Ceea Ce Menţine Membri Unei Familii Împreună Sunt Miturile Familiale
description
Transcript of Ceea Ce Menţine Membri Unei Familii Împreună Sunt Miturile Familiale
ceea ce menţine membri unei familii împreună sunt miturile familiale, ritualurile şi regulile, care se transmit de la o generaţie la alta
Ele se exercită prin mecanisme în cea mai mare parte inconştiente dar şi prin mecanisme conştiente. Legăturile între copii şi părinţii lor sunt fundamentale. Copiilor le sunt transmise problemele rămase nerezolvate în inconştientul părinţilor şi al înaintaşilor lor.
Viaţa psihică se transmite de la o generaţie la alta prin intermediul imaginilor materiale şi psihice, astfel că legăturile complexe care există între fiecare generaţie şi generaţia precedentă influenţează relaţiile în familie şi în afara familiei. Aceste influenţe se pot observa cel mai bine în relaţiile dintre copii şi părinţii lor.
Reperele conceptuale necesare înţelegerii dinamicii inconştiente
transgeneraţionale sunt :
Inconştientul familial. Dacă inconştientul familial se manifestă prin simptome şi inconştientul colectiv se manifestă prin simboluri, inconştientul familial se manifestă în deciziile pe care le luăm
Loialitatea familială este un concept-cheie care porneşte de la ideea că există o etică a relaţiilor transgeneraţionale. Încălcarea acestei etici determină dezechilibre transmise peste multe generaţii
Piera Aulagnier (1975) introduce termenul de contract narcisic stabilit între mamă şi copilul ei.(Albert Eiguer, 2006) Contractul narcisic îl pune pe copil în incapacitatea de a se sustrage destinului familial
Albert Eiguer vorbeşte despre politica şi despre psihopatologia darului.(Albert Eiguer, 2006) În legătură cu politica darului el se referă la capacitatea mamei de a crea în copilul ei un sentiment de culpabilitate şi sentimentul datoriei. Copilul resimte în permanenţă nevoia de a se achita de datorii. Maniera în care el se achită de aceste datorii este transgeneraţională
Context şi nevroză de clasă. Nevroza de clasă se referă la faptul că în virtutea fenomenului de loialitate familială un bun fiu sau o bună fiică se vor programa inconştient la eşec pentru a nu-i depăşi pe părinţii lor.
Cripta” şi „fantoma”. „Cripta” şi „fantoma” au fost descrise de Nicolas Abraham şi Maria Torok, doi psihanalişti freudieni de origine ungară
‘fantoma’ este o formaţiune a inconştientului care nu a fost niciodată conştientă şi care se transmite din inconştientul părintelui în inconştientul copilului.(Abraham, Torok, 1987) „Cripta” presupune antrenarea unor fantasme de incorporare, care asemenea unei magii oculte recuperează obiectul-plăcere pierdut şi interzis, instalându-l în interiorul sinelui ca o compensare pentru plăcerea pierdută
Obiectul transgeneraţional se referă la un înaintaş, un bunic sau un părinte, un
unchi, o mătuşă care generează fantasme şi provoacă identificări la unul sau la
mai mulţi membri ai familiei.
Ritualul familial. Din punct de vedere formal este vorba despre o acţiune sau de
o serie de acţiuni, la care participă toţi membrii familiei. Aceste acţiuni sunt
însoţite de formule sau expresii verbale
Transmisia multigeneraţională adică despre tendinţa puternică de a repeta
pattern-urile disfuncţionale ale conduitei emoţionale în generaţii successive
Scenariile-capcană şi dinamica lor
-se întemeiază pe fenomene ce ţin de inconştientul familial;
-se menţin numai în măsura în care sunt confirmate;
-sunt transmisibile, la nivel intergeneraţional şi transgeneraţional;
sunt rigide şi greu destructibile putând avea ca efect deturnarea de la
creştere;
rolurile pe care se întemeiază scenariile-capcană sunt foarte bine conturate
la nivel inconştient, fiind confuze şi neclare la nivel conştient (ex:
parentificarea);
graniţele intergeneraţionale sunt confuze iar riscul de transmitere şi
menţinere este crescut;
Spaţiul identitar -Spaţiul care ne permite să ne confirmăm, să ne asumăm şi să
ne manifestăm o anumită identitate
„Spaţiul transgenerational este „teatrul” şi „scena de desfăşurare” a scenariilor
transfamiliale generative pe continuumul spaţio-temporal al oricărei psihogenealogii
Umbra familială. Umbra familială conţine aşadar, toate fricile, temerile, slăbiciunile
şi secretele legate de acestea, codificate sau deghizate simbolic şi transmise
transgeneraţional, dar conţine totodată şi soluţia depăşirii şi integrării lor
În cercetarea de faţă am vizat analiza fenomenului de dependenţă de
substanţă din perspectivă transgeneraţională
În vederea analizei calitative de teoretizare am folosit următoarele categorii:
relaţii-capcană, scenarii-capcană, temă-nucleu, eveniment-metaforă, spaţiu
identitar, „obiect-fantomă”, „fantomizare”, creştere identitară.
