NICOLA, Maria

Studii: Facultatea de Drept, Universitat*ea din Bucureqti (1983);masterat ?n qtiinte penale, Facultatea de Drept,,Simion Bbrnufiu" dinSibiu (2007); doctor in drept, Facultatea de Drept, Universitatea dinBucure;ti (2016).

Experien{5 profesional5: Lector univ.dr. Facultatea de $tiinte Juridice,Economice pi Administrative din Craiova, Universitatea Spiru Haret;consilier jLridic, I.F.E.T. Craiova (1988-1993); procuror, Parchetul depe l6ng[ Judecf,toria Craiova (1993-2000); judecdtor, JudechtoriaCraiova, Seclia penal[ (2000-200 1); judec[tor Tribunalul Dolj, Sec{iapenalf, (200 I -20 I 8).

Articole: Pldngerea impotriva mdsurilor Si actelor de urmdrirepenald. Examen teoretic al practicii judiciare - Simpozion inter-nalional -,,Aplicarea unitarf, a legii", Editura Universitaria, Craiova,2006, p. 85-89; Interferences between the offense concept and thejusti/icative causes, in Journal of Lalv and Public Administration,Volume 2, issue 312016, Editura ,,Fundatia Romdnia de Mdine",Bucuregti, 2Aft, p. 5-8 The use of a justice or the fulfillment of anobligation, in Journal of Law and Public Adminisfation, Volume 2,issue 3/2016, Editura ,,Fundafia Romdnia de Mdine", Bucuregti, 2016,p.20-23.

Maria Nicola

Cauzele justificative tndreptul penal romf,n

Editura C.H. BeckBucurepti 2018

1.

tt

AVERTISMENT!Avdnd iu vedere amploarea hlati de fenomenul fotocopierii lucririlor de specia-litate, mai ales in domeuiul Dreptului, atragem atenjia ci, porrivit art. 14 si lt6 dinLegea nr. 8/1996 privind dreptul de autor fi drepturile conexe" republicath. repro-ducerea operelor sau a produselor purtitoare de drepturi conexe, dac6 respec-rivareproducere a fbst el'ectuatd thri aulrrrizarea sau consim{dmfrntul titularului drepru-rilor recunoscute de legea menlionati, curstituie infracliune

"si se pedepsegte cu

inchisoare sau cu amentlf,. Prin reproducere, conform legii, se inlelege iealizarea.integral[ sau parfiald, a uneia ori a mai rnultor copii ale unei operi, direct sauindirect, temporar ori permanent, prin orice mijloace gi sub orice formd.

Nu vi face{i partapi la distrugerea cA4iil

Editura c'[I. Beck este acreditat5 CNATDCU qi este consiclerati eclitur[ cuprestigiu l'ecunoscut.

Cauzele justificative in dreptul penal romf,nll{aria Nicola

Copyriglrt O 2018 - Editura C.H. Beck

'l-oate drepturile rezervate Editurii C.[I. BeckNicio parte din aceastf, hrcrare nu poate fi copiatf, {hr6 acordul scris al EdituriiC.ll. Ileck.Drepturile de distribulie in strdindtate aparfin in exclusivitate editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiNICOLA, ]VIARIA

Cauzele justificative in dreptul penal rom6n / Nicola Maria.Bucure;iti : Editura C.H. Beck, 2018

('onlinc bibliografiersBN 978-606-1 B-08 l4-4

34

Editura C.Fl. BeckCalea Plevnei, nr. 172, et. 3-4, Sector 6, l]ucure;tiTel.: 021.410.08.47; 021.410.08.73Fax: 021.410.08.48E-mail: cornenzi(!beck.ro Redactor: Ionr,rf Tudor

'I'ehnoredactor: Cdtilin Mantu

Cuprins

Abrevieri... .......................IX

Argument.. '..........,'..".....'Xl

Capitolul I. Interferenfe intre conceptul dc inl'rac{iuneqi conceptul de cauze justificative ...................'..... 1

Secfiunea l.Infrac{iunea. Aspecte generale .......... 1

$1. Precizdri terminologice ................. .............I

$2. NoJiunea de infrac1iune.................. ............2Seclinnea a 2-a. Trhsdturile esenfiale ale infracliunii qi

corelatia dintre acestea Ei alte institu{ii de drept penal................ B

$1. Trdsdturile esenfiale ale infiac{iunii ...............................8

$2. Implicalii privind alte institulii de drept penal ............. 17

Capitolul II. Aspecte generale qi de drept comparatprivind cauzele care inl5turi inciden{a legii penale. ..........'..22

Secliunea l. Referinle istorice .........22

$1. Concepte gi clasific[ri ..........22

$2. Cauzele _i ustifi cative. Referinle istorice, doctrinare...... 27

2J.Legitima apArare ...........272.2. Starea de necesitate .......342.3. Ordinul legii qi comanda autoritalii legitime ........402.4. Consim{dmdntul persoanei vf,tilnate ................ "... 45

