CCIA ANUL III

PLANSEE

Notiuni generale

Planşeele sunt elemente de construcţie cu suprafaţa plană, orizontală, având rolul funcţional de compartimentare interioară a clădirii peverticală şi de izolare a acesteia de mediul exterior (în cazul planşeului peste ultimul nivel). În funcţie de poziţia lor, planşeele pot fi curente sau intermediare,planşeul de pod sau planşeul terasă şi planşeul peste subsol în cazul clădirilor cusubsol.Pe lângă rolul funcţional, planşeele au şi rol de rezistenţă, ele fiind elemente structurale şi fac parte din structura de rezistenţă a clădirii.Din punct de vedere constructiv, planşeele sunt formate din două părţi distincte : elementele de rezistenţă (placa de planseu ) şi pardoseala

Din punct de vedere structural, planşeul propriu-zis ,cu rol de rezistenţă, trebuie analizat sub două aspecte: de preluare şi transmitere a încărcărilor gravitaţionale (verticale) catre elementele structurale verticale si de realizare a conlucrării elementelor structurale verticale sub acţiunea încărcărilor orizontale din vânt sau seism.

Preluarea încărcărilor verticale (inclusiv greutatea proprie) se face de către elementul de rezistenţă al planşeului, în funcţie de alcătuirea constructivă adoptată. În acest scop elementul de rezistenţă trebuie să aibă o rigiditate corespunzătoare la încovoiere, astfel încât săgeţile maxime să fie în limita celor admisibile, ceea ce asigură o exploatere normală a cădirii.În ceea ce priveşte cel de al doilea aspect, respectiv realizarea conlucrării elementelor portante verticale este posibilă dacă planşeele au o rigiditate corespunzătoare în planul lor (plan orizontal) astfel încât planşeul în ansamblu să nu se deformeze în plan orizontal sub acţiunea încărcărilor orizontale din vânt sau seism, respectiv planşeele de la diversele niveluri ale clădirii se deplaseze fără deformatii in planul lor.

Planşeul propriu zis, elementul de rezistenta, poate fi alcătuit într-o varietate constructivă foarte largă, în funcţie de destinaţia construcţiei, zona de amplasament, dezvoltarea pe înălţime etc;Pardoseala este dispusă deasupra elementului structural şi este alcătuită din mai multe elemente nestructurale (strat de uzură şi finisaj, strat suport finisaj, strat de egalizare, stratul de izolare fonică etc);Partea inferioară a planşeului se numeşte tavan şi se poate realiza dintr-o simplă tencuială şi zugrăveală sau sub

formă de tavan suspendat, cu rolulde mascare a grinzilor planşeului brut sau pentru a crea spaţii necesare pentruinstalaţii.

Rezolvarea constructivă pentru stratul de uzură al pardoselii şi pentru tavanse stabileşte în funcţie de destinaţie şi cerinţele impuse de confortul interiorprecum şi de cerinţele de exploatare a clădirii.

EXIGENTE DE PERFORMANTAPlanşeele, ca subsisteme (subansamble) structurale ale

clădirilor, trebuie să fie astfel concepute, proiectate şi realizate încât să satisfacă, pe toată durata de exploatare, următoarele exigenţe de performanţă:- rezistenţă şi rigiditate la solicitări statice şi dinamice;- siguranţă în caz de incendiu;- izolare termică, fonică şi hidrofugă;- aspecte arhitecural- estetice şi economice.

Rezistenţa şi rigiditatea planşeelor trebuie asigurate atât la preluarea încărcărilor verticale, cât şi a încărcărilor orizontale.Prin exigenţa de rezistenţă se impune ca planşeele să asigure preluarea încărcărilor verticale (permanente şi variabile) şi transmiterea acestora , în condiţiide siguranţă, la elementele de susţinere (pereţi, stîlpi), în ipotezele cele mai defavorabile de încărcare care pot să apară în timpul exploatării sau execuţiei.

Exigenţele de rigiditate trebuie să fie asiguarate atât sub acţiunea încărcărilor verticale cât şi sub acţiunea încărcărilor orizontale.Exigenţele de rigiditate sub acţiunea încărcărilor verticale impun ca planşeele să nu se deformeze peste limitele admisibile, iar sub acţiunea încărcărilor orizontale (vânt, seism), planşeele trebuie să asigure rigidizarea clădirilor în plan orizontal, respectiv să asigure efectul de şaibă orizontală rigidă,în special la clădirile amplasate în zone seismice.

Siguranţa în caz de incendiu se impune tuturor tipurilor de planşee,indiferent de funcţiile îndeplinite şi modul de alcătuire. În general, planşeele trebuie să fie astfel alcătuite încât să asigure rezistenţa la foc şi toate exigenţele privind riscul de izbucnire a incendiului, durata de propagare şi de supravieţuire în clădire după declanşarea incendiului până la evacuarea ocupanţilor din clădire (conform normelor in vigoare).Limita minimă a rezistenţei la foc se stabileşte în funcţie de gradul de importanţă şi de rezistenţă la foc a clădirii.

Exigenţele de izolare, termică, fonică şi hidrofugă se impun planşeelor, înfuncţie de poziţia şi funcţiile pe care le au în structură.

Exigenţa de izolare termică se impune planşeelor de acoperiş ( de tip terasă sau şarpantă) şi planşeelor situate deasupra unor spaţii neîncălzite (pivniţe,ganguri circulabile etc).

Exigenţele de izolare, fonică se impun tuturor tipurilor deplanşee, în mod diferenţiat: planşeele intermediare trebuie să asigure izolarea fonică necesară împotriva zgomotelor aeriene şi de impact, iar planşeele peste subsoluri şi de pod nu impun măsuri speciale de izolare fonică. Exigenţe deizolare hidrofugă se impun planşeelor de acoperiş de tip terasă, în băile apartamentelor, băi comune, bazine de înot etc.

Exigenţele de ordin arhitecural şi estetic se impun planşeelor din încăperi cu destinaţii speciale (săli de recepţie, de spectacole, restaurante,etc), care trebuie să îndeplinească şi o funcţie decorativă, ce se realizează atât prin intermediul finisajelor ( plafoane şi tencuieli decorative) cât şi prin geometria elementelor de rezistenţă a planşeelor.

Exigenţele economice depind în general, de alegerea soluţiei constructive şi sunt exprimate prin indici tehnico-economici privind: consumul de material,consumul de manoperă, consumul de energie înglobată, durata de execuţie,gradul de industrializare etc.

