ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE...
Transcript of ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE...
1
ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
DOMENIUL SOCIOLOGIE
REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT
“SPECIFICUL DINAMICII PSIHO-SOCIALE
DIN INTERIORUL FAMILIILOR DE EMIGRANȚI”
- Studiu de caz în Comuna Drăgoești, Județul Vâlcea-
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
PROF. UNIV. DR. VINTILĂ MIHĂILESCU
DOCTORAND,
ADRIANA BUZATU (PĂUNESCU)
BUCUREȘTI
- 2018-
2
CUPRINS
PARTEA I
INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND FENOMENUL MIGRAȚIEI 5
1.1.Cadrul accelerator al migraţiei în spaţiul socio-economic actual
1.2. Dimensiunile generale ale globalizării
1.3. Radiografierea orientărilor teoretice generate de fenomenul migrațional
1.3.1. Teoria economiei neoclasice
1.3.2. Noua economie a migraţiei
1.3.3. Piaţa forţei de muncă segmentate (duale)
1.3.4. Tradiţia structural istorică (teoria dependenţei, sistemul mondial)
1.3.5. Abordarea reţelelor de emigranţi
1.3.6. Abordarea instituţională
1.3.7. Abordarea din perspectiva capitalului social
1.3.8. Abordarea cauzalității cumulative
1.3.9. Abordarea sistemică
5
6
10
11
12
12
13
14
15
16
16
17
CAPITOLUL II. DIMENSIUNEA FENOMENULUI MIGRAŢIEI 19
2.1. Cauzele favorizării migraţiei internaţionale
2.2. Consecințele fenomenului migrației
2.3. Reţelele de emigranţi- o nouă perspectivă
CAPITOLUL III. ROMÂNIA DIN PERSPECTIVA MIGRAŢIONISTĂ
3.1. Contextul generator al fenomenului migraţiei
3.1.1. Contextul economic
3.1.2. Contextul politic
3.1.3. Contextul educaţional
3.2. Originea spaţiului de tranzit şi de destinaţie a fenomenului migraţiei
3.2.1. Percepția românilor cu privire la emigranți
3.2.2. Baza motivațională în conturarea deciziei de a emigra
3.3. Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași acasă
3.4. Solidaritatea în dinamica familiei de emigranți
19
23
24
26
26
26
26
26
27
30
31
32
35
3
CAPITOLUL IV. INTERDEPENDENȚA DINTRE SCENARIUL DE VIAŢĂ AL
ANTECESORILOR ȘI ALEGEREA DE A EMIGRA
39
4.1. Familia și rolul său modulator în actualul context social al migrației
4.1.1. Specificul identitar al emigranţilor
4.1.2. Jalonarea funcţiilor familiei
4.1.3. Perpetuarea rolurilor în interiorul familiei de emigranți
4.1.4. Configurarea comunicării din interiorul familiei de emigranţi
4.1.5. Solidaritatea culturală asociată familiei de emigranţi
4.1.6. Determinismul atașamentului în reliefarea modelului parental
4.1.7. Tipologia psiho-socială a emigrantului român
4.2. Structura socio-demografică a comunei Drăgoești, județul Vâlcea
4.2.1. Stilul de viață al locuitorilor comunei Drăgoești
4.2.2. Perspectiva istorică și culturală a comunei Drăgoești
4.2.3. Profilul socio-demografic al emigranților comunei Drăgoești
40
45
50
53
55
58
60
63
65
67
67
71
CAPITOLUL V CERCETAREA SPECIFICULUI DINAMICII PSIHO-SOCIALE
DIN INTERIORUL FAMILIILOR DE EMIGRANȚI
5.1. Metodologia cercetării
78
78
5.2. Designul cercetării
5.2.1. Scopul cercetării
5.2.2. Obiectivele cercetării
5.2.3. Ipotezele de lucru
5.2.4. Unitatea de analiză: părinții emigranți și copiii acestora rămași acasă
81
81
81
81
82
5.3. Prelucrarea și interpretarea datelor accesate prin ghidul de conversație
5.3.1. Familiarizarea participanților la cercetare, cu noțiunea de “migrație”
5.3.2. Prescrierea rolurilor socio-familiale determinate de migrația unui adult
5.3.3. Redarea corelației dintre sentimentul dezrădăcinării trăit de către adultul
emigrant și nevoia de înrădăcinare a propriilor copii
5.3.4. Studii de caz exemplificative
84
88
95
124
155
CONCLUZII 167
BIBLIOGRAFIE 179
ANEXE 188
4
Introducere
Întrucât omul este perceput ca fiind produsul societății, al travaliului istoriei familiale
în care se originează, mi-am propus să surprind parcursul psiho-social al părinților emigranți și
al copiilor rămași acasă. În acest demers mă voi axa îndeosebi pe identificarea statutului socio-
familial al subiecților respondenți, prin descrierea criteriilor de asumare a rolurile parteneriale
și parentale, precum și a rolurilor filiale contaminate.
Pentru evidențierea specificului dinamicii psiho-sociale din interiorul familiei de
emigranți, mi-am propus să identific prezența repetițiilor familiale și a blocajelor manifestate
în plan decizional, comportamental și acțional. Surprinderea acestor aspecte oferă consistență
atât în procesul decriptării loialității membrilor familiei de emigranți, cât și în procesul derulării
scenariilor de viață ale subiecților respondenți, pornind de la cauzele și riscurile presupuse de
întreruperea relației cu spațiul de origine.
Din punctul meu de vedere, doar o viziune sistemică, integrată şi holistic analizată ar
putea contura eforturile privind cercetarea acestui fenomen. Focusarea doar asupra perspectivei
ţărilor bogate alese ca destinaţie, sau doar asupra originii emigranţilor, reprezintă un risc colosal
de minimizare a diversităţii fenomenului, prin ignorarea nevoilor reale ale “subiecţilor în
mişcare”.
Alegerea oamenilor de a-și desfășura munca în afara spațiului țării noastre este un
moment esențial în contextul dinamicii familiale, prefigurând reperele ulterioare ale membrilor
săi, în fapt chiar scenariile lor transgeneraționale.
Cu cât conflictele intrapsihice trăite în familia de origine nu sunt conștientizate de către
descendenți, cu atât riscul de reluare și replicare a lor se perpetuează constant, înfășurând în
multiple straturi ghemul existențial familial, necesitând a fi resemnificate, iar apoi integrate
într-un nou plan existențial, funcțional.
După lecturarea monografiei comunei Drăgoești, am putut constata încă o dată că fiecare
familie este deținătoarea unor mituri și ritualuri privind relația descendenților cu antecesorii, a
căror propagare ciclică generează prescripții sociale care descriu chiar specificul din interiorul
dinamicii familiilor de emigranți.
Pornind de la această idee, am structurat lucrarea în două părți: o parte teoretică, extinsă
de-a lungul a patru capitole și o parte rezervată exclusiv cercetării fenomenului migrației, prin
redarea unor studii de caz, așa cum se relevă acestea într-o zonă a județului Vâlcea și anume
comuna Drăgoești.
În cuprinsul primului capitol, am decelat cadrul accelerator al fenomenului migrației în
spațiul socio-economic actual. Astfel, prin intermediul câtorva inserții, am surprins specificul
5
fenomenului globalizării, prin evidențierea dimensiunilor sale generale: dimensiunea
economică, politică, de securitate, socială și culturală.
Cel de-al II-lea capitol l-am rezervat descrierii dimensiunii fenomenului migrației,
punând accent atât pe enumerarea cauzelor acestui fenomen, cât și pe reliefarea efectelor
migraţiei în ceea ce privește ancorarea spaţială a emigranţilor.
Cauzele care stau la baza apariției migraţiei internaţionale sunt: dispariția granițelor,
rolul indicelui demografic, segmentarea forței de muncă, modificările climatice, impasul politic
și economic al țărilor de origine, încălcarea drepturilor omului, revoluția în tehnică, importanța
rețelelor de migranți, prezența extinsă a mobilităților, predominanța femeilor în acest flux
migrațional, nevoile și așteptările familiilor de migranți, creșterea cererii și a ofertei de muncă,
avântul economic și politic al migrației.
Prin evidențierea rolului reţelelor de emigranţi, am subliniat ideea conform căreia un
potenţial emigrant, devine posesorul unei noi re/surse, întrucât el nu rămâne doar “ruda unei
rude” sau “colegul de şcoală”, ci devine şi “consătean ”, ceea ce indiscutabil era şi înainte,
numai ca această a doua calitate nu îi permitea să acceseze în mod adecvat resurse.
Fenomenul migraţiei poate fi privit ca o afacere internaţională organizată, care necesită
un buget extins, implică toate statele lumii şi are la conducere instituţii, agenţii, persoane
interesate doar de promovarea propriei afaceri.
Efectele migraţiei sunt uşor perceptibile la nivelul dublei locaţii: cea de destinaţie și cea
de origine, prin dublarea nevoii de ancorare spaţială a emigranţilor.
Un alt efect reliefează tendința spre un consumerism excesiv, evaluată de către prof.
Vintilă Mihăilescu ca fiind „soluţia unei decompresii a individualităţii după deceniile de
omogenizare şi egalitate forţată. (...) În aceste condiţii, investiţia materială şi simbolică în
gospodărie devine o aspiraţie cu valoare de fenomen social total, schimbând profund aspectul
şi sensurile lumii rurale”. (Mihăilescu, 2011)
De-a lungul celui de-al III-lea capitol, m-am focusat asupra evidențierii României din
perspectiva migraționistă. În acest sens, punctarea contextului generator își găsește justificarea
întrucât atât contextul economic (evidențiat prin dezorganizarea structurală specifică acelui
decembrie 1989 și prin creșterea sărăciei determinată de tranziția economică), dar și contextul
politic (evidențiat prin convulsiile politice apărute după anii `90), reprezintă aspecte care au
încurajat românii să emigreze temporar sau definitiv, legal sau ilegal, pentru a-şi îmbunătăţi
situaţia financiară. Contextul educaţional concretizat prin intermediul unor programe
parteneriale, similare programelor Erasmus, a facilitat şi încurajat mobilitatea din sfera
academică.
6
După anul 1989, migraţia internaţională s-a produs în trei etape diferite.
Prima etapă (1990-1995) a înregistrat fluxuri masive de persoane care au aderat la
migraţia permanentă (migraţia etnicilor germani şi evrei către statul de naţiune) denumită şi
“migraţie etnică de revenire”. Încurajați fiind de către autorităţile statului german, o mare parte
dintre cetăţenii români au cerut azil în Occident.
Deplasările repetate, pe perioade scurte, pentru comerţ în ţările apropiate (fosta
Iugoslavie, Polonia, Turcia, Ungaria, Republica Moldova) au reprezentat strategia care a
deschis calea către muncă: “migraţia cu valiza”.
Statul român a oscilat în a aborda fenomenul migrației, de la neglijarea completă a
fenomenului, în primii ani de după 1989, până la o politică mai degrabă de laissez-faire, după
anul 2007.
A doua etapă (1996- 2002) a fost caracterizată de fenomenul migraţiei circulatorii
(migraţia incompletă pentru muncă). Ţările agreate ca destinaţie, în acest proces migraţional,
au fost Germania şi Ungaria.
A treia etapă (după anul 2002) se caracterizează prin ridicarea restricţiilor privitoare la
acordarea vizelor pentru cei care tranzitează ţări din spaţiul Schengen.
Percepţia românilor cu privire la emigranţi depinde atât de claritatea politicilor actuale
de securitate, cât și de încurajarea unei comunicări constante între emigranţi şi grupurile sociale.
La baza motivației care conturează decizia de a emigra se află fenomenul diminuării
locurilor de muncă, sărăcia, precum și nevoia de îmbunătăţire a traiului.
Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași acasă
Întrucât procesul de reacomodare cu părintele plecat este dificil de reluat, copiii tind să
aprecieze mai mult echilibrul familial şi liniştea specifică familiei întregite, dincolo de
dificultăţile financiare cu care se confruntă în mod real.
Așa cum deseori s-a observat, “disfuncţionalitatea familiei, lipsa afectivităţii, creşterea
responsabilităţilor, neînţelegerile dintre fraţi şi dintre părinţi, dificultăţile şcolare, sentimentul
de singurătate, lipsa sprijinului moral” (Răduţ, 2009), sunt doar câteva dintre problematicile
care descriu actuala dinamică a familiei de emigranți.
