parlamentului în prima lectură) sau la un acord timpuriuîn a doua lectură (dacă se pun de acord asupra unui text de compromis înainte devotul Consiliului în prima lectură).8

Pe întreaga durată a primei lecturi, nici Parlamentul și nici Consiliul nu suntconstrânse de vreun termen limită în care să își încheie prima lectură.

Prima lectură a Parlamentului

Examinarea în comisie

În cadrul Parlamentului, propunerea este trimisă de către Președinte spre examinarecomisiei parlamentare competente.9 În această etapă pot fi implicate în examinareaunei propuneri a Comisiei mai multe comisii parlamentare, conform procedurii deavizare (articolul 53 din Regulamentul de procedură al Parlamentului), proceduriicomisiilor asociate (articolul 54 din Regulamentul de procedură) sau proceduriireuniunilor și votului comun al comisiilor (articolul 55 din Regulamentul deprocedură).

8 Pentru detalii suplimentare privind acordurile în prima și a doua lectură, a se vedea punctul 2.5.9 Propunerile sunt atribuite în funcție de competențele fiecărei comisii parlamentare, care sunt prevăzute în anexaVI la Regulamentul de procedură al Parlamentului. Alte comisii parlamentare pot contesta atribuirea unei propunericomisiei competente, caz în care conflictul de competențe este soluționat printr-o decizie a Conferințeipreședinților pe baza unei recomandări a Conferinței președinților de comisie.

6

Implicarea diverselor comisii în procedura de codecizie

Comisia competentă

Este comisia responsabilă pentru activitatea de pregătirepentru plen, prin elaborarea de rapoarte legislative și dinproprie inițiativă, rezoluții sau întrebări cu solicitare derăspuns scris.

Comisia sesizată pentruaviz (articolul 53 dinRegulamentul deprocedură)

Orice comisie poate fi sesizată de comisia competentă saupoate solicita, din proprie inițiativă, să emită un aviz cuprivire la aspectele care intră în sfera sa de competență.

Comisiile asociate (articolul54 din Regulamentul deprocedură)

În cazul în care Conferința președinților consideră căsubiectul intră, într-o măsură aproape egală, în competențaa două sau a mai multor comisii sau că diferite aspecte alesubiectului intră în competența a două sau a mai multorcomisii, comisiile respective vor fi „asociate” și vor coopera,conform unor norme specifice.

Reuniunile comune alecomisiilor(articolul 55 dinRegulamentul deprocedură)

Atunci când subiectul ține, într-o măsură aproape egală, decompetența mai multor comisii și este de importanțămajoră, Conferința președinților poate decide că trebuieaplicată procedura reuniunilor comune cu participarea adouă sau a mai multor comisii. În acest caz, comisiilerespective organizează reuniuni comune și votează asupraunui singur proiect de raport.

Comisia competentă numește un „raportor” a cărui sarcină principală este de a urmăridosarul de-a lungul diverselor etape ale procedurii și de a conduce negocierile cuConsiliul și Comisia, dacă este cazul. Raportorul formulează recomandări destinatecomisiei competente (în cursul examinării în comisie), dar și Parlamentului înansamblu (în cadrul plenului) privind modul general de abordare a propuneriiComisiei. Raportorul este responsabil pentru elaborarea proiectului de raport alcomisiei și, prin urmare, este primul deputat care propune amendamente lapropunerea Comisiei. Celelalte grupuri politice numesc raportori alternativi care săreprezinte poziția fiecărui grup cu privire la propunere, deși orice deputat poatedepune amendamente.

Raportorul și raportorii alternativi beneficiază de asistența secretariatului comisieirelevante, a personalului grupurilor politice, a asistenților lor parlamentari, aServiciului Juridic, al Unității CODE, a juriștilor-lingviști responsabili și a altor serviciirelevante.

În etapa de examinare în comisie, se organizează uneori audieri cu experți sau sesolicită elaborarea unor studii sau evaluări de impact.

7

Proiectul de raport și amendamentele sunt apoi discutate în comisie, în cursul uneisau mai multor reuniuni. Adesea, înainte să se treacă la vot în comisie, au loc discuțiiinformale între raportor și raportorii alternativi, în încercarea de a reconcilia pe câtposibil pozițiile diverselor grupuri politice. Aceste discuții au adesea loc în cadrul unorașa-numite „reuniuni alternative”. Ca urmare a acestor discuții informale, pot fiprezentate așa-numite „amendamente de compromis”, care sunt supuse apoi la vot,cu scopul de a regrupa mai multe amendamente sau de a oferi o alternativă laamendamente contradictorii.

Comisia competentă își adoptă raportul, care ia forma unor amendamente lapropunerea Comisie, cu majoritate simplă. Comisia Europeană participă de obicei ladezbaterile din comisia parlamentară și, la una dintre reuniunile la care se discutăraportul sau înainte de vot, poate fi invitată să își facă cunoscută poziția cu privire laamendamentele propuse. Consiliul este, de asemenea, prezent și poate fi, la rândulsău, invitat să formuleze observații.

Dacă cei doi colegislatori au intenția de a încheia un anumit dosar în prima lectură,negocierile informale cu Consiliul și Comisia pot începe după ce raportul este votat încomisia competentă. În astfel de cazuri, raportul constituie, în majoritatea cazurilor,mandatul de negociere pentru Parlament. Orice acord încheiat între cei doicolegislatori trebuie prezentat apoi comisiei competente spre examinare șiaprobare.10

Votul în comisie: prin ridicarea mâinii (stânga) sau prin apel nominal (dreapta).© Uniunea Europeană, 2014 - Parlamentul European

Examinarea în plen

După ce comisia competentă își adoptă raportul, sub formă de amendamente lapropunerea Comisiei și rezoluția legislativă care le însoțește (inclusiv, atunci când estecazul, un set de amendamente care reflectă acordul în primă lectură negociat cuConsiliul), raportul este depus pentru a fi votat în plen (articolul 169 din Regulamentulde procedură). De cele mai multe ori, votul asupra unor dosare legislative importante

10 Normele privind adoptarea mandatului de negociere în Parlament sunt prezentate la punctul 2.6.

8

este precedat și de o discuție în plen. În cadrul acestor discuții și înainte de vot,Președintele Parlamentului poate solicita Comisiei și Consiliului să își exprime pozițiacu privire la amendamentele propuse.11 Pot fi depuse amendamente suplimentare șiîn ședința plenară, însă doar de comisia competentă, de un grup politic sau de unnumăr de cel puțin 40 de deputați.

Hotărând cu majoritate simplă (adică majoritatea voturilor exprimate), Parlamentuladoptă apoi poziția în prima lectură privind propunerea Comisiei, sub forma uneirezoluții legislative: poate să respingă propunerea în întregime12, să o aprobe fărăamendamente, sau, cazul cel mai frecvent, să adopte amendamente la propunere.

După încheierea primei lecturi în Parlament, Comisia poate adopta o propuneremodificată, care să includă amendamentele Parlamentului pe care le considerăacceptabile, conform poziției pe care Comisia și-a exprimat-o în plen înainte de votulParlamentului în prima lectură.

Dacă poziția Parlamentului în prima lectură reflectă un acord la care s-a ajuns în urmanegocierilor interinstituționale, poziția (și acordul) în prima lectură sunt apoitransmise Consiliului, care o (îl) adoptă, fără modificări, drept poziția sa în primalectură. Astfel, procedura legislativă se încheie în această etapă.

Majorități:

În Parlament

Majoritatea simplă: majoritatea voturilor exprimate

Majoritatea absolută:Majoritatea membrilor care compun Parlamentul (în prezent 376din 751)

În Consiliu

Majoritatea simplă: 15 state membre

Majoritatea calificată:55% dintre statele membre (16 state membre), reprezentând celpuțin 65% din populația UE13

Unanimitatea:toate state membrele care votează pentru (abținerea nuîmpiedică adoptarea prin unanimitate)

11 După adoptarea amendamentelor, raportorul sau președintele comisiei competente poate cere ca votul asuprarezoluției legislative să fie amânat, iar chestiunea să fie retransmisă comisiei competente spre reexaminare.12 Tratatul nu prevede explicit posibilitatea ca Parlamentul să respingă o propunere în prima lectură, așa cum estecazul pentru a doua lectură [articolul 294 alineatul 7 litera (b) din TFUE]. Parlamentul a considerat că este posibil sărespingă o propunere a Comisiei în prima lectură și a făcut acest lucru, de exemplu, în cazul propunerii privindstatisticile europene de securitate față de criminalitate. Cu toate acestea, cazurile în care propunerile Comisiei suntrespinse sunt excepționale.13 Această regulă a dublei majorități se aplică de la 1 noiembrie 2014. Până atunci, începând de la 1 iulie 2013,majoritatea calificată era reprezentată de 260 de voturi (din totalul de 352) din partea a cel puțin 15 state membre.

9

Sesiunea plenară de la Strasbourg - © Uniunea Europeană, 2014 - Parlamentul European

Prima lectură a Consiliului

La fel ca Parlamentul, după ce primește propunerea Comisiei, Consiliul începeactivitatea pregătitoare. Propunerea este transmisă grupului de lucru relevant spre afi discutată. Examinarea propunerii în grupul de lucru relevant poate coincide, cadurată, cu examinarea aceleiași propuneri de către Parlament. Când discuțiile auavansat suficient de mult în grupul de lucru și, în funcție de sensibilitatea sauimportanța dosarului, discuțiile pot începe sau continua în COREPER și, mai rar, lanivel de Consiliu. COREPER adoptă și mandatul de negociere în vederea viitoarelornegocieri interinstituționale.14

În cazul în care Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, aprobă toateamendamentele PE (de exemplu, în contextul unui acord în prima lectură15) sau dacăParlamentul aprobă propunerea fără amendamente, Consiliul poate adopta actul înprima lectură. În cazul în care nu aprobă în totalitate rezultatul primei lecturi aParlamentului, Consiliul își adoptă poziția în prima lectură (cunoscută anterior subdenumirea de „poziție comună” a Consiliului) și o comunică Parlamentului, caredemarează a doua lectură. Consiliul informează Parlamentul asupra tuturor motivelorcare au stat la baza poziției sale. Comisia informează pe deplin Parlamentul Europeancu privire la poziția sa.

14 Pentru mai multe detalii privind negocierile interinstituționale, a se vedea punctul 2.5.15 A se vedea punctul 2.5.

10

În principiu, în prima și a doua lectură, Consiliul poate modifica propunerea Comisieidoar cu unanimitate. Cu toate acestea, pentru a facilita obținerea unui acord înConsiliu cu majoritate calificată, Comisia își modifică adesea propunerea imediat,înainte de adoptarea poziției Consiliului.16

Reuniune în Consiliu © Uniunea Europeană, 2014 - Consiliul Uniunii Europene

2.3. A doua lectură

A doua lectură începe în momentul în care poziția Consiliului în prima lectură estetransmisă formal Parlamentului. În a doua lectură, Parlamentul poate aproba,respinge sau modifica poziția Consiliului în prima lectură, în general în termen depatru luni de la anunțarea sa în plen. Dacă Parlamentul nu ia nicio decizie până laexpirarea termenului, actul respectiv este considerat adoptat în forma carecorespunde poziției Consiliului în prima lectură.

Dacă Parlamentul și-a adoptat poziția în prima lectură fără să fi ajuns la un acord cuConsiliul, este încă posibil să se încheie un acord înainte de a doua lectură aParlamentului (așa-numitul „acord timpuriu în a doua lectură”). În acest caz,negocierile interinstituționale au loc după votul din plen din prima lectură. Consiliuladoptă apoi formal rezultatele acestor negocieri ca poziția sa în prima lectură, pe care

16 Deși nu este prevăzut în mod explicit în tratat, este general acceptat faptul că, hotărând cu majoritate calificată,Consiliul poate respinge în întregime propunerea Comisiei. Totuși, în realitate Consiliul nu respinge de obicei formalpropunerile Comisiei. În schimb, spre deosebire de Parlament, Consiliul nu începe sau continuă lucrările asuprapropunerilor relevante ale Comisiei, blocând de fapt dosarele. Pe de altă parte, Comisia poate decide în oricemoment, în cursul primei lecturi, fie să-și retragă, fie să-și modifice propunerea [articolul 293 alineatul (2) din TFUE].

11

o transmite Parlamentului. Adoptând poziția Consiliului în prima lectură fărăamendamente drept poziție a Parlamentului în a doua lectură, acesta din urmăfinalizează procedura. Astfel, procedura legislativă se încheie în această etapă.

În a doua lectură, cei doi colegislatori trebuie să respecte termene stricte prevăzute întratate: fiecare dintre ele dispune de un termen trei luni, ce poate fi prelungit cu încăo lună.

A doua lectură a Parlamentului

Examinarea în comisie

Raportorul (în mod normal, același deputat care a întocmit raportul pentru primalectură) elaborează un proiect de recomandare pentru comisia competentă (comisiacompetentă de la prima lectură).

Proiectul de recomandare include amendamentele propuse de raportor. Oricemembru titular sau supleant al comisiei competente poate depune amendamentesuplimentare. Cu toate acestea, în a doua lectură există anumite restricții privindadmisibilitatea amendamentelor. În special, conform articolului 69 din Regulamentulde procedură, amendamentele sunt admisibile numai dacă au drept scop:

restabilirea totală sau parțială a poziției adoptate de Parlament în prima lectură,

ajungerea la un compromis între Consiliu și Parlament,

modificarea elementelor poziției Consiliului în prima lectură care nu erauprevăzute de propunerea inițială sau al căror conținut era diferit de propunereainițială,

luarea în considerare a unui fapt sau a unei situații juridice noi, apărute dupăprima lectură (cum ar fi modificarea orientării politice după alegerile pentruParlamentul European).

Președintele comisiei competente și Președintele Parlamentului decid cu privire laadmisibilitatea amendamentelor din comisie și, respectiv, din plen. Decizia lor estedefinitivă (articolul 69 din Regulamentul de procedură).

În a doua lectură, comisiile sesizate pentru aviz sau comisiile asociate nu mai joacăniciun rol. Cu toate acestea, se aplică în continuare procedura reuniunilor comune alecomisiilor.

La fel ca în prima lectură, proiectul de recomandare și amendamentele depuse de alțideputați decât raportorul pot face obiectul unor discuții informale între raportor șiraportorii alternativi, pentru a reconcilia pe cât posibil pozițiile acestora, acestediscuții putând conduce la amendamente de compromis care sunt apoi supuse la vot.

12

Comisia competentă decide, cu majoritate simplă (adică majoritatea voturilorexprimate). După votul din comisia competentă, recomandarea este supusă la vot înplen, unde este nevoie de majoritate absolută pentru respingerea sau adoptareaamendamentelor (a se vedea mai jos).

Dacă cei doi colegislatori au intenția de a încheia un anumit dosar în a doua lectură,negocierile informale cu Consiliul și Comisia încep după ce proiectul de recomandarepentru a doua lectură este votat în comisia competentă. Având în vedere că în a doualectură se aplică termene-limită, contactele informale încep, de obicei, înainte devotul în comisie.

Examinarea în plen

Recomandarea pentru a doua lectură adoptată de comisie sau, în cazul unui acord îna doua lectură, textul acordului sub formă de amendamente sunt supuse la vot înplen. Pot fi depuse amendamente suplimentare și în ședința plenară, însă doar decomisia competentă, de un grup politic sau de un număr de cel puțin 40 de deputați.

Înainte de votul în plen, Președintele Parlamentului poate solicita Comisiei să-și facăcunoscută poziția și Consiliului să-și prezinte comentariile.