CLASIFICAREA PLANŞEELOR

Clasificarea planşeelor se poate face dupa mai multe criterii astfel:- după materialul utilizat: din lemn, zidărie, metal, beton sau material combinate;- după sistemul de susţinere: pe pereţi portanţi (din zidărie sau beton) , pe grinzi, pe stâlpi;- după forma tavanului: plană, curbă, cu grinzi, cu nervuri etc.;- după tipul elementelor de rezistenţă: din plăci plane, fâşii cu goluri, panouri mari, grinzi şi corpuri de umplutură etc.;- după modul de comportare la zgomot de impact : cu ecran acustic simplucând pardoseala vibrează simultan cu planşeul brut şi transmit uşor zgomotele deimpact şi cu ecran acustic dublu, când pardoseala vibrează independent deplanşeul brut şi sunt fonoizolante la zgomote de impact, numite şi planşee cupardoseală flotantă ;- după rigiditatea în plan orizontal sunt clasificate în două categorii:a. planşee rigide în plan orizontal;b. planşee cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal.

Sunt considerate planşee ,, rigide în plan orizontal” planşeele care au următoarea alcătuire constructivă:- planşee din beton armat monolit sau din predale cu suprabetonare continuă cu grosimea ≥ 60 mm,

- planşee din panouri sau semipanouri prefabricate din beton armat îmbinate pe contur prin piese metalice sudate, bucle de oţel beton şi beton de egalizare;- planşee executate din elemente prefabricate de tip ,, fâşie “, cu bucle sau cu bare de legătură la extremităţi şi cu suprabetonare continuă cu grosimea ≥ 60mm

Sunt considerate planşee cu ,, rigiditate nesemnificativă în plan orizontal” planşeele care au următoarea alcătuire constructivă:- planşee executate din elemente prefabricate de tip ,, fâşie “ cu bucle sau cu bare de legătură la extremităţi, fără suprabetonare armată sau cu şapănearmată cu grosimea ≤ 30 mm;- planşee executate din elemente prefabricate din beton cu dimensiuni mici,sau din blocuri ceramice, cu suprabetonare armată;- planşee din lemn.

PLANŞEE DIN LEMNPlanşeele de lemn se utilizează în prezent la construcţii de locuit sau de mică importanţă în mediu rural şi la unele construcţii cu caracter touristic tradiţional amplasate în zone rurale, montane. De obicei se folosesc la clădiri cu pereţi din zidărie sau din lemn. În scopul măririi durabilităţii, elementele componente se

protejează împotriva focului şi putrezirii cu substanţe ignifuge şi antiseptice.

Avantaje- au greutate proprie redusă;- execuţia lor este simplă;- conferă posibilităţi largi de plastică arhitecturală tradiţională a tavanului;- asigură condiţii bune de izolare termică şi fonică;- au o comportare bună în anumite medii agresive chimic;

Dezavantaje-durabilitate redusă;- consumul de material lemnos este mare;- rigiditatea la încărcări laterale este scăzută;- săgeţile de încovoiere sunt mari;- nu se realizeaza saiba rigida

Planşeele din lemn fiind considerate planşee cu rigiditatenesemnificativă în plan orizontal, pot fi folosite, numai pentru:- toate planşeele construcţiilor cu nivel ≤3, din clasele de importanţă III şi IV,în zona seismică cu ag = 0,10 g (cu excepţia planseului peste subsol).- planşeul peste ultimul nivel al construcţiilor cu nivel ≤2, din clasa deimportanţă IV, situate în zonele seismice cu 0,15 g ≤ ag ≤ 0,20 g.

ALCĂTUIREPlanşeul brut este format din grinzi de lemn (sau produse superioare din lemn) şi podina de rezistenţă din dulapi.

Grinzile din lemn, dispuse la distanţa de 60-100 cm pe direcţia scurtă a încăperilor, reazemă pe pereţi portanţi prin intermediul unor tălpi din dulapi de lemn de esenţă tare impregnate sau protejate cu două straturi de carton lipite cubitum. Capetele grinzilor se protejează cu substanţe antiseptice, se izolează hidrofug cu substanţe bituminoase, pe o lungime de 50 cm,locaşurile de montaj având spaţii de aer de 3-4 cm pentru ventilare iar grinzile paralele cu pereţii se aşează la o distanţă de3….4 cm pentru a asigură uscarea lor şi evitarea contactului cu peretele încăneuscat. Grinzile care reazemă pe pereţii interiori de rezistenţă pot fi continue sauîmbinate cap la cap. Planşeul brut se poate completa cu umplutură (cu rol deizolare fonică sau termică); peste podină se prevede un strat de finisaj şi uzură dinduşumele sau parchet, tavanul poate să fie neted (cu scânduri aparente sautencuit), respectiv cu grinzi aparentePentru alcătuirea constructivă a planşeului este necesar să se asigure conlucrarea grinzilor planşeului între ele pentru repartizarea (preluarea) mai favorabilă a încărcărilor concentrate şi micşorarea săgeţilor din încovoiere, iarprin solidarizarea tuturor grinzilor de rezistenţă se asigură comportarea planşeului ca diafragmă cu oarecare rigiditate laterală. La planşeele cu grinzi amplasate după două direcţii, se asigură , în general , o bună conlucrare şi rigiditate. În cazul planşeelor cu grinzi dispuse după o singură direcţie având deschideri şi încărcări mari, sunt necesare uneori,

elemente speciale de rigidizare, dispuse constructiv sau rezultate din calcul .La calculul elementelor de rezistenţă ale planşeului, pe lângă verificarea stării limită ultime a capacităţii portante, este necesară verificarea săgeţii maxime din încovoiere, care trebuie să fie inferioară săgeţii limită prescrisă, de exemplu :săgeata grinzilor planşeelor curente, care suportă tencuiala plafonului, nu trebuiesă depăşească valoarea: L / 350 , unde L este dechiderea de calcul a planşeului.

PLANŞEE DIN ZIDĂRIE

Au în prezent un domeniu de utilizare foarte restrâns (clădiri tradiţionale,restaurări, anumite pasaje sau subsoluri cu plastică arhitecturală specifică)întrucât prezintă o serie de dezavantaje tehnici-economice, dintre care: aucomportare slabă ca diafragme orizontale, dau împingeri mari din descărcareabolţilor sau cupolelor, au costuri ridicate etc.Elementul principal de rezistenţă al planşeului este bolta sau cupola, dediverse forme geometrice sau alcătuiri constructive, bolţile cilindricepredominând.

PLANSEE DIN BETON ARMATPlanşeele din beton armat, datorită multiplelor avanaje pe care le prezintă înraport cu alte tipuri de planşee, au în prezent cea mai mare utilizare. Din punct devedere constructiv, aceste planşee se pot realiza din beton armat monolit sau dinbeton armat prefabricat.