Secfiunea a 2-a. Referinte legislative.......................................47

$1. Codul penal din 1864............ ...................47

$2. Codul penal din 1936 ............ ...................57

$3. Codul penal din 1969 ............ ...................61

$4. Proiectele de Cod penal........... .................64

$5. Codul penal din 2009 ........... ....................66

$6. Alte cauze justificative speciale prevAzute

in Codurile penale romaneqti ...................68

Vl Cauzele justificative tn dreptul penal romdn

Capitolul III. Cauzele justificative .........................71Sec{iunea l. Concepte qi clasificari .....................71

$ 1. Cauzele justifi cative. Aspecte generale...... .................. 7 1

LL Notiune. Fundament. Efecte .............11I .2. Vinovd{ie, tipicitate" antijuridicitate ..................... 7 4

ss2. Conceptul de .,legitim6 apirare" ..............84$3. Conceptul de,,stare de necesitate" .................. ............. 92

$4. Conceptele,,ordinul legii" gi,,comandaautoritalii legitime" ..............95

$5. Conceptul de ,,consim!6mdnt al persoanei vdtd"mate" .... 100Secfiunea a2-a.Legitima apdrare..... ................. 105

$ 1 . GeneralitAfi................ ......... 105S2. Condiliile legitimei ap[riri......... ............ 107

2.1. Condi{iile atacului... ....1072.2. Condi\Iile apirdrii .......123

{i3. Prezumfia de legitimd apdrare ................ 140

$4. Situalii speciale privind legitima apdrare ................... 147

$5. Efectele legitimei aparari ....................... 153Secliunea a 3-a Starea de necesitate .................. 155

$ 1. Ceneralit[]i. Nofir-rne .......... 155

$2. Condi{iile starii de necesitate ................. 1602.1. CondiJii privind pericolul...... ..........l6l2.2. Condilii privitoare la ac{iunea de salvare.... ........174

$3. Situalii speciale .................. 182

$4. Efectele stdrii de necesitate ....................186Secliunea a 4-a. Exercitarea unui fuept

sau indeplinirea unei obliga{ii:..... ................... 188

$1. Generalitdti................ ......... 188{i2. No{iune. ..........200$3. Exercitarea unui drept........... .................202

3.1. Ordinul legii penale ....2043.2. Ordinul legii civile... .......................208

$4. imunitaJile................ ..........2104.l. Imunit5{ile familiale. .......................2114.2.Imunita{ile judiciare. .......................2114.3. Imunitd{ile politice... .......................2144.4. lmunith{ile parlamentare ..................................... 21 64.5. lmunitatea diplomatici ................ ....................... 2 l7

Cuprins V ll

4.6. Imunitdfile pentrLr interes public .....2194.7. Permisiunea cutumei .......................223

$5. indeplinirea unei obligalii ................."....225

$6. Ordinul autoritdtii.... .....".....226

$7. Aspecte conexe......... ..........233

$ 8. Efectele cauzei j usti fi cative - exercitarcaunui drept sau indeplinirea unei obliga(ii ...................235

Secliunea a 5-a. Consimldmdntul persoanei vdtlmate..... ......236

$1. ConsirnldmAntul .................236l.l. Corelajia dintre consimfdrndnt ;i voinla

j rnidicf, .......................236L2. Condiliile consimtdmdntului pentru

a fi valabil ..................2391.3. Func{iile consimfdmdntului........... ...................... 243

$2. Consim{imdntul persoanei vit[mate..... ..................... 2452.1. GeneralitA$............. ....2452.2. Conditiile consirn!f,mdntului ............................... 25 0

2. 3. Exceptii. ConsimlirnAntul prezum at................... 26 I2.4. Consimtdmdntul persoanei vf,tdmate

in cazul infracfiunilor din cLrlp5 .....2662. 5. Efectele cauzei j ustifi cati ve - con sim{[mfl ntu I

persoanei vdtdmate..... .......,...;........269

Capitolul IV. Convenfia europeanl a drepturiloromului gi cauzele justificative ........271

Secliunea l. Articolul 2 paragraful al 2-lea dinConven{ia europeand a drepturilor omului......... ................. 27 I

Sec{iunea a2-a. Caracterul absolut necesar alrecurgerii la for[[......... ................282

Secjiunea a 3-a. Liberlatea presei - cauzd justificativd .........283

$L Libertatea presei .................283

$2. Limitele liberlatii presei.......... ...............287Secliunea a 4-a. Interferen{a cauzelor j Lrstifi cative

qi cu alte drepturi ale persoanei prevdzute inConvenfia Europeand a Drepturilor Omului ....................... 288

Concluzii ....292

Bibliografie ....................297

Abrevieri

alin. - alineat(ul)

apud - citat dupd

arl. - articol(ul)

c. - contra

C.civ. Codul civil (Legea w.28712009, republicati)

C.D. - Culegere de decizii

C.pen. - Codul penal*

C.proc.pen. - Codul de proceduri penald.(Legea w. 13512010, republicatd)

CDP - Caiete de drept penal

CEDO ' - Curtea Europeand a Drepturilor Omului

Convenlia europeand - Convenlia Europeand a Drepturilor Omului

DCC - Decizia Curtii Constitulionale

Dreptul - revista ,,Dreptul"

Ed. - Editura

ed. - editia

ex. : - exemplu

H.G. - hotdrdrea Guvernului

I.C.C.J. - inalta Curte de Casatie gi Justilie

ibidern - aceeaEi citare (acelaqi pasaj, pagina)

idem - aceeaEi citare (alt pasaj, altd pagind)

'Abrevierea se foloseqte in cuprinsul lucririi intotdeauna cu rcferire laanul adoptdrii Codului penal respectiv.