Parlamentul poate aproba poziția Consiliului în prima lectură fără amendamente, fieca urmare a unui acord timpuriu în a doua lectură, fie din cauză că amendamentelepropuse nu sunt adoptate în plen. În acest sens este nevoie de sprijinul majoritățiisimple a deputaților (cu alte cuvinte, majoritatea voturilor exprimate).

Parlamentul poate adopta, de asemenea, amendamente la poziția Consiliului în primălectură: fiecare amendament trebuie să fie sprijinit de majoritatea absolută adeputaților.

În fine, Parlamentul poate respinge poziția Consiliului în prima lectură cu majoritateaabsolută a membrilor care compun Parlamentul (adică minimum 376 de voturi pentrudintr-un total posibil de 751).

Dacă Parlamentul aprobă sau respinge poziția Consiliului în prima lectură, proceduralegislativă se încheie. În cazul în care poziția Consiliului este respinsă, procedura poatefi relansată doar printr-o nouă propunere a Comisiei.

A doua lectură a Consiliului

După ce Parlamentul și-a încheiat a doua lectură și a comunicat poziția sa Consiliului,acesta din urmă are la dispoziție alte trei luni (sau patru, dacă s-a solicitat oprelungire) pentru a doua lectură.

În a doua lectură, Consiliul poate aproba amendamentele Parlamentului cu majoritatecalificată. În cazul în care Comisia se opune unui amendament al Parlamentului estenevoie de unanimitate în Consiliu. În acest caz, actul este adoptat.

13

Atunci când Consiliul nu acceptă toate amendamentele Parlamentului, se convoacăcomitetul de conciliere, în conformitate cu tratatul.

2.4. Concilierea și a treia lectură

Concilierea constă din negocieri directe între Parlament și Consiliu, desfășurate încadrul comitetului de conciliere, pentru a se ajunge la un acord sub forma unuiproiect comun.

Comitetul de conciliere este compus din două delegații:

delegația Consiliului, alcătuită dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru(miniștri sau reprezentanți ai acestora) și

delegația Parlamentului, alcătuită dintr-un număr egal de deputați.

Astfel, comitetul de conciliere este compus din 56 (28+28) de membri. Comisia estereprezentată de comisarul responsabil pentru dosar și are sarcina de a lua toateinițiativele necesare pentru a reconcilia pozițiile Parlamentului și Consiliului.

Comitetul de conciliere trebuie convocat în termen de șase săptămâni (sau opt, dacăs-a convenit asupra unei prelungiri) de la data la care Consiliul și-a încheiat a doualectură și a comunicat oficial Parlamentului că nu este în măsură să accepte toateamendamentele propuse de acesta din urmă în a doua lectură. Pentru fiecarepropunere legislativă care necesită aplicarea procedurii de conciliere se constituiecâte un comitet separat, care are la dispoziție șase săptămâni (sau opt, dacă s-aconvenit asupra unei prelungiri) pentru a ajunge la un acord general sub forma unuiproiect comun. În realitate, având în vedere termenele scurte pentru a ajunge la unacord, negocierile informale încep imediat după convocarea oficială a comitetului deconciliere.17

În cazul în care comitetul de conciliere nu ajunge la un acord sau Parlamentul sauConsiliul nu aprobă proiectul comun în a treia lectură în termen de șase săptămâni(sau opt, dacă s-a convenit asupra unei prelungiri), se consideră că actul nu esteadoptat.

17 A se vedea punctul 2.5 pentru mai multe detalii privind negocierile informale.

14

Principalele diferențe între diversele lecturi din perspectiva Parlamentului

Prima lectură

Fără termene.

Comisia sau comisiile competente au principala responsabilitate. Esteposibilă participarea unor comisii asociate sau a unor comisii sesizatepentru aviz.

Se pot depune amendamente la propunerea Comisiei, în comisie și înplen. Se aplică criterii largi de admisibilitate a amendamentelor.

Parlamentul hotărăște (să aprobe, să respingă sau să modificepropunerea Comisiei) cu majoritate simplă (majoritatea voturilorexprimate).

A doua lectură

Termene: maximum 3+1 luni pentru Parlament și maximum alte 3+1 lunipentru Consiliu.

Comisia sau comisiile competente poartă întreaga responsabilitate.

Se pot depune amendamente la poziția Consiliului în comisie sau în plen.Se aplică criterii stricte de admisibilitate a amendamentelor.

Parlamentul aprobă poziția Consiliului în prima lectură cu majoritatesimplă, dar o respinge sau o modifică cu majoritate absolută.

Concilierea și atreia lectură

Termene: maximum 24 de săptămâni (3 x 8 săptămâni), din caremaximum 8 săptămâni dedicate concilierii propriu-zise.

Responsabilitatea principală îi aparține delegației Parlamentului lacomitetul de conciliere.

Nu se pot depune amendamente în a treia lectură. Parlamentul aprobăsau respinge proiectul comun în ansamblul său cu majoritate simplă încadrul unui vot unic.

15

Concilierea

Etapa preliminarăImediat ce este evident că nu poate accepta amendamentele Parlamentului, Consiliulinformează Parlamentul cu privire la acest lucru și încep contactele informare dintrecele trei instituții. Secretariatul pentru concilieri și codecizie (CODE), unitateaadministrativă a Parlamentului care este responsabilă, printre altele, de conciliere,începe pregătirile pentru numirea delegației Parlamentului la comitetul de conciliere,astfel încât comitetul să poată fi convocat cât mai curând posibil, în termenelestabilite de tratat. Secretariatul CODE asistă delegația Parlamentului pe tot parcursulprocedurii de conciliere, colaborând îndeaproape cu secretariatul comisieiparlamentare implicate și cu Serviciul Juridic al Parlamentului, cu juriștii-lingviști, cuServiciul de presă și cu celelalte servicii implicate din cadrul Parlamentului.

Componența și numirea delegației ParlamentuluiFiecare delegație a Parlamentului la comitetul de conciliere este prezidată de unuldintre cei trei vicepreședinți ai Parlamentului responsabili pentru conciliere. Aceștiadecid între ei pentru ce proceduri de conciliere este responsabil fiecare. Raportorul șipreședintele comisiei parlamentare competente sunt, de asemenea, numiți membriex officio ai delegației.

Restul membrilor delegației (în mod normal, 2518 ) sunt numiți de fiecare grup politicpentru fiecare procedură de conciliere în parte.19 Majoritatea acestora fac parte dincomisia competentă sau din comisiile sesizate pentru aviz.

Grupurile politice trebuie să numească și un număr egal de membri supleanți, carepot fi prezenți la toate reuniunile delegației și ale comitetului de conciliere. La fel ca încomisiile parlamentare, ei pot participa la discuții, dar pot vota doar dacă înlocuiescun membru titular.

Reuniunea constitutivă a delegației ParlamentuluiDe obicei, reuniunea constitutivă a delegației Parlamentului are loc la Strasbourg, încursul perioadei de sesiune. În cazuri excepționale, reuniunea constitutivă poate fiînlocuită cu o scrisoare a președintelui delegației adresată membrilor desemnați(constituire prin procedură scrisă).

Principalul obiectiv al reuniunii constitutive a delegației Parlamentului constă în aîmputernici echipa de negociere - formată, de obicei, din vicepreședinte, în calitate depreședinte al delegației, președintele comisiei competente și raportorul (raportorii) -să înceapă negocierile cu Consiliul în cadrul unui trilog. La reuniunea constitutivă areloc, de obicei, și un schimb de opinii cu privire la fondul chestiunilor în discuție.

18 Acest număr este mai mic dacă, de exemplu procedura de conciliere se referă la un pachet de dosare.19 La fel ca pentru numirea raportorilor în comisii, membrii comitetului de conciliere sunt numiți de grupurilepolitice pe baza formulei D'Hondt, după ce Conferința președinților a decis numărului exact de membri aicomitetului de conciliere care să fie numiți de fiecare grup politic.

16

Comisia este prezentă la toate reuniunile delegației Parlamentului pentru a-și exprimaopinia asupra posibilelor modalități de a reconcilia pozițiile Parlamentului șiConsiliului sau pentru a răspunde la solicitările de informații suplimentare sau dedetalii tehnice.

Negocierile din etapa de conciliereLa începutul concilierii asupra unui anumit dosar, Parlamentul și Consiliul se pun deacord asupra unui calendar de reuniuni trilaterale (triloguri). Acestea au loc de-alungul procedurii și au ca scop obținerea unui acord global în cadrul comitetului deconciliere. Trilogurile din etapa de conciliere urmează aceeași schemă ca și ceadescrisă la punctul 2.5.

După fiecare trilog, echipa de negociere prezintă un raport delegației respective.Obiectivul principal al reuniunilor delegației este de a oferi feedback asupranegocierilor, de a actualiza mandatul echipei de negociere și, dacă este cazul, de adezbate eventualele texte de compromis. Delegația îi dă echipei de negociereinstrucțiuni cu privire la modul de continuare a negocierilor. La finalul procedurii deconciliere, delegația aprobă sau respinge oficial acordul la care s-a ajuns princonciliere. Aprobarea unui acord necesită sprijinul majorității absolute a membrilordelegației (cel puțin 15 voturi pentru din cele 28 posibile).

Comitetul de conciliereComitetul de conciliere, compus din reprezentanți ai celor 28 de state membre și 28de deputați, este convocat de Președintele Parlamentului împreună cu Consiliul. Celmai adesea, comitetul este convocat atunci când pozițiile Parlamentului și aleConsiliului sunt suficient de apropiate pentru a se putea anticipa soluționareachestiunilor pendinte. Indiferent de situație, comitetul trebuie convocat în termen decel mult șase săptămâni (sau opt, în cazul în care s-a convenit asupra unei prelungiri)de la încheierea celei de-a doua lecturi a Consiliului, pentru a se iniția în mod oficialprocedura de conciliere. Comitetul are la dispoziție, la rândul său, un termen de șasesăptămâni (sau opt, în cazul în care s-a convenit asupra unei prelungiri) pentru aajunge la un acord general sub forma unui proiect comun.

De obicei, reuniunile comitetului de conciliere se desfășoară la Bruxelles. Acestea auloc, alternativ, la sediile Parlamentului și ale Consiliului. Reuniunile sunt programate,de obicei, după-amiaza târziu sau seara devreme, ele putând continua până la miezulnopții sau mai târziu. Vicepreședintele Parlamentului care prezidează delegațiaparlamentară și ministrul din statul membru care deține Președinția Consiliuluicoprezidează reuniunile comitetului de conciliere. Comisia Europeană estereprezentată de comisarul competent. Principalul instrument al dezbaterii estedocumentul de lucru comun pe patru coloane, întocmit de secretariatele pentruconciliere ale Parlamentului și Consiliului.

17

În mod normal, în serile de conciliere au loc mai multe triloguri și mai multe reuniuniale delegațiilor respective, înainte de reuniunea comitetului de conciliere. Uneori,reuniunea comitetului de conciliere este întreruptă pentru negocieri tripartite avândca scop clarificarea situației sau găsirea unui compromis asupra chestiunilor care suntîn continuare controversate. Între triloguri și reuniunile oficiale ale comitetului deconciliere, au loc, de asemenea, reuniuni separate ale delegațiilor Parlamentului șiConsiliului. Acestea sunt necesare pentru a informa fiecare delegație cu privire laprogresele înregistrate în fiecare etapă a negocierilor și pentru a actualiza mandatelede negociere.

Comisia poate fi invitată să propună texte de compromis care să faciliteze ajungereala un acord. Uneori, pentru a se ajunge la un acord, se apelează și la declarațiile făcutede una sau mai multe instituții sau la rapoarte sau studii ale Comisiei.

Dacă nu se întrevede posibilitatea de a se ajunge la un acord la prima reuniune, întermenul de șase-opt săptămâni prevăzut de tratat, se pot convoca alte reuniuni,inclusiv triloguri. Concilierea poate fi încheiată prin procedura scrisă, dacă este cazul.

În cazul în care cele două instituții nu reușesc să ajungă la un acord în cadrulcomitetului de conciliere, propunerea devine caducă în ansamblul ei.20

Reuniune a comitetului de conciliere - © Uniunea Europeană - Parlamentul European

20 Din 1999 și până în prezent, au existat două situații în care delegațiile Parlamentului și Consiliului nu au reușit săajungă la un acord în cadrul comitetului de conciliere cu privire la un proiect comun (Directiva privind timpul delucru și Regulamentul privind alimentele noi).

18

A treia lectură (după comitetul de conciliere)

Orice acord la care s-a ajuns în comitetul de conciliere trebuie să fie confirmat atât deParlament, cât și de Consiliu în termen de șase săptămâni (sau opt, dacă s-a convenitasupra unei prelungiri). Parlamentul și Consiliul supun separat la vot proiectul comun,așa cum a fost convenit, fără a-i mai putea aduce alte modificări.

Votul în plen asupra proiectului comun este precedat de o dezbatere. Parlamentulsupune apoi la vot în plen proiectul comun. Proiectul comun se aprobă cu majoritateasimplă a voturilor exprimate. În caz contrar, proiectul este respins.

Proiectul comun trebuie aprobat și de Consiliu, cu majoritate calificată. În general,Consiliul preferă să voteze după cea de-a treia lectură a Parlamentului.21

Astfel, pentru a deveni act cu putere de lege, proiectul comun trebuie aprobat atât deParlament, cât și de Consiliu. Dacă niciuna dintre cele două instituții nu aprobăproiectul comun, procedura legislativă se încheie și poate fi relansată doar printr-onouă propunere a Comisiei.

2.5. Negocierile interinstituționale

De la Tratatul de la Amsterdam, care a introdus posibilitatea ca cei doi colegislatori săajungă la un acord în prima lectură, o procedură de codecizie se poate finaliza înaceastă lectură.22 Această practică a fost codificată în Declarația comună privindaspectele practice în cadrul procedurii de codecizie, în conformitate cu care„instituțiile cooperează cu bună credință pe întreaga durată a procedurii, pentru a-șiapropia pozițiile cât mai mult posibil, permițând astfel, dacă este cazul, adoptareaactului legislativ într-o etapă timpurie a procedurii”. Reconcilierea pozițiilor se faceprin negocieri interinstituționale informale, denumite triloguri.

21 Până în prezent, Consiliul nu a respins niciun acord la care s-a ajuns prin conciliere. Parlamentul a respins foarte raracorduri convenite prin conciliere. Printre exemple se numără propunerea pentru o directivă privind ofertele depreluare din 2001 și acordul la care s-a ajuns în cazul propunerii privind accesul pe piața serviciilor portuare din2003.22 Pentru o trecere în revistă a evoluției istorice, a se vedea raportul Conferinței intitulate „20 de ani de codecizie” din5 noiembrie 2013: http://www.europarl.europa.eu/code/events/20131105/report.pdf.

19

Trilog - - © Uniunea Europeană - Parlamentul European

20

Ce sunt trilogurile?

Trilogurile sunt reuniuni informale trilaterale, la care participă reprezentanți ai Parlamentului,Consiliului și Comisiei, având ca subiect propuneri legislative. Scopul acestor contacte este ajungereala un acord cu privire la un pachet de amendamente care să fie acceptabil atât pentru Consiliu, cât șipentru Parlament. Ele pot fi organizate în orice etapă a procedurii legislative și pot conduce la unacord în prima lectură, un acord timpuriu în a doua lectură, un acord în a doua lectură sau un proiectcomun, în etapa de conciliere.

În cursul trilogurilor au loc negocieri politice. Ele pot fi precedate de reuniuni tehnice pregătitoare, lacare participă experți ai celor trei instituții. În cadrul trilogurilor, se pot discuta chestiuni deplanificare și calendar sau detalii privind elemente de fond specifice, plecând adesea de la texte decompromis.

