Cerc de lectura

30
STRATEGII DE OPTIMIZARE A LECTURII ÎN CICLUL GIMNAZIAL

Transcript of Cerc de lectura

Page 1: Cerc de lectura

STRATEGII DE OPTIMIZARE A LECTURII ÎN CICLUL

GIMNAZIAL

Page 2: Cerc de lectura

 CERCETĂRI EMPIRICE ŞI COGNITIVISTE

• Lectura poate fi studiată din două perspective diferite: explicarea şi comprehensiunea.

• Pe de o parte e vizată o abordare obiectivă a fenomenelor cognitive, prin proceduri metodice verificabile, pe de alta o interogaţie a subiectivităţii menită să pună în evidenţă ceea ce ni se întâmplă când facem experienţa citirii unui text.

• Lectura implică un complex de activităţi care articulează procese automatizate cu procese conştiente.

• A interpreta un text nu înseamnă a analiza un text, ci a-l evalua pe receptor.

Page 3: Cerc de lectura

DECLINUL LECTURII? 

• Cea mai importantă ameninţare a lecturii, in zilele noastre, vine din partea audio-vizualului (televizor şi computer), care şi-a extins enorm influenţa. Mai toată lumea consumă azi un timp mult mai mare decât în trecut în faţa micilor ecrane iar cei care se îndepărtează de lectură în favoarea audio-vizualului sunt elevii şi adolescenţii. Situaţia dramatică semnalată e numărul cititorilor în diminuare.

• Datorită faptului că limbajul iconic e direct, iar limbajul scriptic e mediat prin competenţe ce trebuie învăţate, TV se adresează maselor celor mai largi. O mare masă de oameni consacră un timp mai important TV decât lecturii, foarte mulţi tineri găsind mai anevoie drumul cărţii. 

Page 4: Cerc de lectura

LECTURA ELECTRONICA

• Ce se schimbă când citim pe ecranul computerului?

• Suportul hârtiei e înlocuit cu un suport electronic, iar prezenţa fizică a cărţii dispare, având de-a face cu o copie a ei într-o versiune impalpabilă.

• Lectura se dematerializează, iar consecinţele sunt neaşteptate. Lectura electronică reclamă o participare intensiva, mai responsabilă decât lectura curentă. Daca în lectura tradiţională avem senzaţia că ne învârtim în jurul textelor, în lumea ordinatoarelor, textele dau impresia că se învârt în jurul nostru.

• Deşi aparent periclitată, lectura nu-şi pierde cu nimic din specificitate şi rezistă încă bine marii sale rivale – imaginea – care înlocuieşte succesivul prin simultan.

Page 5: Cerc de lectura

CONDIŢIONĂRILE LECTURII

• Lectura e reversibilă. Ea permite să revenim asupra unui paragraf, să stăruim asupra unei fraze, să impunem procesului de receptare ritmul dorit, în funcţie de natura textului şi de scopul propus.

• Prin lectură se înţelege ansamblul activităţilor perceptive şi cognitive vizând identificarea şi comprehensiunea mesajelor transmise scriptic. Analog, DEX-ul explică acţiunea verbului a citi: a urmări cu ochii, identificând caracterele scrise şi a lua cunoştinţă de conţinutul unui text.

• Lectura este un proces de natură pragmatică dezvoltat într-o arie comună de competenţă a emitentului şi destinatarului (autor-cititor). Prin lectură se instaurează între text şi cititor un raport productiv şi creator, însoţit de un efect estetic.

Page 6: Cerc de lectura

CONDIŢIONĂRILE LECTURII• Evoluţia lecturii ca act perceptiv este strâns legată de

istoria şi avatarurile textelor scrise, de la lectura orală şi colectivă, făcută adesea sub forma unei recitări publice, până la lectura silenţioasă şi individuală a epocilor ulterioare.

• Timp de mai multe secole practica lecturii este prioritar legată de cultul cărţilor sacre. Paralel cu aceasta, se dezvoltă un tip de lectură funcţională care favorizează o codificare mai strictă a raporturilor inter-umane.

• A citi nu mai înseamnă doar a primi pasiv un mesaj divin, ci a interpreta mesajele într-un spaţiu mintal constituit progresiv.