X

L.G.D.J.

lit.

M.Of.

nr.

o.G.

o.u.G.op. cit.

p.

parag.

pct.

PIB

RDP

SCJ

Cauzele justiJicative fn dreptul penal romdn

- Librairie Gdn6rale de Droit et deJurisprudence

- litera

- Morlitorul Oficial al Romdniei, Partea I

- rrurnar(ul)

- ordonanta Guvernului

- ordonanla de urgen{a a Guvernului

- opera citatd

- pagina

- paragraf(ul)

- punct(ul)

- Produsul intern brut

- Revista de Drept Penal

- revista .,Studii ;i Cercetari Juridice"

Argument

Multe sunt problemele ce s-au discutat gi se discutd in doctrinbcu privire la vinovafie, imputabilitate gi caracterul nejustificat al

unei fapte, precum gi asupra cauzelor care le pot influenla gi care

determind o completd neutralizare a dispozi{iilor de incriminare.Prezenta lucrare gi-a propus sE examineze opiniile, argumentele

care s-au conturat in tirnp cu pdvire la cauele justificative, precum

;i s[ redea argumentele noi, generate de consacrarea legislativf, aacestor cauz,e.

Codul penal djn 2009 cuprinde dispoziJii cu privire la anumitecazuri in care aplicarea legii penale este inllturatt Ei realizeazd,pentru prima datd, o sistematizare a acestora.

Lucrarea valorificb literatura de specialitate ap5rut6 dupd adop-tarea actualului Cod penal, dar pi doctrina ;i legislatia penali romdndanterioarb, iar elementele de drept comparat interfereazf, cu aspec-tele juridice de referinfd din dreptul penal romdn.

Lucrarea este structuratf, ?n patru capitole.Capitolul I - Interferenle tntre conceptul de infracliune Si con-

ceptul de cauze justificative este consacrat instituliei infracliunii.Necesitatea acestui capitol a fost determinatd de importanla acesteiinstitulii de drept penal, dar gi de modul cum interfereazd cufaptele care inldturd interdiclia penalS.

Capitolul II - Aspecte generale Si de drept comparat privindcauzele care tnldturd incidenla legii penale cuprinde referin{e isto-rice, dar pi legislative, cu privire lacaztxile in care aplicarea sanctiu-nilor penale apirea, juridic Ai moral, ca inadmisibilii. Aceste cazuriau variat de la legislafie la legislalie, iar din punct de vedere doc-trinar interpretdrile s-au raportat la realitatile ulnarlc gi legisla{ia invigoare din fiecare perioadd. TotodatS, acesta slructurcazf, coltcep-tele qi clasificirile cu privire la cauzele justificativc cc au ltrst formu-late in doctrina penali romdnd ;i europeand in dccrtrsul vrclnii.

XII Cauzele justifcative tn dreptul penal romdn

Capitolul III - Cauzele justificative prezintL fiecare cauzd justi-ftcativ5', prin rapofiare la dispoziliile Codului penal, elementele de

drept comparat fiind prezente in expunerea fiecdrei cauze justifi-cative.

Capitolul IV - Conven;ia Europeand a Drepturilor Omului ;ic auz e I e j u s t ifi c ativ e r edd interferentele intre drepturile s u bstanlialereglementate de Conven{ia europeand gi cauzele justificative.

Capitolul IInterferen{e intre conceptul de infracfiune

gi conceptul de cilazejustificative

Sec{iunea 1, Infrac{iunea. Aspecte generale

$1. Preciziri terminologice

Infractiunea. fiind un fapt incriminat de lege, este ?n rapoft cLt

domeniul dreptului un fapt juridic, adicd susceptibil de efecte juri-dice. Acest fapt, contrar comandamentului normei juridice este, deasemenea, qi un fapt ilicit, adicd anti-juridic.

La stabilirea faptelor ce umeazd sd fie interzise, legiuitorulpomeqte de la constatalea ci astfel de fapte au fbst cdndva sdvdrqitein realitate gi existi temerea cd ele ar putea fi repetate. Cdt timplegea este respectati, infracliunea nu ftnbracl decAt aspect formal gi

ipotetic; in clipa in care legeaa fost nesocotiti, prin sdvdrgirea unuifapt care corespunde descrierii din textul incriminator, atunciinfractiunea devine un ilicit concret, un faptjuridic reall.

Din punct de vedere etimologic, cuvdntul infractiune dateazd,din veacul al XIX-lea. El a fost precedat de cuvdntul delict.in dreptul roman, noxa qi noxia, de la nocere - a vdtdma erauvechile expresii pentru a exprima infracfiunea, care insb in limbatehnicd a dreptului insemna responsabilizarea unui terfiu care se

poate libera d6nd lucrul (abandon noxal). Dreptul penal ins[ nucunogtea noxa, ci expresiile crimen qi delictum. La romOni, termenulcare a precedat cuvdnful infracliune este acel de vinf,, ceea ceinseamni datorie qi pedeaps[2.