Principalul instrument de lucru este un document pe patru coloane: primele trei coloane conținpoziția fiecăreia dintre cele trei instituții participante, iar ultima este rezervată pentru propunerile decompromis. Trilogurile sunt prezidate de instituția care găzduiește reuniunea (Parlamentul sauConsiliul). După prezentarea poziției fiecărei instituții, are loc o dezbatere. Comisia acționează camediator pentru a facilita ajungerea la un acord între colegislatori. Participanții la triloguri acționeazăîn baza mandatului de negociere pe care l-au primit de la instituțiile lor respective: comisiacompetentă sau plenul, pentru Parlament, COREPER, de obicei, pentru Consiliu și colegiul comisarilor(prin intermediul GRI23) pentru Comisie. Cele trei delegații analizează posibilele soluții de compromisîn mod informal și prezintă rapoarte regulate instituțiilor lor respective sau le solicită actualizareamandatului de negociere, conform normelor interne ale fiecărei instituții: prin intermediul echipei denegociere și/sau în cadrul comisiei competente în Parlament, în cadrul COREPER sau al grupului delucru responsabil în Consiliu (a se vedea graficul de mai jos).

Din partea Consiliului, la triloguri participă reprezentanți ai Președinției, în special președințiiCOREPER I și II, dar și președinți de grupuri de lucru și, uneori, miniștri. Echipa de negociere aParlamentului este formată din președintele comisiei parlamentare competente, raportorul șiraportorii alternativi (în conformitate cu articolul 73 din Regulamentul de procedură24). Comisia estereprezentată de șeful de unitate sau directorul responsabil și, uneori, de directorul-general saucomisarul competent. Nivelul de reprezentare al Parlamentului la negocierile politice este relativuniform, în schimb, cel al Consiliului și al Comisiei depinde adesea de stadiul procedurii și deimportanța dosarului negociat.

La conciliere, echipa de negociere a Parlamentului este formată din președintele delegației deconciliere (unul dintre vicepreședinții responsabili pentru conciliere), președintele comisieicompetente și raportorul, Consiliul este reprezentat de președintele COREPER I sau II sau de ministrulresponsabil, iar Comisia este reprezentată de directorul-general sau comisarul competent.

Orice acord la care se ajunge în cadrul trilogurilor este informal și ad referendum și, prin urmare,trebuie să fie aprobat prin procedurile formale aplicabile de fiecare dintre cele trei instituții. În modspecial, în Parlament acordul trebuie să fie supus în cadrul comisiei parlamentare unui vot deaprobare a rezultatului negocierilor (articolul 73 din Regulamentul de procedură). Frecvența șinumărul trilogurilor depinde de natura fiecărui dosar și de circumstanțele politice specifice (deexemplu, apropierea alegerilor pentru Parlamentul European). Dat fiind faptul că PreședințiaConsiliului este asigurată prin rotație, de obicei în Consiliu se manifestă o oarecare motivație pentrua finaliza un anumit număr de dosare în cadrul fiecărei Președinții.

23 A se vedea punctul 3.1.24 A se vedea punctul 2.6 și anexa 7.5.

21

Procedura de codecizie implică trei posibile lecturi, dar numără patru etape în care, înurma unor negocieri trilaterale, colegislatorii pot să ajungă la un acord și să finalizezeprocedura legislativă (a se vedea și graficul de mai jos):

1. Acordul în primă lectură. Colegislatorii se pun de acord asupra unui text decompromis înainte de votul în primă lectură din Parlament. Acordul încheiat esteadoptat de Parlament în plen (poziția în prima lectură a Parlamentului) și, ulterior, deConsiliu (poziția în prima lectură a Consiliului).

2. Acordul timpuriu în a doua lectură. Colegislatorii se pun de acord asupra unuitext de compromis după adoptarea poziției în primă lectură a Parlamentului, darînainte de poziția în prima lectură a Consiliului. Acordul încheiat este adoptat deConsiliu (poziția în primă lectură a Consiliului) și, ulterior, în plenul Parlamentului(poziția în a doua lectură a Parlamentului).

3. Acordul în a doua lectură. Colegislatorii se pun de acord asupra unui text decompromis înainte de votul în a doua lectură din Parlament. Acordul încheiat esteadoptat de Parlament în plen (poziția în a doua lectură a Parlamentului) și, ulterior, deConsiliu (poziția în a doua lectură a Consiliului).

4. Concilierea. În cazul în care Consiliul nu aprobă toate amendamenteleParlamentului din a doua lectură, colegislatorii se pot pune de acord asupra unuiproiect comun în cadrul comitetului de conciliere. Textul trebuie să fie aprobat în atreia lectură atât de Parlament, cât și de Consiliu.

Propunerea Comisiei prezentată PE și Consiliului

Comitetul de conciliere este convocat pentru a se ajunge la un

acord

Se ajunge la un acord în cadrul comitetului de conciliere

A treia lectură a Parlamentului: textul comun este aprobat

A treia lectură a Consiliului: textul comun este aprobat

Triloguri

Triloguri

Triloguri

Triloguri

Poziția în primă lectură a Parlamentului

A doua lectură a Parlamentului: poziția Consiliului este aprobată

Acord în prima lectură

Acord timpuriu în a doua lectură

Acord în a doua lectură

Acord în a treia lectură

Prima lectură a Consiliului: poziția PE este aprobată

A doua lectură a Consiliului: poziția PE este aprobată

Poziția în primă lectură a Consiliului

Poziția în a doua lectură a Consiliului

Poziția în a doua lectură a Parlamentului

Eventualele negocieri interinstituționale în codecizie

Prima lectură

Adoua lectură

Atreia lectură

Primul trilog

Raportare și (eventual) actualizarea mandatului

Raportare și (eventual) actualizarea mandatului

Al doilea trilog

Al treilea trilog

Mandat COREPER

COREPER / grup de lucru

COREPER / grup de lucru

COREPER

Consiliul confirmă acordul

Echipă de negociere / comisie

Echipă de negociere / comisie

Comisie

Parlamentul confirmă acordul

Acord provizoriu

Mandat de negociere al comisiei

Actul este adoptat

Procesul de negociere din procedura de codecizie

24

2.6. Normele Parlamentului în materie de negocieri

Pentru a armoniza metodele de lucru interne și pentru a spori transparența proceduriilegislative, Parlamentul și-a modificat Regulamentul de procedură în vigoare în ceeace privește negocierile interinstituționale, codificând în mare măsură practicileutilizate în cadrul comisiilor. Începând din 10 decembrie 2012, este necesară o decizieoficială din partea unei comisii pentru a începe negocieri informale. Există oprocedură standard (articolul 73 din Regulamentul de procedură), în temeiul căreianegocierile pot începe imediat pe baza raportului adoptat în comisie și o procedurăexcepțională (articolele 73 și 74 din Regulamentul de procedură) care se aplicănegocierilor care încep înainte de adoptarea raportului în comisie și care prevedeparticiparea plenului. Ambele proceduri, aplicabile tuturor procedurilor legislativepentru care sunt planificate negocieri, includ elemente importante:

decizia de a începe negocierile necesită o majoritate absolută a membrilorcomisiei și trebuie să definească mandatul și componența echipei denegociere;

documentația (sub forma unui document pe patru coloane) care indică pozițiileinstituțiilor implicate și posibilele soluții de compromis care trebuie transmiseîn prealabil echipei de negociere;

după fiecare trilog, echipa de negociere trebuie să prezinte un raport comisiei;

comisia trebuie să fie informată cu privire la compromisul final, iar textulconvenit trebuie să fie votat în mod oficial în comisie și, dacă este aprobat, săfie depus în vederea examinării în plen.

Normele revizuite au contribuit la o aplicare mai uniformă, la nivelul comisiilor, ametodele de lucru interne privind dosarele legislative, sporind vizibilitateamandatului de negociere și transparența procedurilor în comisie și a procesului denegociere în cadrul trilogurilor.

De la intrarea în vigoare a acestor norme, marea majoritate a deciziilor de deschiderea negocierilor privind dosarele de codecizie au fost adoptate conform proceduriistandard (articolul 73 din Regulamentul de procedură).

2.7. Semnarea și publicarea textului adoptat

După ce s-a ajuns la un acord în cursul procedurii de codecizie (în prima, a doua sau atreia lectură) și în urma verificării juridico-lingvistice, președinții Parlamentului șiConsiliului trebuie să semneze textul comun adoptat, cunoscut sub denumirea de„LEX”.

Președintele Parlamentului și Președinția Consiliului semnează textele LEX împreună,în general în marginea perioadelor de sesiune de la Strasbourg.

25

Dl Vytautas Leškevičius, ministrul adjunct lituanian al afacerilor europene și dl Schulz,Președintele Parlamentului, semnând noul act legislativ

După ce sunt semnate, textele LEX sunt publicate în Jurnalul Oficial, împreună cutoate declarațiile adoptate în comun.

26

3. ACTORII-CHEIE ȘI ROLURILE LOR ÎN CADRUL PROCEDURII DE CODECIZIE

3.1. Comisia

Comisia reprezintă interesul general al Uniunii Europene, în ansamblul său (și nuinteresele fiecărui stat membru sau ale cetățenilor săi) și are responsabilitatea, interalia, de a face propuneri legislative, de a pune în aplicare decizii, de a supravegheapunerea în aplicare a dreptului Uniunii și de a garanta respectarea tratelor Uniunii.Comisia este alcătuită din colegiul comisarilor, din care fac parte un președinte și 27de comisari, adică un membru din fiecare stat membru.25 Colegialitatea, conformcăreia toți membrii Comisiei sunt responsabili, în mod solidar, de acțiunile întreprinseși de deciziile luate, este principiul-cheie care stă la baza tuturor procedurilordecizionale în cadrul Comisiei, fie în cursul pregătirii propunerilor legislative (deexemplu, consultări între servicii sau reuniuni ale cabinetelor comisarilor), fie în cursulnegocierilor interinstituționale [de exemplu reuniunile Grupului pentru relațiiinternaționale (GRI)]. Cadrul și principiile care stau la baza procedurilor decizionale dincadrul Comisiei sunt prevăzute în Regulamentul de procedură al Comisiei.26

Tratatul conferă Comisiei aproape în întregime monopolul inițiativei legislative[articolul 17 alineatul (1) din TUE].27 Prin urmare, Comisia este responsabilă deelaborarea a aproape tuturor propunerilor de acte legislative, în special a celor carefac obiectul procedurii de codecizie. Pentru a pregăti o propunere legislativă, Comisiadesfășoară consultări extinse cu părțile interesate și cu publicul, ține seama derapoartele experților, adoptă cărți verzi și albe etc. Mai mult decât atât, pentru toatepropunerile legislative (și pentru unele propuneri fără caracter legislativ) ea realizeazăun studiu de impact pentru a analiza implicațiile directe și indirecte ale măsuriipropuse.

Propunerea Comisiei este adoptată de colegiul comisarilor fie pe baza unei proceduriscrise (fără discuții la nivel de comisari), fie pe baza unei proceduri orale (dosarul estediscutat de colegiul comisarilor) și este publicată în Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene (seria „C”).

25 Conform tratatelor, începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia ar trebui să fie compusă dintr-un număr de membricorespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificareaacestui număr, hotărând în unanimitate [articolul 17 alineatul (5) din TUE]. În mai 2013, Consiliul European a hotărâtca numărul de membri al Comisiei să corespundă în continuare numărului de state membre; Consiliul European varevizui această decizie fie înainte de numirea primei Comisii care urmează datei aderării celui de al 30-lea statmembru, fie înainte de numirea Comisiei care urmează celei care trebuie să își intre în atribuții la 1 noiembrie 2014,oricare dintre acestea intervine mai devreme.26 Decizia Comisiei din 24 februarie 2010 de modificare a regulamentului său de procedură, 2010/138/UE, Euratom,JO L 55, 5.3.2010, p. 60–67.27 Parlamentul și Consiliul, în temeiul articolelor 225 și, respectiv, 241 din TFUE, pot solicita Comisiei să prezintepropuneri corespunzătoare în scopul punerii în aplicare a tratatelor.

27

Propunerea este transmisă simultan Parlamentului și Consiliului, moment în careprocedura de codecizie este inițiată, iar Comisia își poate modifica sau retragepropunerea în orice moment, atât timp cât Consiliul nu a luat o hotărâre (și anume,înainte ca acesta să își adopte poziția în primă lectură).28

Pe parcursul procedurii legislative, Comisia îi sprijină pe colegislatori oferindu-leexplicații tehnice, modificându-și propunerea și jucând rolul de mediator în timpulnegocierilor interinstituționale. Comisia joacă rolul unui intermediar imparțial atuncicând își apără sau negociază propunerile legislative în toate etapele procesuluilegislativ, în conformitate cu dreptul său de inițiativă și cu principiul egalității detratament în ceea ce privește Parlamentul și Consiliul.29

În toate etapele procedurii legislative, pozițiile Comisiei în negocierileinterinstituționale sunt aprobate în mod colegial prin intermediul GRI.30 GRI seîntrunește aproape săptămânal și, inter alia, discută și convine asupra liniei pe careComisia ar trebui să o adopte în cadrul viitoarelor triloguri cu privire la toate dosareleaflate în discuție. Prin urmare, în principiu, reprezentanții Comisiei care participă latriloguri pot conveni doar ad referendum să modifice în mod substanțial propunerilelegislative ale Comisiei, adoptate de colegislatori, cu excepția cazului în care colegiulcomisarilor a adoptat în mod oficial poziții revizuite ale Comisiei sau până ce colegiulcomisarilor adoptă aceste poziții.

În trilogurile care au loc în cursul primei și celei de a doua lecturi, Comisia estereprezentată de directorul general competent (de obicei de șeful de unitate saudirector) sau, în cazul dosarelor importante din punct de vedere politic, de cătredirectorul general sau comisarul responsabil, asistat de Secretariatul General și,uneori, de Serviciul Juridic al Comisiei.

3.2. Consiliul

Consiliul Uniunii Europene reprezintă guvernele statelor membre. Acesta este cadrulîn care miniștrii din fiecare țară UE se întrunesc, într-o serie de formațiuni stabilite înfuncție de domeniile de activitate, pentru a adopta acte legislative și pentru a-șicoordona politicile. Consiliul exercită, împreună cu Parlamentul, funcții legislative[articolul 16 alineatul (1) din TUE]. El acționează pe trei niveluri interconectate:grupurile de lucru pregătesc lucrările Comitetului Reprezentanților Permanenți(COREPER), care pregătește lucrările diferitelor formațiuni ale Consiliului. Reuniunile

28 În conformitate cu Protocolulnr. 2 la Tratatul de la Lisabona, Comisia trebuie să transmită parlamentelor naționaleun proiect de act legislativ în același timp în care îl transmite colegislatorilor. Parlamentele naționale pot emite, întermen de opt săptămâni, avize motivate privind conformitatea propunerii de act legislativ cu principiulsubsidiarității. Pentru mai multe informații, a se vedea punctul 3.4.29 A se vedea Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlament și Comisie, conform căruia Comisia trebuie să țină„seama în mod corespunzător de rolurile conferite prin tratate Parlamentului și, respectiv, Consiliului, mai ales înceea ce privește principiul fundamental al egalității de tratament”.30 GRI este alcătuit din membrii responsabili de relațiile interinstituționale din cabinetele tuturor comisarilor. El esteprezidat de Cabinetul Președintelui Comisiei, asistat de Secretariatul General și de Serviciul Juridic.

28

care au loc în cadrul acestor trei niveluri sunt prezidate de statul membru care deținePreședinția Consiliului, asigurată prin rotație pe perioade de câte șase luni.31

Ordinea de zi a reuniunilor Consiliului reflectă progresele înregistrate în cadrulCOREPER și în cadrul diferitelor grupuri de lucru și comitete. Ea este alcătuită din„puncte A”, care trebuie aprobate fără discuții în urma acordului la care s-a ajuns încadrul COREPER, și „puncte B” care trebuie supuse discuțiilor.