Preocuparea mea pentru a reda specificul dinamicii psiho-sociale din interiorul
familiilor de emigranți, mi-a permis să surprind nu doar moştenirea unor bunuri financiar-
materiale, ci şi existența schimburilor informaţionale. Este vorba despre o preluare mutuală a
unor mituri, pre/concepţii, datorii şi îndatoriri, de sccenarii de viaţă repetabile ciclic.
Pe parcursul celui de- al IV-lea capitol, am redat interdependența dintre scenariul de
viață al antecesorilor și alegerea de a emigra.
7
În scopul reconstituirii dinamicii familiilor de emigranți, mi-am propus să evidenţiez
rolul familiei în contextul social actual, prin raportare la cele trei domenii promovate prin
intermediul politicilor UE: securitate, prosperitate și solidaritate familială. Acest aspect mi-a
permis identificarea specificului identitar al emigrantului. Acesta trăiește un sentiment profund
al dezrădăcinării, ca urmare a stigmatizării socio-familiale trăite. Astfel, emigrantul şi familia
acestuia exersează strategii identitare, prin supunere la regulile comunităţii de adopţie, prin
preluarea culturii ţării de destinaţie, prin conformarea la noul mediu social, ori chiar prin
retragere şi opoziţionism.
Pe de altă parte, alegerea de a emigra conduce la o disociere a emigrantului faţă de
cultura sa de origine, singurul moment de reconectare culturală autentică fiind legat de păstrarea
sărbătorilor. Acestea promovează specificul comunității noastre, prin obiceiuri și tradiții ce
reprezintă „obiectul unei credinţe legitime în trecutul nostru, interpretat raţional de către noi în
prezent.” ( Mihăilescu, 2010)
Jalonarea prin funcțiile familiei mi-a facilitat decriptarea modalității de perpetuare a
rolurilor în interiorul familiei de emigranți. Încrederea în sine a copiilor depinde de arhitecţii
principali ai personalităţii: părinţii vs familia, întrucât o familie funcţională, organizată este
premisa încurajatoare pentru asigurarea unui suport emoțional adecvat copiilor de emigranți.
Prin reliefarea stilului de comunicare și a solidarității culturale am configurat tipologia psiho-
socială a emigrantului român.
Valorile românilor plecaţi în afara graniţelor ţării sunt: familia, munca, prietenii, religia.
Dârzenia, tenacitatea şi pragul crescut al suportabilităţii sunt atitudini regăsite în structura de
personalitate care portretizează tipologia emigrantului român.
În polaritatea acestor atitudini se află frica de regres social şi de eşec familial care
aglutinează ambiţia de a merge mai departe, de a asimila atât limba specifică acelei ţări, cât şi
valorile culturale, toate fiind subordonate unui scop major: adaptarea socială.
Sentimentele de culpabilitate vis-à-vis de îndepărtarea fizică şi emoţională faţă de cei
de acasă, predispun emigrantul către interiorizare și implicit către diminuarea menținerii
relaţiilor sociale.
În încercarea de cauterizare a sentimentelor de singurătate, emigrantul român se află
într-o permanentă căutare a unei noi identități morale, profesionale şi sociale. Ajutorul trimis
celor rămaşi acasă (sub formă de bani, sau de obiecte) contribuie la trăirea satisfacţiei de a
deveni util celorlalți. Dacă emigrantul a reuşit să-şi atingă ţelurile propuse, atunci a devenit un
om liber. Dacă, dimpotrivă, a eşuat, va fi cuprins de regrete şi remuşcări, devenind o victimă a
propriilor năzuinţe. Reuşita socială impune respect, preţuire, invidie, pe când eşecul stârnește
8
compasiune şi dezamăgire. În viziunea celor care au eşuat, întoarcerea acasă este inacceptabilă,
deoarece înseamnă să se expună oprobiului public. Pentru cei rămaşi acasă, emigranţii sunt
imaginea vie a destinului: generos cu unii, trist şi intolerant cu alţii.
Experiența personală prilejuită de petrecerea primei mele copilării în comuna Drăgoești,
m-a motivat să realizez o incursiune în structura socio-demografică a acestui spațiu rural, prin
surprinderea stilului de viață al locuitorilor și raportarea acestora la mituri, tradiții și obiceiuri
culturale. În urma studierii monografiei comunei Drăgoești, realizată în anul 2005, prin reunirea
eforturilor a doi profesori apreciați local, am surprins faptul că semnificația numelui localității
este o preluare a numelui unei personalități din vremuri îndepărtate.
Conform “hrisoavelor străvechi” obârșia toponimică a comunei Drăgoești este conferită
la începutul secolului al XVI-lea, de către familia boierilor Drăgoescu, mai exact a lui Tudor
Drăgoescu, deținătorii unor moșii în Vâlcea, Romanați, Gorj, Olt.
Sentimentul dezrădăcinării este prezent în trecutul comunei, atât ca urmare a vieții trăită
de către boierul Tudor Drăgoescu (a trăit în exil, a pierdut averi, sfârșind prin a fi ucis), dar și
ca urmare a familiilor de șerbi care, forțați de împrejurări și neajunsuri, când pământul era
vândut/cumpărat, treceau de la un stăpân la altul, fiind numiți “ațigani” și “rumâni.”
Teama de a nu fi marginalizați și criticați, atunci când nu răzbat provocările actualei
crize economice, îi determină pe drăgoeșteni să schimbe imaginea comunității despre ei,
oferindu-le copiilor lor totul, din punct de vedere material. Însă sufletul le este “gol, suferind”.
Aceste alegeri vin parcă să confirme suferința redată în cântecele de dor și jale, de către bătrânii
satului:
“Foaie verde busuioc,
M-am născut fără noroc
Sunt în curte buruiană,
N-am pe cine să strig mamă.
Sunt în cale mărăcine,
Toți se-mpiedică de mine
Orice om bătut de vânt
Are-o mamă pe pământ.
Numai măiculița mea,
Zace sub o cruce grea,
Sunt ca puiul cucului,
Fără mila nimănui.”
9
E lesne de înțeles cum mama este asemănată cu țara noastră, iar omul pribeag este
comparat cu o buruiană în propria-i curte/țară, comună, sau cu un mărăcine de care se împiedică
toți, dincolo, în țările de adopție, unde se sacrifică pentru o viață mai bună. Mitul cucului “sunt
ca puiul cucului/Fără mila nimănui”, mă determină să evidențiez atât similitudinile dintre
părinții plecați la muncă în străinătate și copiii lăsați acasă, cât și retrăirea unor sentimente de
abandon și dezrădăcinare, în lipsa unui spațiu identitar.
În urma scorării datelor reliefate de structura ghidului de conversație, am evidențiat
profilul socio-demografic al emigranților comunei Drăgoești. Astfel am constatat faptul că
ponderea persoanelor intervievate, care muncesc în afara granițelor țării, este deținută de către
sexul masculin (respectiv 40 persoane adulte), alte 9 persoane sunt de gen feminin, iar în 9
cazuri ambii parteneri au ales să muncească în altă țară.
Redarea predominării persoanelor de gen care aleg să emigreze
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
În ceea ce privește genul copiilor respondenți, proveniți din familii de emigranți,
dispunerea numerică este următoarea: 19 copii sunt de gen masculin, iar 11 copii sunt de gen
feminin.
Redarea predominanței de gen a copiilor “rămași acasă”
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Categoria de vârstă a celor care aleg să-și îmbunătățească nivelul de trai desfășurând
activități în afara teritoriului țării, este subîmpărțită astfel: 18 dintre persoanele intervievate au
vârsta cuprinsă între 40-45 ani; 8 persoane au vârsta cuprinsă între 35-40 ani, iar pentru un
număr de 6 persoane vârsta este cuprinsă între 45-50 ani.
12
9
9 masculin
feminin
ambii
11
19feminin masculin
10
Redarea categoriei de vârstă a persoanelor care aleg să emigreze
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Vârsta copiilor majoritari, deveniți parte din această cercetare, este cuprinsă între 10-13
ani (7 copii) și 19-22 ani (7 adolescenți); celelalte categorii de vârstă sunt distribuite după cum
urmează: 5 dintre copii au vârsta cuprinsă între 13-16 ani, 4 dintre copii se încadrează în
intervalul de vârstă 7-10 ani, iar alți 2 respondenți au depășit vârsta de 22 de ani.
Redarea categoriei de vârstă a copiilor “rămași acasă”
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Statutul marital al părinților emigranți indică faptul că 21 dintre adulți și-au menținut
relația de căsătorie, un număr de 16 persoane au divorțat ca urmare a emigrării în afara
granițelor țării a unuia dintre parteneri, iar o persoană este văduvă.
Redarea statutului marital al persoanelor care aleg să emigreze
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Deși majoritatea respondenților au subliniat ideea conform căreia, în afara spațiului țării,
nivelul studiilor nu reprezintă un factor prioritar în obținerea unui loc de muncă, am inserat în
2 3
8
18
6 2sub 30 ani
30-35 ani
35-40 ani
40-45 ani
45-50 ani
peste 50
4
7
55
72
7-10 ani
10-13 ani
13-16 ani
16-19 ani
19-22 ani
peste 22
21
16
1
căsătoriţi divorţaţi
văduvi
11
structura ghidului de interviu și itemi care să surprindă acest aspect. Astfel, o pondere de 25 de
adulți este reprezentată de către emigranții absolvenți de liceu, iar ponderea persoanelor care
au finalizat cursurile unor școli profesionale (10 clase) este redată printr-un număr de 8 adulți.
Persoanele cu studii universitare sunt și ele parte a fenomenului migrației care descrie comuna
Drăgoești (respectiv 2 dintre persoanele intervievate), iar 3 dintre respondenți dețin doar 8 clase
gimnaziale.
Redarea nivelului de instruire a persoanelor care aleg să emigreze
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Nivelul de instruire și educație al copiilor selectați pentru a face parte din eșantionul
acestei cercetări, indică reprezentativitatea elevilor de școală gimnazială (respectiv 9/30),
urmați îndeaproape de elevii de liceu (7/30).
Redarea nivelului de instruire al copiilor “rămași acasă”
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Populația selectată pentru a contribui la realizarea acestui studiu este formată atât din
copii, adolescenți și tineri care au cel puțin un părinte plecat la muncă în afara țării, cât și din
părinții acestora, sau bunicii în grija cărora au rămas.
Printre țările de destinație spre care se îndreaptă forța de muncă a comunei Drăgoești,
am enumerat: Italia (acolo unde muncesc 20 dintre respondenți), Germania (țara de destinație
aleasă de către 8 dintre respondenți), Spania (țară înspre care se îndreaptă 4 dintre adulții
emigranți), Anglia (spațiul ales de către 5 dintre respondenți) și Belgia (o destinație recent
38
25
28 clase
10 clase
liceu
universitate
4
9
7
6
11 1
1
elevi în clasele I-IV elevi în clasele V-VIII elevi în clasele IX-XII
absolvenţi de liceu absolvenţi de 8 clase absolvenţi de 10 clase
studenţi absolvenţi de universitate
12
accesată de către unul dintre respondenți, dar care trezește interesul forței de muncă migratoare,
ca urmare a recentelor atentate ce vizează Europa).
Redarea țărilor de destinație alese de către adulții emigranți
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Activitățile profesionale la care recurg locuitorii comunei Drăgoești sunt reprezentate
îndeosebi prin meseria de șofer (8 dintre respondenți), constructor (8 dintre respondenți) și
agricultor (5 dintre respondenți). Opțiunile respondenților pentru celelalte orientări profesionale
sunt distribuite în număr egal pentru activitățile de menaj (4/30), îngrijitor bătrâni (4/30), sau
pentru diversele activități specifice restaurantelor (3/30).
Redarea activităților profesionale la care aderă adulții emigranți
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Venitul realizat de către emigranți este în medie de 1000 de euro (răspuns redat de către
10 dintre adulții emigranți).
Redarea venitului realizat de către emigranții români (răspunsul părinților)
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
5 1
8
20
4
Anglia
Belgia
Germania
Italia
Spania
8
4
3
4
8
5
4şofer
menajeră
bucătăreasă
îngrijitoare bătrâni
construcţii
agricultură
altă meserie
1
1
5
1
1
103
32
1 1
1
500 euro
500 lire
700 euro
800 euro
900 euro
1000 euro
1200 euro
1500 euro
1000-1500 lire
2000 euro
2000 lire
3000 euro
13
Mare parte din ghidurile de interviu le-am aplicat în cadrul spațiului personal al
participanților la cercetare (locuința acestora), o altă parte a ghidurilor am aplicat-o
respondenților în timp ce se aflau în locuința temporară, din timpul vacanțelor școlare (casa
bunicilor), iar o altă parte a ghidurilor am aplicat-o prin favorizarea unor întâlniri cu
respondenții, la casele consătenilor, întrucât aceștia mențin constant relații de vecinătate și de
prietenie.