PLANSEE DIN BETON ARMAT MONOLITPlanşeele din beton armat monolit se caracterizează prin faptul că se toarnăla faţa locului, la fiecare nivel, în poziţie definitivă, utilizând diverse tipuri decofraje.Domeniul de utilizare al planşeelor din beton armat monolit este :- la clădiri unicat precum şi la clădiri cu forme în plan neregulate şideschideri variate, la care nu se pretează utilizarea prefabricatelor;- la plaşee cu deschideri şi încărcări mari;- la planşee cu încărcări concentrate şi acţiune dinamică a încărcărilor (vibraţii, şocuri, trepidaţii);- la construcţii industriale, unde din considerente tehnologice se impuneprevederea unor goluri de dimensiuni mari;- la clădiri amplasate în zone seismice.Planseele din beton armat monolit au o serie de avantaje cum sunt :- au capacitate de a prelua încărcări mari, statice şi dinamice;- datorită monolitismului se asigură o foarte bună conlucrare între planşee şielementele verticale de rezistenţă ale clădirii

- comportându-se ca şaibe orizontale rigide, asigură o marerigiditate de ansamblu a structurii clădirii şi o foarte bună comportare la preluareaşi repartizarea încărcărilor orizontale (vânt, seism);- au durabilitate ridicată în timp şi costuri reduse de întreţinere;- pot acoperi practic orice forme geometrice în plan şi cu orice fel dedistribuţie a elementelor portante (stâlpi, pereţi);- au posibilităţi largi de realizare constructivă şi rezolvări de ordin architectural prin variate sisteme de dispunere a grinzilor de forme şi dimensiuni diverse;

Dezavantajele planşeelor din beton armat monolit sunt :- au durata de execuţie şi consumul de manoperă pe şantier mai mari,comparativ cu planşeele din beton armat prefabricat;- necesită un consum ridicat de cofraje şi elemente de susţinere;Exista o mare varietate de tipuri constructive pentru planşeele din betonarmat monolit, respectiv:- planşee sub formă de plăci plane;- plansee cu plăci şi grinzi dispuse pe o singură direcţie;- planşee cu nervuri dese;- planşee cu plăci, grinzi principale şi grinzi secundare (nervuri );- planşee pe retele de grinzi (planşee casetate);- planşee ciuperci;- planşee – dală ;

PLANŞEE SUB FORMĂ DE PLĂCI PLANE

Planşeele cu plăci plane reazemă pe elementele structurale verticale aleclădirii (pereţi portanţi) sau pe riglele cadrului, situate la distanţe relativ mici demaximum 5 .. 6 m.Sub acţiunea încărcărilor, placa lucrează la încovoiere cu forţe tăietoare,respectiv planul median al plăcii se deformează sub forma unei suprafete curbe înspaţiu. Aceasta poate fi o suprafaţă cilindrică, respectiv cu o singură curburăsau poate fi o suprafaţă cu dublă curbură.

PLĂCI PLANE CU O SINGURĂ CURBURĂAvem o suprafaţă cu o singură curbură, deci încovoiere cilindrică, în situaţia în care placa, încărcată cu o sarcină uniform distribuită pe suprafaţa ei, este rezemată doar pe două laturi opuse, celelalte două laturi fiind libere. În acestcaz, placa se curbează pe deschiderea l, egală cu distanţa dintre cele două reazeme opuse şi rămâne nedeformată pe direcţia paralelă cu reazemele.

Datorită acestei particularităţi a deformării plăcii, se poate admite descompunerea ei în făşii elementare de lăţime unitară (un metru). Deoarece toate făşiile se deformează la fel, este suficient să se calculeze doar una dintreele, ca o grindă de secţiune dreptunghiulară având latura b egală cu 100 cm şiînălţimea egală cu grosimea plăcii (hf).

Există următoarele situaţii:1. Placă simplu rezemată pe două laturi opusea- înainte de deformare; b- după deformare; c- fâşie unitară;d- scheme de calcul.

a b c

2. Placă încastrată pe două laturi opuse (dublu încastrată)a- înainte de deformare; b- după deformare; c- schema de calcul.

3.Placă încastrată pe o latură şi simplu rezemată pe latura opusăa- înainte de deformare; b- după deformare; c- schema de calcul.

4.Placă în consolăa- înainte de deformare; b- după deformare; c- schema de calcul.

De menţionat că în toate aceste situaţii, deschiderea de calcul este întotdeauna cea în lungul căreia se produce curbarea plăcii, adică direcţia perpendiculară pe laturile legate (simplu rezemate sau încastrate după caz – a se vedea cele patru cazuri prezentate mai sus).Armătura de rezistenţă se dispune perpendicular pe laturile rezemate.

Raportul dintre laturile plăcii nu influenţează în nici un fel fenomenul de încovoiere cilindrică şi în consecinţă valoarea lui nu interesează şi nuintervine în calcul.

PLĂCI PLANE CU ÎNCOVOIERE PE DOUĂ DIRECŢII (DUBLĂ CURBURĂ )

Este cazul frecvent întălnit în practică respectiv, plăcilor rezemate pe două laturi adiacente, pe trei laturi sau pe toate laturile.În acest caz planul median se curbează pe ambele direcţii, încovoierea numai este cilindrică şi deci se vor produce momente încovoietoare pe ambele direcţii paralele cu laturile plăcii – a se vedea figura de mai jos.

Deformarea plăcii dreptunghiulare pe două direcţii

În această situaţie prin analizarea pentru două fâşii unitare cu deschiderile lx respectiv ly a modului de transmitere a solicitărilor la reazemele aferente s-aconstatat că fâşiile de pe direcţia scurtă sunt mai încărcate decât cele de pe direcţia lungă, adică incarcarea se transportă la reazeme, pe drumul cel mai scurt, direct proportional cu rigiditatea,pe direcţia laturii celei mai mici.Se poate deci concluziona că, pe măsură ce o placă este mai lungă, incarcarea ce se repartizează pe direcţia laturii scurte creşte, iar cea care se transmite pe direcţia lungă scade. Astfel, când raportul dintre cele două laturi este egal cu 2, pe

direcţia scurtă se repartizează circa 94% din incarcarea q, iar pe direcţia lungă doarcirca 6%.Rezultă aşadar că în cazul plăcile care sunt supuse la încovoiere pe două direcţii raportul dintre cele două laturi are importanţă şi influenţează calculul acestor plăci.Avem astfel două situaţii :a. Cazul plăcilor la care raportul dintre latura mare şi latura mică are valoare mai mare decât 2 , respectiv : l2 / l1 >2.Este cazul plăcilor calculate şi armate pe o direcţie . În această situaţiedeschiderea de calcul este deschiderea mică.Momentele încovoietoare ce apar totuşi pe cealaltă direcţie se vor preluaprin călăreţi de capăt şi prin armătura de repartiţie ce se dispune constructiv.

b. Cazul plăcilor la care raportul dintre latura mare şi latura mică arevaloare egală sau mai mică decât 2, respectiv: l2 / l1 ≤ 2 .Este cazul plăcilor calculate şi armate pe două direcţii, transportul de incarcari pe cele două direcţii fiind comparabil.Plăcile care îndeplinesc condiţiile pentru armare pe două direcţii, cu solicitări mici şi cu raportul laturilor apropiat de doi, se pot calcula ca plăci armate pe osingură direcţie cu armături de repartiţie dispuse paralel cu laturile lungi.