COREPER își desfășoară activitatea în două formațiuni: COREPER I, care este alcătuitdin reprezentanții permanenți adjuncți, se ocupă de chestiunile mai tehnice, iarCOREPER II, care este alcătuit din reprezentanții permanenți, se ocupă de chestiunilepolitice, comerciale, economice sau instituționale.32

Activitatea COREPER este sprijinită, pe rând, de o serie de grupuri de lucru și comitete,cunoscute sub denumirea de „grupuri de pregătire ale Consiliului”. Aceste grupuriîndeplinesc un rol similar cu cel al comisiilor parlamentare din cadrul PE: ele seîntrunesc regulat pentru a examina propunerile legislative și pentru a realiza altelucrări care pregătesc terenul pentru deciziile Consiliului.

Majoritatea grupurilor de lucru și a comitetelor, care sunt alcătuite din experți dinfiecare stat membru, sunt instituite de COREPER și înființate în funcție de subiect,ținând seama de domeniul de activitate al formațiunii din cadrul Consiliului pe care osprijină.33

Deși nu există nicio cerință oficială în ceea ce privește nivelul la care se pot obținemandatele de negociere (și anume, la nivel de grup de lucru, COREPER sau Consiliu),acestea sunt adoptate, în general, de COREPER (cu majoritate calificată, deși, înpractică, nu se procedează la vot), cel puțin pentru mandatul inițial. În cele din urmă,Președinția, care reprezintă Consiliul în timpul negocierilor interinstituționale, estecea care decide cum să abordeze revizuirea mandatelor (care pot fi întocmite, dacă

31 Președinția Consiliului este deținută, prin rotație, de statele membre ale UE pentru o perioadă de câte șase luni. Încursul acestei perioade de șase luni (de la 1 ianuarie până la 30 iunie sau de la 1 iulie până la 31 decembrie) statulmembru este Președintele în exercițiu al Consiliului și, ca atare, prezidează reuniunile Consiliului și ale grupurilorsale de pregătire și reprezintă Consiliul în relațiile sale cu celelalte instituții europene. Ordinea exercitării prin rotațiea președinției este stabilită de Consiliu și este actualizată cu regularitate: cea mai recentă decizie a Consiliului (JO L1, 4.1.2007, p. 11), din 1 ianuarie 2007, stabilește ordinea de exercitare a președinției până în prima jumătate a lui2020 (a se vedea anexa 2.6).32 COREPER II pregătește lucrările formațiunilor Consiliului care se ocupă de afaceri economice și financiare, afaceriexterne, afaceri generale și justiție și afaceri interne. COREPER I pregătește lucrările configurațiilor Consiliului care seocupă de competitivitate, educație, tineret, cultură și sport, ocuparea forței de muncă, politică socială șiconsumatori, mediu, transporturi, telecomunicații și energie, precum și agricultură și pescuit (doar aspectefinanciare sau măsurile tehnice privind legislația în domeniul veterinar, fitosanitar sau alimentar).33 Anumite comitete, cum ar fi Comitetul economic și financiar, Comitetul pentru politică comercială și Comitetulpolitic și de securitate sunt instituite direct prin tratate, prin decizie interguvernamentală sau prin decizii aleConsiliului. Aceste comitete sunt, în marea lor majoritate, permanente și au adesea un președinte numit sau ales. Înplus, pentru un anumit scop, pot fi create comitete ad-hoc, care încetează să existe atunci când și-au îndeplinitmisiunea.

29

este cazul, în cadrul grupului de lucru) și sesiunile de informare privind trilogurile(care sunt întotdeauna orale).

În cursul etapei de negociere a dosarelor legislative, contactele se stabilesc, de obicei,la nivel de colegislatori. În trilogurile care au loc în cursul primei și a celei de a doualecturi, Consiliul este reprezentat, de obicei, de ambasadorul care deține președințiaCOREPER II sau de ambasadorul care deține funcția de președintele adjunct alCOREPER I, în funcție de subiect, și în mod excepțional, pentru dosarele politiceimportante, de ministrul responsabil. Totuși, având în vedere numărul mare detriloguri și în funcție de natura dosarului și de statul membru care deține Președințiaprin rotație a Consiliul, trilogurile sunt adesea prezidate de președinții relevanți aigrupurilor de lucru. În cursul etapei de negociere, grupurile Mertens și Antici alefiecărei președinții sunt, de asemenea, contacte utile pentru Parlament.34

În cadrul concilierii, delegația Consiliului este alcătuită din reprezentanți ai statelormembre, și anume din reprezentanții permanenți (COREPER II) sau adjuncții lor(COREPER I), în funcție de subiectul dosarului. La reuniunile comitetului de conciliere,statul membru care deține Președinția Consiliului este reprezentat de un ministru. Elcoprezidează comitetul împreună cu vicepreședintele Parlamentului, care conducedelegația parlamentară respectivă.

Modul în care Consiliului își desfășoară activitatea de zi de zi este reglementat deRegulamentul său de procedură.35 La fel ca Secretariatul Parlamentului, SecretariatulGeneral al Consiliului asigură coordonarea procesului decizional din cadrulConsiliului. El joacă rolul important de consilier juridic (prin intermediul Serviciului săuJuridic), precum și de furnizor de servicii logistice, arhivă (memorie instituțională) șimediator. Secretariatul General îndeplinește un rol esențial, oferind sprijinpreședințiilor, în special în urma aderării unor noi state membre care nu au experiențăîn exercitarea președinției.

3.3. Parlamentul

În cadrul Parlamentului, activitatea legislativă este desfășurată de comisiileparlamentare competente.36 Fiecare propunere legislativă care este atribuită uneicomisii este alocată (de obicei în urma unei decizii a coordonatorilor comisiei) unuigrup politic, care numește un „raportor” pentru a întocmi raportul în numeleComisiei. Alte grupuri politice numesc „raportori alternativi” pentru a coordonapoziția lor cu privire la dosar.

34 Grupurile Mertens și Antici pregătesc lucrările COREPER I și, respectiv, ale COREPER II.35 Decizia Consiliului din 1 decembrie 2009 de adoptare a regulamentului său de procedură, 2009/937UE, JO L 325,11,12.2009, p. 35, astfel cum a fost modificată.36 Anexa VI la Regulamentul de procedură al Parlamentului descrie competențele și atribuțiile fiecărei comisiiparlamentare permanente (la începutul celei de a opta-a legislaturi, sunt 20 de comisii permanente).

30

Președintele conduce reuniunile comisiei și ale coordonatorilor acesteia.Președintele are autoritatea de a lua decizii cu privire la procedurile de vot șihotărăște cu privire la admisibilitatea amendamentelor. De asemenea, președinteleprezidează negocierile interinstituționale și reprezintă comisia atât în cadrul, cât și înafara Parlamentului.

La începutul legislaturii, fiecare grup politic numește un membru care să acționeze încalitate de coordonator al grupului în cadrul comisiei. Coordonatorii se reunesc cuușile închise (in camera) în timpul reuniunilor comisiei. Comisia le poate delegacoordonatorilor competența de a decide cu privire la alocarea rapoartelor și avizelorcătre grupuri, organizarea audierilor în cadrul comisiei, comandarea unor studii,delegațiile comisiei și alte chestiuni de fond sau legate de organizarea activitățiicomisiei.

În cadrul negocierilor interinstituționale din cursul primei și al celei de a doua lecturi,Parlamentul este reprezentat de o echipă de negociere condusă de către raportorulresponsabil de dosar, adesea prezidată de președintele comisiei competente (sau devicepreședintele desemnat de președinte), din ea făcând parte și raportorii alternatividin partea fiecărui grup politic (a se vedea articolul 73 din Regulamentul deprocedură).37

Comisiile parlamentare și membrii acestora sunt asistați în activitatea lor legislativă desecretariatele comisiilor (care organizează reuniunile comisiilor și programul lor delucru și oferă sprijin și consiliere privind activitățile comisiei și rapoartele/avizele), deconsilierii grupurilor politice (care oferă sprijin și consiliere coordonatorului lor degrup și deputaților), de asistenții deputaților și alte servicii parlamentare, inclusivUnitatea de conciliere și codecizie, Serviciul Juridic, Direcția pentru acte legislative,Direcția Generală Traduceri și, respectiv, Direcția Generală Interpretare și Unitatea depresă. În a treia lectură, secretariatul Unității de conciliere și codecizie asistă delegațiaPE pe parcursul întregii proceduri de conciliere.

Funcționarea de zi cu zi a Parlamentului, inclusiv în ceea ce privește organizarea sainternă și procedurile decizionale, este reglementată de Regulamentul său deprocedură detaliat.38

37 Pentru o descriere detaliată a procedurii de codecizie, a se vedea punctele 2.1 și 2.2.38 http://www.europarl.europa.eu/sides/getLastRules.do?language=RO&reference=TOC.

31

3.4. Alți actori instituționali

Parlamentele naționale: Tratatul de la Lisabona este primul tratat european careprevede un articol specific (articolul 12 din TUE) privind rolul parlamentelor naționale,care trebuie să „contribuie în mod activ la buna funcționare a Uniunii”. De fapt,tratatul conține numeroase prevederi privind parlamentele naționale, conferindu-ledrepturi suplimentare, inclusiv dreptul de a exprima obiecții cu privire la proiecte deacte legislative în cazul cărora consideră că principiul subsidiarității nu este respectat.Protocoalele 1 și 2 la Tratatul de la Lisabona descriu mai în detaliu acest rol.

Conform Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale și Protocolului nr. 2privind principiile subsidiarității și proporționalității, fiecare parlament național poateprezenta un aviz motivat, în termen de opt săptămâni de la prezentarea propunerii, încare să indice motivele pentru care, în opinia sa, proiectul de act legislativ39 nurespectă principiul subsidiarității.

Fiecare parlament național are două voturi. În cazul sistemelor parlamentarebicamerale, fiecare dintre cele două camere are un vot.

Dacă cel puțin ⅓ din parlamentele naționale consideră că proiectul de act legislativnu respectă principiul subsidiarității, atunci proiectul trebuie să fie revizuit de cătreComisie (sau de către orice altă instituție care a fost la originea propunerii) („cartegalbenă”). Acest prag-limită este de un sfert pentru propunerile de acte legislativeprezentate în temeiul articolului 76 din TFUE (cooperarea judiciară în materie penalăși cooperarea polițienească). După revizuire, instituția responsabilă poate decide sămențină, să modifice sau să retragă propunerea.

39 În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 2, „«proiect de act legislativ» înseamnă propunerile Comisiei,inițiativele unui grup de state membre, inițiativele Parlamentului European, cererile Curții de Justiție, recomandărileBăncii Centrale Europene și cererile Băncii Europene de Investiții privind adoptarea unui act legislativ”.

Organele politice ale Parlamentului

Conferința președinților este compusă din Președintele Parlamentului European șipreședinții grupurilor politice. Ea este responsabilă de gestionarea politică generală aParlamentului și de aspectele politice ale activității sale, inclusiv de organizarea activitățiiParlamentului, de relațiile cu celelalte instituții și organe ale Uniunii Europene, precum și derelațiile cu țările terțe.

Biroul este alcătuit din Președintele Parlamentului, cei 14 vicepreședinți (dintre care trei suntresponsabili de conciliere) și cei cinci chestori, care au o funcție consultativă. Biroul se ocupăde chestiunile administrative și financiare pe care le implică conducerea instituției.

Conferința președinților de comisie este compusă din președinții tuturor comisiilorpermanente și speciale. Ea monitorizează evoluția lucrărilor în cadrul comisiilor și garanteazăcooperarea și coordonarea între acestea. De asemenea, ea face recomandări ConferințeiPreședinților privind, inter alia, proiectul de ordine de zi al viitoarelor perioade de sesiune.

32

Mai mult decât atât, dacă o majoritate simplă a parlamentelor naționale consideră căun proiect de act legislativ, prezentat în conformitate cu procedura legislativăordinară, nu respectă principiul subsidiarității, proiectul trebuie revizuit de cătreComisie („cartonaș portocaliu”). După revizuire, Comisia poate decide să mențină, sămodifice sau să retragă propunerea. În cazul în care Comisia decide să menținăpropunerea, atunci cele două instituții legiuitoare trebuie să examineze, înainte deîncheierea primei lecturi, dacă propunerea este compatibilă cu principiulsubsidiarității. În cazul în care Parlamentul, cu majoritatea simplă a membrilor săi, șiConsiliul, cu o majoritate de 55% a membrilor săi, consideră că propunerea nu estecompatibilă cu principiul subsidiarității, aceasta nu va mai fi examinată.

Consiliul European: Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltăriiacesteia și definește orientările și prioritățile politice generale ale acesteia. Înconformitate cu articolul 15 din TUE, el nu exercită funcții legislative. Totuși,concluziile Consiliului European într-un anumit domeniu de politică determinăprioritățile politice generale în acest domeniu.

Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre,precum și din președintele său și președintele Comisiei. Înaltul Reprezentant alUniunii pentru afaceri externe și politica de securitate participă la lucrările ConsiliuluiEuropean. Consiliul European se întrunește, de obicei, de două ori pe semestru, dar,atunci când situația o impune, pot fi convocate reuniuni extraordinare ale ConsiliuluiEuropean.

Banca Centrală Europeană (BCE, cu sediul la Frankfurt, Germania) gestionează euro– moneda unică europeană – și garantează stabilitatea prețurilor în cadrul UE. Deasemenea, BCE este responsabilă de elaborarea și punerea în aplicare a politiciieconomice și monetare a UE. În unele cazuri specifice prevăzute de tratate, BCE poateface o propunere de act legislativ, în conformitate cu procedura legislativă ordinară[articolul 294 alineatul (15) din TFUE].

Comitetul Economic și Social European (CESE) este un organism consultativ alUniunii Europene format din reprezentanți ai organizațiilor patronale, salariale și aialtor reprezentanți ai societății civile, în special din domeniile socio-economic, civic,profesional și cultural(articolele 300 și 301-304 din TFUE).

Comitetul Regiunilor (CoR) este un organism consultativ al Uniunii format dinreprezentanți ai colectivităților regionale și locale (articolele 300 și 305-307 din TFUE).

CESE și CoR trebuie consultate de Comisie, Parlament și Consiliu în cazurile prevăzutede tratate (în general, în cazul politicilor care intră în sferele lor de interes) sau în cazulîn care Consiliul consideră oportun acest lucru, de exemplu, în chestiunile politiceimportante. Atunci când consultarea comitetelor este obligatorie în conformitate cuprocedura legislativă ordinară, Parlamentul nu își poate adopta poziția în primălectură înainte de a fi primit avizele din partea lor. Parlamentul, Consiliul sau Comisia

33

stabilesc adesea un termen până când comitetele pot să își prezinte avizele (articolele304 și 307 din TFUE). După expirarea termenului acordat, lipsa avizului nu împiedicădesfășurarea procedurilor. Cele două comitete pot, de asemenea, emite avize dinproprie inițiativă.

Curtea de Justiție (cu sediul în Luxemburg) interpretează dreptul Uniunii pentru agaranta că el este aplicat în mod uniform în toate statele membre ale UE. Misiunea saeste de a garanta respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor. Astfel,Curtea de Justiție soluționează litigiile dintre guvernele UE și instituțiile europene.Cetățenii, întreprinderile sau organizațiile pot, de asemenea, introduce acțiuni în fațaCurții de Justiție în cazul în care drepturile lor au fost încălcate de o instituțieeuropeană. Parlamentul participă la procedurile în fața Curții de Justiție pentru aapăra interesele, drepturile și prerogativele instituției, în special atunci când secontestă validitatea unui act adoptat doar de Parlament sau în comun cu Consiliul.

