Cartea foametei
11
"Cartea foametei" artificiale - inregistrari audio Inbox x
-
Upload
dreptcredincios -
Category
Documents
-
view
121 -
download
2
description
Foametea artificiala.
Transcript of Cartea foametei
"Cartea foametei" artificiale - inregistrari audio
Inbox
x
Romanian
English
Translate message
Turn off for: Romanian
Inregistrari audio:
http://voceabasarabiei.net/index.php/arhiva/620-procesul-rosu-080209-cartea-foametei
http://www.curteaveche.ro/index.php?module=Pagesetter&func=viewpub&tid=3&pid=671
http://www.observatorcultural.ro/De-mai-sint-de-nu-mai-sint-de-ma-fac-negru-pamint.-Interviu-cu-Larisa-TUREA-autoarea-volumului-Cartea-foametei*articleID_19753-articles_details.html
vasilie wrote:
> http://www.flux.md/articole/5597/
>
> Regimul sovietic s-a bazat pe razboi, frica si moarte
> Editia de Vineri Nr.20098 din 06 februarie 2009
>
> Marturiile cutremuratoare ale unor supravietuitori ai foametei din
> 1946-1947 din Basarabia, incluse in volumul-document „Cartea foametei”
> a Larisei Turea, au fost „transmise” publicului de catre actorii
> Nationalului din Chisinau, in cadrul unui laborator de creatie. O
> lectura foarte dificila, care i-a marcat pe actori – Vitalie Rusu,
> Ninela Caranfil, Angela Caraus, Cornelia Maros, Ana Tcacenco, Iurie
> Radu, Alexandru Plesca - dar si pe cei care i-au ascultat. Va
> prezentam cateva impresii ale unor participanti la acest eveniment,
> alaturi de una din marturiile incluse in „Cartea foametei”.
>
> Cartea, tiparita la Chisinau in 1991, intr-un tiraj de doar 2 mii
> de exemplare, a fost reeditata in 2008, la Bucuresti, avand un
> important rasunet in intreg spatiul romanesc. Volumul a fost premiat
> la Salonul de carte de la Iasi si la Salonul international de carte de
> la Chisinau. Cu alte marturii-monolog incluse in carte, intre care cea
> a indragitului interpret Nicolae Sulac, vom reveni in numarul de marti
> al publicatiei FLUX.
> Scriitorul Vladimir Besleaga: A fost cutremurator, parca am auzit
> vocile celor care au supravietuit. Ei au scapat din foamete. Ce-ar fi
> spus cei care au murit? Un monolog, de dincolo de moarte, ar fi fost
> sfasietor. Sunt lucruri despre care nu trebuie sa se vorbeasca prea
> mult. Regimul sovietic a inceput cu teroarea si uciderea in masa a
> populatiei civile, fiind bazat pe razboi, frica si moarte. La fiecare
> 10 ani era foamete – in 1923-24, in 1932-33, in 1946-47, in 1956.
> Sistemul sovietic avea in fire acest mecanism, care se repeta
> sistematic. Dintre scriitori, in timpul foametei Emilian Bucov si
> Andrei Lupan, care erau demnitari de stat, stiau ce se intampla. Bucov
> chiar era un fel de vicepremier, al doilea om din Guvern. Intr-o zi,
> veneam de la o intalnire cu scriitorii, l-am intrebat pe Bucov cam
> cati oameni au murit in perioada foametei – a numit cifra de 300 de
> mii. Azi am auzit savantii numind cifra de 250 de mii.
> Actorul Vitalie Rusu: Eu am trecut prin foame si am iesit din ea,
> vedeti cat de zdravan. Parintii, chiar daca erau invatatori, erau
> obligati sa dea postavca. In germenii fiintei noastre si acum zace
> foametea, de aceea suntem consumatori de bunuri materiale, nu de
> altceva. Avem tendinta aceasta de a umple acel gol stomacal, nu cel de
> suflet. Am vazut si auzit cazuri cutremuratoare.
> Autoarea cartii, Larisa Turea: Actorii au reusit foarte bine sa
> redea anume mesajul cartii, care vorbeste despre aceasta suferinta pe
> care o avem si nu stim sa o punem in lumina. Este o suferinta imensa,
> care ramane undeva in noi, ca niste mine de sare si trebuie cineva sa
> o scoata… In realitate, marturiile au fost si mai cutremuratoare. In
> carte sunt 50, multe mi-au mai ramas.