Reguli generale de alcătuireDeterminarea grosimii plăcilor din beton armatDimensionarea grosimii plăcilor trebuie să asigure:- realizarea unui procent mediu de armare atat la plăcile armate pe două direcţii cat si la cele armate pe o direcţie;- deformaţii (săgeţi) în limitele admise (condiţia de rigiditate);- masa necesară pentru asigurarea izolării la foc şi la zgomotele din aer;Grosimea minimă a plăcilor din condiţia de rigiditate (deformaţii-săgeţi) se va lua după cum urmează:a) La plăci armate pe o direcţie (l2 / l1 >2):l1 /30 – când placa este simplu rezemată pe tot conturul;l1 /35 – când placa este încastrată pe tot conturul;l1 /25 – când placa este simplu rezemată pe două laturi paralele;l1 /30 – când placa este încastrată elastic pe două laturi paralele;l1 /12 – când placa este în consolă;b) La plăci armate pe două direcţii (l2 / l1 <2 ):l1 /40 – când placa este simplu rezemată pe tot conturul;l1 /45 – când placa este încastrată elastic pe tot conturul;Tot din condiţii de rigiditate grosimea plăcii (hf) se va considera conformurmătoarei relaţii: hf = (P/180) + 20 mm , unde P este perimetrul plăcii în mm.

Aşa cum am precizat mai sus înafara condiţiei de rigiditate la determinarea grosimii plăcilor se vor avea în vedere neapărat şi condiţiile privind rezistenţa lafoc, respectiv limita de rezistenţă la foc a unui element, adică durata până la careacesta îşi epuizează capacitatea de rezistenţă la acţiunea unui incendiu.Rezistenţa la foc (R) se exprimă în minute.Rezistenţa la foc se obţine în funcţie de tipul elementului şi de gradul derezistenţă la foc.Gradul de rezistenţă la foc se determină de către arhitecţi în colaborare cu specialişti în domeniu, în funcţie de destinaţia clădirii şi de riscul de incendiu. O construcţie sau un compartiment de incendiu (porţiunile din clădire separate prinpereţi antifoc) se încadrează în cinci grade de rezistenţă la foc (I ;II; III; IV şi V).Construcţiile înalte sau cu o înălţime medie, spitale sau săli aglomerate se pot realiza cu gradul I şi II de rezistenţă la foc; la grădiniţe, biblioteci este nevoiede un grad de rezistenţă la foc de cel puţin III. Dacă se utilizează materialeincombustibile (CO) sau greu combustibile (C1, C2) gradul de rezistenţă la foc alclădirii se consideră mai mare (I sau II); cu materiale combustibile (C3, C4) numai clădiri cu gradul de rezistenţă IV sau V se pot executa.Gradul de rezistenţă la foc se precizează obligatoriu în documentaţia de arhitectură, de unde inginerul proiectant poate stabili în funcţie de tipulelementului rezistenţa la foc.Din condiţia de izolare fonică, grosimea plăcii trebuie să fie de cel puţin 13 cm

Pentru a îndeplini rolul de diafragmă orizontală pentru încărcările aplicate în planul lor, plăcile de beton armat trebuie să aibă grosimi de cel puţin 80 mm.Grosimea plăcilor monolite variază din 10 în 10 mm.Pentru plăcile armate după două direcţii, suprafaţa acestora nu trebuie să depăseasca 25 …30 m2, iar pentru plăcile armate după o direcţie, deschiderea decalcul se limitează la 2,5 .. 3,0 m .Alegerea materialului MaterialeCalitatea betonului, respectiv clasa de rezistenţă se alege în funcţie declasele de expunere a construcţiei în condiţiile de mediu.În SR EN 1992-1-1:2004, sunt precizate clasele deexpunere si clasele de rezistenţă abetonului în funcţie de clasele de expunere.Armarea plăcilor se realizează cu armătură de rezistenţă şi armătură derepartiţie. Oţelul folosit la armarea plăcilor este OB 37, PC52, PC60,STNB(sârmă trasă netedă ), STBP (sârma trasă profilată pt. beton ), sau oţel dinimport.

PLANŞEE DIN BETON CU GRINZI DISPUSE PE O DIRECŢIECând suprafaţa plăcilor depăşeşte 25…30 m2 sau când deschiderile suntmai mari de 5,0 …6,0 m se prevăd pe deschiderea scurtă grinzi din beton armatca reazeme intermediare care, împreună cu pereţii portanţi, constituie reazemeleplanşeelor.Dispunerea în plan a grinzilor trebuie să ţină seama de diverse cerinţetehnico-economice, estetice şi funcţionale.

Astfel la clădirile cu pereţii portanţi longitudinali din zidărie se realizeazăplanşee cu plăci şi grinzi transversale dispuse la 3 …5 m, care reazemă pe zidărieprin intermediul centurilor din beton armatpe stălpişori de beton armat.Această soluţie de planşeu poate fi utilizată şi la clădirile cu pereţi portanţidin beton armat (diafragme tip celular), dispuşi la distanţe mari (8 ….10 m),delimitând conturul unei unităţi funcţionale (de exmplu o sală de clasă, unapartament etc).Soluţia de planşeu cu plăci şi grinzi dispuse după o singură direcţie se poateutiliza şi în cazul construcţiilor având structura de rezistenţă cu schelet (cadre) debeton armat.În toate situaţiile , grinzile de beton armat împreună cu pereţii portanţi (cândeste cazul) subîmpart planşeul în plăci armate pe una sau două direcţii,după cumraportul laturilor este mai mare sau mai mic decât 2.Distanţa dintre grinzi ( l ) se stabileşte în funcţie de mărimea încărcării, astfelîncât sa rezulte o armare raţională a plăcii

(cu procente optime de armare), directia grinzilor fiind paralela cu latura scurta.

De regulă, secţiunea transversală a grinzilor de planşeu este în formă de Tdeoarece prin încovoiere este antrenată de o parte sau de ambele părţi ale grinziişi o anumită zonă din placă.Grinzile sunt solicitate de încarcarea ce le revine de pe deschiderile învecinate: P2 = p1 ( l/2 + l/2 ), unde p1 este

încarcarea pe placa ( în daN/m2 ), P2fiind incarcarea pe grinda ( în daN/m ).Inaltimea grinzilor depinde de mărimea încărcării, distanţa dintre grinzi sideschiderea lor, în mod obişnuit fiind de (1/10…1/15 )L, (L fiind deschiderea), iarlatimea de cca ½ din inaltime.Grinzile se execută din beton armat, de regulă de aceeşi clasă de beton caşi a planşeului.