În unele cazuri prevăzute de tratate, Curtea de Justiție poate solicita propunerea unuiact legislativ, în conformitate cu procedura legislativă ordinară [articolul 294 alineatul(15) din TFUE].

34

4. ALTE PROCEDURI ÎN CARE PARLAMENTUL ARE UN ROL DE JUCAT

4.1. Acte delegate și de punere în aplicare

În majoritatea legislației UE, în special legislația adoptată în codecizie, există prevedericare permit Comisiei să adopte acte delegate sau de punere în aplicare. Deciziile luateîn temeiul acestor proceduri, deși au adesea un caracter tehnic și detaliat, pot fiimportante din punct de vedere politic și pot avea un impact considerabil.

Introducerea actelor delegate prin Tratatul de la Lisabona (articolul 290 din TFUE),(măsuri cu domeniu de aplicare general care modifică sau completează anumiteelemente neesențiale ale actului de bază) întărește prerogativele Parlamentului:dreptul său de veto nu este restricționat, iar Parlamentul poate, în orice moment, sărevoce competența Comisiei de a adopta acte delegate în temeiul unui anumit act debază. Pentru actele de punere în aplicare (articolul 291 din TFUE) competențaParlamentului este limitată și acesta nu are drept de veto.

Decizia de a delega Comisiei competențe delegate sau de punere în aplicare, precumși posibilitatea de a alege între actele delegate și de punere în aplicare, trebuie luatăîn actul de bază de către legiuitor, în cursul procedurii de codecizie.

4.2. Procedura de aprobare

Procedura de aprobare impune Consiliului să obțină aprobarea Parlamentului înprivința unui proiect de act. Parlamentul poate aproba sau respinge actul, dar nu îlpoate modifica. Procedura se aplică (a) ca procedură legislativă specială, de exemplu,pentru instituirea unui Parchet European [articolul 86 alineatul (1) din TFUE],adoptarea unui sistem de resurse proprii și a cadrului financiar multianual (articolele311 și 312 din TFUE) sau în cazul legislației adoptate în conformitate cu principiul„subsidiarității” (articolul 352 din TFUE) și (b) ca procedură nelegislativă în cazurifoarte specifice, de exemplu, pentru încălcările grave ale valorilor fundamentale(articolul 7 din TUE) sau pentru ratificarea acordurilor internaționale în domenii în carese aplică procedura de codecizie [articolul 218 alineatul (6) litera (a) subpunctul (v) dinTFUE].

4.3. Procedura de consultare

Procedura de consultare acordă Parlamentului posibilitatea de a-și da avizul cu privirela actul legislativ propus. Consiliul nu are obligația legală de a lua în considerare avizulParlamentului, dar, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, atunci cândtratatul prevede consultarea obligatorie a Parlamentului, Consiliul nu trebuie să ia odecizie înainte de a fi primit acest aviz. Consultarea, ca procedură legislativă specială,se aplică în cazul anumitor măsuri într-un număr limitat de domenii de politică (cum

35

ar fi concurența, politica monetară, ocuparea forței de muncă și politica socială și alanumitor măsuri de natură fiscală în domeniul mediului și energiei. ConsultareaParlamentului, cu titlu de procedură nelegislativă, constituie o cerință și în cazuladoptării de acorduri internaționale în cadrul politicii externe și de securitate comună(PESC).40

40 Pentru o imagine de ansamblu a temeiurilor juridice ale procedurii de consultare, a se vedea site-ul Unității deconciliere și codecizie.

36

5. CODECIZIA ÎN CIFRE

De la introducerea procedurii de codecizie prin Tratatul de la Maastricht în 1993,importanța sa relativă în comparație cu procedura de consultare a crescut în fiecarelegislatură. Acest lucru a reflectat în mare măsură extinderea progresivă, de-a lungulanilor, a domeniului de aplicare a ceea ce a devenit în prezent „procedura legislativăordinară”: creșterea a fost treptată la început, după Tratatul de la Amsterdam șiTratatul de la Nisa; în schimb, Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare îndecembrie 2009, a reprezentat o veritabilă transformare a cadrului legislativ al UE și amarcat începutul unei noi ere.

În cursul celei de a șaptea legislaturi, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de laLisabona, aproape 90% dintre propunerile legislative adoptate de Comisie aufăcut obiectul procedurii legislative ordinare. Așa cum arată figura 1, este vorba deo creștere semnificativă comparativ cu a patra (21%), a cincea (42%) și a șasealegislatură (49%). Se remarcă, de asemenea, o scădere semnificativă a numărului depropuneri legislative adoptate de Comisie în a șaptea legislatură, cu circa 40% (pânăla 658), comparativ cu cele trei legislaturi precedente.

Figura 1: Defalcarea procedurilor legislative între procedura de cooperare, de consultare și decodecizie în fiecare legislatură41

Înscriindu-se în aceeași tendință observată deja în cursul legislaturilor anterioare,numărul și proporția acordurilor în etapele timpurii ale procedurii („acorduri

41 Aceste statistici se bazează pe datele la care propunerile legislative au fost adoptate de Comisie. A se vedeahttp://eur-lex.europa.eu/. Legislaturile pentru această figură, precum și pentru următoarele cifre și tabele sunt:1.5.1994 - 30.4.1999, 1.5.1999 - 30.4.2004, 1.5.2004 - 13.7.2009 și 14.7.2009 - 30.6.2014.

37

timpurii”, și anume acordurile încheiate în prima lectură sau la începutul celeide-a doua lecturi) a crescut și mai mult în 2009-2014, în timp ce acordurilefinalizate la conciliere (în general, doar dosarele foarte dificile) au devenit în maremăsură o excepție (a se vedea figura 2).

93% dintre dosarele adoptate prin codecizie au fost „ acorduri timpurii” în cursul celeide a șaptea legislaturi, în comparație cu 54% și 82% în cursul celei de a cincea și,respectiv, a șasea legislaturi. În consecință, numărul dosarelor adoptate în a treialectură s-a redus în mod semnificativ, scăzând de la 88 la 23 de dosare între a cincea șia șasea legislatură, în timp ce în cursul celei de a șaptea legislaturi doar nouă dosareau făcut obiectul concilierii, dintre care opt au fost finalizate în a treia lectură.

Figura 2: Procentajul dosarelor de codecizie adoptate în prima lectură, într-o etapă timpurie acelei de-a doua lecturi, în a doua sau a treia lectură, pe legislaturi, începând cu 1999-2004

Figura 3 prezintă numărul de dosare adoptate în fiecare an legislativ și evidențiază otendință ciclică, care coincide cu ciclurile legislative parlamentare: numărul creșteaproape constant de-a lungul fiecărei legislaturi, cu o progresie semnificativă înultimul an legislativ.

38

Figura 3: Numărul de dosare de codecizie adoptate într-un an legislativ în perioada 1999-201442

Modificarea duratei medii a procedurii de codecizie (a se vedea tabelul 1) este legatăinevitabil de utilizarea tot mai intensă a acordurilor în prima lectură. În a cincealegislatură (1999-2004), durata medie totală pentru adoptarea unui dosar decodecizie a fost de 22 de luni. Între timp, media a scăzut treptat, la 21 de luni în2004-2009 și, respectiv, la 19 luni în a șaptea legislatură. Reducerea duratei medii aprocedurii se explică prin scăderea semnificativă a numărului de dosare adoptate în adoua și a treia lectură. Cu toate acestea, durata medie a crescut pentru acordurile înprima și a doua lectură între legislaturile 1999-2004 și 2009-2014, cu șase luni pentrudosarele încheiate în prima lectură și cu opt luni pentru cele finalizate în a doualectură.

1999-2004 2004-2009 2009-2014Prima lectură 11 luni 16 luni 17 luni

A doua lectură 24 de luni 29 de luni 32 de luni

A treia lectură 31 de luni 43 de luni 29 de luni

Durata medie totală 22 de luni 21 de luni 19 luniTabelul 1: Durata medie a procedurii de codecizie pentru dosarele adoptate în prima, a douasau a treia lectură și durata medie totală pentru toate dosarele de codecizie

42 Pentru perioada 1999-2009: dosarele adoptate între data de 1 mai a primului an și cea de 30 aprilie a celui de-al doilea an;pentru perioada 2009-2014: dosarele adoptate între data de 14 iulie a primului an și cea de 13 iulie a anului următor, cu excepțialui 2013-2014, care se încheie la 30 iunie 2014.

39

6. DOCUMENTE ȘI LINKURI UTILE

Cele mai relevante documente care reglementează procedura de codecizie

Tratatul de la Lisabona

Articolele 293 și 294 din TFUE descriu procedura legislativăordinară.Protocoalele 1 și 2 stabilesc rolul parlamentelor naționale încontrolul punerii în aplicare a principiului subsidiarității.

Declarația comunăprivind modalitățilepractice de aplicare aprocedurii decodecizie

Clarifică metodele de lucru și aspectele practice între celetrei instituții în cursul procedurii de codecizie, inclusiv înceea ce privește trilogurile și acordurile timpurii.

Regulamentul deprocedură alParlamentului (listăneexhaustivă)

Articolele 57-78 prevăd normele interne aplicabile în cazulprocedurii legislative ordinare, inclusiv normele privindadoptarea mandatelor pentru negocierile interinstituționale.Articolele 49, 55 și 56 descriu activitatea la nivel de comisie.Articolele 54-55 descriu procedura privind activitateacomisiilor asociate și procedura reuniunilor comune decomisii.Articolele 168-184 stabilesc normele pentru procedura devot.Anexa VI stabilește competențele și atribuțiile comisiilorparlamentare permanente.Anexa XIX: Declarația comună a Parlamentului European,Consiliului și Comisiei din 13 iunie 2007 privind aspectelepractice în cadrul procedurii de codecizie.Anexa XX: Codul de conduită pentru negocieri în contextulprocedurii legislative ordinare

Parlament (http://www.europarl.europa.eu/?lg=ro)Regulamentul de procedură:http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+RULES-EP+20140701+TOC+DOC+XML+V0//RO

Observatorul legislativ (bază de date privind procesul decizional interinstituțional):http://www.europarl.europa.eu/oeil/home/home.do

Conciliere și codecizie (inclusiv statistici)http://www.europarl.europa.eu/code/default_en.htm

Consiliu(www.consilium.europa.eu)Regulamentul de procedură:http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2009.315.01.0051.01.ENG

40

Registrul public al documentelor Consiliuluihttp://www.consilium.europa.eu/documents/access-to-council-documents-public-register?lang=ro

Ghidul procedurii legislative ordinarehttp://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/librairie/PDF/QC3212175ENrevGPO2012.pdf

Comisie (www.ec.europa.eu)Regulamentul de procedură:http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2010.055.01.0060.01.ENG

PreLex:http://ec.europa.eu/prelex/apcnet.cfm?CL=ro

Consultări publice ale Comisiei (Vocea ta în Europa):http://ec.europa.eu/yourvoice/consultations/index_ro.htm

Studii de impact și foi de parcurs ale propunerilor legislative planificate:http://ec.europa.eu/smart-regulation/impact/index_en.htm

TratateVersiunile consolidate ale Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE) și a Tratatului privindfuncționarea Uniunii Europene (TFUE):http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2012:326:FULL:RO:PDF

Accesul la documenteRegulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei:http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32001R1049

Alte instrumente de căutareEUR-Lex:http://eur-lex.europa.eu/homepage.html

41

7. ANEXE

7.1. Articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

1. În cazul în care, în tratate, se face trimitere la procedura legislativă ordinară pentruadoptarea unui act, se aplică procedura de mai jos.

2. Comisia prezintă o propunere Parlamentului European și Consiliului.

Prima lectură3. Parlamentul European adoptă poziția sa în primă lectură și o transmite Consiliului.

4. În cazul în care poziția Parlamentului European este aprobată de Consiliu, actulrespectiv se adoptă cu formularea care corespunde poziției ParlamentuluiEuropean.

5. În cazul în care poziția Parlamentului European nu este aprobată de Consiliu,acesta adoptă poziția sa în primă lectură și o transmite Parlamentului European.

6. Consiliul informează pe deplin Parlamentul asupra motivelor care l-au condus laadoptarea poziției sale în primă lectură. Comisia informează pe deplin ParlamentulEuropean cu privire la poziția sa.

A doua lectură7. În cazul în care, în termen de trei luni de la data transmiterii, Parlamentul

European:(a) aprobă poziția Consiliului din prima lectură sau nu s-a pronunțat, actul

respectiv se consideră adoptat cu formularea care corespunde pozițieiConsiliului;

(b) respinge, cu majoritatea membrilor care îl compun, poziția Consiliului dinprima lectură, actul propus este considerat ca nefiind adoptat;

(c) propune, cu majoritatea membrilor care îl compun, modificări la pozițiaConsiliului din prima lectură, textul astfel modificat se transmite Consiliului șiComisiei, care emite un aviz cu privire la aceste modificări.

8. În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea modificărilor ParlamentuluiEuropean, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată:(a) aprobă toate aceste modificări, actul respectiv este considerat aprobat;(b) nu aprobă toate modificările, președintele Consiliului, în consens cu

președintele Parlamentului European, convoacă comitetul de conciliere, într-un termen de șase săptămâni.

9. Consiliul hotărăște în unanimitate cu privire la modificările care au făcut obiectulunui aviz negativ din partea Comisiei.

42

Concilierea10.Comitetul de conciliere, care reunește membrii Consiliului sau reprezentanții lor și

tot atâția membri care reprezintă Parlamentul European, are misiunea de a ajungela un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilorConsiliului sau a reprezentanților acestora și cu majoritatea membrilor carereprezintă Parlamentul European, în termen de șase săptămâni de la dataconvocării, pe baza pozițiilor Parlamentului și ale Consiliului din a doua lectură.

11.Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere și ia toate inițiativelenecesare pentru promovarea unei apropieri între pozițiile Parlamentului Europeanși ale Consiliului.

12. În cazul în care, în termen de șase săptămâni de la convocare, comitetul deconciliere nu aprobă niciun proiect comun, actul propus este consideratneadoptat.

A treia lectură13. În cazul în care, în acest termen, comitetul de conciliere aprobă un proiect comun,

Parlamentul European și Consiliul dispun fiecare de un termen de șase săptămânide la această aprobare, pentru a adopta actul respectiv în conformitate cu acestproiect, Parlamentul European hotărând cu majoritatea voturilor exprimate iarConsiliul cu majoritate calificată. În caz contrar, actul propus este consideratneadoptat.

14.Termenele de trei luni și șase săptămâni prevăzute la prezentul articol suntprelungite cu cel mult o lună și, respectiv, două săptămâni, la inițiativaParlamentului European sau a Consiliului.

Dispoziții speciale15. În cazul în care, în situațiile prevăzute în tratate, un act legislativ face obiectul

procedurii legislative ordinare la inițiativa unui grup de state membre sau larecomandarea Băncii Centrale Europene ori la solicitarea Curții de Justiție, alineatul(2), alineatul (6) a doua teză și alineatul (9) nu se aplică.În aceste cazuri, Parlamentul European și Consiliul transmit Comisiei proiectul deact, precum și pozițiile lor din prima și din a doua lectură. Parlamentul Europeansau Consiliul poate solicita avizul Comisiei în orice fază a procedurii, aviz pe careComisia îl poate emite și din proprie inițiativă. Comisia poate, de asemenea, încazul în care consideră necesar, să participe la comitetul de conciliere în condițiileprevăzute la alineatul (11).