• Aproximativ la mijlocul secolului al XIX-lea, individul începe să dispună de lectură şi de scriere ca un instrument personal de comunicare.

• În epoca contemporană, era comunicării informative, lectura intra în concurenţă cu profunzimea mijloacelor video.

Page 7: Cerc de lectura

CONDIŢIONĂRILE LECTURII• Lectura cunoaşte o istorie destul de frământată care se

confruntă în esenţă cu avatarurile lecturii critice. La începuturi, lectura era îndeosebi alegorică.

• De la sfârşitul antichităţii hermeneutica se extinde la exegeza textelor biblice, comportând patru nivele: sensul literal, alegoric, tropologic şi anagogic.

• Ulterior, hermeneutica suferă un proces treptat de relaicizare, putând fi aplicată şi altor texte decât celor sacre, această extindere fiind mereu simţită ca o abatere de la normă.

• Odată cu romantismul german se naşte hermeneutica modernă, ,,arta de a interpreta monumentele scrise”. La baza teoriei moderne a lecturii stă ideea că ,,fenomenul literar nu este numai textul ci şi cititorul său şi ansamblul de reacţii posibile ale cititorului faţă de text - enunţ şi enunţare.

• Pentru majoritatea teoreticienilor actuali, lectura este înscrisă în text, fiind într-un fel ,,programată” de acesta care, la rândul său, nu există decât prin lectură. Lectura devine o construcţie, o producere a textului, o receptare activă şi creatoare.

Page 8: Cerc de lectura

CONDIŢIONĂRILE LECTURII

• Lectură - citire. În limba română, substantivul „lectură” are un sinonim, pe „citire” (de origine slavă). Ca de atâtea alte ori, şi această sinonimie e relativă. Cuvântul „lectură”, deşi latin, a pătruns în limbă târziu, graţie procesului de „reromanizare”. Crişu Dascălu „dramatizează” deosebirea, transformând-o într-o opoziţie : „citirea” e o „receptare nespecializată, superficială”, pe când „lectura” e o „receptare specializată, în profunzime”.

• Lectură – decodificare. Orice lectură e o decodificare ce are un caracter precis la nivel alfabetic, un caracter probabil la nivel frastic (fiecare cuvânt are un număr de denotaţii) şi un caracter deschis, incert, ambiguu, la nivel textual.

Page 9: Cerc de lectura

CONDIŢIONĂRILE LECTURII

• Lectură – receptare. Lectura individuală nu e decât o formă specifică a receptării. Termenul de receptare sugerează reacţia subiectului faţă de text, pe când cel de lectură, modul în care e configurat textul, în obiectivitatea sa. Lectura are a face cu efectul produs, condiţionat de text, receptarea cu semnificaţia dată sensului de destinatar.

• Lectura – act intelectual şi eveniment al cunoaşterii. A citi reprezintă una din activităţile fundamentale ale spiritului uman. Lectura devine un act ontologic prin faptul că fiinţa umană - cititorul - este chemată ca prin lectură să desfăşoare un act productiv şi finalizat, respectiv determinarea sensului textului respectiv. Astfel, un text este performat pentru a afla ce conţine, ce mesaj transmite, dar şi pentru delectare, informare, instruire, etc.

Page 10: Cerc de lectura

CONDIŢIONĂRILE LECTURII

• Lectura este un act de identificare, comprehensiune, şablonare şi memorare involuntară a unor mesaje transmise scriptic. Lectura este aşadar o activitate de percepţie, de structurare şi de punere în relaţie a semnelor între ele, de orice natură ar fi acestea.

• Având în vedere acest aspect al reorganizării semnelor şi a semnificaţiilor care are loc prin lectură, Ion Vlad (Lectura - un eveniment al cunoaşterii), consideră că lectura este ,,o aventură extraordinară a cunoaşterii, o uluitoare călătorie în domenii varii, semne pregătitoare pentru înţelegerea, refacerea şi reordonarea textului revelator ca semnificaţii.”(p21).