I V. Dongoroz, Tratat de drept penal, Ed. Tirajul, Bucrreqti, 1939, p. 197.

2 De aici cuvdntul yinovat. S-an incercat diferite alte cuvinte spre a

exprima cuvdntnl infracJiune: greSeald. A se vedea Obqteneascll pravil[

2 Cauzele justificative in dreptul penal romdn

Astdzi, alatr"ri de cuvdntul infractiune se mai folosesc, cu acelaqi

in{eles, cuvintele: fapta penald, ilicit penal gi fapt ilicit penal.

$2. Nofiunea de infracfiune

Codicele francez din 3 Brumar an IV definea astfel infrac-

tiunea: ,,A face ceea ce opresc, a nu face ceea ce ordonf, legile careau ca obiect men{iunea ordinirii sociale qi liniqtea, este o infrac-tinne". Aceastd definilie pare a fi inspirata de aceea a lui Blackstone,care el insuqi pare a fi urmat explicarea pe care a dd Fetuscuvdntului delinquere:,,Delinquere insemneazf, pirdsirea, adicanefacerea a ceea ce nu trebuie nefbcut, sau sf,vdrgirea acelora ce se

cuvenea nLr a se t"ace, ci a nu se face"l.Codicele Sturza din 1826 definea infiacJiunea ca ,,orice faptd

opritd de pravild sall o neunnal'e a unei lucrfiri poruncita de pravile"2.Defini{ia din proiectul de Cod penal al ltaliei din 1806 era ,,a

face ceea ce legea penal5 opre$te, a nu face ceea ce comanda, este

o in[r'ac!iune" (ar1. I).Dupd Blackstone, ,,o crimd sau un delict este o ac{iune comisd

pe care legea o opreqte, sau omisiunea unei actiuni pe care legea ocomand6"; Laborde definea infrac{iunea ca,,o fapt6 sau o omisiunepedepsiti in interesul social", iar F. de Liszt ,,infractiunea e injustulprevdzut de stat cu o pedeapsd'', sau ,,acfinnea culpoasb ilicita"amenin{atd cu pedeapsf,"3.

asupra gregelilor ;i pedepselor,1789; Pentru gregeli qi pedepse de dl. ChesarBeccaria" 1824; Codicele penal gtirbei intrebuinleazd formula cdlcdrile delegi, rezewdnd cuvdntul vind pentru inflacliunile rnijlocii: delicte, apudI. Tanoviceanu, Tratat de drept gi proceduri penald, cu doctrinb deV. Dongoroz, vol. I, Ed. Curierul Judiciar, Bucureqti, L924,p.255.

1 Delinquere singnificat derelinquere seu praetermittere ea, quaepraetermittere non appartebat: vel camitere talia quae decebat nonperpetare, sed intermittere Festus.in L Tanoviceanu, op. cit., p. 250.

2 Codioele Sturza di ca exemple: nciderea, pentru primul caz, gi, aceice n-au aritat, av0nd qtiin{6 gi cunogtintl de ucigaqi, se invinovd{eqte defapta criminaliceasci qi se osdndesc dupi legiuirea Pravilei, pentru aldoilea caz, in I. Tanoviceanu, op. cit., p.249.

3 I. Tanoviceanu,op. cit., p.251.

Conceptul de infracliune Si conceptul de cauzejustiJicative J

in ,,Tratatul de drept qi procedund penal6" ditt 1924 se d5dea

infracliunii unnatoarea definitie: ,.Infi'acliunea e acJiunea sau inac-(iunea care, fiind socotitd doloasd ori culpoasf,, legiuitorul a sanctio-nat-o penalicegte"l. Ulterior, irr Tratatul profesorului V. Dongoroz,

infracliunea era definitd ca ,,orice fapt incriminat de lege qi sanc-

tionat cu pedeapsd"2.

Definilia infiactiunii precizatd mai sus a fost calificatd in doc-trind ca o definitie forma163, frindc[ ea privegte infb{iqarea juridicd(sLrbstanJ[ fbnnala) a faptului penal, iar nu continutul sdu natural(substantd reala). Ca atare, s-a apreciat ci sarcina gtiinlei dreptuluipenal este de a cerceta infracfiunea in concep{ia sa formalistd.

Sub raporlul conceptiei formalistd, infracliunea este siuguracare intereseazd gtiinta dreptului penal, infrac{iunea exist8nd dinmomentul ce legea o sancJioneazi penalicegte.

Ca atare, doctrina mai veche a conchis cd singura definitie ce

trebuie dati infracliunii din punctul de vedere al gtiinfei dreptuluipenal se reduce la urmdtoarea: este infracliune orice fapt sanctionat

de lege penalicegtea. Calificatd de qtiinla dreptului penal drept oentitate juridicd, infracliunea derivi din lege gi se gasegte in legeintreaga sa fiintd5.

Infracliunea, institLrtie fundamental[ a dreptului penal, concen-treazd in jurul sfu toate reglementdrile din legea penald. De aici.

necesitatea resimtit[ de legiuitor de a defini de la inceput trdsdtu-rile esen{iale ale infi'acliunii, spre a asigura o orientare generald qi

principald, absolut necesard pentru intelegerea gi aplicarea corectia dispozitiilor din partea generald gi specialI a Codului penal.