7.2. Lista temeiurilor juridice care implică folosirea procedurii legislativeordinare în Tratatul de la Lisabona43

Această anexă conține temeiurile juridice cărora li se aplică procedura legislativăordinară în temeiul Tratatului de la Lisabona.

43 Lista este reprodusă din Raportul A6-0013/2008 privind Tratatul de la Lisabona (2007/2286 (INI))

43

Domeniile subliniate sunt cele pentru care temeiul juridic este complet nou, fiindintrodus de Tratatul de la Lisabona, sau pentru care a avut loc o modificare aprocedurii, astfel încât măsurile relevante fac acum obiectul codeciziei/proceduriilegislative ordinare.

Numerele articolelor din TUE și TFUE sunt cele din versiunea consolidată a tratatelor(în conformitate cu tabelul anexat la Tratatul de la Lisabona).

Articolele din tratatele anterioare sunt indicate cu caractere cursive. În cazul în careTratatul de la Lisabona a modificat procedura, se indică și procedura care se aplicaanterior.

1. Servicii de interes economic general (articolul 14 din TFUE) (articolul 16 din TCE)2. Proceduri privind dreptul de acces la documente [articolul 15 alineatul (3) din

TFUE] [articolul 255 alineatul (2)]3. Protecția datelor [articolul 16 alineatul (2) TFUE] [articolul 286 al doilea paragraf]4. Măsuri pentru combaterea discriminării pe motiv de naționalitate (articolul 18 din

TFUE) (articolul 12 din TCE)5. Principii de bază ale unor măsuri de combatere a discriminării [articolul 19

alineatul (2) din TFUE] [articolul 13 alineatul (2) din TCE]6. Măsuri menite să faciliteze exercitarea dreptului tuturor cetățenilor Uniunii la

liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre [articolul 21 alineatul (2)din TFUE] [articolul 18 alineatul (2) din TCE]

7. Inițiativa cetățenească (articolul 24 din TFUE)8. Cooperarea în domeniul vamal (Articolul 33 din TFUE) (articolul 135 din TCE)9. Aplicarea normelor privind concurența în domeniul politicii agricole comune

[articolul 42, care face trimitere la articolul 43 alineatul (2) din TFUE] (articolul 36din TCE: majoritate calificată în Consiliul și consultare simplă a PE)

10. Legislația privind politica agricolă comună [articolul 43 alineatul (2) din TFUE](articolul 37 alineatul (2) din TCE: majoritate calificată în Consiliu și consultare simplăa PE)

11. Libera circulație a lucrătorilor (articolul 46 din TFUE) (articolul 40 din TCE)12. Piața internă - măsuri de securitate socială pentru lucrătorii migranți comunitari44

(articolul 48 din TFUE (articolul 42 din TCE: codecizie - unanimitate în Consiliu)13. Dreptul de stabilire [articolul 50 alineatul (1) din TFUE] (articolul 44 din TCE)14. Exceptarea anumitor activități dintr-un stat membru de la aplicarea dispozițiilor

privind libertatea de stabilire (articolul 51 al doilea paragraf din TFUE)(articolul 45al doilea paragraf din TCE: majoritate calificată în Consiliu, fără participarea PE)

44 Cu un mecanism de tip „frână de urgență”: în cazul în care un stat membru consideră că măsurile vizate „arafecta aspecte fundamentale ale sistemului său de securitate socială, inclusiv sfera de aplicare, costurile saustructura financiară, sau ar afecta echilibrul financiar al sistemului respectiv”, statul membru în cauză poate solicitasesizarea Consiliului European (suspendând astfel în mod automat procedura legislativă). Ulterior, ConsiliulEuropean trebuie să retrimită propunerea Consiliului în termen de patru luni, permițând astfel continuareaprocedurii, sau poate cere Comisiei să prezinte o nouă propunere.

44

15. Coordonarea dispozițiilor prevăzute de acte cu putere de lege și acteadministrative ale statelor membre care privesc un regim special pentruresortisanții străini în privința dreptului de stabilire [articolul 52 alineatul (2) dinTFUE] [articolul 46 alineatul (2) din TCE]

16. Coordonarea dispozițiilor prevăzute de acte cu putere de lege și acteadministrative ale statelor membre care privesc accesul la activitățileindependente și exercitarea acestora și recunoaștere reciprocă a calificărilor[articolul 53 alineatul (1) din TFUE) (articolul 47 din TCE: codecizie - unanimitate înConsiliu atunci când implica o modificare a legislației unui stat membru)

17. Extinderea dispozițiilor privind libertatea de a presta servicii la prestatorii deservicii care sunt resortisanți ai unui stat terț și sunt stabiliți în cadrul Uniunii.(articolul 56 al doilea paragraf din TFUE) (articolul 49 al doilea paragraf din TCE:majoritate calificată în Consiliu, fără participarea PE)

18. Liberalizarea serviciilor în anumite sectoare [articolul 59 alineatul (1) din TFUE][articolul 52 alineatul (1) din TCE: majoritate calificată în Consiliu și consultare simplăa PE]

19. Servicii (articolul 62 din TFUE) (articolul 55 din TCE)20. Adoptarea unor alte măsuri privind circulația capitalurilor având ca destinație țări

terțe sau provenind din țări terțe [articolul 64 alineatul (2) din TFUE] [ articolul 57alineatul (2) prima teză din TCE: majoritate calificată în Consiliu, fără participarea PE)

21. Măsuri administrative privind circulația capitalurilor în vederea prevenirii șicombaterii infracționalității și terorismului (articolul 75 din TFUE) (articolul 60 dinTCE)

22. Vize, controlul la frontiere, libera circulație a resortisanților din țările terțe,gestionarea frontierelor externe, absența controalelor la frontierele interne[articolul 77 alineatul (2) din TFUE] (articolul 62 din TCE: procedura prevăzută laarticolul 67 din TCE: unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE, cu posibilitateade a trece la codecizie în urma unei decizii a Consiliului adoptate cu unanimitate dupăconsultarea PE)

23. Azilul, protecția subsidiară și protecția temporară a resortisanților din țări terțe[articolul 78 alineatul (2) din TFUE] [articolul 63 alineatele (1) și (2) și articolul 64alineatul (2) din TCE: procedura prevăzută la articolul 67 din TCE: unanimitate înConsiliu și consultare simplă a PE, cu posibilitatea de a trece la codecizie în urma uneidecizii a Consiliului adoptate cu unanimitate după consultarea PE)

24. Imigrarea și combaterea traficului de persoane [articolul 79 alineatul (2) din TFUE][articolul 63 alineatele (3) și (4) din TCE: procedura prevăzută la articolul 67 din TCE:unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE, cu posibilitatea de a trece lacodecizie în urma unei decizii a Consiliului adoptate cu unanimitate după consultareaPE)

25. Măsuri de încurajare pentru integrarea resortisanților țărilor terțe [articolul 79alineatul (4) din TFUE]

45

26. Cooperare judiciară în materie civilă (exclusiv dreptul familiei)45 [articolul 81alineatul (2) din TFUE] (articolul 65 din TCE: procedura prevăzută la articolul 67 dinTCE: unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE, cu posibilitatea de a trece lacodecizie în urma unei decizii a Consiliului adoptate cu unanimitate după consultareaPE)

27. Cooperarea judiciară în materie penală - proceduri, cooperare, formare,soluționarea litigiilor, standarde minime pentru recunoașterea hotărârilorjudecătorești [articolul 82 alineatele (1) și (2) din TFUE]46 (articolul 31 din TUE:unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE)

28. Norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii alecriminalității de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră [articolul 83alineatul (1) și, posibil, alineatul (2) din TFUE]47(articolul 31 din TUE: proceduraprevăzută la articolul 34 alineatul (2) și la articolul 39 alineatul (1) din TUE:unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE)

29. Măsuri menite să sprijine prevenirea criminalității (articolul 84 din TFUE)30. Eurojust [articolul 85 alineatul (1) al doilea paragraf din TFUE] [articolul 31 din TUE:

procedura prevăzută la articolul 34 alineatul (2) și la articolul 39 alineatul (1) din TUE:unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE]

31. Mecanisme pentru implicarea Parlamentului European și a parlamentelornaționale în evaluarea activităților Eurojust [articolul 85 alineatul (1) al treileaparagraf din TFUE]

32. Cooperarea polițienească (anumite aspecte) [articolul 87 alineatul (2) din TFUE][articolul 30 din TUE: procedura prevăzută la articolul 34 alineatul (2) și la articolul 39alineatul (1) din TUE: unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE]

33. Europol [articolul 88 alineatul (2) primul paragraf din TFUE] (articolul 30 din TUE:procedura prevăzută la articolul 34 alineatul (2) și la articolul 39 alineatul (1) din TUE:unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE)

34. Proceduri pentru controlul activităților Europol de către PE și parlamentelenaționale [articolul 88 alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE]

35. Punerea în aplicare a politicii comune în domeniul transporturilor [articolul 91alineatul (1) din TFUE] (articolul 71 din TCE)

36. Transporturile maritime și aeriene [articolul 100 alineatul (2) din TFUE] [articolul 80alineatul (2) din TCE]

45 La prezentul articol, alineatul (2) literele (e), (g) și (h) conține noi temeiuri juridice; celelalte litere erau dejaacoperite de articolul 65 din TCE. Alineatul (3) din același articol 81 din TFUE permite, de asemenea, Consiliului săadopte o decizie care să determine aspectele din dreptul familiei care au implicații transfrontaliere și care ar puteaface obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativă ordinară.46 Alineatul (3) din prezentul articol prevede un mecanism de tip „frână de urgență”: dacă un stat membruconsideră că măsurile în cauză ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului său judiciar penal, acesta poate solicitasesizarea Consiliului European cu privire la această situație. În acest caz, procedura legislativă se suspendă. Dacă seajunge la un consens după discuțiile din Consiliul European în termen de patru luni, proiectul este retrimisConsiliului, iar suspendarea este ridicată. Dacă nu se ajunge la un acord, cel puțin nouă state membre pot solicitainstituirea unui cooperări consolidate în temeiul proiectului de propunere.47 Alineatul (3) din prezentul articol prevede un mecanism de tip „frână de urgență”. A se vedea nota de subsol 46.

46

37. Măsuri pentru apropierea dispozițiilor naționale care au ca obiect instituirea șifuncționarea pieței interne pentru a promova obiectivele articolului 26 [articolul114 alineatul (1) din TFUE] [articolul 95 alineatul (1) din TCE]

38. Măsuri pentru eliminarea denaturărilor de pe piața internă (articolul 116 din TFUE)(articolul 96 din TCE: majoritate calificată în Consiliu, fără participarea PE)

39. Proprietatea intelectuală, cu excepția acordurilor privitoare la limbă, pentrudrepturile de proprietate intelectuală europene [articolul 118 alineatul (1) dinTFUE]48

40. Supravegherea multilaterală [articolul 121 alineatul (6) din TFUE] [articolul 99alineatul (5) din TCE: procedura de cooperare]

41. Modificarea Protocolului privind Statutul SEBC și al BCE [articolul 129 alineatul (3)din TFUE] [articolul 107 alineatul (5) din TCE: unanimitate în Consiliu sau, după caz,majoritate calificată după avizul conform al PE]

42. Măsuri necesare pentru utilizarea monedei euro (articolul 133 din TFUE) [articolul123 alineatul (4) din TCE]

43. Măsuri de încurajare a ocupării forței de muncă (articolul 149 din TFUE)(articolul 129 din TCE)

44. Politica socială [articolul 153 alineatul (1), cu excepția literelor (c), (d), (f) și (g), șialineatul (2)49, primul, al doilea și ultimul paragraf din TFUE] [articolul 137,alineatele (1) și (2) din TCE]

45. Politica socială (egalitatea de șanse, de tratament și de remunerare) [articolul 157alineatul (3) din TFUE] [articolul 141 alineatul (3) din TCE]

46. Fondul Social European (articolul 164 din TFUE) (articolul 148 din TCE)47. Educația (cu excepția recomandărilor) [articolul 165 alineatul (4) litera (a) din

TFUE] [articolul 149 alineatul (4) din TCE]48. Sport [articolul 165 alineatul (2) litera (g) și alineatul (4) din TFUE]49. Formarea profesională [articolul 166 alineatul (4) din TFUE] [articolul 150

alineatul (4) din TCE]50. Cultura (cu excepția recomandărilor) [articolul 167 alineatul (5) prima liniuță din

TFUE] (articolul 151 din TCE: codecizie - unanimitate în Consiliu)51. Sănătatea publică – măsurile care vizează preocupările comune privind siguranța

în domeniul sănătății50 [articolul 168 alineatul (4) din TFUE] [articolul 152alineatul (4) din TCE]

52. Sănătatea publică – măsuri de încurajare în scopul protecției sănătății umane, înspecial pentru combaterea epidemiilor transfrontaliere majore și măsuri pentrucontracararea abuzului de tutun și alcool [articolul 168 alineatul (5) din TFUE51]

48 În absența unui temei juridic specific, în trecut Uniunea lua măsuri în acest domeniu în temeiul articolului 308din TCE (actualul articol 352 din TFUE): unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE.49 În domeniile care fac obiectul acestor litere, legislația este adoptată de Consiliu în unanimitate, după consultareaPE. Cu toate acestea, alineatul (2) al doilea paragraf conține o clauză pasarelă prin care Consiliul poate decide, înunanimitate, aplicarea procedurii legislative ordinare la alineatul (1) literele (d), (f) și (g).50 Măsurile prevăzute la prezentul articol alineatul (4) literele (a) și (b) erau deja prevăzute la articolul 152 din TCE.Măsurile prevăzute la literele (c) și (d) sunt noi.51 Toate temeiurile juridice prevăzute la prezentul alineat sunt noi, cu excepția celor privind măsurile de încurajarepentru protecția sănătății umane, acoperite deja de articolul 152 din TCE.

47

53. Protecția consumatorilor [articolul 169 alineatul (3) din TFUE] [articolul 153alineatul (4) din TCE]

54. Rețele transeuropene (articolul 172 din TFUE) (articolul 156 din TCE)55. Industrie [articolul 173 alineatul (3) din TFUE] [articolul 157 alineatul (3) din TCE]56. Măsuri în domeniul coeziunii economice și sociale [articolul 175 al treilea paragraf

din TFUE] (articolul 159 din TCE)57. Fondurile structurale (articolul 177 din TFUE) (articolul 161 din TCE: unanimitate în

Consiliu și aviz conform al PE)58. Fondul de coeziune (articolul 177 al doilea paragraf din TFUE) (articolul 161 din

TCE: majoritate calificată în Consiliu și aviz conform al PE)59. Fondul european de dezvoltare regională (articolul 178 din TFUE) (articolul 162 din

TCE)60. Programul-cadru pentru cercetare [articolul 182 alineatul (1) din TFUE]

[articolul 166 alineatul (1) din TCE].61. Punerea în aplicare a spațiului european de cercetare [articolul 182 alineatul (5)

din TFUE]62. Punerea în aplicare a programului-cadru pentru cercetare: normele de participare

a întreprinderilor și difuzarea rezultatelor cercetării (articolul 183 și articolul 188 aldoilea paragraf din TFUE) (articolul 167 din TCE)

63. Programe suplimentare de cercetare pentru anumite state membre (articolul 184și articolul 188 al doilea paragraf din TFUE) (articolul 168 din TCE)

64. Participarea la programele de cercetare derulate de mai multe state membre(articolul 185 și articolul 188 al doilea paragraf din TFUE) (articolul 169 din TCE)

65. Politica spațială (articolul 189 din TFUE)66. Mediu (măsuri comunitare pentru realizarea obiectivelor în domeniul mediului, cu

excepția măsurilor de natură fiscală) [articolul 192 alineatul (1) din TFUE][articolul 175 alineatul (1) din TCE]

67. Programul de acțiune în domeniul mediului [articolul 192 alineatul (3) din TFUE][articolul 175 alineatul (3) din TCE]

68. Energie, cu excepția măsurilor de natură fiscală [articolul 194 alineatul (2) dinTFUE]52

69. Turism – măsuri de completare a acțiunii statelor membre în sectorul turismului[articolul 195 alineatul (2) din TFUE]

70. Protecția civilă în cazul catastrofelor naturale sau provocate de om53 (articolul 196al doilea paragraf din TFUE)

71. Cooperarea administrativă pentru punerea în aplicare a dreptului Uniunii de cătrestatele membre [articolul 197 alineatul (2) din TFUE]

72. Măsuri de punere în aplicare a politicii comerciale (articolul 207 al doilea paragrafdin TFUE) (articolul 133 din TCE: majoritate calificată în Consiliu, fără consultarea PE)

52 În absența unui temei juridic specific, în trecut Uniunea lua măsuri în acest domeniu în temeiul articolului 308din TCE (actualul articol 352 din TFUE): unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE.53 A se vedea nota de subsol 52.