Page 11: Cerc de lectura

CONDIŢIONĂRILE LECTURII

• Referindu-se şi la aspectul complexităţii actului lecturii, Ion Vlad afirmă că prin lectură se petrece un eveniment, are loc un act tulburător şi de extremă însemnătate pentru destinul unei culturi pentru că cititorii refac viaţa cărţilor, le acceptă sau le resping, le asimilează ca valori intime, ca realităţi spirituale şi ca deschidere spre zări în cunoaşterea lumii.

• Autorul se întreabă cine este acest cititor, ce citeşte, şi cum anume citeşte, deoarece vrea să afle ,,verdictul şi căile de acces spre acel mare eveniment al cunoaşterii prin creaţia parcursă şi recreată cu adevărat prin descoperirea sensurilor ei, prin confruntarea operei cu semnele şi datele esenţiale ale realităţii”. (op.cit. p. 13).

Page 12: Cerc de lectura

Lectura - act socio-cultural

• Ca activitate socio-culturală, lectura este o pseudo-comunicare amânată, asemănările şi deosebirile dintre discursul oral şi cel scris justificând această afirmaţie.

• Relaţia in praesentia din discursul oral devine una in absentia în discursul scris, iar feed-back-ul pare amânat, căci dialogul cu cartea la lectură are loc nu printr-o reacţie concretă, imediată, ea rămânând reală şi simultană doar undeva în conştiinţa cititorului.

Page 13: Cerc de lectura

Lectura, instituţie socială

• este predată şi învăţată în şcoală;• * are locuri privilegiate de exerciţiu: biblioteci, săli de clasă;• * este ecoul unui comerţ cu tot ceea ce implică activitatea de publicare a cărţii:

edituri, ediţii, librărie, vânzare, preţ, client, public,etc.;• * joacă un rol socio-economic permiţând circulaţia informaţiei între indivizi sau

grupuri socio-profesionale;• * este parte constitutivă a culturii sub diversele aspecte ale acesteia sau la diferitele

ei niveluri de abordare;• * este o deprindere culturală care operează ierarhii şi distincţii între texte;• * este un proces evaluativ în permanentă mişcare;• * este un act de semantizare mediat pentru că porneşte de la o punere în text

prealabilă a unei subiectivităţi;• * este o investiţie ideologică deoarece, atribuind semnificaţii, îmbogăţeşte orizontul

cultural al cititorului;• * dezvăluie comportamente, preferinţe ale publicului cititor ;• * tezaurizează memoria scrisă a umanităţii prin reînvierea unor texte de mult uitate;• * are o mare libertate de acţiune, de interpretare, date fiind varietatea şi numărul

cititorilor. (Sofia Dima, op.cit., p. 24,25).

Page 14: Cerc de lectura

Lectura, variante şi alternative.

• Condiţionările externe ale lecturii provin din relaţiile sale cu tehnologia avansată a informaticii şi mai ales cu audio-vizualul din ce în ce mai acaparator.

• În prima din aceste două confruntări, lectura a fost nevoită să-şi schimbe suportul fizic de la pagina scrisă la ecranul de calculator să intre în concurenţă cu un ansamblu electronic ultraperformant care-i oferă cititorului o versiune de carte dematerializată, impalpabilă.

• Variantă a lecturii clasice, lectura făcută cu ajutorul calculatorului, prin faptul că beneficiază de mijloace adecvate de navigare pentru uşurarea operaţiilor, rămâne totuşi o formă foarte recomandată în cazul căutării unor informaţii.

• Ea însă va fi întotdeauna respinsă în favoarea celeilalte de către cititorii obişnuiţi să se bucure de deliciul de a răsfoi paginile unei cărţi, de a o atinge, de a-i simţi prezenţa fizică şi subtilă totodată.

Page 15: Cerc de lectura

Lectura, variante şi alternative

• Audio-vizualul, la rândul său, acaparând toate sectoarele vieţii, a contribuit şi el, în bună măsură, la alterarea contractului de intimitate cu cartea.

• Impactul uluitor de rapid solicitând un efort intelectual minim pentru receptarea unei opere literare mediate şi de multe ori manipulate sau mistificate, schimbă raporturile cititorului de imagine şi sunet cu lumea sensurilor, cititor ale cărui pretenţii de adevărată lectură devin din ce în ce mai superficiale şi mai inconsistente.