Conceptul de infracliune in qtiinfa clreptulLri penal este folositsub mai multe accepliuni:

a) ?ntr-o acceptie, infi'acliunea este o firpt2i a omului prin care

se infrdnge o normf, imperativd, se aducc alingere unei anumite

rlbidem.2 V. Dongoroz, op. cit., p. 195.3 Idem, p.196.a I. Tanoviceanu> op. cil., p.257.5ldem, p.258.

4 Cauzele justificative in dreptttl penal romdn

valori sociale gi cel ce a sdvar$it o astfel de faptd urmeazb sa

suporte o pedeaps5l.

b) intr-o altd accepfiune, conceptul de infracJiune desemneazdfapta descrisd,, prevdzutl, de legea penala cu elementele sale com-ponente qi care definegte o anumitd infrac{iune.

c/ concepturl de infracJiune este examinat gi ca institutie funda-mentala a dreptului penal care, aldturi de alte doua institLrJii funda-mentale - rdspunderea pi sancliunile de drept * formeazd structuradreptului penal,,,pilonii"2 dreptului penal.

in doctrina s-a precizat cd intre aceste accepfiuni ale concep-tului de infi'acliune nu se poate pune sernnul egalitafii, ele fiind oreflectare a modului diferit de abcrdare, a gradului mai restrdns orimai intins de generalizare3.

O perioadf indelungata de timp in literatura juridicb s-aexprimat pdrerea cf, sarcina de a formula o defini{ie generald a

noliunii de infrac{iune ar apartine numai doctrinei juridice, mrlegisla{iei penale.

Codul penal din 1969 prevedea in dispoziliile din art. 17

alin. (1): Infractiunea este fapta care prezintd pericol social, sivdr-gitd cr-r vinovdtie qi prevdzr-rtd de legea penald.

S-a suslinut inilial in doctrina c[, o astfel de dispozilie ar aveacaractenrl unei simple defini1ii, a c5rei prezenld in lege nu poate fijustificati. Ulterior trs6, pirerea a fbst unanim d, ci o atare dispozilieare caracte.r qi conlinut normativ, constituind o regulS de drepta.

Codul penals din lg36 nu cuprindea o atare definilie. Ulterior, odata cu modificarile aduse acestui cod prin Decretul nr.18711949,s-a incercat o definilie a infiacfiunii. Astfel, in formularea art. I

I C-tin. Mitrache, Cr. Mitrache, Drept penal rorndn. Partea generald,Ed. Universul Juridic, llucuregti, 2010. p. 102.

2 G. Antoniu, Reflectii asupra conceptului de infractiune, in SCJnr.211980, p.143.

3 ldem, p.144.a C-tin. Mitrache, Cr. Mitrache, op. cit., p. 104.i Demrmit,,Carol al IIJea" potrivit legii intitulate ,,Denumirea codu-

rilor de unificare a legisla{iei", decretatd sub nr. 577/1936 (M.Of. nr. 73din 27 martie 1936).

Conceptul de infracliune St conceptul de catuejustificative 5

C.pen. din 1969 infracliunea a lbst delinitS, dar pe o cale indirecth,qi anume in legatug cu precizarea scopului legii penalel.

Solufia dati de Codul penal din 1969 privind includerea uneidefini{ii a infi'acfiunii intr-un text al Codului * degi in majoritatealegislaliilor o astfel de definilie nu existi, ea fiind consideratd ca

intrdnd in competenla doctrinei - a fost menfinutd in proiectele de

Cod penal.Codul penal din20042 (abrogat inainte de intrarea sa in vigoare)

eviden{ia in definiJia infractiunii aceleaqi trdsf,turi esen}iale aleinfrac{iunii precun Codul penal din 1969. Astfel, art.17 care aveadenumirea marginali,,Trdsf,turile esenliale ale infracfiunii", denu-mire prevdzutd de Codul penal din 1969, definea infracfiunea ca

,,faptaprevdzutd de legea penala, care prezintf, pericol social gi estesdvdrqitd cu vinovhfie".

Proiectele ce au urmat Codului penal din 20A4 @brogat) aupornit de la definiJii doctrinare, renunJdndu-se la pericolul social catrlsdturd generalS a infrac{iunii3.

Codul penal din 20094 renunld in definirea infracliunii la otrdshturd esenlialf, a infi'acliunii de a fi ,,faptf, care prezinti pericolsocial" prevdzutd in Codul penal din 1969 gi cel din 2004, consa-crdnd insd, alte trasdturi: ,,caracterul nejustificat" qi ,,caracterulimputabil al faptei".

Dacd definilia Codului penal din 2009 este substanlial rnodi-ficati de cea conlinutf, in codurile din 1969 qi 2004, denunrireamarginala se pdstreazi.

t Art. l: legea penali care are ca scop apirarea I(.S.R. gi a ordinii sale

de drept impotriva faptelor periculoase pentru socictate.2 Legeanr.28612009 privind Codul penal (M.OI nr.510 din 24 sep-

ternbrie 2009), care abrogd Legea nr. 57512004.3 Proiectul noului Cod penal al Rom6nici tlin 2007, art. l5 alin.(l):

lnfracfiunea este fapta prevdzutd de legca pcnolll, ncjustilicatrt qi irnputa-bil6 persoanei care a sivdrqit-o.