48

73. Cooperarea pentru dezvoltare [articolul 209 alineatul (1) din TFUE] (articolul 179din TCE)

74. Cooperarea economică, financiară și tehnică cu țări terțe [articolul 212 alineatul (2)din TFUE] (articolul 181A din TCE: majoritate calificată în Consiliu și consultare simplăa PE)

75. Cadrul general pentru acțiunile umanitare [articolul 214 alineatul (3) din TFUE]76. Corpul voluntar european de ajutor umanitar [articolul 214 alineatul (5) din TFUE]77. Regulamentele privind partidele politice și finanțarea acestora (articolul 224 din

TFUE) (articolul 191 din TCE)78. Crearea de tribunale specializate (articolul 257 din TFUE) (articolul 225A din TCE:

unanimitate în Consiliu și consultare simplă a PE)79. Modificarea statutului Curții de Justiție, cu excepția titlului I și a articolului 64

(articolul 281 din TFUE) (articolul 245 din TCE: unanimitate în Consiliu și consultaresimplă a PE)

80. Proceduri pentru monitorizarea exercitării competențelor de executare[articolul 291 alineatul (3) din TFUE] [articolul 202 din TCE: unanimitate în Consiliu șiconsultare simplă a PE)

81. Administrația europeană [articolul 298 alineatul (2) din TFUE]82. Adoptarea normelor financiare [articolul 322 alineatul (1) din TFUE] [articolul 279

alineatul (1) din TCE: majoritate calificată în Consiliu]83. Combaterea fraudelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii

[articolul 325 alineatul (4) din TFUE] [articolul 280 alineatul (4) din TCE]84. Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii (articolul 336

din TFUE) (articolul 283 din TCE: majoritate calificată în Consiliu și consultare simplă aPE)

85. Statistici [articolul 338 alineatul (1) din TFUE] [articolul 285 alineatul (1) din TCE]

7.3. Declarația comună din 13 iunie 2007 privind aspectele practice în cadrulprocedurii de codecizie (articolul 251 din Tratatul CE)

PRINCIPII GENERALE

1. Parlamentul European, Consiliul și Comisia, denumite în cele ce urmează în modcolectiv „instituțiile”, observă că practica actuală, care implică discuții între PreședințiaConsiliului, Comisie și președinții comisiilor competente și/sau raportoriiParlamentului European, precum și între copreședinții Comitetului de conciliere și-ademonstrat eficacitatea.

2. Instituțiile confirmă faptul că această practică, care s-a dezvoltat în toate etapeleprocedurii de codecizie, trebuie să fie încurajată în continuare. Instituțiile se angajeazăsă își examineze metodele de lucru, astfel încât să utilizeze cu și mai multă eficiențătoate posibilitățile oferite de procedura de codecizie prevăzută în Tratatul CE.

49

3. Prezenta declarație comună clarifică aceste metode de lucru, precum și aspectelepractice prin care acestea pot fi realizate. Declarația completează Acordulinterinstituțional privind „O mai bună legiferare”54 , în special dispozițiile acestuiaprivind procedura de codecizie. Instituțiile se angajează să respecte în totalitateaceste angajamente, în conformitate cu principiile transparenței, responsabilității șieficienței. În acest sens, instituțiile ar trebui să acorde o atenție deosebită promovăriiunor propuneri de simplificare cu respectarea în același timp a acquis-ul comunitar.

4. Instituțiile cooperează cu bună credință pe întreaga durată a procedurii, pentru a-șiapropia pozițiile cât mai mult posibil, permițând astfel, dacă este cazul, adoptareaactului legislativ într-o etapă timpurie a procedurii.

5. În acest scop, instituțiile cooperează prin intermediul contactelor interinstituționalecorespunzătoare pentru a monitoriza progresul înregistrat și pentru a analiza gradulde convergență pe parcursul tuturor etapelor procedurii de codecizie.

6. Instituțiile se angajează, în conformitate cu regulamentele lor de procedură, săschimbe informații în mod periodic cu privire la evoluția dosarelor de codecizie.Acestea se asigură că există, în măsura posibilului, o coordonare a calendarelor lor delucru, astfel încât să permită derularea procedurilor într-un mod coerent șiconvergent. Prin urmare, instituțiile vor încerca să stabilească un calendar estimativ aldiferitelor etape care duc la adoptarea finală a diverse propuneri legislative, în deplinăconformitate cu natura politică a procesului decizional.

7. Cooperarea între instituții în contextul codeciziei ia adesea forma unor reuniunitripartite („triloguri”). Acest sistem al trilogului și-a demonstrat vitalitatea șiflexibilitatea, creând un număr semnificativ mai mare de posibilități de a ajunge la unacord în prima sau în a doua lectură și contribuind, de asemenea, la pregătirealucrărilor Comitetului de conciliere.

8. În general, aceste triloguri se desfășoară într-un cadru informal. Acestea pot avealoc în toate etapele procedurii și la diferite niveluri de reprezentare, în funcție denatura discuțiilor prevăzute. Fiecare instituție, în conformitate cu propriul săuregulament de procedură, își desemnează participanții la fiecare reuniune, îșidefinește mandatul de negociere și informează în timp util celelalte instituții cu privirela aspectele practice ale reuniunilor.

9. În măsura posibilului, toate proiectele de text de compromis supuse dezbaterii la oreuniune ulterioară sunt distribuite în prealabil tuturor participanților. Pentru aconsolida transparența, trilogurile care se desfășoară în cadrul ParlamentuluiEuropean și al Consiliului sunt anunțate, în măsura în care acest lucru este posibil.

54 JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

50

10. Președinția Consiliului se va strădui să asiste la reuniunile comisiilor parlamentare.Aceasta va examina cu atenție, în mod corespunzător, orice solicitare primită de afurniza informații privind poziția Consiliului.

Prima lectură

11. Instituțiile cooperează cu bună credință pentru a-și apropia pozițiile în cea maimare măsură, astfel încât actele legislative să poată fi adoptate în prima lectură, ori decâte ori acest lucru este posibil.Acordul în etapa primei lecturi în Parlamentul European

12. Se stabilesc contacte adecvate pentru a facilita derularea procedurilor în primălectură.

13. Comisia facilitează astfel de contacte și își exercită dreptul de inițiativă într-unmod constructiv, în vederea promovării unei apropieri între pozițiile ParlamentuluiEuropean și ale Consiliului, ținând cont în mod corespunzător de echilibrulinterinstituțional și de rolul care îi este conferit prin tratat.

14. Atunci când se ajunge la un acord prin negocieri informale în cadrul trilogurilor,Președintele Coreper transmite, într-o scrisoare adresată președintelui comisieiparlamentare competente, detaliile privind conținutul acordului, sub forma unoramendamente la propunerea Comisiei. Scrisoarea respectivă indică disponibilitateaConsiliului de a accepta acordul respectiv, sub rezerva verificării din punct de vederejuridic și lingvistic, în cazul în care acesta este confirmat prin vot în ședință plenară. Ocopie a scrisorii este transmisă Comisiei.

15. În acest context, atunci când este iminentă încheierea unui dosar în prima lectură,informațiile privind intenția de a încheia un acord ar trebui să fie puse la dispoziție câtmai curând posibil.

Acordul în etapa poziției comune a Consiliului

16. În cazul în care nu se ajunge la un acord înainte de prima lectură a ParlamentuluiEuropean, contactele pot continua în vederea încheierii unui acord în etapa pozițieicomune.

17. Comisia facilitează astfel de contacte și își exercită dreptul de inițiativă într-unmod constructiv, în vederea promovării unei apropieri între pozițiile ParlamentuluiEuropean și ale Consiliului, ținând cont în mod corespunzător de echilibrulinterinstituțional și de rolul care îi este conferit prin tratat.

51

18. În cazul în care se ajunge la un acord în această etapă, președintele comisieiparlamentare competente recomandă, într-o scrisoare adresată PreședinteluiCoreper, acceptarea în ședință plenară și fără amendamente a poziției comune aConsiliului, sub rezerva confirmării poziției comune de către Consiliu și a verificării dinpunct de vedere juridic și lingvistic. O copie a scrisorii este transmisă Comisiei.

A doua lectură

19. În expunerea sa de motive, Consiliul descrie cât mai clar posibil motivele care l-aucondus la adoptarea poziției comune. În cea de-a doua lectură, Parlamentul Europeanține cont, în cea mai mare măsură posibilă, de motivele respective și de pozițiaComisiei.

20. Înainte de a transmite poziția comună, Consiliul se străduiește să stabilească, cuconsultarea Parlamentului European și a Comisiei, data posibilă pentru transmitereaacesteia pentru a asigura eficiența maximă a procedurii legislative în a doua lectură.

Acordul în etapa celei de-a doua lecturi în Parlamentul European

21. Imediat ce poziția comună a Consiliului este transmisă Parlamentului European, sevor relua contactele adecvate, pentru a ajunge la o mai bună înțelegere a pozițiilorrespective și pentru a permite astfel finalizarea procedurii legislative cât mai curândposibil.

22. Comisia facilitează astfel de contacte și își dă avizul, în vederea promovării uneiapropieri între pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului, cu respectareaechilibrului interinstituțional și a rolului care îi este conferit prin tratat.

23. Atunci când se ajunge la un acord prin negocieri informale în cadrul trilogurilor,Președintele Coreper transmite, într-o scrisoare adresată președintelui comisieiparlamentare competente, detaliile privind conținutul acordului, sub forma unoramendamente la poziția comună a Consiliului. Scrisoarea respectivă indicădisponibilitatea Consiliului de a accepta acordul respectiv, sub rezerva verificării dinpunct de vedere juridic și lingvistic, în cazul în care acesta este confirmat prin vot înședință plenară. O copie a scrisorii este transmisă Comisiei.

CONCILIEREA

24. În cazul în care devine evident că nu vor putea fi acceptate de către Consiliu toateamendamentele depuse de Parlamentul European în a doua lectură și atunci cândConsiliul este pregătit să-și prezinte poziția, se organizează un prim trilog. Fiecareinstituție își desemnează participanții la fiecare reuniune și își definește mandatul denegociere, în conformitate cu propriul său regulament de procedură. Comisia indică

52

ambelor delegații, cât mai devreme posibil, intențiile pe care le are în legătură cuavizul său privind amendamentele depuse de Parlamentul European în a doualectură.

25. Trilogurile se desfășoară pe toată durata procedurii de conciliere, cu scopul de asoluționa aspectele încă nerezolvate și de a pregăti terenul pentru a se ajunge la unacord în cadrul Comitetului de conciliere. Rezultatele trilogurilor sunt discutate și,dacă este cazul, aprobate în cadrul reuniunilor instituțiilor respective.

26. Comitetul de conciliere este convocat de către Președintele Consiliului, de comunacord cu Președintele Parlamentului European, cu respectarea dispozițiilor tratatului.

27. Comisia participă la procedurile de conciliere și ia toate inițiativele necesare învederea promovării unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și aleConsiliului. Aceste inițiative pot include proiecte de text de compromis, luând înconsiderare pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului, cu respectarea roluluiconferit Comisiei prin tratat.

28. Președinția Comitetului este exercitată în comun de către PreședinteleParlamentului European și de către Președintele Consiliului. Reuniunile Comitetuluide conciliere sunt prezidate, alternativ, de fiecare copreședinte.

29. Datele și ordinea de zi ale reuniunilor Comitetului de conciliere sunt stabilite încomun de către copreședinți în vederea funcționării eficiente a Comitetului deconciliere pe toată durata procedurii de conciliere. Comisia este consultată cu privirela datele preconizate. Parlamentul European și Consiliul rezervă, cu titlu indicativ, dateadecvate pentru procedurile de conciliere și le comunică Comisiei.

30. La fiecare reuniune a Comitetului de conciliere, copreședinții pot introduce maimulte dosare pe ordinea de zi. Pe lângă tema principală („punct B”), asupra căreia nus-a ajuns încă la un acord, se pot deschide și/sau închide fără dezbatere proceduri deconciliere privind alte subiecte („punct A”).

31. Parlamentul European și Consiliul, respectând dispozițiile din tratat privindtermenele, țin cont, în măsura posibilului, de imperativele legate de calendar, înspecial de cele determinate de întreruperi ale activităților instituțiilor și de alegerileParlamentului European. În orice caz, întreruperile activităților trebuie să dureze câtmai puțin posibil.

32. Reuniunile Comitetului de conciliere se desfășoară, alternativ, în localurileParlamentului European și în localurile Consiliului, în vederea partajării echitabile aserviciilor, inclusiv a celor de interpretare.

53

33. Comitetului de conciliere i se pun la dispoziție propunerea Comisiei, pozițiacomună a Consiliului, avizul emis de Comisie asupra acesteia, amendamentelepropuse de Parlamentul European, avizul emis de Comisie asupra acestora și undocument de lucru comun al delegațiilor Parlamentului European și Consiliului. Acestdocument de lucru ar trebui să permită utilizatorilor să identifice cu ușurințăaspectele supuse discuției și să le abordeze într-un mod eficient. În general, Comisiaîși prezintă avizul în termen de trei săptămâni de la primirea oficială a rezultatuluivotului Parlamentului European, până la data începerii lucrărilor de conciliere.

34. Copreședinții pot supune unele texte aprobării Comitetului de conciliere.

35. Acordul privind un text comun este constatat în cadrul unei reuniuni aComitetului de conciliere sau, ulterior, prin intermediul unui schimb de scrisori întrecopreședinți. Copii ale scrisorilor respective sunt transmise Comisiei.

36. În cazul în care Comitetul de conciliere ajunge la un acord privind un text comun,textul este supus aprobării formale a copreședinților după ce este finalizat din punctde vedere juridic și lingvistic. Cu toate acestea, în cazuri excepționale, pentru arespecta termenele, un proiect de text comun poate fi supus aprobării formale acopreședinților.

37. Copreședinții transmit textul comun astfel aprobat Președintelui ParlamentuluiEuropean și Președintelui Consiliului prin intermediul unei scrisori semnate în comun.În cazul în care Comitetul de conciliere nu este în măsură să adopte un text comun,copreședinții notifică acest lucru Președintelui Parlamentului European șiPreședintelui Consiliului prin intermediul unei scrisori semnate în comun. Scrisorilerespective sunt considerate acte oficiale. Copii ale acestor scrisori sunt transmiseComisiei spre informare. Documentele de lucru utilizate în cursul procedurii deconciliere vor putea fi accesate în registrul fiecărei instituții odată ce procedura a fostîncheiată.