Page 16: Cerc de lectura

Lectura, variante şi alternative• Aceste variante şi alternative ale contactului cu cartea au

condus la o stratificare şi o reorganizare a publicului.

• Cititorii de literatură utilitară şi de informaţie difuzată prin internet par astăzi cei mai numeroşi, iar amatorii de paraliteratură colportată atât de insistent prin serialele de televiziune îi urmează îndeaproape depăşind cu mult numărul cititorilor de adevărată literatură.

• Aceste variante şi alternative ale bunei lecturi deschid accesul către o cultură-surogat care-şi trage sevele din arhetipuri umane pre zente în teleromanelele demonetizate încă dinainte de a începe.

• Va veni o clipă în care omul va conştientiza ruperea raporturilor sale cu Cartea ca pe un paradis pierdut în sânul căruia, ca un fiu risipitor, se va întoarce măcar din când în când, la deliciile rare ale acestei intimităţi de care s-a lăsat frustrat pentru o vreme. (Sofia Dima, op.cit., pp.25-27)

Page 17: Cerc de lectura

Lectura, variante şi alternative

• În funcţie de nivelul orizontului de aşteptare există o lectură naivă, mai atentă la conţinutul mesajului decât la forma sa;

• o lectura cultivată care e de obicei o relectură bazată pe un du-te vino între abatere şi normă;

• o lectură savantă, atentă la identificarea faptelor de stil ;

• o lectură estetică, preocupată de aprecierea acestor fapte stilistice.

• Aceste grade de lectură pot fi reformulate sub forma: lectura de consumaţie (care este o lectură naivă şi de divertisment) şi lectura productivă, incluzând analiza, interpretarea, stabilirea de analogii ţi relaţii, putând deveni o rescriere a textului.

• În funcţie de modul de evaluare a textului, lectura poate fi prozaică, valorizantă şi critică, aceasta din urma fiind singura care poate asigura un control al impresiei.

Page 18: Cerc de lectura

Lectura, variante şi alternative

• Lectura lineară/tabulară. Dacă prima este uniformă, urmând linearitatea textului, cea de-a doua este rezultatul suprapunerii diferitelor lecturi a unităţilor unui text. Lectura tabulară este rezultatul lecturii lineare şi al relecturii., textul putand fi parcurs pe mai multe planuri de descifrare, ceea ce se realizează atât prin relectură cât ţi prin reevaluări succesive.

• Lectura analitică sau textanaliza se inspiră din psihanaliză, urmărind manifestarea textuală a inconştientului. În lectura analitică, inconştientul devine operant ca o componentă a lecturii – se poate vorbi de o lectură de plăcere care satisface secretele inconştientului, alături de o lectură de cultură care raportează şi evaluează elementele textului .

Page 19: Cerc de lectura

Lectura, variante şi alternative

• Lectura critică este cea capabilă să reunească toate aceste faţete ale lecturii, stabilind o interacţiune între două tipuri de discurs: discursul care citează şi discursul citat.

• Această interacţiune poate fi pe rând sau simultan: analiză, interpretare, comentariu, înţelegere, formulare de ipoteze, proiecţie, identificare, descriere, demontare, plăcere, descifrare, etc.

• Lectura critică posedă o suită de atribute : ea este plurală, deschisă, reiterată. Pluralitatea lecturii critice derivă din diversitatea contextelor: spaţiu, timp, condiţii socio-istorice în care se produce actul lecturii.

• Teoria actuală a lecturii are în vedere trei câmpuri aflate într-o continuă interacţiune: textul de citit ca ansamblu semnificant, textul cititorului sau cititorul ca text şi întâlnirea textului cu cititorul ca spaţiu al dezvoltării semnificaţiei.

Page 20: Cerc de lectura

Cum citim ? • Lectura se poate realiza în două moduri:

hipologografic, respectiv hiperlogografic.

• Lectura hipologografică ( logogramă = semn sau grup de semne reprezentând cuvântul) constituie un stadiu al perioadei de ucenicie, caracterizat printr-o mecanică auditivă, care angajează treptat identificarea literelor, apoi a silabelor, apoi a cuvintelor, în urmă a propoziţiilor şi frazelor. ]

• Lectura hiperlogografică permite dominarea efectivă a universului scrierii şi se bazează pe recunoaşterea simultană a mai multor cuvinte.