În continuare am recurs la descrierea numărului de persoane care coabitează în interiorul
gospodăriilor cu părinți emigranți. Astfel că 10 dintre părinții emigranți intervievați coabitează
în gospodării formate din patru membri (părinți și doi copii); 8 dintre părinții emigranți
intervievați coabitează în gospodării formate din cinci membri (părinți, copii, 1-2 bunici), iar 6
dintre părinții emigranți intervievați coabitează în gospodării formate din trei membri (ambii
bunici și un copil).
Redarea numărului de persoane care coabitează într-o gospodărie
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Condițiile de locuit descrise de către participanții la cercetare, observate în mod direct
de către mine, în timpul cercetării de teren, sunt redate după cum urmează: 15 dintre respondenți
dețin condiții bune de locuit: casă la curte, gospodărie, grădină de legume, păsări și animale de
curte. 12 dintre respondenți dețin gospodării modeste, investiția resurselor financiare trimise de
către cei plecați, regăsindu-se în amenajarea băii și a bucătăriei și mai puțin în consolidarea
casei, sau în extinderea acesteia. Aceste familii au renunțat atât la preocuparea pentru cultivarea
pământului, cât și la creșterea animalelor și a păsărilor de curte, apelând la varianta facilă de a-
și procura alimentele, din supermarket-uri.
Pe de altă parte, 3 dintre respondenți reprezintă categoria persoanelor care locuiesc cu
chirie în Râmnicu Vâlcea, fie pentru că în localitatea de domiciliu Drăgoești, familia le-a
decedat, fie pentru că în oraș își desfășoară cea mai mare parte a activităților: studii, loc de
muncă.
1 3
6
10
8
21 membru
2 membri
3 membri
4 membri
5 membri
6 membri
14
Descrierea spațiului de coabitare a membrilor familiei de emigranți
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Relatările fiecărui membru respondent, mi-a permis accesul la biografii individuale
desprinse din istoria transgenerațională. Astfel că, prin surprinderea unor informaţii-sursă
despre viaţa psiho-socială a adulților emigranți și a propriilor copii rămași acasă, am reliefat
profilul socio-demografic al emigranților (starea civilă, vârsta, sexul, locul de muncă, istoria
familială, tabloul socio-economic al familiei, situația locativă, conflictele intrafamiliale,
repetițiile cu rol în justificarea impactului blestemului și al sentimentului dezrădăcinării).
De-a lungul întregului capitol V prezint cercetarea specificului dinamicii psiho-sociale
din interiorul familiilor de migrați.
În demersul de investigare empirică, am recurs la identificarea acelor metode și
instrumente specifice unei cercetări calitative (biografiile familiale şi observaţia participativă).
Astfel am recurs la interviul semi-dirijat, care cuprinde atât chestionarul de selecție, cât și
ghidul de conversație aplicat adulților emigranți, precum și copiilor acestora rămași acasă.
În demararea cercetării am elaborat două chestionare: unul pentru adulţi, care cuprinde
32 de întrebări, dintre care 4 mixte, 2 închise, iar celelalte deschise şi unul pentru copii, care
cuprinde 29 de întrebări, dintre care 3 mixte, iar celelalte deschise.
În structurarea chestionarului de selecție, am inserat întrebări filtru, care conțin
întrebările specifice de selecție a grupului de subiecți.
În construirea ghidului de conversație, am accesat tehnici specifice, precum
principiului pâlniei și al comportamentului celor patru pași, inserând întrebări de introducere
cu rol în a sparge gheața din debutul relaționării mele cu persoanele intervievate, corelând astfel
itemii cu obiectivele acestei cercetări. Aceste alegeri mi-au facilitat extragerea aspectelor
conclusive, menite a evidenția validitatea ipotezelor cercetării.
Instrumentele utilizate în completarea acestor tehnici au fost: asociația liberă a
cuvintelor, asociația non-dirijată a cuvintelor, testul completării frazelor începute și testul
magicianului.
3
15
12
apartament la bloc 2-3 camere
casă la curte, condiţii foarte bune de locuit
casă la curte, condiţii modeste de locuit
15
În debutul instructajului am subliniat faptul că nu există răspunsuri corecte sau greşite/
adevărate sau false, întrucât se solicită opinii personale, care se deosebesc destul de clar. În
structura chestionarului am inserat o serie de întrebări de control, pentru evidenţierea
autenticităţii răspunsurilor, a valorilor atitudinale, a neutralității care confirmă acurateţea
răspunsurilor. În acelaşi scop am operaţionalizat anumiți termeni.
Rolul prezenței întrebărilor indirecte a permis înregistrarea unei validități mai mari a
itemilor, întrucât respondentul fie proiectează propria atitudine, fie o ecranează prin intermediul
replicilor altor persoane. Acest mecanism al proiecţiei are rol de “îngroşare prin contrast” a
propriilor trăiri vis-a-vis de fenomenul migrației.
Rolul întrebărilor circulare în redarea corelaţiei dintre cele trei planuri (cognitiv, afectiv-
emoţional şi comportamental), permite refacerea legăturii individului chestionat cu trecutul, dar
şi cu prezentul său, deschizând noi alternative de îmbunătățire a dinamicii familiale. Mai mult
decât atât, întrebările reflexive îi determină pe respondenţi să resemnifice ulterior motivația
care stă la baza alegerii de a emigra. Întrebările de informare (atât de tip închis, cât şi de tip
deschis), dețin o pondere destul de mare întrucât, prin intermediul lor, surprind și redau
îndeosebi interacţiunea dintre membrii familiei de emigranți.
Directa implicare a mea în înregistrarea obiectivă a răspunsurilor referitoare la migrație,
mi-a permis surprinderea limbajului nonverbal, cu rol semnificativ în decelarea gradului de
congruență dintre trăirile afective și verbalizarea alegerilor.
Interviul individual, a prilejuit explorarea ciclului familial al emigranţilor, prin
facilitarea accesului la biografii individuale desprinse din istoria transgenerațională, relatată de
către fiecare membru respondent.
Prin intermediul scopurilor acestei cercetări am urmărit: să creionez specificul dinamicii
psiho-sociale din interiorul unei familii expusă procesului internațional al migraţiei; să identific
motivele care au susținut decizia părinţilor de a munci în străinătate; să evidenţiez efectul
migraţiei părinților asupra copiilor rămaşi acasă; să exprim modificările apărute în dezvoltarea
psiho-emoţională și socială a copiilor privaţi de prezența părinților.
Obiectivul general al cercetării surprinde intenția mea de a reda și explica existența unor
mecanisme care justifică specificul dinamicii psiho-sociale din interiorul familiilor de
emigranți. Iar obiectivele specifice asociate cercetării sunt:
1.Descrierea dimensiunii specifice fenomenului migraţional, cu referire îndeosebi la fenomenul
migrației românilor;
2. Identificarea unor posibile relaţii de determinare a parcursului migraţional, prin decriptarea
rolurilor sociale introiectate la nivel familial;
16
3. Redarea corelațiilor dintre scenariul de viață al părinților emigranți și scenariul de viață al
copiilor rămași acasă, prin surprinderea trăirilor de respingere vs abandon/ dependență vs
fuziune.
Ipotezele de lucru ale acestei cercetări, sunt:
1. Dacă alegerea unui părinte de a emigra în afara graniţelor ţării este semnificată de
către copilul rămas acasă, drept un abandon, atunci afectarea psiho-emoţională a copilului
prognozează tendința de perpetuare a abandonului în contextul relațiilor sociale ulterioare.
2. Dacă părinții emigranți au dezvoltat o relaţie emoțională dificilă cu familia lor de
origine, atunci aceștia sunt încă afectați din punct de vedere psiho-social, fapt care generează
alegerea lor de a emigra în afara spaţiului familial/al ţării și perpetuarea unui ataşament nesigur
în relația cu proprii lor copii.
3. Cu cât adulții emigranți au trăit un profund sentiment al dezrădăcinării, prin afectarea
identității personale, cu atât se prefigurează o compensare exacerbată a eforturilor de
înrădăcinare a copiilor în spațiul demografic al familiei.
Comuna Drăgoeşti a înregistrat o populaţie de 2.003 locuitori în anul 2015, conform
datelor furnizate de către Institutul Naţional de Statistică. În prezent, comuna deține
aproximativ 250 familii (cu copii), având cel puţin un adult plecat în străinătate la muncă,
conform informaţiilor obţinute de la Primăria comunei Drăgoeşti și confirmate de către diverşi
locuitori ai comunei.
Demersul pentru alegerea grupului de subiecți l-am subordonat identificării acelor loturi
de subiecți adulți, domiciliați în comuna Drăgoești din județul Vâlcea, care muncesc în afara
graniţelor ţării, ai căror copii au rămas acasă.
Mijloacele la care am recurs pentru identificarea acestora sunt reprezentate prin
statisticile existente la nivelul Școlii Gimnaziale Nr.1, din comuna Drăgoești, pentru copiii cu
vârste cuprinse între 7 ani și 14 ani. Întrucât în majoritatea cazurilor, adolescenții aleg să
studieze în cadrul unor școli profesionale sau licee din orașul reședință de județ, accesul la
această categorie mi-a fost facilitat de către oamenii din comună, dar și prin intermediul
adulților constituiți ca parte în acest eșantion, analog metodei bulgărelui de zăpadă, prin
raportare la un chestionar de screening.
Pentru studiul problematicii migrației, am recurs la utilizarea unui ghid de conversație.
Așadar, grupul respondenţilor este alcătuit din 30 adulți, locuitori ai comunei Drăgoeşti, din
judeţul Vâlcea, plecați la muncă în străinătate şi din cei 30 de copii ai acestora rămași acasă.
17
Întrucât am beneficiat de datele de contact ale majorității subiecților implicați în această
cercetare, am putut stabili, de comun acord, intervalul orar și ziua în vederea desfășurării
interviului.
Modalitatea de intervievare a fost de tipul față în față, asigurând respondenții cu privire
la păstrarea confidenţialității informațiilor pe care mi le-au transmis. Am încurajat exprimarea
propriilor opinii și percepții, stabilind ca notarea răspunsurilor să o realizez eu, întocmai cum
au fost enunțate. Prin această formă de interacțiune, i-am încurajat pe respondenți să se
concentreze asupra descrierii stărilor interioare și mai puțin pe redarea în scris a acestora.
Atitudinea mea a fost una încărcată de acceptare, înțelegere și toleranță, neutră chiar,
evitând inducerea anumitor răspunsuri, sau a blocajului în exprimare. Starea mea de prezență
manifestată prin interesul pentru persoana din fața mea, mi-a facilitat accesul către anumite
experiențe din viața celor intervievați, cu rol major în surprinderea veridicității ipotezelor
cercetării.
Timpul de administrare a chestionarului de selecție și a ghidului de conversație a
necesitat o durată medie de aproximativ 90 de minute. Cu toate acestea, timpul de culegere a
datelor de la subiecții cu vârste cuprinse între 18 și 22 de ani, a fost cu mult mai mare, deseori
depășind durata medie cu încă 45 de minute, întrucât a fost necesar să securizez persoanele cu
privire atât la păstrarea confidențialității informațiilor, cât și în ceea ce privește rolul meu acolo:
nu doar de înregistrare a datelor specifice migrației, ci și pentru a oferi un minimum de suport
psiho-social.
Prelucrarea și interpretarea datelor accesate prin intermediul ghidului de conversație
Structura acestui studiu de caz am conturat-o în perioada septembrie-noiembrie 2015,
iar aplicarea instrumentelor de cercetare stabilite pentru culegerea datelor, am derulat-o în
perioada decembrie 2015- aprilie 2017. Motivul pentru care am rezervat această perioadă este
justificat prin faptul că adulții plecați în străinătate se reîntorc în sânul familiei, pentru
petrecerea unor sărbători tradiționale (Crăciunul și Paștele).
Deşi fenomenul migraţiei este din ce în ce mai des abordat, impactul său asupra copiilor
și al adolescenţilor este încă greu de explicat, în ciuda efectelor vizibile a dificultăţilor de
adaptare a acestora la mediul socio-familial.
În continuarea subcapitolului referitor la Familiarizarea participanților la cercetare cu
noțiunea de “migrație”, m-am focusat pe surprinderea unor relații de determinare existente între
informațiile scorate și conținuturile obiectivelor, respectiv ale ipotezelor formulate.