PLANŞEE CU GRINZI PRINCIPALE SI SECUNDARE

Planşeele cu grinzi principale şi secundare se utilizează pentru imbunatatirea capacitatii portante a planseului la încărcări mari.Sunt formate din următoarele elemente:- grinzi principale dispuse pe direcţia scurtă a încăperii cu deschiderea de 6-12 m, ce reazemă pe pereţi portanţi sau stâlpi din beton armat; Distanţa l dintregrinzile principale este curpinsă între 3,5…6,0 m.- grinzile secundare (care se mai numesc nervuri), sunt dispuse în senslongitudinal şi reazemă pe grinzile principale. Distanţa dintre nervuri ( l2 ) – carecorespunde cu deschiderile plăcii,este de 1,5 – 2,5 m.- placa continuă reazemă pe grinzile secundare şi lucreaza după o direcţie(paralelă cu grinzile principale).Din condiţii de rigiditate se impune înălţimea grinzilor să fie h > 1/15 dindeschidere pentru grinzile principale şi h > 1/20 pentru grinzile secundare, iarlălţimea lor b = (0,30 – 0,50) h.

PLANŞEE CU NERVURI DESE (figura de mai jos)

Se utilizează la acelaşi tip de încăperi ca şi planşeele cu grinzi pe o direcţie, cu diferenţa ca în loc să se dispună grinzi rare şi cu secţiuni mari, se prevăd grinzi dese (numite nervuri) cu secţiuni transversale mai mici .Distanţa dintre nervuri, ( l - interax) este de max. 1,0 m.Tavanul poate fi cu nervurile aparente sau neted, prin realizarea unui tavan suspendat sau prin folosirea corpurilor de umplutură care se înglobează între nervuri la turnarea betonului.

PLANŞEE PE REŢELE DE GRINZI ( PLANŞEE CASETATE )Sunt planşee alcătuite din placă plană continuă de aceeaşi grosime şi oreţea de grinzi de aceeaşi secţiune, dispuse după două direcţii, prin încrucişarealor rezultând o reţea de casete.

Lumina casetelor l1 şi l2 se recomandă a fi de 1,5….3,0 m din condiţiadimensionării economice a structurii planşeului (reţea de grinzi, plăci). Dinconsiderente arhitecturale şi estetice, lumina casetelor se poate lua şi mai micăde 1,5 m, respectiv la limită 0,70 m.Sunt două soluţii de realizarea a acestor tipuri de planşee:- cu dispunerea reţelei de grinzi paralel cu laturile de rezemare ( a );- cu dispunerea reţelei de grinzi în diagonală (b).

Reaţeaua cu grinzile paralele cu reazemele planşeului lucrează dupăambele direcţii numai când raportul laturilor l1 / l2 este mai mic sau egal cu 1,5.Raportul laturilor este cuprins între 1 ...1,5 ( l1 > l2 ) .Deschiderea încăperii ( L2 ) poate fi de 6-12 m, iar lungimea ( L1 ) de max.1,5 L2 .La un raport mai mare de 1,5 reţeaua lucrează nefavorabil, întrucât grinzilemai scurte (dispuse după latura l2) având rigidităţi mult mai mari la încovoiere, secomportă ca reazeme (rol de grinzi principale) pentru grinzile dispuse după latural1 (rol de grinzi secundare), deci se pierde efectul de conlucrare pe două direcţii şistructura devine neeconomică; în asemenea condiţii se recomandă dispunereaoblică a reţelei de grinzi, respectiv grinzile se dispun la 45 grade faţă de laturileîncăperii (b), acestea lucreaza favorabil pentru raportull2/l1<=3.

Rezemarea planşeelor casetate pe pereţii portanţi se asigură prin centuri dinbeton armat care monolitizează capetele grinzilor şi placa.Aceste tipuri de planşee sunt utilizate în general la următoarele tipuri declădiri:- clădiri cu cerinţe privind arhitectura tavanului;- la încăperi cu suprafeţe şi înălţimi mari, condiţie care asigură realizareaefectului estetic;- în general, la clădiri social-culturale, la clădiri comerciale, holuri mari etc.Avantajele planşeelor casetate sunt :- aspectul architectural este superior celorlalte tipuri de planşee;- poziţia pereţilor despărţitori autoportanţi şi a încărcărilor concentrate estenecondiţionată ;- se comportă ca diafragme orizontale rigide pe ambele direcţii;- descărcarea este aproximativ uniformă pe elementele de susţinere aleplanşeului;Dezavantajele acestor tipuri de planşee sunt :- au consum ridicat de beton ;- greutate proprie mare ;- manopera este mai ridicată şi consumul de cofraje este mai mare decât laalte tipuri de planşee.Consumul de cofraje se poate reduce prin utilizarea cofrajelor de inventar din metal, materiale plastice armate etc., de forma unor cutii întoarse, cu colţurirotunjite.

Acest sistem de cofrare conduce la economii de material lemnos şi totodată obţinerea unor suprafeţe suficient de netede pentru execuţia unor lucrări de finisajsimple ( zugrăveli, vopsitorii etc. ).Casetele pot avea formă pătrată (l1 = l2) sau dreptunghiulară (l1 ≠ l2).Placa este continuă pe două direcţii, avînd grosimea minimă de 7 cm pentruconstrucţii civile şi 8 cm pentru construcţii industriale.

PLANŞEE FARA GRINZIDin această categorie fac parte planşeele-ciuperci şi planşeele dala .

a. Planseele –ciuperci sunt alcatuite din placi de beton armat rezemate pestalpi fără intermediul grinzilor . Evazarea stălpilor la partea superioară sub formăde capiteluri a condus la denumirea de planşee ciuperci (fig.a. b,c,d).