• Între cele două modalităţi de lectură nu există incompatibilitate. Toţi cititorii încep prin descifrare şi recunoaştere, doar că unii rămân la citirea hipologografică, iar alţii ajung să o depăşească.

Page 21: Cerc de lectura

Cum citim ?• Deprinderea citirii în şcoală se face printr-o metodă

numită ,,sintetică” sau ,,cumulativă”, deoarece trece progresiv de la cunoaşterea literelor la cunoaşterea combinărilor lor în silabe, cuvinte, propoziţii, etc.

• Evoluţia are loc gradual, de la simplu la complex. • O problemă gravă pe care o ridică tehnica deprinderii

cititului în şcoală este cea a subvocalizării.• Şcoala este cea care pune bazele competenţei lectorale.

• Învăţarea şcolară necesită ca elevul să stăpânească foarte bine limba, să fie capabil să citească şi să înţeleagă ceea ce citeşte.

• Limbajul este o conduită de tip superior care organizează, direcţionează şi ierarhizează toate celelalte componente ale sistemului psihic uman.

Page 22: Cerc de lectura

Cum citim ?

• Trecerea de la citirea hipologografică la cea hiperlogografică poate fi descrisă în patru faze:

• După perioada de iniţiere lectura începe cam de pe la 9-10 ani să se configureze ca o activitate plăcută.

• Pe la 11-12 ani elevul dispune de o capacitate sporită de înţelegere: e în stare să răspundă unor întrebări despre cele citite, îşi poate controla în oarecare măsură ritmul performării.

• În jurul vârstei de 13-14 ani se schiţează o abordare critică: textul este supus interogaţiilor, sunt sesizate unele contradicţii, puncte vulnerabile etc.

• La 15-16 ani lectura devine fiabilă adaptându-se scopurilor urmărite: este liniară, dar şi selectivă; cititorul este capabil să esenţializeze, să compare ceea ce are sub ochi cu ceea ce s-a mai scris înainte pe aceeaşi temă, să poarte un dialog critic cu autorul şi cu sine însuşi etc.

Page 23: Cerc de lectura

Cum citim ?

• În funcţie de criteriul perceperii sau neperceperii limbajului de către cei din jur, se poate vorbi de:

• limbajul extern (oral sau scris);• limbaj intern. • Dacă limbajul extern îndeplineşte multiple funcţii

(recepţie, execuţie), cel intern îndeplineşte, în principal, funcţiile cognitivă şi pe cea reglatoare.

• În şcoală, în procesul învăţării, se produc noi achiziţii nu doar în plan cognitiv, ci şi în plan verbal, mai cu seamă în direcţia dezvoltării vocabularului ştiinţific, literar şi cult.

• Înţelegerea cunoştinţelor este condiţia fundamentală a învăţării în şcoală, de ea depinde de fapt învăţarea autentică.

• A înţelege înseamnă a conştientiza, a integra într-un sistem de referinţă, a desprinde semnificaţia şi a pune în evidenţă, cu ajutorul ei, o relaţie esenţială.

Page 24: Cerc de lectura

Variabilele actului lecturii: context, text, cititor

Lectura este un act de mare complexitate ce presupune nu numai un cititor şi un text, ci şi interacţiunea lor. Mai mult decât atât, lectura este influenţată de contextul în care se petrece.

CITITOR

TEXT CONTEXT

Page 25: Cerc de lectura

Variabilele actului lecturii: context, text, cititor

• Importante sunt deopotrivă:• Textul cu substanţa sa trecută în formă, expresie a

intenţiei autorului;• Lectorul, cu structurile sale cognitive şi afective;• Contextul cu elementele sale de ordin psihologic

(intenţia de lectură, interesul pentru text), de ordin social (intervenţiile profesorului, ale colegilor) şi de ordin fizic (timpul disponibil, zgomotele, lumina).

• Condiţia fundamentală a reuşitei lecturii o constituie interacţiunea dintre cele trei variabile ale procesului receptării.

• Constituirea unui spaţiu propriu întâlnirilor reale cu textul presupune cunoaşterea celor trei componente ale triunghiului lecturii.