De asemenea, țin să subliniez faptul că preocuparea mea principală, de-a lungul întregii
cercetări, s-a subordonat obiectivului general al cercetării, care vizează surprinderea, redarea și
18
explicarea unor mecanisme care stau la baza solidarității relaționale existente între familiile de
emigranți și copiii acestora.
În continuarea demersului de cercetare, am recurs la structurarea ghidului de conversație
prin înlănțuirea itemilor ținând cont de conținutul celui de-al doilea obiectiv al tezei. Astfel am
urmărit surprinderea unor posibile relații de determinare a parcursului migraţional, prin
decriptarea rolurilor sociale introiectate la nivel familial.
În cuprinsul unui alt subcapitol, scorarea răspunsurilor înregistrate am realizat-o prin
raportare la cel de-al treilea obiectiv al lucrării: redarea corelațiilor dintre scenariul de viață al
părinților emigranți și scenariul de viață al copiilor rămași acasă, prin surprinderea trăirilor de
respingere vs. abandon/ dependență vs. fuziune.
Această situație, în care se regăsește fiecare copil și părintele său emigrant, a fost
reprezentată simbolic de către respondenții copii, prin asocierea cu un animal. Puși într-o astfel
de situație, fiecare a proiectat în imaginea animalului ales, problematica sa psiho-socială,
actuală. Această problematică descrie, în fapt, comportamentul inconștient la care recurg
respondenții, în situații limită.
Astfel că 7 dintre copii s-au identificat proiectiv cu imaginea unui câine “pentru că și
el își poate rupe lăbuța, din dor de mamă” (act ratat care justifică nevoia inconștientă de a o
determina pe mamă să revină acasă). Invocarea unui alt comportament al acestui animal
“indiferent dacă pleacă, se întoarce înapoi”, indică atât accesarea acelei atitudini-valori, care
descrie nevoia de înrădăcinare în spațiul familial și armonizarea relațiilor familiale, cât și relația
ambivalentă copil-adult emigrant, ca urmare a activării sentimentelor de separare vs abandon,
respectiv dependență vs fuziune.
Verbalizarea alegerii acestei imagini proiective “pentru că mulți sunt abandonați și
suferă” justifică retrăirea suferinței asociată sentimentului de abandon.
Răspunsurile următoare indică zbaterea copiilor afectați de migrație, asociată cu
dificultatea de a se adapta, ca urmare a trăirii acute a sentimentului de respingere vs abandon:
“mă tem de câinii altora pentru că sunt imprevizibili” (temere care indică descrierea
neîncrederii în ceilalți); “pentru că stau legați vai de mama lor și sunt chinuiți” (indică suferința
vis-a-vis de eforturile părintelui de a-l înrădăcina în spațiul socio-familial, privându-l de
prezența sa); “pentru că atunci când mă joc cu el, am o dispoziție bună” (nevoie de petrecere
a timpului cu părintele emigrant care să-i permită o reconectare autentică, dintr-o nevoie
firească de atașament securizant); “pentru că sufăr după această situație ca un câine și nu îmi
pot duce planurile la bun sfârșit” (prefigurează dificultatea de a se înrădăcina în spațiul
19
habitual, al școlii, respectiv al muncii, ca urmare a activării dificultății de a concretiza scopuri
sau așteptări specifice vârstei).
Un număr similar de copii se identifică proiectiv cu imaginea unei pisici “pentru că e
blândă, dar zgârie rău” (agresivitate mocnită, trăită de către ambele categorii de vârstă),
“pentru că poate să-și piardă mama, frații; poate să dea mașina peste ea, sau să-și găsească
o altă familie” (retrăirea unor sentimente de pierdere, prin activarea angoasei de separare,
respingere, abandon), “e cuminte” (repere morale preluate de la părinți), “pentru că e jucăușă”
(investirea copilului ca mandatar al fericirii adultului, destul de anxietat când întâmpină tristețea
propriului copil lăsat acasă); “o pisică neajutorat care fuge și atât (indică rana emoțională a
persoanelor invalidate în spațiul identitar socio-familial); “un câine se mai apără; pisica se
cațără prin copaci și atât” (răspunsuri-metaforă care evidențiază propria lor viață emoțională,
descriind pe rând ambivalența comportamentală de tipul luptă- fugă, generatoare de dependență
relațională- abandon).
Alți 2 copii au reprezentat propria experiență de viață, prin asocierea proiectivă cu
imaginea unei vulpi “pentru că e hoață și vicleană” (indică ambivalența față de părintele plecat,
întrucât dacă la nivel declarativ e de acord cu alegerea adultului de a emigra, în subsidiar îl
condamnă pentru această alegere); care “caută hrana bună” (indică atât nevoia de afecțiune
din partea părinților, cât și mulțumirea de a beneficia de avantajele materiale prilejuite de
migrația unuia dintre părinți).
Toate aceste răspunsuri evidențiată fuziunea relațională copil-părinte emigrant, prin
anihilarea granițelor dintre nevoile personale și cele ale adultului. Această confuzie este
generatoare de sens în ceea ce privește nu doar dependența relațională, ci și dependența de
mediul virtual sau al adicțiilor, spre care se îndreaptă pentru a-și satisface “foamea de hrană
bună”, de iubire, de putere, de exteriorizare adecvată a furiei.
O altă proiecție indică identificarea unuia dintre copii cu imaginea unui cățel nou-născut
care e “neajutorat pentru că nu e părintele alături” (copilul resimte nesiguranță socială, prin
regresare la o vârstă timpurie, când s-a instaurat trauma generică: trăirea sentimentului de
abandon familial); “pentru că simte când celălalt e trist și supărat și-l înveselește” (tendință
de a fuziona cu trăirile adultului, prin inversiune de rol și îndepărtare față de propriile nevoi).
Un alt copil se identifică proiectiv cu trăsăturile specifice unui leu pentru că acesta “își
apără familia” (sentiment de omnipotență dezvoltat prin supraresponsabilizare și preluare
inconștientă a rolurilor parentale. Pe de altă parte, putem remarca nevoia copilului de a-și apăra
imaginea familiei, blamată social); “pentru că pleacă după hrană și își lasă puii singuri” (trăire
acută a sentimentului de abandon, prefigurând riscul de a-l reitera în relațiile sale ulterioare).
20
Un alt copil se identifică proiectiv cu imaginea unui păianjen femelă pentru că ”lasă
ouăle, iar masculul îngrijește puii până la maturitate”. Răspunsul aparține unui copil afectat
de migrația mamei, tatăl preluând responsabilitățile acesteia în interiorul dinamicii familiale.
Această inversare de roluri determină confuzarea copilului, ca urmare a perceperii distorsionate
a atributelor de gen feminin și masculin.
Imaginea proiectivă a altui copil, prin identificare cu trăsăturile comportamentale ale
unui porc mistreț “se duce la vânat, ia prada în gură și o aduce acasă” descrie fuziunea
copilului cu părintele emigrant, prin aderare la comportamente similare (pe de o parte copilul
alege să depună efort în mediul școlar pentru îmbunătățirea imaginii familiei sale, iar pe de altă
parte părintele emigrant alege să investească economiile dobândite în țara de destinație, în
spațiul său origine). Această asociere metaforică a spațiului de unde fiecare urmărește un câștig,
“o pradă” hrănitoare, indică nevoia acestor familii de validare socială, prin confort financiar.
Copiii emigranților își însoțesc părinții în spațiul de vânătoare ales de către aceștia, dar doar în
timpul vacanțelor școlare și doar pentru plăcerea de a vizita, dezvăluind nu doar un exemplu
solidaritate cu familia extinsă, ci și dorința de înrădăcinare în spațiul de origine.
Un alt copil se identifică proiectiv cu imaginea unui urs panda pentru că “sunt capturați
(în propriul scenariu familial), duși la zoo (analogie cu spațiul habitual), unde le e greu să vadă
fețele ciudate ale oamenilor care se holbează la ei” (descriere a dificultății de reîntregire a
imaginii statutului de copil provenit din părinți emigranți).Trăirea acută a blocajului afectiv,
datorat dificultății de acceptare a rolurilor familiale preluate odată cu instaurarea, în familia sa,
a acelui moment de criză afectivă, este amplificată apoi de relațiile conflictuale cu copiii
neafectați de fenomenul migrației.
Identificarea proiectivă a unui alt copil cu imaginea un fluture monarh, care “zboară
din America în Mexic, acolo unde depune ouăle și apoi moare”, reliefează anxietatea de
separare și îngrijorarea manifestată față de starea de sănătate a părintelui. La originea acestor
trăiri se află teama de pierdere a părintelui, care își poate reface viața de familie, în țara de
destinație).
21
Reprezentarea copiilor prin identificare proiectivă cu imaginea unui animal
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Culoarea aleasă de către adulții emigranți, pentru a descrie trăirile lor, cu privire la
fenomenul migrației, indică următoarele nuanțe emoționale:
- negru, culoare aleasă de către 14 dintre respondenți, semnifică prezența unor atitudini
negativiste, de exaltare nerealistă în fața provocărilor vieții de adulți emigranți;
- gri, culoare aleasă de către 11 dintre respondenți, indică nevoia de separare față de cei de
acasă, nevoia de diminuare a stării de anxietate resimțită ca urmare a trăirilor de respingere și
marginalizare socială, dar și trăirile specifice dezrădăcinării socio-familiale;
- roșu, culoare aleasă de către 3 dintre respondenți, indică o mare voință de realizare și impunere
socială, potențată atât de energia ca resursă deținută, cât și de spiritul întreprinzător;
- roz, culoare aleasă de către 2 dintre respondenți, indică atât imaturitatea emoțională care
determină alegerea de a părăsi spațiul habitual, dar responsabilitatea asumată față de cei lăsați
acasă, prin oferirea sprijinului financiar.
Reprezentarea adulților prin identificare proiectivă cu o culoare
Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului
Răspunsurile evocate mai sus indică aspecte observate cu realism de către copiii emigranților,
descriind situația socio-familială a acestora.
1
1
1
7
7
2
1
1
1
2
1
0 5 10 15 20 25 30
câine şi pisică
fluture monarh
urs panda, delfini
pisică
câine
căţel
porc mistreţ
păianjen femelă
lup
vulpe
leu
14
11
23
negru
gri
roz
roșu
22
O mare majoritate a locuitorilor acestei comune au muncit în cadrul Combinatului
Oltchim, din Râmnicu Vâlcea. Odată cu declararea falimentului, mulți locuitori ai comunei au
rămas șomeri și nu și-au mai găsit un alt loc de muncă. Apariția copiilor, amplificarea grijilor
familiale, coroborate cu modelul vecinilor plecați la muncă în străinătate și a căror situație
financiară a prosperat de la o zi la alta, au constituit factorii care au generat amploarea
fenomenului migrației.
23
CONCLUZII
Întrucât familia asigură cadrul adecvat cunoașterii de Sine, oferind suportul necesar
internalizării imaginii de sine și de ceilalți, respectiv a societății, pot afirma faptul că achiziția
autonomiei emoțional-comportamentale aparține în mare parte acesteia.
Este binecunoscută tendința copilului de a prelua valorile morale ale membrilor familiei
cu care se identifică. Ulterior, copilul tinde către formarea unei identități sociale, achiziție care
îi facilitează dispunerea unui anumit rol și statut social. Evoluția oricărei personalități
prefigurează maturizarea individului, prin accesul la noi modele relaționale, la valori și principii
morale. Nevoia de adaptare socială a oricărui copil determină aderarea la noi modele, noi repere
sociale, devenind conștient nu doar de cine este, ci și de ceea ce poate deveni.
Dacă la început, “eroul” copilului este figura parentală cu care se identifică, în timp, ca
urmare a relațiilor sociale la care are acces, tinde să se separe, să se detașeze de imaginea reper
a părintelui, devenind o individualitate socială. Uneori, lipsa de experiență a copilului îl
predispune la identificări cu persoane care dețin valori morale în dezacord cu cele promovate
de către familie, comunitate, societate.
Având în vedere cele expuse mai sus și ținând cont de rezultatele obținute în baza
scorării răspunsurilor respondenților, subliniez ideea conform căreia formarea unei identități a
copilului provenit din părinți emigranți, potențează diferențierea Sinelui. Acest aspect poate fi
validat prin conștientizarea structurii de atașament emoțional, specifică familiei de origine.