Capitelurile asigură rezistenţa plăcii la străpungere şi măresc rigiditatealegăturii stâlpului cu placa.Pe contur plăcile reazemă pe pereti portanti sau grinzi marginale,iar placapoate fi scoasă în consolă.Planseele-ciuperci se folosesc mai mult la clădiri industriale cu încărcări utilepe planşee foarte mari ( peste 500 daN/m2), iar la clădiri civile numai atunci cândforma capitelurilor şi reţeaua de stâlpi nu ridică probleme de ordin estetic şifuncţional. Grosimea plăcii rezultă în funcţie de încărcare şi distanţa dintre stălpi,grosimea minima din condiţii de rigiditate fiind 1/30 din deschiderea maximă, darcel puţin 15 cm, iar secţiunea stâlpilor minim 30 x 30 cmTrama maximă obişnuită 6,0 m x 6,0 m .Pentru încărcări mari pe planşeu cuprinse între 1000 – 3000 daN/m2,grosimea plăcii este de 15 – 18 cm.Sistemul de armare folosit la planseele ciuperci este dupa doua directii . Inpanoul din campul placii, armaturile dupa cele doua directii sunt asezate la parteainferioara, iar in panourile situate deasupra stalpilor, armatura se aseaza la parteasuperioara.

b. Planseele – dala sunt folosite la clădiri de locuit, administrative, precumşi la construcţii industriale cu încărcari mari. Planseele sunt alcatuite din placi debeton armat monolit avand grosimea de 15 .. 22 cm care reazema direct pe stalpi( fig. e ). Armarea planşeelor –dala se execută

cu bare independente sau cuplase sudate. In zonele de rezemare ale plăcilor pe stălpi, pentru a preveniforfecarea (străpungerea) plăcilor, armătura se execută sub forma unei reţeleduble, evitarea îngroşării plăcilor, necesară numai din aceste condiţii se obţineprin fixarea unor piese metalice (juguri) din profile laminate în zonele de rezemarea plăcilor pe stălpi.

PLANŞEE PREFABRICATE DIN BETON ARMAT

Planşeele prefabricate au următoarele avantaje:prin utilizarea lorse reduce manopera pe şantier, se scurtează durata de execuţie, se eliminăcofrajele şi sunt necesare lucrări reduse de finisaj pe şantier. Au însă şi uneledezavantaje cum sunt :- se pierde parţial avantajul monolitismului şi al rigidităţii orizontale şi deansamblu a clădirii, comparativ cu planşeele din beton armat monolit.- necesită lucrări de volum mic pe şantier, dar mai pretenţioase ca precizieşi calitate privind pozarea, fixarea, monolitizarea etc;- uneori ridică dificultăţi la transport şi montaj ;- necesită spaţiu de manipulare şi depozitare pe şantier ;- domeniul de utilizare este condiţionat de producţia prefabricatelor, deciplanşeele prefabricate se pot utiliza numai la clădiri modulate ca deschideri;- necesită măsuri speciale de monolitizare a planşeelor prin suprabetonări,centuri etc, în cazul construcţiilor amplasate în zone seismice;

Din punct de vedere constructiv, planşeele prefabricate pot fi din fâşiiprefabricate, panouri mari, grinzi prefabricate, corpuri de umplutură, grinzialăturate etc.

PLANŞEE DIN FÂŞII PREFABRICATE cu goluri rotunde

Sunt planşee integral prefabricate, alcătuite dintr-un singur tip de elementeaşezate alăturat şi solidarizate între ele şi elementele pe care reazemă (grinzi saupereţi). Până la deschideri de circa 2,0 m fâşiile pot fi plăci din beton armat cusecţiunea plină. Pentru deschideri de aproximativ 2…6 m, fâşiile se realizeazăcu goluri longitudinale de formă circulară.

Aceste planşee se realizează prin dispunerea alăturată a fâşiilor dupălatura scurtă a încăperilor, acestea fiind simplu rezemate pe pereţii portanţi aiclădirii, pe grinzi sau pe riglele cadrelor (fig.)Făşiile prefabricate cu goluri longitudinale sunt tipizate în funcţie dedeschidere şi încărcare astfel:a. pentru clădirile civile cu încărcări până la 300 daN/m2 se utilizează fâşiiînguste cu lăţimea nominală de 40 sau 60 cm (lăţimea de fabricaţie fiind mai micăcu 0,5 cm) şi lungimi nominale de 2,10; 3,00; 3,60; 4,20 şi 5,10 m, lungimile defabricaţie fiind mai scurte cu 8 cm.Grosimea fâşiilor este de 14 cm pentru lungimi mai mici sau egale cu 3.90m, respectiv de 19cm pentru celelalte lungimi

b. la clădiri social-administrative şi industriale cu încărcări mai mari de 300daN/m2 şi deschideri care depăşesc 5,00 m se utilizează făşii din betonprecomprimat cu lăţimea de 1,00 m şi lungimea nominală de 6,00 m, grosimeafiind de 22 cm pentru încărcări de 500-750 daN/m2, respectiv 26 cm, pentruîncărcări de 1000-1500 daN/m2.Pentru realizarea golurilor pentru instalaţii, precum şi în cazul când pe otramă nu intră un număr întreg de faşii, se prevăd faşii monolite dispuse ,dupăcaz, lângă pereţii structurali sau în câmpul tramei. Se admit goluri realizate prinspargerea făşiilor dar numai dacă acestea nu depăşesc diametrul unui gollongitudinal din făşie (care este mai mic cu 5 cm faţă de grosimea făşiei) .Spargerea şi în acest caz se realizează numai în zona golurilor din făşii.Pereţii de compartimentare din cărămidă plină pe cant (muchie) de 7,5 cmsau pe lat (de 12,5 cm), precum şi alte tipuri de pereţi cu grosimi şi greutăţisimilare, reazemă direct pe făşii, cu precizarea că în cazul pereţilor de 12,5 cm dincărămidă plină sau alte materiale dar similari ca şi greutate, dispuşi paraleli cufăşiile, se prevăd făşii monolite sub pereţi.Pentru clădiri de locuit, din considerente economice, pentru aceleaşidimensiuni geometrice fâşiile sunt tipizate în tipul F- fasii intarite şi FU- fasii usoare.Făşiile uşoare FU se utilizează când pe planşeu nu intervin încărcări dinpereţi despărţitori purtaţi.

PLANŞEE DIN GRINZI ŞI CORPURI DE UMPLUTURĂ

Grinzile se realizează din beton armat, beton precomprimat sau corpuriceramice speciale asamblate prin precomprimare.

Grinzile se montează paralel cu latura scurtă a încăperilor la distanţe de 40 -60 cm, putând ajunge până la 1,20 m în cazul folosirii unor corpuri speciale deumplutură. Deschiderea grinzilor poate ajunge până la 12 m, dar la deschiderimari grinzile trebuie rigidizate între ele prin turnarea unor nervuri monolite dispuseîn planul grinzilor şi perpendiculare pe acestea la treimile deschiderii.Elementele de umplutură sunt corpuri ceramice sau din beton uşor, realizatecu goluri şi înălţimea egală cu a grinzilor. Reazemă la partea inferioară a grinzilor,care au secţiunea în formă de T întors.În regiuni seismice, pentru a crea efectul de şaibă orizontală rigidă aplanşeului, se realizează suprabetonări cu grosimea de cel puţin 6 cm armate cuplasă de oţel beton cu aria ≥ 250 mm2/m (de exemplu, ≥ 5Ø 8/m);Pe lângă grinzile cu secţiunea în formă de T, se folosesc şi cele în formă deU, jgheab etc.).