Proiectul noului Cod penal al Ronr6nici tlin ?00(). nrt. l5 rrlin.(l):lnfracfiunea este fapta prevdzuti de legea pcnllfl eu virrovtllicr, nc'justi-ficati 9i imputabil{ persoanei care a shv6rpit-o.

a Legea nr.286/2009 privind Codul penal (M.Ol, nr,5l0 tlirr 24 irrlic2009), pusb in aplicare prin Legea nr.18712012 (M,Ol. rrr.717 rlin12 noiembrie 2012), ir*ratd in vigoare la data clc I l'cbrurrritr ,l{)1,1,

6 Cauzele justificative ln dreptul penal romdn

No{iunea de infrac}iune nu se confundd cu aceea de conJinut alinfracJiunii.

Totalitatea trasaturilor proprii fiecarei infracliuni in parte santotalitatea condiliilor prevdzute de lege pentru ca o fapth sd consti-tuie o infrac{iune formeazd con{inutr.rl acelei infracliunil. Spre deo-sebire de con{inutul infrac}iunii, care se raparteazd la fapte penaledeterminate, notiunea generalb de infractiune cuprinde trasaturileesenJiale ale oricdrei infracfiuni. Ea absoarbe din conlinutul infrac-liunilor determinate numai ceea ce este esen{ial, comun tutnrorfaptelor penale, neputdndu-se confunda cu no{iunea de con{inut alirrfrac[iunii.

Nici fapta incriminatd nu este identica cu infractiunea, deoareceprin cea dintdi (fapta incriminatd) ne referim la fapta descrisa innorrna de incriminare gi care constituie cadrul legal de existen{a ainfracliunii, pe cdnd infrac{iunea este fapta concretf,, efectivcomisd. Infrac{iunea concretb, scria profesorul Vintild l)ongoroz,nu este, agadar, dec6t t-aptul savdrgit in mod efectiv, in condi{iilecuprinse in descrierea incriminatorie a infracliunii abstracte2.

in doctrina penala3 se susline c5, in mdsura in care concepernin{iacliLrnea ca av8nd continutul pe care il arutd nonna de incrirni-nare, evidenliem numai aspectul formal al infracliunii, subliniemnumai latura exterioard cale caracterizeazl infractiunea (contra-diclia faptei concrete cu preceptul din norma de incriminare).

intr-o concepiie formalf,, infrac{iunea existd numai ?n limitelein care o fapt[ este incriminatd.

,,Infrac{iunea este un fapt incriminat de lege", ,,orice alt adaosla defini{ia infrac}iunii devine inutilf,", nota profesorul Dongoroza.

Pornind de la aceste aspecte, literatura juridicd actuald aacceptat ci definifia formald a infi'acfiunii releva numai inftfigareajuridica (latura forrnali) a faptei penale, nu gi con{inutul sdunatnral (l atura substanJial a).

I T. lrasiliu, Gh. Antoniu, V. Papadopol, $t. DaneS, Codul penal al R.S.R.comentat qi adnotat. Partea getrerali, Ed. gtiin{ifici, Bucureqti, 1972,p.86.

2 V. Dongoroz, op. cit., p. 197.3Ibidem.a ldem, p. 196.

Conceptul de inftacliune Si conceptul de cauzejustificative 7

Codul penal din 1969 nu s-a situat insb pe pozitriile unei con-ceplii formale despre infrac{iune, ci, introduc0nd pericolul socialprintre trds[turile esen{iale ale infractiunii, a adoptat o concep}iesubstanliald asupra acesteia.

intr-o conceplie substanfiala, hotdrfitor in caracterizarea fapteiconcrete ca infracfiune nu este cadrul legal norma de incriminare,ci realitdlile, procesele substanJiale care l-au determinat pe

legiuitor sd incrimineze o faptd gi sI atribuie acesteia un caractersocialmente periculos. adicd neconvenabilul, in raport cu intereselesocielalii.

in doctrina recenta s-a suslinut ideea conceperii unei definiliimixte a infrac{iuniil. in acest sens s-a sus}inut adoptarea uneipozilii strict formale in rapoft cu faptele concrete prezentdnd unpericol social superior minimului lipsit de imporlanld qi a uneipozi[ii substan]iale in rapofi cu faptele, prezentdnd un pericol mairedus. in prirnul caz. pentrua evita analogia incrimindrii (in malampartent), faptele concrete ar putea constitui irrtotdeauna infracJiunela nivelul faptei descrise in norma de incriminare. Prioritatea arreveni, in acest caz, continutului nornrei. in al doilea caz, pe l6ngd.o caracterizare formalf, a infracliunii, ar putea sd existe qi o

caracterizare substantiala in raport cu faptele concrete prezentdndun pericol mai redus decdt cel exprimat de norma de incriminare.

in aceastb ultima ipotezl s-a sus{inut c[ pericolul social concret(elementul substan{ial) devine prioritar in rapofi cu conJinutulnormei, deoarece poate sd o inldture.