Copiii emigranților care s-au evidențiat printr-o imagine de sine slab diferențiată, riscă
să intre în fuziune cu proprii părinții și nu numai, diminuându-și șansele de a deveni unici,
originali, autentici, crescând astfel riscul către o anumită reactivitate emoțională. Acesta este
motivul pentru care copiii emigranților obișnuiesc să dea răspunsurile scontate de auditoriu,
subliniind nevoia de a atrage atenția și aprecierea, evitând riscul marginalizării și excluderii
sociale.
Identitatea de sine catalizează formarea stimei de sine a copiilor, aspect validat doar
într-un cadru securizant oferit de către părinții emigranți. Securizarea parentală facilitează
cunoașterea de sine a copilului, îl încurajează să adere la diferite grupuri atât din nevoia de
apartenență socială, dar mai ales din nevoia de confirmare a competențelor personale. Cu alte
cuvinte, homeostazia familială calibrează un răspuns emoțional adecvat al copiilor de emigranți
la reacția societății, prin menținerea granițelor personale.
Alegerea părintelui de a pleca la muncă într-o altă țară, afectează dinamica familială,
partenerii fiind nevoiți să depună un efort suplimentar pentru redefinirea rolurilor în cuplu și în
viața de familie. Această alegere influențează structura emoțională a copilului rămas acasă,
24
deoarece acesta este expus dezechilibrului familial. Din dorința de ameliorare a dezechilibrului
creat, copilul tinde să preia suferința părinților, riscând să-și distorsioneze firescul parcurs
evolutiv al său. Este bine cunoscută ideea conform căreia părinții sunt percepuți drept arhitecții
relației familiale. Tendința părintelui emigrant de a investi mai multă emoție în relația cu copilul
său (ca urmare a culpabilității de a-l fi lăsat acasă), comparativ cu implicarea în relația de cuplu,
expune copilul la o anumită regresie emoțională.
Alegerea părintelui de a emigra pentru a oferi copilului său mai mult decât a deținut el,
reprezintă un cadru generator de dorințe și prescripții care influențează subtil alegerile,
atitudinile, comportamentele, amplificând blocajele copilului. În fapt, este vorba despre un
scenariu de viață similar părintelui emigrant, în relația cu proprii săi părinți. Repetarea
scenariului familial întreține teama de eșec a părintelui. Este vorba despre acele experiențe care
nu au fost încă metabolizate de către adultul emigrant, confuzând copilul, întrucât acesta nu
poate digera motivele pentru care părintele emigrează, decât la nivel declarativ.
Dinamica familială actuală conturează importanța asumării rolurilor parentale în
corelație cu cele maritale și individuale, neglijarea acestora adâncind distanța dintre părinții
plecați și părinții/copiii rămași, prin blocarea emoțiilor, respectiv a exprimării suferințelor
generate de migrație.
În compensarea dorului și a lipsei de acasă, părinții emigranți îndeplinesc copiilor
dorințele din spectrul financiar, atenția copiilor fiind comutată asupra acestor nevoi, învățând
practic să-și neglijeze sau chiar să-și nege emoțiile și suferința indusă prin trăirea sentimentului
de singurătate.
Iată cum se conturează o temă nucleu a dinamicii familiilor de emigranți, în jurul căreia
se rejoacă rolurile familiei de origine (copilul este perceput ca reprezentând capitalul economic
al familiei, deși cultura familiei noastre evidențiază valoarea emoțională prescrisă copiilor).
În timpul cercetării de teren am surprins tendința copiilor proveniți din părinți emigranți,
de a trăi starea de plictiseală mult mai acut, în comparație cu ceilalți copii. Acest aspect explică
nevoia de suprimare a timpului, prin refugiere în mediul virtual (spațiu ales pentru eliberarea
de anxietate, prin anularea dorului față de părintele plecat). La vârste mai mari, tendința este de
a se refugia în spațiul specific adicțiilor (consum de tutun, alcool și substanțe etnobotanice).
Întocmai ca și părinții care aleg să emigreze în afara spațiului de origine a țării, spațiul
de emigrare ales de către copil (fie el virtual sau încărcat de adicții) asigură scena exprimării
furiei, respectiv a dorinței de putere și dominare. Acest spațiu devine o variantă de compromis,
o alternativă surogat la care aderă copilul, iar obstrucționarea constantă a nevoii de a primi
25
afecțiune, atenție, încurajare și sprijin în problemele cu care se confruntă în spațiul real, întârzie
procesul de autonomizare și maturizare emoțională.
Pendularea între a fi un perdant, respectiv un învingător în comunitatea locală/familială,
indică neasumarea spațiului identitar, prin trăirea unor sentimente de inadecvare socială. Aceste
trăiri jalonează tema dezrădăcinării, prin frenezia accesării unui spațiu adecvat nevoii sale de
acceptare și valorizare, respectiv de înrădăcinare și formare identitară. Dincolo de avantajele
financiare înregistrate în țara de destinație, câștigarea valorii prin muncă rămâne totuși relativă.
Întrucât în țara de origine, persoanele emigrante nu au obținut validarea socială scontată,
trăiesc sentimente de inadecvare, nesiguranță și anxietate, în compensarea cărora se sacrifică
pentru a oferi “totul” celor rămași acasă. Aceste trăiri sunt similare cu cele ale propriilor copii
care se autopercep ca fiind “nimeni”, sau “ai nimănui”, repetiție care confirmă fuziunea
relațională dintre părintele emigrant și copilul său lăsat acasă.
Stima de sine a părinților este carențată și ca urmare a disocierii dintre viața de familie
și cea profesională, ajungând să se simtă izolați, singuri și nesiguri vis-a-vis de alegerile la care
au recurs. Decizia de a emigra pare a fi descurajantă pentru părintele emigrant, de multe ori
simțindu-se obosit și epuizat, întrucât membrii familiei de acasă consumă tot ceea ce el a
agonisit. În același timp, adulții rămași acasă se supraresponsabilizează în ceea ce privește
creșterea și educația copiilor, trăind un acut sentiment de epuizare, sau chiar de inutilitate.
Starea de nemulțumire trăită de către părintele emigrant, evidențiază auspiciile eșecului
în căutarea unui loc securizant în lume, motiv pentru care se conformează rigorilor impuse la
noul loc de muncă, pentru a oferi celor rămași acasă accesul la bunuri materiale. Investirea
economiilor în îndeplinirea dorințelor celor rămași acasă indică, pe de o parte, nevoia adultului
de a primi admirația și aprecierea valorii sale, iar pe de altă parte indică asigurarea unor condiții
economice menite a evita depărtarea copiilor de țara de origine.
Disproporția dintre recompensele și pedepsele care îngrădesc libertatea de exprimare a
copiilor, generează o exacerbare a stării confuzionale trăită de către părinții emigranți, prin
diminuarea autorității în relația cu proprii copii.
Tema dezrădăcinării este preluată inconștient de către copiii proveniți din adulți
emigranți, ca urmare a trăirii unor sentimente de excluziune socială, trăiri care încurajează
toxicodependențele, ori fuga în mediul virtual. Aceste alegeri insecurizează copilul în relația cu
părintele plecat, întrucât absența acestuia din urmă, justificată doar prin preocuparea pentru
acumularea de venituri, creează incertitudine, sentimente de respingere și abandon, prin
perpetuarea unui dezechilibru familial.
26
În timpul cercetării de teren, am întâlnit chiar și copii de vârstă școlară preocupați pentru
depășirea condiției sociale de emigranți, prin manifestarea unor eforturi intelectuale menite a
contribui la îmbunătățirea imaginii întregii lor familii.
În acest fel, pot considera ca fiind validă ipoteza conform căreia cu cât adulții emigranți
au trăit un profund sentiment al dezrădăcinării, prin afectarea identității personale, cu atât se
prefigurează o compensare exacerbată a eforturilor de înrădăcinare a copiilor în spațiul
demografic al familiei de origine.
Prezența darului și a sentimentului datoriei, configurează capcane familiale cu efect în
amplificarea sentimentul culpabilității, tot mai prezent în dinamica familiei de emigranți.
Părintele plecat trăiește un accentuat sentiment al datoriei față de copilul rămas acasă. Prin
intermediul darului primit, copilul devine mandatar al fericirii părinților, întrucât doar în acest
fel, părinții se simt confirmați și validați în comunitate.
Adultul în grija căruia a rămas copilul, retrăiește și el un acut sentiment al datoriei atât
față de cel plecat (prin accesul la un trai mai bun), cât și față de cei rămași, sufocând copilul
prin atitudini de supraprotejare, considerând că “și așa suferă pentru că nu e aproape de
părintele plecat, nu-l mai încarc și eu cu alte treburi”. În fapt, asistăm din nou la reliefarea
nevoii adultului de a se simți apreciat, de a deveni adultul preferat al copilului, încurajând
dependența familială.
Copilul preia sentimentul datoriei față de părintele care se sacrifică muncind printre
străini, retrăind un acut sentiment de culpabilitate atunci când rezultatele școlare nu confirmă
așteptările părintelui emigrant. Rezultatele școlare aflate sub nivelul așteptărilor părinților,
activează sentimentul respingerii și al lipsei de iubire necondiționată trăite de către copii. Chiar
dacă structura intelectuală a copiilor prefigurează un potențial intelectual crescut, această
perspectivă este limitată de către părinții emigranți, care apreciază mai mult sănătatea copilului:
“am văzut multe persoane cu studii superioare, care muncesc alături de mine, în agricultură,
pe un același salariu”.
Ulterior, copilul își autolimitează șansele de afirmare socială, prin aderarea la domenii
de muncă similare celor accesate de către părintele emigrant, întrucât permite câștiguri
financiare rapide: șofer, ospătar, îngrijitor bătrâni (alegeri care justifică relația de fuziune
părinte-copil și avansează perpetuarea scenariului transgenerațional).
Dificultatea poziționării adecvate în relația cu adultul, prefigurată în prima parte a
copilăriei, privează descendenții emigranților de necesitatea întoarcerii darului față de părintele
plecat, într-o formă adecvată și echitabilă lor, scăzându-le stima de sine.
27
Prefigurarea acestei idei este amplu dezvoltată de către profesorul Vintilă Mihăilescu,
prin redarea mecanismului de funcționare, întrucât “fantasmele copiilor de a fi “ca cei mari” se
pot traduce în jocurile lor simbolice, dar nu ca o “simplă” expresie a principiului plăcerii, ci tot
ca o frustrare a faptului de a nu putea (și a nu li se permite) să fie mari”. (Mihăilescu, 1999)
Tendința adulților emigranți de a-și constrânge financiar copilul devenit adolescent,
descrie furia trăită de către acesta. Acest tip de constrângere determină adolescentul să se
distanțeze față de părinte, întocmai ca și părintele față de țară (reactivitate emoțională efect al
mesajelor duble, incongruente). Astfel, majoritatea adolescenților intervievați tind să se
autoizoleze, să se îndepărteze de către acel părinte, sau chiar de propria lor familie. Costurile
emoționale ale adolescentului care alege să se îndepărteze de antecesori sunt manifestate uneori
sub forma depresiei, sau chiar a tulburărilor de comportament (abandon școlar, dificultăți de
adaptare la mediul social), oglindind conflictualitatea relației maritale a părinților săi, din
interiorul acestei dinamici familiale disfuncționale. Cu alte cuvinte, pot spune că este vorba
despre o încălcare a granițelor adolescentului aflat în plin proces de configurare a propriei
autonomii și independențe sociale. Subjugarea sa emoțională de către părintele emigrant, în
asociere cu rolul supraprotectiv preluat de către părintele rămas acasă, contribuie la
amplificarea simptomului, prin infantilizarea copilului devenit adolescent. Majoritatea
părinților de adolescenți consideră că refuzul lor de a-și susține financiar copiii, contribuie la
responsabilizarea acestora. Adolescenții se simt devalorizați, motiv pentru care reacția lor
imediată este de a-și părăsi familia, de a abandona școala, aderând la grupuri de apartenență cu
preocupări antisociale. Aceste tendințe descriu exemplar prezența unei traume de abandon la
nivel inter- și transgenerațional.