PLANŞEE DIN PANOURI MARIPanourile mari prefabricate au dimensiunile unei trame obişnuite(pentru clădiri de locuit), fiind destinate pentru a înlocui planşeele monolite de tipulplăcilor plane. Dimensiunile nominale coincid cu cele modulare, iar dimensiunilede fabricaţie rezultă în funcţie de elementele pe care reazemă (pereţi de zidărie,din beton armat, panouri mari sau rigle de cadre).Îmbinările care se realizează pe şantier între panourile de pereţi şi planşeeasigură realizarea continuităţii aproape de monolit a întregii structuri, în cadrulcărora planşeele se comportă ca diafragme orizontale rigide.

Panourile mari care alcătuiesc planşeele clădirilor de locuit se realizează, deobicei din plăci pline de 10 ...14 cm grosime şi mai rar sub formă de plăcichesonate, casetate sau cu goluri care ridică o serie de probleme la prefabricare,la realizarea îmbinărilor pe şantier şi la finisarea tavanelor. În general panourilemari se utlizează la trame obişnuite cu suprafaţa până la 25 m2.In cazul în care încăperea este mai mare sau nu se dispune de utilaje deridicat corespunzatoare, se utilizează doua panouri pentru aceeaşi tramă, care senumesc semipanouri. Pe contur panourile sunt prevăzute cu praguri, precum şi cuarmături sub forma de mustăţi sau bucle necesare pentru realizarea îmbinărilor şirigidităţii palnşeului, pentru a asigura efectul de

şaibă rigidă şi conlucrareaelementelor portante verticale sub acţiunea încărcărilor orizontale (fig.).Planşeele din panouri mari se utilizează la clădiri de locuit, la clădiriadministrative (birouri) etc., în general la clădiri civile cu structura integral realizatădin panouri mari cu o dezvoltare pe înălţime de până la 8...10 etaje.Planşeele din panouri mari se pot utiliza şi la clădiri cu structura derezistenţă din pereţi din zidărie sau cadre din beton armat, cu condiţia adaptăriiformei geometrice de contur a panourilor la condiţiile de rezemare şi montajrespective.

Eficienţa tehnico-economică a panourilor mari de planşeu se obţine numaipentru un raport între laturi mai mic de 2, panoul în acest caz lucrează şi searmează pe ambele direcţii.Avantajele panourilor mari prefabricate de planşeu sunt următoarele:- se elimină cofrajele şi susţinerile;- lucrările pe şantier sunt minime datorită gradului de prefinisare a tavanelorşi prin montarea instalaţiilor în panouri la prefabricare ;- productivitatea lucrărilor pe şantier este bună şi darea în exploatare aclădirii se face rapid ;- planşeele din panouri mari asigură o bună comportare la preluarea şitransmiterea încărcărilor verticale de pe planşeu, fiind plăci armate pe douădirecţii şi, în general, încastrate pe contur, respectiv elemente continue pereazemele intermediare ;

Dezavantaje :- utilizarea panourilor mari de planşeu reclamă tipizarea partiurilor clădiriilor,care este posibilă mai uşor la cele de locuit, dar mai dificilă la cele de altecategorii de clădiri;- necesită utilaje şi dispozitive mai pretenţioase pentru transport şi montaj ;- comportarea mecanică a planşeelor ca şaibe orizontale rigide estecondiţionată de calitatea şi precizia execuţiei lucrărilor de pozare şi a îmbinărilorpe contur a panourilor de planşeu, respectiv de gradul de monolitism, rezistenţă şirigiditate a conlucrării cu panourile verticale de rezistenţă ale clădirii .

PLANŞEE DE TIP PREDALĂ CU SUPRABETONARE

http://www.google.com/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=images&cd=&cad=rja&docid=nMCu-whZ7GnXCM&tbnid=ia-eQNytBS_PbM:&ved=0CAUQjRw&url=http://www.maxboeglprefabricate.ro/predale_3.html&ei=zT5TUbiACpCRhQes7YDoDA&bvm=bv.44342787,d.bGE&psig=AFQjCNF5RoFG7AvWnMdyVoiV-2l2fWCXcg&ust=1364496407102029

http://www.google.com/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=images&cd=&cad=rja&docid=yyNl4zXzFACOMM&tbnid=-zSEUj0fdZs24M:&ved=0CAUQjRw&url=http://www.maxboeglprefabricate.ro/predale_4.html&ei=9T5TUcOPMoiohAfVkIDYCQ&bvm=bv.44342787,d.bGE&psig=AFQjCNF5RoFG7AvWnMdyVoiV-2l2fWCXcg&ust=1364496407102029

PLANŞEE METALICESunt utilizate pentru clădiri cu numar mare de etaje, la clădiri cu deschiderisauîncarcari mari, de regulă la clădiri cu structura metalica, (deschideripână la 10-12 m ).Ca avantaje putem menţiona:- capacitate portantă ridicată şi comportare bună ca diafragme orizontale;- permit alcătuiri constructive variate, cu înăltime de construcţie mică;- asigură o prefabricare largă şi posibilităţi de reutilizare;- sunt mai uşoare decât planşeele din beton armat;

Dezavantajele planşeelor metalice sunt următoarele:- au consum ridicat de oţel;- necesită măsuri pentru asigurarea durabilităţii (la foc, agenţi corozivi,umiditate etc), confortului fonic şi termic, precum şi de rigidizare şi contravantuire;- dau eforturi suplimentare din variaţii de temperatură;

PLANŞEE DIN GRINZI METALICE SI ELEMENTE DEUMPLUTURĂGrinzile metalice se dispun paralel cu latura scurtă a încăperilor la un interaxde 1 -3 m în funcţie de încarcare şi tipul elementelor de umplutură putând rezemape pereţi portanţi sau grinzi. Elementele de umplutură preiau încărcarea peporţiunea dintre grinzi şi o transmit grinzilor pe care reazemă.

Aceste elemente deumplutură se pot realiza din bolţişoare de zidărie sau din beton simplu, din plăcide beton armat, plăci prefabricate cu sau fără material de umplutură cu rol deizolare fonică şi termică sau din corpuri ceramice.