> IRINA CARABULEA 103 ani, Parcova, Edinet: „Ameninta ca umple Siberia
> cu mine”
> Eu, dragutilor, am o suta si trei ani, la Pasti trec intr-al o
> suta si patrulea, da asa jale ca pe foametea ceea n-am intalnit... Ca
> murise lumea, murise cu zile - morti erau cei pe care-i carau cu scara
> la groapa, dar nici cei care umblau n-ai fi zis ca-s vii. Ca, de, ca
> tot omul, mai pusesem de-o parte oleaca de stransura, dar o venit si
> mi-o luat-o, ”postauca” adica. Si-am ramas fara leac de grau, fara
> papusoi, nimic-nimicuta... Da unul dintre cei care imblau cu
> scormonitul peste tot locul nu ma crede ca nu mai am nimic. M-am jurat
> pe Sfanta Cruce ca n-am nici nafura - da parca el intelege? Unul,
> Arhip, parca asa-i zicea, m-a tarat in podul casei si racnea de se
> cutremura usorii: da postauca ori te mantui aici, iti dau foc! Ce-
> aveam sa-i dau, daca maturasera pana si bortile de soareci? Mi-o pus
> foc - casa era cu sindila, ardea ca iasca - m-am tupilat si-am lesinat
> in fum, m-o scos vecinii, mahalagiii care-au sarit la pojar... Altul
> se ratoia ca daca nu-i dau cutare si cutare imple Siberia cu mine,
> unul zicea ca ma spanzura - le era lor rusine de-o femeie singura,
> chiar daca eu si maica-mea am mosit mai tot satul? Acela n-a mai ajuns
> sa-mi puna juvatul, cum prepunea - la o haba de vreme i s-o spanzurat
> feciorul...
> Mare greu si intunecime - am pascut la iarba de ne-o mers fumul.
> Multi o murit, cine le mai stie numarul, copilasi ca florile, s-au
> topit cu zile. Care mai avea ceva chiverniseala, zestre, straie, o mai
> duceau de azi pe maine, da altii... Smulgeau buruiene si le fierbeau,
> da din fiertura asta li se umfla pantecele... Da stii mata ca nici de
> foc n-aveam? Te duceai la padure, strangeai o sarchinuta de
> lemnisoare, dar pana acasa o prapadeai mai toata - tot aruncai cate un
> vreasc, sa-ti fie mai usor, ca nu te tineau puterile... Totul era
> numai colb, colb era totul – unde si unde cate-o iarba, nici frunza pe
> copaci nu mai era... Altii se stricau la cap de foame – nu departe de
> mine traia o baba, cam de leatul meu, si baba ceea n-avea sat, cata
> numai de pantec, manca tot ce gasea in cale... Da totuna nu se
> potolea, iesea seara la poarta si racnea cat o tinea gura: - Mi-i a
> manca! Mi-i a manca!! Mi-i a manca!!! Avea si copii, da nu-i pasa -
> ragea ca vita. Nu mai puteam rabda si ma duceam eu la ea: ”Tine-te,
> femeie hai, nu te fa de ras! Tine-ti firea!”. Da ea unde se repezea la
> mine: ”Amus te mananc! Te mananc!”.
> Salbatacise norodul, manca totul, ca omida... De amu in vara, cand
> mai scapasem la una, la alta, aveam papusoi in arie, si daca treceau
> copilasi pe drum si-i vedeam stravezii, le dadeam cate un stiulete, sa
> se duca sa-l fiarba sau sa-l coaca acasa, si ei ocoleau pe hudita – ca
> daca-i vedea baba Nadea, ii gabjea si li-l lua, il infuleca crud! Asa
> a fost pana in ultima zi baba ceea - papa si papa, avea asa ia o doba!
> Eu aciuasem niste nepoti de la o nepoata, sapte la numar, si-i mai
> hraneam cum puteam - mulgeam vacuta, puneam sapte canute de lapte,
> sapte de apa, si-l imparteam cu paharelul, la toti totuna. A dat
> Domnul si-am scapat - tare multi se rugau sa moara, da nu se indura
> Mantuitorul! Ca, de, ca oamenii, vroiau sa iasa cu icoanele sa se
> roage de ploaie, ca era pamantul crapat de-un stat de om, da aistia
> din sat, activisti, antihristi sau cum ii cheama, nu-i lasau... Ei si
> leaca ceea de geandra, pe care-o primeau, o imparteau cum vroiau - ei
> mancau, da pe noi ne zvantau...
> Da daca-i sa zic si de mine, eu chiar si atunci, pe foametea ceea,
> nu simteam sa-mi fie foame - ma uscasem, mi se stafidise pe semne
> stomacul de cate-mi vedeau ochii si cu de-a sila bagam pe gat te miri
> ce, fiindca stiam ca trebuie sa inghit ceva, dar nu fiindca mi-ar fi
> fost a manca... N-a fost saga, dar daca ne-a dat-o Dumnezeu - pacatele
> noastre cele grele! - n-am avut ce-i face! Bine se zice ca goliciunea
> inconjoara satul, da foamea da pe de-a dreptul...
>
> Ecaterina DELEU