Prezența acestor tranzacții familiale dezechilibrează copilul, întrucât acesta trăiește în
mod acut sentimentul datoriei față de adulții implicați în educația sa (obligații greu de onorat,
întrucât presupun conectarea la roluri identitare pervertite). Astfel, părintele emigrant de același
sex cu copilul, încearcă să mențină o alianță cu acesta, percepându-l ca pe o extensie a sa,
încurajându-l practic să-i preia locul în interiorul familiei. Părintele rămas observă loialitatea
relațională a celor doi și se teme ca nu cumva copilul să se îndepărteze de el, întocmai ca și
partenerul plecat. Acesta este motivul pentru care se va preocupa intens pentru a atrage copilul
de partea sa, dezvoltând o relație fuzională similară cu cea a partenerului de cuplu (în același
mod poate fi explicat și comportamentul permisiv al bunicilor). Când părintele emigrant, în
mod inconștient, va investi copilul în rolul partenerului său, atrage copilul pe un teren
dezechilibrant emoțional, întrucât părintele de același sex îl va percepe ca fiind drept un
28
competitor al său. Aceste inversiuni de roluri evidențiază din nou nesiguranța părinților în ceea
ce privește aprecierea valorii lor de către cei din familie. Astfel, dacă un copil apreciază mai
mult valoarea unuia dintre părinți, riscă să resimtă rana pierderii părintelui invalidat, rană indusă
de către acesta din urmă, printr-o atitudine încărcată de dispreț, învinovățire și neglijare.
Preocuparea oamenilor pentru satisfacerea nevoilor de supraviețuire, a încurajat
explorarea potențialul creativ, prin accesarea unor modalități de dezvoltare, aderând astfel la
schimbarea habitatului social. La baza acestor preocupări se află nevoia de acceptare și de
integrare a rădăcinilor, respectiv a originilor, atribuind un anumit sens dezvoltării sentimentelor
de apartenență socială, prin activarea rolului de martor, sau chiar de experimentator al relațiilor
cu cei semnificativi din familia de origine.
Analizând dinamica relațiilor intergeneraționale, am putut evidenția prezența unor
teme-nucleu de tipul sentimentelor de abandon trăite de către părinții emigranți. În compensare,
adultul emigrant resimte nevoia de diferențiere a propriului sine față de cel al părintelui său,
prin alegerea de a emigra în afara spațiului familial. Este momentul când întreaga familie se
află într-o criză emoțională, întrucât copiii rămași acasă devin dependenți de părintele ori de
bunicii în a căror grijă au fost lăsați (dependență activată chiar de către adulții rămași acasă,
pentru a suplini o lipsă generatoare de semnificație).
Decriptarea manierei de răspuns a adulților la itemii inserați în cuprinsul ghidului de
conversație, mi-a permis să evidențiez plasarea acestora într-un impas genealogic, redat prin
confuzia de roluri identitare la care sunt părtași proprii lor copii. Aceste capcane familiale
perturbă autenticitatea comportamentală în relația dintre membrii familiei.
În timpul relaționării cu aceste persoane, am putut surprinde prezența mitului familial,
conform căruia părinții sunt datori față de copiii lor cu asigurarea unui viitor lipsit de griji.
Aceste percepții evidențiază din nou prezența temei fuziune vs. dependență, care propulsează
copiii ca pe niște extensii ale părinților (deprinderea autonomiei personale în ceea ce privește
asumarea alegerilor ulteriore, fiind contaminată deja).
Ca urmare a potențialului autotransformator specific fiecărei persoane, adulții emigranți
au identificat soluții de supraviețuire în această continuă “competiție socială”. Însă strategiile
de coping la care au recurs de cele mai multe ori, nu reprezintă rezultatul unui efort conștient
de accedere către un trai mai bun, ci o perpetuare a unui blocaj, a unei suferințe emoționale
(cauză a unei loialități familiale invizibile).
Se spune că datoria cu care ne naștem față de antecesorii noștri, se achită prin ceea ce
dăruim succesorilor noștri. Toate neajunsurile întâmpinate de către cei care aleg să emigreze,
destabilizează sistemul achitării acestor datorii, iar fuga către un alt spațiu habitual, favorizează
29
sentimentul îndatoririi. Astfel, copilul rămas acasă tinde să preia atât responsabilitățile familiale
ale părintelui emigrant, cât și prescripțiile trasate de către acesta. Cu alte cuvinte, copiii
emigranților nu se mai dezvoltă conform nevoilor proprii, ci traduc în act dorințele adultului
plecat, pe care îl înlocuiesc. Părintele cu o stimă de sine scăzută emite așteptări față de copii
(percepuți inconștient ca fiind o extensie a sa), în scopul diminuării conflictelor din interiorul
dinamicii familiale, contribuind astfel la o creștere a stimei lor de sine.
Este vorba despre o datorie familială preluată inconștient de către copil, prin structurarea
și perpetuarea unui scenariu evolutiv care nu le aparține, dar le este familiar. Poziționarea
familială în rolul cu care s-au identificat proiectiv, indică nevoia de validare în acest spațiu
identitar.
O mare majoritate a copiilor cu părinți emigranți, pe care i-am intervievat, au o greutate
supraponderală. Din punctul meu de vedere și coroborat cu experința profesională, lipsa
restricțiilor în ceea ce privește stilul alimentar, precum și privarea de prezența parentală
autentică justifică nesatisfacerea unei nevoi psihologice: dorința de a fi văzuți de către membrii
familiei, respectiv de către cei din comunitate, ca individualități de sine stătătoare și nu ca
extensii ale adulților. Pentru a compensa această nevoie nesatisfăcută adecvat, copiii recurg în
mod inadaptat, la ingerarea de alimente, dobândind astfel o greutate în afara limitelor specifice
vârstei cronologice.
Majoritatea bunicilor care dețin tutela în creșterea și educația nepoților, au dezvoltat un
tipar de intervenție axat pe promovarea dragostei față de țară, prin perpetuarea percepției
conform căreia, chiar și în propria țară poți să muncești, respectiv să câștigi bani și validare
socială. Convingerea bunicilor vine parcă să panseze propria rană a singurătății apărută în urma
plecării copiilor lor, în afara granițelor țării. Din nevoia de a se asigura că, prin intermediul
nepoților, vor deține un sprijin permanent și sigur din partea propriilor copii, întervin
considerabil în educația acestora. Un exemplu concludent în acest sens este ritualul de seara la
care a recurs un bunic matern pentru a-și adormi nepotul. Astfel, pentru a se asigura că nepotul
va fenta migrația, încurajează atașarea copilului față de valorile, folclorul și tradițiile populare,
prin audiția de muzică populară românească (ritual familial cu rol în menținerea homeostaziei
familiale).
Putem observa cum copilul este investit cu un rol major în ceea ce privește integrarea
temelor de viață ale ambelor categorii de adulți: părinți și bunici. Împovărarea copilului cu
responsabilitatea de a tempera anxietatea de separare trăită de către adulții din preajma sa,
indică ignorarea nevoilor reale ale acestuia. Invalidarea propriilor nevoi psihologice amplifică
dependența copilului față de opiniile celorlalți cu privire la potențialul său. Astfel, copilul
30
oscilează între sentimentul de omnipotență indus de către adulți și cel de neajutorare trăit ca
urmare a neglijării nevoilor sale de afecțiune și suport emoțional (ambivalență care explica atât
mândria copiilor proveniți din familii de emigranți în relația cu ceilalți, cât și tendința către
retragere și autoizolare socială a acestei categorii de copii, manifestată prin dependența de
internet, de alimente, de substanțe etnobotanice, sau de persoane indisponibile afectiv).
Din discuțiile cu copiii intervievați în debutul acestui studiu de caz, a reieșit importanța
asumării adecvate de către părinții emigranți, a rolurilor parentale ce le revin, prin temporizarea
satisfacerii nevoilor materiale invocate de către proprii copii; prin creșterea toleranței adultului
față de eșecul din mediul școlar înregistrat de către copii; prin cunoașterea și recunoașterea
nevoilor reale ale copiilor, respectiv a abilităților și disponibilităților cognitiv-emoționale ale
acestora, susținând procesul de maturizare specific evoluției copiilor.
Temporizarea îndeplinirii dorințelor exprimate de către copii, referitoare la obținerea
unor obiecte materiale, contribuie la îmbunătățirea bazei de siguranță pentru solicitanți,
asigurând un spațiu de întoarcere suportiv, ori de câte ori resimt nevoia de alinare, liniștire sau
îngrijire. Acest fapt poate deveni posibil atunci când adultul își acordează sensibilitatea
emoțională, strict la nevoile autentice ale copilului, nicidecum la nevoile sale inconștiente care
maschează vulnerabilitatea socială, demascată prin alegerea migrației. Promptitudinea cu care
părintele emigrant îndeplinește dorințele copilului lăsat acasă, indică manifestarea unei cerințe
mutuale față de copii: aceea de a părea doar fericiți și în niciun caz singuri, triști sau furioși,
întrucât aceste trăiri l-ar putea anxieta și mai mult pe părintele emigrant.
Susțin această idee întrucât tendința este către inversarea rolurilor familiale, părintele
așteptând ca tocmai copiii să le satisfacă nevoia de afecțiune, de sprijin și de atenție, respectiv
de apreciere. Atașamentul acestor adulți este caracterizat ca fiind anxios, iar alegerea de a
emigra îi predispune pe proprii lor copii la perpetuarea acestui tip de atașament.
Întreaga gamă a ideilor inserate mai sus, validează conținutul ipotezei conform căreia
dacă părinții emigranți au dezvoltat o relaţie emoțională dificilă cu familia lor de origine, atunci
aceștia sunt încă afectați din punct de vedere psiho-social, fapt care generează alegerea lor de a
emigra în afara spaţiului familial/al ţării și perpetuarea unui ataşament nesigur în relația cu
proprii lor copii.
În timpul aplicării ghidului de interviu, cel puțin în faza inițială, de cunoaștere, am
surprins atitudinea evitantă a copiilor în a-și exprima emoțiile privind alegerea părintelui de a
emigra (afectul era omis, întrucât anxietatea lor creștea). Comunicarea a căpătat un anumit
firesc, când copiii și-au exprimat satisfacțiile prilejuite de migrația părintelui. Pe parcurs, relația
31
a decurs armonios, întrucât am activat capacitatea lor de a-și exprima opiniile, evidențiind
importanța acestora în ceea ce privește alegerile părinților.
Într-un procent destul de mare și doar la nivel declarativ, copiii manifestă adeziune față
de decizia părintelui de a emigra, iar justificarea acestei alegeri („pleacă pentru a ne asigura
nouă un trai mai bun”), are rol nu doar în conturarea unei imagini favorabile a părintelui plecat,
(căruia îi iartă de fiecare dată absența de la evenimentele memorabile din viața lor), ci și în
amplificarea datoriei față de părinte.
Cu toate acestea, în subsidiar, copilul trăiește furie față de alegerea părintelui de a
emigra, iar amânarea nevoii copilului de a primi constant sfaturi și afecțiune, îl determină să
manifeste suspiciune și neîncredere în relațiile cu celelalte persoane.
Această furie a copilului nu va fi îndreptată către părintele emigrant întrucât ar activa
sentimente de culpabilitate, dar va fi direcționată către obiectele primite în dar de la părintele
emigrant (în majoritatea familiilor intervievate am întâlnit tendința copiilor de a deteriora
constant obiecte, tablete, ori telefoane primite cadou). Aceste atacuri îndreptate simbolic către
părintele emigrant, au rol în a-l determina pe acesta să-și asume disconfortul creat prin
amplificarea dezechilibrului socio-familial. Pe de altă parte, în mod paradoxal, copilul tinde să
se atașeze și mai mult față de părintele emigrant, din teama de a nu se simți respins, abandonat.
Urmare a eforturilor de metabolizare și de integrare a experienței părintelui emigrant,
copiii rămași în grija bunicilor, nu-și doresc să plece într-o altă țară, decât pentru o perioadă
scurtă de timp, respectiv doar pentru petrecerea vacanțelor școlare. De asemenea, cel puțin
momentan și doar la nivel declarativ, copiii chestionați afirmă nu numai că nu ar pleca într-o
altă țară la muncă, ci și că, oricare ar fi deciziile lor din viitor, nu și-ar lăsa copiii acasă.
Relațiile parteneriale ale adolescenților proveniți din părinți emigranți sunt intense, dar
de scurtă durată. Tendința acestora este de a relaționa cu persoane de sex opus, care dețin
povești de viață similare lor. Deși sunt capabili de a manifesta și primi afecțiune, în momentul
când relația avansează atât ca durată, cât și ca intensitate emoțională, tendința este de a pune
punct relației. Această modalitate de relaționare indică activarea angoasei de separare conform
căreia, la un moment dat, inevitabil vor ajunge să fie părăsiți, retrăind sentimentul de abandon.