S-a sustinut o caracterizare mixti a infractiunii, in mS.sura incare latura substan{ial[ iqi autolimiteazl efectele numai la fapteleconcrete care prezintd un pericol mai reclus clec0t cel abstractconsacrat in norma de incriminare, klsiincl ca irr raport cu {irpteleconcrete, care prezintd un pericol socinl supclior celui abstract, sd

ftmcfioneze caracterizarea formal6, adicil linrilall la contirrutulnonnei de incriminare2.

I G. Antoniu, C. Bulai, C-tin Mitrache, C-tin l)uvrtc', l, tit'i141, (ih. lvrttt,I. Molnar, LPascu, V. Pawa, O. Predescu, lixplic:ulii prcliruinnrc rrlc rrorrluiCod penal, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucuregli, 20 10. p, ll l- l 12.

2Ibidem.

8 Cauzele jttstificative tn dreptul penal romdn

Opiniile diferite ivite in literatura juridic[ cu privire la con-ceptul de pericol social au condus la solulia renun{arii la o definifiesubstan{iald a infrac{iunii gi la adoptare unei definilii formale ainfrac{iunii. Codul penal din 2009 qi-a insugit aceste propuneri,adoptfind o defini{ie formal5 a infrac}iunii.

Definilia infractiunii reflecta unele principii fundamentate aledreptului penal, cum sunt principiul legalitalii incrimindrii sauprincipiul raspunderii subiectiver.

De altfel, al doilea alineat al arlicolului care definepte infrac-{iunea are o profundd semnificafie principiald. Se consacri astfblregula cd nimeni nu poate fi tras la rispundere penald dacd activi-tatea sa nu intrunegte trasdturile unei infracJiuni determinate.

Norrna legal[, care prevede cd .,Infrac]iunea este singurultemei al rhspunderii penale", sta sub semnul definirii infrac{iuniiincd din 1969 qi o regdsim ?n toate proiectele de Cod penal cares-au succedat.

Secfiunea a2-a. Trislturile esenfiale ale infrac{iunii qicorelafia dintre acestea;i alte institufii de drept penal

$1. Trislturile esenfiale ale infracfiunii

in literatr.rra juridica s-a acorclat o deosebitd atenlie teorieigenerale a infi'acliunii, noliunea de infractiune in general fomtdndobiectul unor reglementdri destul de recente.

I Cele dou6 principii sunt exprimate prin cunoscutele dictoanelenullum crimen sine lege, nulla poena sine lege gi conduc la urm[toareleconsecinte:

a/ Numai legea poate fi izvor de reguli de drept penal material(substanlial)

b) Nu pot fi inffacfiuni decdt acele fapte pe care legea le incrimineazdca atare

c/ Nu pot fi aplicate pedepse sau alte misuri decdt cele precizate de leged/ Pedepsele gi rnisurile se vor aplica decdt in cazurile gi condiJiile

prevdzute de lege.

Conceptul de infracliurrc Si conceptul de caruejustificative 9

in acest sens, s-a subliniat c[ nolir.nea de inh'acliurre ar aparline

doctrinei, c6 ea poate fi necesard legiuitorului, dar nu judecfltoluluisau cetdleanului, acegtia avdnd de-a face cu infractiuni determinate,

motiv pentru care legislalia cere a se ocupa de aceste infrac{iuni gi

nu de nofir:nea de infractiune in general.

in,,Tratatul de drept qi procedurd penald"l din 1924, profesorulI. Tanoviceanu definea infractiunea ca: ,,acfiunea sar,t inacfiuneacare fiind socotitS doloasf, or culpoas[. legiuitorul a sanc]ionat'openalicegte".

Analizdnd definilia se sublinia cd aceasta cuprinde trei elemente:

a) trebuie sd fie o faptd sau o abstentiune; o fapta care nu trebuie

l7cutd, sau o inactiune pe cale legea o condamnd;b) ac\isnea sau inacliunea trebuie s6 fie socotitd de legiuitor ca

vinovatd de dol or de culpd;c) actiLrnea sau inac{iunea sd fi tbst sanc}ionate penaliceqte;

Conform ultimei trdslturi se poate reline cd nu este suficient ca

legea sd interzici ori s6 prescrie o fapti gi s-o fi sanc{ionat, pentruca si poatd fi vorba de o infractiune trebuie ca sanctiunea acliuniiori inactiunii si fie penald, nu civild.

Codul penal din 1936, in utma modificirii din 30 aprilie 1949,

cuprindea o dispozilie prin care se definea infracliunea2. Condilialegalitalii incrimindrii gi pedepselor, in conceplia CodulLri penal

din 1936, eralegatl de realizarca raspunderii penale, nu de exis-

tenJa infractiunii.Codul penal din 1969, dimpotriva, a tratat legalitatea incrimi-

ndrii ca o conditie a existenlei infracfiunii - existdnd o infracfiune,existd gi rf,spundere penali.

I I. Tanoviceanu, op. cil., p.251 .

2 Art. I alin. (2): Sunt periculoase pentru socir:lutc, in inlclcsul alinca-tului precedent, orice acfiuni sau omisiuni carc ttrluc rttingcrc stt'ucturiieconomice, sociale sau politice, ori siguranlei lt,l',lt,. stttt lrtlbttrtl ortlincade drept statorniciti de popor in frunte cu clasa tnutrciluurc.