Bolţişoarele din zidărie reazemă pe talpa inferioară a profilelor, care sedispun la distanţe de 1,5 – 2,0 m(fig.a);

Bolţişoarele din beton simplu monolit reazemă pe talpa inferioară a grinzilor,care se dispun la distanţe de 2,0 – 2,5 m, grosimea bolţişoarelor este de 10-15 cm(fig.d);

Plăcile din beton simplu sau armat se pot realiza la partea inferioară sausuperioară a grinzilor, care se dispun la distanţe de 1- 1,5 m în cazul plăcilor dinbeton simplu (nearmat, a caror grosime este de 10- 15 cm), respectiv de 2- 2,5 m(fig.b şi c);

In cazul plăcilor turnate la partea inferioară a grinzilor se poate prevedea oizolare fonică şi termică cu materiale de umplutură (zgură, moloz, deşeuri debetoane uşoare)- fig.c.

Plăcile prefabricate dintre grinzi se pot realiza din beton simplu, betonarmat, ipsos sau materiale ceramice, distanţa dintre grinzi fiind în funcţie deîncărcare, tipul şi rezistenţa plăcilor fig.e şi f.

Corpurile prefabricate de umplutură (fig.h) se pot realiza sub diferiteforme tipizate (blocuri ,plăci, fâşii din beton uşor de diverse forme, semipanouri),în funcţie de încărcare, distanţa dintre grinzi şi alcătuirea planşeului.

Soluţiile de grinzi din profile laminate sau compuse sunt neeconomicedatorită consumului mare de metal şi manoperă,de aceea se recomandă soluţiimai eficiente, cum sunt:

Profile laminate

- grinzi expandate (cu goluri in inima), care se realizează prin tăierea desliţuri în inima profilului (fig.a) sau prin

tăierea inimii după un anumit profil şisudarea ei în poziţie decalată (fig.b);- grinzi cu zăbrele sudate realizate din profile laminate şi oţel beton (fig.c), care conduc la o reducere a consumului de oţel cu cca 45% încomparaţie cu profilele laminate de aceeaşi capacitate portantă.

Planşee din panouri de tablăPanourile se realizează din tablă de 1-3 mm grosime prin ambutisare. Sepot utiliza la construcţii civile înalte (cu peste 15 - 20 niveluri), având structura derezistenţă din cadre metalice sau beton armat.Soluţia este avantajoasă deoarece panourile de tablă pot avea rol de cofrajpierdut şi armături de rezistenţă, fiind necesare măsuri constructive de asigurare aconlucrării dintre panou şi beton. Conlucrarea tablei cu betonul se realizează cupiese metalice (plăcuţe din tablă) sudate pe tabla striată sau ondulată sau princute locale (mai mici) ale tablei ondulate.Înălţimea panourilor (h) este în funcţie de deschidere şi mărimeaîncărcărilor, putând depăşi 20 cm.

TIPURI DE PLANSEE MODERNE (utilizand betonul autocompactant)

In situatia actuala, cand ideea de flexibilitate functionala a cladirilor a condus la utilizarea pe scara din ce in ce mai larga unor anumitor tipuri de sisteme structurale, cu deschideri mari si inaltimi considerabile de nivel a aparut stringenta rezolvarea solutiilor pentru plansee la astfel de cladiri.

Primul pas a fost utilizarea planseelor dala in proportie mult mai mare decat se uzita, in detrimentul celorlate tipuri de plansee, cu retele de grinzi dispuse pe una sau doua directii si placa cu grosime mica.

In momentul de fata se pune problema micsorarii greutatii proprii a unor astfel de elemente, ideea de baza fiind de eliminare a betonului din zona mediana a placii si introducerea unor corpuri de umplutura.

In acest scop se cauta utilizarea unor corpuri de umplutura cat mai usoare care pot fi cofraje pierdute sau reutilizabile, de diverse forme, cautandu-se sa se obtina o structura casetata la care elementele componente sa aiba grosimi a ordinul a cativa centimetri.

Betonul utilizat in aceste elemente trebuie sa ofere o lucrabilitate ridicata si sa curga sub greutate proprie proprietati ale unui material special: Betonul Autocompactant.

Betonul autocompactant (BAC), una dintre celemai revolutionare descoperiri in domeniulbetonului din ultimii 50 de ani, a fost produspentru prima dată in Japonia, in 1988, beneficiindde rezultatele inregistrate in domeniul betonuluide inaltă rezistenţă (BIR). Dacă betonulautocompactant intărit prez intă proprietăţisimilare cu cele ale BIR, calitatea superioară aelementelor de construcţii realizate din BAC sedatorează proprietăţilor deosebite ale betonului instare proaspătă: -lucrabilitate, -capacitate deumplere şi trecere, -rezistenţă la segregare.

Betonul autocompactant (BAC) are proprietatea săcurgă sub greutatea proprie, să umple completcofrajul, inclusiv in cazul elementelor puternic armateşi să rămană omogen, fără a necesita niciun fel deoperaţii de compactare. Precizări legate de betoaneleautocompactante, performanţele, producţia şiconformitatea lor, sunt date de “Ghidul europeanpentru beton autocompactant” (BIBM, CEMBUREAU,ERMCO, EFCA, EFNARC, 2005).Proprietăţile care conferă betonului calitatea deautocompactant sunt:- capacitatea de răspandire: aptitudinea de aumple complet suprafeţele, colţurile şi volumele

cofrajului in care este turnat;- capacitatea de trecere: aptitudinea de a treceprintre armături chia r şi in zonele de armarecongestionată fără a se produce separareaconstituenţilor sau bloca rea acestora;- rezistenţa la segregare: aptitudinea de a reţinecomponentele grosiere ale amestecului insuspensie, pentru a se menţine caracterul omogenal materialului.Aceste proprietăţi trebuie satisfăcute impreună cualte cerinţe specifice betonului intărit. In generalproprietăţile betonului autocompactant in stareintărită sunt similare sau superioare, in raport cu celeale unui beton convenţional echivalent. Se poatespune că gradul de compactare al betonului şi inconsecinţă şi durabilitatea sa sunt asigurate in maimare măsură dacă se utilizează un betonautocompactant, pentru că se reduce riscul potenţialal erorilor umane ce apar in cazul unei vibrăriincorecte şi neuniforme.

Utilizarea acestui tip de beton dar si a tipurilor de plansee luate in discutie necesita insa analizarea in detaliu a solutiilor structurale ce vor fi utilizate pentru viitoarea cladire si adoptate decizii esentiale in ceea ce priveste preluarea si transmiterea actiunilor exercitate in plan vertical si orizontal

Planseele BEEPLATE

Planseele COBIAX-BuBBLE DECK

Aceste plansee au in componenta sfere din material plastic dispuse conform proiectului si montate intre plase de armatura.

Materialul din care sunt realizate sferele nu interactioneaza chimic cu betonul si armatura, nu este poros si prezinta rigiditate si rezistenta suficienta pentru preluarea incarcarilor atat la turnarea betonului cat si in fazele ulterioare acestui proces. Grosimile pot varia intre20-28 cm sau 30-60 cm sau in sistem prefabricat.