Atitudinile adoptate de către partenerii de cuplu, care au trăit teama de abandon familial, indică
nevoia inconștientă de întregire a imaginii de sine, prin perceperea celuilalt ca pe o extensie a
propriei imagini, tendință care conduce la dezvoltarea unei relații fuzionale, parazitare.
Astfel că adolescenții proveniți din părinți emigranți, reiterează un parcurs similar
naturii relațiilor familiale cu care sunt familiarizați, prin reluarea și retrăirea temelor de
respingere vs. abandon. Întrucât suferința emoțională generată de separare este dificil de
32
metabolizat, copiii migranților aleg ca ei să fie cei care abandonează relația (mecanism cognitiv,
întâlnit în psihologie sub denumirea de identificare cu agresorul). Cu alte cuvinte, părintele
emigrant este perceput inconștient de către copilul rămas acasă drept un agresor și, la rândul
său, în situații încărcate de responsabilitate și angajament, adolescentul va deveni la rândul său
un agresor pentru o altă persoană de sex opus (percepută ca fiind victima), abandonând-o.
În concluzie, se confirmă ipoteza care descrie existența unei corelații afective între
sentimentul de abandon trăit de către copilul provenit din părinți emigranți și tendința acestuia
de a perpetua și de a rescrie acest răspuns, în cadrul relațiilor sociale cu persoane de sex opus.
Migrația părinților predispune copiii către o anumită regresie adaptativă, favorizată prin
blocajul psiho-emoțional instaurat. Autoanihilarea propriilor resurse adaptative este evidențiată
prin tumultul frustrărilor și al ostilităților manifestate în relația cu cei din jur. Aceste trăiri,
indică tendința către activarea unor pattern-uri distructive, de tipul autoexcluderii sociale.
Riscul perpetuării acestor trăiri amplifică atitudinea de deresponsabilizare, prin abandon școlar
sau aderare la adicții.
Prin urmare, suferința retrăită de către acești copii, poate reprezenta un factor activator
în căutarea sensurilor acestor experiențe de viață. Așadar, pot spune că acești copii au nevoie
de suport de specialitate pentru resemnificarea dinamicii lor familiale, întrucât doar astfel pot
ajunge să-și acceseze propriile resurse creativ-motivaționale care să le potențeze afirmarea de
sine, prin confirmarea și validarea socială necesară unei adaptări adecvate.
Suportul de specialitate acordat acestor familii poate contribui la transformarea adulților
în părinți toleranți, disponibili, sensibili la nevoile copiilor lor, devenind resursă adecvată în
devenirea copilului, prin reducerea controlului excesiv și încurajarea experimentării propriei
vieți, asigurând tranziția către autonomia copiilor.
Conștientizarea potențialului și a capacităților de a se adapta provocărilor vieții,
autorespectul internalizat în urma interacțiunii cu angajatorii din țara gazdă, precum și suportul
de specialitate oferit de către autorități, contribuie la asumarea adecvată a rolurilor parentale și
parteneriale. Doar prin facilitarea accesării unor servicii sociale și educaționale,
conflictualitatea trăirilor interioare poate fi diminuată. În acest fel adulții emigranți pot
reconsidera motivele care au susținut alegerea de a emigra, pot resemnifica relația lor cu
trecutul, ajungând să implementeze strategii adecvate de adaptare la nevoile familiei, dar și la
provocările din comunitate.
Din aceste motive recomand includerea acestei categorii sociale într-un program de
asistență psiho-socială, menit să contribuie la resemnificarea experienței trăită de către copiii și
33
părinții lor emigranți, pentru a o metaboliza și integra adecvat, prin conștientizarea și acceptarea
propriilor trăiri.
Mobilizarea unor echipe de voluntari pregătiți și instruiți de către serviciile de asistență
socială din ONG-uri sau Direcțiile de Asistență Socială și Protecția Copilului, contribuie la
asigurarea un suport adecvat nevoilor specifice acestor familii. Astfel, maniera de intervenție a
acestor voluntari și autenticitatea în interacțiunea cu copiii emigranților, reprezintă un real reper
și sprijin suportiv pentru familiile de emigranți. Disponibilitatea de timp a voluntarilor, precum
și experiența în lucrul cu copiii împărtășită într-un cadru familiar, conținător, prin implicare
chiar și în desfășurarea unor activități gospodărești, au rolul de a încuraja părinții, sau bunicii
să depășească mai ușor dificultățile întâmpinate ca urmare a emigrării unuia dintre
parteneri/copii. În acest fel, copiii emigranților pot ajunge să primească suport și îngrijire în
condiții de siguranță, toleranță și acceptare.
Accentuez această idee cu privire la inițierea, dezvoltarea și implementarea unor astfel
de programe, întrucât cred cu tărie că, deși fiecare persoană poate deveni vulnerabilă în contact
cu provocările din mediul social, totuși, fiecare persoană poate deveni receptivă la influențele
favorabile, ca urmare a potențialului creator pe care îl deține.
Prin intermediul acestei teze mi-am propus nu doar să reiterez amploarea fenomenului
migrației, de la cauze la efectele în plan socio-economic, ci să surprind îndeosebi specificul
dinamicii din interiorul familiilor de emigrați, prin redarea impactului în planul dezvoltării
psiho-sociale a propriilor copii, așa cum se relevă în spațiul demografic al comunei Drăgoești,
din județul Vâlcea.
Contribuția mea în ceea ce privește noutatea conferită acestei cercetări, implică tocmai
preocuparea pentru redarea unei viziuni holiste asupra acestui fenomen, în scopul optimizării
vieții socio-familiale în ansamblu, printr-o analiză a propriului scenariu de viață, generator de
experiențe care se propagă la nivel transgenerațional.
Prin intermediul acestui studiu de caz, atrag atenția asupra reevaluării dimensiunii
fenomenului migrației. Persoanele tentate să emigreze, vor ajunge astfel să beneficieze de
sprijin de specialitate în ceea ce privește resemnificarea nevoii reale care maschează motivația
căutării unui spațiu identitar menit a le conferi mai întâi valoare socială și abia apoi potențial
financiar.
În acest sens, o evidenţiere a genogramelor familiilor de emigranți, care aleg să-şi
câştige existenţa în afara spaţiului românesc, ne-ar putea permite conştientizarea specificului
sentimentului filiaţiei, prin raportare la “rădăcini”. Astfel, accesul la structura şi dinamica
34
nucleului familiei conjugale ar evidenţia repere cheie ale alegerilor de viaţă, ca trăsături nodale
în firescul familiei migraţionale.
Această nouă perspectivă conferită migrației, constituie un sprijin pentru persoanele
afectate de către acest flagel, prin facilitarea demersului către alegeri dezirabile, într-o manieră
adaptată atât propriilor nevoi, cât și nevoilor propriilor copii.
Toate aceste demersuri, pot contribui la asanarea unui context socio-familial adecvat
maturizării emoționale a Eului, prin redobândirea capacității de resemnificare a experiențelor
de viață. Familia va reprezenta astfel, acel context social catalizator pentru alegerile ulterioare
ale membrilor săi, prin reechilibrare emoțională și comportamentală.
Aceste propuneri pot fi doar premisele debutului unor programe mult mai ample care să
preocupe instituţiile sociale interesate de situaţia copiilor cu părinţi emigranţi, din mediul rural
și nu numai. Totodată se impune concretizarea lor în acţiuni reale, devansând stadiul de
obiectiv, plan, proiect.
Societatea românească are rolul de a clarifica implicațiile fenomenului migrației,
pregătind copiii și adolescenţii pentru o bună adaptare la cerinţele societăţii și pentru o inserție
adecvată pe piața muncii.
35
BIBLIOGRAFIE
1. Acriș, C., 2013, Cuplul în impas- repere teoretice și aplicative, București: Editura
SPER
2. Anghel., R., Horvath, I., 2009, Sociologia migrației: teorii și studii de caz românești,
Iași: Editura Polirom
3. Andreescu, D., Teodorescu, A., 2004, Emigraţia în scop de muncă a românilor după
1990, Bucureşti: Editura Yes SRL
4. Anuarul Statistic al României, apărute sub egida Institutului Naţional de Statistică al
României; Cărţi, documente, articole, studii sociologice care au surprins şi redat evoluţia şi
specificul fenomenului migraţional.
5. Alscher, S., 2005, Knocking at the doors of “Fortress Europe”: migration and border
control in Southern Spain and Eastern Poland. The Center for Comparative Immigration
Studies (CCIS), University of California, San Diego; Working paper 126
6. Arango în Constantinescu, M., 2002, Teorii ale migraţiei internaţionale, în
Sociologie Românească, 3-4/2002, Iași: Editura Polirom
7. Barangă, G., Pistol, M., 2005, Drăgoeștii de pe Valea Oltului, file de monografie,
București
8. Barthelemy, P., Granier, R., Martine, R., 2009, Demografie şi societate, Colecţia
Academica, Institutul European
9. Baumrind, D. 1991, The Influence of Parenting Style on Adolescent. Competence and
Substance Use. The Journal of Early Adolescence
10. Baylis, J., Smith, S., 2005, Globalization of World Politics, London: Third Editon,
Oxford University Press
11. Bătrânu, E., 1980, Educaţia în familie, București: Editura Politică
12. Beck, U., 2003, Ce este globalizarea?, Bucureşti: Editura Trei
13. Bejenaru, A., 2018, Immigration, Transition to Parenthood and Parenting, Sibiu
https://doi.org/10.1007/978-3-319-76657-7_7
14. Berry, J. W., 1997 Immigration, Acculturation, and Adaptation. Applied Psychology
Applied 46 (1): 5–34.
36
15. Beyler, M., 2003, Globalization, Europeanization and Domestic Welfare
StateReforms, in “ Global Social Policy”, Vol. 2
16. Bleahu, A., 2006, Italia: între informal și ilegal, tolerați dar nelegalizați. În Sandu,
D. (coord.), Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor, București:
Fundația pentru o Societate Deschisă
17. Boeldieu, J., Borrel, C., 2000, La proportion d`immigres est stable depuis 25 ans,
INSEE Premiere, nr. 748
18. Boudon, R., 1973, L`inegalite des chances, Paris: Armand Colin
19. Bowlby, J., 2011, O bază de siguranță, București: Editura Trei
20. Broverman, I., Broverman, M., Clarkson, F., Rosenkrantz, A., 1970, Sex-role
stereotypes and clinical judments of mental health, în Jurnal of Consulting and Clinical
Psyhology, 34
21. Bulai, T., 2006, Fenomenul migraţiei şi criza familială, Iaşi: Editura Lumen
22. Byng-Hall, J., 1982, Family Legends, in Bentovim, A., Barnes, G., Cooklin, A (ed.),
Family Therapy, Londra: Academic Press
23. Cargan, L., Melko, M., 1982, Singles: Myths and Realities, Beverly Hills: Sage
Publications
24. Carter, B., McGoldrick, M. (ed.), 2005, The Expanded Family Life Cycle. Individual,
Family and Social Perspectives, New York: Pearson
25. Canoy, M., Beutin, R., Horvath, A., Hubert, A., Lerais, F., Smith, P., Sochacki, M.,
Migration and public perception, Bureau of European Plicy Advisers (BEPA) European