Relaţiile-capcană sunt relaţii cu mecanisme de autogenerare şi
autoîntreţinere, care se construiesc şi se transmit în cadrul unor scenarii-
capcană familiale, ce prescriu comportamente familiale de tip patogen.
Scenariul-capcană este un proces interacţional cu potenţial patogen, greu
destructibil şi cu funcţie de prezervare a mitului familial.
Tema-nucleu concentrează polarităţile neintegrate între care oscilează
membrii familiei la un moment dat. Temele-nucleu identificate într-o familie se
asociază cu miturile şi ritualurile familiale. În jurul temei-nucleu sunt
constelate evenimentele-metaforă ce pot fi identificate la un moment dat
într-o istorie familială transgeneraţională. La un moment dat într-o istorie
familială transgeneraţională. Ele sunt vectorii dinamogeni ai scenariilor
transgeneraţionale, antrenând repetiţii sau restructurări specifice ale
rolurilor polarizate transfamilial. (Iolanda Mitrofan, Denisa C. Stoica,
2005)
Evenimentul-metaforă poate fi orice eveniment (acţiune, accident, boală psihică
sau somatică, etc.) din istoria personală sau transgeneraţională a individului
poate reprezenta o metaforă în raport cu tema familială şi îndrăznim să spunem
cu logica destinului individului.
Spaţiul identitar. Corbusier spunea că prima dovadă a existenţei noastre este
aceea de ocupare a spaţiului (apud Abraham Moles, Elisabeth Rohmer). Spaţiul
care ne permite să ne confirmăm, să ne asumăm şi să ne manifestăm o
anumită identitate l-am numit spaţiu identitar. Putem vorbi despre un spaţiu
identitar familial, spaţiu identitar profesional sau spaţiu identitar naţional. În
absenţa unui spaţiu identitar obiectiv se activează un spaţiu identitar surogat
pe care îl asociem cu patologia identitară.
« Obiect-fantomă ». Înţelegem prin „obiect-fantomă” orice obiect investit
(persoană, spaţiu habitual, locaţie, rol, obiect-simbol), cu care un individ a
întrerupt relaţiile în absenţa unui ritual de separare.(Iolanda Mitrofan, Denisa C.
Stoica, 2005)
« Fantomizarea» reprezintă un efect al fenomenelor de « criptă » şi
« fantomă » în scenariul prezent al unui individ. Dacă efectul este
predominant somatic atunci vorbim despre « somatofantomizare ».
Creşterea identitară este asociată cu pasajele identitare şi reprezintă efectul
trecerii şi confirmării în stadiul de adult.
În urma analizei calitative a datelor obţinute se desprind următoarele rezultate
care confirmă ipotezele propuse pentru cercetare :
Prezenţa unor relaţii capcană în familiile cu toxicomani.
O caracteristică importantă a relaţiilor-capcană este mecanismul de autogenerare.
Din cercetarea noastră reiese că relaţiile-capcană se refac şi se menţin generaţii de-
a rândul datorită dinamicii « fantomei » şi întreţin şi sunt întreţinute de tema-nucleu a
familiei (exemplu: în trei generaţii femeile îşi aleg acelaşi tip de partener sau bărbaţii
experimentează acelaşi tip de pierdere
Prezenţa unei dinamici a scenariilor-capcană în familia toxicomanului
centrate pe nevoia de creştere identitară.
În urma cercetării asupra familiilor cu toxicomani s-a confirmat ipoteza că episodul
toxicoman este corelat cu nevoia de creştere identitară, cu asumarea creşterii şi
cu deturnarea de la creştere. Nevoia de creştere identitară poate fi asociată
riturilor de maturizare din societăţile tradiţionale
Consumul de tutun, de alcool, de heroină sunt modalităţi patologice de
satisfacere a nevoii de creştere identitară.
Deturnarea de la creştere este un fenomen observat în familia românească. Si
este asociat unor scenarii-capcană. Acest fenomen este asociat cu scenariul-
capcană « Nu este momentul să creşti !
Consumul de tutun, de alcool, de heroină sunt modalităţi patologice de
satisfacere a nevoii de creştere identitară.
Deturnarea de la creştere este un fenomen observat în familia românească. Si
este asociat unor scenarii-capcană. Acest fenomen este asociat cu scenariul-
capcană « Nu este momentul să creşti !