10 Cauzele jttstificative tn dreptti penal romdn

a) S dv dr S ir e a un ei fapt eDin definilia no{iunii de infracJiunel rezultd cd infracfiunea este

in primul rdnd o fapta a omului, un act de conduit5 exterioar[ a

acestuia, av6nd o existenlI materiald obiectiva2.in literatura juriclic[ fapta a fost reprezentatd ca o manifestare a

individulLri in sfera realititrii3, care poate consta intr-o acliune sauintr-o inac{iune gi reprezintd, exteriorizarea unor procese psihicecaracteristice activit[fii congtiente a omului.

Numai actele de conduita exterioard ale persoanei pot constituiinfracliuni, nu gi simplele procese psihice care au loc in forul interioral acestuia. Sirnplu gdnd (nuda cogitatio) nu poate constitui infrac-tiune. Cugetarea rea poate f,r imoralf,, dar nu este o infracliune.In dreptul roman jurisconsr"rltul Ulpian aprecia cd nimeni nu paate fipedepsit pentru simpla cugetarea. Nietzsche de asernenea a scris:

,,$i tu. jLrdecdtor rogu. daci ai rnarturisi ceea ce gdnde;ti, to{i ar'

striga: Scoate de aici aceastb murddrie gi acest venin"s.Dar altceva este cugetarea qi altceva este fapta, alt lucru e

imaginea f-aptei. Roata cauzalitdtii se invdrteqte intre aceste lucruri,se suslinea in doctrina6.

Toate dispoziliile normative, care sunt at8t ?n vigoare sau subformd de proiect, contin ca trdsiturd esentialf a infractiuniisintagma,,infrac{iunea este fapta".

b) Fapta sd prezinte pericol socialCodul penal din 1969 a impus ca trdsiturd esenlialE a infrac-

Jirrnii condilia ca fapta sa preginte pericol social, adica sa fiepericuloasd pentru societate.

t Art. l7 alin. (1): Inflac{iunea este fapta carc prezintd pericol social,sdvArgiti cu vinovifie qi prevdzutb de legea penal6.

2 C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generala,Ed. Universul Jtrridic, Bucureqti, 2007, p. l5l .

t Clin. Mitrache, Cr. Mitrache, op. cit., p. 104.a Cogitationes poenam nemo patitur.5 I. Tanoviceanu, op. cit., p. 255.u Idem, p.379.

Conceptul de infracgiune Si conceptul de cauze jwti/icative llPericolul social a fost apreciat de legiuitor prin dispozi{iile

art. i8 C.pen.t.Codul penal din 2004 (abrogat) preia in art.17 trisltura inliac-

{iunii care prevede cf, fapta trebuie sd prezinte pericol social 6i explicf,,la fel ca legiuitoml din 1969, ?nlelesul sintagmei ,,pericol social al

faptei", in art. 18, normi care are acelagi conlinut cu cea din 1969.

Substanfial modificatd, definilia din noul Cod penal nu continesintagmapericol social ca trf,sdturd generalf, a inliactiunii. S-a argu-mentat renuntarea la reglementarea pericolului social pe faptLrl cd

aceastf, trds[tura este ,.specifica legislafiilor de inspira]ie sovieticd,fhrl legf,turi cu tradiliile dreptului nostru penal", iar situa{ia se varezoTva,,in contextul reglementf,rilor unui nou Cod de procedurdpenal 6, pe baza principiul ui oportunit[]i i urmdririi penal e"2.

Lipsa din conlinutul definiliei a trdsf,turii privind ,,pericolulsocial" a detenninat qi lipsa unei norme separate care sf, fixeze jLrridic

conlinutul trbsdturilor esenliale privitoare la pericolul social.Abondonarea acestei trdsdturi, ctit Si a definiliei pericolului

social atdt pentru legiuitor, cdt Si pentru cei chemali sa aplicelegea penald urmeazd sdfie evaluatd tn timp, odat5 cu intrarea invigoare a noilor coduri - Cod penal gi Cod de proceduri penal6.

in conceplia Codului penal din 1969, evaluarea pericoluluisocial concret nu indeplinea numai fLrnclia echivalentb cLl aceea a

pericolului social abstract, ci gi o altd funcJie complementarl- de a

legitima anumite activitati, cum ar fi opera{iile medicale riscante qi

vatdmarile in cadrul jocurilor sportive, dar cu respectarea regula-mentelor acelor jocuri. Se sus{ine ci este de la sine inJeles c[asemenea activitali, fiind ingiduite de lege. nu prezintb pericolulsocial al unei infracliuni3.

t Art. l8: Fapta care prezintd pericol social in intelesul legii penaleeste orice acliune sau inac{iune prin care se erduce atingerc uneia dintrevalorile aritate in art. I gi pentru sanctionarea clireia este necesard

aplicarea unei pedepse.2 Anteproiectul Noului Cod penal din 2007,lixpunerc clc nrotivc, irr

RDP nr.2-3,2007, p. 183.1

V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. ilic,rcu, (l-tin llulai,ExplicaJii teoretice ale Codului penal romin. Partea genclnllt, vol. I, ljd. Acr-demiei Romdne, Bucuregti, 1969, p. 101.