Page 26: Cerc de lectura

Contextul• Coordonatele contextului sunt reprezentate de

componenta psihologică, cea socială şi cea fizică.• Dimensiunea psihologică se exprimă în interesul pentru

text al elevului şi în intenţia care orientează lectura. În aprecierea modului în care elevul a înţeles textul, profesorul trebuie să ţină cont de intenţia de lectură.

• Dimensiunea socială a contextului vizează toate formele de interacţiune profesor-elev şi elev-colegi ce pot avea loc în timpul lecturii: situaţiile de lectură individuală silenţioasă şi cele în care lectura este realizată în fata unui grup; lecturile ghidate şi cele fără fişe-suport; lecturile pregătite de explicaţii şi cele începute abrupt, etc.

• Contextul fizic se referă la aspectele concrete ce determină lectura: liniştea, claritatea tipăriturii, anticiparea corectă a duratei lecturii, etc.

Page 27: Cerc de lectura

Textul

• Accesibilitatea : lizibilitatea faţetelor lingvistice ale textului, claritatea textului şi gradul în care domeniul textului este cunoscut elevului şi înscris în aria lui de interes.

• Lizibilitatea unui text este cu atât mai mare cu cât: 1. numărul de cuvinte din frază este mai mic; 2. numărul de cuvinte ce aparţin vocabularului fundamental este mai mare; şi 3. indicii textuali ai dialogului sunt mai numeroşi.

• Structura textelor. Textele narative sunt considerate mai accesibile decât cele informative, datorită configuraţiei lor explicite.

• Domeniul referenţial al textului este o altă componentă a accesibilităţii. Cercetările au demonstrat că textele ale căror subiecte sunt familiare şi interesante pentru cititor sunt înţelese mai repede şi mai corect.

Page 28: Cerc de lectura

Cititorul (lectorul)

• Cea mai importantă componenta din punctul de vedere al demersului didactic este cititorul, elevul-receptor al textului literar.

• Angajarea elevului în lectură presupune recunoaşterea cuvântului sau selectarea ideii centrale a unei fraze, până la structurarea sensului global al textului.

• Lectura nu este numai un eveniment ce angajează structuri şi presupune desfăşurarea acestor procese, ci şi un eveniment prin care structurile se extind iar procesele se rafinează şi devin din ce în ce mai coerente.

• Actul lecturii este în mod esenţial sporitor pentru că lărgeşte nu numai sfera cunoştinţelor de limbă şi a cunoştinţelor despre lume, ci şi pentru că, în orizontul lui, se reunesc gânduri şi sentimente, cunoaştere şi trăire.

Page 29: Cerc de lectura

Tipurile de lector• Lectorul alter ego – este primul cititor al rândurilor pe care

le scrie un autor, autorul însuşi.• Lectorul vizat (destinatarul) – e cel pe care-l are nemijlocit

în vedere emitentul unui text.• Lectorul prezumtiv (numit şi ideal) e cel pe care autorul îl

revendică fără a-l cunoaşte. El e cititorul pe care şi-l imaginează poetul neînţeles.

• Lectorul virtual (numit şi implicit/model). Prestaţia lectorului model coincide cu intenţia auctorială întrucât textul, dacă e normal organizat, presupune competenţa cititorului, dar o şi creează, controlând felul în care sunt actualizate semnificaţiile.

• Lectorul înscris e cititorul reprezentat “în carne şi oase” în text. Apare adesea sub forma personajului.

• Lectorul real (empiric) e cititorul propriu-zis, dotat cu o identitate socio-culturală precisă, cel care citeşte efectiv textul, performându-l şi evaluându-l în funcţie de cunoştinţe, predispoziţii, interese, circumstanţe.

Page 30: Cerc de lectura

BIBLIOGRAFIE:

• Paul Cornea, Introducere in teoria lecturii, Ed. Polirom, Iasi, 1998;

• Alina Pamfil, Studii de didactica lecturii, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006;

• Valentin Panaitescu - coordonator, Terminologie poetică şi retorică, Ed. Universităţii ,,Al. I. Cuza”, Iaşi, 1994, p.96 – 100;

• Sofia Dima, Lectura literară. Un model situaţional, Ed. Ars Longa, Galaţi, 2000, p. 20-21