38. Secretariatul General al Parlamentului European și Secretariatul General alConsiliului asigură în comun funcțiile de secretariat al Comitetului de conciliere, înasociere cu Secretariatul General al Comisiei.

Dispoziții generale

39. În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul consideră că este absolutnecesară prorogarea termenelor prevăzute la articolul 251 din tratat, acestea notificăpreședintele celeilalte instituții și Comisia în mod corespunzător.

40. Atunci când se ajunge la un acord, în primă sau a doua lectură, sau pe durataconcilierii, textul astfel convenit este finalizat de către serviciile juridico/lingvistice ale

54

Parlamentului European și ale Consiliului, care acționează în strânsă cooperare și decomun acord.

41. Nu se pot aduce modificări nici unui text convenit fără acordul explicit, la niveluladecvat, atât al Parlamentului European, cât și al Consiliului.

42. Finalizarea este realizată cu respectarea diferitelor proceduri ale ParlamentuluiEuropean și ale Consiliului, în special în ceea ce privește termenele pentru încheiereaprocedurilor interne. Instituțiile se angajează să nu redeschidă discuții privindanumite probleme de fond în cursul termenelor stabilite pentru finalizarea din punctde vedere juridic și lingvistic a actelor legislative.

43. Parlamentul European și Consiliul convin asupra unei prezentări comune atextelor pregătite de aceste instituții în comun.

44. În măsura posibilului, instituțiile se angajează să utilizeze clauze standard,acceptate de comun acord, pe care să le încorporeze în documentele adoptate încodecizie, în special în ceea ce privește dispozițiile privind exercitarea competențelorde executare (în conformitate cu decizia privind „comitologia”55), intrarea în vigoare,transpunerea și aplicarea actelor legislative, precum și respectarea dreptului deinițiativă al Comisiei.

45. Instituțiile vor încerca să organizeze o conferință de presă comună pentru aanunța rezultatul pozitiv al procesului legislativ în prima sau a în doua lectură ori întimpul concilierii. De asemenea, vor încerca să emită comunicate de presă comune.

46. După ce Parlamentul European și Consiliul adoptă un act legislativ în codecizie,textul se prezintă spre semnare Președintelui Parlamentului European și PreședinteluiConsiliului, precum și secretarilor generali ai acestor instituții.

47. Președinții Parlamentului European și al Consiliului primesc textul spre semnare înlimbile lor respective și, în măsura posibilului, semnează textul împreună, în cadrulunei ceremonii comune care urmează a fi organizată lunar, în vederea semnării unoracte legislative importante în prezența mass-media.

48. Textul semnat în comun este transmis spre publicare în Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene. În general, publicarea are loc în termen de două luni de la adoptareaactului legislativ de către Parlamentul European și Consiliu.

49. În cazul în care una dintre instituții identifică o eroare materială sau evidentă într-un text (sau într-una din versiunile sale lingvistice), aceasta informează imediat

55 Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor deexecutare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23). Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200,27.7.2006, p. 11).

55

celelalte instituții. În cazul în care eroarea privește un act legislativ care încă nu a fostadoptat fie de către Parlamentul European, fie de către Consiliu, serviciilejuridico/lingvistice ale Parlamentului European și ale Consiliului pregătesc, în strânsăcooperare, rectificarea necesară. În cazul în care eroarea privește un act legislativ carea fost adoptat deja de una dintre instituții sau de ambele instituții, fie că a fostpublicat sau nu, Parlamentul European și Consiliul adoptă, de comun acord, orectificare redactată în conformitate cu procedurile lor respective.

7.4. Articolele 67-72 privind concilierea

Stadiul examinării în plen

Articolul 67: Încheierea celei de-a doua lecturi

1. Poziția Consiliului și, în cazul în care este disponibilă, recomandarea pentru a doualectură a comisiei competente se înscriu din oficiu în proiectul de ordine de zi aperioadei de sesiune a cărei zi de miercuri precedă și este cea mai apropiată de datade expirare a termenului de trei luni sau, în cazul unei prelungiri a acestuia înconformitate cu articolul 65, de patru luni, cu excepția cazului în care chestiunea afost dezbătută în cursul unei perioade de sesiune anterioare.

Recomandările pentru a doua lectură sunt texte care pot fi asimilate cu o expunere demotive prin care comisia parlamentară își justifică atitudinea cu privire la pozițiaConsiliului. Nu se procedează la vot în cazul acestora.

2. A doua lectură se încheie de îndată ce, în termenele și în conformitate cudispozițiile prevăzute la articolul 294 din Tratatul privind funcționarea UniuniiEuropene, Parlamentul aprobă, respinge sau modifică poziția Consiliului.

Articolul 68: Respingerea poziției Consiliului

1. Comisia competentă, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați potdepune, în scris și în termenul stabilit de Președinte, o propunere de respingere apoziției Consiliului. Pentru a fi adoptată, această propunere trebuie să întruneascăvotul majorității membrilor care compun Parlamentul. Propunerea de respingere apoziției Consiliului se supune la vot înainte de orice amendament.

2. Votul defavorabil al Parlamentului cu privire la propunerea de respingere nu aduceatingere posibilității ca Parlamentul, la recomandarea raportorului, să examineze onouă propunere de respingere, după votarea amendamentelor și audierea uneideclarații a Comisiei, în conformitate cu articolul 69 alineatul (5).

3. În cazul în care poziția Consiliului este respinsă, Președintele anunță în plenîncheierea procedurii legislative.

56

Articolul 69: Amendamente la poziția Consiliului

1. Comisia competentă, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați potdepune amendamente la poziția Consiliului, în vederea examinării în plen.

2. Amendamentele la poziția Consiliului sunt admisibile numai în cazul în care sunt înconformitate cu dispozițiile articolelor 169 și 170 și dacă au drept scop:

(a) restabilirea totală sau parțială a poziției adoptate de Parlament în primă lectură,sau

(b) ajungerea la un compromis între Consiliu și Parlament, sau

(c) modificarea elementelor poziției Consiliului care nu erau prevăzute de propunereaprezentată în primă lectură sau al căror conținut era diferit și care nu reprezintă omodificare semnificativă, în sensul articolului 63, sau

(d) luarea în considerare a unui fapt sau a unor situații juridice noi, apărute dupăprima lectură.

Decizia Președintelui privind admisibilitatea amendamentelor nu poate fi atacată.

3. În cazul în care după prima lectură au loc noi alegeri fără să fi fost invocat articolul63, Președintele poate hotărî derogarea de la restricțiile privind admisibilitatea,enunțate la alineatul (2).

4. Amendamentele sunt adoptate numai dacă întrunesc majoritatea voturilormembrilor care compun Parlamentul.

5. Înainte de votarea amendamentelor, Președintele poate solicita Comisiei să-și facăcunoscută poziția și Consiliului să-și prezinte comentariile.

Concilierea

Articolul 70: Convocarea comitetului de conciliere

În cazul în care Consiliul informează Parlamentul că nu este în măsură să aprobe toateamendamentele acestuia la poziția Consiliului, Președintele convine împreună cuConsiliul asupra unei date și a unui loc pentru prima reuniune a comitetului deconciliere. Termenul de șase săptămâni sau, în cazul în care a fost prelungit, de optsăptămâni, prevăzut la articolul 294 alineatul (10) din Tratatul privind funcționareaUniunii Europene, curge de la data primei reuniuni a comitetului de conciliere.

Articolul 71: Delegația la comitetul de conciliere

1. Delegația Parlamentului la comitetul de conciliere este formată dintr-un număr demembri egal cu numărul membrilor delegației Consiliului.

2. Componența politică a delegației corespunde împărțirii Parlamentului pe grupuripolitice. Conferința președinților stabilește numărul exact de membri ai diferitelorgrupuri politice care intră în componența delegației.

57

3. Membrii delegației sunt numiți de grupurile politice pentru fiecare caz deconciliere, de preferință dintre membrii comisiilor competente, cu excepția a treimembri desemnați ca membri permanenți în delegațiile succesive pentru o perioadăde 12 luni. Grupurile politice desemnează cei trei membri permanenți dintrevicepreședinți, aceștia reprezentând cel puțin două grupuri politice diferite.Președintele și raportorul comisiei competente sunt membri ai delegației în fiecarecaz.

4. Grupurile politice reprezentate în cadrul delegației își desemnează membriisupleanți.

5. Grupurile politice și deputații neafiliați care nu sunt reprezentați în cadrul delegațieipot trimite fiecare câte un reprezentant la orice reuniune internă pregătitoare adelegației.

6. Delegația este condusă de Președinte sau de unul dintre cei trei membripermanenți.

7. Delegația hotărăște cu majoritatea voturilor membrilor care o compun. Dezbaterilenu sunt publice.

Conferința președinților stabilește orientările de procedură complementare privindactivitatea delegației la comitetul de conciliere.

8. Delegația comunică Parlamentului rezultatele negocierii.

Stadiul examinării în plen

Articolul 72: Proiectul comun

1. În cazul în care comitetul de conciliere a căzut de acord asupra unui proiectcomun, punctul se înscrie pe ordinea de zi a unei ședințe plenare care urmează săaibă loc în termen de șase săptămâni sau, în cazul în care termenul a fost prelungit, întermen de opt săptămâni de la data aprobării proiectului comun de către comitetulde conciliere.

2. Președintele delegației sau un alt membru desemnat al delegației la comitetul deconciliere face o declarație privind proiectul comun, care este însoțit de un raport.

3. Nu se pot depune amendamente la proiectul comun.

4. Proiectul comun în ansamblu face obiectul unui singur vot. În cazul în careîntrunește majoritatea voturilor exprimate, proiectul este aprobat.

5. În cazul în care nu se ajunge la un acord asupra unui proiect comun în cadrulcomitetului de conciliere, președintele sau un alt membru desemnat din delegațiaParlamentului la comitetul de conciliere face o declarație. Declarația este urmată de odezbatere.

58

7.5. Articolele 73 și 74 din Regulamentul de procedură privind negocierileinterinstituționale din cadrul procedurilor legislative: decizia de deschiderea negocierilor

Articolul 73: Negocierile interinstituționale din cadrul procedurilor legislative

1. Negocierile cu celelalte instituții în scopul ajungerii la un acord în cursul uneiproceduri legislative se desfășoară ținând seama de Codul de conduită stabilit deConferința președinților56.

2. Negocierile în cauză se deschid doar după ce comisia competentă adoptă, de la cazla caz pentru fiecare procedură legislativă vizată și cu majoritatea membrilor care ocompun, o decizie privind deschiderea negocierilor. Decizia respectivă stabileștemandatul și componența echipei de negociere. Deciziile respective se notificăPreședintelui, care informează periodic Conferința președinților cu privire la acestea.

Mandatul constă într-un raport adoptat în cadrul comisiei și depus spre a fi analizatulterior de către Parlament. În mod excepțional, în cazul în care comisia competentăconsideră că există motive întemeiate pentru deschiderea negocierilor înainte deadoptarea unui raport în cadrul comisiei, mandatul poate consta într-un set deamendamente sau într-un set de obiective, priorități sau orientări clar definite.

3. Echipa de negociere este condusă de către raportor și prezidată de cătrepreședintele comisiei competente sau de către un vicepreședinte desemnat de cătrepreședinte. Din echipă fac parte cel puțin raportorii alternativi din partea fiecărui gruppolitic.

4. Orice document destinat dezbaterilor din cadrul unei reuniuni cu Consiliul șiComisia („trilog”) se prezintă sub forma unui document care expune pozițiileinstituțiilor implicate și indică posibile soluții de compromis și care se distribuieechipei de negociere cu cel puțin 48 de ore sau, în caz de urgență, cu cel puțin 24 deore înaintea trilogului în cauză.

După fiecare trilog, echipa de negociere prezintă un raport în cadrul următoareireuniuni a comisiei competente. Documentele care reflectă rezultatul celui mai recenttrilog sunt puse la dispoziția comisiei.

În cazul în care nu este posibilă convocarea la timp a unei reuniuni a comisiei, echipade negociere raportează președintelui comisiei, raportorilor alternativi șicoordonatorilor comisiei, după caz.

56 A se vedea anexa XX la Regulamentul de procedură.

59

Comisia competentă poate actualiza mandatul în funcție de evoluția negocierilor.

5. În cazul în care negocierile conduc la un compromis, comisia competentă esteinformată fără întârziere. Textul convenit este transmis spre examinare comisieicompetente. Dacă este aprobat prin vot în cadrul comisiei, textul convenit este supusspre examinare Parlamentului sub forma corespunzătoare, cu includereaamendamentelor de compromis. Textul poate fi prezentat sub formă de textconsolidat, cu condiția să expună în mod clar modificările aduse propunerii de actlegislativ supuse spre examinare.

6. În cazul în care cadrul ales presupune recurgerea la procedura comisiilor asociatesau la procedura reuniunilor comune ale comisiilor, articolele 54 și 55 se aplicădeciziei de a iniția negocieri și desfășurării acestor negocieri.

În cazul unui dezacord între comisiile în cauză, modalitățile de deschidere șidesfășurare a negocierilor se stabilesc de către președintele Conferinței președințilorde comisie, în conformitate cu principiile enunțate în articolele menționate mai sus.

Articolul 74: Aprobarea unei decizii privind deschiderea negocierilorinterinstituționale înainte de adoptarea unui raport în cadrul comisiei

1. Orice decizie a unei comisii privind deschiderea negocierilor înainte de adoptareaunui raport în cadrul comisiei se traduce în toate limbile oficiale, se distribuie tuturordeputaților din Parlament și se transmite Conferinței președinților.

La cererea unui grup politic, Conferința președinților poate decide înscrierea unuipunct, spre a fi examinat în cadrul unei dezbateri și supus la vot, în proiectul de ordinede zi a perioadei de sesiune a Parlamentului ulterioare difuzării, iar, în acest caz,Președintele stabilește un termen de depunere a amendamentelor.

În lipsa unei decizii a Conferinței președinților de a înscrie punctul în proiectul deordine de zi a perioadei de sesiune respective, decizia privind deschidereanegocierilor este anunțată de către Președinte în deschiderea perioadei de sesiune încauză.

2. Acest punct se înscrie în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune aParlamentului care urmează anunțului, spre a fi examinat în cadrul unei dezbateri șisupus la vot, iar Președintele stabilește un termen de depunere a amendamentelor încazul în care un grup politic sau cel puțin 40 de deputați solicită acest lucru în termende 48 de ore de la anunț.

În caz contrar, se consideră că decizia privind deschiderea negocierilor a fostaprobată.

60

7.6. Ordinea de exercitare a președinției Consiliului57

Germania ianuarie - iunie 2007

Portugalia iulie - decembrie 2007

Slovenia ianuarie - iunie 2008

Franța iulie - decembrie 2008

Republica Cehă ianuarie - iunie 2009

Suedia iulie - decembrie 2009

Spania ianuarie - iunie 2010

Belgia iulie - decembrie 2010

Ungaria ianuarie - iunie 2011

Polonia iulie - decembrie 2011

Danemarca ianuarie - iunie 2012

Cipru iulie - decembrie 2012

Irlanda ianuarie - iunie 2013

Lituania iulie - decembrie 2013

Grecia ianuarie - iunie 2014

Italia iulie - decembrie 2014

Letonia ianuarie - iunie 2015

Luxemburg iulie - decembrie 2015

Țările de Jos ianuarie - iunie 2016

Slovacia iulie - decembrie 2016

Malta ianuarie - iunie 2017

Regatul Unit iulie - decembrie 2017

Estonia ianuarie - iunie 2018

Bulgaria iulie - decembrie 2018

Austria ianuarie - iunie 2019

România iulie - decembrie 2019

Finlanda ianuarie - iunie 2020

57 JO L 4, 1.1.2007, p. 11.