Commission
26. Chomsky, N. Spring 2000, Interviewed by Robert A. Schupp and Richard L. O.
Hlemacher, Marginalizing the Masses, in “Journal of International Affairs”, vol. 53. No. 2
27. Constantin, D. L. (coordonator), Vasile, V., Preda, D., Nicolescu, L., 2004,
Fenomenul migraţionist din perspectiva aderării României la Uniunea Europeana, Institutul
European din România, Studii de Impact II, Studiu nr.5
28. Dolores M. Collado, I., 2004, Iturbe- Ormaetxe, Guadalupe Valera, Quantifying the
impact of immigration on the Spanish welfare state, în “International Tax and Public Finance”,
vol. 11
37
29. Dorneanu, V., Dobrescu, S., 2008, Migraţia forţei de muncă, în Revista “Raporturi
de muncă”, nr. 6
30. Drăguţ, A., 2002, Teorii despre migraţiune, în Revista Sociologie Românească, serie
nouă, nr. 3-4
31. Dubar, C., 2003, Criza identităţilor-interpretarea unei mutaţii, București: Editura
Ştiinţa
32. Erdeli, G., Cândea, M., Braghină, C., Costăchie, S., Zamfir, D., 1999, Dicţionar de
geografie umană, Bucureşti: Editura Corint
33. Focus Migration, Country profile-România, No.9, September 2007, http://
www.focus-migration.de/România.2515.0.html?&L=1
34. Fundația Soros, România, 2007, Efectele migrației: copiii rămași acasă, București
35. Gereffi, G., 2006, The New Offshoring of Jobs and Global Development. ILO Social
Policy Lectures. Geneva: International Institute for Labor Studies and International Labor
Organization
36. Giddens, A., 2000, Sociologie, București: Editura Bic All
37. Global Economic Prospect, Table 2.3, 2006, World Bank
38. Global Migration Trends., Octomber 10, 2001, An Era of International Migration,
Statement by Peter Schatzer, Penha Longa, Portugal, www.iom.int/index2.htm
39. Globalization, Growth and Poverty, 2002: Building an Inclusive World Economy,
World Bank
40. Globalization Index, în “Foreign Policy”
http://www,atkearney.com/index.php/Publications/globalization-index.html
41. Godeanu, D., 2013, Spațiul identitar- locul privilegiat al întâlnirii cu antecesorii,
București: Editura SPER, Colecția Caiete Experiențiale, nr 44
42. Gordon F. De Jong, Sell, R. S., January 1977, Population Redistribution, Migration,
and Residenţial Preferences, The Annals of the American Academy
43. Hilbe, J.M., 2011, Logistic regression. International Encyclopedia of Statistical
Science, Springer Berlin Heidelberg
44. http://www.ccis-ucsd.org/OUBLICATIONS/wrkg126.pdf, consultat: 23.O3.2016
38
45. Iancu, B., 2009, Dobrogea. Identități și crize, București: Editura Paideia
46. Iancu, B., 2010, Prima mea călătorie în străinătate, București: Coord. Art
47. Iaţu, C. 11-13 Juillet 2007, Les implications des tendances demographiques en
Roumanie postrevolutionnaire, XLIIIe colloque de l`ASRDLE, Grenoble-Chambery
48. Iaţu, C., 2006, Demographie et geographie du travail en Roumanie post-
decembriste, Iaşi: Editura Sedcom Libris
49. Iluț, P., 2005, Sociopsihologia şi antropologia familiei, Iaşi: Editura Polirom
50. Inge, K., I. Human ( 17 February 2001), Globalization and Human DEvelopment:
Challenges for A New Century, Office of Development Studies, United Nayions Development
Programme, New York:http://www.unu.edu/unupress/planet.htmlno.
51. Institutul Național de Statistică, http://statistici.insse.ro/shop/
52. Ionașcu, I. (după 1600), Stăpânii moșiei Drăgoești, București
53. Irimescu, G., 2005, Asistenţa socială a familiei şi copilului, Iași: Editura Universităţii
Alexandru Ioan Cuza
54. Ivanov, S., Octomber-December 2006, Labour Migration-Factors and Alternatives,
in “Russia in Global Affairs”, No.4
55. Kideckel, D.A., 2010, România postsocialistă. Munca, trupul şi cultura clasei
muncitoare, Iaşi: Editura Polirom
56. Koser, K., 18 March 2008, Dimensions and Dynamics of Contemporary
International Migration, Paper prepared for the conference on Workers without borders:
Rethinking economic, Mastricht Graduate School of Governance
57. Legrain, P., 2006, Immigrants your country needs them, London: Little Brown
58. Lemaître, G., 2007, The integration of immigrants into the labour market: The case
of Sweden, Oecd Social, Employment and Mugration Working Papers, no.48
59. Luscher, M. 1990, The Luscher Color Test, Publisher: Pocket Books
60. Manole, S., Pănoiu, L. and Păunescu, A., 2017, Impact of Migration upon a
Receiving Country’s Economic Development, Amfiteatru Economic, 19(46), pp. 670-681
61. Mariș, A., Manea, G., Prală, R., 2016, Adolescenți și terapeuți, 12 ședințe de
dezvoltare personală, București: Editura SPER
39
62. Massey D.S., et al, 1993, Theories of International Migration. A Review and
Appraisal in Population and Development, Review vol. 19, no.3
63. Mățăuan, A., 2012, În căutarea Identității de Sine, Studiu de caz (filmul unui parcurs
terapeutic unificator), București: Editura SPER, Colecția Masteralia, nr. 10
64. Meyers, L.S., Gamst, G., Guarino, A. J., 2006, Applied multivariate research: Design
and interpretation, Sage Publications,Thousand Oaks
65. Michalon, B., 2009, Cât de specifice sunt migrațiile germanilor din România?
Etnicitate, rețele și circulație migratorie. În Anghel, R.G. și Horvarth, I. (coord.), Sociologia
migrației. Teorii și studii de caz românești, Iași: Editura Polirom
66. Miftode, V., 1978, Migrațiile și dezvoltarea urbană, Iași: Editura Junimea
67. Mihăilescu, V., 1999, Fascinația diferenței, Bucureşti: Editura Paideia (republicată
în 2014 într-o ediție actualizată la Editura Trei)
68. Mihăilescu, V. , 2006, Între România și Italia. Traiectorii migratoare, București:
Editura Paideia
69. Mihăilescu, V. , 2009, Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape, Iași: Editura
Polirom, Colecția Collegium, Sociologie. Antropologie
70. Mihăilescu, V., 2010, Sfârşitul jocului: România celor 20 de ani, Bucureşti: Editura
Curtea Veche
71. Mihăilescu, V., 2011, „From Cow to Cradle. Mutations and Meanings of Rural
Household in Post Socialism“, International Review of Social Research, Vol. 1(2)
72. Mihăilescu, V., 2017, De ce este România astfel? Avatarurile exceptionalismului
românesc, Iași: Editura Polirom
73. Mitrofan, I., Ciupercă, C. 1997, Psihologia relaţiilor dintre sexe. Mutaţii alternative,
București: Editura Alternative
74. Mitrofan, I., 2004, Terapia Unificării, Abordare holistică a dezvoltării și a
transformării umane, București: Editura SPER
75. Mitrofan, I., Stoica, C. D., 2005, Analiza transgeneraţională în Terapia Unificării,
Bucureşti: Editura SPER
76. Mitrofan, I., 2005, Orientarea experienţială în psihoterapie, Bucureşti: Editura
SPER
40
77. Mitrofan I., 2007, Rădăcinile conceptual metodologice ale DPU în psihoterapia
experienţială a unificării (PEU), în volumul Dezvoltarea personală – competenţă universitară
transversală, o nouă paradigmă educaţională (coord. Laurenţiu Mitrofan), Bucureşti: EUB
78. Mitrofan, I. (coord.), 2008, Psihoterapie-repere teoretice, metodologice şi aplicative,
Bucureşti: Editura SPER
79. Mitrofan, I., Godeanu, C.D., Godeanu, A.S., 2010, Psihogenealogie-diagnoza,
intervenţia şi vindecarea istoriei familiale, Bucureşti: Editura SPER
80. Mitrofan, I., Petre, L., 2013, Artgenograma-Diagnoza și terapia unificatoare
transgenerațională, București: Editura SPER
81. Mueller, C. 1999, Escape from the GDR, 1961-1989: Hybrid Exit Repertoires in a
Disintegrating Leninist Regime, in “ The American Journal of Sociology”, vol. 105
82. Neguţ, S. şi colaboratorii., 2004. Integrarea geopolitică şi geostrategică a României
în context european şi mondial, în Revista “Economia- Cercetări realizate în cadrul
programului instituţional, nefinanţate sau finanţate prin granturi CNCSIS de tip A”, Bucureşti:
Editura Academiei de Studii Economice
83. Nuţă, A., Mitrofan, I., 2005, Consilierea psihologică. Cine, ce şi cum, București:
Editura SPER
84. Osterrieth, P., 1973, Copilul şi familia, București: Editura Didactică şi Pedagogică
85. Otovescu, A., 2008, Românii din Italia, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
86. Păunescu, A., 2017, Romanian people’s migration in the socio –economic context.
Strategii manageriale, anul X, nr.V (34), pp. 610-619
87. Peter H. Lindert, Jeffrey G. Williamson, Does globalization make the world more
unequal?, 05.10.2001, draft http:// www.international.ucla.edu/media/ files/ Global Unequal
1025.pdf.
88. Petre, L., 2014, Spectacolul Minții, Muzică, Voce, Terapie, București: Editura SPER
89. Randilph Kliver, R., February 2004, Wayne Fu, The cultural globalization index, in
Foreign Affairs
90. Ratha, D., Xu, Z., 2008, Migration and Remittances Factbook, Washington: World
Bank
91. Rădulescu, M., 2005, Europa în mișcare, București: Editura Tehnică
41
92. Rădulescu, S., Banciu, D., 1990, Introducere în sociologia delincvenţei juvenile
(Adolescenţa- între normalitate şi devianţă), Bucureşti: Editura Medicală
93. Răduţ, C., 2009, Migraţia şi impactul asupra familiei, Craiova: Editura Sitech
94. Rossetos, F., 1999, The economic effects on migration in Greece, in “Journal of
European Social Policy”, Vol.9, No. 3
95. Rotariu, T., 2009, Demografia și sociologia populației. Structuri și procese
demografice, Iași: Editura Polirom
96. Rusu, V., 2003, Migrația forței de muncă în Europa, București: Editura Arvin Press
97. Sandu, D., 1986, Sociologia tranziției. Valori și tipuri sociale în România, București:
Editura Staff
98. Sandu, D., 1984, Fluxurile de migrație în România, București: Editura Academiei
99. Sandu, D., 1999, Spațiul social al tranziției, Iași: Editura Polirom
100. Sandu, D., 2006, Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a
românilor, Fundaţia pentru o Societate Deschisă
101. Satir, V., 2010, Arta de a făuri oameni, București: Editura Trei
102. Simon, G., 1995, Geodynamique des migrations internationales dans le monde,
Paris: PUF
103. Singly, Cf., F., primăvara 1998, “Idividualism şi legătură socială”, în Lien social et
politique, RIAC, 39
104. Spânu, M., 1998, Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului,
Chișinău: Editura Tehnică
105. Stacey, W., Shupe, A., 1983, The Family Secret, Boston: Beacon Press
106. Stahl, H., 1974, Teoria și practica investigațiilor sociale, vol I, București: Editura
Științifică și Enciclopedică
107. Stamate, R., 2010, Cum gestionăm agresivitatea adolescenților?, București: Editura
SPER
108. Stănciulescu, E., 1996, Teorii sociologice ale educaţiei, Iași: Editura Polirom
109. Stănoiu, A., Voinea, M., 1983, Sociologia familiei, București: Universitatea
București
42
110. Stiglitz, J., 2005, Globalizarea, Speranţe şi deziluzii, Bucureşti: Editura Economică
111. Stoica, C. A., 12-18 august 2010, Capitalismul Politic, Capitalism cu față
românească, apărut în Dilema veche, nr. 339
112. Stoica, I., 2011, Tentaţia migraţiei- necesitate şi oportunitate într-o lume
globalizată, București: Editura Militară
113. Surd, V., 2002, Introducere în geografia spaţiului rural, Cluj-Napoca: Editura Presa
Universitară Clujeană
114. Şerban, M, Stoica, M., 2007, Politici și instituții în migrația internațională: migrația
pentru muncă din România: 1990-2006, București: Fundația pentru o Societate Deschisă
115. Şerban, M., 2011, Dinamica migraţiei internaţionale: un exerciţiu asupra migraţiei
româneşti din Spania, Iași: Editura Lumen
116. Toanchină, C., 2006, Migrația internațională și politicile sociale, Iași: Editura
Lumen
117. Tomșa, R., 2011, Implicații psihologice ale migrației economice a părinților asupra
preadolescenților, Focșani: Editura Terra
118. Trebici, V., 1993, Indicatori demografici, în Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (coord.),
Dicționar de sociologie, București: Editura Babel
119. Urvaschi, S., 2004, Controlul veniturilor și împărțirea sarcinilor domestice, în
Kelly, R. et Vaughan, D. 1986, Uncoupling Turning Points in Intimate Relationships, New
York: University Press
120. Vass, A., 2007, Unde se duc “creierele migratoare” românești?, în revista Tribuna
economică, v. 18, nr. 5
121. Velcea, I., Ungureanu, A., 1993, Geografia economică a lumii contemporane,
Bucureşti: Casa de editură şi presă “Şansa” SRL
122. Vlase, I., Voicu , B., 2018, Gender, Family and Adaptation of Migrants in Europe,
A Life Course Perspective, https://doi.org/10.1007/978-3-319-76657-7_1
123. Voinea, M., 1996, Psihosociologia familiei, București: Editura Universității
București
124. World Development Report (1999), World Bank,